Liturghia aproapeluiViaþa creºtinã se desfã-

ºoarã într-o întreitã liturghi-sire: liturghia inimii, litur-ghia euharisticã ºi liturghiaaproapelui. Cele trei sunt com-plementare. Niciuna nu este

întreagã fãrã celelalte douã. Prin liturghiainimii, sufletul aduce jertfã de rugãciuneºi de fapte de iubire. În Liturghia euharis-ticã sufletul se împãrtãºeºte cu Hristos princuvânt, cântare ºi rugãciune comunã, darmai ales prin Sfânta Împãrtãºanie, ºi reali-zeazã comuniunea sublimã cu Dumnezeu:"Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sânge-le Meu are viaþã veºnicã", zice MântuitorulHristos. Prin liturghia aproapelui, creºtinuldezvoltã comuniunea de iubire cu Dum-nezeu prin inima celui aflat în suferinþã.Calea spre Împãrãþia lui Dumnezeu trece

obligatoriu prin casa ºi inima celui sufe-rind. Sf. Ioan Teologul ne spune: "Dacã zi-ce cineva: Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fra-tele sãu îl urãºte, mincinos este! Pentru cãcel care nu iubeºte pe fratele sãu, pe carel-a vãzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a vã-zut, nu poate sã îl iubeascã" (1 Ioan 4, 20).

În Liturghia euharisticã existã un mo-ment final în care preotul se adreseazã cre-dincioºilor cu îndemnul: "Cu pace sã ieºim!",la care aceºtia rãspund: "Întru numele Dom-nului!" Îndemnul ne invitã sã ieºim dinbisericã cu pace, spre împlinirea porunciiiubirii aproapelui, deoarece toatã legeamoralã "se cuprinde într-un singur cuvânt:iubeºte pe aproapele tãu" (Galateni 5, 14).

Creºtinul vede în persoana sãraculuipe Însuºi Hristos. De aici proverbul: "Cinepe sãrac ajutã, pe Dumnezeu împrumutã".Chiar Domnul ne descoperã acest lucru:"Veniþi, binecuvântaþii Pãrintelui Meu, moº-teniþi Împãrãþia cea pregãtitã vouã… cãci

flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc;însetat am fost ºi Mi-aþi dat sã beau".

Milostenia primeazã în faþa tuturorcelorlalte fapte bune. "Dacã la poarta tabate un sãrac ºi tu atunci te rogi, rugãciu-nea ta devine pãcat dacã nu te scoli sã-lmiluieºti pe cel ce strigã de durere", ziceaPetre Þuþea. Iatã de ce Biserica noastrãîndeamnã mereu pe toþi creºtinii "sã nuiubim numai cu vorba, numai din gurã, cicu fapta ºi cu adevãrul" (I Ioan 3, 18). Sãnu uitãm însã cã milostenia nu înseamnãbanul aruncat cerºetorului pe stradã, acþi-une mai degrabã pãcãtoasã, pentru cã în-treþine fie diverse patimi, fie pe cei care seascund în spatele cerºetorilor. Milosteniase îndreaptã cãtre aproapele lovit de sufe-rinþã ºi constã fie în ajutor material, darmai ales în iubire ºi rugãciune, pentru cãlipsa iubirii este mult mai cruntã decâtlipsa confortului. Cu ce mãsurã mãsurãm,cu aceea ni se va mãsura.

Anul III, nr. 30iulie 2009

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

CCee ssãã ffaaccãã DDuummnneezzeeuu ccâânndd nnuu SSee mmaaii ppooaattee îînnþþeelleeggee ccuu nnooii??

Stresul este o provocare cu carefiecare dintre noi ne-am întâl-nit. Ceea ce, poate, nu ºtim, estecã bãrbaþii ºi femeile reacþio-neazã diferit la aceastã presiu-ne, iar acest lucru ne afecteazãde multe ori cãsnicia. (pag. 9)

Ce înseamnã pentru noi Sf.Liturghie? O trãim sau doar par-ticipãm ca la un spectacol, une-ori parcã plictisitor? (pag. 14)

De multe ori suntem cuprinºide tristeþe, sentiment care neparalizeazã voinþa ºi ne alungãbucuria. Ce este însã tristeþea ºice se ascunde în spatele ei?

(pag. 7)

Înfruntarea stresului

Cum trãimSfânta Liturghie?

Tristeþea, întrenormalitate ºi patologie

Editorial de Pr. Rãzvan Timofte

Din cuprins

(pag. 3)

2

Construcþia acestei clãdiri a început înoctombrie 2007, pânã la sfârºitul acelui anfinalizându-se demisolul. Lucrãrile aucontinuat în primãvara anului 2008, cânds-a construit parterul ºi a fost posibilãmutarea birourilor din vechiul sediu. Pânãla sfârºitul lui 2008 s-au finalizat lucrãrilela parter ºi primul nivel.

La începutul anului 2009 s-au finisatºi au devenit funcþionale încã douã birouri,s-au continuat lucrãrile cu încã un etaj,mansarda ºi, în final, acoperiºul. Deasemenea, clãdirea este dotatã cuenergie electricã, apã curentã, cana-lizare, gaz metan, instalaþie de încãl-zire la parter, geamurile sunt din lemnstratificat, iar acoperiºul din þiglã.Iatã cum, într-un timp relativ scurt,din octombrie 2007 pânã în iunie2009 s-a ridicat o clãdire impunã-toare, care de acum înainte mai arenevoie doar de lucrãri de finisare.

O mare parte din spaþiul acestuinou sediu poate fi pus la dispoziþiacelor care doresc sã închirieze.Demisolul, cu o suprafaþã de 450mp ºi o înãlþime de 3,5 m are treicãi de acces ºi este disponibil înîntregime. Parterul gãzduieºte unhol spaþios pardosit cu gresie, osalã de conferinþe înaltã de 6 m, cubalcon ºi o capacitate de 250 delocuri; în partea stângã se aflã unbirou pentru contabilitate, iar înpartea dreaptã alte douã birouri, alpãrintelui protopop ºi al pãrinteluisecretar. La acest nivel se mai gã-sesc trei încãperi: douã dintre elegãzduiesc arhiva, iar a treia e ma-gazie pentru lumânãri. Tot la parterse mai gãsesc grupurile sanitare.

