APARATUL RESPIRATOR FARINGELEFaringele este un organ cavitar la nivelul caruia se intalnesc doua cai: calea respiratorie si calea digestiva

Limita superioara este reprezentata de un plan orizontal ce trece prin baza craniului.Limita inferioara este reprezentata de un plan orizontal ce trece prin zona de unde porneste esofagul.Forma faringelui este aproximativ asemanatoare cu a unei palnii cu baza mare orientata superior si cea mica orientata inferior (caudal). Regiunile faringelui - Nazofaringele - Bucofaringele - Laringofaringele 1.Nazofaringele – poarta aceasta denumire pt ca el comunica anterior cu fosele nazale prin niste orificii numite coane. Pe peretele superior al nazofaringelui se gaseste o formatiune anatomica cu rol limfoid numita amigdala faringiana.Hipertrofia inflamatorie a acesteia formeaza polipii. Pe peretii laterali ai nazofaringelui se gasesc orificiile trompelor lui Eustachio.Acestea fac legatura intra nazofaringe si urechea medie 2.Bucofaringele – reprezinta regiunea mijlocie a faringelui, mai mica decat nazofaringele, ce comunica anterior cu cavitatea bucala. Pe peretii laterali ai acestei comunicari se gasesc cele doua amigdale palatine Hipertrofia inflamatorie poarta denumirea de amigdalita 3.Laringofaringele – este o portiune scurta care comunica anterior cu laringele si posterior cu esofagul

Peretele faringelui este alcatuit din 4 tunici, de la exterior spre interior, acestea sunt: 1.Adventicea – membrane foarte fina, rezistenta, de natura conjunctiva care acopera complet la exterior faringele. 2.Tunica musculara – formata din muschi striati. Muschii sunt dispusi fie circular formand muschii constrictori ai faringelui fie sunt dispusi longitudinal formand muschii ridicatori ai faringelui avand rol in deglutitie. 3.Tunica submucoasa sau tunica fibroasa Reprezinta scheletul fibros al faringelui, cel pe care se sprijina toate elementele acestuia. 4.Tunica mucoasa Este relative groasa captusind in interior faringele

LARINGELEEste un organ cavitar care face legatura intre faringe si trahee.Este considerat principalul organ al fonatiei dar in realitate nu este singurul prin care se realizeaza fonatia deoarece la realizarea vorbirii participa intreg aparatul respirator. Laringele se afla in partea anterioara a gatului in dreptul vertebrelor C3-C6.In mod normal, laringele este ceva mai ridicat la femei decat la barbati si in pozitie si mai inalta la nou-nascut. Laringele este un organ extreme de mobil.El se poate ridica sau cobora astfel: 1.Se ridica in deglutitie, emiterea sunetelor inalte si expiratie. 2.Se coboara dupa trecerea bolului alimentar, in emiterea sunetelor joase si in inspiratie.Miscarea de ridicare este insosita in mod obligatoriu de deplasarea anterioara a laringelui iar cea de coborare de deplasarea posterioara. Aceste miscari sunt active. Forma laringelui este asemanatoare cu o prisma triunghiulara cu baza mare orientata superior. Se pot descrie o baza, un varf, 3 fete (posterioara si doua fete antero-laterale) si 3 margini. In interior laringele are o forma tubulara.Canalele vocale umplu lumenul in 3 etaje: supraglotic, glotic-mijlociu, subglotic.1.Etajul supraglotic – peretele sau anterior este reprezentat de epiglota.2.Etajul glotic mijlociu – cel mai important din punct de vedere functional.

La nivelul lui se gasesc coardele vocale si spatiile dintre ele numite ventriculi laringieni. Exista doua tipuri de coarde vocale – superioare si inferioare. Coardele vocale superioare se mai numesc si "false" ( nu au niciun rol in fonatie – au rol pasiv). Coardele vocale inferioare sde mai numesc si "adevarate" (au rol activ in fonatie).3.Etajul subglotic – un etaj ceva mai lung, situat inferior de coardele vocale adevarate. Este etajul care comunica cu traheea, in portiunea superioara avand o forma de palnie iar in cea inferioara de cilindru. Laringele este alcatuit din: 1.Scheletul cartilaginos – compus din: - 3 cartilaje nepereche(unice): epiglota, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid. - 6 cartilaje perechi: aritenoide,corniculate,cuneiforme.2.Articulatiile si ligamentele dintre cartilaje3.Muschii motori: dilatatori, constrictori, ridicatori si coboratori4.Corpul grăsos laringian (o acumulare de grasime care se pozitioneaza injurul epiglotei)5.Mucoasa laringiana in interiorul careia se afla glandele laringiene.6.Vase si nervii laringelui.

