CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

773

ANALYSING THE PERFORMANCE OF MAJORITY STATE-OWNED

ECONOMIC ENTITIES IN THE EIGHT DEVELOPMENT REGIONS IN

ROMANIA

Sabin Siserman, PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca

Abstract: Majority state-owned economic entities are a relatively important component of

Romanian national economy. Often controversial due to their efficiency and contended from

the perspective of social responsibility as regards corporate governance, these entities own

significant patrimonial assets. As they are under the control of local and central public

authorities, it is compulsory that the way in which these societies are governed be revealed to

the public opinion. The present study aims at validating / invalidating the assertion according

to which majority state-owned economic entities are better governed in some of Romania’s

development regions than in others. At the same time, the research aims at identifying

efficiency markers and establishing the efficiency of corporate governance in these entities,

depending on the eight development regions.

There are premises from which this study starts, taking into account the regionalisation

created in 1998, through the association of county councils, in view of coordinating

Romania’s economic and social development and implementing regional infrastructure

projects.

Keywords: majority state-owned, development regions, corporate governance, efficiency,

social responsibility.

1. INTRODUCERE

Entităţile economice cu capital majoritar public reprezintă o componentă relativ

importantă a economiei naţionale româneşti. Deseori controversate din punct de vedere al

eficienţei lor, discutabile din punct de vedere al responsabilităţii sociale privind guvernanţa

corporatistă, aceste entităţi sunt deţinatoare a unui patrimoniu semnificativ. Aflându-se sub

controlul autorităţilor publice locale, se impune ca modul cum aceste societăţi sunt

gestionate să fie făcut cunoscut opiniei publice. Cercetarea de faţă îşi propune sa valideze /

invalideze aserţiunea conform căreia entităţile economice cu capital majoritar public în care

acționari / asociați majoritari sunt unitățile administrativ teritoriale, sunt mai bine

administrate în anumite regiuni de dezvoltare ale României decât în altele. Totodată,

cercetarea îşi propune să identifice indicatori de eficienţă şi să măsoare eficienţa

guvernanţei corporatiste a acestor entităţi, centralizată pe cele opt regiuni de dezvoltare.

Sunt premise de la care porneşte acest studiu, ţinând seama de regionalizarea creată

în anul 1998, prin asocierea consiliilor județene, în vederea coordonării dezvoltării

economice şi sociale a României şi pentru implementarea unor proiecte infrastructurale

regionale.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

774

2. SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI CONCEPTULUI DE GUVERNANȚĂ

CORPORATISTĂ

Pe plan mondial, ideea de guvernațăa corporatistă s-a conturat abia în ultimele două

decenii. A fost nevoie de câteva evenimente scandaloase, cu mediatizare excesivă în care să

fie antrenate companii care până la un moment dat dețineau o bună reputație în mediul de

afaceri mondial (vezi scandalurile Enron, Parmalat, Wordcom, Tyco) pentru a fi pusă sub

semnul întrebării onestitatea actului managerial, sinceritatea declarațiilor oficiale privind

performanțele unei entități economice, și pentru ca problematica guvernanței corporatiste să

devină una de actualitate și de interes global.

Deși de dată relativ recentă, noțiunea de guvernare corporatistă a cunoscut numeroase

tentative de definire și repozitionare conceptuală în timp. Aceste încercări de definire ale

conceptului de guvernanță corporatistă au pornit de la necesitatea distribuției

responsabilităților și drepturilor într-o companie (opinie enunțată în „Cadbury cod” încă din

anul 1992), dar ele înglobează, pe de o parte, atât especțantele investitorilor privind

uzufructul invesției lor financiare pe termen lung (idee exprimată în „The Journal of

Finance", de Shleifer și Vishny, 1997), cât și foarte multe aspecte ce țin de cultura și

climatul organizațional al unei întreprinderi, cum ar fi: „ansambul relațiilor companiei cu

acționarii săi “ (Financial Times, 1997) sau „setul de reguli bazat pe norme, tradiții și modele

comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ" (Preda Report, Italia, 1999).