La etajul 1 sunt construite douãapartamente cu balcon, de aseme-nea disponibile pentru închiriat.Tot posibili chiriaºi aºteaptã ºi eta-jul 2, cu întreaga sa suprafaþã. Man-sarda este construitã pe douã nive-le, primul dintre ele fiind liber, iar lacel de-al doilea urmând sã se ame-

najeze o capelã care va aveahramul Soborul Sfinþilor Apos-toli, prãznuit la 30 iunie. Curteaacestei clãdiri are o suprafaþã de 3000 mp,iar în faþã ºi lateral sunt amenajate aproxi-mativ 20 de locuri de parcare.

Coordonator al tuturor lucrãrilor a fostneobositul Pãrinte Protopop Ioan Ciocancare, pe lângã dificila misiune de a ridicacatedrala din centrul Fãgãraºului, ºi-a asu-mat ºi sarcina ridicãrii acestui nou sediu.

"Odatã cu finalizarea lucrãrilor de con-strucþie ale acestui nou sediu mulþumesclui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã ducem labun sfârºit ridicarea clãdirii ºi vreau sã mul-þumesc tuturor preoþilor din Protopopiatcare au sprijinit financiar ºi moral aceastãlucrare", ne-a spus pãrintele protopop.

Pr. Ovidiu Bostan

RRiidd ii ccaarreeaa nnoouulluuii sseedd iiuu aa ll PPrroo ttooppooppiiaa ttuu lluuiiaa aa jjuunnss ll aa ff iinnaa ll

Eveniment

ªinca Nouã a avut maimulte aºezãminte mona-hale. Chiar localnicii, cândau fugit din ªinca Veche,pentru cã nu doreau sã ac-cepte trecerea forþatã lagreco-catolicism, ºi au în-fiinþat localitatea ªincaNouã, au gãsit mângâiereduhovniceascã la unul din-tre ele. De aceea, parcã au pãstrat adânc însufletele lor dorul de mãnãstire. Iatã cã, dupãveacuri de aºteptare, visul le este împlinit: laºapte kilometri de sat, pe locul unui alt vechiaºezãmânt dispãrut în urma prigoanei pusã înaplicare de generalul Bukov, au fost desco-perite de curând ruinele unei biserici de piatrã,împodobitã cu picturã în frescã. În acest loc,unde slujirea a fost întreruptã de atâta vreme,se ridicã astãzi schitul cu hramul „DuminicaSfinþilor Români“. Stareþul aºezãmântuluieste Pãrintele Matei Bilauca, care va sluji aiciîmpreunã cu obºtea de cãlugãri ce a vieþuitpânã nu demult la ªinca Veche.

Locul unde se ridicã clãdirea care va adã-posti câteva chilii ºi un paraclis a fost vizitat îndupã-amiaza zilei de duminicã, 5 iulie, decãtre Preasfinþitul Andrei, Episcopul Vicar alArhiepiscopiei Sibiului. Drumul de munte,anevoios ºi îngust, le-a amintit vizitatorilor deMuntele Athos ºi de alte sihãstrii greu accesi-

bile. Frumuseþea rãcoroa-sã a pãdurii ne-a mai es-tompat din emoþiile cãlã-toriei, pentru care ar fifost mai potrivit un tractor(cu care se parcurge înmod obiºnuit distanþa pâ-nã la mãnãstire) sau o ma-ºinã de teren. Liniºtea ºifrumuseþea locului, nu de-

geaba ales în vechime pentru mãnãstire, ne-auºters însã cu totul din inimã îngrijorãrile.Aflate în binecuvântata pauzã duminicalã,lucrãrile ne-au fãcut sã apreciem binecu-vântarea locului, dar ºi sã înmulþim rugãciu-nea pentru cei care s-au implicat în reînviereavetrei monahale, pentru cã munca se vesteºtea fi lungã ºi anevoioasã. Ceea ce pare însãgreu pentru oameni, se plineºte uºor cu aju-torul Domnului ºi cu iubirea omului, de careau dat dovadã din plin sãtenii din ªinca Nouã,în frunte cu primarul lor, Dumitru Flucuº, ºipãrintele paroh Sorin Suciu.

Dacã doriþi sã vã faceþi parte a ctitorieiacestui nou (ºi vechi în acelaºi timp) aºe-zãmânt monahal, puteþi face acest lucru con-tribuind, din puþinul fiecãruia, la ridicarea lui.Contul care vã stã la dispoziþie este deschis laBanca Româneascã, filiala Fãgãraº:

RO 79 BRMA 0082 0292 1630 0000Natalia Corlean

Pe strada Andrei Mureºanu, la numãrul 2, se înalþã astãzi noul ºiimpozantul sediu al Protopopiatului Ortodox Român Fãgãraº. Construitpe o suprafaþã de 450 mp în formã de cruce cu o turlã octogonalã, cudemisol, trei nivele ºi mansardã, acest nou sediu este întru totul pregãtitpentru noile nevoi ale protoieriei ºi gata pentru a primi potenþiali chiriaºi.

Un nou aºezãmânt monahal: ªinca NouãÎn curând, în pãdurile de la ªinca Nouã se va auzi din nou glas de rugãciune. Pe locul

unei vechi vetre monahale se ridicã o nouã mãnãstire, cu sprijinul localnicilor inimoºi.Sihãstria unde au fost începute lucrãrile a fost vizitatã duminicã, 5 iulie, de cãtre PS Andrei.

3Actual

ªtim ºi sã mulþumim,nu doar sã cerem?

Slujba Sfintei Liturghii, pe care o sã-vârºim în fiecare duminicã sau sãrbãtoaresau în alte zile, în care se actualizeazã pen-tru noi Cincizecimea, se mai numeºte ºiEuharistie - mulþumire, tocmai pentru cãÎi mulþumim Sf. Treimi pentru darurile Sa-le revãrsate asupra noastrã, pentru toatecele ce le-am primit din bunãtatea Sa, pen-tru cele arãtate ºi pentru cele nearãtate,pentru sãnãtate ºi bunãstare, pentru reali-zãrile în familie, la ºcoalã, în profesiune.