TRAHEEAEste un organ cavitar ce intra in alcatuirea cailor respiratorii extrapulmonare. Se afla intre laringe, care se gaseste superior, si bronhiile principale situate inferior.Limita superioara se gaseste in dreptul vertebrei C6

Limita inferioara se gaseste in dreptul discului intervertebral dintre T4 si T5Are o forma de cilindru gol pe dinauntru iar in cincimea posterioara prezinta o suprafata plana, membranoasa numita membrana traheala.Traheea se misca impreuna cu laringele, putandu-se alungi sau scurta. Miscarea se realizeaza datorita mobilitatii extremitatii superioare, extremitatea inferioara fiind fixa.Prezinta 2 regiuni: regiunea cervicala si regiunea toracala.

Traheea este alcatuita din 15-20 inele cartilaginoase, unite intre ele printr-o membrana fibro-musculo-elastica. La exterior este acoperita de adventice, iar la interior este captusita de mucoasa traheala. In partea posterioara arcurile cartilaginoase lipsesc, in acest spatiu existand o membrana plana. Mucoasa traheala este aderenta, subtire si semitransparenta continuandu-se direct cu mucoasa laringiana superior si bronhiala inferior.

BRONHIILESunt doua structuri anatomice care provin din bifurcatia traheei si se indreapta catre hilul pulmonar, mai poarta denumirea si de bronhii principale sau bronhii extrapulmonare. Bronhiile principale, dreapta si stanga, reprezinta regiunea mediastinala si regiunea pleuro-pulmonara.

Structura anatomica:Bronhia dreapta are 6-7 arcuri cartilaginoase unite intre ele printr-o membrana fibro-musculo-elastica, in timp ce bronhia stanga are 9-12 arcuri cartilaginoase. Intre cele doua bronhii exista cateva deosebiri: bronhia dreapta este mai oblica si mai voluminoasa. Bronhia stanga are aproximativ 5 cm lungime in timp ce bronhia dreapta are aproximativ 2.5.

PLAMANIIPlamanul este organul principal al aparatului respirator reprezentand organul in care au loc schimburile de gaze.Dimensiunile plamanilor variaza in functie de sex, varsta, constitutie indiviuala. Valorile medii sunt: 16 cm diametrul sagital, 25 cm diametru vertical si 10 cm diametrul transversPlamanul este elastic. Se datoreaza faptului ca este alcatuit dintr-un numar mare de fibre conjunctive elastice.Aceasta proprietate ii permite plamanului sa-si indeplineasca functia, adica acesta poate urma miscarile cutiei toracice in timpul respiratiei.Consistenta plamanului este moale avand consistenta unui burete umed.Greutatea plamanilor difera.Cel drept 700 g si cel stang 600g.Culoarea plamanilor difera in functie de varsta, de patologie pulmonara si de mediu de la rosu inchis la alb-cenusiu. Plamanul privit din exterior poate fi asemanat cu un con taiat in jumatate. I se descriu urmatoarele elemente: - un varf, o baza, 3 fete si 3 margini.

Fetele plamanului1.Fata costala – se numeste asa deoarece este fata care se muleaza pe peretele toracic.Este convexa.2.Fata mediastinala – se numeste asa deoarece este orientata catre spatiul anatomic numit mediastin. La nivelul acestei fete se gaseste hilul pulmonar.3.Fata diafragmatica – corespunde bazei plamanului.Are o forma aproximativ triunghiulara si vine in contact cu muschiul diafragm. Marginile plamanului1.Marginea anterioara – este reprezentata de o lama subtire de tesut pulmonar care patrunde intre fata posterioara a sternului si elementele anatomice din mediastinul anterior.2.Marginea posterioara – groasa si rotunjita si intra in raport cu extremitatile posterioare ale coastelor si vertebrele toracale.3.Marginea inferioara – reprezinta circumferinta bazei plamanului. Din punct de vedere structural, plamanului i se descriu 2 componente: 1.Arborele bronsic 2.Parenchimul pulmonar Arborele bronsic reprezinta un sistem de canale ce provin din ramificatia bronhiei principale. Este alcatuit din urmatoarele tipuri de tuburi: 1.Bronhia principala sau de gradul 1. 2.Bronhii lobare sau de gradul 2. 3.Bronhii segmentare sau de gradul 3. Acestea dau nastere unor bronhii din ce in ce mai mici pana se transforma in bronhii supralobulare (in afara lobulilor pulmonari). !! Aceste bronhii sunt ultimele care au schelet cartilaginos.Acestea se transforma in bronhii intralobulare care au schelet moale.Urmeaza bronhiolele terminale si bronhiolele respiratorii.Acestea sunt cele mai mici structuri ale arborelui bronsic si sunt cele care se termina in alveolele pulmonare. Parenchimul pulmonar Acesta este alcatuit din:

- lobi pulmonari – 3 in dreptul 2 in stangul.- Segmente – 11 in dreptul 10 in stangul- Lobuli- Acili pulmonari- Alveole pulmonare

Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului.Are o forma asemanatoare unei jumatati dintr-o sfera. Peretele alveolei are o structura complexa, la nivelul lui producandu-se schimbul de gaze Fiind un organ vital este extreme de bine vascularizatAre doua tipuri de circulatii – functionala si de nutritie Circulatia functionala asigura functia respiratorie a plamanului (se mai numeste si mica circulatie).

Circulatia de nutritie e cea care asigura viabilitatea plamanilor.Ea provine din marea circulatie (circulatia sistemica). Inervatia plamanului Plamanul este foarte bine inervat.Inervatia plamanilor provine din cate 2 plexuri nervoase in jurul fiecarei bronhii principale, din acestea plecand fibre nervoase simpatice si parasimpatice care actioneaza asupra lumenului bronhiilor determinand bronhodilatatie si bronhoconstrictie. Pleura Plamanul este acoperit la exterior de o memrana seroasa numita pleura.Aceasta este alcatuita din 2 foite:1.Externa (parietala) – se muleaza pe peretele toracic intern.2.Interna (viscerala) – acopera plamanul la exterior Intre cele doua foite se afla un spatiu virtual in care se gaseste un film de lichid pleural care favorizeaza alunecarea foitelor una fata de cealalta in timpul respiratiei.

APARATUL CARDIOVASCULAREste alcatuit din : Inima (Cord) Sistemul arterial Sistemul venos Sistemul capilar

1.Inima – este organul principal al aparatului cardiovascular Este organ cavitar situate in cavitatea toracica a carui rol este de a aspira sange venos si a pompa spre organe sange arterial. Este situata in mediastinul mijlociu.Axul longitudinaleste orientat oblic de sus in jos, de la dreapta la stanga si dinspre posterior spre anterior.Acest ax este inclinat la 45 de grade fata de cele 3 planuri ale spatiului. Inima are o capacitate medie de 500-700 cm3 si are p greutate medie de 250-300g. Configuratie externa Prezinta: 3 fete, o margine, o baza si un varf.Fata sterno-costala, orientata catre stern si coaste, este convexa,orientate anterior si superior.2/3 din aceasta corespund ventriculilor in timp ce treimea superioara corespunde atriilor. La nivelul ei se observa ca fiecare atriu se continua catre lateral cu cate o mica prelungire numita auricul. Fata diafragmatica – o fata plana indreptata catre diafragm.Aceasta intra in contact cu partea centrala a muschiului diaphragm care este tendinoasa si se numeste centrul tendinos al diafragmului. Fata pulmonara – se afla in stanga inimii intre cele 2 fete de mai sus si corespunde in cea mai mare parte ventriculului stang.