O alta opinie, aparținând președintelui Băncii Mondiale -J. Wolfensohn - publicată

într-un articol din Finanial Times (1999) ia în calcul „promovarea corectitudinii,

transparenței și responsabilității la nivel de companie"1.

Ținând seama de implicarea factorui uman în crearea plusvalorii, cu predilecție a

conducătorului entiățtii economice, nu este lipsită de importanță - chiar dacă aceasta a fost

criticată în multe ocazii și considerată ca fiind reducționistă, egocentrică și imorală – definiția

guvernanței corporatiste dată H. Mathiesen în 2002, in opinia acestuia guvernanța

corporatistă reprezentând „comportamentul deținătorilor de capital pentru motivarea

directorilor de companii astfel încât să fie asigurați că își vor primi rezultatul așteptat pentru

investițiile lor în aceste entități economice”2.

Această asumție – cea a motivării conducătorului pentru creșterea eficienței entității

economice - a fost dezvoltată mai apoi de de Kashif Rashid și Sardar M. N. Islam (2008) în

lucrarea Corporate Governance and Firm Value. Aceeași abordare se regăsește și în

studiile lui Güler Aras și David Crowther publicate în lucrarea The Governance of Risk

(2013).

Dată fiind volatilitatea pieței și nesiguranța economică în care evoluează entitățile

economice, guvernanța corporatistă își propune să contracareze posibilele derapaje etice ale

conducătorilor entităților economice și să orienteze spre succes actul managerial. Guvernanța

corporativă pune accent pe responsabilitatea socială; în consecință, toate regulile și

procedurile pe care le promoveaza vor avea un singur scop final: creșterea valorii companiei.

Altfel spus, guvernanța corporatistă își propune să balanseze respectarea reglementărilor (de

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernan%C8%9B%C4%83_corporativ%C4%83. 2 www.encycogov.com H. Mathiesen, 2002.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

775

orice natură, privitoare la funcționarea unei entități economice) cu performanță efectivă

(măsurabilă) a companiei.

Eficiența unui act de guvernanță al unei companii este acela de a maximiza valoarea

acesteia, văzută din prisma deținatorului de capital. Adausul de plus-valoare ține deci de

modul în care aceste entități știu să se organizeze ca „sistem ideal închis: satisfacerea

cerințelor clienților, angajaților, furnizorilor, distribuitorilor, etc., răsplata fiind, în cazul unor

rezultate bune, valoare sporită și durabilă"3.

Sintetizând, conceptul de guvernanță corporativă înglobează in el un sistem complex

de tehnici și măsuri prin care o companie, indiferent de calitatea și apartenența deținătorilor

de capital, își doreste și își propune să devină eficientă prin folosirea unor structuri

instituționalizate care să asigure acțiunea convergentă, temporal-spațială, a celor cinci

atribute ale actului de management: prevedere (previziune), organizare, coordonare,

antrenare (motivare) sș control - evaluare.

În ceea ce privește România, conceptul de guvernanță corporatistă este un „produs"

recent al legislativului, acesta fiind reglementat relativ târziu pentru companiile în care statul

sau unitățile administrativ teritoriale dețin capitari majoritare (la 14 decembrie 2011).

Prin prisma legislației românești, guvernanța corporativă a întreprinderilor publice

este definită ca „ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare și control în

cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele

întreprinderii publice, între consiliul de administrație sau de supraveghere, directori, acționari

și alte persoane interesate”4.

Fără a intra în detalii, Ordonanța de Urgență introduce principiile guvernanței

corporative la regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar public și

creează condițiile selecției managerilor privați în aceste entități economice ca premisă a

eficientizării acestor entități economice.

Măsura în care în momentul de față un manager privat (mai) poate să aducă

plusvaloare într-o entitate economică în care autoritățile publice locale sunt deținători

majoritari ai capitalului este una din întrebarile care vor face obiectul unor cercetări viitoare.

3. CAPITALUL SOCIAL VS. CAPITALUL PROPRIU CA INDICATORI AI

VALORII UNEI ENTITATI ECONOMICE

Literatura de specialitate definește capitalul social ca fiind „suma tuturor aporturilor

efectuate de asociați în vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale”5, fiind în

fapt activul patrimonial al societății, adică activul net contabil în momentul constituirii ei.

