animale_salbatice

7/21/2019 animale_salbatice

http://slidepdf.com/reader/full/animalesalbatice 1/25



Animalele care îşi caută singure hrană şi adăpostsunt animale sălbatice. Acestea trăiesc atât lamunte, cât şi la câmpie. Unele dintre ele sunt

folositoare omului, dar unele produc şi pagube. În paginile următoare, veţi descoperi câteva dintre

animalele sălbatice de la noi din ţară.



Este un mamifer rumegător, recunoscutpentru coarnele ramificate ce pot atingedimensiuni uriaşe. Trăieşte la munte în

zone cu păduri întinse, în luminişuri,dar poate fi întâlnit şi la câmpie. Se

hrăneşte cu scoarţa copacilor, muguri,frunze, iarbă verde sau uscată. Poate

trăi între 18 şi 20 de ani. Cerbul îşi

pierde coarnele la fiecare început delună martie.



Este un mamifer rumegător. Se adaptează cu uşurinţă la oricemediu, dar preferă zonele împădurite. Căprioarele sunt renumitepentru capacitatea de a-şi schimba blana în funcţie de anotimp.

Trăiesc între 8 şi 16 ani.



Este un mamifer carnivor. Se hrăneşte cu şoareci de câmp, popândăi,veveriţe, iepuri şi este o “devoratoare de găini”. Vulpea ucide mai mult

decât poate mânca la o singură masă şi îngroapă ceea ce rămâne,urmând să revină altă dată la locul cu “provizii”.

Corpul vulpii nu este mare, dar iese în evidenţă datorită cozii lungi şi

stufoase, care are vârful alb.



Trăieşte în Munţii Carpaţi, mai ales printre stânci, unde îşi poate creabârlogul. Este un animal puternic, poate parcurge chiar şi 150 de km

într-o singură zi şi se bazează pe auz şi pe miros. Poate trăi până la 30

de ani în natură şi 50 în captivitate.



Este un mamiferrozător. Se

hrăneşte cu alune,nuci, seminţe,

sâmburi, fructe depădure, conuri depin sau de brad.

Are corpul mic şi ocoadă lungă şi

stufoasă. Estenumită “acrobatul”lumii animalelor,

uimind prinsalturile pe care le

face de pe ocreangă pe alta şiprin viteza cu care

se deplasează.Trăieşte

aproximativ 6 ani.



Este un mamifer mic, insectivor. Are corpul acoperit cu ace lungi şiascuţite. Pe corpul unui arici pot fi până la 15 000 de astfel de ace.

Îşi caută hrana numai noaptea, insecte şi animale mici. Iarna, ariciul

hibernează, ascunzându-se pe sub frunze.



Este un animal robust şi suplu, asemănător cu câinele. Hrana lui preferatăeste carnea, dar poate supravieţui şi cu fructe sau alte vegetale. Mănâncăşi animale bolnave sau chiar şi moarte, de aceea i se mai spune “sanitarulpădurilor”. În căutarea hranei, poate parcurge şi 100 de km, într -o singurănoapte. Lupul are o “haină” de vară, mai închisă, iar toamna îşi schimbă

părul şi “îmbracă o haină” de iarnă, mai deschisă. Lupii se adună în haite,care, pe timp de iarnă, se pot asocia între ele.



Este un mamifer omnivor, în general nocturn. Trăieşte în pădurile din zonede câmpie, deal, munte. Scoate sunete foarte asemănătoare cu ale

porcului domestic. Colindă în turme pădurile şi culturile agricole de la

marginea acestora. Produce stricăciuni, în special în lanurile de porumbşi de cartofi.



Trăieşte în grupuride 15-30 de capre, în regiunile înalte,

stâncoase alemunţilor. Se

hrăneşte cu măceşealpine, muguri şi

vlăstari de foioasesau conifere, frunze

de diferite plante.Iarna consumă

muşchi sau licheni.

Poate trăi între 15 şi20 de ani.



Trăieşte în pădurile din regiunile muntoase, greu accesibile. Este unanimal carnivor prădător. Prada lui constă în animale din pădure: şoareci,

iepuri, cerbi, diferite specii de păsări. Se mişcă repede şi fără zgomot,

ceea ce îi permite să atace prada pe neaşteptate. Poate sări în oricedirecţie, la o distanţă de 4-6 metri. Vede foarte bine seara şi noaptea.



Trăieşte atât la câmpie cât şi la munte. Se hrăneşte cu iarbă, morcovi,cereale, iar iarna cu scoarţa copacilor. Are o greutate de 4 până la 6 kg.