Desigur, avem ºi greutãþi, necazuri ºiîntristãri multe, parcã tot mai multe. Îimulþumim lui Dumnezeu ºi pentru aces-tea? Dar sã fim sinceri, nu o prea facem.Mai mult, adeseori uitãm sã-I mulþumimpentru binele pe care îl primim din pricinagreutãþilor pe care le suferim, ca îndrep-tare de la Dumnezeu.

Cu atât mai mult, uitãm de bineleprimit când necazurile se adunã. Dacãprivim în urmã, la cele douã decenii de lacãderea comunismului, nu ne bucurãmatât de mult, precum s-ar cuveni, de daruleliberãrii pe care ni l-a fãcut Dumnezeu,cât ne supãrãm pentru starea în care amajuns: foarte multe boli grave, epidemii,multe morþi premature, sinucideri aletinerilor, ºomaj, nedreptate, corupþie,înstrãinare de casã, secetã, cutremure,alunecãri de teren, inundaþii, dereglare aclimei, crizã financiarã ºi economicã.

Ce facem cu darurile primite?Ne punem, desigur, întrebarea: De ce

aceastã degradare a vieþii noastre? A înce-tat Dumnezeu sã fie iubitor faþã de noi?Nu mai avem în cer un Pãrinte bun la CareS-a înãlþat Mântuitorul ca sã ne trimitã peDuhul Sfânt ºi, odatã cu Acesta, toatedarurile Lui? ªi-a întors Dumnezeu faþa dela noi? Sau, mai degrabã, noi L-am uitat?Ce ar trebui sã facã Dumnezeu cu noi?

În negrãita Sa bunãtate, Dumnezeu dãtuturor sãnãtate, dar noi o cheltuim trãinddezordonat, numai pentru plãcere ºi negli-jând rânduiala posturilor. Dumnezeu ne dãfrumuseþe trupului, dar noi îl afiºãm dez-

golit, pretutindeni, ca sã trezimpoftele cele ruºinoase. Dumne-zeu ne dã minte luminatã, darnoi o folosim ca sã înºelãm ºi sãprofitãm necinstit de ceilalþi.Dumnezeu ne dã bunãstare, darnoi o transformãm în lãcomie ºi invidie. Eldã roade bogate, dar noi nu mai încetãmsã furãm, sã luãm din ceea ce nu e al nos-tru. El ne dãruieºte viaþã paºnicã, dar noine învrãjbim ºi ne rãzbunãm. Dumnezeudoreºte sã ne dea armonie în familie, darnoi nu mai contenim violenþa, divorþurile,adulterele. Dumnezeu vrea sã ne dea copiibuni ºi ascultãtori, dar noi îi avortãm sau îiabandonãm la naºtere, sau îi educãm cutelevizorul sau îi pãrãsim pentru câºtigu-rile materiale. Dumnezeu doreºte sã avemcopii sãnãtoºi, dar noi umplem þara cuanticoncepþionale ºi plãtim campanii devaccinare. Dumnezeu doreºte sã avemconducãtori vrednici, dar noi acceptãm cuuºurinþã prevederi legale împotriva mora-litãþii ºi a sfinþeniei vieþii, doar pentru aoferi drepturi unor minoritãþi bolnave,împotriva vieþii normale rânduite deDumnezeu.

Rând pe rând, îngãduim prin legeomorârea copiilor în pântece, prostituþia,incestul, relaþiile nefireºti. Dacã acesteasunt pãcate pe care nu le putem curma prinînchisoare, nici mãcar nu prevedem osancþiune moralã ca sã arãtãm cã preþuimcum se cuvine viaþa primitã de la Dum-nezeu ºi buna ei cuviinþã.

Suntem lãsaþi în voiainimilor noastre

Iubiþi credincioºi, ce sã facã Dumne-zeu când nu Se mai poate înþelege cu noi?Sã ne batã sau mai bine sã ne lase în voianoastrã? Despre unii ca noi, Sf. ApostolPavel spunea: “Precum n-au încercat sãpãstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, aºaºi Dumnezeu i-a lãsat la mintea lor fãrã dejudecatã, sã facã cele ce nu se cuvine”(Rom. 1, 28). Sã ne lase aºadar Dumnezeusã ajungem "plini de toatã nedreptatea, dedesfrânare, de viclenie, de lãcomie, de rãu-tate, de pizmã, de ucidere, de ceartã, de

înºelãciune, de pur-tãri rele"?

Vom fi mai li-beri, mai avuþi, maimulþumiþi de viaþãpunându-ne pe noiºi voia noastrã în lo-cul lui Dumnezeu?"Au schimbat slavalui Dumnezeu celuinestricãcios cu ase-

mãnarea chipului omului celui stricã-cios… de aceea Dumnezeu i-a dat necu-rãþiei, dupã poftele inimilor lor, ca sã-ºipângãreascã trupurile lor între ei", spuneSf. Ap. Pavel. Ce fel de viaþã vom duce, cefel de bine vom aºtepta pentru acestea dela Dumnezeu?

Desigur, nu Dumnezeu e pricina atâtorrele, ci rãtãcirea noastrã de la credinþã,abaterea noastrã de la rânduiala firii, negli-jarea instituþiei sfinte a familiei, nere-cunoºtinþa ºi nemulþumirea. Când nemerge rãu, Dumnezeu nu ne pãrãseºte,cãci nu este niciun pãcat care sã biruiascãiubirea Lui de oameni, ci El ne lasã în voiainimilor noastre. Ca un pãrinte iubitor neîngãduie cu îndelungã rãbdare ºi, dacã nuînþelegem din experienþa binelui, ne lasãsã înþelegem ce se întâmplã cu noi dinexperienþa rãului.