Pe parcursul evoluției sale, entitatea economică poate să înregistreze profituri sau

pierderi, ceea ce va face ca în timp activul patrimonial să se modifice.

Valoarea unei entități economice la un moment dat poate fi ușor determinată pe baza

valorii activului net contabil (ANC), acesta reprezentând diferența dintre total active și total

datorii înregistrate de entitate.

3 https://www.academia.edu/6426701/Modele_de_Guvernanta_Corporativa_in_Romania_Studiu_de_Caz 4 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice,

Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 883 la data de 14 decembrie 2011. 5 http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-capital_social.html.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

776

Capitalul propriu reprezintă „ansamblu de bunuri posedate în bani și în natură sau

totalitatea resurselor bănesti investite într-o afacere, existente la un moment dat”6.

Capitalul propriu al unei societăți comerciale reprezintă o “imagine instant”, în

cuantificare monetară (de regulă, din rațiuni legate de aspecte fiscale și administrative, la

sfârșitul unui exercițiu financiar). Capitalul propriu se identifică deci cu „interesul rezidual al

deținătorilor de capital”7 în aceste entități, în situația în care societatea ar urma să își înceteze

(voluntar sau nu) activitatea în acel moment.

Exprimarea valorică a capitalului propriu la un moment dat se apropie sau se

depărtează de adevăr (adică de valoarea real obtenabilă prin dizolvare și lichidare), funcție

de corectitudinea actului de management în timp, precum și de eventualele manipulari

contabile ale profitului, ambele situații fiind în egală măsură posibile în cazul instabilității

mediului economic sau prin nerespectarea principiilor financiar contabile. Cu alte cuvinte,

valoarea activului net reprezintă suma de bani efectivă care ar putea fi distribuită deținătorilor

de capital dupa dizolvarea societății (transformarea activelor în bani și încasarea creanțelor,

respectiv lichidarea debitelor prin plata către stat și terți a acestor datorii).

Din punct de vedere contabil, capitalul propriu al unei entități economice se compune

din capitalul inițial (capitalul social subscris și vărsat) la care se adaugă: primele legate de

capital, rezervele din reevaluare, rezervele legale și statutare, rezultatul exercițiului financiar

curent și rezultatul reportat, toate acestea constituite pe perioada existenței ei.

Ținând seama de conținutul economic al celor două noțiuni: capital social și capital

propriu, diferența dintre capitalul propriu și capitalul social (capitalul inițial sau de pornire)

reprezintă capitalizarea sau decapitalizarea entității economice în cauză, în orizontul de timp

scurs de la înfiintarea ei până la data analizei bilanțiere. Sub acest aspect, trebuie subliniată

existența a trei situații distincte, pentru orice entitate economică sau grupări de entități

economice (făcute după anumite criterii), luate în analiză :

a) capitalul propriu este mai mare decât capitalul social – capitalizarea în timp fiind

pozitivă, ceea ce indică o evoluție normală a acestor entități sau grupuri de entități

economice;

b) capitalul propriu este mai mic decât capitalul social, iar diferența dintre capitalul

propriu și capitalul social este pozitivă8 – ceea ce indică o decapitalizare moderată a entității

sau grupului de entități, cu șanse de redresare, dar în egală măsură cu posibilitatea intrării în

insolvență a acestora.

c) capitalul propriu este mai mic decât capitalul social, iar diferența dintre capitalul

propriu și capitalul social este negativă – ceea ce indică o decapitalizare severă a entității cu

pericol iminent de intrare în insolvență sau falimentul entității economice.

