www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXII • NR. 1 (243) • 2019 • 20 PAG. • 5 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

@A

rhiv

a „

Sa

ºa

Pa

nã

”

2 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

9 7 7 1 4 5 4 2 2 9 0 0 2

NNNNNrrrrr..... 11111 ( ( ( ( (243243243243243))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201919191919

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIMihaela Albu

Denisa CrãciunGeo Fabian

Silviu GongoneaIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista apare cu sprijinulSocietãþii de avocaþi

„Sãuleanu ºi asociaþii”

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 300 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 467 471

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU:BInterogaþii

liminale l 2

MIªCAREA IDEILORSAªA PANÃ ªI GRUPAREA DE LA

UNU.Coodonator: Petriºor MilitaruVladimir PANÃ: Saºa Panã ºi revis-

ta unu l 3Cãtãlin DAVIDESCU: Saºa Panã –

de la degustãtor la autor l 4Ionuþ ORÃSCU: Poezia lui Stepha-

ne Roll. Genealogii stilistice l 4Gabriel NEDELEA: Strategii cultu-

rale în revista unu l 5Silviu GONGONEA: Ilarie Voron-

ca, poet al obiectelor l 5Maria DINU: ªaºa Panã ºi idealul

feminin suprarealist l 6Anca ªERBAN: Serafina: cãþelul

„suprarealist” al grupãrii de la unul 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Cum poþi deveni pri-

mar scriind un roman l 7

BELETRISTICÃCristian Liviu BURADA: PoemeElena BÃLêANU: Poeme l 8

REMEMBERMihaela ALBU: C. M. Popa – croni-

carul/ criticul literar al revistei Mozai-cul l 9

LECTURIªtefan VLÃDUÞESCU: Un debut de

excepþie l 10Carmen POPESCU: Puterea recu-

perator-salvatoare a literaturii l 10Ion MUNTEANU: Revista Mozaicul,

o monografie sentimentalã l 11Mihaela ALBU: O nouã ediþie

„Mozaic cultural” l 11Cristina GELEP: Un roman episto-

lar (ne)vinovat l 12Daniela SITAR-TÃUT: Destine triste

– un insolit roman-dom transilvãneanl 12

Daniela MICU: Negocierea iluziilorl 13

Geo CONSTANTINESCU: Marx, unfilosof? l 13

ARTERamona BÃDESCU: Muzica inspi-

rã! l 14Geo FABIAN: În vizor: relaþia or-

chestrã – dirijor l 14Gheorghe FABIAN: ORC: Verdi cu

artiºti din Italia l 14Emilian POPESCU: La mulþi ani,

România! l 15Magda BUCE RÃDUÞ: Trebuiau sã

poarte un nume l 15Adrian BODNARU: UNIVversuri l 15Marius DOBRIN: Ochii fotografi-

lor l 16Mihai MURÃREÞU: Familia Mi-

hail, din nou acasã l 16

SERPENTINEMarian Victor BUCIU: Aura

Christi în abisul speranþei (II) l 17Iulian BITOLEANU: Umberto Eco:

dinspre carte spre artã l 18Camelia ZÃBAVÃ: Antilethe – o re-

vistã unicat în peisajul revuistic româ-nesc actual l 18

UNIVERSALIAPier Paolo PASOLINI: Dialog în-

tre o bãtrânã ºi zoriAndrea ZANZOTTO: Argintii no-

duri ale trecerilor taleTraducere ºi prezentare: George Po-

pescu l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Ultimul Ilarie

Voronca l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Fãrã intelectuali ºi fãrã elite,o naþiune nu poate exista!

Ioan Aurel Pop

Douãzeci de ani reprezintã untimp istoric suficient de lungpentru a se înregistra schimbãri

semnificative în orice context social, aptesã influenþeze deopotrivã destine perso-nale sau instituþionale.

În chip firesc, cred, la capãtul unui ast-fel de ciclu, m-am întrebat ºi eu, în ce mã-surã „proiectul Mozaicul” cu programulsãu „neopaºoptist” îºi mai pãstreazã ac-tualitatea. Am încercat o evaluare ºi învolumul meu Mozaicul. Modernitateatradiþiei (ediþia a II-a, Craiova, Aius,2018), identificând în conceptul marinianal „regeneraþiei” un argument favorabil.

Îndoiala persista însã.În primul rând pentru cã „pãrinþii fon-

datori” deja nu mai sunt printre noi. Am învedere aici, în primul rând, pe marele cãr-turar „ideocriticul” Adrian Marino, (ple-cat în 2005), pe criticul Constantin M.Popa, care ne-a pãrãsit în urmã cu exacttrei ani sau, mai recent, acum un an ºi ju-mãtate, pe Marin Budicã, prozatorul rã-mas fidel angajamentului asumat pânã înultimele zile de viaþã. Trebuie sã adaug ºipe mai tinerele Ileana Petrescu, primul se-cretar de redacþie al Mozaicului ºi fonda-toare a Editurii Aius – editura care a susþi-nut financiar revista de la început pânãastãzi – rãpusã de o boalã nemiloasã înianuarie 1999, ca ºi pe excelenta univer-

interogaþiiliminalesitarã ºi redactor fondator al Mozaicu-lui, Sorina Sorescu (plecatã tot în ianua-rie, acum trei ani), care a îngrijit ºi ceadintâi reeditare a Introducerii în criticaliterarã lui Adrian Marino, la Aius, lu-crare pe care o considera fundamentalãpentru cercetarea domeniului.

Însã nu mai puþin grav apãrea eºeculdin plan social, unde în locul „clasei demijloc” nascende, în care toþi „neopaºop-tiºtii” ne puneam speranþa pentru evolu-þia democraticã a societãþii româneºti, înacelaºi timp suport al noii culturi deschi-se dialogului european ºi universal, ve-dem abuzul autoritar al unei oligarhii ra-pace ºi semidocte, acaparând instituþiileºi resursele statului în beneficiul propriu.

Cu cine ºi pentru cine aceastã încleºta-re pentru ca valorile culturale autenticeale României de astãzi sã se poatã exprimaliber, singurul climat care le este favora-bil?! Întrebare deloc retoricã, ºi nici aro-gantã, cãci suntem conºtienþi de eforturi-le extraordinare pe care mulþi intelec-tuali ai României, creatori în diverse do-menii – în care se sublimeazã potenþia-lul de vitalitate al acestui popor atât deîncercat – le fac pentru a rãmâne o pre-zenþã demnã în lume.

Dar când îndoiala era pe cale sã ne co-pleºeascã, am descoperit cã mica noastrãlume de „mozaicari” nu era atât de singu-rã. Prietenii nu ne-au lãsat sã renunþãm ºidacã mergem mai departe e numai datoritãsolidaritãþii lor. Aºa am înþeles gestulcelor care ne-au susþinut cu abonamen-tele fãcute la Mozaicul!

Intelectualii, artiºtii care ne-au onoratcu încrederea lor ne dau puterea de a mer-ge mai departe, seniori ºi tineri împreunã,pentru o Românie democraticã, în care sãfie dreptate ºi libertate pentru toþi, un spa-þiu al încrederii ºi demnitãþii!

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” a or-ganizat, în intervalul 23-24 noiembrie 2018 la Sala„Acad. Dinu C. Giurescu”, Simpozionul Naþional „Ma-

rea Unire ºi începuturile avangardei româneºti” ce a avut catemã de dezbatere scriitorii ºi artiºtii din cadrul grupãrii de la unu– al cãrei lider era Saºa Panã, dat fiind faptul cã s-au împlinit 90de ani de la înfiinþarea revistei unu. Invitaþii de onoare au fostVladimir Panã ºi Geo ªerban. La rubrica „Miºcarea ideilor” dinacest numãr al revistei Mozaicul am selectat câteva mostre dincomunicãrile de la Simpozionul despre rolul revistei unu înistoria literaturii române, opera literarã ºi cea de autor de co-laje a lui Saºa Panã, poezia lui Ilarie Voronca ºi cea a lui Step-hane Roll etc. Versiunea integralã a lucrãrilor va apãrea în cu-rând într-un volum colectiv.

În cadrul simpozionului s-au lansat volumele Jurnalul sinu-ciderii de Ilarie Voronca (ediþie îngrijitã de Vladimir Panã) ºi Dra-gã Magdalena… Corespondenþã Geo Bogza – Madda Holda(ediþie îngrijitã de Cosmin Panã), Manuel Sin Marcu de A. L.Zissu, (ediþie îngrijitã de Emil Nicolae) ºi En garde! Avangardade Florin Colonaº. Tot cu aceastã ocazie, înaintea sesiunilor decomunicãri, a avut loc vernisajul expoziþiei dedicate avangar-dei româneºti din prima jumãtate a secolului XX (conceputãde Cosmin Panã ºi Cãtãlin Davidescu), în cadrul cãreia au fostgrupate reviste, documente, manuscrise ºi fotografii din Arhi-va „Saºa Panã”, dar ºi înregistrãri audio inedite cu Saºa Panãdin arhiva Radio România Cultural, puse la dispoziþie prin ama-bilitatea Dariei Ghiu. (Petriºor Militaru)

Coodonator: Petriºor Militaru

Saºa Panãºi grupareade la unu

Când apãrea unu la Do-rohoi, în aprilie 1928,revista Contimpora-

nul, port-drapelul miºcãrilornoastre de avangardã, din perioa-da 1920-1930, îºi pierduse ca-racterul agresiv, devenind o pu-blicaþie eclecticã. Celelalte re-viste avuseserã existenþe efeme-re, nedepãºind durata unui an (75HP – 1924, Punct – 1925), ex-cepþie fãcând numai revista In-tegral care apare neîntreruptîntre anii 1925-1927.

Împrejurãrile în care ia fiinþãrevista unu tocmai la Dorohoi,relatate de însuºi conducãtorulei, Saºa Panã, pe atunci medicmilitar la Regimentul 1 Cãi Fe-rate în raza teritoriului de carerãspundea tânãrul medic, intra ºiDorohoiul, oraºul în care copi-lãrise. Aici, împreunã cu priete-nul Moldov, hotãrãsc apariþiaunei reviste, fãrã concursul ma-terial al nimãnui ºi fãrã partici-parea vreunui scriitor consacrat,o publicaþie bãtãioasã, prin caresã se declare rãzboi conformis-mului, academismului ºi oricã-rui fel de compromis în artã.

nnnnn VLADIMIR PANÃ

Saºa Panã ºi revista unumul cuvânt (cu î din i), ea conti-nuând cu lipsa punctuaþiei, a ma-jusculei la numele proprii.

Manifestul cu care se deschi-de primul numãr al revistei a avuto genezã aparte. Textul nu fuse-se destinat sã fie pus pe frontis-piciul unei reviste, ci redactat întren pe ruta spre Dorohoi, eramenit sã fie citit sau urlat, cum îºiaminteºte Saºa Panã în deschi-derea unei plãnuite seri de artã ºiliteraturã nouã, cu lecturi din Vi-nea, Arghezi, Tzara, dar ºi tradu-ceri din Breton, Eluard ºi alþii.Cum serata s-a tot amînat, l-aplasat în fruntea revistei! Douãluni mai târziu se organizeazã,totuºi, la Dorohoi un festival deartã nouã, cu caracter literar ºimuzical. Spicuim din program:conferinþa lui Saºa Panã „Curen-te moderne în literaturã ºi artã,în þarã ºi în strãinãtate”; Lecturiliterare; Duhovniceascã de T.Arghezi, Cîntec de ruºine de IonBarbu, Aleluia – prozã de I. Vi-nea. Partea muzicalã, paradoxal,era reprezentatã de Simfonia aIX-a de Beethoven. Se observãimediat cât suntem de departe de

glumeþ uneori, a împãrþit egaltuturor românilor însuºirile po-liticeanului. Oriunde ºi oricând,e gata sã ia frâiele guvernului ºisã conducã destinele poporuluispre fericirea supremã. Pe stra-dã, în cârciumã, la club, tribunal,bisericã, în pieþele publice sauacasã, el discutã politicã... Po-porul cu maximum (de) analfa-beþi, are maximum (de oameni)politici. Pe câþi îi intereseazãºtiinþa sociologiei? Pe câþi ºtiin-þa în genere? Care intelectual ro-mân a citit altfel decât sub pre-siunea unui examen? În care maidãinueºte curiozitatea de aafla?”. Textul ne aminteºte debunele tradiþii ale speciei, aºacum a fost ea creatã ºi îmbogã-þitã de un Eminescu, Caragiale,Arghezi, Cocea etc. Redactorii,încã de la primul numãr îºi punîn temã cititorii cu o faþetãesenþialã a activitãþii lor.

Pamfletul alterneazã în pagi-nile revistei de-a lungul celorcincizeci de numere cu butadainteligentã, cu farsa spiritualã,cu calamburul corosiv. Glume-le de felul celor citate de G.Cãlinescu în Istoria literatu-rii… descind, aºa cum s-a maiobservat, direct din Urmuz:„Unu ºi cu unu fac unu”, „Stima-tã Toamnã, omagiile mele”, „Numergeþi de-a-ndãratelea; n-aþiobservat ce congestionaþi suntracii?”. Teribilismul e profesatmai ales cu lovitura de ºoc. Înnumãrul 10, din februarie 1929,la rubrica „Vestiar” se anunþã:„16 februarie, 1929: GeorgeBogza devine major. La Buºte-nari 101 salve de tun vor împuº-ca pe Dumnezeu!”. Calamburulrãmâne însã un procedeu prefe-rat ºi e folosit pânã ºi în textulafiºelor ce anunþã apariþia revis-tei: „Nihil sine Unu” (aprilie,1929); „Unu sus ºi Unu jos,Doamne Unu e frumos!” (iulie,1930); „Citiþi Unu, Unu câteUnu” (aprilie, l930); „Unde-iUnul: e putere” (februarie,1930); „Ubi Unu, ibe bene”(martie, 1934); „Dumnezeu eUnu ºi Unu îl scriem noi” (iu-lie, l937); „Toþi pentru Unu ºiUnu pentru toþi” etc. De multeori, calamburul are ºi implicaþiipolitice. Afiºul din luna martie1931 vizeazã direct formaþiapoliticã iorghistã: „Cãtre Þearã”.În aceste momente de mare în-semnãtate, fiecare cetãþean e da-tor sã voteze cu noi. Pe listanoastrã sunt numai oameni Unuºi Unu. Votaþi cu încredere – lis-ta candidaþilor: louis aragon,geo bogza, victor brauner etc.”.Textul parafrazeazã platele dis-cursuri politice. Ortografierea„þearã” e ostentativ fãcutã laadresa lui Nicolae Iorga. Amu-zamentul nu e gratuit ºi facturalui ne aminteºte de PranduluAcademicu a lui Odobescu.

Redactorii revistei au practi-cat, cu mult succes, farsa. De pil-dã: numãrul 8 din decembrie 1928se intituleazã unu noaptea ºi areîn interior o foiþã subþire de cu-loare neagrã, aluzie la Liberta-tea presei; nr. 27 din iulie 1930se intituleazã unu alb ºi are pecopertã numele colaboratorilorºi anul de apariþie. Restul file-lor sunt complet albe.

Revista este botezatã Avan-gardã literarã, având tipãrit dea-supra titlului cu litere masive,numãrul de apariþie unu. Dar,spre nedumerirea cititorilor,aceste douã cuvinte au fost cu-lese cu corp de literã mic, iardeasupra, pe toatã lãþimea pagi-nii, cu caracter de cap de revis-tã, numerotarea unu.

Imediat ce iese din teascuriletipografiei Gazetei Dorohoiului,în formatul suplu al Biletelor depapagal (la care se va renunþaîncepând cu numãrul 3), SaºaPanã vine cu ea la Bucureºti ºi oprezintã lui Ion Cãlugãru ºi lui St.Roll, cãrora le solicitã colabora-rea. La sugestia celui de-al doi-lea, stimulat de gãselniþa tipogra-ficã, se face o rocadã, punândnumãrul revistei drept titlu, iar celce trebuia iniþial sã fie titlul revis-tei (Roll: „un nume care nu spu-ne nimic”) devine subtitlu! ªi,fiindcã tot suntem la numere, sãamintim ºi câte ceva despre tira-je. Numãrul unu (cel care va rã-mâne titlu definitiv) a fost tipãritîn aproximativ 200 de exemplare,apoi, aproape la fiecare apariþie,tirajul s-a mãrit: 220 pentru al doi-lea, 250 la al treilea ºi tot aºa pânãce ajunge la peste 1000 de exem-plare, ceea ce, pentru momen-tul respectiv, nu era chiar un lu-cru de lepãdat pentru o revistãliterarã! Deci tirajele nu erauchiar „confidenþiale”, aºa cumse crede ºi astãzi. Apariþiile erauanunþate prin afiºe, dar acesteafac subiectul unei alte discuþii.

Titulatura revistei, ca ºi a omo-nimei edituri, va fi ortografiatãfãrã majusculã, ca poziþia anti-or-tograficã sã fie evidentã de la pri-

festivalurile dadaiºtilor care, la8 februarie 1916, organizeazã laZürich prima manifestare a gru-pului: clubul artistic destinatspectacolelor teatrale, conferin-þelor ºi expoziþiilor de artã, cu-noscut sub numele de Cabare-tul Voltaire. Despre cel dintâispectacol-provocare ne relatea-zã Gerges Hugnet: „Huelsen-beck urla poemele sale din ce înce mai tare în timp ce Tzara bã-tea, urmând acelaºi ritm ºi ace-laºi crescendo, într-o ladã mare.Huelsenbeck ºi Tzara dansau cumormãituri de urºi tineri sauîntr-un sac cu un burlan pe capse legãnau într-un exerciþiu nu-mit noir-cacadou” (Nouveaudictionaire de la peinture mo-derne, Paris, 1963, p. 52).

Revista îºi fixeazã douã adre-se pentru colaboratori: una laBucureºti - Cãsuþa poºtalã 114ºi alta la Dorohoi, str. I.C. Brã-tieanu 33. Din totalul de 50 denumere apãrute de-a lungul acinci ani încheiaþi, primele zeces-au tipãrit la Dorohoi, iar cele-lalte 40 la Bucureºti.

Dacã Manifestul-programsemnat de Saºa Panã în numãrul1 este, aºa cum observa ºi G.Cãlinescu (Istoria literaturiiromâne, p. 806) „destul de vag,cuprinzând puncte dadaiste, fu-turiste, suprarealiste, introduseîn noþiunea generalã a desface-rii de orice constrângere acade-micã”, în schimb, în acelaºi nu-mãr, sub semnãtura lui PietroAretino (probabil pseodonimullui Saºa Panã) citim urmãtorulpamflet: „Mi se pare ºi mai pre-sus de toate cã românul s-a nãs-cut bãrbat politic. Dumnezeu,

Geo ªerban, Cosmin Panã, Gabriel Nedelea, PetriºorMilitaru, Vladimir Panã, Alexandru Ovidiu Vintilã, Maria

Dinu, Florin Colonaº, Isabel Vintilã, Nicolae Marinescu,Cãtãlin Davidescu, Nicolae Tzone.

4 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Frecventând mediul fertilal Lãptãriei „La Enache”unde se întâlneau scrii-

tori ºi artiºti care gravitau în jurulrevistei unu, Saºa Panã se iniþia-zã în noua vizualitate pe care Vic-tor Brauner ºi M. H. Maxy o pro-movau. Traducerea unor texte fun-damentale, cum este La peintureau defi de Louis Aragon1 – în„Unu” nr. 34; 36 (1931) rubrica„Vestiar” –, precum ºi publicareaunor lucrãri, multe dintre ele co-laje, de artiºti importanþi precumHans Arp, Georges Braque, Sal-vador Dali, Andre Derain, PabloPicasso, Marcel Duchamp, MaxErnst, Man Ray, Juan Miro, Fran-cisc Picabia, Rene Magritte, º.a.contureazã profilul unui degustã-tor fin, incitat sã testeze ºi, maiales, sã înþeleagã matricea esteti-cã în care se turnau noile tipareale artei din epoca sa. Este perioa-da când Saºa Panã începe sã scrieo serie de materiale despre expo-ziþiile tinerilor artiºti din avangar-da de la Bucureºti, consemnândinclusiv binecunoscuta expoziþieinternaþionalã „Contimporanul”din 1924 pe care a vizitat-o/ stu-diat-o în mai multe rânduri.

Un loc important în dezvol-tarea gustului sãu pentru un anu-me tip de vizualitate l-a avut in-clusiv promovarea, cu un ochisigur, a câtorva tineri al cãrorparcurs ulterior îi confirmã in-tuiþiile. Mã refer la nume pre-cum Jacques Herold, Jules Pe-rahim si Jean David care, fiindîncã adolescenþi, debuteazã înunu. Tot în revista unu va debu-ta cu câteva desene ºi tânãrulMichonze (nãscut la Chiºinãu în

nnnnn CÃTÃLIN DAVIDESCU

Saºa Panã – de la degustãtor la autor

acelaºi an cu Saºa Panã), dar careajunsese deja la Paris dupã unscurt intermezzo bucureºtean.

Urmãrit de acest spirit, isco-ditor specific avangardiºtilor darºi cu un plus de curiozitate pen-

tru domeniul artelor plastice,Saºa Panã a început sã experi-menteze colajul în jurul anului1935 ca pe o modalitate alterna-tivã de a-ºi manifesta creativita-tea. Aceastã tehnicã eliminã ris-

cul „abilitãþii” ºi, în plus, îi oferãartistului ºansa realizãrii unei„imagini” premeditate, de inspi-raþie suprarealistã. Elementul lu-dic este nota dominantã a aces-tor lucrãri care îl apropie de post-modernismul zilelor noastre. Al-bumul de „hârtii lipite”, Atentatla bunele tabieturi, „pentru caream pregãtit material mult ºi in-teresant”, a fost conceput încãdin anul 1935, fiind însã publicatla Editura „Unu” abia în 1942,într-un singur exemplar pentruMary-Ange. El a fost multiplicatulterior prin fotografiere pentruBiblioteca Academiei, Cabinetulde stampe ºi retipãrit de poet, în1970, într-o ediþie bibliofil laeditura Litera, într-un numãr de299 exemplare. Volumul cuprin-de 9 colaje, debutând cu o poe-zie, Luminã în relief, dedicatãsoþiei. Poezia este datatã ºi lo-calizatã la Vîrºoiþ (Sãlaj), 13 fe-bruarie 1940 unde, conform pa-ginilor din jurnal, dr. AlexandruBinder (Saºa Panã) era detaºat curegimentul în Sãlaj, pânã la 1 sep-tembrie 1940. Fiecare dintrecele nouã colaje conþine în sub-sol câte un text al cãrui mesaj estelegat de imagine. Colajul ca teh-nicã artisticã era o modalitate re-lativ frecventatã de artiºtii „nou-lui val” de la începutul sec. al XX-lea. Relaþia imagine-text a fost,de asemenea, uzitatã, însã ele-mentul de noutate pe care SaºaPanã îl impune în acest volumeste acela cã textul ºi imaginea,deºi nu interfereazã între ele, fi-ind compuse în registre separa-te, nu pot fi percepute indepen-dent pentru cã una o completea-

Vladimir Panã a vorbit,în conferinþa de des-chidere, despre o

anumitã farsã demonstrativã, re-ferindu-se la amalgamul de atitu-dini ale celor din gruparea unu,de la poezie, trecând prin tabie-turile lor, pânã la concepþia gra-ficã a revistei. Noþiunea la caremã gândisem eu era aceea a unuisincronism demonstrativ, noþiu-ne pe care o aplic unei alte pe-rioade, dar care pãstreazã acelaºifundament. Mã refer la perioada1924-1928 a poetului StephaneRoll. Poeziile din aceastã perioa-dã sunt o demonstraþie de virtuo-zitate ºi, în acelaºi timp, o dorin-þã de sincronizare cu ideile celorde la 75HP, Punct sau Intergral.Aceastã demonstraþie rezidã dinpunerea într-o stare de pasivitatea instanþei auctoriale, o „îngheþa-re” a acesteia. Manifestele parti-cipã, astfel, paralel desigur, la re-

nnnnn IONUÞ ORÃSCU

poezia lui Stephane Roll. genealogii stilisticeceptarea poemelor. Este dacã vreþilegãtura pe care Filosofia com-poziþiei o are cu poemul Corbul,în cazul lui Poe, sau legãtura pecare Paradisurile artificiale o aucu Florile rãului, sau, ca sã dauºi un exemplu autohton, legãturape care Poezia leneºã o are cupoezia propriu-zisã a lui Barbu, laun nivel mai redus, desigur. Cevreau sã spun, de fapt, este cãStephane Roll a reuºit ca din pen-dularea între acest sincronism de-monstrativ, care înseamnã încer-carea de acomodare la programe-le ºi esteticile revistelor, o aco-modare deloc uºoarã pentru cã,în ciuda imaginii relativ omoge-ne a avangardei româneºti, toaterevistele vizau o anumitã origina-litate ºi întâietate în idei ºi expre-sie în raport cu celelalte reviste.Deci pendularea, pe de-o parte,între acest sincronism ºi, pe decealaltã parte, o lucidã implicareesteticã în actul poetic, având învedere fazele prin care au trecutpoemele lui Roll, variantele po-eziilor, uneori radical schimbate,cel puþin în cazul primului volum.Cãci în cazul celui de-al doileachiar Saºa Panã spune cã Moar-tea vie a Eleonorei este scris laprima mânã ºi cã, dacã se poatevorbi de un dicteu automat al po-eþilor avangardiºti, acesta este celmai bine ilustrat de al doilea ºiultimul volum al lui Roll.

Încã din poemele publicate înrevista Intergral începuse sã sesimtã la Roll o anumitã saturare.Noutatea poemelor ar fi faptulcã acel sincronism-cu-orice-

preþ începe sã nu mai fie luat atâtde în serios. Poemele în carefranþuzismele ºi americanisme-le sunt etalate ostentativ aratã cãStephane Roll se afla într-o eta-pã de tranziþie, auto-ironicã, în-þelegând manierismul în carecãzuse avangarda ºi el însuºi. Unpoem precum Parabola para-trãzetului risipitor, în care in-flaþia de neologisme nu mai tin-de decât cãtre implozia poemu-lui, aratã cã aceastã etapã a auto-pastiºãrii ºi auto-parodierii vaduce la o mai acutã nevoie deoriginalitate ºi la distanþarea depracticile mimetice de atunci:„Pe aceeaºi avenue paratrãzne-tul era dandy ori taxico/ ºi amin-tea viraje de lasso ºi scurt cir-cuit cow-boy în Mexico/ Trã-gând pistoale din coapsã ase-meni þipete în T.I.M.P […]// Lafive o’clock pomul sosi engle-zeºte tuns cu Andre breton/ ar-bori jucau cu câþiva anotimpipocker sau ºotron”.

Urmeazã apoi un ciclu de po-eme care aratã adevãrata valoareca poet a lui Roll ºi ceea ce îlindividualizeazã în rândurileavangardei. Ceea ce mi-a atrasatenþia, când Vladimir Panã a ci-tit din Bogza, a fost un articol dinrevista unu în care fãcea un in-ventar al autorilor care mai pu-teau fi salvaþi, în viziunea lui Bog-za, din literatura românã, printrecare un Urmuz, Caragiale ºi par-þial Eminescu. Bogza mai invocãun nume extrem de interesant,numele lui Odobescu. Ce-l lea-gã pe un autor de secol XIX, dar

care, ca viziune, aparþine mai de-grabã secolului XX, de un poetavangradist cum este Roll? Eibine, tema cinegeticã, care pãs-treazã foarte puþin din hipotext,aproape o legãturã insesizabilã,apetisantã pentru cel care cautãgenealogii stilistice peste modeºi timp, o legãturã care a devenitfoarte clarã când am aflat cã ceide la unu îl citiserã pe Odobes-cu ºi chiar îl apreciau. Cele câ-teva poeme cu tentã cinegeticã,mascate sub acelaºi torent ima-gistic, trimit cu gândul la aceastãfigurã a lui Odobescu, maestruduplicãrilor care a regizat o co-medie a literaturii sub aparentbanala temã a vânãtorii. Roll dez-voltã aceastã filiaþie, însã într-unmod inedit ºi anume, în direcþiabaladei, reinventând conceptulfaþã de sensul lui clasic ca în po-emele Diana, Armurã vie sauPoemã printre regi.

Ion Pop în ediþia pe care i-odedicã lui Roll, scrie cã printremanuscrisele acestuia se aflã un

proiect de ciclu intitulat chiarBalade. Iatã cum resurecþia ba-ladei, aºa cum a fost ea teoreti-zatã ºi practicatã de cerchiºtiiRadu Stanca, ªtefan Aug. Doinaººi Ioanichie Olteanu, îºi gãseºteun corespndent inedit în plinãavangardã. Critica s-a mulþumitsã-l invoce printre precursoriibaladiºtilor doar pe Ion Barbu,însã conexiunea mai interesantãºi mai puþin comodã se stabileº-te între baladiºti ºi Stephane Roll.

Al doilea volum, Moartea viea Eleonorei din 1930, publicat laeditura unu, este o lungã elegie,poemele egale, din pãcate, doarîn mediocritate, compun un pro-fil eºuat al figurii suprarealiste aacestei Eleonora, sora în viziunea Ioanei Maria a lui Bogza sau aNadjei lui Breton. Eºueazã acestvolum prin abordarea unor prac-tici ºi teme sensibile în raport cuavangarda, printre care figurati-vismul ºi sensibilizarea discursu-lui. Doar un singur poet avangar-dist reuºise sã dea elegiei un sta-tut aparte conform cu estetica dindeceniul trei, Ion Vinea, compa-tibil cu o astfel de abordare ºiprin formaþia sa, de verigã întrepostsimbolism ºi avangardism,care venea dintr-o altã „promoþie”,îmbinând elegia cu asociaþionis-mul mozaical specific avangardei.Rãmâne acest volum, aºa cumobservã Ion Pop, strâns legat deneoromantism. Un loc ºi rol spe-cial i-a gãsit Mihai Zamfir acestuivolum în Poemul românesc înprozã pe care îl discutã la capito-lul Poemul suprarealist în prozã.