Dacã însã dorim iarãºi sã avem partede bine, trebuie sã încetãm rãul pe care îlfacem ºi sã-L rugãm pe Dumnezeu sã neierte. Sã alergãm la mila Lui, la iertareaLui, la iubirea Lui pãrinteascã ºi sã cerem:"Pãcatele tinereþilor ºi ale neºtiinþei nu lepomeni, ºi de cele ascunse ale noastre,curãþeºte-ne pe noi. Nu ne lepãda pe noi învremea bãtrâneþilor; când slãbeºte tãrianoastrã, nu ne pãrãsi pe noi. Mai înainte dea ne întoarce în pãmânt, învredniceºte-nesã ne întoarcem la Tine ºi cautã spre noi cubunãvoinþã ºi cu har. (…) Cerceteazã-ne penoi cu bunãtatea Ta. Izbãveºte-ne pe noi detirania diavolului. Întãreºte viaþa noastrãcu poruncile Tale cele sfinte ºi sfinþitoare.Înger credincios, pãzitor, pune poporuluiTãu ºi pe toþi ne adunã întru Împãrãþia Ta.Dã iertare celor ce nãdãjduiesc întru Tine.Iartã-le lor ºi nouã pãcatele. Curãþeºte-necu lucrarea Sfântului Tãu Duh". Amin.

†Dr. LAURENÞIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului ºi

Mitropolitul Ardealului

Ce sã facã Dumnezeu când nu Se mai poate înþelege cu noi?Cu prilejul Duminicii Pãrinþilor ºi a Copiilor, sãrbãtoritã anul acesta chiar

de Rusalii, Înaltpreasfinþitul Laurenþiu Streza ne-a adresat un cuvânt încare ne atrage atenþia asupra faptului cã nu Dumnezeu este cauza relelorce ni se întâmplã, ci stilul nostru de viaþã, atitudinea egoistã de necredinþãºi nerecunoºtinþã cu care privim lumea ce ne înconjoarã. Vã prezentãmcâteva fragmente, cu menþiunea cã subtitlurile aparþin redacþiei.

CMYK

4

Biserica ortodoxã din ªinca Veche,

cu hramul "Sfinþii Apostoli Petru ºiPavel", s-a bucurat în data de 21 iuniede vizita ÎPS Dr. Laurenþiu Streza,care a rãspuns invitaþiei pãrinteluiparoh, Iosif Florin Ciolan, de a fi înmijlocul comunitãþii pentru târnosirealocaºului de cult. O zi de mare sãrbã-toare, la care credincioºi din toatesatele comunei ªinca, împreunã cupreoþii lor, au venit sã fie alãturide ºincani în aceastã zi istoricãpentru comunitatea noastrã.

Pãrintele Mitropolit a fost în-tâmpinat la intrarea în sat de cãtredomnul primar Victor Bîrlez, îm-preunã cu fii ai satului ºi cãlãreþi,care l-au condus pânã la bisericã.

Într-o atmosferã de mare bucu-rie ºi emoþie, pãrintele paroh împre-unã cu un numãr mare de enoriaºi,îmbrãcaþi în straie de sãrbãtoare, aufãcut primirea Pãrintelui Mitropolit în faþabisericii, cântând imnul arhieresc.

Slujba de sfinþire a început afarã, apois-a înconjurat locaºul de cult, sfinþindu-sepereþii prin stropire cu apã sfinþitã ºi ungerecu Sfântul Mir ºi citindu-se la fiecare laturão pericopã din Sf. Evanghelie. Dupãintrarea în bisericã, ce s-a fãcut ca la În-viere, pãrintele protopop Ioan Ciocan a citithrisovul de sfinþire, introdus apoi înpiciorul Sfintei Mese împreunã cu sfintemoaºte, peste ele turnându-se cearã. Niºa afost închisã ºi pecetluitã, asemenea Mor-mântului Mântuitorului, iar masa altaruluia fost îmbrãcatã ºi sigilatã. ÎPS Laurenþiu asubliniat faptul cã, astfel, biserica a devenit"Mormântul Domnului, altar de jertfã ºitronul slavei lui Dumnezeu".

A urmat oficierea Sfintei Liturghiiafarã, în grãdina bisericii, iar credincioºii,plini de bucurie, s-au fãcut împreunã-rugã-tori cu Pãrintele Mitropolit, soborul de pre-oþi ºi diaconi slujitori, dar ºi cu naturaînverzitã ºi pãsãrile care acompaniau corulbisericii, într-o liturghie cosmicã la care aparticipat întreaga creaþie.

Un moment de maximã intensitate pen-tru noi, enoriaºii acestei parohii, a fost îna-inte de sfârºitul Sfintei Liturghii, când ÎPSLaurenþiu l-a hirotesit pe pãrintele parohIosif Ciolan iconom stavrofor. Aceastã dis-tincþie este încununarea activitãþii pastoralede nouã ani, timp în care pãrintele împre-unã cu enoriaºii din ªinca Veche au efec-

tuat ample lucrãri de renovare ºi înfru-museþare a întregii biserici: pictare, schim-barea mobilierului, a stranelor ºi a par-doselii, montarea unui iconostas nou,înlocuirea ferestrelor ºi a acoperiºului, ten-cuirea exteriorului, renovarea turnului ºiconstruirea unei anexe de lumânãri. Toateacestea s-au fãcut prin jertfelnicia ºidragostea de Dumnezeu a credincioºilor

acestei parohii.Pãrintele paroh, copleºit de

emoþii, a mulþumit lui Dumnezeupentru binecuvântãrile revãrsate în

decursul activitãþii sale pastorale la ªincaVeche, apoi a mulþumit Înalt Preasfinþi-tului ºi enoriaºilor care, "cu timp ºi fãrãtimp", s-au dedicat lui Dumnezeu, dorindsã aibã în sat o micã catedralã, în careneîncetat sã plece genunchii, pentru prea-mãrirea Creatorului ºi mulþumind Aces-

tuia pentru toate facerile de bine.Slujba de la bisericã s-a încheiat, însã

agapa frãþeascã de la Cãminul Cultural afost o continuare a comuniunii, la care aparticipat ºi Pãrintele Mitropolit, alãturi desoborul de preoþi ºi sãteni.

Acest eveniment va rãmâne scris îninimile fiecãrui participant, atât prin inten-sitatea lui, cât ºi prin faptul cã, prin intrareaîn Sfântul Altar, fiecare s-a simþit maiaproape de cer.