6 Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. 7 Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a

Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. 8 Art. 69 din legea 31/1990 a fost modificat prin punctul 1 din Ordonanța de Urgență nr. 52/2008.: „Dacă se

constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reintregit sau redus înainte de a se putea

face vreo repartizare sau distribuire de profit”.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

777

4. ENTITATI ECONOMICE CU CAPITAL SOCIAL MAJORITAR

APARTINAND UNITATILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE

Având în vedere că România a încheiat în 2011 un aranjament stand-by de tip

preventiv, cu Fondul Monetar Internaţional și ținând seama de art. 6 lit. a) şi art. 10 alin. (4)

din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum și de art. 5.1 din

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 (modificată în anul 2013) privind măsurile

economico-financiare la nivelul unor operatori economici, începând cu anul 2011 autoritățile

fiscale românești și-au concentrat atenția asupra agenților economici cu capital majoritar de

stat și al unităților administrativ teritoriale, obligându-i să raporteze periodic o serie de

indicatori economico-financiari.

Scopul acestor raportări a fost de eliminarea arieratelor și îmbunătățirea actului

administrativ, prin exercitarea unor presiuni administrative și fiscale asupra acestor entități.

Începând cu anul 2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală a publicat pe

internet, cu o periodicitate cvasitrimestrială, lista entităților economice pe județe, în care

unitățile administrativ teritoriale (comune, orașe, municipii și județe sunt deținătoare

majoritare de capital.

Lista oficială a acestor entități, publicată în a doua jumătate a lunii iulie 20149 fiind

completă (în sensul că identifică toate entitățile în cauză pe baza codului de inregistrare

fiscală și evidențiază toate înscrierile de mențiuni la Registrul Comerțului), a oferit

posibilitatea ca acestor date să fie adăugate informațiile oficiale anuale aferente anului 2013,

privind patrimoniul acestora, bilanțurile acestor entități economice în formă prescurtată

devenite disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, începând cu finele lunii iunie

2014.

Conform acestei liste, din totalul celor 1170 de entități economice cu capital

majoritar al unităților administrativ teritoriale, la sfârșitul lunii iunie, 969 entități economice

(82,82%) nu prezentau înregistrari de mențiuni la Oficiul Național al Registrului Comerțului

(ONRC), fiind active (și teoretic, viabile) iar 201 întreprinderi (17,18%) reprezentau entități

care traversează sau care au traversat diferite dificultăți economice și / sau administrative, pe

numele acestora fiind înscrise diferite mențiuni referitoare la starea lor.

Am precizat mai sus „societăți teoretic viabile” deoarece unele dintre aceste entități,

deși nu au înregistrări la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) au acumulat în

timp, în baza unui management defectuos, suficient de multe tare, care le fac foarte

vulnerabile în competiția de piață (dacă acestea și-ar pierde protecția oferită de apartenența

prin capitalul social la o anumită autoritate publică).

Situația în care se găseau entitățile economice cu capital majoritar public în care UAT

dețineau capitalul majoritar, la sfârșitul lunii iulie 2014, a fost următoarea:

9 http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/S1001/ListaB_16072014.pdf.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

778

MENTIUNI INSCRISE LA ONRC RA SA SRL TOTAL

ENTITATI ACTIVE -FARA MENTIUNI LA ONRC 92 281 596 969

IN FALIMENT 41 10 51

IN INSOLVENTA 25 15 40

IN DIZOLVARE LICHIDARE ( CU RADIERE) 2 11 20 33

SUSPENDATE 3 19 22

FARA ACTIVITATE 1 15 16

IN REORGANIZARE 1 7 4 12

IN DIZOLVARE 1 8 9

IN LICHIDARE 4 5 9

DIMINUARE CAPITAL PUBLIC SUB 50% 2 1 3

IN DIZOLVARE -LICHIDARE (FARA RADIERE) 2 2

IN DIZOLVARE FARA LICHIDARE (FUZIUNE) 2 2

ANULARE HCL DE INFIINTARE DE CATRE INSTITUTIA PREFECTULUI 1 1

IN REOGANIZARE IN INSTITUTIi PUBLICE 1 1

TOTAL 95 378 697 1170

Tab. 4.1 Mențiuni înscrise la ONRC privind entitățile cu capital al UAT la

30.06.2014

Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus, se poate observa că din cele 201

societăți aflate oficial în dificultate, pentru 51 s-a declanșat procedura falimentului, 40 au fost

declarate în insolvență, 33 au fost dizolvate, lichidate și radiate de la ONRC (lichidare

voluntară sau judiciară), 22 și-au suspendat activitatea pe o perioadă de până la 3 ani și 12 au

solicitat reorganizarea judiciară. Celelalte situații în care se află societățile comerciale în

dificultate reprezintă faze intermediare ale încetării definitive a activității sau subterfugii

paliative de menținere în viață a acestora. Exprimarea intuitivă a acestei stări de fapt este dată

de pictograma următoare:

Fig. 4.1 Înscieri de mențiuni la ONRC la 30.06.2014 pentru entități deținute de UAT

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

779

Numărul entităților publice în care unitățile administrativ teritoriale dețin capitalul

social majoritar, deși în esență irelevant (există numeroase societăți înființate - în general

Societăți cu Răspundere Limitată - care nu au desfăsurat niciodată activitate și nici nu au

depus la ANAF sau la Registrul Comerțului situațiile financiare anuale obligatorii). Așadar,

distribuția acestor entități pe regiuni de dezvoltare are doar o valoare statistică :

Fig. 4.2 Distribuția entităților cu capital majoritar al UAT după forma de organizare,

pe regiuni de dezvoltare la 30.06.2014

Distribuția dupa forma de organizare juridică, pe cele 8 regiuni de dezvoltare

economică se prezintă conform diagramelor de mai jos :

Fig. 4.3 RA la 30.06.2014 Fig. 4.4 SA la 30.06.2014 Fig. 4.5 SRL la 30.06.2014

Se poate aprecia că există o determinare obiectivă a numărului de entități economice

cu capital social deținut de către unitățile administrativ teritoriale doar în cazul regiilor

autonome (RA). Existența acestor entități economice este în general legată de exploatările

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

780

forestiere care au obligat unitățile administrativ teritoriale să înființeze ocoale silvice, cu

formă juridică de organizare Regie Autonomă. Așa cum se poate vedea din graficele de mai

sus, Regiile Autonome sunt foarte bine reprezentate în cazul regiunilor de dezvoltare VI

Nord Vest (29%) și VII Centru (32%), regiuni cu mari suprafețe împădurite și cu o dispersie

mare a comunelor pe teritoriul județelor componente, fapt ce a obligat, din rațiuni de

economicitate, să se înființeze mai multe asemenea entități.

Înființarea Societăților pe Acțiuni (SA) a fost condiționată de asigurarea unor servicii

publice către populația urbană și rurală de interes vital pentru comunități (asigurarea

serviciilor de apă și distribuția apei, servicii de epurare a apelor uzate și canalizare, servicii de

colectare a deșeurilor nepericuloase etc). În ceea ce privește Societățile cu Răspundere

Limitată, acestea au fost constituite de autoritătile publice locale pentru a substitui inexistența

în mediul rural sau al orașelor mici a serviciilor asigurate de Societățile pe Acțiuni enumerate

mai sus și pentru a completa servicii de interes public (cu caracter de nișă) în peisajul

economic local.

Înființarea unor societăți comerciale SA și SRL a fost determinată și de constrângeri

politice (reducerea numărului de bugetari începând cu anul 2010 a obligat autoritățile locale

să găsească soluții compensatorii pentru personalul disponibilizat). Cea mai la îndemână

posibilitate de protecție socială pentru personalul disponibilizat a fost cea a reorganizării

interne a primăriilor și externalizarea serviciilor publice către firme nou înființate, în baza

unor Hotărâri ale Consiliilor Locale, în care unitățile admnistrativ teritoriale dețineau

majoritar sau integral capitalul social.

5. ANALIZA DIATOPICĂ A CAPITALIZĂRII ENTITĂȚILOR ECONOMICE

ÎN CARE UNITĂȚILE ADMINISTRATIV TERITORIALE DEȚIN CAPITALUL

SOCIAL MAJORITAR

a) Analiza capitalizarii la nivel national

Capitalizarea sau decapitalizarea unei entități economice reprezintă un indicator de

mare utilitate în analiza performanței manageriale. Analiza diatopică a capitalizării pe unități

administrativ teritoriale (comune, orașe, județe, respectiv regiuni de dezvoltare economică

conform celei create în 1998) oferă o imagine individuală dar, prin agregare, și o imagine de

sistem asupra stării de fapt a entităților în care UAT-urile sunt deținatoare ale capitalurilor

inițiale. La scară națională, UAT care dețin entități economice cu capital majoritar public bine

administrate, și care au înregistrat capitalizări în timp (primele cinci UAT) sunt județele: Cluj,