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

zã pe cealaltã. Discursul fiecãreilucrãri în parte se desfãºoarã încontrapunct în sensul cã imagi-nea, adesea construitã pe o po-veste suavã este în contrast cutextul, astfel cã piesa, în ansam-blul ei, induce o formã de umorironic cu multiple nuanþe coro-sive la adresa sentimentelor pro-movate de societatea burghezã aepocii, a ideologiilor în general.Un asemenea tip de construcþievizual-literarã întâlnim încã din1924 în 75 HP, dar aici este vor-ba de o operã colectivã a unorscriitori ºi artiºti (Stefan Roll,Ilarie Voronca,Victor Brauner).Saºa Panã îºi construieºte singurdiscursul, obþinând un efect cumult mai pregnant la nivel demesaj prin tipul de uzitare con-trapuncticã a binomului.

Consider cã prin aceastã schi-þã de portret am reuºit sã contu-rez nu doar o calitate aproapedeloc remarcatã a scriitoruluiSaºa Panã, aceea de artist, dar ºifaptul cã orizontul creativitãþiicontemporane este pe cât decomplex, pe atât de contradic-toriu în alcãtuirile sale intime,iar peisajul artistic recent nuface decât sã confirme o accen-tuare a acelei miºcãri brownie-ne sub semnul cãreia a debutatarta secolului al XX-lea. De ace-ea, sunt conºtient cã n-am reu-ºit altceva decât sã conturez unfenomen a cãrui soluþionare seaflã într-o cercetare de duratã.

1 Louis Aragon, La peinture audefi (Pictura la zid) în unu nr. 34; 36(1931) rubrica „Vestiar”.

5, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Încã din secolul al XIX-lea,prin revistele de culturãs-au creat sisteme de sem-

ne ºi bunuri simbolice, capita-luri de putere simbolicã, nucleeale tradiþiei, s-au gestionat ori-entãrile vectorilor ideologici,impunerea ºi/ sau deconstruireade coduri culturale etc. Comu-nicarea ºi concurenþa dintre eleau dat naºtere reþelelor ºi pieþe-lor de idei în care s-au negociatºi administrat sincronizarea cuOccidentul, modernitatea ºi/ sau„identitatea culturalã naþionalã”.Prin intermediul lor s-au impor-tat, adaptat ºi constituit paradig-me, mode, mutaþii estetice, coa-gulându-se, astfel, ºi comunitã-þile „consumatorilor” de cultu-rã. Potrivit lui Eugen Lovines-cu, el însuºi foarte activ în do-meniul revuistic, „în plinã fazãde formaþie încã [în interbelic],literatura noastrã trãieºte princurente ºi lupte, aºa cã, dupã unscurt eclectism, revistele devinsau instituþii de interese mutua-le, cu fidelitãþi rãsplãtite, sau selimiteazã într-o formulã exclusi-vã” (E. Lovinescu, Memorii, II).

Revista unu (1928-1932) s-adefinit printr-o serie de texte deatitudine, programatice, scriseîn spiritul manifestelor avangar-diste, prin care ºi-a disputat, peparcursul celor aproximativ pa-tru ani de existenþã, autonomiaîn relaþie cu celelalte publicaþiiºi grupãri din spaþiul autohton.Titlul periodicului sugereazã rei-niþializare ºi coeziune, calitãþiconfirmate prin propunerea uneiresetãri etice a avangardei româ-

nnnnn GABRIEL NEDELEA

strategii culturale în revista unu

neºti ºi prin noi direcþii esteti-ce, materializate ºi impuse deSaºa Panã, Moldov, Stephan Roll,Ilarie Voronca ºi Geo Bogza, au-torii cei mai consecvenþi ºi maide impact ai paginilor sale.

În Avangarda literarã ºi com-plexul periferiei, Paul Cernat îicreioneazã profilul pe baza trã-sãturilor suprarealiste asumate,a reperelor ideologice, a opozi-þiilor invocate, a polemicilor pecare le duce (cu Contimpora-nul, la un moment dat) ºi a în-cercãrii uniºtilor de a „respin-ge separarea dintre artistic ºipolitic”: „Sub acest aspect, op-þiunea lor pentru suprarealismare semnificaþia unei revolte maipure ºi mai articulate, cã nu doar«burghezia» e respinsã acum, ciºi fascismul futuriºtilor italieni.

Dicteul automat, sexualismulfreudian, scufundarea în oniricºi celelalte tehnici de eliberarea inconºtientului au semnifica-þia unui refuz al realitãþii diur-ne, represive ºi utilitariste, înfavoarea unei lumi reprimate,subterane ºi subversive la adre-sa «ordinii» oficiale. În plus,spre deosebire de futurismul ita-lian – naþionalist ºi rãzboinicprin excelenþã –, suprarealismuldevenise la acea datã un curentinternaþionalist ºi emancipator,aflat «în slujba revoluþiei» pro-letare... Problema celor de launu constã în imposibilitatea lorde a interveni eficient (citeºte:politic) în realitate prin artã”1.

Pentru început, aºa cum de-monstreazã Ion Pop, unu propu-ne, la nivel stilistic ºi la nivel idea-tic, tot o perspectivã integralis-tã, o „sintezã modernã” de ele-mente ºi instrumente ale avangar-dei, în multiple regii proprii: „în-tre cele douã automatisme – allimbajului constructivisto-futu-rist ce urma modelul universuluitehnic al civilizaþiei universale, ºicel al «dicteului» suprarealist –deplasarea devenise posibilã,datoritã bazei comune oferite deteoria imaginii poetice, destulde largã pentru a permite meta-morfozele cele mai surprinzãtoa-re”2. Teoria amintitã trece prinstadii diferite, odatã cu viziunilecvasi-teoretice ale unor Marinetti,Pierre Reverdy (care o ºi articu-leazã) ºi André Breton, dupã cumremarcã acelaºi Ion Pop.

Aºadar, în unu, la nivel „teh-nic”, sã-i spunem, întâlnim va-

riaþii ale imagismului, iar la ni-vel „metafizic”, ramificaþiile ca-pãtã identitãþi bine definite, princreativitatea ºi sub autoritateaunor Ilarie Voronca sau StephanRoll. Tânãrul Geo Bogza îºi vaschiþa programul prin excursu-rile sale inaugural-suprarealiste,aproape dogmatice, împliniteînsã autenticist, cu spectaculoa-se rezonanþe realiste, parcã de-prinse din Flori de mucegai.

Manifestul publicat de SaºaPanã pe prima copertã a numãru-lui 1, ca un text-frontispiciu, aresemnificaþia unui act de adeziu-ne, de ieºire din feuda main-stream-ului epocii, de aliniere lanoile ritmuri introduse în realita-tea imediatã de revoluþiile tehni-ce, sublimate prin mijloace artis-tice pentru prima datã de Mari-netti. Textul legitimator are atâtcaracter reactiv, cât ºi caracterconstructiv, nu doar deconstru-ieºte, în termeni dadaiºti*, ci ºianunþã un nou sistem de referin-þã, activarea unui nou cerc al tra-diþiei, ce se va dovedi deopotri-vã iconoclast ºi mitologizant:„marinetti/ breton/ vinea/ tzara/ribemont-dessaignes/ arghezi/brâncuºi/ theo van doesburg”.Scriind-ul la temperatura ºi în vi-teza futurismului, Saºa Panã re-curge la simpla enumerare, laefectul de vertigo al listei (U.Eco), în note minimaliste. Inter-vine minimal, dar extrem de su-gestiv, ca în cazul menþiunii 76 h.p., care duce cu gândul la prede-cesoarea 75HP + unu, ca formu-lã a asumãrii continuitãþii.

Primele douã secvenþe sunt

concepute simetric, în opoziþie,prima încheindu-se cu urale, iarcea de-a doua cu huiduieli, cre-ându-se impresia unei scene, pecare, pe de o parte, defileazã noii„canonici”, iar, pe de altã parte,se arde trecutul, „maculatura bi-bliotecilor”, hranã pentru ºobo-lani ºi scribi. Fãrã sã uzeze de unlimbaj tare sau de o construcþieelaboratã, Saºa Panã demonstrea-zã duritate ºi radicalism, într-undiscurs economicos, telegrafic,care anunþã, sub formã concluzi-vã, un nou început, sub auspiciiîn parte raþionaliste, în parte rodale hazardului: „Combinã verb/abcdefghijklmnopqrstuvwyz/ =artã ritm vitezã neprevãzut gra-nit// gutenberg reînvii”. Privit înansamblu, Manifestul are struc-tura unei operaþii logice, închein-du-se cu nãzuinþa unei noi renaº-teri umaniste.

Dacã acest prim text, cu mizãlegitimatoare, e de facturã futu-ristã, balanþa va fi înclinatã, într-un viitor apropiat, spre suprarea-lism. Geo Bogza introduce, culuciditate, criteriile aferente aces-tei opþiuni, vorbind despre prin-cipiile care animã grupul, desprestrategiile ce se doresc „pure”,dincolo de orice formã de ideali-zare ºi de instituþionalizare.

1 Paul Cernat, Avangarda româ-neascã ºi complexele periferiei: pri-mul val, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 2007, p. 244.

2 Ion Pop, „Avangarda româ-neascã – o «sintezã modernã»”, înAvangarda româneascã, Antologie,studiu introductiv, cronologie, refe-rinþe critice ºi note de Ion Pop, post-faþã de Eugen Simion, Bucureºti,Editura Fundaþiei Naþionale Pentruªtiinþã ºi Artã, 2016, p. XXVIII.

* DADA – miºcarea pur avan-gardistã, arhetipal-avangardistã, datfiind caracterul sãu exclusiv negatorºi capacitatea de autoanihilare

nnnnn SILVIU GONGONEA

Promotor al integralismu-lui, asimilând naturalformulele de lucru ale

dadaismului ºi ale suprarealismu-lui, cu o fervoare creatoare ºi odensitate imagisticã rar întâlnite,Ilarie Voronca rãmâne unul din-tre poeþii importanþi ai avangar-dei româneºti. E. Lovinescu îlnumea, prin memorabila-i sintag-mã, „miliardarul de imagini”, fi-xându-l, practic, în rândul poeþi-lor pentru care vizualul joacã unrol esenþial.

Cu toate acestea, Ilarie Voron-ca intra în literaturã, cu Restriºti(1923), sub semnul unui post-simbolism al atmosferei de pro-vincie, în linia în care debutase-rã, cu aprofimativ un deceniu maidevreme, fie în revistã, fie edi-torial, Tristan Tzara, Adrian Ma-niu sau Ion Vinea, cu deosebireacã la autorul Colombei, prin li-bertatea asociativã, discursul po-etic rãmâne destructurant – nu ºiironic, în raport cu tradiþia. Estecelebrã aºezarea poetului de cã-tre G. Cãlinescu, în Istoria... sa,în rândul tradiþionaliºtilor de la„momentul 1923”, când se poa-te vorbi, în opinia criticului, de-spre „autohtonizarea simbolis-mului”. O datã în plus, o remarcãa sa meritã reþinutã pentru preci-zia inciziei în materia liricã: „Defapt câtã impresie poeticã este,nu vine din metafore înþelese caniºte analogii. Poezia stã în nu-mãrul extraordinar de obiecte ºi

Ilarie Voronca, poet al obiectelor

fiinþe al cãror inventar s-ar puteaface, care sunt evocate de poetcu voluptate extaticã (...). Înnoi-rea acestei poezii înseamnã de-plasarea simþurilor spre alte as-pecte fizice ale universului.”

Mai mult, pe Ilarie Voronca îlindividualizeazã între poeþii in-terbelici apropierea biograficu-lui, lucru ce este vizibil mai alesîn volumele publicate în limbafrancezã, nevoia recuperãrii mar-ginalitãþii ºi a aspectelor inediteale existenþei, atmosfera târgu-rilor, prozaismul poeziei sale ºi,nu în ultimul rând, maxima em-patie ca liant textual, pânã la oidentificare deplinã cu lumeaexterioarã prin hedonismul per-ceptiv. Toate acestea, pe firulunor experienþe personale ºi aco-lo unde textul poetic se întâlneº-

te cu obiectele, îl fac unul dintrepoeþii interbelici de redescope-rit, mai ales într-un moment încare poezia, pe fãgaºul unui mo-dernism revolut, este conceputãde cele mai multe ori dupã prin-cipiul artã pentru artã. Un bunexemplu este Schiþa unui poem,din volumul Pater noster (1937),text-sintezã al liricii sale, o artãpoeticã ce înglobeazã toate di-mensiunile scrisului sãu ºi încare gãsim un poet autentic, con-ºtient pe deplin de ontologia de-clinului marilor teme.

Din punctul de vedere al po-eticii obiectelor, Ilarie Voroncadeschide câteva filiaþii care armerita o mai mare atenþie, pen-tru cã poezia postbelicã va fi ºi

o poezie a concretului, într-o te-atralizare gravã a diurnului. Înplus, detaliul, secundarul ºi mi-nimalul sunt purtãtoarele unortensiuni ºi „semne” care pot re-vela aspecte pe care totalitateanu le poate reda.

Cea mai importantã direcþieeste de gãsit în poezia francezã,pentru cã, trecând prin suprarea-lism, consolideazã un traiect pecare se va afirma Francis Ponge,poetul obiectelor prin excelenþã.Sã nu uitãm cã, în Ulise (1927),Voronca publica un fragment de-dicat sãpunului, iar Ponge îºi vaintitula un întreg ciclu Le Savon(1967). Relaþia dintre alegereaobiectului ºi orizontul aºteptãri-lor este surprinsã foarte bine decãtre acesta când afirmã cã „este

vorba de un surplus de exigenþãºi, deci, fireºte, dacã exigenþaeste satisfãcutã, de un surplus desatisfacþie ºi voluptate.”

Aceastã metafizicã a concre-tului o vom gãsi exploatatã ºi înpoezia românã postbelicã ºi, înspecial, la poeþii care vor cãutamai mult polul tranzitivitãþii. Înstudiul Cinci decenii de experi-mentalism, Octavian Sovianydedicã un capitol lui George Al-mosnino, Vasile Petre Fati ºi luiConstantin Abãluþã, poeþi anga-jaþi în „explorarea circumferinþei”.Ca moment poetic distinct, liricalucrurilor apare la sfârºitul dece-niului al ºaptelea, concomitent cuexperimentul oniric dar, spre de-osebire de onirici, poeþii obiecte-lor nu ºi-au susþinut demersulprintr-un program teoretic care sãle dubleze eforturile.

Portret deRobert Delaunay,1927

6 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

D acã Nadja (1928),L’Amour fou (1937)ºi Arcane 17 (1945)

au în subtext relaþiile lui Bretoncu Léona Delcourt (tânãrã întâl-nitã cu puþin înainte ca ea sã seinterneze, în martie 1927), cuJacqueline Lamba, respectivÉlisa Claro, iar Zenobia din pro-za omonimã a lui Naum esteasociatã cu soþia sa, Ligia, muzalui Saºa Panã prezentã, în spe-cial în volumul Viaþa romanþa-tã a lui Dumnezeu (1932) – pu-blicat la un an dupã cãsãtoria sa– este Mary Ange (Maria-Ale-xandra Binder), soþia sa.

Prozopoemele din acest vo-lum, unele dintre ale având camotto câte un vers reþinut deSaºa Panã din creaþiile adoles-centice ale lui Mary Ange, dupãcum mãrturisea în memoriile sale,Nãscut în ’02 (1973), sunt unomagiu adus frumuseþii ºi deli-cateþei acesteia. Nu doar rezul-tatul contemplãrii femeii iubi-te, prozopoemele sunt, mai în-tâi, o autoscopie sub semnulerosului – declicul sondãrii in-terioare – ºi al transfigurãrii re-alitãþii. Sub acest aspect, texte-le lui Saºa Panã incorporeazã, dela început, douã idei esenþialepentru viziunea suprarealistã ºichintesenþa poeziei lui AndréBreton: transformarea lumii in-terioare în conformitate cu trãi-rile poetului ºi explorarea po-tenþialului fiinþei prin eros. Me-canismul textual al comparaþiei

nnnnn MARIA DINU

ªaºa Panã ºi idealul feminin suprarealistîntemeiate pe analogii libere în-registreazã o geografie persona-lã cu peisaje corporalizate, de-osebit de senzitive, suprinseîntr-o continuã prefacere. Fie-care element vegetal ascundesau descoperã ceva tãinuit, ase-menea sufletului îndrãgostit:„chiparoasele se scufundau într-un ocean de mãdulare”, „arboriisunt atât de înalþi ºi gâdilã ceruliar cercurile lor concentrice în-chid secretul lacrimilor devenitesevã”, (Itinerar prin castelulpresimþit), „te însoþesc prin pri-veliºtea pe care o mângâi cu tãl-pile sau cu mâinile ca pe un sân,printre arborii turmentaþi deozon ºi esenþele tari ale cloro-filei. Te conduc sub cerul aces-ta tot atât de curb ca la început”,(Nu vã plecaþi în afarã) º.a.m.d.

Dar toatã aceastã „reverie ete-ricã” (Ovidiu Morar), în care de-finitorii pentru ipostaza catabazi-cã a poetului este imaginea sca-fandrului ce „coboarã în inimã”sau a „cãlãtorului prin grote cu aleidespletite”, întreþine la Saºa Panã,acel merveilleux bretonian – mis-terul care reconfigureazã univer-sul ºi, totodatã, emanaþie a fiinþeiiubite. Cu aceastã stare de conti-nuã uimire, poetul realizeazãportretul lui Mary Ange, femeiamuzã ºi obiect al dorinþei sale.Imaginarul erotic se caracterizea-zã printr-o opticã a descompune-rii, a contemplãrii fragmentate, înurma cãreia fiecare parte a trupu-lui iubitei este expusã pentru a fi

savuratã în termeni metaforici, câtmai inediþi de la un prozopoem laaltul: „pãrul tãu e o caleaºcã deprimãveri blonde”, „potirul ºoldu-rilor tale”, „corpul tãu troiþã gãsi-tã pe un câmp plãsmuit”, „braþelefuntã pe piept” (Itinerar prin cas-telul presimþit), „pielea ta va fialbã precum amurgurile polare,

pãrul tãu va împrumuta culoarea,aroma stafidelor ºi parfumul”,„degetele ca þigãrile”, „pântecultãu corabie”, (Planetã de domni-ºoarã), „femeia cu pântecele deluminã, cu pântecele tezaur”, (Nuvã plecaþi în afarã), „ºoldurilecalde, ºoldurile pure ale femeii defiecare zi, pe care le sãruþi”,

nnnnn ANCA ªERBANEste binecunoscutã fas-cinaþia artiºtilor, în ge-neral, ºi a scriitorilor, în

particular, pentru anumite anima-le de companie, care, de multe ori,sunt apoi asociate cu ei, fiind nunumai o sursã de inspiraþie, darºi o ipostazã a lor. Picasso spu-nea despre câinele lui, Lump cã„nu este un câine, nu este unomuleþ, e altcineva”1. SalvadorDali avea ca animal de compa-nie un furnicar, alãturi de careapare ºi într-o fotografie la me-troul din Paris în 1969.

Cu toate cã motivul central aloperei lui Max Ernst este pasã-rea, artistul dezvoltã o strânsãlegãturã de prietenie cu Katchi-na, cãþeluºa acestuia, care devi-ne un alter ego al artistului. Într-un mod similar apare ºi Constan-tin Brâncuºi alãturi de Polaire,cãþeluºa sa, într-o fotografie au-toportret. Rene Magritte ºi soþiasa, Georgette, au avut de-a lun-gul timpului mai mulþi câini, deunde transpare devotamentulacestora pentru acest animal decompanie, considerat chiar un

Serafina: cãþelul „suprarealist”al grupãrii de la unu

membru al familiei. ImagineaLeonorei Carrington este adeseaasociatã cu pisicile acesteia, careerau omniprezente în viaþa artis-tei. Despre Frida Khalo ºtim cãavea multe animale de companie:cãprioarã, maimuþe, câini mexi-cani, papagali, pui, vultur, nu depuþine ori pictându-se pe sinealãturi de ele.2

ªi membrii grupãrii de la unuaveau un animal de companie,cãþelul Serafina, cãruia liderul gru-pãrii de la unu, Saºa Panã, îi de-dicã o paginã ºi jumãtate în jur-nalul sãu (Nãscut în ’02. Memo-rii, file de jurnal, evocãri deSaºa Panã) despre aventurile luiºi relaþia cu „uniºtii”. De aseme-nea, pagina 5 din revista unu, nr.20/ decembrie 1929 era despreacelaºi câine cu nume feminin,iar Ilarie Voronca scrie chiar unpoem dedicat Serafinei în revis-ta unu, nr. 20/ 1929, Discurspentru comemorarea câineluiSerafina.

Evocarea lui Saºa Panã aratãrolul determinat al cãþelului Sera-fina pentru gruparea de la unuºi felul de a interacþiona cu aceº-tia, împrumutând idealurile lorîn plan literar, aspect care reie-se din câteva întâmplãri ale sale.Acesta aminteºte de felul în careSerafina mergea sã-i aducã pemembrii de la unu la Lãptãrialui Enache, de exemplu trimisã

de Stephan Roll sã-l aducã peVictor Brauner, aceasta îl lua ºiîl însoþea, arãtându-i drumul,putându-se observa aici legãtu-ra de prietenie ºi comunicareadintre ea ºi avangardiºti: „Prie-tenii care se adunau la Secol sechemau pe stradã cu primele tac-te din Marºul soldaþilor fluie-rate. La acest semnal sosea ºiSerafina. Trimis la careva din noi

sã-l invite la lãptãrie, Serafina îºiîndeplinea misiunea. Era deajuns ca Roll sã-i spunã: Sera-fina, chiamã pe Victor ºi el seducea vîrtej, tocmai în stradaSuter ºi trãgea pe adresant demînã, de hainã, pânã îl scotea dincasã ºi îi arãta drumul tot fugindînainte ºi întorcându-se ca uncopil”3.

De asemenea Saºa Panã amin-teºte aici de un episod, în care,la o conferinþã a lui Ionel Teo-doreanu, la semnul lui Roll, Se-rafina a mers ºi a urinat pe pan-talonii lui în timpul discursuluiacestuia. Observãm astfel cãSerafina susþinea îndeaproapeatitudinea antitradiþionalistã aavangardiºtilor, care îºi mani-festau într-un mod deschis dez-acordul faþã de estetica siropoa-sã a romanelor lui Ionel Teodo-reanu. „La o conferinþã a lui Io-nel Teodoreanu în timp ce fru-mosul Metaforel perora (…)Serafina la un semn al lui Roll(…) a þâºnit pe scenã ºi a ridicatpiciorul din spate taman în drep-tul pantalonului cu dungã impe-cabilã a vorbitorului”4.

Un alt episod semnificativevocat de Saºa Panã este cel dincasa lui Mihalache Dragomires-cu, unde Serafina a creat haos,arãtând, încã o datã, faptul cãnu-i putea agrea pe tradiþiona-liºti, asemenea celorlalþi mem-

brii grupãrii de la unu. „Era toc-mai o dupã-amiazã cînd criticulavea o reuniune literarã intimã.Roll a deschis biniºor uºa ºi i-aºoptit cîinelui: tradiþionalist!Ce s-a petrecut înãuntru rãmânemister, dar, peste câteva clipe,oaspeþii înarmaþi cu bastoane auieºit din camerã vociferând ºicãutând… dar câinele ia-l deunde nu-i”5. Devotamentul Sera-finei faþã de membrii grupãrii dela unu depãºeºte sfera instinc-tualã, el devenind, în termenii luiKonrad Lorenz, un câine de re-zonanþã, un câine complementarstãpânilor, oglindind atât trãsã-turile uniºtilor, cât ºi idealurilelor avangardiste6. Pe fundalulacestei legãturi strânse dintreSerafina ºi membrii grupãrii dela unu, la moartea sa, i se aduceun omagiu prin intermediul luiF. Brunea Fox, Stephan Roll,Claude Serent ºi Victor Braunerîn ultimul numãrul al revisteiunu din 1929.

1 Surrealists and their pets,https://www.sothebys.com/en/arti-cles/surrealists-and-their-pets, docu-ment online consultat la data de10.11.2018.

2 Summer Anne Burton, 16 Bril-liant Artists And Their Animal Mu-ses, https://www.buzzfeed.com/summeranne/16-brilliant-artists-and-their-animal-muses, documentonline consultat la data de 10.11.2018.

3 Panã, Saºa, Nãscut în ’02. Me-morii, file de jurnal, evocari, Editu-ra Minerva, Bucureºti, 1973, pag. 271.

4 Ibidem.5 Panã, Saºa, Nãscut în ’02. Me-

morii, file de jurnal, evocãri, Editu-ra Minerva, Bucureºti, 1973, pag. 271.

6 Lorenz, Konrad, Aºa a desco-perit omul câinele, Editura Humani-tas, Bucureºti, 2018, pag, 62.

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

Saºa Panãºi grupareade la unu

(Oglinda dindãrãtul frunþii).Procedeul descrierii selectiveaminteºte de faimosul poem al luiBreton, L’Union libre, pe care,deloc întâmplãtor, Saºa Panã îlpublica, în traducerea sa, în revis-ta unu, numãrul 39, din octombrie1931, deci în anul în care acestase cãsãtorise cu Mary Ange. Însã,la Breton, discursul mizeazã pe ocorporalitate surprinsã prin inser-þia termenilor anatomici în con-texte vegetale, cosmice, zoologi-ce într-o viziune descendentã,printr-o glisare constantã întrepãrþile superioare la cele inferioa-re ale trupului („pãrul din foculpãdurii”, „talia clepsidrei”, „taliade vidrã între dinþii tigrului”, „gurade cocardã ºi din buchetul stele-lor de ultimã mãrime” etc.), la SaºaPanã observãm cã recurente suntpântecul ºi ºoldurile iubitei într-o perspectivã spiritualizatã ºi car-nalã, în acelaºi timp. În prozopo-emele erotice, carnalul fuzionea-zã, deci, cu sacrul, scos din sferareligioasã a tabuurilor, tocmai fi-indcã aceste dimensiuni nu maisunt percepute ca fiind contradic-torii. Angelizatã nu doar la nivelonomastic, ci ºi în plan poetic, li-vresc, Mary Ange devine întruchi-parea puritãþii („capul tãu înfundatîn aureolã”, „sufletul tãu de în-ger”) ºi femeia-copil, viziunea su-prarealistã a lui Saºa Panã apropi-indu-se de arta renascentistã princãutarea unei ideologii estetice apuritãþii, întâlnitã ºi în poezia ro-manticã.

7, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Romanul lui Dan Lungue o robinsonadã post-modernã, cu destule

ciudãþenii, dar cu ºi mai multeconfirmãri ale apartenenþei lasubspecie: Pâlpâiri, EdituraPolirom, 2018, 259 p. „Insula”(care e un sat nenumit, dar loca-lizabil) nu era tocmai necunos-cutã, dar naratorul nostru o ex-ploreazã acum pentru întâiaºidatã: „Mi-am dat seama din de-talii cã lumea în care soseam eramult mai imprevizibilã ºi insta-bilã decât îmi imaginasem, aºacã nu mi-am dat un termen-limi-tã. Am simþit o fluiditate ascun-sã, în pofida încremenirii apa-rente. M-am lãsat pe mâna pro-priei rãbdãri ºi a motivaþiei de amerge pânã la capãt.” (p. 9) In-trã în joc atât „specialistul”, câtºi povestitorul. Vineri nu e sin-gur (deºi, dacã te gândeºti la unbibliotecar…), ci ipostaziat înmai mulþi, organizaþi sub formaunei administraþii locale ºi a uneicomunitãþi rurale. Cu cât dife-renþele faþã de arhetip se înmul-þesc, cu atât îþi dai seama cã ana-logia funcþioneazã mai bine. In-clusiv ca rezolvare a acþiunii.

