127

Planul-scrisoare de organizare a cărţilor în biblioteca episcopului Ignác Batthyány

A n d r e e a M Â R Z AUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Dept. Blaj

“Babeş-Bolyai” University, Faculty of Greek-Catholic Theology, Dept. BlajPersonal e-mail: dejka78@yahoo.com

Instaurarea puterii habsburge la sfârşitul secolului al XVII-lea şi Contrareforma iniţiată au permis vieţii culturale să capete o turnură catolică, diminuându-se în parte puterea păturii intelectuale protestante. Într-o astfel de epocă, numirea lui Ignác Batthyány în funcţia de episcop (1780) a reprezentat pentru spaţiul transilvănean, aflat la marginea monarhiei austriece, o revigorare culturală. Mediul de provenienţă, studiile întreprinse şi spaţiile în care s-a mişcat până să ajungă în Transilvania l-au impulsionat să contribuie la dezvoltarea culturală a provinciei, fără să trecem cu vederea rolul său jucat pe plan ecleziastic local.

Cea mai însemnată realizare a episcopului Batthyány pe plan cultural la Alba Carolina a rămas însă biblioteca, ce astăzi îi poartă numele. Familiarizat cu

ideea de bibliotecă încă de când se afla acasă, la Güssing, unde familia deţinea o impresionantă bibliotecă sau din perioada de studii la Roma, când a ocupat funcţia de bibliotecar la colegiul Sant’Apollinare, episcopul a deţinut cărţi în toate reşedinţele avute: Cluj, Vinţu de Jos, pe domeniul Beba, la Sibiu, la Alba Carolina. Fie că le-a cumpărat personal, fie că le-a primit sau a însărcinat cunoscuţii săi să i le cumpere1, prelatul a ajuns să posede o impresionantă colecţie de cărţi, manuscrise sau tipărite. Iar ceea ce s-a păstrat până în zilele noastre, face din bibliotecă una dintre cele mai preţioase pe plan central-european.

Arhiva bibliotecii Batthyaneum care conţine mii şi mii de documente, păstrează o parte din bogata corespondenţă purtată de episcopul Batthyány cu

The Letter-Plan for Organizing the Books in the Library of Bishop Ignác Batthyány

The starting point of this research is a letter found in the archival fund of the Batthyaneum Library in Alba Iulia, in which Bishop Ignác Batthyány laid out a brief plan for the future manner of cataloging the books he owned in Alba Carolina/Alba Iulia in 1783. The librarian who was to carry out this plan was Imre Dániel, the first of the Bishop’s librarians, who, in addition to his duties, researched in Italy, from December 1783 to December 1785, documents relating to the history of Hungary and Transylvania and purchased books at the bishop’s request. The book-cataloging ideas the bishop presented in the letter-plan do not differ from the cataloging methods used in Europe - France, Austria or Hungary. What is different, perhaps, is the number of books and the acumen of the person who was to handle this work. So far we have not found a more complex plan than this in the library funds; it is possible that there is no ampler plan since Batthyány had served, while he was a student in Rome, as librarian at the Sant’Apollinare College; also, before he became a bishop in Transylvania, Batthyány had held various positions at Eger and Pécs, where there existed vast libraries. We consider that he was familiar with their cataloging methods and that he briefly presented them to his librarian in this letter-plan.

 Keywords: Ignác Batthyány, books, library, letter-plan, cataloging methods.

tr

ans

ilva

nia

4-5

/201

6

128

diferiţii săi colaboratori. O parte dintre acestea îi au ca principali actori pe episcop şi pe primul său bibliotecar, Dániel Imre2. Lăsând la o parte numeroasele aspecte3 ale relaţiei dintre ei, printre scrisorile incluse de bibliotecarii secolului al XX-lea într-o cămaşă aparte, se află una care conţine un proiect al episcopului despre cum ar trebui aranjate şi înregistrate cărţile de la Alba Carolina4.

Mişcarea de deschidere culturală iniţiată în Europa în prima jumătate a secolului al XVIII-lea a ajuns şi în partea centrală şi răsăriteană a acesteia. Pe lângă centrele universitare în care a studiat (Pesta, Trnava, Graz, Roma) şi ale căror biblioteci le-a frecventat, episcopul era la curent cu modul de organizare a celor din Pécs – a episcopului Klimó György -, Eger – a contelui Eszterházy Károly -, Oradea – a episcopului Patačić Ádám5. Pentru Transilvania, episcopul Batthyány nu a fost chiar un pionier în privinţa organizării bibliotecii; în aceeaşi epocă, Samuel von Brukenthal deschidea colecţia sa de cărţi învăţaţilor vremii6, la fel făcea la Târgu Mureş contele Teleki Sámuel.