Aurelian Cîrstea, ªinca Veche

Eveniment

Sfinþirea bisericii din ªinca Veche"În Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta!"

Luna trecutã FocusBlog a dat publicitãþii unstudiu pe care specialiºtii acestui site l-au fãcut însfera blogurilor din România. Scopul a fost acelade a identifica statistic care sunt cele mai influ-ente bloguri din þara noastrã. Modalitatea de cal-cul a influenþei nu ia în considerare numãrul vizi-tatorilor zilnici care, în marea lor majoritate,ajung întâmplãtor pe un blog, ci numãrul celor care acceseazã direct pagina respectivã,precum ºi numãrul articolelor care sunt preluate pe alte site-uri. Aceºtia sunt indicii carearatã influenþa pe care un blog o are în sfera virtualã.

În acest top, spre surprinderea realizatorilor (dar ºi a noastrã), se aflã ºi site-ul pu-blicaþiei "Apostolat în Þara Fãgãraºului", pe un onorant loc 7. Aceastã clasare nu aratãfaptul cã numãrul de vizitatori unici pe zi ai blogului (care variazã între 40 ºi 150), estefoarte mare, ci altceva: „deºi ele (singurele douã bloguri cu specific religios din acesttop, locurile 7 ºi 14) nu sunt bloguri “mainstream”, au câte o comunitate construitã înjurul lor“ – spun realizatorii clasamentului.

Asta înseamnã cã cei care nu au acces la varianta tipãritã a publicaþiei ºi au ajunssã o citeascã pe internet revin pe acest site, iar ei sunt în numãr destul de mare. Deasemenea, un numãr mare de articole de aici au fost preluate de alte site-uri. Pentruacest lucru nu putem decât sã dãm slavã lui Dumnezeu, pe care Îl rugãm sã lucreze încontinuare în sufletele noastre, ale celor care realizãm cu ajutorul Lui aceastã publi-caþie, precum ºi în sufletele celor care o citesc. Natalia Corlean

Apostolat în Þara Fãgãraºului - locul 7 întopul celor mai influente bloguri din România

CMYK

5Jurnal de pelerin

ÎNCEPUTURI. Începu-turile vieþii monahale în Athosse pierd în negura vremuri-lor. Timp de cinci secole mo-nahismul atonit s-a dezvoltatîn mici sihãstrii, primele aºe-zãri monahale fiind conside-rate Vatopedu ºi Xiropotamu.Viaþa de obºte a fost introdusã deCuviosul Atanasie Atonitul, carea întemeiat în 963 MãnãstireaLavra. Celelalte mãnãstiri au fostîntemeiate pânã prin secolul alXIV-lea. Perioada de înflorire amonahismului de aici a fost întreanii 963 ºi 1453, când Athosul seafla sub directa supraveghere ºiîntreþinere a împãraþilor bizantini.

AJUTOR DE LA ROMÂNI.Dupã cãderea Constantinopolului,Muntele Athos a stat cinci sute deani sub stãpânire otomanã. Înaceastã perioadã, aºezãminteleathonite au fost foarte mult ajutatede cele douã þãri române - Moldova ºiÞara Româneascã. Domnitorii trimiteaudanii anuale în bani, sumele necesare plãþiibirului cãtre turci (pentru a asigura unoarecare statut de libertate), dar ºi pentruîntreþinere ºi reparaþii.

Dupã secularizarea averilor mãnãsti-reºti (1863), ajutoarele româneºti încetea-zã. În 1912 Athosul intrã sub tutela ºi ad-ministraþia Greciei, iar în 1926 este decla-rat republicã monahalã ortodoxã autono-mã în cadrul Greciei. Jurisdicþional ºi spi-ritual a depins ºi depinde de PatriarhiaEcumenicã de Constantinopol, care apro-bã orice numiri ºi schimbãri de stareþi ºisupravegheazã viaþa duhovniceascã.

REGULAMENT STRICT. În ceeace priveºte organizarea administrativã,Muntele Athos se conduce dupã un Re-gulament Monastic elaborat de Comuni-tatea celor 20 de stareþi, numitã Chinotita.Regulamentul stabileºte regulile de vieþui-re, drepturile ºi datoriile mãnãstirilor ºi cã-lugãrilor, precum ºi condiþiile de vizitare a

SfântuluiMunte. Înacest regu-lament se prevede interzi-cerea intrãrii femeilor în Sf. Munte. Dintrecele 20 de mãnãstiri, 17 sunt greceºti, una ru-seascã, una sârbã ºi una bulgarã. Pe lângãmãnãstiri mai existã în Sfântul Munte ºialte categorii de aºezãminte monahale:schiturile, chiliile, sihãstriile. Noi, românii,nu avem o mãnãstire a noastrã, ci doar do-uã schituri: Prodromu ºi Lacu. Schitul ro-mânesc Prodromu, închinat Sfântului Ioan,Botezãtorul ºi Înaintemergãtorul (Prodro-mos), se aflã sub jurisdicþia mãnãstirii gre-ceºti Marea Lavrã, iar Schitul Lacu, închi-nat Sfântului Dimitrie, se aflã sub juris-dicþia mãnãstirii greceºti Sfântul Pavel.

INTRAREA. Intrarea pe teritoriul Sfân-tului Munte Athos presupune obþinereaunui permis special de vizitare, eliberat decãtre biroul abilitat din Ouranopolis, înbaza rezervãrii prealabile fãcute la Biroulpentru pelerini din Tesalonic. Accesul seface exclusiv la bordul unor ambarcaþiuni,

care pleacã din Ouranopolis spre Dafni,portul de intrare al Sfântului Munte, numitaºa de la numeroºii dafini care cresc înzonã. Aici, viaþa se desfãºoarã în ritm lent.Monahii, absorbiþi de lucrarea lor duhov-niceascã, se amestecã cu pelerinii care, larândul lor, sunt cuprinºi de dorinþa de aface cunoºtinþã cu muntele sfânt. Legãturaîntre portul Dafni ºi Careia, capitala Mun-

telui Athos, este asiguratãde un autobuz, iar din Careiapelerinii au la dispoziþiemicrobuze pentru a ajungela mãnãstirile sau schiturilepe care doresc sã le viziteze.La intrarea în mãnãstire, pe-lerinii sunt întâmpinaþi, du-pã obiceiul locului, cu o bu-cãþicã de rahat, cu un pãhã-rel de ouzo (bãuturã alcooli-cã greceascã), o cafea gre-ceascã ºi apã rece. Tot a-

cest ,,meniu" repre-zintã un excelent re-vigorant al trupuluimai puþin obiºnuitcu drumurile ºi pote-cile de munte.