Cele 34 de capitolaºe (pentruacurateþe: între douãzeci ºi ºaptede rânduri ºi cincisprezece pa-gini) configureazã, într-adevãr, ointeracþiune (termenul naratoru-lui) insistentã, para-antropolo-gicã, de pe urma cãreia nu ºtiicine câºtigã: cine pe cine cer-ceteazã. (Mai ales cã, insidioa-sã, intervine ºi tema dublului.)Oricum, ceea ce era „monolitic”,pierdut în negura geografiei, ungol istoric, putem pentru ca sãzicem, devine, prin râvna lui Se-bastian Aanei, un spaþiu percep-tibil, din ce în ce mai vizibil,parcurs pe îndelete ºi cartogra-fiat cu mintea, simþurile ºi dis-cuþiile aferente: „Iatã-mã partedin cadrul pe care îl studiez deceva vreme de la distanþã pe fe-reastrã. Pe ecranul pixelat sunteu însumi o mulþime organizatãde pixeli. Mi-ar fi plãcut sã mãpot observa din exterior, ca pe-un strãin, sã-mi analizez inter-acþiunile.” (p. 32), „Întreaga re-alitate a satului se sprijinã pe su-veicile cuvintelor care þes în-continuu. Doar într-un singurmoment al zilei zumzetul se po-toleºte, realitatea locului se sub-þiazã, gata sã se rupã: dupã-amia-za, când începe la televizor te-lenovela.” (p. 92); „Odatã reme-morate de subsemnatul, poveº-tile lui ªtefan nu mai sunt doarale lui, suntem coautori. Ceea cenotez e o coproducþie. În fapt,ne aºezãm la coada listei de au-tori, lanþul povestitorilor fiindmult mai lung.” (p. 154) Citito-rul stã pe muchia interfeþei, „ob-servã din exterior” ºi aºteaptã sãvadã ce se (mai) întâmplã. N-aiîncotro ºi trebuie sã fii atent.Dacã povestitorul se ocupã custudiul extensiv ºi migãlos almentalitãþilor locale, inclusivciobãneºti, tu îi observi (îi poþiatribui) disponibilitãþile incursi-ve, stilul relatãrii, ticurile com-

cum poþi deveni primarscriind un roman

portamentale ºi epice, ingenio-zitãþile, câte le are, îngâmfãrile,atribuþiile. În principiu, scrie pemãsurã ce observã ºi invers.(„Epistemologie” are, berechet,fiinþã vie e, iar „cosmologicul”va veni de la sine.) Aproape cãnu-ºi dã sema în ce „vortex” aintrat, deºi le are din belºug cuteoriile adiacente. Se dezvãluie,încetul cu încetul. (La p. 86aflãm ºi cum îl cheamã.) Putemspune ºi: cu încetinitorul, într-o foarte bine speculatã introdu-cere în peisaj. E „imersiv”, pen-tru a folosi preþioasa lui voca-bulã. Strecoarã mici indicii, aptesã incite lectura. κi permitechiar figuri de stil. E uºor redun-dant, ce-i drept, dar pentru unspecialist în computere scriedestul de bine. Face eforturi sãfie ironic. Vrea sã parã din „altãlume”, dar e ºi neaºteptat de fa-miliarizat cu satul. (Vezi, înacest sens, procentul de compa-tibilitate cu care se prezintã peteren: 93,8 %.) Frizeazã ºi eru-diþia. Trece ºi prin episoade deun comic nebun, legate de mu-cii unor oi. Foloseºte cuvinte„tari” ºi dã definiþii. E, probabilfãrã sã-ºi dea seama, discret-braudelian: „Nu aveam nicio so-luþie concretã, încã mai suceamsituaþia pe toate feþele, dar eramconvins cã ea va veni.” (p. 220)Are ritualurile lui gnoseologice.κi dã seama cã terapia autoiro-nicã îl scapã de stres ºi de ridi-col. Spre sfârºit, se vede cã n-aremultã experienþã ºi se precipitã.

Privit din ceva depãrtare, flu-xul romanesc e o întreþeseresimpaticã a douã registre: unulneologic, „computeristic”, vir-tual, cam nesãrat, al lumii demâine, celãlalt neaoº, dedus dinrealitatea imediatã, adicã al lu-mii de ieri. (Fiecare îl ironizea-zã cum poate pe celãlalt, darceea ce se obþine e o neutrali-zare a exceselor.) Prezentul eoarecum crispat ºi al naraþiunii:„Toate aceste întâmplãri au tâl-cul lor, care momentan îmi sca-pã.” (p. 105). Rareori simþi ex-cesul. (Ceea ce este sau numaipare pernicios pentru „algorit-mul” pe care îl are în minte Se-bastian se dovedeºte a fi valabilpentru prozã…) La relecturã, nuse vede aproape nicio sudurã.Limbajele (scientizant ºi rural,metadiscursiv ºi descriptiv etc.)curg unele din altele, clar izvo-rând în fântâne. Pasta epicã re-zultatã e de o excelentã, pâlpâi-toare, calitate, împãnatã cu mul-te complicitãþi („mã înþelegi”),oralitãþi, spontaneitãþi inferen-þiale: „din câte înþeleg”. Secven-þele microrealiste sunt reuºite,iar densitatea concret-eveni-menþialã de invidiat.

Spaþiul de manevrã nu e preamare, dar îi permite lui Sabastian,alien-ul tehnologic, sã ruleze in-tegral, chiar dacã cu alte rezulta-te decât cele scontate, acel pro-gram de reconversie identitarã,cu care se bate singur la cap.Cãci, privindu-i pe sãteni, se au-todescoperã (alt simptom robin-sonian) ºi se (re)umanizeazã,printre gãini, doamna Ortansa,wc-uri în aer liber, primari ºi so-coteli care (ce bine!) nu-i ies:„Într-un moment al ei, nu unulales de mine.” (p. 220); „Pentru

finisarea teoriei, articularea sub-tilã a elementelor este indispen-sabilã reveriei analitice. Aceastaeste partea cea mai plãcutã ºi pro-fundã, punctul în care cunoaºte-rea e artã. Ea nu poate fi progra-matã. Cazi pradã reveriei sau nu.Reveria e un privilegiu.” (pp.194-195); „Cert este cã am de-ranjat, iar eu nici mãcar nu mi-am dat seama. În lumina acesteidin urmã întâmplãri, toate lucru-rile din urmã par altele, trecutulse schimbã. Teoretic, eºti pregã-tit pentru asemenea schimbãri ra-dicale, dar, practic, este nãuci-tor.” (p. 244) ªi asta întrucât,într-o lecturã „hararianã”, narato-rul lui Dan Lungu ar trebui sã fieun mic deus, parþial conformist,dar ºi hotãrât sã-ºi definitivezedemersul, ceea ce înseamnã con-lucrare extinsã cu „sapienºii” lo-cali. E disponibil, naiv, matur, ne-dumerit, superior ca „metodolo-gie” (alt cuvânt-fetiº), dar destulde firav, totuºi (îºi dã progresivseama de asta!) ca participaþiedirectã în textura lumii în care aajuns. κi joacã, în orice caz, binerolul. Ar fi putut rãmâne un sim-plu tehnocrat, iar enunþãrile lui„profesionale” ar fi avut toateºansele sã rãmânã insipide. Înfapt, e generatã acea ambiguitatefertilã: „sã mã lupt pentru a luacele mai bune decizii” (p. 246).Tocmai aceastã transferabilitatedevine miza (ascunsã a) romanu-lui: „Teoriile vii sunt o specie apoeziei” (p. 248) Din entuziasm,ne oferã ºi interpretãri gata di-gerate. Se regãseºte aºa: „Numaiidentitãþile moi pot face faþã lup-tei cu puterea difuzã, chiar dacãau neajunsurile lor.” (p. 224) Estrategia pe care o descoperã Se-bastian însuºi: în acest fel se sal-veazã, iar „teoria” e, îmbucurãtor,invalidatã. „Fiasco”-ul înseamnãun dublu ºi neaºteptat câºtig: oprimãrie ºi un roman. Perturba-rea în sistem a dat roade.

Iar „pâlpâirile” nu sunt altce-va decât varietãþi, rãsaduri de re-

alitate (creode), care lucreazã lafoc continuu: „Detaliile [de sem-nalat frecvenþa cuvântului, cu im-portanþã clarã pentru poetica ro-manescã, n. m., IB] care deschidlumi nu sunt numai gãuri de che-ie, ci ºi pâlpâiri. Va trebui sã mãgândesc serios la asta.” (p. 44)Relevantã e ºi revolta lui Sebas-tian, care coincide cu ieºirea luidin cadenþa profesiei: „Singula-ritatea este pâlpâire.” (p. 194)Ceea ce îl surprinde în lumea re-alã (bãtaia pe care o încaseazãvine la þanc pentru a activa un alttip de reflecþie!) va declanºa o re-acþie în lanþ faþã de „burtãverzi-mea” cealaltã, asepticã: „Dicta-tura ºi prelungirile ei în timp cerimplicare directã în confruntare,dar în faþa puterilor difuze ºi abs-tracte nu te poþi apãra decât cureflecþie ºi construind în perma-nenþã alternative.” (p. 225) Avemaici un comprimat al romanului,gândit ºi ca reacþie la grosierulputerii: „De aceea, întâmplãrileieºite din comun vorbesc despreposibilitãþile extreme ale siste-mului, despre istorii latente, gataoricând sã izbucneascã. În acestsens, ele sunt pâlpâiri colective.”(p. 194) Ca în orice ficþiune post-modernã, palierul „meta” e activ,diseminat în text pe ici, pe coloºi pe dincolo. Criticului literar ise aduce un ironic omagiu, spu-nându-i-se cã, practic, nici nu enevoie de el. Dar dacã vrea sã sebage în seamã, meniul e servit.Norocul e cã, aºa cum am vãzut,naratorului/ autorului li se întâm-plã acelaºi lucru.

Romancierul, generic vor-bind, e un Robinson. El se apucãde treabã, neavând nevoie decâtde o „cosmologie” (U. Eco), o„epistemologie” (vezi obsesiadominantã a lui Sebastian Aanei)ºi o „ontologie” (el însuºi, cu di-versele ramificaþii naratoriale:„I-am precizat demn cã nu mã re-prezint decât pe mine ºi intere-sele mele.” – p. 96), aflate toateîn stadiul de proiect, întinse le-

neºe pe o machetã. Plus o limbãnaturalã, care-i va servi drept ca-dru multiplu de exprimare: me-morie culturalã, intertextualitãþi(la Dan Lungu: Eminescu [„Mãaflu în acest cuibar rotit de lu-cruri ºi încetul cu încetul trebu-ie sã aflu de ce.”, p. 86], Coºbuc,Brumaru etc.), virtuozitãþi, fine-þuri, glisaje aluzive, coduri lexi-cale. A explora insula înseamnãa scrie romanul, a folosi, dupãposibilitãþi ºi facultãþi, unelteleamintite, a crea ceva din, practic,nimic. (Atenþie: orice romancierpoate fi considerat, teoretic, unRobinson: când începe sã redac-teze, îºi ia, într-devãr, „insula” înprimire, dar nu orice roman e unavatar al celui scris de DanielDefoe. De asemenea, personajedintre cele mai diferite pot cã-pãta, dacã le priveºti „oblic”, unastfel de statut: Hans Castorp,bunãoarã; ori Euthanasius din pro-za eminescianã.) E nevoie, în pri-mul rând, de o bunã coordonarea instrumentarului. A reuºi, aºacum face Dan Lungu, înseamnãsã le combini atât de bine, încâtcititorul sã le perceapã ca unita-te („Naturaleþea înseamnã conti-nuum”, p. 80), cu toate cã, dacãvrea sã facã ºi el pe „specialis-tul” (naratolog (!), profesor în-cruntat, enciclopedic-beteagetc.), ar putea oricând sã izolezeo componentã sau alta, atât deofertante sunt, chiar ºi într-o lec-turã empiricã. (Cine va vrea, deexemplu, sã obþinã un grant de laUE [conglomerat politic impre-sionant, cu peste 35 de þãri ºi celmai mare PIB din lume, aflat înplin proces de Brexin] peste 12-15 ani, despre dinamica identi-tarã în proza noului mileniu, vaputea sã migãleascã întru identi-ficarea tuturor fazelor de apro-piere faþã de obiect, care sunt ºitot atâtea ministaþii ale deveniriiromaneºti, într-o sincronizare detoatã frumuseþea!) Pâlpâiri sepreteazã fãrã probleme la anali-zele astea ºi poate intra fãrã grijãîn manuale: are un sound deja-clasic. Sebastian ne spune în sur-dinã: din observaþii directe ºi oanume respectare a unui planminimal, care normal cã va fi dat,la un moment dat, peste cap (înacest caz: prin intruziunea cu to-tul neaºteptatã a violenþei), poþiobþine o condiþie epicã prelimi-narã, pe care nici mãcar n-o în-trevezi la început, dar dacã ai in-stinct „cosmologic” în dotare,totul merge aproape de la sine.Nu-i om de pe stradã care sã nufie potenþial romancier. Totul esã vrea sã scrie, adicã sã se înha-me la cea mai durã disciplinã pecare a cunoscut-o umanitatea dela origini pânã în prezent.

Dan Lungu e un prozator foar-te bun, naturalmente „exporta-bil”, fiabil, pentru a mã exprimaca, splendid, naratoru-i, atât în pri-vinþa tehnicilor propriu-zise, câtºi în exersarea posibilitãþilor deresuscitare credibilã a lumilorevocate, oricât de depãrtate, deaparent-incompatibile ar fi. Aredeschidere ludicã, ºtie sã se fo-loseascã de probabilisticul vieþiiºi creeazã compacte tensiuni delecturã. Ne putem, prin urmare,aºtepta de la el chiar la mai mult:are toate datele pentru a fi ceeace-ºi propune.

8 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

Himerã ceva maiîmpãciuitoare

Sunt atât de neîncrezãtor încât aº facesaltulSpre o himerã ceva mai împãciuitoareEu poate mort demult sunt ºi-lretrãiesc pe altulSimt asta când albul de var al ochilormã doare

De teologi ºi dogme aproape cã mã temcel mai multªi de simboluri ºi de obiecte de cultAripi mi se nãzãresc în urnele cu scrumÎmi þiuie minþile de liniºti dar mã-ncãpãþânez sã le ascultDe asta cred cã niciodatã nu înþelegCe se-ntâmplã cu exactitate acumDar oricând pot explica amãnunþitCe s-a întâmplat cu mult mai demult

Cu Rilke Picasso ºi Dali amcomplicitãþi nespusePe Homer l-am simþit deseori deghizatîn gropar zdrenþãrosDar când sã-l momesc cu versuriproprii ca sã-I trag de limbãVãd cum aburul ca un nimb de alcooldin care sunt fãcuþi se duseªi tot ce-am pus la cale cu ei nu-i mai enimãnui de folos…

Altfel de icoanã

Intru în camera micã mobilatã simpluO mãsuþã doua scaune

Pe peretele dinspre rãsãrit tablourile cunoi copiiªi o broderie cu Maica Domnului ºiPruncul

Lucratã de mâinile subþiri ºi mici alemamei mele

Mama a brodat o Maica Domnului cuPrunculÎn albastru alb negru ºi roºuDe-o parte ºi de alta a icoanei eu ºisora meaCopii seniniChipuri senineÎn rame cu marginile cojite

Pe masã un pahar cu apã pânã la jumãtateDin el bem toþi câte o picãturãMama eu sora mea Maica Domnului ºiPruncul Iisus

Da aºa este – din perete se deschidebrusc o fereastrã

Mã aºez pe marginea ferestrei din pereteªi privesc o cruceÎn jos în sus în jos la dreapta ºi la stânga

Din tablou mã urmeazã sora meaDin icoanã mã urmeazã MaicaDomnului ºi Pruncul Iisus…

Mama este acolo ºi brodeazã…

Icoana asta nu mai trebuie sfinþitã…

Fel de învãþãturi sauCutia neagrã a sufletuluiN-aº putea sã vã spun mare lucru despreunele viseDate la-ntors de însãºi memoria mea

Un fel de rufe murdare de atâta purtatªi pe o faþã viaþã ºi pe cealaltã

Le þin minte pãstrate ca-ntr-o cutieneagrã a sufletului

Cine o sã gãsescã aceastã cutie ºi chiaro va deschideVa fi izbit de rugãminþile doamnei caremã iubea dezinteresatªi mã purta prin pieþe de fiecare datãCând erau serbate zilele cetãþiiAlãturi de clowni mov ºi primariînhãmaþi la eºarfeStrânse pânã le ajungeau aproape derespiraþiePrecum ºtreangurile

Doamna care mã iubea dezinteresat mãtâra prin mulþimeCa pe o pradã câºtigatã gloriosÎn timp ce eu nu-mi doream decât sãcutreier ca o ceaþãScoarþa copacilor chirciþi de lamarginea oraºuluiPentru ca a doua zi s-o pot lua de la capãtApropiindu-mã ºi mai mult de seva lorCu care ne vãd ºi ne pipãie…

Totdeauna la astfel de ceremonii absurdeSe îmbulzeau în jurul meu oameni detot felulCare mã împingeau în faþãPrintre clowni dizeuse siliconate ºipitici

Þinând în mâini cãpestrele aurii alemovilelor din jurTot ei zorindu-mã sã urc pe scenãSpre marea bucurie a doamnei care mãiubea dezinteresatDeºi cum bine se ºtiaEu nu-mi doream decât sã fiu mãcarpentru o singurã dimineaþãTotuna cu luciul apeiªi sã-mi pot exersa mãcar una dinformele neîncrederii…

nnnnn CRISTIAN LIVIU BURADA

poeme

anapoezia însemnã sã renunþi la tinemi-ai zisºi am renunþat

m-am pedepsit pentru cele ºtiuteºi neºtiutepãrul cãzut l-am îngropat sub casãbucãþi de piele pulbere de unghiimi-am uns trupul– aloe vera cãlcatã-n picioare –am mers încrezãtoarem-am urcat pe schelãºi am rãmas încrezãtoarepânã la ultima cãrãmidã

sufocaþi de lucrurine aruncam priviri tot mai bizareafarã cad ultimii fulgi ai lui martieºi frigul încearcã sã se strecoare în casãaº prefera sã mã auzidar tu dai fuga la supermarketîmi aduci cãpºuni ºi îngheþatãte aºezi în colþul tãu ºi aºtepþidacã ai ºtii cât urãsc îngheþataºi nu mãnânc cãpºuni înainte de vreme

DEBUT nnnnn ELENA BÃLêANU

iar mã plângiar mã plâng cã trebuie sã spãl vaselecând aº putea sã citesc cevasau sã mã uit la un film ca tinele lustruiesc ºi le aºez uºor unul câteunul

ce aim-a întrebat o doamna pe la cincizeci deanivãzându-mã însãrcinatãfetiþã zic atingându-mi burta cu dragfetele sunt chinuite mi-a zis ea oftândi-am zâmbit ºi am alergat la tinesã râdem împreunãºi râsul nostru a rãsunat în tot blocul

aici e raiulaici e raiulºi noi râdem cãci i-am promisde la balconul nostru se vede mai bineseara cu stelele cameleonicelicãriri pe retinãne amintim de prieteni vechice simte copilul din tine acum?ºtii doarnoaptea nu iartã pe nimeniînchidem ochii ºi ascultãmo mare agitatãcu cioburi ce se macinã la þãrm

arome

în noaptea aceea liniºtitãþi-am sãrit în braþe sã-þi mulþumesccã mã iubeºticã ai avut atâta rãbdare cu mine

eu am avut întotdeauna rãbdare cu tinetu nu ai avut ºi atuncinu am mai avut nici eumi-ai spus

la fel ca eavenise vremea sã vorbimdespre frumuseþea lucrurilor simplepurtam câte un emoticon pe frunteadoar carne ºi oase laolatãnimic mai mult

dinþi rânjiþitoatã lumea era fericitãse plimbaiubeafãcea copiitoþi ardeau spontan ºi luminau

trebuie sã recunoºti cã doareai vrea sã ai ºi tu o poveste de spuso fotografie cu tine ridicându-te pevârfulpicioarelor într-o bibliotecãîntr-un lan de grâu cu mac în pãrla fel ca easã alergi sã te ascunzi dupã un copacsã zâmbeºti ºi dinþii tãi sã nu-þi rupãobrajii.

deja vu

un carusel ne învârte în sens inverssuntem copii nu ºtim sã spunemce simþim îmi iei mâna o atingi uºorse vrea o mângâiere pentru sufletîþi scapã un zâmbet în colþul gurii cândîþi spunnu m-ai iubit niciodatã

ba te-am iubit mã tragi spre tineîþi pui capul în poala mea ºi adormie ca atunci când mã cuibãresc în braþeletaleînainte sã facem dragosteiar tu te superi

the buso dimineaþã fãrã pãsãri ºi avioanetu dormi cu faþa în jos strângi în braþeo carte cu coperþi verzila naiba – îmi zic – va fi o zi lungãîmi pun tricoul cu logo ºi plecautobuzul e plin de bãtrâni tãcuþicu genþi troller

let’s count planesm-ai chemat la fereastrãsã numãrãm avioanele dupãlinia albã lãsatã pe cerera senin ºi cerulrupt în bucãþisã deschidem fereastra am zisnu ai înþeles de ceaveam nevoie sã simtvântul porumbeii plonjauîn gol ºi se ridicauodatã cu bãtãile inimii

sã te bucuri de rãsãrit

deschidem fereastra ne bem cafeauatu ceaiul aburul se amestecãcu visele de noaptea trecutãcu temerile începutului de ziparþial norosne întrebãm dacã va plouaîmi atingi uºor pãrul cu gândul la ale taleeu îmi lipesc buzele de cana fierbintefãrã sã beau

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

poeme

9, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

1. C.M. Popa – criticulneînregimentat

P rofesorul ConstantinM. Popa nu s-a rezumatla nobilul rol de dascãl

la un liceu de prestigiu, ci a fosto prezenþã vie în viaþa literarãcraioveanã.

Publicaþia de care îºi leagãnumele este însã, fãrã îndoialã,Mozaicul, unde ºi-a asumat –începând chiar de la primul nu-mãr (1998) – rolul (deloc uºor)de cronicar „de serviciu”.

Alãturi de echipa cu care s-apornit la drum, avându-l în fruntepe Nicolae Marinescu, revendi-cându-se din neopaºoptismulpromovat de Adrian Marino, scri-itorul C. M. Popa a fost totodatãun singular, un neînregimentat,mergând pe drumul sãu de anali-zã ºi interpretare a operei litera-re cu tenacitate ºi muncã asiduã.ªi aici el se întâlneºte cu cel pecare ºi-l luase drept spirit tute-lar, cãci Adrian Marino însuºiscria la un moment dat despresingurãtatea demersului critic,despre „refugiul în studiu ºi mun-cã”, considerând cã „scrisul pre-supune disciplinã, concentrare,tenacitate, o anume formã de as-cezã ºi izolare creatoare” ºi cãoperele de valoare „se nasc întãcere ºi izolare fecundã, în ten-siune ºi continuitate.”

De altfel, în ansamblul pre-ocupãrilor criticului literar dinseria nouã a revistei craiovene,opera ºi întreaga activitate a luiA. Marino ocupã un loc central.În Mozaicul (ºi deopotrivã învol. Adrian Marino – ideocri-ticul impenitent, ed. Aius,2008) aceastã „temã” este tra-tatã la înãlþimea valorii sale.Una dintre principalele idei –desprinsã ºi subliniatã în urmã-rirea activitãþii maestrului –este unicitatea demersuriloracestuia, „singularitatea” sa înansamblul general al culturiiromâne. De aceea, a începe ar-ticolul Adrian Marino în dia-log cu Sorin Antohi (Al doileadiscurs, nr. 3-4/ 2001) cu afir-maþia cã „asumarea singularitã-þii reprezintã pentru A. Marinoînsãºi condiþia sa ontologicã”nu înseamnã altceva decâtsublinierea unei aderãri la în-tregul program intelectual alcelui luat drept model.

Într-o succintã trecere în re-vistã a subiectului pe care nil-am propus, s-ar cuveni mai în-tâi sã-l lãsãm pe autor sã se pre-zinte, cu atât mai mult cu cât elînsuºi a ales sã-ºi includã un „au-toportret cu parabole” în pream-bulul volumului Ceremonialulserenitãþii. C. M. Popa 70(Aius, 2013). Iar aici, în acest„autoportret”, el declarã, în ter-meni apropiaþi de cei ai lui Ma-rino, cã „singurãtatea /…/ con-stituie starea criticului”, respin-gând explicit „ideea de grup,miºcare, generaþie” prin care s-ar „înregimenta”.

Mergând deliberat pe undrum propriu, în Mozaicul C.M.Popa s-a ocupat, nu de puþineori, de analiza ºi promovareaunor volume recent apãrute. Ast-fel, „criticul atent, instruit ºi avi-zat”, cum îl caracteriza Al. Rujaîntr-un articol de prezentare avolumului Repere în noua geo-

nnnnn MIHAELA ALBU

C.M. Popa – cronicarul/ criticul literaral revistei Mozaicul

grafie literarã (Orizont, nr. 2/1989), devine unul dintre cei maiimplicaþi cronicari ai literaturiicontemporane, jucând – în zonaOlteniei – rolul unui LaurenþiuUlici în plan naþional.

2. Criticul literar –un cititor avizat

Citind mult, comentând, ana-lizând o carte sau alta, atins înmod sublim de „viciul” lecturii,criticul îºi expune din când încând ºi opiniile sale asupra mo-dalitãþii „deformate” pe care el,cititor avizat, nu o poate ocoli:„În mod normal, n-ar trebui, poa-te, decât sã citim textul în literalui, fãrã ezitãri, fãrã sã ne com-plicãm inutil, fãrã sã inventãmintenþionalitãþi ºi subtilitãþi as-cunse. Dar gesturile cele maisimple sunt ºi cele mai dificile.Cãci lectura este, fãrã îndoia-lã, un viciu labirintic, silindu-te sã renegi evidenþele, sã te laºiacaparat de trufia descopeririiunor presupuse insolite fire po-tenþial interpretative, deºi nu tepãrãseºte nicio clipã conºtiinþaîndelungatei decadenþe a litera-turii.” Cu alte cuvinte, lecturainocentã nu mai poate fi apana-jul unui critic literar, acesta in-trând deliberat în labirint pen-tru a-l descifra. Vizând statutuloperei deschise, cronicarul îºiasumã sarcina interpretãrii, dar,desigur, al unei interpretãri per-sonale.

Atent la tot ceea ce apãrea pepiaþa de carte, înregistrarea – se-lectivã ºi într-o selecþie inerentsubiectivã – trimite cãtre cititor,pe lângã informaþie (sau în pri-mul rând informaþie!), impresii-le de lecturã, analiza proprie asu-pra conþinutului cãrþii în discu-þie sau chiar a unei ediþii. Astfel,o reeditare – Amintirile colone-lului Locusteanu – îi atrageatenþia ºi chiar în nr. 1 din 1998semnaleazã volumul, dar deplân-ge lipsa de „dimensiune realã aeficacitãþii” unor astfel de însem-nãri publicate abia dupã 60 de anide la scrierea lor. În articolul„Efectul de ecou modulat” (nr. 7/2009), criticul porneºte de la opaginã de jurnal al lui Marin So-rescu, în care autorul „insolitea-zã celebrul mit al peºterii” pen-tru a scrie apoi despre o re-lec-turã a Oraºului cu salcâmi deMihail Sebastian. „Nu pândescanalogiile cu orice preþ, dar mãîncântã insidioasele jocuri aleîntâmplãrii”. ªi aici se vãdeºteîncã odatã vasta culturã a croni-carului, precum ºi capacitatea sade analizã a interferenþei subiec-telor ºi temelor literare. Astfel,în romanul lui Sebastian, el „re-cunoaºte” „transparenta rezonan-þã a melancoliei voluptoase cuorigini în Bernardin de Saint-Pierre (Paul et Virginie), oritentaþia frondei ºi frânturile deviziune din Alain Fournier (LeGrand Meulnes) ºi Cocteau(Les enfants terribles).” Con-cluzia decurge firesc: „O Wel-tanschauung comunã uneºte hi-meric ºi complementar scrieriraportate la o moºtenire existen-tã, dar conºtientizatã în grade,evident, diferite.”

Dupã cum rezultã, fie ºi nu-mai din aceste exemple, lecturi-le sunt dintre cele mai diverse.

Este vorba în principal de cãrþidin arealul românesc, nu sunt însãocoliþi nici autorii strãini, darnici volume de la începutul lite-raturii noastre. Când se referã laaceasta din urmã, în articolul „Ci-tate incomode” (nr. 6/ 2009), deex,, pentru a ne introduce în at-mosfera limbajului epocii, îºisurprinde cititorul prin folosireaunui stil ºi chiar a unor termeniadecvaþi normelor lingvisticevechi: „Deprinzându-mã la ceti-tul cãrþilor vechi, am dat de mul-te frumseþi filosoficeºti ºi mo-rale care mã îndemnarã a le în-semna, socotind cã publicul ce-titor ar putea sã culeagã oareca-re folos spre ºtiinþa modului încare ostenelele autorilor de falãcu râvnã au fost umilite.” Refe-rirea se face apoi la romanul luiFilimon, scriitorul român care „apârguit spre tipar Ciocoii vechiºi nuoi.” Desigur, cã împrumu-tarea frazãrii, precum ºi a unuilimbaj arhaic au rolul vãdit de atrezi curiozitatea cititorului, de-monstrând nu numai capacitateade cuprindere a unei arii temati-ce vaste, dar ºi talentul de scrii-tor al lui Constantin M. Popa.

3. Cronica „la zi”în „noua geografie

literarã”

Pentru cel care îºi propune sãurmãreascã retrospectiv activita-tea de la Mozaicul (ºi nu numai)a lui Constantin M. Popa, o pri-mã observaþie generalã este ace-ea a sistemului, a metodei cu careºi-a asumat rolul de cronicar li-terar, în „labirintul” lecturii eldistingându-se în primul rândprin „ºtiinþa” de a alege volume-le reprezentative pentru momen-tul respectiv. Dar aceasta nu poateveni decât în urma unei lecturisistematice, printr-o implicarepermanentã în viaþa literarã, atâta provinciei în care a trãit, cât ºia þãrii în ansamblu. Lectura pu-

blicaþiilor literare – drept reperal activitãþii culturale dintr-unmoment sau altul, dintr-o zonãsau alta –, precum ºi aplecarea asu-pra scrierilor unor autori cunos-cuþi sau ale celor ce bãteau la por-þile literaturii nu o putea face de-cât un spirit împãtimit de carte,trãitor permanent în „viciul labi-rintic” al „iscusitei zãbave” ce dela cronicar o ºtim ºi o înþelegem.

Firesc pentru cronicile „la zi”este „mozaicul” semnãturilor, altipologiei volumelor în discuþie,într-un cuvânt, diversitate tema-ticã – de la poezie la prozã, dela volume de criticã literarã lamemorialisticã, de la debutanþila scriitori consacraþi, de lascriitori olteni la cei din alteprovincii româneºti.