Un prim “model de întemeiere” a unei biblioteci a fost prezentat de Pierre Le Gallois în anul 1680 în lucrarea Traité des plus belles bibliothèques de l’Europe7; pe lângă descrierile făcute cu privire la ceea ce se ştia pe atunci despre cărţile şi bibliotecile caldeenilor, egiptenilor, fenicienilor, arabilor, grecilor, romanilor, la cele din Italia, Germania, Spania, Ţările de Jos, Danemarca, Franţa, lucrarea conţine un amplu model despre cum trebuie formată o bibliotecă8. Persoanele care au ajuns să deservească aceste spaţii culturale, erau alese din rândul preoţilor sau clericilor; angajaţi de aristocraţi ca să le educe copiii, aceştia ajungeau să se ocupe şi de bibliotecile nobililor, acolo unde era cazul, fiind printre puţinele persoane învăţate la aceea vreme care ştiau să scrie şi să citească; achiziţionau cărţi, redactau cataloage, supravegheau vizitatorii. Rolul lor era important căci, potrivit istoricului Mario Rosa, făceau legătura între Biserică şi lumea tipografilor9.

Revenind la planul episcopului de a înregistra şi cataloga cărţile de la Alba Carolina, considerăm că este, probabil, o primă redactare; totuşi până în prezent nu am găsit ceva mai complet şi complex. Părerile episcopului referitoare la distribuirea cărţilor sunt precise; folosirea persoanei I sg. ne face să credem că s-a implicat personal în această acţiune. “Am împărţit toate cărţile în trei clase, în clasa de teologie […], în clasa de filosofie […], în clasa de istorie”; “[…] am realizat totul în două săptămâni […] De aceea nu va fi necesar să se separe cărţile şi să se împartă pe clase”[…]; “[…] vreau să fie pus fiecărui dulap o literă, apoi un număr să fie dat fiecăruia sau locului, apoi cărţile să se înregistreze în ordinea în care se află şi pe prima pagină a fiecărei cărţi să se scrie litera dulapului, dar trebuie notat şi numărul locului şi numărul rândului în care se află. Numărul locului să se stabilească cu număr roman,

numărul rândului în care este aşezată cartea, trebuie indicat cu număr arab. Eu am început de la dulapul aşezat în spatele uşii; munca trebuie începută de acolo de unde am rămas eu, munca trebuie urmată în rând pe dulapuri până când se va reveni la uşă”10. Episcopul a dat indicaţii şi despre colligate care trebuiau scrise toate sub acelaşi număr/cotă, iar pentru lucrările care nu aparţineau secololului al XVIII-lea, trebuia să se menţioneze anul şi locul de apariţie.

Dorinţa de a achiziţiona cărţi, chiar şi atunci când se afla într-o situaţie financiară delicată, l-a făcut pe prelatul transilvan să-l însărcineze pe bibliotecar, adică pe Dániel Imre, să ducă la Pesta toate dublurile găsite pentru a le vinde acolo. Dar în paragraful imediat următor revine asupra celor afirmate, atrăgând atenţia că “Dar fiindcă acestea se întâmplă într-o perioadă mai liniştită decât de obicei, nu mă gândesc să le vând, totuşi vor fi separate”11. Aceste idei sunt interesante deoarece în anul 1783 episcopul se afla deja în posesia cărţilor cumpărate de la cardinalul Migazzi, nu le achitase încă, deţinea şi domeniul Beba; toate aceste ultime achiziţii necesitau sume mari de bani pentru care a trebuit să se împrumute. Printre cei care l-au împrumutat încă din anul 1782 se numără fratele său Batthyány Antal, pe atunci consilier locumtenenţial la Bratislava şi baronul Radak12. Problema dublurilor este dezbătută în continuare “Ca să îmi pot face o părere despre exemplarele care trebuie vândute, numele dublurilor trebuie să-mi fie scrise aşa cum activitatea de înregistrare a dezvăluit numărul mare de exemplare şi prefectul să le trimită ori de câte ori de la Alba Carolina aici [Sibiu]”13. Înregistrarea cărţilor se putea realiza pe un catalog-ciornă, urmând ca episcopul să ceară apoi să fie transcris.