COMORI NE-PREÞUITE. Pe lângãfrumuseþea ºi puritateamuntelui în ansamblu, cuvãi ºi defileuri înverzitecu pãduri de pini, castani,chiparoºi, mãslini ºi da-fini, cu vârfuri semeþe, seprofileazã aºezãmintele

monahale, fie aºezate la vedere pe þãrm,fie pe versanþi, în cele mai îndrãzneþe po-ziþii. Acestea impresioneazã prin dimensi-uni ºi stilurile arhitectonice, dar mai alesprin adevãratul ,,tezaur" pe care îl deþin,fiecare dintre ele: icoane fãcãtoare de mi-nuni, sfinte moaºte, cruci conþinând lemndin Sfânta Cruce, brâul Maicii Domnului,epitafuri, veºminte liturgice, biblioteciimpresionante etc.

Cadrul natural fãrã prihanã, frumu-seþea aºezãmintelor monahale, în care nuse foloseºte curentul electric, ci doar can-dele ºi lumânãri, rânduiala liturgicã carac-terizatã prin slujbe de noapte, muzica bise-riceascã, monahii preocupaþi în perma-nenþã de cele duhovniceºti învãluie Sfân-tul Munte într-o atmosferã sacrã care îþipurificã sufletul ºi te face sã-þi doreºti sãrevii cât mai des pe aceste locuri binecu-vântate. Diac. Nicolae Lie

Muntele Athos sau Sfântul Munte, cum i se mai spune, este unul dintre celemai importante þinuturi, nu numai ale Greciei ºi Peninsulei Balcanice, ci aleîntregului pãmânt, datoritã valorii sale spirituale, aici aflându-se cea mai impor-tantã comunitate monahalã ortodoxã din lume. Datoritã poziþiei geografice privi-legiate - o peninsulã cu o lungime de circa 30 km ºi o lãþime medie de 12 km,strãbãtutã de un lanþ muntos care se terminã spre sud cu vârful stâncos alAthosului (2033 m), monahismul a gãsit în Muntele Athos un loc deosebit pen-tru izolare, într-o lume a liniºtii ºi a reculegerii.

Muntele Athos, loc de pelerinaj ºi reculegere

Schitul românesc Prodromu

Catehism pe înþelesul tuturor 6

Articolul al VII-lea„ªi iarãºi va sã vie cu mãrire sã

judece viii ºi morþii, a Cãruiîmpãrãþie nu va avea sfârºit.”

Slava lui Dumnezeu Atunci când, la „plinirea

vremii”, Mântuitorul Hristos S-aîntrupat „de la Duhul Sfânt ºi dinFecioara Maria”, El a venit în lume într-unmod umil, fãrã ca cineva sã vadã la pro-priu slava Sa dumnezeiascã. De dum-nezeirea Mântuitorului ºi-au dat seamapãrinþii dupã trup ai Domnului, rudele,ucenicii ºi contemporanii Lui, în urmafaptelor minunate pe care le-a sãvârºit peparcursul celor 33 de ani de împreunã-vieþuire cu ei, iar „mai adevãrat” slava luiDumnezeu a fost revelatã dupã moarteaSa, prin Înviere ºi Înãlþare.

Adevãrata slavã a lui Dumnezeu se vadescoperi la sfârºitul lumii, când FiulOmului nu va mai veni singur ºi necunos-cut, ci înconjurat de sfinþii îngeri ºi cumare strãlucire dumnezeiascã: „ªi vorvedea pe Fiul Onului venind pe norii ceru-lui, cu putere ºi cu slavã multã” (Matei 24,30). Tot Sf. Evanghelist Matei ne spune cãatunci „când va veni Fiul Omului întruslava Sa ºi toþi sfinþii îngeri cu El, atunci va

ºedea pe tronul slavei Sale” (Matei 25, 31).

Iisus Hristos, JudecãtorulDupã Înãlþare, Tatãl I-a dat Fiului lo-

cul cel de cinste, adicã cel de-a dreaptaLui. Mai mult, Tatãl I-a dat ºi dreptul de a„face judecatã”, adicã de a judeca lumea,la sfârºitul ei: „Cã Tatãl nu judecã penimeni, ci toatã judecata a dat-o Fiului, catoþi sã cinsteascã pe Fiul cum cinstesc peTatãl” (Ioan 5, 22).

De ce este Domnul HristosJudecãtor al lumii?

1. Pentru cã este mai potrivit ca un omsã-i judece pe oameni, iar Domnul Hristoseste Dumnezeu (dupã firea dumnezeiascãpe care nu a lepãdat-o prin Întrupare) darºi om (dupã trupul pe care l-a primit prinNaºtere).2. Ca om, Domnul Hristos cunoaºte

foarte bine slãbiciunile oamenilor, pentrucã a avut de luptat cu ele, dar cunoaºte ºi

mãsura în care oamenii potsã le depãºeascã.3. Domnul Hristos aredreptul de a judeca lumeapentru cã ªi-a dat viaþa pen-tru ea, iar prin jertfa Sa adãruit lumii puterea de ascãpa de pãcat ºi de osândã.4. Acordând Fiuluicinstea de a judeca lumea,Dumnezeu-Tatãl aratã tu-turor deofiinþimea ºi egali-tatea Sa cu Fiul, desfiinþândastfel concepþiile greºitecare au fost promovate înlume de cãtre unii ereticiprecum Arie.