Astfel, „noua geografie litera-rã”, cum poate fi cuprinsã într-un concept generalizator litera-tura românã contemporanã, îºigãsise în criticul craiovean unuldintre cei mai atenþi ºi compe-tenþi comentatori. Aceasta în-semna a fi permanent la curentcu ceea ce se publicã, dar toto-datã, pe lângã parcurgerea unuimare volum de cãrþi, se cuvinesubliniatã din nou necesitateaunei intuiþii de profesionist, ba-zatã pe o cunoaºtere solidã nu

numai a istoriei literaturii noas-tre în ansamblul ei, ci ºi a teorieiliterare, a tehnicilor narative oria poieticii limbajului literar.

Parcurgându-i cronicile, sepoate uºor constata cã analizelesale se sprijinã pe concepte te-oretice ºi nu de puþine ori aces-tea sunt expuse în preambulul ar-ticolului.

O a doua observaþie: cronici-le nu sunt în totalitate laudative,criticul asumându-ºi rolul de a dacititorului un jalon obiectiv asu-pra cãrþii respective. Observaþii-le sale au – nu de puþine ori – va-loare de sentinþe ºi cu greus-ar mai putea schimba opinia ci-titorului. Dar aceasta nu vine de-cât dintr-un exerciþiu continuu,dar mai ales dintr-o culturã însu-ºitã nu numai în anii de ºcoalã, cipermanent de-a lungul vieþii. Sub-iectele, temele sunt astfel dintrecele mai variate, iar titlurile subcare îºi punea cronicile sunt re-prezentative pentru capacitateade sintezã ºi relevanþã a esenþeiconþinutului, autorul recurgând lajocul de cuvinte, joc al contra-riilor, la metafore expresive, laasocieri insolite de termeni saula trimiteri intertextuale. Astfel,uneori aluziv, alteori direct,uneori ludic, uneori sarcastic, ti-tlul articolelor deschide citito-rului fereastra ºi îl îndreaptã cã-tre sensul prin care autorul a alessã-ºi exprime opiniile.

Iar opiniile sale sunt jude-cãþi pertinente ºi serios argu-mentate.

4. Câteva concluziiÎntreaga activitate de croni-

car/ critic ºi istoric literar a luiConstantin M. Popa a fost, defapt, o cãlãtorie printre cãrþi, unexcurs cãtre cititorul cãruia îighida paºii în alegere ºi desci-frare. Cãlãtorul cu rol de cãlãu-zã prin „labirintul cãrþilor” ºi-aurmat lunã de lunã, an dupã andrumul, neabãtut, iar cei ghidaþi,cititorii, l-au urmat cu încrede-rea pe care le-o câºtigase princulturã ºi probitate. Cãci rostulcriticului, aºa cum el însuºi îlînþelegea, „rãmâne acela de aselecta valori” ºi de aceea cro-nicile sale dau cititorului dreap-ta mãsurã a valorii (ori nonvalo-rii) cãrþii luate în discuþie.

C.M. Popa a fost (ºi se cuvi-ne sã rãmânã în memoria noas-trã) dacã nu singurul, cu siguran-þã unul dintre cei mai importanþi„cãlãuzitori” din aria culturalã aOlteniei pe drumul literaturiicontemporane.

Fo

to:

Vio

rel

Pîr

ligra

s

rem

em

be

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rre

me

mbe

rr

em

em

be

r

10 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Încep prin a spune tranºantcã volumul de debut în cri-tica literarã al Xeniei Ne-

grea este o carte de mâna întâidespre un poet de mâna a doua.Voi delinea în acest sens douã ti-puri de argumente: unele ce þinde sociologia lecturii ºi altele cese circumscriu axiologiei criticiiºi istoriei literare.

Sociologia cãrþii ne spune cãpublicaþiile nu se pot lansa sin-gure. De aceea, sunt chemate niº-te persoane cu experienþã sã vor-beascã despre ele ºi despre au-torii lor. Ceea ce fac aceste per-soane este sã adreseze îndemnurila lecturã. Viaþa noastrã este fã-cutã în mare parte din îndem-nuri: de la început pãrinþii, ma-mele în special, ne îndeamnã sãfim ascultãtori, sã fim cuminþi,apoi educatorii, profesorii neîndeamnã sã mergem la ºcoalã,sã învãþãm, ulterior politicieniine îndeamnã sã-i votãm º.a.m.d.Noi suntem þinta permanetã aunor îndemnuri.

Aristotel a scris chiar un tra-tat despre cum sã faci îndemnuri;

un debut de excepþiese numea „Protreptikos” ºi s-apierdut. Romanii au preluat idei-le lui Aristotel în „exhortatio”. Bi-serica a fãcut din „exhortatio” oactivitate de cãpãtâi. Dar revenindla ale noastre, criticii literari neîndeamnã sã citim literaturã.

Volumul Xeniei Negrea esteo carte de citit, atât pentru a o cu-noaºte pe autoare cât ºi pentru a-lcunoaºte pe Florin Mugur. În or-dinea sociologiei criticii litera-re Xenia Negrea aparþine uneiputernice ºi delicate facþiuni fe-minine a criticii literare din Ol-tenia. Purtãtoarea de steag a aces-teia s-a definit prin anii 2000 a fiLuminiþa Marcu. Cãtre 2005-2007, constatam eu la acea vre-me, facþiunea se compunea dinXenia Negrea, Luminiþa Cornea-nu, Gabriela Gheorghiºor ºi Da-nia Moisa. Fãrã a avea un pro-gram comun facþiunea era ºi rã-mâne o direcþie de gândire.

Într-un interviu din 2016, Lu-miniþa Marcu susþinea cã dupã

1960 poeþi „extraordinari” ar fiFlorin Mugur, Petre Stoica, Leo-nid Dimov, chiar ºi Baconsky ºicã „din pãcate a rãmas în istoriedoar Nichita Stãnescu, probabildatoritã aurei boeme care func-þioneazã ca un bun PR în lumearomâneascã, deºi ca poet eradoar mai pitoresc, în nici un cazmai rafinat decât oricare dintrecei menþionaþi”. În alt interviu,din 2017, accentua cã „nicioda-tã tensiunea poeziei lui Nichitanu atinge tensiunea din niºte ver-suri de Florin Mugur”. AdicãFlorin Mugur, Leonid Dimov,Petre Stoica ar fi cumva pesteNichita Stãnescu: de mirare!

În acest context, am avut ostrângere de inimã când am cititteza de doctorat a LuminiþeiCorneanu despre Leonid Dimovºi teza de doctorat a Xeniei Ne-grea despre Florin Mugur. Aces-te douã semnificative lucrãri numerg pe direcþia de gândire astegarului. Dimov ºi Mugur sunt

lãsaþi la locul lor.Argumentul axiologic al în-

demnului meu de a lectura car-tea de debut în volum de criticãliterarã a Xeniei Negrea constãmai întâi în a spune cã avem de aface cu o monografie complexã.În plan intern, ca articulare sem-nificaþionalã, gândirea criticã semiºcã între descriere, explicaþie,comprehensiune, interpretare ºievaluare. Este o monografie doc-toralã, ridicatã temeinic, siste-matic ºi aºezat. În raport cu ce aînsemnat pentru scriitorii perioa-dei respective proletcultismul ºirealismul socialist al anilor1950, în monografie se delimi-teazã sintetizator o tipologie me-morabilã. Ar exista patru catego-rii de scriitori: a) unii care „auºtiut ºi au fãcut”, b) categoria ce-lor eliminaþi, a victimelor, c) ca-tegoria celor care au crezut ºin-au fãcut nimic ºi d) categoriacelor care nu au putut opta, pre-cum Florin Mugur, care aºa aucrescut ºi au fãcut ce li s-a cerut.

Axele comprehensive ºi in-terpretative dau mãsura de cer-cetãtor ºi critic notabil a Xeniei

Negrea. Ipoteza de lucru, deplinprobatã, este cã „miºcarea crea-toare esenþialã a lui Florin Mu-gur a fost disimularea” ºi cãaceasta a generat o emergentã ºiapoi o continuã, constantã ºi ac-tivã poeticã a exasperãrii, spe-cific expresionistã.

Florin Mugur este un poetremarcabil, dar un poet de mânaa doua.

Da, Xenia Negrea debuteazãîn critica literarã de volum cu ocarte de mâna întâi despre unpoet de mâna a doua.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

Comparative Critical Stu-dies, Volume 14, Numbers 2-3/2017, Salvage, Guest edited byGlyn Hambrook and GabrielaSteinke, edited by Maike Oer-gel and Glyn Hambrook, Edin-burgh University Press, 402 p.

C omparative CriticalStudies este revistaAsociaþiei Britanice de

Literaturã Comparatã (BCLA).Acest numãr dublu conþine o se-lecþie de articole bazate pe co-municãrile prezentate la a XIV-aconferinþã trianualã organizatã deBCLA în 2016 la Universitateadin Wolverhampton. Conceptul-metaforã „salvage” (asociat maiales cu salvarea în cazul naufra-giilor) este destinat sã acoperetoate tipurile de recuperare, re-ciclare, revalorificare ºi redi-mensionare literar-culturalã pecare ni le putem imagina. În ulti-mã instanþã, literatura universalãa fost dintotdeauna angajatã înprocesele de prelucrare (trans-formare, prefacere, transfigura-re) ºi deci „salvare” a materiale-lor pre-existente, fie cã acestea þinde realitatea istoricã, de limbajeºi coduri deja-date, sau de reper-toriul tematic ºi stilistic al uneitradiþii mereu în miºcare, mereucontestate ºi reconstituite.

Volumul are o secþiune deeseuri ºi una de recenzii la cãrþirecente de literaturã comparatã,în englezã sau francezã. În con-tinuare, o sã mã refer doar lacele 12 eseuri, sau articole pro-priu-zise pe tema salvãrii/ recu-perãrii. Astfel, Megha Agarwaldetaliazã avatarurile intertextua-le ale katabazei (topos-ul cobo-rârii în infern) la Vergiliu, Dan-te ºi Milton (pentru componen-ta clasicã a corpusului) dar ºi înFrankenstein de Mary Shelleyºi Heart of Darkness de JosephConrad, pentru a scoate în evi-denþã imposibilitatea anabazei

puterea recuperator-salvatoare a literaturii(drumul înapoi din Hades, as-censional, spre luminã) în aces-te texte care pregãtesc moder-nitatea. Specificã versiunii mo-derne a katabazei este ºi conta-minarea realitãþii de cãtre exis-tenþa infernalã; de asemenea,eºecul final al salvãrii, nu numaiîn sensul de soteriologie, ci ºide recuperare a sensului – deo-potrivã existenþial ºi cultural.

Dupã cum demonstreazã Pen-ny Brown în articolul ei, când ca-podoperele lui Shakespeare sauCervantes sunt absorbite de cul-tura de consum (de pildã, în for-mula specific japonezã manga, abenzilor desenate), acestea nusunt înjosite, nu îºi pierd aura, cisunt revivificate ºi introduse în-tr-un nou circuit cultural, princare poveºtile arhetipale ale Oc-cidentului devin accesibile publi-cului tânãr, chiar cu preþul sacri-ficãrii unor complexitãþi ºi difi-cultãþi de limbaj sau de compozi-þie artisticã. Recodificãrile mul-timodale ale lui Hamlet sau DonQuijote se preteazã, în plus, laabordãri comparatiste aduse la zi.

Tomás Espino Barrera anali-zeazã strategiile prin care scrii-torii exilaþi bilingvi sau multi-lingvi (Vladimir Nabokov, Han-nah Arendt, Eva Hoffman, JorgeSemprún, Paul Celan) încearcãsã reziste procesului de pierde-re a limbii materne, pe care o de-scriu ca atrofie, boalã sau chiar„ucidere” de cãtre limba secun-darã. Astfel de problematizãriopereazã, de fapt, susþine auto-rul, într-o paradigmã romanticãa monolingvismului, deºi con-textul în care au loc este unulmodern, translingual. În egalãmãsurã, scriitorii traumatizaþi delimba de origine (de exempluminoritarii evrei de limbã ger-manã, supravieþuitori ai Holo-caustului) gãsesc un potenþialexpresiv ºi emancipator în co-dul lingvistic achiziþionat în spa-þiul de refugiu.

În articolul Mariei Pujol-Valls,salvage se actualizeazã ca inter-textualitate: este vorba de douãcontinuãri la Robinson Crusoe deDaniel Defoe, respectiv Insulacomorii de Robert Louis Steven-son, ambele aparþinând scriitoru-lui ºi traducãtorului catalan JosepVallverdú. Inflexiunile decon-strucþionist-postcolonialiste suntun factor de originalitate alrescrierilor, alãturi de procedee-le narative polifonice, generatoa-re de scepticism ºi relativism. Te-

matica postcolonialã este tratatãºi în articolul lui Zlatan Filipovic,care comparã The Mimic Men allui V. S. Naipaul cu The Inheri-tance of Loss de Kiran Desai pen-tru a evidenþia rolul mimetismu-lui ºi al ruºinii în construcþia „di-asporicã” a subiectivitãþii. Ruºi-nea este afectul rezidual care cer-tificã dimensiunea irecuperabilã atrecutului pentru sinele exilat.

Paula Guimaraes valorificãsensul cel mai proeminent alconceptului supraordonat avan-sat de editori, propunând recu-perarea unor poete britanice maipuþin cunoscute din perioada detranziþie de la victorianism lamodernism: Augusta Webster,Mathilde Blind ºi Amy Levy.Ethosul New Woman ºi angaja-rea socialã sunt deopotrivã pre-zente în acest corpus, dar la feleste ºi exploatarea miturilor ºia legendelor (Medeea, Ioanad’Arc etc.) pentru configurareaunei noi identitãþi poetice. Mar-jan Mohammadi urmãreºte im-pactul conceptului calvinist depreteriþie (non-elecþiune pentrumântuire) asupra romanuluiGravity’s Rainbow de ThomasPynchon, precum ºi relaþia în-tre proliferarea deºeurilor, dez-voltarea tehnologicã (dobân-dind, mai nou, conotaþii mesia-nice), secularizare ºi moderni-zare. Tema ratãrii se plaseazãundeva între religios ºi laic, iarlenevia unor personaje se trans-formã, din pãcat, în atitudine sub-versivã faþã de capitalism. Auto-rul articolului are grijã sã facãlegãtura ºi cu sensul retoric alpreteriþiei, care este o figurã destil bazatã pe pseudo-omisiune.

Yeeyon Im citeºte Purgatory,o piesã controversatã a lui Wil-liam Butler Yeats, prin interme-diul misticii hinduse ºi a specula-þiilor ocultiste ale scriitorului an-glo-irlandez. Acest intertext inter-cultural poate lãmuri mai bine dece piesa în discuþie a fost atât depuþin apreciatã de criticii moder-niºti (de exemplu, T. S. Eliot) carecãutau aici în primul rând semni-ficaþii catolice. Provocarea estede a recupera intertextul mai pu-þin vizibil, cel care îl leagã peYeats, în calitatea lui de explora-tor creºtin al (im)posibilitãþii dea ierta, de noþiunea sanscritã denishikam karma, sau acþiune ne-egoistã, în lumina cãruia cruzimeaBãtrânului (un personaj odios,care ºi-a ucis tatãl ºi peste ani îºiva ucide ºi fiul), îºi adânceºte

semnificaþiile simbolice.În articolul lui Ágnes Orzóy,

conceptul de „memorie multidi-recþionalã” este reflectat în 3scrieri maghiare despre Holo-caust, de Imre Kertész, Teréz Rud-nóy ºi Fanni Gyarmati. Recepta-rea acestora a fost complicatã deinstaurarea comunismului, careavea propria naraþiune referitoa-re la crimele fascismului dar ºipropria relaþie specialã cu antise-mitismul. Toate cele trei mãrtu-rii (dintre care numai romanul luiKertész a fost tradus în englezãcu titlul Fatelessness) sunt sub-versive în raport cu genul consa-crat al literaturii despre Holo-caust: prima, prin specificul vo-cii narative folosite, a doua, prinmodul în care demistificã figuravictimei, iar a treia, fiind un jur-nal de rãzboi publicat abia în2014, prin modul în care a rãstur-nat unele preconcepþii referitoa-re la atitudinea acestei scriitoareevreice faþã de iudaism, faþã deocupanþii sovietici ºi faþã de di-hotomia capitalism vs. comunism.

Comparatismul presupune ºistudierea raporturilor între litera-turã ºi alte arte. Astfel, Iris JuliaBührle a cercetat în amãnunt ba-letul din secolul al XIX-lea, înde-osebi spectacolele bazate pe libre-te literare. Balerina devine acumfigura centralã ºi, datoritã costu-mului ºi poantelor care o fac sãparã etericã, aproape o fiinþã su-pranaturalã; vor fi multe persona-je feminine care acþioneazã caagenþi salvatori, în plan fizic darºi spiritual, pentru personajul mas-culin. În secolul al XX-lea, per-formãrile eliminã, de regulã, va-lenþele religioase ale salvãrii, ac-centuând, dimpotrivã, decãdereafizicã ºi spiritualã a personajelor.Bryn Tales, un tânãr cercetãtorinteresat de (auto)etnografia po-eticã, analizeazã recuperarea sim-bolului în The Book of the Deadde poeta modernistã americanãMuriel Rukeyser. Aceasta ar fioferit, în opera ei, un rãspuns ar-tistic la suferinþele minerilor ex-ploataþi de „lãcomia” capitalistã.Surprinzãtoare, în acest studiu,este alianþa între atenþia la simbolºi imaginar pe de o parte ºi dedi-caþia faþã de marxism ºi materia-lismul istoric al lui Walter Ben-jamin pe de altã parte.

Stephanie Weber se opreºteasupra romanului Geek Love(1983) de Katherine Dunn, opoveste stranie în care imagina-rul circului ºi al anomaliilor ge-

netice obligã cititorul sã reflec-teze asupra fenomenologieiidentitãþii. O altã problemã rele-vantã aici este aceea a compor-tamentelor specifice cultelor/sectelor. Liderul de sectã faceobiectul veneraþiei membrilorgrupului pentru cã se proiectea-zã asupra lui conþinutul euluiideal, pe care subiectul nu-l poa-te atinge. Aspiraþiile spiritualeale protagoniºtilor se traduc, pa-radoxal, în practici de automu-tilare. Abordarea este mai alespsihanaliticã, dar argumentelesunt fortificate ºi prin compara-þii cu alte opere literare care pro-blematizeazã asemãnãtor acesteteme. Prin sanctificarea grotes-cului, argumenteazã autoarea,personajele acestui roman apro-ximeazã nu atât salvarea sau mã-car recuperarea, cât antonimulacestora – (auto)degradarea vo-luntarã, monstruoasã.

În concluzie, demersul colec-tiv materializat în volumul de faþãoferã noi perspective de studiupentru fenomene interliterare ºiinterculturale generate de con-ceptul-pivot salvage. În analize-le documentate, riguroase ºi nuan-þate se pot regãsi cei interesaþi deaspecte precum exilul lingvistic,recuperarea marginalului ºi a vo-cilor care nu au putut sã rãsune încontexte imperialiste sau coloni-aliste, estetica fin-de-siecle ºi es-tetica grotescului; de asemenea,cei pasionaþi de raportul între Ori-ent ºi Occident, între (pre)modernºi postmodern, sau de relaþiile in-tersemiotice între literaturã ºialte domenii de discurs: artele,religia, istoria, ideologia, politi-cul. Alte noþiuni care strãbat ca unfir roºu colecþia de articole suntcele legate de tradiþie ºi canon, deconvenþiile ºi arhetipurile litera-turii, generând convergenþa între:1) recuperarea literarã prin inter-textualitate, adaptare, rescriere ºi2) re-evaluarea criticã permanentãa materialului peren dar ºi fluid alliteraturii universale. Ca o obser-vaþie mai generalã, literatura re-cupereazã sensuri ºi forme de lanaufragiul uitãrii, dar prin aceeaºimiºcare le face altele, integrân-du-le într-o nouã viziune, careinvitã cititorul sã compare ºi sãcontrasteze straturile palimpses-tului, diferenþiate în sedimenta-rea lor istoricã.

nnnnn Carmen Popescu

11, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Dacã ar fi sã facem re-curs la autoritate ºi sãapelãm la criteriile

ªcolii sociologice de la Bucu-reºti (Dimitrie Gusti, MirceaVulcãnescu, Traian Herseni,Henri H. Stahl, Xenia Costa-Foruº.a.) pentru a recunoaºte un stu-diu monografic serios, atunciputem spune cu temeinicie cãvolumul Revista Mozaicul. Mo-dernitatea tradiþiei, Ediþia adoua, revizuitã ºi adãugitã, Edi-tura Aius, 2018, a scriitoruluicraiovean Nicolae Marinescu, leîntruneºte cu prisosinþã. Ba,având drept domeniu de cerce-tare o revistã de culturã cu o is-torie impresionantã, dar ºi cu unprezent demn, ºi sperãm cu unviitor pe mãsurã, autorul com-pleteazã abordãrile ºtiinþifice(istorismul, observaþia, studiulcomparativ, arheologia concep-telor etc.) cu unele specificeartei scrisului literar, apelând lainterpretãri critice, corespon-denþã, confesiuni, jurnal de ideiºi memorialistic etc.

Voluminoasa monografie(590 de pagini) este consacratãseriei noi a revistei Mozaicul,al cãrei prim numãr a apãrut ladata de 1 octombrie 1998, con-tinuare peste timp (dupã 160 deani!) a hebdomadarului cu ace-laºi nume, fondat la Craiova deConstantin Lecca, în 1838, adi-cã în acelaºi an cu Gazeta deTransilvania sau Foaie pentruminte, inimã ºi literaturã. Cu„binecuvântarea” lui Adrian Ma-rino, mentor spiritual al serieinoi a revistei, trei temerari, trei

revista Mozaicul, o monografie sentimentalãintelectuali idealiºti, dar ºi lup-tãtori, Nicolae Marinescu, Ila-rie Hinoveanu ºi Constantin M.Popa, înfruntând dificultãþi ine-vitabile (cea financiarã nefiindnici prima ºi nici ultima dintreele!), cu un grup de colaboratoriinimoºi pregãteau primul numãral revistei. Orientarea publica-þiei era una neopaºoptistã, con-form programului manifest alideocriticului Adrian Marino(trãim o perioadã ,,neopaºoptis-tã, de liberalism, de spirit cri-tic, de europenism ºi de iniþia-tive locale creatoare”), aºa cumcea a Mozaikul-ui lui Constan-tin Lecca fusese una paºoptistã.Dupã cum aflãm din corespon-denþa lui Constantin M. Popa cucãrturarul de la Cluj, „ne miºcãmsub cerul ideilor Dvs.”, „vrem sãfim, cum atât de clar spuneþiDumneavoastrã, români ºi euro-peni în acelaºi timp”, iar „pen-tru a articula noua publicaþie, amgândit numerele tematic. Primulva aborda tocmai realitatea in-tegrãrii, perioada 1830-1848,epoca luminilor, pretextul con-stituindu-l chiar C. Lecca. Ur-mãtorul numãr va fi consacratoportunismului în culturã, com-promisului, duplicitãþii etc., in-clusiv mitul situaþiei ireversi-bile”...

ªi exact aºa a apãrut revista,dupã cum ne mãrturiseºte auto-rul monografiei, fãrã sã intre însfera preocupãrilor sau în com-petiþie cu vreo altã publicaþie dinCraiova sau din þarã, considerân-du-se complementarã celorlalte.Pentru primul numãr al ei, „ru-

bricile, grafica, de la titlu la vig-netele pentru rubrici ºi schemade tehnoredactare erau proiecta-te într-o formulã rãmasã, în liniimari, stabilã pânã astãzi. ªase pa-gini erau dedicate personalitãþiitutelare a lui Constantin Lecca.Semnau: Constantin M. Popa,Rodica Firescu, Toma Rãdules-cu, Dania Moisa, Irina Cucu, Al.Firescu, Camelia Ispas, DoruPãtru, Cristiana Lungu, MirceaMoisa, Aurelia Florescu, IonMilitaru, Marian Barbu ºi, desi-guir, Nicolae Marinescu. O pa-ginã de poezie cuprinde versurisemnate: Sina Dãnciulescu, Ga-briel Chifu, Constantin Voicules-cu, Felix Sima, Patrel Berceanu,Florea Miu, Gela Enea, Ilarie Hi-noveanu. Horia Dulvac semnea-zã o paginã de prozã. Cronica li-terarã era asumatã de ConstantinM. Popa., care scrie despre Po-ezia medievalã în limba româ-

nã, de Eugen Negrici. DespreConstantin M. Popa. La 55 deani scriam un text pe care, dupãaproape douã decenii, mi-l asumintegral...”

Deducem din paginile acestuistudiu monografic deosebit deincitant cã, de-a lungul anilor, re-vista Mozaicul a fost o adevãratãºcoalã de jurnalism cultural aCraiovei ºi nu numai. Aici s-auformat ºi s-au afirmat intelec-tuali „a cãror voce se aude dis-tinct în spaþiul cultural româ-nesc” actual, fie poeþi sau criticiliterari, fie prozatori, traducãtorisau eseiºti. ªi îi amintim pe Lu-miniþa Corneanu, Cosmin Dra-goste, Mihai Ene, Gabriela Gher-ghiºor, Daniela Firescu, TiberiuNeacºu, Xenia Karo-Negrea,Gabriel Nedelea, Irina Cucu, Sil-viu Gongonea, Petriºor Militaruºi alþi tineri care au „ars” pentruacest proiect. Iar un spor consis-tent de valoare, împreunã cu diri-guitorii revistei, au adus constantpersonalitãþi precum Gabriel Co-ºoveanu, Ion Buzera, Ion BogdanLefter, Sorina Sorescu, Marin Bu-dicã, Marian Victor Buciu, IonMilitaru, Mircea Moisa, FlorinRogneanu, Gheorghe Fabian, Ho-ria Dulvac ºi mulþi alþii.

Cu observaþii juste, sincere ºiobiective, însã exacte, pãtrunzã-toare ºi complete, cu grijã faþãde întreg ºi detalii, cu mãrturisitrespect faþã de adevãrul istoric ºicultural, monografia RevistaMozaicul. Modernitatea tradi-þiei este realizatã „ca la carte”,sistematic ºi riguros întocmitã,cu evidente elemente de ºtiinþi-

ficitate, însã rãmâne ºi una sen-timentalã, autorul fãcând parte elînsuºi din fenomenul culturalcercetat, fiind iniþiatorul ºi sus-þinãtorul lui principal, alãturi deo echipã de oameni tineri ºi ta-lentaþi, fãrã de care, aºa cum re-cunoaºte deseori, publicaþia n-arfi putut sã aparã. Pentru cã, vor-bind în cartea sa de cei douãzecide ani ai seriei noi a publicaþieicraiovene amintite, Nicolae Ma-rinescu ne vorbeºte de fapt dedouã decenii din viaþa sa, de unpariu pe care l-a pus în primulrând cu sine însuºi, înfruntând totfelul de opreliºti, dar având ºimari satisfacþii morale, pariu pecare, iatã, l-a câºtigat. De aceea,monografia este ºi o modernãcarte de învãþãturã pentru noi toþi,dorind sã ne atragã atenþia: în-drãzneºte ºi vei izbuti! La înce-put de ianuarie, urez Ani mulþirevistei Mozaicul ºi directoruluiei inimos, Nicolae Marinescu!

nnnnn Ion Munteanu

P.S. Nu este lipsit de interes asemnala din cuprinsul lucrãrii ºiBibliografia Mozaicul (1998-2018) – care pune la dispoziþiatuturor celor interesaþi, ca autorisau cercetãtori ai fenomenului pu-blicistic, contribuþiile tuturor co-laboratorilor timp de douã dece-nii, ca ºi bogatul album fotogra-fic ce încheie volumul, multe ima-gini având valoare de document ºirecreând atmosfera de entuziasmºi solidaritate care a însoþit acestfenomen cultural craiovean.

Putem spune cã în Craio-va – în plan cultural –anul 2019 a debutat cu

o întâlnire între prieteni. Scriitoriºi cititori, iubitori de literaturã ºiartã au participat vineri, 4 ianua-rie, în primitoarea salã „Constan-tin C. Giurãscu” a Bibliotecii„Aman” la un eveniment care adevenit deja o obiºnuinþã pentrupublicul din Bãnie – prezentareaunei ediþii recente a revistei Mo-zaicul (cu apariþie lunarã) ºi deasemenea a revistei Antilethe (cuapariþie trimestrialã).

De data aceasta, la început dean, în prezenþa unui numãr con-siderabil de cititori ºi susþinãtoriai celor douã publicaþii, a avut loclansarea numãrului dublu (11-12/2018) al revistei Mozaicul ºi alnumãrului 1 (4) al noii publicaþiidedicate exclusiv exilului româ-nesc – Antilethe.