Sfârşitul acestor idei de organizare îl aduce în discuţie pe bibliotecar, ale cărui mese urmau să fie luate la parohul din Alba Carolina. Ne găsim la începutul anului 1783, an în care prelatul făcea deja pregătiri de trimitere a bibliotecarului Dániel în Italia de unde trebuia să aducă informaţii despre istoria Ungariei şi a Transilvaniei. Documentele copiate aveau scopul de a-l ajuta pe episcop în activitatea sa ştiinţifică. Această călătorie l-a preocupat într-atât pe episcop încât, în finalul acestor idei, a menţionat că “Doresc ca munca să fie atât de rapidă încât, atunci când fraţii Issekutz pornesc spre Viena, domnul bibliotecar să fie în putere să plece, iar apoi când voi porunci, va trebui să plece în Italia”14. Fraţii Issekutz, Antal şi Gergely, armeni de origine, au fost negustori menţionaţi frecvent în corespondenţa episcopului, mai mult chiar în anul 1795 au primit de la prelat în arendă domeniul Gheorgheni15. Graba de a-l trimite pe Dániel în Italia se mai poate citi într-o altă scrisoare din data de 4 aprilie 1783 în care episcopul i-a cerut bibliotecarului să-şi adune lucrurile, iar când domnul Issekutz va veni la Alba Carolina, să poată să meargă la Viena. I-a cerut

129

chiar “să lase cărţile la Alba Carolina aşa cum sunt, voi termina eu munca începută”16.

Această propunere de catalogare făcută lui Dániel nu are nimic de-a face cu cărţile pe care le-a cumpărat de la cardinalul Migazzi; ele au sosit la Alba Carolina câţiva ani mai târziu, găsindu-se până prin anul 1795 la Sibiu. Era vorba de cărţile deţinute până atunci, nu puţine la număr dacă luăm în considerare că episcopul a venit în Transilvania cu cărţile personale [există şi cărţi cu semnătura mamei sale]17, cu cele cumpărate prin trimişii săi, agenţi sau studenţi, sau cele primite în dar18 sau în alt fel.

Dacă trecem în revistă structura ideilor de înregistrare a cărţilor, acestea pot să ni se pară destul de succinte. Totuşi din descrierea lui Batthyány rezultă modalitatea de stabilire a cotelor, care trebuie să fie aplicate şi în cărţi, ca şi pe dulapurile în care cărţile se păstrează. Insistenţa cu care episcopul a subliniat obligativitatea de a trece cota pe prima pagină a cărţilor denotă cunoştinţele în domeniu ale sale.

Călătoria pe care Dániel, bibliotecarul episcopului, a întreprins-o în Italia, a avut ca scop pe lângă adunarea de documente din arhivele şi bibliotecile de acolo, şi redactarea unui jurnal intitulat Diarium itineris Italici19 în care Dániel a notat informaţiile legate de călătoria sa (drumul, locurile vizitate, persoanele întâlnite, evenimentele speciale la care a luat parte, curiozităţile zonelor etc.); pe lângă numeroasele descrieri de biserici vizitate, Dániel a descris şi o parte din bibliotecile în care a cercetat în folosul episcopului. Descrierile propriu-zise de biblioteci nu se deosebesc prea mult de succinta redare a modului în care urma să se facă la Alba Carolina împărţirea cărţilor pe domenii; desigur în acest sens nu deţinem niciun act oficial din care să reiese clar modul de distribuire a cărţilor în bibliotecile din Peninsulă, ci numai un punct de vedere al lui Dániel.