Culoarea blănii variază în funcţie de loc şi anotimp, nuanţa generală fiind

cenuşie-roşcată. Nu se poate deplasa la pas, numai în salturi, a căror întindere poate atinge 3 metri.



Seamănă cu şoarecele de casă, doar că e puţin mai mare, botul şi coadasunt mai scurte, e mai cenuşiu pe spate şi mai alb pe burtă. Trăieşte în

tuneluri săpate sub pământ. Se hrăneşte cu boabe de cereale şi frunze degrâu, lucernă. Produce mari pagube agricultorilor. Un singur animal

într-un an mănâncă sau distruge 11 kg de substanţe vegetale.Se înmulţeşte cu o iuţeală uimitoare.



Trăieşte în zone calde, în apropierea bălţilor saumlaştinilor. Se hrăneşte cu broaşte, peşti, păsări

mici. Îşi face cuibul pe acoperişuri, coşuri, turnuri debiserici. Toamna zboară în stoluri spre ţările calde,iar primăvara se întoarce la acelaşi cuib. Berzele

comunică între ele prin repetate lovituri de cioc.



Este o pasăre mică, fiind celmai frecvent întâlnită în

preajma locuinţelor. Are penecenuşii, cu dungi mai închisepe spate. Îşi construieşte, în

arbori sau în scorburi, un

cuib sferic în care depuneouăle, pe care le clocesc

ambii părinţi, timp de 14 zile.Se hrăneşte cu insecte mici,

seminţe, firimituri şi alte

resturi alimentare. Duşmanulde temut al vrabiei estepisica.

E t di t l



Este una dintre celemai cunoscute păsări

din lume. Estespecializată încăţărarea pe

trunchiurile copacilor,cu ajutorul ghearelorputernice, curbate şiascuţite, iar coada

fiind rigidă îi serveşte

ca punct de sprijin.Se hrăneşte cu insecteşi larve, dar consumăşi seminţe şi fructe.

Prin distrugerea

insectelor dăunătoare,ciocănitoarea estefoarte utilă în

pomicultură şisilvicultură.

I se mai spune şi“doctorul pădurilor”



Este cea mai marepasăre răpitoare denoapte. Se hrăneşte

cu şoareci, lilieci

mici, broaşte, insecteşi chiar şi iepuri.Trăieşte singură încuiburi pe care şi le

construieşte pecrengile copacilor

sau în scorburi. Esteo pasăre folositoare,

pentru că vânează într-un anaproximativ

10 000 de şoareci,care, înmulţindu-se,ar consuma cantităţiuriaşe de hrană şi arduce la răspândirea

multor boli.



Este o pasărerăpitoare de zi, mare,

puternică. Atacă păsărişi mamifere mici. Are

un cioc puternic cucare sfâşie prada. Arevedere foarte bună,

putând distinge de lamari înălţimi prada:

păsări, şoareci, iepuri,insecte. Se aruncă

asupra prăzii, o apucăcu ghearele, o sfâşiecu ciocul şi o înghite

nemestecată.



Îl întâlnim peste tot, dar mai ales în regiunile cu terenuri nisipoase.Are picioare lungi şi subţiri, cu care aleargă pe sol şi pe trunchiurilecopacilor. Ziua stă ascuns în locuri răcoroase şi doarme, iar noaptea

iese în căutarea hranei (muguri, frunze), fiind o insectă dăunătoare.



Este una dintre cele mai



Este una dintre cele maiiubite insecte. Face

parte din familiacărăbuşilor, trăieşte înlivezi, pe câmpuri, în

grădini. Hranagărgăr iţelor constă îninsecte minuscule de

gradină, ouă de insecte,nectar şi polen, ceea ce

la face foarte utile îngr ădină. Iarna

hibernează în locuricurate şi ferite de vânt.

Ca să se apere de

duşmani, elimină dinpicioare o substanţăurât mirositoare, care

ţine prădătorii departe.De asemenea, pentru anu fi mâncată de păsări,

se preface moartă.



Fluturii sunt insecte cu un ciclu de viaţă neobişnuit. Deoarece celemai multe specii zboară ziua, atrag atenţia prin diversele modele

formate pe aripile colorate şi prin zborul lor extravagant şi graţios.





Bibliografie:

• manualul de Cunoaşterea mediului, clasa a II-a;

• wikipedia.org;

• clopoţel.ro;

• zooland.ro. Realizat de înv. Florica PloscaŞcoala “Bălcescu-Petofi”Satu Mare

Documents

animale_salbatice