Cum ne-am obiºnuit, Mozai-cul gãzduieºte în fiecare numãr,pe lângã alte articole – cronici li-terare, poezie, cronicã teatralã, deartã etc. – un „dosar” consacratfie avangardei româneºti, fie unuiscriitor sau unei reviste din exil,alternând uneori cu unul consa-crat unui scriitor craiovean. Sco-pul principal: informarea cititori-lor asupra unor subiecte mai pu-þin mediatizate sau mai puþin cu-noscute. De data aceasta însã, înnumãrul dublu din decembrie2018, au fost publicate douã ast-fel de „dosare” – primul dedicatscriitorul Nicolae Stroescu-Stîni-ºoarã, coordonat de subsemna-ta, iar al doilea – profesorului ºiscriitorului Ionel Buºe, omagiat

o nouã ediþie „Mozaic cultural”

la împlinirea vârstei de 60 de ani.Moderatorul întregului eveni-

ment a fost scriitorul PetriºorMilitaru, redactorul ºef al Mozai-cului, iar deschiderea evenimen-tului i-a revenit, firesc, lui Nico-lae Marinescu, directorul revis-tei. În cuvântul sãu, acesta a pre-zentat, pe scurt, cele douã publi-caþii, a subliniat particularitãþile– în plan revuistic autohton – alambelor, Mozaicul gãzduind„dosare” în care se reunesc maimulte puncte de vedere, mai mul-te opinii asupra unei teme, fãcân-du-ºi totodatã un þel din a pro-mova tineri scriitori, iar Antilet-he fiind singura revistã dedicatãexclusiv exilului românesc.

În completare, subsemnata avorbit despre „dosarul” din edi-þia pe decembrie a Mozaicului,precum ºi despre revista dedica-tã exilului românesc, revista An-tilethe, care, ajunsã în al doileaan, are ca temã centralã persona-litatea artistului ºi jurnalistuluiCamilian Demetrescu. În câteva

cuvinte (ºi cu unele imagini pre-zentate în power point) am infor-mat publicul prezent în salã maiîntâi despre N. Stroescu-Stîni-ºoarã, subliniind faptul cã fostulabsolvent al liceului „Carol” dinCraiova, plecat în Germania ºiajuns director al postului „Euro-pa liberã”, a trãit în exil cu dorulde Oltenia natalã, în memoriilesale locurile copilãriei ºi adoles-cenþei fiind evocate adesea. Via-þa ºi opera artistului CamilianDemetrescu, un nume prea puþincunoscut la noi, a trezit interesulauditorilor, cu atât mai mult cu câtau aflat cã a primit numeroase ºiprestigioase premii pentru artasa, iar câteva dintre tapiseriilesale se aflã expuse în camera deprotocol a Vaticanului.

Au urmat la cuvânt scriitoriiNicolae Coande, Ion Militaru(care a fost ºi coordonatorul do-sarului „Ionel Buºe 60”), ºi IonMunteanu, toþi trei fiind ºi sem-natari al unor cronici la operadramaticã a lui Ionel Buºe. Cum

paginile din Mozaicul consacra-te acestuia cuprind ºi semnãturiinternaþionale, aceasta demon-streazã recunoaºterea de care sebucurã, nu numai în þarã, dar ºi înstrãinãtate, profesorul, scriitorulºi cercetãtorul de la Universita-tea din Craiova. Considerându-ltotodatã „un dramaturg veritabil”,Ion Munteanu arãta cã „la împli-nirea a ºase decenii de viaþã, au-torul ne-a fãcut un cadou insolit:publicarea (la Editura Eikon, Bu-cureºti, 2018) a primului sãu vo-lum de teatru, intitulat Bãtrânulºi eutanasierul, având ºansa capiesa care dã titlul cãrþii sã fiejucatã din acest an pe scena Tea-trului „Marin Sorescu”, în urmacâºtigãrii unei competiþii de gen(Concursul internaþional Drama,2015, organizat de Universitateaºi Naþionalul din Craiova).”

Despre volumul de teatrumenþionat mai sus, dar ºi despreprestigiul lui Ionel Buºe ca pro-zator ºi eseist, au prezentat încontinuare mai multe detalii Ion

Militaru ºi Nicolae Coande.În final, dupã cum era ºi firesc,

s-a dat cuvântul sãrbãtoritului.În cuvântul sãu, acesta a adus înprimul rând mulþumiri tuturor ce-lor care au avut iniþiativa întoc-mirii paginilor ce i-au fost consa-crate, „editorului Nicolae Mari-nescu, prietenului ºi colegului defacultate Ion Militaru, redactoru-lui ºef Petriºor Militaru, care s-aocupat efectiv de strângerea tex-telor ºi de traduceri, dar ºi artis-tului plastic Viorel Pîrligras, carea aranjat materialele.” Desigur,mulþumiri au fost adresate ºi ce-lor care, din strãinãtate, au scrisdespre activitatea sa. În conti-nuare, Ionel Buºe s-a referit la„Craiova literarã” cu particulari-tãþile sale specifice, pe care, asubliniat, „trebuie sã ni le asu-mãm ºi sã lucrãm mai mult la vizi-bilitatea lor.” Un apel pentru spri-jinirea „acestui gen de revisteprin toate mijloacele pe care leavem la îndemânã, mai ales cãsursele lor de finanþare sunt mo-deste ºi aproape în exclusivitatebazate pe entuziasmul scriitori-cesc al editorilor”, a venit firesc.În încheiere, vorbitorul a scos înevidenþã rolul revistei Mozaicul,cea care „ºi-a ales la începuturiun strãlucit mentor, scriitorulAdrian Marino ºi a rãmas fidelã adouã principii: deschiderea sprenou ºi recuperarea istoriei noas-tre culturale (avangardã, supra-realism, exil etc.), ocultatã de re-gimul totalitar”, precum ºi origi-nalitatea revistei Antilethe, careºi-a propus un demers de recu-perare ºi restituire a valorilor cul-turale româneºti din exil, interzi-se în regimul comunist.

nnnnn Mihaela Albu

12 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

S crisori nevinovate, deC.V. Duþulescu (Aius,2018) urmeazã altor patru

romane: Cãposul (2013), Doctorla olteni (2014), Printre vii ºimorþi (2016) ºi Alergând spreBruxelles (2017). Autorul, acti-vând mai bine de trei decenii(pânã în 2011) ca medic legist încadrul Serviciului Judeþean deMedicinã Legalã Olt, fãrã niciopreocupare pânã atunci pentruliteraturã, îºi descoperã neaºtep-tat vocaþia pentru prozã, dove-dindu-se extrem de productiv.

Cãrþile sale, impregnate de bi-ografie, se constituie într-o pro-zã a cotidianului, înregistrândevenimente conduse de senti-mente dintre cele mai diverse.Este o prozã emotivã, dacã o pu-tem numi aºa, pentru cã, cel pu-þin în primele romane, autorul selasã în bunã mãsurã în voia sen-timentelor care îi inspirã reacþiietice la realitãþi înconjurãtoare.

O schimbare se va observa în-cepând cu romanul Printre vii ºimorþi, continuând evolutiv pânã

un roman epistolar (ne)vinovatla romanul despre care vorbim.Cartea de debut a autorului, Doc-tor la olteni, este un roman carecreeazã impresia de sinceritate, încare sentimentul primeazã, aºacum am spus, însã elementele deumor care pigmenteazã naraþiuneaprevestesc capacitate de a se de-taºa în perspectiva construcþieiepice. Romanul, jovial, are o can-doare a scriiturii. Începând cuCãposul, scriitura devine maiconºtientã, mai elaboratã, mai si-gurã. Progresul devine evident înPrintre vii ºi morþi, unde surprin-derea unor momente specifice ac-tivitãþii mediului de medicinã le-galã este fãcutã cu umor ºi ironie,uneori chiar cu tente de grotesc.Se poate nota cã observaþia încheie realistã aduce în beneficiulcititorului surprinderea acidã aunui mediu cvasinecunoscut pu-blicului larg ºi tocmai de aceeaprovocator. Aceste calitãþi se in-strumentalizeazã în Alergând spreBruxelles, titlu evident ironic, ro-man în care genericul medic pro-vincial al lui C. V. Duþulescu împli-

neºte destinul românului de azi,descoperind Occidentul cu lumi-nile ºi umbrele lui, într-o cãlãtorieplinã de farmec ºi neprevãzut.

Scrisori nevinovate este ro-manul unei iubiri la distanþã, prinscrisori. Protagoniºtii Alex ºi Va-lentina sunt douã firi diferite, pre-ocupate de cunoaºtere, care secompleteazã ºi se opun, în cadrulunei poveºti de iubire din anii 70.Personajul masculin este cerebral,hotãrât, un caracter tipic mascu-lin: „Dupã un nor atât de întu-necat, care a turnat peste noinumai lavã din vulcanul dragos-tei, iatã cã ne regãsim. Eu cusãnãtatea, iar tu cu o viaþã ide-alistã. Acum îmi placi, dragãVali. Îmi placi. Fii fatã hotãrâtãºi nu te lãsa pradã urgiilor cepleacã din dragoste ºi filozofie.Sunt bune amândouã, dar perând. Nu încerca sã faci dragos-te filozofând! N-o mai poþi gus-ta. Nu filozofa fãcând dragoste!Scazi în ochii prietenului!”(129) Personajul feminin estemult mai indecis, mai sentimen-

tal, analitic, nesigur, delicat.Referitor la titlu, romanul nu

este aºa de nevinovat, în sensulabilitãþii cu care scriitura e dirija-tã. Psihologia nuanþatã a perso-najelor este condusã cu abilitatepentru a crea suspansul dezno-dãmântului, misterul este mai binedozat. Romanul începe cu flirtuldintre cele douã personaje princi-pale la facultate. Motivul dezvol-tãrii unei prietenii ºi iubiri, care seva dovedi platonicã, este ajutorulacordat de personajul feminin luiAlex, numit ºi Richard la filosofie.

Este interesantã aceastã iubi-re platonicã, prietenia trainicãdezvoltatã în anii 70 fãrã implica-þii de ordin carnal, aproape neve-ridicã. Totul este sincer, moral. Unspirit al onoarei îl caracterizeazãpe Richard, student la medicinãstudios ºi corect. De cealaltã par-te, Valentina este conturatã ca unpersonaj cu o psihologie mult maicomplexã, mai abilã sã seducã, unpersonaj enigmatic. Ce se va naº-te ºi ce va rãmâne din povesteade iubire rãmâne de vãzut.

Romanul lui C.V. Duþulescu,Scrisori nevinovate, nu este doarun roman despre iubire, ci, maiales, un roman despre cunoaºte-rea ºi cãutarea de sine, un romandespre tineri care îºi pot sacrificapornirile instinctuale pentru unideal, în cazul protagonistului ca-riera sa în medicinã. Este, în bunãmãsurã un roman despre priete-nie ºi loialitate, scris cu sensibili-tate ºi chiar o detaºare care facebine construcþiei epice în ansam-blul sãu.

nnnnn Cristina Gelep

Cine mai scrie astãzi ro-mane-fluviu, romane-dom, romane-catedra-

lã? Operã a „manifestãrii parþi-ale”, sinonim cu volume în se-rie, ciclu romanesc sau roman-fluviu, romanul-dom accentuea-zã provocarea elaborãrii, insis-tând asupra voinþei de a produ-ce un corpus unic, strategic pla-nificat, de dimensiuni giganteºti,monumentale. Acest aspect teobligã, potrivit exegetului AudeLeblond, în studiul Poétique duroman-fleuve, de Jean-Chris-tophe a Maumort (Paris III, 2010)„sã pariezi pe viitor, pe succesulcomercial al operei în devenireºi pe fidelitatea lectorilor”. Estemotivul pentru care geneza unuiasemenea tip de construct estedramatizatã uneori în paratextecare pun în ecuaþie ºi problema-tizeazã asupra dificultãþii regieiunor astfel de scenarii laborioa-se care necesitã dilatare eveni-menþialã ºi documentare minu-þioasã. Romanul-dom emergedintr-un moment de crizã  a spiri-tului ºi istoriei, capturând aceatensiune perpetuã între construc-þie ºi re-construcþie, memorie ºiuitare, ruinã ºi utopie.

Teo Moldovan este un parti-zan al arhitecturilor laborioase, alformelor romaneºti rotunde, cicli-ce, închegate. Vocaþia atotcuprin-derii, de facturã postomernã însã,a explodat în ultimul sãu roman,Puzzle… în toate sensurile (EcouTransilvan, 2017, 1500 p.), o dia-tribã sarcasticã la adresa contem-poraneitãþii, redusã vitriolard laun imens bordel (intelectual, so-cial, politic). Textul din 2006, Des-tine triste (Limes, 2006, 814 p.)

destine triste – un insolitroman-dom transilvãnean

abordeazã, în manierã realisã, cufoarte uºoare plonjãri în fantasti-cul mitic, un episod dramatic dinistoria României, ºi mai ales alTransilvaniei, din timpul ocupa-þiei hortyste. Deºi limbajul esteunul contemporan, aspect amen-dabil, realitãþile penelate se trans-formã într-un apel la neuitare, prinrelevarea dramelor ardelenilorcare resimt acut sindrumul repu-dierii de patria-mamã. Cele 47 decapitole, cu titluri sintetice, anti-cipative devin, redundant, pasa-je memorabile de etnopsihologieautohtonã, cu diferenþe behevio-riste de netãgãduit, între Nord ºiSud, între Ardeal ºi Regat.„Ar-dealul e leagãnul românismului,ramura lor nedegeneratã, esen-þa popurului român.” (p. 662 ) –afirmã unul dintre experþii în etniiai lui Hitler. Prozatorul denunþã,fãrã reticenþe, depravarea lideri-lor ºi abulia politicienilor vânduþiReich-ului sau lui Stalin, ceea cetransformã þara într-un veºnic satfãrã câini. Condeierul îºi brodea-zã textura epicã pe douã paliereadiacente ºi complementare: me-diul rural ºi cel urban dar, spredeosebire de universul rebre-nian, în care vestimentaþia, lim-bajul, evenimentele majore dinviaþa satului sunt mãrci socialedisjunctive, marcând stratificareasocialã ºi imposibilitatea întrepã-trunderii celor douã lumi, aici nuputem decela o frontierã citadin-sãteascã deoarece liantul/pana-ceu – erosul, anihileazã acestetaxonomii. Destine triste este unroman-sumã, o frescã a societãþiiromâneºti interbelice, un romanpolitic, etnic, social ºi erotic. TeoMoldovan vãdeºte certe veleitãþidescriptive, atât în plan peisagis-tic, cât ºi portretistic. Natura, subcondeiul sãu, pare a cãpãta ac-cente animiste, devenind martorºi companion al protagoniºtilor.

Atent la filigramul construc-tului epic, ce comportã vaste cu-noºtinþe de geografie ºi istorie,Teo Moldovan consultã cãrþi dereferinþã, memorii, jurnale, precum

cel al Martei Bibescu sau MihailSebastian, studii alocate celui de-al doilea Rãzboi, Mein Kampf, peConstantin Giurescu, Djuvara,Gafencu, Ion Calafeteanu etc.Deºi poate pãrea anacronic, ro-manul-dom înfãþiºeazã o realita-te fecundã care provine din am-biþia demiurgicã, a voinþei de acrea o carte-lume. Autorul apro-fundeazã strategiile poietice în-rãdãcinate într-un context politicºi epistemiologic de o bogãþieextraordinarã, care te obligã laregândirea fundamentelor ºi teh-nicilor romaneºti. Romanul debu-teazã ex abrupto, cu revoltelestudenþeºti de la Cluj generate depactul Ribbentrop-Molotov ºipierderea Basarabiei ºi se înche-ie, prin tehnica cercurilor con-centrice, tot în acest loc, numitacum însã Kolozsvár, din pricinaocupaþiei hortyste. Tentaþia dis-punerii geometrice este evidentãºi în privinþa simetriei incipit-fi-nal. Cartea începe cu un mitingstudenþesc, de susþinere a cau-zei basarabene ºi se terminã curevolta clujenilor, oripilaþi de fap-tul cã autoritãþile nu le dau voiesã-ºi îngroape martirii, pe nedreptcrucificaþi, Remus ºi Irinca. Uni-rea mâinilor lor ºi în moarte amin-teºte de legenda lui Philemon ºiBaucis. Onomastica edililor urbeinu este prea elaboratã, trimiþândla maniera alecsandrinã de încon-deiere a personajelor. Revoltastudenþilor, datoratã piederii Ba-sarabiei ºi Bucovinei de Nord, troneazã ca o aprehensiune cã,dupã aceste teritorii, va veni ºirândul Transilvaniei sã fie înstrãi-natã. Cronologia este când linea-rã, când regresivã. Condeieruldirijeazã discursul epic spre lo-caþii apusene sau rãsãritene,schimbând tonalitatea discursi-vã în funcþie de protagoniºtii pâr-ghiilor de putere vizate. Astfel,România, þarã a lui Nowhere, estetrasã ca o marionetã, de pãpuºa-rii de la Berlin, Kremlin ºi Buda-pesta. Deºi nucleul textual estepreponderent tradiþionalist, nu

lipsesc ingredientele picante ºipasajele erotice. Detracaþi, alie-naþi, insaþiabili sexual, nimfoma-ne, mitomane, impotenþi, priapici,handicapaþi troneazã în acestbâlci uman în care pãcatele/pã-cãtoºii sunt reduºi la normalita-te. Destine triste poate fi perce-put ºi ca un roman al cuplurilor,cu parteneri deseori interºanja-bili. Deseori, Teo Moldovan, ul-tilizând tehnica palimpsestului,recurge la modele livreºti celebresau citate facil recognoscibile.Destinele cuplurilor se intersec-teazã. Un amplu pasaj metatex-tual, continuat sporadic prin epis-tole ulterioare, redactate pe ver-so-urile reþetelor din cabinetuldoctorului Clement, descoperimîn capitolul Din confesiunileCruciei. Jurnalul afectiv al fetei,este, in facto, unul al creºteriierotice pentru Vian, derulat întrepolii cronologici, „sâmbãtã 20octombrie 1938” ºi „duminicã,9 februarie 1938”. Drama feteicare se smulge din mediul ruralºi-ºi urmeazã iubitul în capitalatransilvanã este devoalatã gradatîn paginile de jurnal. Dez-rãdãci-narea e resimþitã ºi prin conver-sia profesionalã ºi alegerea pro-fesiei de sorã medicalã. Re-com-punerea traseului biotic al Cru-ciei este contrabalansatã de în-registrarea disjuncþiilor care în-cep sã o separe de iubitul dincopilãrie, la început vestimentar,apoi comportamental, amplifi-când abisalitatea amãrãciunii fe-tei. Odiseea ei se transformã într-o hãrþuire perpetuã, relevatã printentativã de viol, proces muºa-malizat, viol colectiv, sedare, fugãanimalicã prin pãdure dar, maiales, pierderea suportului lui Vian.

Una din notele caracteristiceale scrisului lui Teo Moldovaneste posibilitatea de metamorfo-zã a personajelor, de reconversiegoethe-ianã sub imperiul erosu-lui, dar ºi de salvare prin interme-diul fãtului pe cale de-a se naºte.Dintre patrioþi, se individualizea-zã deputatul Valer Pop, care în-

cearcã sã atragã atenþia asuprapericolului anexãrilor teritorialedin trupul României ºi-i cere pu-blic, radiofonic, lui Carol al II-leaabdicarea, în favoarea întronãriifiului acestuia, Mihai. O Phitieinterbelicã pare Raoul ªorban,muzician, eseist ºi istoric al artei,capturat de legionari din pricinaantipatiei faþã de liderii cãmãºilorverzi ºi salvat de Iuliu Maniu dela exterminarea sigurã la Jilava,care subliniazã atitudinea pere-nã a românilor, de repudiere a in-telighenþiei ºi de mefiaenþã faþãde conaþionali. Bun portretist,prozatorul recompune persuasivdestinul antieroilor sãi. În manie-rã naturalistã, alienaþii sunt victi-mã a mediului ºi ereditãþii.

Ancorat în trecut, volumul luiTeo Moldovan devine persuasivprin strategiile promovate: întin-dere, realism, lizibilitate. Unicita-tea rezultã din tensiunea întreambiþiile estetice ºi contextul pecare continuã sã-l deplângã. Po-ziþionându-se temporal în istoric,romanul implicã strategii de per-suadare a lectorului ce trebuie sãperceapã organic schimbãrile dinsocietate, printr-un text care-i în-tinde o oglindã, având astfel unrol maieutic. Politica romanului-dom incumbã obligativitatea uneilecturi actualizante (Aude Le-blond, ed.cit., p. 699). Dirijareaspre învãþarea istoricã este du-blatã de o învãþare, o asimilareliterarã, ceea ce include textul încategoria romanelor de recu-noaºtere (v. Yves Citton, Lire,interpréter, actualiser. Pourquoi les études littéraires?, 2007,p. 182) care angreneazã toate ni-velurile de lecturã. Aceasta-i per-mite cititorului sã restabileascãcompoziþia textului care inducenumeroase eforturi cognitive, curol decisiv în dialectica rememo-rãrii, conducând spre „reflexivi-tate, dezvãluind o interpenetra-re între realitate ºi romanesc ºipunând întrebarea inteligibili-tãþii lumii”. (ibidem, p. 182).

nnnnn Daniela Sitar-Tãut

13, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Gabriel Nedelea, 2016, Ilu-ziile modernitãþii, Craiova: Aius

În lupta sa pentru definirea„ultimei modernitãþi”, au-torul crede în necesitatea

unei raportãri critice moderne laliteratura ultimelor douã secole.Pornind de la premisa cã aborda-rea termenului nu implicã doar oatitudine faþã de „modernismul”sau „postmodernismul” unor au-tori, ci ºi „o opþiune metacriticã,cu implicaþiile filosofice ºi ideo-logice aferente” (p. 6), GabrielNedelea este, prin modul sãu deraportare la ºtiinþele umaniste, uncritic literar potrivit sã se pronun-þe în legãturã cu acest fenomendecisiv în istoria literaturii. En-tuziasmul sãu caracteristic faþã detot ce reprezintã gândirea libera-lã, identitate ºi evoluþie, nu obtu-reazã luciditatea interpretãrii ºicapacitatea sa de a reglementa pa-radigmatic un concept ce poatefi clasificat drept „instabil” dintendinþa de a îngloba tot ceea ceeste nou.

Plecând de la definiþia pe carePascale Casanova o dã moder-

nitãþii, dar nu înainte de a pre-zenta teoria fabricãrii universa-lului ºi cea a „Republicii Mon-diale a Literaturii”, unul dintrecele mai ambiþioase proiectemoderne, autorul deschide stu-diul sãu cu întrebarea-cheie: „Ceeste modernitatea?”. Din prole-gomene, o primã concluzie ar ficã „modernitatea literarã e, defapt, ºi o politicã” ce „implicã onegociere continuã” pentru acontesta prezentul „printr-unprezent ºi mai prezent” (p.10),resimþitã ºi în plan local.

În contextul românesc, criti-cul se plaseazã de partea lovines-cianã, care afirmã cã modernis-mul trebuie cultivat pe baza unorfundamente tradiþionale ce auevoluat ºi nu sã fie un rezultatiraþional de expresie tempera-mentalã. În acest sens, el deprin-de, aºa cum ºi mãrturiseºte, oatitudine criticã ce vine în con-tinuarea lui Eugen Negrici, unuldintre mentorii sãi. În spiritulacestei poziþii, Gabriel Nedelease îndepãrteazã de limbajulavangardelor sau al postmoder-nismului, arãtând îndoialã faþãde credinþa acestora cã limbajullor este cel final ºi cel corect,ceea ce nu ar permite o evoluþiefireascã spre modernitatea con-tinuã. Din „neîncrederea în rup-turi ulterioare gândirii moderne,

în soluþii definitive, în epuiza-rea literaritãþii sau a esteticului”(p. 12), acesta identificã douãtexte care „nu se resorb în auto-critica proprie modernitãþii”(idem): Schiþele ºi nuveleleaproape... futuriste ale lui Ur-muz ºi nuvela Apunake de Gri-gore Cugler. Autorul considerãcã aceste douã opere formeazão oglindã neagrã a moderni-tãþii, pornind de la titlul seria-lului britanic Black Mirror, încare sunt relevate efectele ad-verse ale progresului tehnolo-gic, efecte resimþite atât la ni-vel afectiv, intelectual sau mo-ral. (p. 13)

Primul capitol este dedicat,aºadar, lui Urmuz, figurã creatoa-re de care Gabriel Nedelea s-aocupat ºi în alte eseuri anterioa-re. Acum reuºeºte sã dea o formãfinalã ideilor pe care le-a probatîn timp. Pornind din douã puncteprincipale – unul cã avangardafabricã mitul lui Urmuz ºi punebazele unei noi poetici în careabsurdul este o semanticã a dez-ordinii ºi hazardului obiectiv ºi aldoilea cã tot avangardiºtii gãsescºi un spaþiu de întâlnire cu Ar-ghezi ca o formã de autolegitima-re – concluzioneazã asupra ilu-ziei cã absurdul urmuzian s-atransformat într-o trãsãturã amodernitãþii literare. Este o ilu-

zie „fiindcã aceastã formã de ni-hilism literar este autonomã faþãde modernitate, cum ºi moder-nitatea este autonomã faþã deea” (p. 23). Acest teritoriu nou,caracterizat de insuficienþa te-oreticã, este semnificativ deoa-rece „toate încercãrile de sin-cronizare ºi de intrare în circui-tul literar internaþional nu s-aufãcut, în mod serios, decât peaceastã cale” (idem).

Grigore Cugler este receptatprin politicile autohtone ca ve-nind în continuarea lui Urmuz.Nuvela Apunake este una disto-picã ºi trece ca fiind cea maicomplexã a autorului. Aflatã laconfluenþa avangardelor cu post-modernismul, este „o formã deîncercare a modernitãþii, o inte-rogare, a acesteia ºi a avangar-delor, ce indicã nevoia unei dez-voltãri a infrastructurii concep-tuale a teoriei ºi istoriei/ criti-cii literare româneºti” (p. 73).

A doua parte a lucrãrii estededicatã dadaismului ºi postmo-dernismului. Autorul formuleazão serie de demistificãri prin careîºi propune sã analizeze menta-litatea, dar ºi poetica recognos-cibilã în arta ºi ideologiile post-belice (p. 79). Un exemplu ar fifaptul cã nu Tristan Tzara a creatDada, ci a fost mai degrabã o„textualizare bilateralã ºi colate-

nnnnn DANIELA MICU

Cartea lui Ion Militaru,Mai este acesta oareun filosof?, Eseu de-

spre Karl Marx (apãrutã în acestan la Editura Cartea româneas-cã, Bucureºti) pune pe tapet ope-ra publicisticã, filosoficã ºi depropagandã a lui Karl Marx,dupã momentele prãbuºirilor înlanþ ale sistemelor politice co-muniste, inspirate din gândireaacestuia.

De la bun început eseistul ro-mân aratã cã gânditorul germannu s-a limitat la praxisul political propriei viziuni asupra lumii,ci „a fost o figurã supraistoricã,un filosof care a gândit asupraistoriei, nu numai în istorie”.

A fost un materialist cu stu-dii aprofundate asupra dialecti-cii lui Hegel, un om al realitãþii,totuºi, cãutând în aceasta expli-caþii pertinente asupra misteru-lui civilizaþiei contemporane lui.În observaþiile asupra lumii,Karl Marx a aprofundat miste-rul lucrurilor care alcãtuiesc ci-vilizaþia capitalistã ºi raporturi-le creatorilor lor cu acestea. Caurmare, lumea putea fi explica-tã ºi prin ele. Afirmã autoruleseului: Karl Marx priveºte „lu-mea ca depozit al mãrfurilor,adunare ºi haos al lor”.

Privind în istorie, dar ºi din-colo de aceasta, în bogata lumea miturilor, a credinþelor reli-gioase ºi a prejudecãþilor carele-au însoþit de-a lungul timpu-lui, Karl Marx dezvãluie com-plexitatea omenirii, dar nu rã-mâne acolo. Ia din aceastã com-plexitate ceea ce i se pareesenþial: capacitatea omului dea poseda materia, de a se obiec-tiva în lucrurile creatoare decivilizaþie. Evocã comunismulerei primitive, diviziunea mun-cii mai apoi, relaþiile patriarhale

Marx, un filosof?

dintre sclavi ºi stãpânii lor, din-tre feudali ºi ºerbi ºi, în final,se opreºte la relaþiile dintremuncitori ºi patroni, în acesthaos modern al creãrii ºi al cir-culaþiei mãrfurilor, în cadrulsistemului capitalist. Aici îlvede pe omul care îºi vinde for-þa de muncã, pentru cã nu arealtã soluþie de viaþã, proletarul,cel care fãureºte aceste bunuri,pentru care primeºte un salariumizer, iar de valoarea în sine amãrfii se bucurã burghezul,care îl exploateazã, astfel. Gre-ºeala lui Karl Marx ºi a celorcare i-au îmbrãþiºat ideile, prin-tre care chiar ºi burghezul ad-mirator ºi prieten, FriederichEngels, este cã nu au vãzut înacest „exploatator” complexamuncã de antreprenoriat, de or-ganizare a producþiei, de efi-cientizare a ei în raporturilenecruþãtoare ale vieþii produc-tive, concurenþa. Nu au vãzut-o, pentru cã nu au dorit aceasta.S-au limitat la umanismul ro-mantic al definirii exploatãriiomului de cãtre om ºi ºi-au

construit utopia egalitãþii, fra-ternitãþii în lumea comunistã,când proletarul nu va mai fi con-siderat o fiinþã alienatã (prinmunca oferitã „gratis” capita-listului), ci se va bucura inte-gral de ea într-o lume paradi-siacã a egalitãþii depline. Or,acest lucru i se înfãþiºeazã luiMarx ca o legitate istoricã, cla-sa muncitoare trebuind doar sãducã la împlinire acest dezide-rat, prin revoluþia comunistã.