Una dintre biblioteci a fost cea a colegiului maroniţilor. Rectorul Stefano Felici, când a auzit că Dániel este bibliotecar, l-a dus pe acesta în biblioteca internă a colegiului. Astfel a putut să observe numărul cărţilor, faptul că sunt împărţite pe clase pe care a putut să le parcurgă repede cu vederea; printre Biblii un loc special îl avea una ebraică pe pergament pe care a putut să o răsfoiască filă de filă20. Biblioteca augustinienilor mendicanţi s-a îmbogăţit datorită achiziţionării cărţilor de la cardinalul Passionei21 şi a devenit una dintre cele mai cunoscute din Roma; cărţile au fost aşezate pe toată lărgimea clădirii pe trei rânduri, iar portiţele prin care se ajungea la cărţile aflate cel mai sus, au fost pictate de mână22. Dániel a oferit o descriere interesantă pentru biblioteca cardinalului Antonelli23. Francisco Cancellerio, prefectul bibliotecii, i-a permis lui Dániel să o viziteze. Prin felul de aşezare al cărţilor, această bibliotecă se distinge faţă de celelalte vizitate până acum. „[...] inscripţii care să indice clasa cărţilor şi felul

lor, nu sunt puse în vârful rafturilor, ci în locul acestora se află câteva imagini pictate cu bărbaţii dintre cei mai cunoscuţi pentru fiecare clasă astfel încât vârfurile rafturilor sunt împodobite în locul inscripţiilor cu aceştia şi arată ce ştiinţă se află în cărţile de pe raft. Astfel, de exemplu, pe raftul cu istorie ecleziastică sunt pictaţi Alexander Natalis24 şi Louis-Sébastien Le Nain de Tillemont25, pe cel cu sfinţii părinţi sf. Ioan Chrisostomul [...]. În afară de acestea, cele mai nobile chipuri de cardinali care şi-au dobândit un nume vestit în lumea literară prin cunoştinţele şi lucrările publicate, împodobesc această bibliotecă”26.

Cea mai amplă descriere a fost făcută pentru Biblioteca Apostolică Vaticană pe care a reuşit să o viziteze dintr-o întâmplare la data de 20 iulie 1784, când un soldat din garda elveţiană a fost trimis la custodele bibliotecii, Reggio, pentru a cere o carte pentru papa. „[...] rafturile au fost ordonate în aşa fel încât să pară că sunt trei încăperi distincte. Din camerele sale papa are o intrare secretă în bibliotecă. Aici se află un număr foarte mare de cărţi, cărţile au fost acoperite cu coperţi foarte elegante şi după cum se poate face o părere din multitudinea de îmbinări, cele mai multe au fost oferite în dar Bibliotecii Pontificale”27.

La data de 23 septembrie 1784 a pornit cu intenţia de a vizita biblioteca internă a franciscanilor din ansamblul de clădiri ce aparţineau de basilica Santa Maria in Aracoeli. Dániel o consideră foarte bogată şi frumos împodobită. „Nu doar numărul mare de volume legate foarte frumos o face pe aceasta remarcabilă şi demnă de admirat, cât picturile deosebite ale planşeului, rafturile fabricate din lemn tare, aşezarea plăcută şi dublă a acestora, măsuţele puse aici pentru comoditatea cititorilor, eleganţa şi curăţenia, apoi orologiul pus deasupra uşii pot să rivalizeze pe merit cu primele biblioteci ale oraşului. Aproape o jumătate de oră mi s-a permis să cercetez rafturile”28.

Un interesant punct de vedere despre cum se formează o bibliotecă ne-a fost furnizat încă din anul 1627 de Gabriel Naudé, care dezvoltă în cele 9 capitole din lucrarea sa29 ideile de bază despre organizarea unei biblioteci: biblioteca trebuie să conţină toţi autorii principali care au scris, în special, despre arte şi ştiinţe, să se caute cele mai bune ediţii, să se caute atât autorii vechi, cât şi cei noi, cei ce au tratat cel mai bine anumite teme, dar şi cei care s-au opus unor anumite teme etc.

În ordinele mendicante, modul de clasificare putea varia de la un bibliotecar la altul. Crearea unui catalog era cerută de toate ordinele, călugării-bibliotecari fiind obligaţi de constituţia internă a ordinului să separe cărţile pe discipline în dulapuri şi să ţină un inventar al acestui clasament. La Calais, călugărul-bibliotecar al minimilor a redactat un index în 1749 în care cărţile erau introduse metodic „par faculté [classe], pour la commodité des visites et pour utilité des étudiants”. Bibliotecarul minimilor din Mareseille a clasificat în

tr

ans

ilva

nia

4-5

/201

6

130

anul 1776 cărţile „tel le tronc d’un arbre deployé en de nombreux rameaux verdoyants”. În general primele incluse în aceste cataloage sau indici erau lucrările de teologie, urmând apoi domeniul juridic şi celelalte30. Teologia era încă pe primul loc, clericii bucurându-se de statutul celor mai învăţate persoane ale epocii.