Maramureș, Timiș, Prahova și Vâlcea. Unitățile Administrativ Teritoriale –județe - în care s-a

dezvoltat un management global neperformant sunt în număr de 24. În aceste UAT în care

decapitaizările au depăsit valoarea capitalului subscris vărsat, cele mai neperformante acte de

management s-au inregistrat la nivelul municipiul București și județele Iași, Galați, Bihor,

Giurgiu.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

781

Fig. 5.1 Capitaluri proprii vs. Capitaluri sociale la 31.12.2013, pe județe

b) Analiza capitalizării la nivel de regiune de dezvoltare economică

Ținând seama de gruparea județelor conform regionalizării stabilite în anul 1998,

situația capitalizării entităților publice în care UAT dețin capitalurile sociale majoritare, este

următoarea:

Din graficul alăturat se observă

că nicio regiune nu a înregistrat

capitalizări peste capitalul inițial.

Regiunile I Nord-Est și VIII București

Ilfov înregistrează cele mai mari

decapitalizări, per global aceste regiuni

înregistrând capitaluri proprii negative.

Fig. 5.2 Capitaluri sociale vs.

capitaluri proprii, pe regiuni

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

782

Regiunea II Sus-Est Dobrogea, urmată de regiunile VI Nord Vest și V Vest dețin

cele mai mari capitaluri proprii (pozitive), însă nicio regiune nu deține capitaluri proprii la

31.12.2013 care să devanseze capitalul inițial subscris și vărsat.

Dup[ forma de organizare

juridic[ se observă că cele mai mari

capitalizări le-au inregistrat Societățile

cu Răspundere Limitată din regiunea

VIII București Ilfov (218 milioane lei),

Societățile pe Actiuni din regiunea V

Vest (556 milioane lei) și Regiile

Autonome din regiunea II Sud Est

Dobrogea (2.211 milioane lei).

Decapitalizarea cea mai

pronunțată s-a manifestat în cazul

Regiilor Autonome din regiunea VIII

București Ilfov (719 miliane lei),

Societățile pe Actiuni din regiunea I

Nord Est (355 milioane lei) și

Societățile comerciale cu Răspundere

Limitată din regiunea IV sud Vest

Oltenia (185 milioane lei).

Fig. 5.3 Capitaluri proprii la

31.12.2013, dupa forma de organizare

În ceea ce privește capitalizarea entităților

economice în care UAT dețin capitalul social

majoritar, din histograma prezentată, se observă că

valoarea cumulată a acestora pe cele 8 regiuni de

dezvoltare variază între 171 milioane lei – (minimul

Regiunea IV Sud Vest Oltenia) și maximul de 372

milioane lei (Regiunea VI Nord Vest). În același

timp, decapitalizările societăților se înscriu în limitele

de minimum 246 milioane lei în regiunea IV Sud Vest

Oltenia și maximum 2503 milioane lei în cazul

regiunii VIII București Ilfov.

Fig. 5.4 Capitalizări vs decapitalizări pe regiuni

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

783

Referitor la numărul de

angajați care își desfășoară activitatea

în entități economice cu capital

majoritar public aparținând unitătilor

administrativ teritoriale, grupate după

criteriul regional, se observă că

acesta variază într-un ecart de la 11

mii, în regiunea VII Centru, la 18 mii,

în regiunea cu maximă concentrare

urbană (și deci cu nevoi de servicii

publice foarte mari) – respectiv

regiunea VIII București Ilfov. În

celelalte regiuni de dezvoltare

numărul de angajați ai acestor entități

economice este relativ echilibrat și

reprezintă 12-13 mii de persoane.