Cã ceea ce s-a întâmplat înpractica istoricã a fost altceva, maipoate fi învinuit de aceasta gân-ditorul german? Da, dacã privimideile impuse de el pentru crea-rea „paradisului muncitoresc”,preluate de practicienii utopiilorcomuniste: desfiinþarea proprie-tãþii private; instaurarea proprie-tãþii de stat „sub forma perversãde proprietate comunã”; condu-cerea întregii vieþi economice,politice, sociale de cãtre partidulcomunist; desfiinþarea econo-miei de piaþã; planificarea econo-micã. Nu, dacã privim felul cumºi-au construit aceºtia sisteme-le totalitare. Marx nu a desfiin-þat omul ca valoare individualã,ca entitate creatoare de sine ºide bunuri necesare propriei de-veniri, „protestul sãu anti-capi-talist se naºte în numele liber-tãþii”. La fel, nu a vizat înlocui-rea burgheziei printr-o nomen-claturã de partid parazitarã, apã-ratã de supuºii aneantizaþi ideo-logic de neiertãtoarea poliþiepoliticã. ªi, totuºi, autorul ro-mân afirmã cã „Istoria construi-tã dupã matricea patului lui Pro-cust duce exact la ceea ce a duscomunismul bolºevic. Din acestpunct de vedere, conceptul isto-

riei la Marx încheie obligtoriuîn comunismul bolºevic ”.

Dar toate acestea s-au sfârºitsau sunt pe cale sã se sfârºeas-cã. Capitalismul ºi-a dovedit via-bilitatea, forþa regeneratoare ºicreatoare de civilizaþie. Dar cri-ticile lui Marx faþã de acesta, re-alizate în secolul al XIX-lea, nutrebuie ignorate. Exploatareasãlbaticã a celor ce nu aveau ºiîncã nu au nimic în aceastã lume,decât forþa lor de muncã, a dusla crearea acestor utopii, deve-nite pânã la urmã anomalii aleistoriei. ªi totuºi… Raportându-se la ideologiile comuniste fal-se, dar trâmbiþate cu tam-tam-uripropagandistice asurzitoare, cuprivire la sistemele lor de asi-gurare a locurilor de muncã, deorganizare a sãnãtãþii, a învãþã-mântului, au îngãduit crearea înînseºi statele capitaliste a ade-vãratelor instituþii de protejarea omului ºi a capacitãþilor luicreatoare. Gânditor al epociisale, târât prin ideologiile tota-litarismelor de stânga ale seco-lului urmãtor, Karl Marx a re-prezentat un moment importantal reflecþiei omului asupra so-

negocierea iluziilor

ralã” (p. 79) în comuniune cu alþiavangardiºti. Urmeazã apoi o con-strucþie rafinat-textualizatã –„Lada de zestre pentru postmo-dernitate a lui Duchamp”, cu ac-cent pe impactul pe care artistull-a avut asupra posteritãþii în con-fruntãrile sale cu istoria.

La mai bine de jumãtate de se-col dupã „închiderea” avangardei,suprarealismul se configureazã cao prelungire a acesteia, putând fiîncã resimþit în multe proiecte ar-tistice. El este „unul dintre filoa-nele vitale ale evoluþiei poezieiromâneºti” (p. 142). Tot în sensulevoluþiei este structurat ºi volu-mul de faþã, ce se continuã cu dis-cuþiile despre neomodernism ºipostmodernism, poate secþiuneade literaturã cea mai apropiatã luica spirit. Mircea Ivãnescu, IonMureºan, Mariana Marin, MartaPetreu, Marian Drãghici sau IoanEs. Pop reprezintã pentru el mo-dele de evoluþie în modernitate.

cietãþii care l-a creat, asupra lu-mii înconjurãtoare, asupra saînsuºi, când ºi-a vãzut în modcurajos condiþia de om alienat,prin exploatarea de cãtre ceiputernici, ºi a luat atitudine faþãde acesta.

Eseistul român, Ion Militaru,aplicând o analizã polifaceticã aactivitãþilor personalitãþii inves-tigate, cu trimiteri insolite ºi per-tinente la istoria filosofiei ºi agândirii dintotdeauna, ne con-vinge, fãrã drept de apel, cã nu-mai prin critica sa virulentã asu-pra capitalismului sãlbatic al se-colului al XIX-lea, fãcând abs-tracþie de cãile întrevãzute de aschimba acea lume, Karl Marxrãmâne un om al reflecþiei asu-pra vieþii, a societãþii, deci un omal timpului sãu. Iar prin con-strucþia vizionarã a mijloacelorconcrete de eliberare a proleta-riatului de sub jugul exploatãrii,chiar dacã eºuate în practica re-voluþiilor ce s-au desfãºurat multdupã sãvârºirea lui din viaþã, varâmâne, incontestabil, un ompentru istorie.

nnnnn Geo Constantinescu

Câºtigãtorul Concursului Naþionalde Poezie „Constantin Nisipeanu” –

ediþia 2018

Cel de-al patrulea laure-at al Concursului Na-þional de Poezie „Con-

stantin Nisipeanu” organizat deEditura Aius pentru debutanþieste Daniela Stãnescu (Drãgã-ºani) pentru volumul „Furnici dehârtie”. Lansarea volumului, cade fiecare datã, va avea loc la sfâr-ºitul lunii februarie 2019, în foa-ierul Teatrului Naþional „MarinSorescu” în cadrul CaravaneiGaudeamus la Craiova. Constantin Nisipeanu

14 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

în vizor: relaþia orchestrã – dirijorAnalizând factorii psihologici ce

contribuie la buna desfãºurarea activitãþii unei orchestre sim-

fonice, vom constata faptul cã rolul „uni-ficator” al atmosferei de lucru, ca ºi rezul-tatul final al interpretãrii, depind de per-sonalitatea dirijorului. De stilul muncii sale,de metodele de pregãtire ale orchestrei,chiar de înzestrarea sa comunicaþionalã,depind înþelegerea, asimilarea lucrãrii,buna conlucrare, bucuria membrilor an-samblului de a cânta împreunã etc. La rân-dul ei, orchestra joacã un rol esenþial ºiimportant. Frecventa succedare a dirijori-lor (adeseori, sãptãmânalã) aduce în faþaorchestrei multe variabile, iniþiative de caremuzicienii e necesar sã þinã seama, la caresã se adapteze. Este vorba de un anumitparadox, faptul cã masa de 80-100 de oa-meni, câþi numãrã o orchestrã simfonicã„respectabilã”, trebuie sã-ºi subordonezepropria „pãrere” (în esenþã, „eterogenã”)unei singure persoane. Rezultatul cerce-tãrii psihologice ne prilejuieºte o obser-vaþie de luat în seamã: diversitatea stilisti-cã chiar la dirijorii exigenþi nu este un as-pect negativ, cum ne-am aºtepta. Rezultãcã orchestranþii manifestã o bunã capa-citate de adaptare, o remarcabilã malea-bilitate ºi toleranþã faþã de munca dirijo-rului. Este o realitate: dirijorii invitaþi,care nu cunosc orchestra, o menajeazã,se adapteazã, la rândul lor, sunt mai „moi”.Un rol important, în acest sens, îl are at-mosfera internã a membrilor orchestrei.

Experimentul de pânã acum în a gãsistilul potrivit pentru munca dirijorului saua descoperi unele trãsãturi optime speci-

fice n-au fost încununate de succes. Seobservã cã fiecare dirijor aduce cu sineceva original, cã existã între dirijori abor-dãri diferenþiate, ceea ce poate contribuila a se obþine rezultate impresionante; înegalã mãsurã, poate fi bun dirijorul mo-dest, profund, introvertit, delicat, sensibilca ºi cel energic, temperamental, exploziv.

Cum îºi imagineazã orchestra persona-litatea dirijorului din punct de vedere alfelului în care lucreazã în repetiþii ºi con-certe? Din multe opinii exprimate, s-a reu-ºit, statistic, sã se evidenþieze unele trã-sãturi negative ale dirijorului care conducinterpreþii din orchestrã spre neîncredere,arbitrariu, neomogenitate, indisciplinã,respectiv spre stresul psihic. Cel mai rãuse comunicã cu un dirijor care lucreazãfãrã un þel bine definit, este inconsecvent,îndeosebi dacã împovãreazã orchestra cu„repetãri” fãrã noimã a pãrþilor (fragmen-telor), în muncã este imprecis, nesigur,uneori nervos, îºi „forþeazã” autoritateaprin mijloace neonorabile (ameninþãri, iro-nie, lipsã de tact, desconsiderare).

Se pune urmãtoarea întrebare: cum artrebui sã fie un dirijor? Înainte de orice - opersonalitate maturã care, prin ºtiinþa saºi apariþie scenicã, este în stare sã do-bândeascã autoritatea ºi atenþia maximãdin partea orchestrei. În latura tehnicã,sã stãpâneascã pe deplin partitura, sã cu-noascã problematica instrumentelor, sãfie pretenþios în tãlmãcirea potrivitã aconcepþiei ºi filosofiei lucrãrii, sã con-vingã ºi sã atragã pe fiecare membru alorchestrei, sã lucreze detaliile lucrãrii,respectând, totodatã, întregul.

O imagine detaliatã ºi completã ne ofe-rã analiza cerinþelor psihosenzoriale aleactivitãþii dirijorului. Dintre factorii avuþiîn vedere, cea mai importantã pare a fi ca-pacitatea psihomotoricã, rezultând din eaîndeosebi spontaneitatea reacþiei, preci-zia, rapiditatea ºi siguranþa gestului diri-joral. O componentã naturalã: auzul ex-cepþional, sensibilitate în schimbãrilefrecvenþei, localizarea impulsurilor sono-re, percepþia tempoului, ritmului, diferen-þierea sonorã a diferitelor compartimen-te etc. În zona cerinþelor maximale se pro-fileazã capacitatea angajãrii creaþionale încadrul concepþiei studiate ºi asumate alucrãrii abordate ºi, desigur, de a dominacolectivul prin profesionalism. Dintre trã-sãturile psihice pe primul loc se situeazãdisponibilitatea la efort ºi perseverenþa.De asemenea, ºi capacitatea stãpânirii desine. Cu privire la multe alte iniþiative,menþionãm aptitudinea de a þine minte,multã vreme, o partiturã ºi de a o repro-duce din memorie. Este ºi cerinþa auto-pretenþiozitãþii dirijorului, conºtientizãrii,ºi, în principal, de a se acomoda cu colec-tivul: atitudinea corectã, disponibilitateade a construi o atmosferã calmã de lucru,cunoaºterea oamenilor, încrederea înmembrii orchestrei.

Într-o anumitã direcþie, se poate afirmacã experienþa profesionalã a muzicienilorde orchestrã ar putea fi unul dintre facto-rii importanþi în alegerea dirijorilor sau/ºia programelor de concert; pentru cã, dupãcum se mai spune, orchestra este un res-pectabil instrument în mâna dirijorului.

nnnnn Geo Fabian

ORC: Verdi cu artiºti din ItaliaPrivind retrospectiv, putem spu-

ne cã repertoriul de operã de pela mijlocul secolului trecut s-a

înscris pe anumite coordonate. Dupã re-descoperirea belcanto-ului anteverdian s-a ajuns la momentul reabilitãrii creaþiei tim-purii a lui Verdi ºi, la finalul secolului, la olãrgire a repertoriului cu lucrãri mai puþincunoscute ale aºa-numiþilor „duºmani aimuzicii”, cum au fost denumiþi, mai înglumã, mai în serios, veriºtii de cãtre di-rijorul Gianandrea Gavazzeni (1909-1996). Contrar celor spuse, ºi astãzi, dacãprivim repertoriul teatrelor în plan inter-naþional, gãsim aceleaºi titluri: La Tra-viata, Tosca, Carmen, Nabucco ºi aºa maideparte. În zilele noastre, configuraþia re-pertoriului depinde, deºi nu exclusiv, denivelul artiºtilor interpreþi, a cântãreþi-lor. Belcanto-ul clasic este tot mai cãu-tat de specialiºtii care sunt invitaþi la pro-ducþiile extraordinare sau festivaluri;cele mai multe teatre, la o sumarã privi-re, dispun de o mezzosopranã pentru oAmneris din opera „Aida” de Verdi, darnu pentru Isabella de Rossini, din „Italian-ca în Alger” ºi, ca urmare, aceastã lucra-re se joacã foarte rar. Se pare cã totul înoperã (ºi nu numai) depinde de aspectulcomercial, de dorinþa de a atrage specta-torii, iar ca rezultat, de exemplu, aparepe afiºul unei stagiuni de douãsprezeceori spectacolul „Tosca” lui Puccini, con-siderat mult mai uºor de promovat în rân-dul unui spectru mai larg de public, iarreprezentaþia sã se vândã mai bine.

ªi în zilele noastre, Verdi rãmâne celmai mare compozitor de operã. Verdi re-prezintã sinteza a tot ceea ce genul de ope-rã a dobândit înaintea lui în Italia, pentru caapoi sã se afirme de unul singur pânã la su-prema desãvârºire din „Otello” ºi „Falstaff”.

Oaspeþi în recentul spectacol al Ope-rei Române din Craiova (08.12.2018) cu„Otello” (capodoperã supremã a genului)– premiera craioveanã: 10.10.2013 – aufost tenorul Gianandrea Zampieri, barito-nul Domenico Balzani, tenorul Alessan-dro D’Acrissa, mezzosoporana Giulia Te-nuta ºi dirijorul Filippo Arlia. Interpreta-rea rolului titular a pus în evidenþã un glas

de tenor dramatic penetrant, de frumoasãculoare în registrele mediu ºi acut. G.Zampieri este rezistent ca forþã sonorã,urmãreºte cu naturaleþe efecte vocale deintensã încãrcãturã emoþionalã (convingã-tor în Esultate! ºi duetul cu soprana). Înrolul Desdemonei, Renata Vari a acoperitcu dezinvolturã problematica vocalã a par-titurii, stilistic a fost convingãtoare, cu oautenticã ºi atentã frazare (Cântecul sal-ciei ºi Ave Maria execelent susþinute ºinuanþate). În ceea ce priveºte rolul de ba-riton (Iago), întruchipat de D. Balzani,acesta ºi-a gãsit interpretul, am spune, aº-teptat: foarte inspirat în momentele de dra-matism, iar ca þesãturã, partitura îi vine cao mãnuºã. A. D’Acrissa creioneazã postu-ra comandorului Cassio; destul de vagconturat, având în vedere „stânjeneala” cucare se miºcã în scenã ºi „atitudinea” ne-convingãtoare în „rolul” cuceritorului ini-mii Desdemonei. Giulia Tenuta realizea-zã, în rolul Emiliei, frumoase momenteemoþionante, pentru ca baºii Sorin Drãni-ceanu ºi Dragoº Drãniceanu sã întruchi-peze cu acurateþe douã personaje credibi-le (Lodovico, Montano); în apariþie epi-sodicã Adrian Grãdinaru (Un sol).

Sub conducerea muzicalã a dirijoruluiFilippo Arlia, orchestra ºi corul ORC(concertmaestru Dan Bozgan, maestru decor Lelia Candoi) s-au comportat de omanierã ce a impresionat prin aplomb, cutendinþe evidente de a tempera excesele

de fortissimo ale orchestrei (în unele mo-mente din actul I). Dirijorul a reuºit, înmod indubitabil, sã ridice nivelul artistical reprezentaþiei (orchestra a sunat ca unveritabil ansamblu simfonic). Corul a cân-tat cu realã determinare, simþ cuceritor alnuanþelor „mici”. Acomodându-se uneiscene (decoruri în accepþiune minimalis-tã) din punct de vedere vizual curate ºi sim-ple, în care a predominat gri-ul închis,ansamblul Operei s-a miºcat cu lejeritateîn spaþiul generos al suprafeþei (regizorRareº Zaharia, semnatorul premierei; asis-tentã Arabela Tãnase), izbutind o cursivãdesfãºurare a acþiunii, ajutatã ºi de costu-mele inspirate ale scenografului RãsvanDrãgãnescu. Spectacolul a fost prezentatîn deplasare pe scena Teatrului Naþional,pe motiv cã sala proprie se aflã „în aºtep-tare”, pentru a fi „adusã” la zi printr-o ge-neralã ºi amplã revizuire. În situaþia datã,Opera a fost nevoitã sã surmonteze uneleinadecvãri ale sãlii TNC pentru operã. Celmai mare neajuns rãmâne fosa, dimensi-onatã din construcþie exclusiv pentru ne-cesitãþile unui teatru dramatic (eventual,pentru vodeviluri sau musicaluri cu or-chestre mici). Ca atare, Opera a optat pen-tru o soluþie de compromis, plasând or-chestra undeva în stânga scenei (dupã pa-ravan), de aºa naturã încât artiºtii instru-mentiºti ºi dirijorul nu puteau fi zãriþi despectatori. Era unica soluþie?

nnnnn Gheorghe Fabian

Muzica ne inspirã mai mult caniciodatã, devenind un prie-ten care ne poate însoþi ori-

unde ºi oricând. Stagiunea 2019, o stagiu-ne aparte a Filarmonicii „Oltenia” Craio-va, exploreazã în mod special aceastã cali-tate a muzicii de a face viaþa mai frumoasã,mai plinã de culoare ºi de creativitate.Muzica inspirã! este o cãlãtorie de 22 deconcerte, în spaþii ºi zone culturale diver-se, pãstrând ca filon principal romantis-mul muzical, curent al marilor trãiri sufle-teºti, iubirea rãmânând forþa imprevizibilãce duce lumea mai departe.

Invitaþi din 10 þãri - Italia, Argentina,Polonia, Anglia, Danemarca, Franþa, Bel-gia, Olanda, Bulgaria, România – pun înmiºcare lumi îndepãrtate, aparent inacce-sibile, însã actuale prin autenticitatea ºivibraþia mesajului transmis, de la baroc,trecând prin clasicism, la impresionim ºimodernism. Muzica clasicã „spune” ade-sea poveºti ºi evocã momente importantedin istoria umanitãþii. Fiecare ascultãtorrecepteazã în felul sãu aceste istorii într-omanierã unicã, imaginându-ºi diferit sem-nificaþia pasajelor muzicale ºi creându-ºipropria poveste.

Frumuseþea muzicii clasice vine ºi dinfaptul cã ea continuã sã inspire muzicazilelor noastre, cum ar fi muzica din jocuri-le video transpusã în data de 1 martie 2019,într-un concert simfonic care, cu siguran-þã, va atrage fanii genului. Surprizele vorcontinua cu eleganþa ºi rafinamentul mu-zicii lui Mozart, de 8 Martie, Ziua Interna-þionalã a Femeii.

Dirijorii care vor evolua pe scena filar-monicii oltene în primele trei luni ale sta-giunii Muzica inspirã! sunt Simone Valeri(Italia), Gian Luigi Zampieri (Italia), Gio-vanni Panella (Italia-Argentina), Gheor-ghe Costin, Marius Hristescu, AlexandruIosub, Radu Postãvaru, Bastien Stil (Fran-þa), Emil Viºenescu, Rãzvan Luculescu.

Soliºti inspiraþi de muzica marilor cla-sici vin anul acesta pentru prima oarã laCraiova, dar publicul va avea ocazia sãregãseascã în programul stagiunii 2019 ºinume deja cunoscute: Giuseppe Nese(flaut, Italia), Gemma Di Battista (pian, Ita-lia), Marilena Liso (pian, Italia), AndreiStanciu (vioarã), Emma Rotomeza (violã),Gabriel Niþã (vioarã), Mihai Ungureanu(pian), Natalia Roman (sopranã, Italia),Lars Fosser (bariton, Danemarca), BotondSzocs (pian), Renata Vari (sopranã), IoanEmanuel Cherata (bariton), Ana-MirabelaDina (pian), Cãtãlin Opriþoiu (flaut), Cris-tina Ordean (oboi), Emil Viºenescu (clari-net), Robin Michael (violoncel, Anglia).

Biletele ºi abonamentele pot fi procura-te de la agenþia de bilete a Filarmonicii „Ol-tenia” Craiova, din Calea Unirii nr. 16, deluni pânã vineri, între orele 10:00 ºi 18:00.Preþurile biletelor sunt de 40 lei, preþ întreg,ºi 10 lei pentru elevi, studenþi ºi seniori.

nnnnn Ramona Bãdescu

muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!muzicainspirã!

15, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Artiºtii plastici craioveni au des-chis, în decembrie 2018, la Ga-leria ,,Vollard” din Craiova, stra-

da Traian Demetrescu, nr. 31, o expoziþiede Arte Vizuale dedicatã Centenarului MariiUniri, sub genericul ,,Craiova acum 100de ani”. Vernisajul a fost prefaþat de cura-

la mulþi ani, România!torul expoziþiei, doamna profesor Mag-da Buce-Rãduþ, alãturi de directorul Ca-sei de Culturã „Traian Demetrescu”, Re-mus Vlãsceanu, ºi profesorii NicolaeMarinescu ºi Emilian Popescu

Au rãspuns invitatiei, cu lucrãri de pic-turã, sculpturã, graficã ºi arte textile, un

15 ianuarie, zi simbolicã, cu o mareîncãrcãturã valoricã ºi emoþionalã – ZiuaCulturii Naþionale a României! Dar ºiziua de naºtere a celui mai mare poetromân, Mihai Eminescu. La Galeria deArta „Vollard” a Casei de Culturã „Tra-ian Demetrescu”, a avut loc evenimen-tul cultural care a reunit lumea  artelor,a cuvintelor, a muzicii ºi a teatrului, unspectacol complet de picturã, poezie,teatru prilejuit de vernisajul expoziþieide picturã ºi graficã „Aniversare emi-nescianã”, a artiºtilor care au creat operede arta cu mesaje ºi simboluri ale liris-mului eminescian: codrul, lacul, stea-ua, plopii, teiul, marea, noaptea ºi luna,crãiese ºi împãraþi, îngeri ºi demoni,icoanã ºi privaz, minte ºi inimã, dorul ºi

trebuiau sã poarte un numesperanþele, viaþa ºi moartea.

Cultura apropie spiritele ºi suflete-le, împreunã cu artiºtii expozanþi; NelaSalcianu (curatorul expoziþiei), GabrielaRãdulescu, Florin Grãdinaru, ValentinaTicudeanu, Lia Gaºpar, Mihaela Groºan,Hanelore Stuparu, Popa Carmen, Zam-fir Daniela au fost invitate personalitãþicraiovene din lumea cãrþilor - prof. Ni-colae Marinescu, director al revistei„Mozaicul” ºi al Editurii „Aius”, din lu-mea artelor vizuale - Emilia Burlan Fira,lector universitar doctor la Departamen-

UNIVversurinnnnn ADRIAN BODNARU

Ilie Balaci(1956–2018)

E duminicã, meci-i,douãºunu, cât aitãi cu-ai lor de driblat,în octombrie,-n veciivecilor — de ce, vai!,azi pe tine-ai uitat

sã te numeri? — „Gentile”,de þi-ai fi, dimineaþã,fost, c-un 11:15,pe tricou, câte i leai fi spus, chiar în faþã,lui ºi morþii, când prinºi pe

stângul, dreptul greºit,viaþa-þi dându-le „printre”ºi „pe lângã” trecând-o,c-un mai vechi apetit,ai fi-adus-o sã intreiar în Vita del Mundo.

Dar a fost matineul,înserat acajudintre-acum ºi apoi;fost sã fie cum eu îlneºtiam: sã ieºi, tu,în minutul ºaiºdoi.

Ai ieºit ca eternjunior, lângã mamã,doar sã intri-n echipacelor mari, ce-ºi aºterncând iubesc, mai cu seamã,peste vise, risipa.

Cei din cei pentru carenouãzeci de minuteviaþa e te aºteptãsã le strigi, pe culoare:„Dã-mi-o mie ºi du-te!”,astã-searã, în ºoaptã.

Astã-searã e Zoli ­—ce un-doi-uri veþi face!sunt ºi Nae, Costicã —ce mai, ca-n curtea ºcolii,pase la patru aceveþi schimba pe-„una micã”

de turnat ºi în halbã,ºi-n picioare de îngeri,cãci Minunea ºi-un an nesunt în literã albãscrise, cum Vãi de Plângerisunt la noi stadioane!

Tu „Centralul” în CanaGalileii cu nuntãprefãcuta-i — ori-ori! —,iar gazonul, de canamiri cereau cã un nun dãsã deguste, în flori.

ªi de-acum, ºi de-aici,înainte, Ilie,de la stopul în piept,î-n-a-in-te — ce zici?,nu e mult ºi se ºtie! ­—pân’ la stopul pe piept.

Duminicã, 21 octombrie 2018

ocheanul întorsocheanul întors

Numãrul 56/ octombrie 2018 al revisteiCafeneaua literarã se remarcã prin anali-za consistentã a volumului lui Petru Poan-tã, Clujul meu (2016), în care GheorgheGrigurcu sintetizeazã principalele repre-zentãri ale oraºului în viziunea unor inte-lectuali români (Lucian Blaga, Mircea Za-ciu, Adrian Marino) ºi climatul în care aceº-tia s-au format. Analiza lui Grigurcu sur-prinde ºi metamorfozele oraºului dinpunct de vedere politic ºi socio-culturaldatoritã cãrora Clujul este, pentru PetruPoantã, un important centru cultural ro-

mânesc. Alt text semnificativ, continuarea celui din numãrul precedent al revistei,este Cântarea Cântãrilor, un poem in-terpretat deformat de tradiþia iudaicã ºicreºtinã de Virgil Diaconu. Autorul de-monstreazã caracterul erotic al poemului,intenþionat ignorat de ierarhia Bisericii ºiinterpretat într-un sens alegoric ºi religios,deformându-i esenþa. Totodatã, ne atrageatenþia ºi traducerea din francezã a prozeipoetice Anotimpuri, extrase din cele 10texte din volumul Câmpurile magnetice,lucrarea suprarealistã fundamentalã, sem-natã de André Breton ºi Philippe Soupaultºi publicatã în 1920. Proza este însoþitã deo prezentare de Ali-Izi Bucur, iar traduce-rea îi aparþine lui Alexandru Jurcan. La ru-brica Poesis, regãsim poeme de MirceaTeculescu. (Maria Dinu)

tul Arte al Universitãþii din Craiova, dinlumea artelor dramatice ºi a scenei - ac-torii conf. univ. dr. Remus Vlãsceanu,manager al Casei de Cultura Craiova ºiactorul Teatrului Naþional din CraiovaNicolae Vicol, care a recitat din creaþiapoetului naþional: „Privesc oraºul fur-nicar”, „Umbra lui Istrate Dabija Voie-vod”, „Scrisori din Cordun” ºi „Ai noºtritineri”. „ªi pentru cã toate acestea, tre-buiau sã poarte un nume - Un singurnume, Li s-a spus Eminescu.” 

nnnnn Magda Buce Rãduþ

numãr impresionant de mare de artiºtiplastici craioveni: Pascu Gh. Alexandru,Silviu Bîrsanu, Ovidiu Bãrbulescu, Mag-da Buce-Rãduþ, Gabriel Sergiu Boldea,Ion Catrina, Antoaneta Cocoº Andreescu,Ana Curcã, Ana Maria Cuteanu, LaurenþiuDimoiu, Monica Dincã, Cristina Drãni-ceanu, Eugen Dumitru, Bebica Ghiþã, Flo-rin Grãdinaru, Daniel Guþã, Rodica Roza-lia Jianu, Lidia Mãrgelu, Petre VirgiliuMogoºanu, Mariana Montegaza, Dan Nea-mu, Dan Nica, Constantin Niculescu, Mi-haela Olaru-Rusu, Viorel Peniºoarã-Ste-garu, Emilian Popescu, Florin Preda, Ni-colae Predescu, Dan Purcãrea, MarianRada, Gabriela Rãdulescu, Nela Sãlcianu,Marius Turaiche, Alin Totescu, ValentinaÞicudeanu, Cristian Volcinschi. De ase-menea, domnul ing. Marin Viorel Dica,reprezentant al firmei Pasaj-Fier forjat, aparticipat cu mai multe obiecte artizana-le, necesare marcãrii acestui evenimentde suflet pentru cei ce simt româneºte.

Lor li s-au alãturat, cu lucrãri de artãproprii, reunite în expoziþia de graficã,,Ziduri vechi ale Craiovei”, elevi ai Li-ceului de Arte ,,Marin Sorescu” din Cra-iova, coordonaþi de prof. Dincã Monica,dar ºi elevi ai Cercului ,,Junior Art”, co-ordonaþi de prof. ªtefania Popescu.

Expoziþia s-a dovedit a fi una de excep-þie. Fiecare artist plastic a adus lucrãri ela-borate, valoroase din punct de vedere ar-tistic ºi care-l reprezintã stilistic. Temeleabordate au fost peisajul Craiovei întretrecut ºi prezent, dar ºi compoziþii încãr-cate de simboluri ale timpului. Iar inspira-þia curatorului a fãcut din simeze o com-poziþie complexã, dinamicã, lucrãrile pu-nându-se una pe alta în evidenþã,

„Craiova acum 100 de ani” s-a consti-tuit într-un eveniment cultural semnifica-tiv, care a îmbogãþit Craiova cu o notãspecificã de sãrbãtoare ºi optimism, su-gestive pentru implicarea afectivã a Bã-niei la celebrarea Marii Uniri.

nnnnn Emilian Popescu

16 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

Chiar ºi când tema expo-ziþiei este Fotografii cufotografi, ºansa de a

vedea ochii acestor artiºti estedestul de redusã. În cele mai multecazuri ei apar surprinºi în exerci-þiul funcþiunii, cu aparatul acope-rindu-le chipul. Cu atât mai multeste de vãzut, la Muzeul Olteniei,pânã pe 8 februarie, selecþia alcã-tuitã de Fotoclubul „Mircea Faria”.