Frédéric Barbier a amintit într-una din lucrările sale referitoare la biblioteci o clasificare aparte a cărţilor, pe baza culorilor. În anul 1738 Biblioteca Imperială din Viena a achiziţionat cărţile prinţului Eugeniu de Savoia (15000 de tipărituri şi 237 de manuscrise); acestea erau legate în marochin, dar culoarea se modifica în funcţie de domeniu: astfel s-a folosit roşu pentru istorie şi literatură, albastru pentru teologie şi drept, galben pentru ştiinţele naturale31.

Apropiindu-ne puţin de spaţiul nostru, în lucrarea dedicată familiei Ráday, Victor Segesváry a precizat clasificarea pe domenii a cărţilor care i-au aparţinut lui Ráday Pál; în cazul anumitor domenii au existat şi clase: 6 mari categorii – teologie, istorie, filosofie, filologie, drept şi literatură -, dar teologia a fost împărţită în protestantă şi catolică, istoria în cea a lumii şi ecleziastică32. Urmaşul lui Ráday Pál, Gedeon, şi-a clasificat biblioteca mai în amănunt; într-un prim grup a intrat istoria literară şi biografiile, apoi autorii greci clasici, autorii latini împărţiţi pe epoci, colecţiile, filologia, filosofia, pedagogia, matematicile şi arta militară, istoria separată de ştiinţele auxiliare ale istoriei, geografia separată de hărţi, jurisprudenţă, medicină, istorie naturală, economie, teologie şi istoria bisericii şi Biblii33.

Dacă am analiza mai în profunzime modul de clasificare al bibliotecilor medievale sau al celor premoderne, am putea vedea cu uşurinţă că domeniul teologic predomină, iar clasificarea cărţilor este în mare parte aceeaşi, depinzând doar de numărul de lucrări al bibliotecii şi de perspicacitatea bibliotecarului care a realizat catalogarea. Ideile episcopului de clasificare a cărţilor sale atrag atenţia faptului că prelatul era la curent cu modalităţile de catalogare vehiculate în Europa; nu trebuie să uităm că Batthyány a fost el însuşi în timpul studiilor de la Roma bibliotecar la colegiul Sant’Apollinare. Iar cum teologia era domeniul de studiu încă predilect şi cum în colecţia actuală a Bibliotecii Batthyaneum se află numai Biblii peste 100, să nu ne mire că atunci când vizitatorul intră în Aula Magna, de-o parte şi de alta, în stânga şi în dreapta, primează domeniul teologic.

AnexăBiblioteca BatthyaneumBB LXX/108, Sibiu, 27 febr. 1783Idaea regestrationis librorum Albae Carolinensium

Libros omnes in tres classes dispescui in classem Theologicam ad quam etiam ascetas concionatores collocavi, classem Philosophicam, in qua etiam erunt iuristae, classem historicam.

Quare necessarium non erit libros secernere et in classes distinguere, cujus laboris finem usque Pascha non assequeremus, sed hi qui in ipso conscriptionis labore occurrerint, poterunt ad suam facultatem rellegari.

Illico itaque ad conscriptionem accedendum est, vel potius inchoatum a me opus perficiendum est, quod ego solus et unicus duabus septimanis perfecissem.

Cum libros in facultates distinxerim, cuivis armario litteram apponi volo, dein cuivis asseri vel loculo numerus apponatur, dein libri ordine prouti stant conscribentur et in prima pagina cujusvis libri scribatur littera armarii numerus loculi et numerus ordinis quo stat notandum autem. Numerus loculi designetur numero Romano, numerus ordinis, quo liber collocatus indicandus numero arabico.

Ego incepi ab armario pone portam sito, ubi ego desii, ibi labor inchoandus, et ordine per armaria prosequendus donec rursus ad portam redeat labor.

Quia contingit, quod in eodem volumine praesertim in antiquioribus libris plura contineantur opuscula omnia sub eodem numero conscribenda.

In antiquioribus, quae nimirum soeculum hoc superant annus, et locus editionis exprimendus.

Opera duplicata omnia sequestranda, haec enim cum hujatibus duplicatis Pestinum deferet bibliothecarius ibi vendenda.

Quia autem aliqua levioris momenti crebro minus occurrent, non cogito quidem illa vendere, separanda tamen erunt.