Fig. 5.5 Număr angajați în

UAT, pe regiuni

In marea lor majoritate entitățile publice în

care unitățile administrativ teritoriale dețin

majoritatea capitalului social, provin din fostele

unități economice de stat. In consecinta, activele fixe

imobilizate de acestea sunt foarte mari. Cele mai mari

imobilizări sub forma mijloacelor fixe se regăsesc în

regiunea II Sud Est Dobrogea (4.443 milioane lei)

fiind obiectivate în infrastructuri ale Societăților pe

Acțiuni și Regii Autonome ce asigură diverse servicii

publice, în regiunea VII Nord Vest (3.092

milioane lei) și regiunea VIII București

Fig 5.6. Active fixe și active circulante

Ilfov (2.599 milioane lei, zonă de asemenea în care

predomină Regii Autonome deservente a unor

importante servicii publice. În ceea ce privește

activele circulante, acestea sunt semnificativ mai

reduse valoric decât activele fixe în marea lor

majoritate acestea indicând o lichiditate imediată

scăzută. Volumul cel mai mare al activelor circulante

se înregistrează în regiunea I Nord Est (1.429 milioane lei), regiunea VII Centru (1.429

milioane lei) și regiunea VIII București Ilfov (1.172 milioane lei).

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

784

Un alt indicator semnificativ

al modului de administrare al

entităților publice în care UAT dețin

capitalul inițial majoritar este gradul

de îndatorare efectivă al acestora,

grupate după criteriul geografic al

regiunilor de dezvoltare economică.

Așa cum era de așteptat, regiunea de

dezvoltare cu cele mai mari datorii

este regiunea VIII București Ilfov

(3.818 milioane lei), urmată de

regiunea I Nord Est (2.876 milioane

lei) și regiunea a II Sud-Est Dobrogea

cu 1.935 milioane lei. În ceea ce

privește creanțele, situația cea mai

favorabilă se regăsește în regiunea I

Nord Est (1.218 milioane lei),

regiunea VII Centru (901 milioane

lei) și regiunea VIII București Ilfov

(926 milioane lei).

Fig. 5.7 Creanțe și datorii pe

regiuni

6. CONCLUZII

Din analiza factuală a performanțelor economice ale entităților economice în care

unitățile admnistrativ teritoriale dețin capitalul social majoritar pe cele 8 regiuni de dezvoltare

economico-socială a României, rezultă următoarele:

a) nicio regiune de dezvoltare economico-socială, așa cum au fost stabilite în anul

1998, nu înregistreză pe globalul activităților derulate prin entități aparținătoare UAT,

capitalizări peste capitalul social subscris și vărsat (respectiv patrimoniul Regiilor

Autonome). Regiunile de dezvoltare cu un grad mai ridicat al stabilității economice sunt:

Regiunea V Vest, Regiunea VI Nord Vest și regiunea VII Centru. În cazul acestor regiuni,

probabilitatea apariției insolvențelor și falimentelor entităților economice în care UAT dețin

capitalul majoritar este relativ redusă;

b) două regiuni de dezvoltare înregistrează decapitalizări drastice: regiunea VIII

București Ilfov și regiunea I Nord Est. În aceste regiuni de dezvoltare, pe ansamblul

entităților economice în care UAT dețin capitaluri majoritare, capitalurile proprii sunt

negative, fiind de așteptat în perspectivă un val mai ridicat al insolvențelor și falimentelor

decât în alte regiuni. Având în vedere decapitalizările înregistrate, funcționarea marii

majorități a acestor entități economice ale UAT are doar o singură rațiune: asigurarea

serviciilor publice de necesitate vitală pentru populație (in mare parte susținute de la bugetul

local) cum ar fi : distribuția agentului termic, serviciile de apă canal și de salubritate) pentru

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

785

a preveni apariția unor nemulțumiri sociale și dezorganizarea altor activități economice din

zonă;

c) numărul entităților economice în care UAT dețin capitalul majoritar poate fi corelat

doar parțial cu anumiți factori obiectivi, cu excepția Regiilor Autonome unde se identifică o

corelare directă puternică cu suprafețele împădurite existente în aceste zone. Societățile pe