Inspirata idee a tematicii aaparþinut Oanei Þiganilã, numã-rându-se ºi ea printre artiºtii careau scotocit prin arhive, cum adeclarat Horaþiu Buzatu, spre agãsi astfel de imagini. Este, de alt-fel, apanajul acestei arte de a in-clude lucrãri în care personajelesã fie colegi de breaslã. Fotogra-fia este, astfel, mai generoasã de-cât suratele sale. Expoziþia aceas-ta transmite o emoþie specialã, lavernisaj dublatã de prezenþaunora dintre cei imortalizaþi, a co-legilor acestora. ªi din nou unatribut particular, fotografii lu-creazã ºi la propriul vernisaj. Pen-tru cã ochii lor, de la care am în-

Începutã în urmã cu dece-nii, pribegia ºi cãlãtoriasimbolicã în timp a imagi-

nilor familiei Mihail este astãzi pecale sã se sfârºeascã. Imobilulcare odinioarã le-a fost casã Mi-haililor a redevenit, pentru o pe-rioadã, locul unde aceste imaginiîºi regãsesc, în sfârºit, încãperileîn care s-au aflat altãdatã. În lunadecembrie 2018, Palatul Jean Mi-hail, în prezent Muzeul de Artãdin Craiova, a gãzduit vernisajulexpoziþiei de fotografie documentA fost odatã Familia Mihail,deschisã publicului pânã la 20februarie 2019, prima expunere deanvergurã constituitã pe bazaunor documente ºi mãrturii con-crete despre viaþa ºi activitatea atrei generaþii ale familiei, printrecare s-au regãsit ºi fotografii pecare le-am descoperit în colabo-rare cu specialiºti ai ServiciuluiJudeþean Dolj al Arhivelor Naþi-onale. Pornitã ca o documentarepe fotografii vechi, cercetarea mi-nuþioasã a acestora avea sã des-chidã calea unei frumoase po-veºti care se întâmplã o datã la100 de ani sau chiar mai rar: des-coperirea, identificarea ºi clasifi-carea tuturor acestor mici operede artã ca aparþinând unei marifamilii craiovene, familia Mihail.

Colaborarea cu Arhivele Naþi-onale Dolj, prin doamna LorenaDina, a fost una exemplarã. Por-nind practic de la zero, neavândelemente de identificare, am în-cercat iniþial clasificarea dupãateliere foto, toate renumite înRomânia ºi în Europa sfârºitu-lui de secol XIX.

Între acele fotografii, una atrã-gea atenþia în mod deosebit: ceaîn care un bãtrân, înconjurat depatru doamne ºi de tot atâþiadomni, zâmbea detaºat. Am fostabsolut convins cã pe acel chipîl mai vãzusem undeva ºi, dupãcâteva clipe de rãgaz, mi-am datseama cã este vorba de acelaºipersonaj pe care îl ºtiu cioplit înmarmurã ºi veghind în capãtulscãrilor din holul Muzeului deArtã din Craiova. Era Dini Mihail!Din acea clipã am ºtiut cã avemîn faþã fotografiile de familie alecelebrilor craioveni.

Latura masculinã a fost rela-

nnnnn MARIUS DOBRIN

ochii fotografilorceput articolul, sunt mereu atenþila potenþialul fiecãrei clipe.

Dorian Delureanu, preºedin-tele fotoclubului, a vorbit desprecontinuitate, invitând publicul sãobserve cum unul dintre maeºtriiurbei, plecat de o vreme dintrenoi, Victor Boldîr, patroneazãspiritual breasla. Artiºtii de azi,cei ajunºi la maturitate, au venitcu tributul lor: Horaþiu Buzatu,cu un admirabil portret, inspirataºezat pe ºevalet, ca un tabloudedicat unui maestru, apoi Flo-rin Chirea, surprinzându-l pe în-temeietorul unei „dinastii” artis-tice într-o ipostazã reluatã din altunghi de Mihai Diaconu. Astfel,de Ziua Naþionalã a Artei Foto-grafice, acesta a expus o lucrarecu nouã ipostaze ale maestrului,aflat într-un balcon pentru a-ºiface meseria, cu gesturi care sus-

þin perfect titlul lucrãrii: Lecþia.Iar continuitatea despre care vor-bea preºedintele se reflectã ºi prinprezenþa unui proaspãt membru alclubului, Albert Dobrin, venit cuaerul generaþiei sale. Atât prinpropriile lucrãri dar ºi ca perso-naj într-un workshop ad-hoc sur-prins de cãtre Victor Boldîr III.Acesta, cel mai tânãr membru al„dinastiei” amintite, îºi aducebunicul într-o perfectã ilustrarea poziþiei fotografului în lume:discret, plasat excentric, cãutândrepede poziþia idealã spre a sur-prinde ceea ce simte cã trebuiesã transmitã. Claudiu Vulpan vineºi el cu un personaj tânãr: Dra-goº Andreescu, cu aparatul înmânã, sfidând interdicþii pentrua completa harta monumentelorarhitectonice abandonate din Ol-tenia. Iar Vulpan este, la rândul

sãu, imortalizat de Sorin Danciu,cu ºansa de a-i vedea bine luminadin ochi. Dorian Delureanu adu-ce câteva documente de valoare,precum imaginea scoþianuluiSean Hudson, prezent la primaediþie a Festivalului Shakespea-re de la Craiova, un artist cuportofoliu în Nationale GalleriesScotland. Dar ºi a altui dispãrut,la rândul sãu venit aici pentru fes-tival, Sorin Radu. Iar CristianBassa este surprins în peripluldedicat fântânilor muribunde.

Expoziþia include ºi jocuri dereflexii, naturi moarte cu obiectedin dotarea unui fotograf (o rafi-natã lucrare este semnatã deMarius Niþipir), iar un cunoscã-tor poate identifica tipurile deaparate. Pe (doar) câteva etiche-te este specificatã ºi tehnica fo-lositã. De remarcat cã fotogra-

fia pe film recâºtigã teren. Ar-tistul fotograf rãtãcit în peisaj,persoana amatoare de un selfie,fotojurnalistul în aºteptarea des-fãºurãrii programului anunþat,toate astea întregesc seria desubiecte alese de expozanþi.

Privirea vizitatorului zãbo-veºte la fotografia Oanei Þigã-nilã, intitulatã În aºteptarea in-spiraþiei, în care omul este bã-nuit dincolo de un perete, doaraparatul este la vedere, într-oacalmie seninã, dar intuind, par-cã, semnul a ce va sã vinã.

Fotoclubul, fondat în 1963,îºi continuã activitatea cu pasi-une, încearcã sã ofere publicu-lui prilejul de a se bucura de cre-aþiile artiºtilor de azi ori de co-morile tezaurizate în arhive, doarcã mereu ºi mereu se aude unSOS! pentru un spaþiu dedicat ar-hivãrii ºi expunerii. Mereu ºimereu un semnal cãtre comuni-tate, autoritãþi, cãtre toþi cei carepot ajuta spre atingerea unuiminim prag de civilizaþie urba-nã: un muzeu al fotografiei!

familia Mihail, din nou acasãtiv uºor de recunoscut – deºi, fi-zic, cei doi fii ai lui Dini nu sea-mãnã mai deloc, iar cu Dini ºi Ni-colae nu existã pentru compara-þie fotografii, ci numai picturi. Pede altã parte, doamnele familiei(cu excepþia lui Areti Fotino) suntgreu de identificat. Cum elemen-te comune cu alte imagini nu exis-tã, recunoaºterea acestora estedificilã. La peste doi ani de laaceastã descoperire, pot spunedoar pe cine bãnuiesc a fi în ima-ginile ce reprezintã latura femini-nã, fãrã a mã hazarda aºadar la oidentificare precisã.

Aruncând o privire asupra în-tregii colecþii, remarcãm varieta-tea ºi celebritatea atelierelor fotoreprezentate: Jean Scotto, pre-miat de M.S. Frederic al III-lea,Împãrat al Germaniei ºi Rege alPrusiei, F. Subercaze ºi NumaBlanc din Pau (Franþa), Bois Guil-lot ºi Bouiller din Arcachon(Franþa), Karl Pietzner sau Adeledin Viena. Imaginile realizate lafotografi din Romania nu sunt cu

nimic mai prejos decât cele fã-cute la ateliere europene. Întâl-nim, în afara fotografilor CurþiiRegale, Franz Mandy, Szollos-zy sau Spirescu, renumitele ate-liere craiovene Krauss, Heitlerºi Dudinsky. Calitatea acestorpiese este cuvântul de ordine ceînsoþeºte întreaga colecþie.

Demn de pomenit este ºi fap-tul cã unele dintre fotografii aufost realizate la începutul seco-lului XX, cu aparatul propriu,chiar de un membru al familiei(bãnuim a fi Jean).

Munca la acest fond s-a în-tins pe o perioadã lungã, numã-rul fotografiilor fiind ºi el destulde important. Nu multe oraºe dinRomania se pot mândri cu o co-lecþie care sã conþinã atât de multeimagini provenite de la înaintaºi.La capitolul portretisticã veche,prin descoperirea acestor foto-grafii, Craiova este mult mai bo-gatã þinând seama de calitatea ºide valoarea acestora, iar aduce-rea acestui fond în atenþia publi-cului, printr-o expoziþie curatoria-tã excelent de doamna Laura Ti-paru, este, de fapt, începutul uneinoi poveºti. Mihailii aparþin cra-iovenilor ºi, odatã cu aceastã ex-poziþie, putem spune cã s-au re-întors acasã.

nnnnn Mihai Murãreþu

Imagini de familie care îmbogãþesc patrimoniul cultural al Craiovei

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

17, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

Citim, aºadar, cã n-a fostcomunism, dar „un soide real-socialism sãl-

batic”, ori cã trebuie vorbit de„douã ideologii: real-socialistãºi globalistã”. Susþinere care nueste, însã, personalã, dar împãr-tãºitã, în mod cert, doar la stân-ga, la o anumitã stângã ideolo-gicã. Fapt nevalabil în cazul sãu.Din discurs s-ar deduce cã isto-ria rãmâne încã datoare cu o eta-pã încã necunoscutã, pesemnedacã nu minunatã, mãcar multpromiþãtoare. Real-socialismular fi, ºtiu eu?, un soi de purgato-riu, iar comunismul raiul pe pã-mânt. Din infernul real-socialis-mului, cu dragoste, în nãdejdearaiului comunist... Dar purgato-riul are douã nume, real-socia-lism ºi globalizare – în care des-coperã „fleºcãiala” dostoiev-skianului Lebedev (mai constatcã ales e termenul englez, numondialism, termenul francez).Cu precizarea cã ceea ce eu nu-mesc ad hoc purgatoriu, autoa-rea numeºte infern, iar pentruartiºti, infernul e traversat derezistenþa prin culturã. Prinaceasta se înþelege un fel de re-voluþie spiritualã continuã încondiþiile istorice create: „Re-zistenþa prin culturã este vitalnecesarã ºi în condiþiile infer-nului globalist.” Infernul esteîncã glosat. De la ºi totodatã subautoritatea medieval-eternã acreatorului purgatoriului: „Dan-te asemuia infernul nu cu focul,nici cu apa, ci cu frigul.” O com-paraþie, nu o substituþie. Dar n-am suferit noi în defunctul re-gim dictat de ruºii sovietici toc-mai de frig (unul dintre cei treif, pe lângã foame ºi fricã)? AuraChristi menþioneazã, într-un altrând, între temele ei (în sensulde obsesii subiective, obsesii desubiect), „frigul, poezia, infer-nul”, abordate din unghiuri, seºtie bine acum, mereu noi. Eaelogiazã frumuseþea, sublimita-tea, solemnitatea, mãreþia frigu-lui! A elogia: a afirma ºocant...Direct, ne spune ea, a cunoscut„iadul” prin boala tatãlui: „mãrugam interior sã nu înceapã ia-dul”. Refuza iadul zilnic, fami-lial. Însã, în paragraful urmãtor,înþelege invers decât îºi doriseîn rugãciune: „Doamne, ce in-fern binecuvântat a mai fost ºiadolescenþa mea!” Infernul e vã-zut la douã vârste, da, dar ºi îndouã sensuri, sã spunem aºa,consensuale.

Cartea mai noteazã epigraficgândul lui Fr. Nietzsche, expri-mând o criticã, dar ºi un dezide-rat critic, dacã nu o utopie, fiindvorba de a aºtepta de la un po-por sã aibã o realã conexiune cucreatorii care îl tracteazã, debine, de rãu, în fel ºi chip. E, ne-îndoielnic, idealã ideea cã recu-noaºterea ºi stima pentru „oa-menii mari” e mai importantãdecât faptul cã ei existã.

3. Fac în volum casã bunã au-tobiografismul cu profesiona-lismul, aici, unde familia,restrânsã ºi extinsã, pe mai mul-te generaþii, dar ºi toþi cei într-un fel sau altul îi sunt apropiaþi,sunt aºezaþi laolaltã cu marii ar-tiºti, nu doar ai scrisului. Toate

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

Aura Christi în abisul speranþei (II)trec în pagini, se acomodeazã,din dragoste. Pisoiul ºi câineleacompaniazã ºi ei muzica as-cultatã. Totul se alcãtuieºte ex-pozitiv, narativ, descriptiv, nuanalitic.

O succintã istorie a familieidecurge pe ambele ramuri paren-tale. Pãrinþii sunt separaþi, darreuniþi. Tatãl, supravieþuitor unicîntr-un accident aviatic, cu pre-þul unor mari suferinþe fizice, aveaobiºnuinþa, aparent bizarã, de a-ºi plimba deseori fiica printr-uncimitir din Chiºinãu. Tatãl estepentru fiicã un eu anterior al sãu.„Avea o fire voluntarã, contradic-torie ºi asprã, fire moºtenitã demine...”. „Ca ºi ºi Papa, sunt fleg-maticã, violentã.” El o creditaîntr-un fel extraordinar. Spuneacã fiica poate sã miºte zidul dinloc. Forþa minþii definea voinþapentru „gângania care eram”, „Osãlbãticiune care îºi dorea totul.”Iatã-i un autoportret în neschim-bare: „La circa 25-26 de ani rã-mãsesem o adolescentã întârzia-tã, din cale afarã de încrezãtoareºi deschisã, naivã ºi stângace, înmod cert, provincialã (cum suntºi acum, la circa cincizeci deani)”. Devine ceea ce fusese: „fi-inþa întortocheatã, contradictorieºi zãpãcitã”. Contradictorie fiind,nu ne poate surprinde cã e o fiin-þã cu dus-întors, faþã ºi revers,negaþie ºi afirmaþie: „Sunt unuldintre cei mai echilibraþi ºi liberioameni pe care i-am cunoscutvreodatã.” De la temelia fiinþei,arta celestã se topeºte în psiho-somatica extremã: „primatul înformarea mea îl deþin muzica ºidurerea”. Literele vin în adaos. Înordine: cititul ºi scrisul (douãpagini zilnic!). Se ºtie în realita-te (dar care realitate?) doar scri-ind. Într-un fel ºi aici pragmatic,cu firea-i haoticã, ceea ce expli-cã faptul cã „pe terenul temelormajore atât confuzia, cât ºi pro-lixitatea, uneori, sunt inevitabile”.

Adolescenta merge cu tatãl,care-i asigurã calea printr-ostratagemã substitutivã, pentrutratamentul ochilor, la Mosco-va. Pagini tulburãtoare. Un epi-sod impresionat aminteºte de ofetiþã oarbã, mângâind pãrul uneipãpuºi. ªi aici îºi gãseºte loculobsesiva temã a subteranei. Tul-burãtor este ºi episodul umili-tor în care studenta mioapã, fãrãa-ºi gãsi ochelarii, cade ºi stâr-neºte râsul crud al colegilor.Sunt momente singulare, dintr-o biografie purtãtoare de sem-ne rãvãºitoare.

Dacã pentru romanciera Hor-tensia Papadat-Bengescu boalaera un revelator moral, pentruAura Christi boala este un reve-lator absolut, existenþial ºi artis-tic. O cauzã-efect. Început ºisfârºit, în existenþa biograficã.Nu ezitã sã spunã cu „teribilã”suficienþã, în sens înalt: „suntfructul bolilor mele”. De la boa-lã la moarte nu e niciun pas sau,dacã e, e unul neînchipuit deuºor. Acum, nu ezitã sã accepteºi sã-ºi impunã chiar pur ºi sim-plu boala ori moartea ca viaþã. Eaici ºi o chestiune de metodã, dela gândire la execuþie în expre-sie. Întrucât (se) asigurã cã ceeace conteazã este perspectiva,unghiul de contemplare, mereu

reînnoite. Constanþa în variaþie.Nu existã linie a vieþii în sepa-rare de moarte, ceea ce se per-cepe, dincolo chiar de a se pri-cepe, este unitatea moarte-via-þã. Iatã substituþia de esenþã. κiconºtientizeazã ºi transparenti-zeazã ºocurile în scrisul sãumodest ºi ambiþios, notând cãface „însemnãri” cam „bizare”.Nu doar în texte precum Laudãsuferinþei sau Terapia prin su-ferinþã. Unde se alãturã de „zei-þa suferinþã”, de biblicul Danielajuns în „fântâna cu leii”, se ex-taziazã în „belºugul de suferin-þã, forþã ºi frumuseþe”. Scriitoa-rea se luptã cu „teme imposibi-le”: „maestru-ucenic, viaþa ºimoartea”, distrugerea care re-naºte. La Hortensia PapadatBengescu, boala ºtergea mãºti-le. La Aura Christi le genereazãºi salveazã viaþa. Cunoaºte ºi stã-pâneºte rãul. Boala este (trans-)formatoare, într-un mod ex-cepþional, privilegiat, deopotri-vã aristocratic ºi estetic (supra-etic). „Boala te transformã înmaestru al deghizãrilor, în ex-plorator al rãului care iniþial duº-man de moarte e.” Îmblânzeºteºi resemnificã rãul. Metodic,aruncã mãnuºa rãului mereu pro-vocat, nu doar simplu invocat,din variate unghiuri de contem-plare. Mutaþiile rãului îl întorcpe acesta ca o mãnuºã. Duºma-nul devine prietenos. Rãul e bun,astfel, scos din el însuºi, anihi-lat prin el însuºi. Nimic nu maiatinge rãul. Moartea, care nu dis-pare, este, finalmente, ea însãºiresemnificatã. Originarã, mater-nã. „Mama moarte e bunã...”.

Fragilitatea, miopia sunt datebiografice. Orbirea este asuma-tã ºi oarecum consumatã. Treiani de tratament învingãtor alcelei mai dure boli i-au rearti-culat gândirea, viaþa, expresiaverbalã. Scriitoarea noastrã iaasigurarea elementar întãritoa-re de la Goethe: „Totul e ca spi-ritul sã nu se supunã trupului.”Luptã grea, pentru cã trupul apa-re privilegiat. Spre deosebirede un întreg curent literar, în-deosebi feminin, occidental, eanu face elogiul trupului închi-puit atotºtiutor. Ca „femininul”Gheorghe Crãciun, dar fãrã sãºtie, o declarã pe propria viaþã:„trupul nostru ºtie mai multedecât noi”. Dar cine e subiec-tul (pronumele), acest noi? Alt-fel decât ipostazele duble aletrupului sufletesc, din dialecti-ca Hortensiei Papadat-Benges-cu, trupul ia la Aura Christi în-fãþiºarea egotist-narcisistã de„prieten” ori chiar (sau tocmaiprin acest fapt) de iubit.

ªi acasã s-a descoperit înexil. κi dezvãluie o origine mul-tietnicã (cosmopolitã prin pre-dispoziþii), largã, occidental-orientalã, pe spaþii precum Aus-tria ºi Macedonia, restrânsã laRomânia sfâºiatã teritorial ºispiritual. Nu fãrã relaþie cu iden-titatea literarã, culturalã. Fiind,pãrãsindu-ºi casa, rãtãcitã, estesalvatã de o femeie de origineevreiascã. Fragilã este deopotri-vã, tot în copilãrie, bãieþoasã ºichiar bãtãuºã. Visãtoarea recu-noscutã vinovatã este afirmatãcu totul altfel: „fiind un om prac-

tic de când mã ºtiu...”. Fãrã a serenega ºi fãrã a uita, dimpotrivã,chiar întãrind faptul cã, dinco-lo, dacã nu chiar de-a dreptulprin „imaginaþia mea monoto-nã”, cu toþii, într-o tipologie purºi simplu umanã, „suntem copi-ii himerelor”. (Aura Christipracticã intra-textualitatea,auto-citatul, indiferent de genulliterar practicat.) Tot în ordineaepisoadelor biografice, presãra-te, dispuse pe sãrite, în carte,evocã momentul când funcþio-nase ca redactor la o publicaþiedin Chiºinãu. Text în care face ºio personalã, entuziastã (pateti-cã!), deºi succintã, lecturã roma-nului scris de Eugen Uricaru,Beniamin, personaj „iisusiac”,„aºchie” din Mâºkin al lui Dos-toievski.

4.România este ºi pentru au-toarea îndrãgostitã din infernþara, patria minunatã, lãudatã dePapa Paul al II-lea (grãdina Mai-cii Domnului...), spaþiul plane-tar unde martiriul Sfântului Sava,mort la anul 372, punea un maresemn de latinitate rezistentã,ameninþatã printr-o formulã a luiMircea Eliade ca „popor de hi-brizi”, cãzutã dupã 1989 în con-fuzia dintre naþional ºi dictato-rial (cu pecetea N. Ceauºescu).Scriitoarea ia atitudine (anti)cri-ticã. Critica, în general, o ne-mulþumeºte, nu o acceptã, nu-icunoaºte resorturile ºi scopuri-le, deºi le expune repetat, o tra-teazã ca trouble-fete (dar ce esãrbãtoresc în contextul ac-tual?), omului îi cere sã fie pedos decât se aratã, autorului îidejoacã tematica majorã ca ana-cronicã. Critica este într-o su-pra-crizã? (Cum se ºtie, sensulei originar este chiar de crizã.)Nu mai existã un Maiorescu,auzim ºi acum, ca de atâtea ori,adicã un îndrumãtor al momen-tului, de autoritate profesiona-lã. Se pune rãu (spre bine!) cudomeniul ºi breasla slujitoare. Îideclarã în exclusivitate decesul,simplu, pamfletar. „Spiritul cri-tic românesc e pe dric.” Porni-re fãrã excepþie, de astã datã.Recunoaºte altminteri una, în„Marele critic Eugen Simion”.Care nu face totuºi excepþie,face nu criticã, dar istorie lite-rarã, la rigoare boicoteazã el în-suºi, nu scrie nici despre cãrþi-le, nu puþine, ale Aurei Christi,N. Breban etc., dar, fapt decisiv:e cu ei nefiind împotriva lor.

Moment nefast. Critica tre-ce prin boicot subiectivist, amo-ral, valorile literare (pe unele, aºadãuga), din acest punct de ve-dere ea demisioneazã, dar are ºiiluzia de a rãmâne o putere. Darspiritul critic în totalitate a fostdistrus prin ceea ce se conside-rã a fi, împreunã cu o linie mailargã de înþelegere, barbarie ne-oliberalã, mineriade mediatice,tornadã globalist-corporatistã.Existã hribrizii culturali, demas-caþi printr-o expresie a lui M.Eliade, iar poporul trãieºte de-parte de oamenii de valoare. (Defapt, separarea aceasta este unaconstantã, istoricã, aº spune. Unsoi de idealism îi forþeazã pu-blicistei realismul, în mod de-clarat suspectat, de altfel.) Ne-

onestitate, neprofesionalism, îndouã cuvinte. Efectele: „revizio-nismele vitriolante” promovândmediocritatea peste capetele devaloare. A dispãrut respectul ele-mentar pentru revistele de tra-diþie conduse de personalitãþi.Existã antimodele, pseudovalori,barbarie nouã, haos, imposturã.De la capãt: crizã a receptãriicritice, boicot, cu rezultatul în-depãrtãrii tinerilor de lecturã. E,regretabil, realã marginalizareadisidenþei adevãrate: Goma, Þe-peneag, Breban, Virgil Tãnase,G. Andreescu, unde se opreºtelista scurtã a autoarei.

Aura Christi denunþã „doc-trina ºocurilor”, o nouã spãlarepe creier (Milton Friedmann,Naomi Klein). Un anume naþi-onalism trece drept singurãpunte salvatoare: cel susþinut deT. Maiorescu, „naþionalism înlimitele adevãrului”. Dar ce esteºi cui aparþine adevãrul com-portã o discuþie fãrã capãt. Fi-reºte, nu ºi fãrã cap. Aici dis-cuþia porneºte de la constatareacã multe valori naþionale sunttrecute dincolo de adevãr ºi,simbolic, dar ºi real, elimina-te, de o cruciadã interesatã deînlocuiri. Se pierde chiar sta-tutul sau ideea de valoare. Eaflat un termen pentru fenomen,ºigaliovismul, de la un perso-naj al lui Dostoiveski, ªigaliov:cu sensul de egalitate în scla-vie, non-elitism sau fals eli-tism. „Identitatea naþionalã eanacronicã”, ar fi scris cineva,despre care, aproape transpa-rent, se menþioneazã cã a þinutcronicã literarã la C-IE, acumplasat pe o linie îndepãrtatã, de„furie proletaro-stalinistã”. Seajunge în stricta actualitate, iarsãgeata þinteºte recentul guverntehnocrat. E (re!)citat V. Ne-moianu, care atacã „decimareaelitelor”. Aura Christi refuzã,firesc, defãimarea valorilor na-þionale: „legionarii” cu operapusã la index moral ºi acumchiar juridic, Vintilã Horia,Mircea Vulcãnescu, MirceaEliade. Dintre critici, doar E.Simion e vãzut cã ar dori ade-vãrul, numãrând numai ºase ar-ticole legionare ale celui dinurmã. (În cartea, se mai bucurãde elogiu Gabriel Andreescu,omul-instituþie, pentru curajuleroic de a verifica verdictelearbitrare ale CNSAS-ului, ade-vãr, dreptate, dar ºi Criºu Das-cãlu, „Un herald al lucrurilorrotunde”.) În contrapondere, sepune scurtul plagiat (postmo-dern) al lui M. Cãrtãrescu. Dinnou e smuls vãlul de pe criticaetico-politicã, demisionarã dincondiþia proprie, esteticã.

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

18 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

Un interviu coerent, ri-guros, axat pe con-cepte semnificative

precum cartea, internetul Gu-tenberg, genialitatea, Bibliotecadin Alexandria, tragedia, cultu-ra, dicþionarul a acordat Umber-to Eco revistei Telerama1. Rãs-punsurile basculeazã atât infor-maþii obiºnuite, dar ironice, câtºi altele abisale, cu rezonanþãculturalã forând în substraturilefilosofiei literaturii, artelor vi-zuale, esteticii... Spre exemplu,cuvântul carte (a) este definit într-o manierã curentã nesurprinzã-toare, drept o serie de paginiaparþinând unui text, cu o imagi-ne globalã, unitarã asupra unuiaspect însemnat din realitate.

Replicã, sã recunoaºtem, sim-plistã, abordare strict tehnico-li-vrescã fãrã conotaþii, inserþii se-miotice. Disocierea cartea din li-brãrii, biblioteci ºi cea electro-nicã pare a crea un dezechilibrudialogal prin trasarea unui destindramatic, de o fragilitate primi-tivã pentru al doilea termen. Pe-simismul cãrturarului nu cadrea-zã cu avangardismul/ postmoder-nismul atât de expresiv a lui Eco,dimpotrivã, se aratã redundant,cãci verdictul echian – carteaelectronicã n-ar avea viitor pes-te câþiva ani, ea ar putea dispã-rea-trimite la un tradiþionalism arebours, ocultat, element insolitîn panoplia mentalã a cãrturara-lui italian, altfel recunoscut ºi caun ziarist zelos, apãrãtor al valo-rilor civilizaþiei contempoane ºiadept al noilor tehnologii de co-municare. Spre a nu da aripi truis-melor, intervievatul lasã momen-

Umberto Eco: dinspre carte spre artã

tan ironia, dispreþul deoparte ºiplaseazã pe aceeaºi rectilinie ainventivitãþii cartea, roata, cioca-nul, lingura, ceea ce pentru uniicomentatori ar semãna cu o vi-ziune sociologizantã vulgarã, dar,cu siguranþã, raþiunea a fost altaºi anume schiþarea unui laudatiola adresa creativitãþii umane, aacelor meºteri descoperitori înatelierul lor ai roþii, lingurii ºiciocanului, instrumente indispen-sabile praxis-ului.

În emanciparea omenirii, fie-care lucru inedit a avut statut deeveniment ºi a fost folosit la pa-rametrii maximi. Cartea în eraGutenburg a revelat axioma cãintelectualul trãitor într-un cli-mat ostil bibliotecii rãmâne/de-vine o fiinþã amputatã („nimic nuva elimina dragostea de carte însine”). Discuþia se mutã pe tã-râmul esteticii, mai ales cã seevocã fotografia ºi, implicit,minusul în artã, caz analizat petoate feþele la greci – ºi nu nu-

mai! –, încât, peste o boltã tem-poralã de douã milenii ºi ceva,se va gãsi un Auerbach2 („Mime-sis”) care sã celebreze fenome-nul printr-un op. Raportul foto-grafie-picturã consfinþeºte su-premaþia artei, înclinatã spre unmimesis dinamic, ce nu ar ob-tura imaginaþia, în contrast cufotograful, un fel de meºteºugarde executant fidel al realitãþii, lanivel formal, cãruia îi va lipsi unatribut fundamental pentru a tin-de surâzãtor la Pantheon: pulsa-þia, freamãtul, dimensiune ima-nentã creatorului autentic. „Fo-tografia nu a ucis pictura!”, pro-clama senin Umberto Eco, darnici nu o concureazã, comple-tãm noi, deoarece un hiat insur-montabil s-a „cãscat”/ produsîntre cele douã. Fotografia estebunã ºi ea la ceva, însã nu seaseamãnã valoric cu un peisaj„înregistrat”, ºtanþat pe un car-ton alb/negru, color, comparativcu o pânzã lucratã în ulei oriacuarele... Corectã poziþia luiEco privitoare la public, la pasi-onatul de artã, în postura de pri-vitor, cititor, care alocã timp ºisuflet unor îndeletniciri nobileºi care preferã, în aproape toatecazurile/situaþiile, tablourile îndefavoarea albumelor cu poze.