Ut de exemplaribus vendendis judicium facere possum, successive prouti conscriptionis opus multiplicitatem exemplarium detexerit, ad me perscribenda sunt nomina duplicatorum quotiescunque Carolina aliquid praefectus huc miserit.

Ubi laborem perfecerit duplica exemplaria ad ferschlag ponenda erunt, uberiora eotum disponam.

Non est necessum ut catalogus ad purum scribatur, dumodo [sic] in impuro paratus sit, jam faciam illum describi.

Opera manea in charta peculiari connotanda erunt. Prandium, et coenam seu collationem habebit bibliothecarius apud d[ominum] parochum loci.

Laborem ita accellerari desidero, ut dum fratres Issekutz in Viennam pergunt, eorsum redire valeat d[ominus] bibliothecarius dein in Italiam dum iussero abiturus. Signatum Cibinii, die 27 febr. 1783.

Ignatius Episcopus Transylvanus manu propria.

131

Note:

1. Eva Selecká, Stredoveká Levočská Knižnica, Martin, Matica Slovenská, 1974; Eva Selecká Mârza, A középkori Lőcsei könyvtár, Szeged, Scriptum Kft., 1997. V. şi nota 3.2. Un amplu studiu despre relaţia dintre episcop şi Dániel, intitulat Dániel Imre, a Batthyaneum első könyvtárosának személyisége és kapcsolata Batthyány Ignác püspökkel a fost finanţat de Academia Maghiară de Ştiinţe prin Domus Kuratórium, nr. 81/6864/HTMT, pe perioada 2014-2015, director proiect Andreea Mârza.3. V. Andreea Mârza, Imre Dániel în slujba episcopului transilvănean Ignác Batthyány, în Apulum, L (2013), series Historia & Patrimonium, p. 447-476; eadem, Începutul unei legături în lumea cărţilor: Batthyány Ignác şi Dániel Imre, în Transilvania, nr. 5-6 (2013), p. 64; eadem, Achiziţii de cărţi în spaţiul central-european. Cazul Ignác Batthyány, în Transilvania, nr. 5-6 (2014), p. 77-82; eadem, Sejurul italian al lui Imre Dániel în folosul ştiinţific al episcopului Ignác Batthyány, în Terra Sebus, nr. 6 (2014), p. 361-375; eadem, Imre Dániel, primul bibliotecar al Bibliotecii Batthyaneum, şi colecţia sa de cărţi, în Transilvania, nr. 6-7 (2015), p. 109-119; eadem, Figura bibliotecarului transilvan în epoca Luminilor. Studiu de caz: Imre Dániel, în Petru Maior şi prietenii săi, ed. Laura Stanciu, Cluj, ed. Mega, 2015, p. 161-169. 4. BB LXX/108: Sibiu, 27 febr. 1783, v. Anexa.5. R. Csala, Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia: organizarea şi biblioteca, în Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti, 7 (2001), p. 182; I. Monok, Qui peut-on appeler bibliothécaire du XVIe au XVIIIe siècle en Hongrie?, în Anne Béroujon, Elisabeth Décultot, Maria-Pia Donato et al. (ed.), Histoire des bibliothécaires, Lyon, 2003, p. 30; idem, Les bibliothèques et la lecture dans le Bassin des Carpates, 1526-1750, Paris, 2011, p. 185-187; F. Barbier, Histoire du livre en Occident. Troisième edition revue, corrigée et augmentée, Paris, Armand Colin, 2012, p. 196; I. Monok, Identité culturelle, identité nationale: les bibliothèques institutionnelles en Hongrie et en Transylvanie au XVIIIe siècle, în Frédéric Barbier, Andrea de Pasquale (ed.) Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi. Convegno Internazionale, Parma, 20-21 maggio 2011, Parma, Museo Bodoniano, 2013, p. 217-218.6. A. Verók, La coscienza culturale dei sassoni di Transilvania e la fondazione della Biblioteca Brukenthal, în Frédéric Barbier, Andrea de Pasquale (ed.) Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi. Convegno Internazionale, Parma, 20-21 maggio 2011, Parma, Museo Bodoniano, 2013, p. 229-241.7. http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k1159289/f3.image (accesat 23 ian. 2015).8. Ibidem; v. în special p. 170-210 din lucrare.9. Maria Pia Donato, Honneur, service, savoir: les bibliothécaires romains (XVIIe-XVIII siècles), în Anne