Marginea dreapta reprezinta limita dintre fata sterno-costala sic ea diafragmamtica si se intinde de la orificiul VCI pana la vf inimii. Baza cordului este orientate superior , posterior si la dreapta.In ortostatism ea corespunde vertebrelor T4-T8.Corespunde fetei posterioare a atriilor. Varful inimii este orientat in spatiu, inferior, anterior si la stanga.Se proiecteaza in spatiul 5 intercostal pe linia medio-claviculara (in conditii fiziologice si in clino-statism).In aceasta pozitie se poate palpa in spatiul descris anterior, socul periodic al varfului inimii care loveste peretele toracic. Conformatia interna Inima este alctuita din 4 camarute, 2 atrii si 2 ventricule. Atriile sunt ceva mai mici iar ventriculele mai mari. Atriile au peretii mai subtiri iar ventriculele mai grosi. Cele doua atrii sunt separate prin septul interatrial iar cele doua ventricule prin septul interventricular, fiind o prelungire a inferioara a septului interatrial. Cordul prezinta mai mult orificii la exteriorLa nivelul AD se observa doua orificii – orificiul VCI si VCSLa nivelul VD se observa orificiul arterei pulmonareLa nivelul AS se observa orificiile venelor pulomnare (4 orificii)La nicelul VS se observa orificiul arterei aorta. Toate aceste orificii sunt strajuite de niste valve care dau sensul normal de curgere a sangelui prin orificii. Atriul drept este separat de ventriculul drept prin septul atrioventricular drept. Atriul stang este separat de ventriculul stang prin septul atrioventricular stang. La nivelul septului atrioventricular drept se observa orificiul atrioventricular drept strajuit de valva tricuspida. La nivelul septului atrioventricular stang se observa origiciul atrioventricular stang strajuit de valva bicuspida (mitrala). Cele 4 camere ale inimii au peretii captusiti in interior cu o membrane fina transparenta numita endocard. In fiecare ventricul, la varf se observa muschii papilari care se prind cu un capat de peretele cordului iar celalalt capat se continua cu corzile tendinoase care la randul lor se prind pe valvulele cuspide. Structura inimiiPeretele inimii este alcatuit dinspre ext spre interior din:EpicardMiocardEndocard Epicardul – acopera inima la exterior.Face parte din structura pericardului care este alcatuit din 2 foite interna (epicard) si externa (parietala). Intre cele doua fite se afla cavitatea pericardica.In caitate se afla un film de lichid pericardic care formeaza alunecarea celor doua foite una fata de cealalta in timpul revolutiei cardiace. Miocardul Este muschiul inimii. Este singurul muschi striat care se contracta involuntary.

- este mai bine dezvoltat la nivelul ventriculelor

- este de 3 ori mai gros la nivelul VS decat la VD La nivelul ventricular se observa ca muschiul este alcatuit din 3 straturi.

- superficial- mijlociu- profund

Din punct de vedere structural este un muschi striat. Din punct de vedere functional miocardul este alcatuit din tesut muscular propriu-zis de tip adult si de tip excito-conductor.Primul are rol in contractie (sistola) iar al 2lea in activitatea ritmica involuntara a cordului. Tesutul excito-conductor este alcatuit din:

- nodul sino-atrial.Genereaza impulsuri cu o frecventa de 60-80 bpm.Acesta este ritmul normal al inimii (ritm sinusal).

- nodul atrio-ventricular.Genereaza impulsuri cu o frecventa de 40 bpm.- fasciculul lui Hiss.Genereaza impulsuri cu frecventa de 25 bpm.- reteaua lui Purkinje.Se gaseste in peretele cordului.Excitatia pleaca de la

varful cordului si dinspre endocard spre miocard.

FICATEste o glanda anexa a tubului digestiv avand o greutate medie de 1500g. Este sitiat in etajul abdominal supramezocolic.

Privit din exterior prezinta doua fete si doua margini:Marginea anterioara are o directie oblica, ascendenta de la dreapta la stanga si prezinta doua incizuri: incizura ombilicala si incizura cistica.Marginea posterioara corespunde “ariei nuda”Fata superioara este convexa si prezinta mai multe ligamente cu ajutorul carora se fixeaza pe diagfragm. Prin intermediul diafragmului, fata superioara are raporturi cu baza plamanului, inima si pericardulFata inferioara prezinta santuri, ligamente, lobi

Santurile sunt: - santul sagital drept si sagital stang- santul transvers (uneste cele doua santuri sagitale), la nivelul lui se gaseste o depresiune in care intra elementele pediculului hepaticSanturile sagitale sunt impartite in 2 zone (anterioara si posterioara) de catre santul transvers

Lobii sunt in numar de 4 si sunt delimitati de santuri:- lobul drept- lobul stang- lobul patrat- lobul caudal

Fiecare lob hepatic este alcatuit din doua segmente. Lobul stang – segment lateral si medial, lobul drept – segment anterior si posterior. In structura lobului hepatic distingem: hepatocite, retea de capilare sinusoide, retea de capilare bilare si tesut conjuctiv. Hepatocitele realizeaza o retea tridimensionala fata de vena centrolobulara. Capilarele sinusoide se afla in centru acestei retele. Reteaua de capilare biliare este o retea alcatuita dintr-un sistem de canalicule biliare fara pereti proprii. Tesutul coonjunctiv participa la formarea peretilor capilarelor sinusoide si la formarea unei retele de sustinere pentru celulele hepatice

Vascularizatia nutritiva este asigurata de artera hepatica. Aceasta aduce un ram al trunchiului celiac si aduce sange oxigenat din sistemul aorticVascularizatia functionala este asigurata de vena porta. Aceasta formeaza trei trunchiuri venoase principale: vena mezenterica superioara, vena mezenterica inferioara si vena splenica.