Acțiuni sunt condiționate de existența unor concentrări urbane mari, iar Societățile

comerciale cu Răspundere Limitată au fost constituite ca reacții de răspuns la constrângeri

bugetare și ca soluții de nișă pentru exploatarea unor oportunități economice locale;

d) după forma de organizare (RA, SA și SRL) cea mai spectaculoasă capitalizare o

înregistrează Regiile Autonome din zona II Sud Est Dobrogea. Justificarea acestor

capitalizări rezidă în dezvoltarea activităților portuare, de administrare a zonelor comerciale

libere și dezvoltarea activităților de trasport în zona metropolitană;

e) în ceea ce privește numărul de angajați, cu excepția regiunilor VIII București Ilfov

și II Sud Est Dobrogea (in care numărul angajaților în aceste entități au depășit 18 mii,

respectiv 16 mii de persone), în toate celelalte regiuni numărul acestora variază între 11 mii și

13 mii. Explicația este aceeași: existența unor mari concentrări urbane în care trebuie

asigurate servicii publice, indiferent de starea de rentabilitate a activităților prestate, pentru

prevenirea dezorganizării sociale și paralizarea altor activități economice. Pe ansamblul

tuturor regiunilor, dat fiind faptul că totalul capitalurilor proprii la 31.12.2013 este inferior

totalului capitalurilor subscrise și vărsate (respectiv patrimoniul regiilor autonome) se poate

afirma că entitățile economice în care UAT dețin capitalul majoritar asigură mai degrabă

protecție socială angajaților săi decât crearea de plusvaloare în interiorul comunităților în

care acestea ființează;

f) activele fixe imobilizează valori deosebite cu precădere în zona II Sud Est Dobrogea

prin infrastructurile portuare existente, cele de distribuție a agentului termic, de canalizare și

epurare a apelor uzate și de transport urban. Activele circulante – capitalul de lucru al acestor

entități economice - este mult sub nivelul capitalurilor fixe ceea ce se traduce prin dificultăți

în desfășurarea activităților specifice, asigurarea unor salarii în marea lor majoritate apropiate

de salariul minim pe economie și dificultăți la plata obligatiilor către terti, stat și bănci;

g) toate regiunile de dezvoltare înregistrează datorii, în medie, duble creanțelor

sociale. Regiunile de dezvoltare VIII București Ilfov, regiunea I Nord Est și II Sud Est

Dobrogea cumulează cele mai ridicate datorii din toate regiunile de dezvoltare. Dezvoltarea

acestor regiuni pe bază de credit comercial sau bancar este o dezvoltare nesănătoasă care

conduce în cele din urmă la colapsarea instituțiilor, dacă UAT-urile nu asigură subvenționarea

corespunzătoare a activitătilor desfășurate prin entitățile în care dețin capitalul majoritar.

h) analiza cantitativă a performanțelor acestor entități trebuie să fie completată printr-o

analiză diastratică – dupa obiectul de activitate al acestor entități. Această cercetare poate

pune în lumină activitățile de interes public cu potențial de eficiență, care merită și trebuie

păstrate și dezvoltate de comunități. Tot prin aceasta analiză, vor fi evidențiate obiectele de

activitate ale entităților economice gestionate de UAT, ineficiente economic care ar trebui

reorganizate de UAT, lăsate în seama mediului privat sau pentru care este rațională

realizarea unor parteneriate public-private.

CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT

786

Acknowledgement:

This paper is supported by the Sectorial Operational Programme Human

Resources Development POSDRU/159/1.5/S/137516, financed from the

European School Fund and by the Romanian Government.

BIBLIOGRAFIE

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a

întreprinderilor publice, Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 883 la data de 14

decembrie 2011.

Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu

Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de

Contabilitate

Legea 31/1990, cu modificările ulterioare

Ordonanța de Urgență nr. 52/2008

Sitografie, consultată online, în perioada iulie 2014-30.09.2014

www. wikipedia.org/wiki/Guvernan%C8%9B%C4%83_corporativ%C4%83

www.encycogov.com;

www.academia.edu/6426701/Modele_de_Guvernanta_Corporativa_in_Romania_Stud

iu_de_Caz

www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-capital_social.html

www.static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/S1001/ListaB_16072014.pdf