Béroujon, Elisabeth Décultot, Maria-Pia Donato et al. (ed.), Histoire des bibliothécaires, Lyon, 2003, p. 70.10. Anexă.11. Anexă.12. BB LXX/102, Sibiu, 23 ian. 1782: “[…] dices me habere quidem a fratre meo Antonio, consiliario locumtenentiali Posoniensi obligatoriales super undecim millibus et baronis Radak super mille […]”.13. Anexă.14. Anexă.15. V. în acest sens BB XXIX/131.16. BB LXX/110.17. Informaţie descoperită de dr. Doina Hendre Biro.18. Un exemplu concludent ar fi cele două manuscrise primite de la conducerea bisericii evanghelice din Braşov: v. Catalogus concinnus librorum manuscriptorum bibliothecae Batthyányanae exaratus per Robertum Szentiványi, Szeged, 1958, nr. 83, nr. 189.19. Diarium, t. 1-2.20. Diarium, t. 1, f. 42v. 21. http://it.wikipedia.org/wiki/Domenico_Silvio_Passionei (accesat 25 ian. 2015).22. Diarium, t. 1, f. 54v.23.http ://www.treccani.it/enciclopedia/leonardo -antonelli_%28 Dizionario_Biografico%29/ (accesat 25 ian. 2015).24. http://en.wikipedia.org/wiki/No%C3%ABl_Alexandre (accesat 25 ian. 2015).25. http://it.wikipedia.org/wiki/Louis-S%C3%A9bastien_Le_Nain_de_Tillemont (accesat 25 ian. 2015).26. Diarium, t. 1, f. 136 r.27. Diarium, t. 1, f. 185v.-187v.; Dániel menţionează aici şi anumite cărţi care ar fi cele mai preţioase.28. Diarium, t. 1, f. 293v.29. Gabriel Naudé, Advis pour dresser une bibliotheque, Paris, 1627 v. varianta on line: http://www.enssib.fr/bibliotheque-numerique/documents/48749-advis-pour-dresser-une-bibliotheque-par-gabriel-naude.pdf (accesat 4 august 2015).30. Fabienne Henryot, Classement des livres et représentation des savoirs dans les couvents mendiants (XVIIe-XVIIIe siècles), în Revue française d’histoire du livre, 2012, 133, pp.49-85; v. variant on line: https://halshs.archives-ouvertes.fr/hal-00804638/document (accesat 4 august 2015).31. F. Barbier, Histoire des bibliothèques. D’Alexandrie aux bibliothèques virtuelles, Paris, 2013, p. 206.32. V. Segesváry, The history of a private library in 18th century Hungary – The library of Pál and Gedeon Ráday, Haag, 2005, p. 26-29.33. Ibidem, p. 102-112.

tr

ans

ilva

nia

4-5

/201

6

132

Bibliography:

Biblioteca Batthyaneum – BB XXIX/131; LXX/ 102, 108, 110.

Barbier, Frédéric. Histoire du livre en Occident. Troisième edition revue, corrigée et augmentée, Paris, Armand

Colin, 2012. Barbier, Frédéric. Histoire des bibliothèques. D’Alexandrie

aux bibliothèques virtuelles, Paris, 2013.Biblioteca Batthyaneum la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Cartea-catalog a lui Varjú Elemér, adnotată şi comentată. Adnotare şi prefaţă de Dr. Doina Hendre Biro, Bucureşti,

2014.Catalogus concinnus librorum manuscriptorum bibliothecae

Batthyányanae exaratus per Robertum Szentiványi, Szeged, 1958.Csala, Rita. Institutul teologic romano-catolic din Alba

Iulia: organizarea şi biblioteca/The Roman Catholic Theological Institute of Alba Iulia: organization and library.

În Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti, 7 (2001), p. 179-188.Dániel, Emericus. Diarium itineris Italici, t. I-II, 1784-

1786.Dániel Imre, a Batthyaneum első könyvtárosának

személyisége és kapcsolata Batthyány Ignác püspökkel finanţat de

Academia Maghiară de Ştiinţe prin Domus Kuratórium, nr. 81/6864/HTMT, pe perioada 2014-2015,

director Andreea Mârza.Donato, Maria Pia. Honneur, service, savoir: les

bibliothécaires romains (XVIIe-XVIII siècles). În Anne Béroujon,

Elisabeth Décultot, Maria-Pia Donato et al. (ed.), Histoire des bibliothécaires, Lyon, 2003, p. 65-79.