Revenind la un topos – inter-netul –, Eco returneazã, anean-tizeazã orice premisã disconfor-tantã ºi tãgãduitoare, salutândaportul pozitival achiziþiei cog-nitive recente, internetul, cuscopul vãdit de a încuraja lectu-ra, ceea ce, cu câteva pagini înurmã pãrea o utopie, binecunos-cutã fiind o oarecare mefienþã

echianã vizavi de byblos-ul arti-ficial, postat electronic. Atuul:stimularea curiozitãþii. U. Ecoomite deliberat/inconºtient ari-ditatea orizontului lectural lacititorul comun, tentat mai de-grabã a frunzãri o carte ºi nu aciti filã cu filã, cu creionul înmânã ºi a investi ore-n ºir... Unsâmbure de adevãr tot gãsim înexplicaþiile intervievatului: strã-moºii nu au excelat în descrip-tarea vastelor tonuri..., sarcinãasumatã doar de cãtre elitã...Menitã atunci „a sacraliza car-tea?”, se întreabã ziarista Cathe-rine Portevin. Rãspunsul tran-ºant se amânã, cu abilitate, evo-cându-se întâmplarea nefastã cuBiblioteca din Alexandria unde,opineazã Eco, ar fi ars ºi capo-dopere îndoliind cultura univer-salã. Un nou popas în antichita-tea greacã – cu farul cãlãuzitorPoetica lui Aristotel –, când, alã-turi de titanii Eschil, Sofocle,Euripide, s-ar fi strecurat ºi alþitragedieni cu opere, din neferi-cire, de negãsit, întreþine neîn-crederea în valoare acelor necu-noscuþi autori... ªi totuºi, gân-dim noi, simþul estetic aristote-lic sã se fi ghidat aleatoriu?!

Doar spiritul iscoditor echianse îndoieºte de existenþa unorcompatibilitãþi axiologice pri-vind tezaurul literar grecesc,mesajul subtextual validând ca-podopere Oedip, Antigona, Per-ºii capabile a eclipsa restul lucrã-rilor... Conjectura se îmbracã denegaþiune: e posibil ca acei ob-scuri scriitori sã fi fost simpliimitatori. Altminteri, ale lor pro-duse/ artefacturi ar fi fost repe-

rate in epocã de alþi filosofi, ar-tiºti...Doar Aristotel i-a cunoscutºi lansat în arena artisticitãþii!Plauzibilã concluzia cãrturaruluicontemporan: apropierea de ge-nialitate înseamnã minimum su-pravieþuirea ori... „ceaþa” uitãriis-a aºternut peste acei scriptori/scriitori… De la teoria comuni-cãrii, esteticã ºi sociologia lite-raturii se ajunge la filosofie, laaxiologie cu miza cultura, defi-nitã drept produsul a ceea ce arezistat filtrelor de tot soiul: in-cendii, cenzuri, pierderi. Este sa-lutatã conservarea culturii în me-moria dicþionarelor Larousse.Progresul spiritual, civilizaþa semãsoarã ºi în tomurile volumi-noase redactate de specialiºti. Înfine, derapajele interogative spreuniversul literar dezvãluie dinnou afinitãþile cu Franþa, cu scrii-tura lui Rabelais, Lisle ºi Rim-baud pe a cãror copertã patinatimpului nu a acþionat. Reporte-rul îºi pierde din suflu cãci nuinsistã pe latura de colecþionar alui Eco; teza se enunþã, dar nu sedezvoltã, ca apoi, dupã incrimi-narea echianã cã în cãrþi se spunmulte stupiditãþi sã se confirmevocaþia acumulãrilor la reputatulsemiotician ºi eseist italian.

nnnnn Iulian Bitoleanu

1 Entretien avec Umberto Eco,par Catherine Portevin, rev. Telera-ma, 3117, 11.10.2009

2 Erich Auerbach, Mimesis, Edi-tura Polirom, 2000

Începând cu toamna anu-lui 2018 apare la Craiova orevistã cu o personalitate

distinctã, denumitã de directorulfondator, Mihaela Albu, – Anti-lethe. Numele, preluat dintr-o în-semnare a lui Vintilã Horia(„Lethe era fluviul uitãrii, încare sufletele celor morþi sespãlau de amintiri înainte de aintra în eternitate. Antilethe ambotezat acest jurnal, pentru catotuºi sã nu uit”), este explicatmai pe larg – deopotrivã cu jus-tificarea demersului revuistic –în „Argumentul” care însoþeºtecele patru numere care au apã-rut pânã în prezent.

Originalitatea revistei constã în faptul cã întregul cuprins estealcãtuit din texte semnate de scri-itori care au trãit mare parte dinviaþã în exil ºi publicate la mo-mentul respectiv în alte spaþiigeografice, interzise la noi dece-nii întregi. În „Argument” esteexplicat, de altfel, foarte clar sco-pul editorilor: „Prin revista noas-trã încercãm sã contribuim la pu-nerea în circuitul public a unorarticole, eseuri, poezii, jurnaleetc., scrise ºi publicate departede þarã ºi rãmase în cea maimare parte încã necunoscute,venind astfel în sprijinul celorinteresaþi de fenomenul culturalal exilului românesc, aducândtotodatã în atenþie însãºi perso-nalitatea unuia sau a altuia din-tre cei pe care-i numim marinecunoscuþi ai culturii române.Portretele pe care ºi le-au fãcutunii altora, schimbul epistolardintre ei, jurnalele ori memorii-

Antilethe – o revistã unicat în peisajulrevuistic românesc actual

le dau seamã – peste timp – de-spre dimensiunea umanã, dar numai puþin de talentul ºi dãruireafiecãruia întru pãstrarea uneilimbi frumoase ºi curate.”

De aceea, fiecare numãr estededicat uneia dintre personalitã-þile româneºti care au trãit în exil(Vintilã Horia -  nr. 1, Mircea Po-pescu – nr. 2, ªtefan Baciu – nr. 3ºi Camilian Demetrescu – nr. 4),ediþia fiind completatã ºi cu altemateriale necunoscute publicu-lui cititor din þarã, de vreme ceexilul a fost un subiect prohibitîn timpul perioadei comuniste.Pentru edificare, enumerãm aici câteva dintre rubricile constan-te: File din literatura exilului,Reviste româneºti în exil, Dinpresa exilului, Restituiri. Texteoriginale în versiune româneas-cã sau Din exil despre exil º.a.

Numele enumerate mai sussunt încã (cvasi) necunoscutecititorului din þarã. Ne vom opri pentru o succintã prezentareasupra artistului de talie interna-þionalã – Camilian Demetrescu,deºi fiecare dintre cei patru a cã-ror activitate culturalã formeazãtematica unui  numãr din Antilet-he s-ar cuveni prezentat cu  maimulte amãnunte asupra operei li-terare (ori artistice), dar ºi a acti-vitãþii jurnalistice ºi chiar de cti-tor de reviste, cum a fost cazullui  ªtefan Baciu.

„Nãscut în 1924 la poalelemunþilor Bucegi (la Buºteni) – aºacum se menþioneazã în primul ar-

ticol („Artistul ºi gânditorul Ca-milian Demetrescu”) –, acesta vaabsolvi Academia de Arte Fru-moase din Bucureºti, frecven-tând, în paralel, ºi cursurile facul-tãþilor de medicinã ºi de filosofie.Începând din 1950 ºi pânã în 1969,artistul a traversat o perioadã deintensã activitate afirmându-seatât în sfera artelor plastice (caparticipant  la numeroase expo-ziþii din þarã ºi din strãinãtate), darºi printr-o intensã activitate pu-blicisticã pe teritoriile criticii despecialitate, devenind director alrevistei Arta.”

Dar multe amãnunte asupraactivitãþii sale în plan artistic ºijurnalistic le aflã cititorul (în pa-ginile numãrului  4) din interviu-rile cu soþia lui Camilian, MihaelaDemetrescu, precum ºi cu artis-tul însuºi, cel în care acesta esteintervievat de Marilena Rotaru ºi,respectiv, de Mircea Brenciu(acesta din urmã fiind ºi ultimulinterviu pe care l-a acordat Cami-lian Demetrescu).

Extragem pentru exemplifica-re câteva dintre aprecierile – pri-vind omul ºi opera sa – pe care lesemneazã în paginile revistei uniidintre semnatari. Astfel, Marile-na Rotaru, în preambulul  inter-viului aratã cã „A fost unul din-tre oamenii pe care rar îi poþi în-tâlni. Artist, scriitor, cãrturar.”Dan Anghelescu, în articolul dedeschidere a „Mozaicului portre-tistic”, intitulat „Artistul ºi gân-ditorul Camilian Demetrescu”,

scrie despre „mutaþiile înregistra-te la nivelul limbajului sãu artis-tic”, datorate, probabil, ºi resta-urãrii bisericuþei de la anul 1000,precum ºi despre „re-întoarcerilecãtre un nou ev mediu în carealegoria ºi simbolul revin în primplan”.

Iar aceste alegorii ºi simbolurisunt cel mai bine reliefate în tapi-seriile sale, câteva dintre ele, celedin ciclul Hierofaniilor, fiind, din2007, aºa cum informeazã Mari-lena Rotaru, „expuse în sala deaudienþe a Vaticanului, acolounde Papa primeºte regii, împã-raþii ºi preºedinþii planetei. Unmare artist român, Camilian De-metrescu, salutã pentru totdeau-na, din inima Vaticanului, cape-tele încoronate ºi ºefii cancelarii-lor acestei lumi.”

Cele câteva repere privind ca-pitolul dedicat lui Camilian De-metrescu s-ar cuveni completa-te cu altele din celelate rubrici,cu semnalarea poemelor semna-te de Virgil Ierunca, Horia Sta-matu ori ªtefan Baciu, cu un frag-ment din Memoriile unui fostSãgetãtor de Vintilã Horia, cuprezentarea uneia dintre cele maiimportante reviste din exil – Li-mite de cãtre Mihaela Albu, cudouã articole ale lui CamilianDemetrescu publicate în aceastãrevistã ºi multe altele.

Pe scurt, revista Antilethe nepune în faþã acea „Românie” dedincolo, care, aºa cum sublinia-zã Mihaela Albu („în numele re-

dacþiei”) „a fost reprezentatã devaloroºi intelectuali – scriitori,filosofi, jurnaliºti, oameni deºtiinþã ºi, nu în ultimul rând, decâþiva politicieni.” Activitateascriitoriceascã desfãºuratã de eiîn exil este astfel subiectul  prin-cipal al acestei „publicaþii-oglin-dã a fenomenului cultural româ-nesc desfãºurat în teritoriile dinafara þãrii”. Prin  ea, se aratã, edi-torii doresc sã ofere „o mai bunãcunoaºtere a vieþii ºi activitãþii –nu de puþine ori dramaticã ºicomplexã – a celor pentru careexilul a fost, aºa cum afirmasemetaforic Monica Lovinescu, „oparantezã cât o existenþã”.

nnnnn Camelia Zãbavã

Nota red. Cititorii interesaþi sepot adresa pentru abonamentEditurii Aius, persoanã de con-tact Sorina Bela, tel. 0721 106 540.

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

19, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

Zorile

Bãtrâne amândouã suntem,mirosim amândouãa pãmânt ºi a rouã.Pentru scurt timp încãrãsuflarea luminii meleîþi va lãcrima ochii.

Bãtrâna

Zori ceþoºi, lãsaþi-mãsã trudesc în tãcere,în bezna vetrei.Bezmeticã dimineaþacobor pe scãri.

Zorii

Uscat precum chipul tãuun vânt alb rãsuflãmuribund prin sat.Uºor susurã rãcorile,în liniºtea locurilorfocul trosnind te simtetrudind, bunico.

Bãtrâna

Poate de departeprintre aceste biete casenu sunã clopotele?

nnnnn PIER PAOLO PASOLINIun dialog poetic

în friulanã:dialogul dintre

o bãtrânã ºi zori

S-au împlinit, în noiembrie trecut,38 ani de la asasinarea lui PierPaolo Pasolini, a cãrui faimã con-

tinuã ºi azi sã-l situeze printre cele mai im-punãtoare personalitãþi ale spaþiului cul-tural italian. ªi nu numai!

Întemeiat, scurt timp de la tragica samoarte pe plaja de la Ostia de lângã Roma,Centrul de Studii care-i poartã numele - cusediul în casa ce aparþinuse mamei sale,Susanna, la Casarsa, în provincia Friuliunde a se aflã ºi locul sãu de veci - conti-nuã sã-i promoveze glorioasa postumita-te, nu doar prin reuniuni, simpozioane ºicongrese de indiscutabil nivel interpre-tativ, ci ºi prin descoperirea ºi publica-rea unor numeroase manuscrise risipitede autor de-a lungul existenþei sale tu-multuoase. Relativ recent, prestigioasapublicaþie AUT AUT, care continuã sãaparã prin grija Universitãþii din Udine,îi consacrã un întreg numãr, rod al unorcontribuþii academice ale facultãþii deprofil al respectivei Alma Mater, în ca-drul cãruia vãd întâia oarã lumina alte cre-aþii poetice pasoliniene, scrise în primasa tinereþe petrecutã pe meleagurile friu-lane, în dialectul local, pentru al cãrui sta-tut de limbã neolatinã a militat în mod înmod constant.

Reproducând în aceastã paginã de re-vistã unul dintre DIALOGURILE - regãsi-te graþie unei donaþii, în transcrierea criti-cã realizatã de Piera Rizzolatti ºi transpu-nerea în italiana literarã semnatã de Ange-la Felice – potenþeazã, într-un mod maimult decât evident, profilul poetic, pe câtde complex, pe atât de controversat, nuo datã umbrit de celelalte laturi ale vo-caþiei sale creatoare de o rarã polivalen-þã. ªi o facem nu fãrã a însoþi acest actde restituire cu un poem al unuia dintremarii poeþi ºi prieteni ai autorului, ve-net ºi el ºi deopotrivã iubitor al dialectu-lui, Andrea Zanzotto, cu care de altfelPasolini ºi-a intersectat – tocmai în aceiani friulani – destinul, ca dascãli în ace-eaºi ºcoalã medie din provincia Friuli.

ªi nu fãrã a relua în acest context ojudecatã a liricii sale dialectale pe careo avansam în studiul monografic pe carel-am publicat, la 20 de ani de la asasina-rea sa, sub titlul Pier Paolo Pasolini.Ereticul corsar, la editura Pontica ºi dininiþiativa regretatului Marin Mincu:

O poeticã a senzualitãþii necenzura-te, deci, dar ºi a nostalgiei ca remediu dedepãºire a relaþiei resentimentale cu lu-mea ºi de întoarcere eternã, nietzsche-eanã, pe axa temporalitãþii, egalã cu eaînsãºi, în prospecþia unui autor atât deradical antiiluminist cum a fost Pasolini.Poezia este încã susur ºi cântec, desco-perire genuinã ºi conservare de tainã,descântec ºi rugãciune, dupã cum abiamai târziu, prin anii marilor sale scan-daluri cu toatã lumea, aceeaºi poezie seva prelinge în imprecaþie ºi blestem; nar-cisismul este, prin urmare, urmã, semn,pecete a unei genuitãþi originate în ac-tul naºterii, într-un anume loc ºi într-unanume cod expresiv, cele friulane: „Vinoaici, printre noi/ cãci aici se trãieºte/se trãieºte ca vii ºi ca morþii,/ asemeniunei ape neºtiute printre sepii.// O, co-pile! Mã nasc/ în mireasma pe careploaia/ o suspinã din plaiuri de iarbãºi vise…// Mã nasc în oglinda de rouã./În acea oglindã Casarsa –/ aºa cumplaiurilor de rouã –/ tremurã într-untimp strãvechi.// Îmi amintesc, Narcis,aveai culoarea/ serii când clopotele amoarte vestesc”.

Traducere ºi prezentare:George Popescu

Bãtrâna

Eu sunt bãtrânã, ce mai vrei,nu am nimic de iubit.Ce viaþã închisã-n casã!Eu singurã în tãcereteamã mi-e sã fac necazuri.

Zorii

Priveºte focul aprins,bunico, lucind în beznã.Pune laptele la fiert.

Bãtrâna

Ah, Maria, ce târziu!rãu am mai întârziat.

Zorii

Luceºte în pãrul tãu[…] în suferinþã.În friguroasa rouãse aprind sclipiri.Merg cu picioarele desculþeprin ruguri ºi prin pajiºti,spre Castions, Orcenigo…

În rouãse aprind sclipiri,eu merg desculþãprin pajiºti ºi ruguri,cu albul soarespre Orcenigo.

nnnnn ANDREA ZANZOTTO

argintii noduri aletrecerilor tale

Traversând Friuli1

ªi acum – poate – nicicând –eºti în facerea ºi desfacereade pajiºti gânduri spini arºi de azur, clipã de clipã, din câmpii pânã-n munþiprimordiali

Nu-i nimic care sã poatãepuiza aceastã inimaginabilã vibrilaþienici mânã care sã pãtrundã hotãrândun sens ultimativ– ca într-un film fosilã – vieþii tale

o, Spiriduºule2

Aproape pe brânci ºi orbi pe jumãtate daraproape bucuroºi încruciºãm deja

Zorii

Da. Tu însã pentru o clipãte vei putea rugala îndepãrtata dimineaþã.ªi sã te condamni sã sufliîn moarta funingine.ªi lovind crengilede suferindul genunchi.

Bãtrâna

Aºa mereu de una singurãîn casa îmbeznatã. /(întunecatã?)

Zorii

ªi ce-mbeznatã ºi grãdina!Acolo tu pompezi apãîn recile crengi.

Bãtrâna

O, Doamne, bãtrâne suntem.Dorm toate rubedeniile,strigã dacã le trezesc.

Zorii

ªi pe urmã toatã ziulicanu vorbesc ºi nu te privesc.

argintiile noduri ale trecerilor talespre alte povestiri

alte elemente………………………..

1 În original, în dialectul friulan: For a paral Furlan.

2 În original, în dialectul friulan: Benan-dante, fãpturi neliniºtitoare, dar pozitive înstrãvechiul folclor friulan.

dialog între o bãtrânã ºi zori(1945)

20 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019

nnnnn PETRIªOR MILITARU

avangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

va

ng

ard

e

Ilarie Voronca, Journal in-édit, suivi de Beauté de ce mon-de (Poemes 1940-1946), LesHommes sans Epaules éditions,Paris, 2018.

Ilarie Voronca (pe numelesãu adevãrat Eduard Mar-cus1) s-a nãscut la 31 de-

cembrie 1903, la Brãila. IlarieVoronca este poet avangardistromân de origine evreiascã ºieditor al revistelor de avangar-dã 75 HP (împreunã cu VictorBrauner) ºi Integral. Debutulpoetic este marcat de volumulRestriºti (1923), publicat la Edi-tura Rahova Arte Grafice, avândcoperta ºi desenele din interiorrealizate de Victor Brauner.Apoi, a publicat în þarã încã nouãvolume de versuri: Ulise (1928,Colecþia Integral, Paris, cu unportret de Marc Chagall ºi untiraj de 206 de exemplare);Plante ºi animale. Terase,(1929, Colecþia Integral, Paris,cu desene de Constantin Brân-cuºi); Brãþara nopþilor, (1929,Editura unu, Bucureºti, cu undesen de Victor Brauner); Zo-diac (1930, Editura unu, Bucu-reºti, desen ºi copertã de M. H.Maxy; tiraj de 300 de exempla-re); Invitaþie la bal (1931, edi-tura unu, Bucureºti, cu un desende Victor Brauner ºi un tiraj de100 de exemplare); Incantaþii(1931, Editura „Cultura Naþio-nalã”, Bucureºti, cu portret deMiliþa Petraºcu pe frontispiciu);Petre Schlemihl (1932, Tipo-grafia Bucovina, Bucureºti, cuilustraþii de Victor Brauner, Ju-les Perahim ºi Michonze; tirajde 230 de exemplare); Patmosºi alte ºase poeme (1933, Edi-tura Vremea, Bucureºti); Micmanual de fericire perfectã/Petit manuel du parfait bon-heur (1973, Editura Cartea Ro-mâneascã, Bucureºti, traducereºi prefaþã de Saºa Panã). În 1972,este publicatã, în douã volume,antologia Poeme alese (EdituraMinerva, Bucureºti, ediþie îngri-jitã ºi prefaþã de Saºa Panã). ÎnRomânia, Ilarie Voronca a folo-sit, de asemenea, pseudonimulAlex Cernat Roneiro Valcia. Totîn perioada româneascã, îi aparºi douã volume de eseuri: Adoua luminã, (1930, Edituraunu, Bucureºti, cu un tiraj de250 de exemplare) ºi Act de pre-zenþã, (1932, Colecþia „Carte cuSemne”, Bucureºti). EmilianGalaicu-Pãun, în prefaþa la ceamai recentã antologie2 dedicatãpoeziei lui Voronca, remarcatocmai aceastã concordanþã în-tre viziunea teoreticã a lui Vo-

ultimul Ilarie Voroncaronca ºi practica sa poeticã,semn al unitãþii eului poetic, alunui univers liric bine închegat,având o conexiune specificã:„Admirabilã, totodatã, coerenþacu care scrierea & gândirea po-eziei au mers mânã-n mânã într-un ritm de-a dreptul halucinant(zece cãrþi de poezie ºi douã deeseuri, A doua luminã, 1930, ºiAct de prezenþã, 1932, într-undeceniu) or, aceastã congruenþã– cuvânt drag inimii mele – estemarca unor spirite vizionare carese încred în misiunea prooroci-toare a cuvântului, în religia abs-tractã ºi înaltã a scrisului (Întremine ºi mine)”. Dar, pe lângãaceastã subtilã sincronizare lanivelul creaþiei literare, devinefoarte interesantã componentavizionarã la care face referireantologatorul. Ne referim aici lanivel biografic, fiindcã Jurnalulinedit publicat de curând ne lã-mureºte tocmai de ce un autorsolar, optimist, expansiv3 ca Ila-rie Voronca – titlurile unor vo-lume ca Beauté de ce monde sauLa Joie est pour l’homme suntcât se poate de grãitoare înaceastã direcþie – a comis ungest atât de surprinzãtor cumeste cel al sinuciderii.

În 1927, publicã primul vo-lum de poezie la Paris: Colom-ba, apãrut în Colecþia Integral,cu o copertã de Sonia Delaunayºi portrete de Robert Delaunay,având un tiraj de 134 de exem-plare. În 1933 se va instala laParis ºi, naturalizat în Franþa(1938), se va ascunde în tim-pul ocupaþiei ºi va publica în ur-mãtorii ani aproape douãzeci devolume de versuri în limbafrancezã printre care se numã-rã ºi Ulysse dans la cité (1933,Éditions du Sagittaire, Paris,traducere în francezã de RogerVailland, prefaþã de GeorgesRibemont-Dessaignes, cu unportret de Marc Chagall), L’ap-prenti fantome et cinq poemesde septembres, (1938, Les Édi-tions des Presses du Hibou, ti-raj de 100 de exemplare hors-commerce) sau Beauté de cemonde (Éditions du Sagittaire,1940). Ofiþer în rezervã, Voron-ca a fost demobilizat în 1940,iar apoi se va refugia la Marsi-lia, aproape de Rodez, unde vaadera la Rezistenþa Francezãpentru combaterea nazismului.La mijlocul lunii octombrie elva reveni la Paris, iar pe data de4 aprilie 1946 îºi va lua viaþa ºiva fi înmormântat la cimitirulparizian din Pantin.

Interesant este cã întrebarea„De ce s-a sinucis Voronca?” aconstituit, încã din 2011, sub-iectul unei dezbateri ce a avutloc pe 3 noiembrie, la sediulfilialei Cluj a Uniunii Scriito-rilor ºi a fost organizatã în co-laborare cu revista Apostrof ºiFacultatea de Filosofie a Uni-versitãþii Babeº Bolyai. Mani-festarea a fost declanºatã depublicarea, în numãrul 6/ 2011al revistei Apostrof, a celordouãsprezece scrisori inediteadresate de Ilarie Voronca prie-tenului sãu, medicul Saul Axel-rud, în intervalul 1943-1946.Cu aceastã ocazie, istoricul Ca-rol Iancu (profesor la Univer-sitatea din Montpellier)4, a dez-vãluit motivul sinuciderii luiVoronca: „Aceste scrisori au otriplã importanþã: în primul rând

clarificã viaþa lui Ilarie Voron-ca în perioada când se ascundeaîn sudul Franþei, arãtându-ne cãîn ciuda dificultãþilor el conti-nua sã scrie. Iniþial Voronca afost în armata francezã, dar dupãce Franþa a fost înfrântã a fostdemobilizat ºi a trebuit sã se as-cundã, fiind un evreu hãrþuit.Totuºi, în anii 1941, 1942, ’43,’44 a avut o activitate importan-tã, scriind o serie de cãrþi pu-blicate postum. În al doilearând, aceste scrisori explicãdrama lui Ilarie Voronca pãs-trând o tandreþe pentru Colom-ba Voronca, dar fiind pasionatde misterioasa Rovena. În altreilea rând, aceste scrisori, înspecial ultima, ne explicã mo-tivul sinuciderii sale. Printrerândurile acestor scrisori seîntrevede un om foarte tulburat,foarte singur. Se separase deColomba ºi era bolnav de pleu-rezie. Printre rânduri transpareºi solitudinea poetului, nu nu-mai a omului: drama pe care atrãit-o ca evreu care se ascun-dea, urmatã de speranþa ºi bu-curia eliberãrii. Când credea cão viaþã nouã începe pentru el –lucru reflectat ºi de ultimul sãumanuscris: Mic manual de fe-ricire perfectã – iatã cã la 4aprilie 1946 s-a sinucis”. Însã,semnificaþia mai profundã agestului lui Voronca o surprin-de, cu rafinamentul hermeneu-tic caracteristic, Petre Rãilea-nu în prefaþã la ediþia de faþã:„[…] Cuvintele scrise cu cer-nealã verde, ca o priveliºte lu-minatã, sunt acolo ca un me-mento adresat lui însuºi ºi care,fãrã nici o îndoialã, exprimãuimirea lui Sasa Pana în faþaacestei circumstanþe singulare:poetul Ilarie Voronca scrie unjurnal direct ce exprimã propriavoinþã de a-ºi pune capãt vieþiiºi chiar o anumitã urgenþã de aacþiona, dar îi ia timp sã batã(sau sã scrie) la maºinã, sã ci-teascã ºi sã reciteascã, sã co-recteze greºelile grave ºi sãfacã niºte intervenþii. Scriptamanent. Pe marginea neantului,poetul se proiecteazã în viitor,iar cãrþile pe care le-ar fi datlumii ºi pe care le pregãteºtepânã în ultima clipã reprezintãviaþa sa de rezervã.”5

Pe lângã Jurnalul inedit, cu-tremurãtor de atent îngrijit sti-listic ºi de un înalt nivel de ex-presivitate, ediþia de faþã maicuprinde, în secþiunea a doua acãrþii, mãrturiile ºi studiile luiTristan Tzara, Stéphane Lupasco,Eugene Ionesco, Georges Ribe-mont-Dessaignnes, Jean Cas-sou, Jean Follain, Claude Sernet,Yves Martin sau Alain Simondespre opera lui Ilarie Voronca.Memorabilã, în acest sens, esteafirmaþia lui Guy Chambelland:„Îl situez pe Ilarie Voronca, poetal contradicþiei noastre uman-poetice, poet al emoþiei ºi alfeeriei, alãturi de cei mai maripoeþi”. Un merit în plus al ac-tualei ediþii este cã, în cea de-atreia parte, ea cuprinde integra-la operei poetice a lui Voroncapublicatã în limba francezã, reu-nitã sub titlul Beauté de ce mon-de. În acest context, publicareaîn original a Jurnalului inedital lui Voronca este un evenimenteditorial major în rândul cãrþi-lor publicate în 2018 despreavangarda noastrã istoricã.

1 Motiv pentru care prietenii dela revista unu îl alintau Edy, aºa cumapare ºi în jurnalul lui Geo Bogzasau în memoriile lui Saºa Panã.

2 Ilarie Voronca, peste diagonalasângelui, Poeme alese de EmilianGalaicu-Pãun, Editura Cartier, Chiºi-nãu, 2016, pp. 16-17.

3 Într-o discuþie particularã, Vla-dimir Panã îmi mãrturisea cã, dintretoþi avangardiºtii care veneau în vizitãla tatãl sãu, cel mai mult l-a impresio-nat Ilarie Voronca prin înãlþimea, ele-

ganþa ºi prestanþa pe care le emana,trãsãturi pãstrate în memoria copiluluice îl privea plin de admiraþie ca ºi cumte-ai uita la un actor celebru.

4 Vezi ºi Carol Iancu, „Ilarie Vo-ronca, poet al modernitãþii ºi al iubi-rii”, în Apostrof nr. 6/ 2011.

5 Ilarie Voronca, Journal inédit,suivi de Beauté de ce monde (Poe-mes 1940-1946), Les Hommes sansEpaules éditions, Paris, 2018, pp.27-28.

Voronca – portrait-cubiste – Victor Brauner (1925)

Ilarie Voronca