Ziua neînseratãAtunci când, la Sfânta

Liturghie, preotul aºazã în Sfântul Potirmiridele (pãrticelele) celor nouã ceteîngereºti, rosteºte urmãtoarele cuvinte:„O, Paºtile cele mari ºi preasfinþite,Hristoase! O, Înþelepciunea ºi Puterea ºiCuvântul lui Dumnezeu! Dã-ne nouã sã neîmpãrtãºim cu Tine mai adevãrat în ziuacea neînseratã a Împãrãþiei Tale”. Aceas-tã „zi neînseratã” este însãºi veºniciatrãitã cu Dumnezeu. O zi dupã care nu maiurmeazã noaptea, aºa cum suntem obiº-nuiþi, pentru cã Dumnezeu este Luminãveºnicã.

Unii teologi numesc aceastã zi „ziua aopta”, o zi în care timpul nu se maimãsoarã în ore, ci în bucuria trãirii alãturide Dumnezeu, a scãldãrii în Lumina Lui, anesfârºitei împãrtãºiri de slava dum-nezeiascã. O zi de care sã ne învredni-ceascã Domnul pe toþi!

Pr. Adrian Magda

Din articolul al VI-lea al sim-bolului de credinþã am învã-þat cã, dupã Învierea Sa din morþi,Domnul S-a înãlþat cu trupul laCer. Articolul al VII-lea ne des-coperã ce sa va întâmpla la sfâr-ºitul lumii, când Fiul Omului vaveni pe pãmânt cu slavã, pentrua judeca lumea.

Vezi ce împrumut neobiºnuit ºi nemaiauzit?Unul primeºte împrumutul ºi altul este obligatsã-l de înapoi! Dar nu numai atât, ci ºi aceea cãacest împrumut nu aduce cu el nici nerecunoº-tinþã, nici vreo altã pagubã. Dumnezeu, apoi, nu

fãgãduieºte sã dea, ca aici pe pãmânt, un procent de unu la sutã,ci de o sutã de ori mai mult decât împrumutul. ªi nu semãrgineºte la atâta, ci dã atât de mult în viaþa de acum, iar înveacul ce va sã fie dã viaþa veºnicã. Aici pe pãmânt, dacã ne-arfãgãdui cineva cã ne dã numai de douã ori cât l-am împrumuta,i-am da cu dragã inimã toatã averea noastrã, deºi de multe ori

nerecunoºtinþa e mare ºi multe sunt poftele lacomilor.Mai mult chiar, aici pe pãmânt mulþi oameni de foartebunã credinþã nu întorc împrumutul, fie din nere-cunoºtinþã, fie cã sunt împiedicaþi de multe ori de sãrã-cie. Dar cu împrumutul pe care-l facem Stãpânului tu-

turor nu se petrece lucrul acesta; împrumutul rãmâne întreg ºiDumnezeu ne fãgãduieºte sã ne dea aici înapoi de o sutã de orimai mult decât am dat, iar în veacul ce va sã fie ne pregãteºteviaþã veºnicã. Ce cuvânt de apãrare mai putem oare avea, dacã nune silim, dacã nu ne grãbim sã primim însutit în locul celorpuþine, cele viitoare în locul celor de acum, cele veºnice în loculcelor vremelnice, ci încuiem cu plãcere banii cu uºi ºi cu zãvoareºi nu vrem sã dãm acum celor sãraci banii, care stau încuiaþi fãrãrost ºi în zadar, ca sã ne bucurãm în veacul viitor de ajutorul pecare aceºtia ni-l pot da?

Sf. Ioan Gurã de Aur

Simbolul de credinþã (VII)

"Cel ce are milã de sãrman împrumutã Domnuluiºi El îi va rãsplãti fapta lui cea bunã."

(Pildele lui Solomon 19, 17)

Judecata de Apoi (frescã, Mãnãstirea Voroneþ)

Psihoterapie ortodoxã 7

CONSECINÞÃ A CÃDERII ÎN PÃ-CAT. Sfinþii Pãrinþi afirmã cã, fãrãîndoialã, în Rai omul nu cunoºtea tris-teþea ºi cã aceasta a apãrut în urmapãcatului strãmoºilor noºtri, fiind legatãdeci de starea de cãdere în care se aflãomul. Cu toate cã este consecinþa cã-derii, nu este prin natura sa o patimã reaºi nici nu este strãinã de firea omului.Existã astfel douã forme de tristeþe.

Prima face parte din afectele "fireºtiºi neprihãnite", adicã stãri care auapãrut în firea omeneascã în urmapãcatului originar ºi care, chiar dacãsunt mãrturii ale cãderii omului, nu suntrele. În plus, acest afect poate fi untemei al unei virtuþi: "întristarea ceadupã Dumnezeu" (2 Cor. 7, 10), care-lface pe om sã se mâhneascã pentru stareadecãzutã în care se aflã, sã-ºi plângãpãcatele, sã sufere din pricina depãrtãrii deDumnezeu. Aceastã stare o mai numim ºipocãinþã ºi este absolut necesarã omuluicãzut pentru a regãsi calea spre Dumnezeuºi a-L primi în suflet.

A douã formã a tristeþii este o patimã,o boalã a sufletului, ca ºi consecinþã a releiîntrebuinþãri a primei forme, descrisã maisus. În locul întristãrii pentru pãcatele saleºi a mâhnirii pentru înstrãinarea de Dum-nezeu, pentru pierderea bunurilor duhov-niceºti, omul deplânge pierderea bunurilormateriale, sau se întristeazã pentru cã n-aputut sã-ºi împlineascã vreo dorinþã sau sãguste vreo plãcere, sau pentru cã a suferitceva neplãcut de la oamenii. Astfel, omuldã tristeþii o folosinþã contrarã firii ei. Pede o parte, el nu se întristeazã pentru rãuldin sufletul ºi viaþa sa, pentru starea dedecãdere, de pãcat ºi boalã în care se aflã,iar pe de altã parte se întristeazã din prici-na unor lucruri pentru care nu meritã sã temâhneºti.