Mârza, Andreea. Imre Dániel în slujba episcopului transilvănean Ignác Batthyány/. În Apulum, L (2013), series

Historia & Patrimonium, p. 447-476.Eadem. Începutul unei legături în lumea cărţilor: Batthyány

Ignác şi Dániel Imre/The beginning of the relationship in the world of books : Batthyány Ignác and Dániel Imre. În

Transilvania, nr. 5-6 (2013), p. 63-67.Eadem. Achiziţii de cărţi în spaţiul central-european. Cazul

Ignác Batthyány/Book Acquisitions in the Central-European Area. The Case of Ignác Batthyány. În

Transilvania, nr. 5-6 (2014), p. 77-82.Eadem. Sejurul italian al lui Imre Dániel în folosul ştiinţific

al episcopului Ignác Batthyány/Imre Dániel’s Italian trip to bishop Ignác Batthyány’s academic benefit. În Terra

Sebus, nr. 6 (2014), p. 361-375.Eadem. Imre Dániel, primul bibliotecar al Bibliotecii

Batthyaneum, şi colecţia sa de cărţi/ Imre Dániel – the First

Librarian of the Batthyaneum – and His Book Collection. În Transilvania, nr. 6-7 (2015), p. 109-119.

Eadem. Figura bibliotecarului transilvan în epoca Luminilor.

Studiu de caz: Imre Dániel/The Transylvanian Librarian during the Enlightenment. Case study: Imre

Dániel. În Petru Maior şi prietenii săi, ed. Laura Stanciu, Cluj, ed. Mega, 2015, p. 161-169. Monok, István. Qui peut-on appeler bibliothécaire du XVIe

au XVIIIe siècle en Hongrie?. În Anne Béroujon, Elisabeth Décultot, Maria-Pia Donato et al. (ed.), Histoire

des bibliothécaires, Lyon, 2003, p. 23-32.Idem. Les bibliothèques et la lecture dans le Bassin des

Carpates, 1526-1750, Paris, 2011.Idem. Identité culturelle, identité nationale: les bibliothèques

institutionnelles en Hongrie et en Transylvanie au XVIIIe siècle. În Frédéric Barbier, Andrea de Pasquale (ed.)

Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi.

Convegno Internazionale, Parma, 20-21, maggio 2011, Parma, Museo Bodoniano, 2013, p. 209-228.

Segesváry, Viktor. The history of a private library in 18th century Hungary – The library of Pál and Gedeon Ráday,

Haag, 2005.Selecká, Eva. Stredoveká Levočská Knižnica, Martin,

Matica Slovenská, 1974. Selecká Mârza, Eva. A középkori Lőcsei könyvtár, Szeged,

Scriptum Kft., 1997.Verók, A. La coscienza culturale dei sassoni di Transilvania

e la fondazione della Biblioteca Brukenthal. În Frédéric Barbier, Andrea de Pasquale (ed.) Un’istituzione

dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi.

Convegno Internazionale, Parma, 20-21 maggio 2011,Parma, Museo Bodoniano, 2013, p. 229-241.

Site-uri:

https://halshs.archives-ouvertes.fr/hal-00804638/document (accesat 4 august 2015).

http ://www.enssib.fr/bibl iothe que-numerique/d o c u m e n t s / 4 8 7 4 9 - a d v i s -p o u r - d r e s s e r - u n e -bibliotheque-par-gabriel-naude.pdf (accesat 4 august 2015).

http://epa.oszk.hu/00900/00979/00238/pdf/ (accesat 23 ian. 2015).

http ://gallica .bnf.fr/ark:/12148/bpt6k1159289/f3.image (accesat 23 ian. 2015).

http://it.wikipedia.org/wiki/Domenico_Silvio_Passionei (accesat 25 ian. 2015).

http ://www.tre ccani . it/enciclope dia/le onardo -antonelli_%28Dizionario_Biografico%29/ (accesat 25 ian. 2015).

http://en.wikipedia.org/wiki/No%C3%ABl_Alexandre (accesat 25 ian. 2015).

http://it.wikipedia.org/wiki/Louis-S%C3%A9bastien_Le_Nain_de_Tillemont (accesat 25 ian. 2015).