CAUZE APARENTE ºI CAUZE REA-LE. Cel mai adesea aceasta este provocatã

de 1. lipsa împlinirii uneia sau mai

multor dorinþe, sau mai precis plãceri. A-tunci când nu este satisfãcutã, pofta pro-voacã întristare, mai ales celui care dã va-loare foarte mare împlinirii acelei plãceri.Absenþa unui bun material, pizma faþã deale altcuiva sunt ºi ele cauze ale tristeþii.Starea de tristeþe poate fi provocatã ºi de oinsatisfacþie generalã, generatã de neîm-plinirea unor nevoi profunde ale per-soanei, ca nevoia de a fi iubit ºi apreciat.

2. O altã cauzã a tristeþii este mânia- o dorinþã de rãzbunare care, dacã nu

este împlinitã, naºte tristeþe. Uneori omulse întristeazã pentru cã mânia sa a fost maimare decât problema care a generat-o sau,dimpotrivã, pentru cã n-a izbucnit pemãsura supãrãrii, sau cã nu a trezit, în celasupra cãruia s-a pornit, reacþia pe care oaºtepta.

3. Uneori tristeþea poate apãrea cafiind nemotivatã, neexistând o cauzã

clarã. De aceea trebuie sã ºtim cã ºidemonii au un rol important în naºterea,dezvoltarea ºi menþinerea oricãrei formede tristeþe, dar mai ales a tristeþii care seinstaleazã parcã fãrã motiv.

Cu toate cã tristeþea pare provocatã deevenimente exterioare, nu acestea suntadevãrata ei pricinã. Lucrul acesta estefoarte important de reþinut. Izvorul ei seaflã în sufletul omului, mai precis în

atitudinea lui faþã de cele ce îi vin dinafarã, ca ºi faþã de sine însuºi. Omul estedeci cel rãspunzãtor de tristeþea de care selasã cuprins, iar împrejurãrile ºi relele carei se întâmplã nu-i pot servi drept scuzãîntemeiatã. Ele gãsesc doar terenul priel-nic, iar pentru a prinde rãdãcini se folosesc

de participarea mai mult sau mai puþinconºtientã a voinþei omului.

CONSECINÞE: LIPSA BUCURIEI -DEZNÃDEJDE - SINUCIDERE. Pe lângãfaptul cã aduce dupã sine alte rele, tris-teþea întreþine ºi alte patimi. Încã de laprimele manifestãri ea îl poate face peom morocãnos, rãu, ranchiunos, piz-maº, lipsit de rãbdare, iar relaþiile cuaproapele se înrãutãþesc.

Dar cel mai cumplit efect pe care îlare tristeþea este transformarea ei îndeznãdejde. O prea mare întristare estefoarte primejdioasã, de aceea SfântulApostol Pavel îi îndeamnã pe corintenisã-l ierte pe cel ce a greºit, pentru caacesta "sã nu fie copleºit de prea multã

întristare" (2 Cor. 2, 7). Tristeþea este ostare la care diavolul doreºte foarte mult sãajungem, pentru cã atunci omul îºi pierdecu totul nãdejdea în Dumnezeu, tãindlegãtura cu El. În felul acesta vrãjmaºulomului are câmp liber de lucru, pentru cãomul poate ajunge sã se dedea patimilor,crezând cã ele sunt leac pentru starea luirea, fie ºi numai pentru cã îl fac sã uitepentru moment starea în care se aflã.

Culmea deznãdejdii este ºi cel maimare pãcat: sinuciderea - atunci cândomul crede cã nimeni ºi nimic nu-i maipoate fi de folos, negând astfel puterea ºidragostea lui Dumnezeu faþã de fiecaredintre noi.

Vedem cã tristeþea poate deveni oboalã a sufletului extrem de periculoasã,dacã nu este luatã în seamã. Este foarteimportant deci sã ºtim ce sã facem atuncicând simþim cã suntem cuprinºi de acestduºman al seninãtãþii ºi liniºtii sufletuluinostru. Mai mult decât în cazul oricãreialte patimi, pentru vindecare este necesarca omul sã fie conºtient cã tristeþea este oboalã ºi sã îºi doreascã sã se vindece.Despre ce putem face pentru a preveni ºipentru a vindeca tristeþea care ne cuprindesufletul vom vorbi în numãrul viitor.

(Va urma)Pr. Marius Corlean

De multe ori suntem triºti. Adicã avem acel sentiment de mâhnire, care ne pa-ralizeazã voinþa, ne alungã bucuria, ne face sã gândim în termeni negativi, sãvedem lucrurile în negru. Nu ºtiu câþi se întreabã ce este tristeþea ºi dacã în spateleei se ascunde vreo patimã sau un demon. Probabil cã de aºa de multe ori oameniisunt triºti, încât tristeþea este luatã ca ceva firesc în viaþã. Când este tristeþea nor-malitate ºi când patologie vom vedea în rândurile urmãtoare; ca ºi pânã acum,ghid ne sunt scrierile Sfinþilor Pãrinþi, sintetizate de teologul Jean-Claude Larchet.

Tristeþea, între normalitate ºi patologie

Nu-mi place când alþii îmi spun cãam greºit sau când îmi aratã cu dege-tul defectele. La fel mã supãr când mãmustrã pe faþã sau când îmi spun cãsunt pãcãtos. Nu prea suport sã citescsau sã ascult pe cineva vorbind desprepãcatele ºi patimile pe care ºi eu le am,ºi de care nu pot scãpa. Prefer maidegrabã sã nu aud vorbindu-se de eleºi sã le trec cu vederea, ca ºi cum ar ficeva minor, ºi sã uit de ele.

La fel e ºi lumea în care trãim. Nuprea suportã sã i se spunã cã lucrurileei sunt rele, cã e plinã de pãcate, cã seîndreaptã în direcþia greºitã, ci îºi astupãurechile ºi se face cã nu aude. Ba maimult, a început de o vreme o campaniemondialã care ne învaþã cã pãcatul nuexistã, pentru cã dacã nu existã pãcat nuexistã nici pedeapsã, ºi dacã nu existãpedeapsã nu existã nici Cel ce pedepseºte.

Iar dacã nu existã Cel ce pedepseºte,atunci nu mai e nimeni care s-o sâcâiemereu cã ce face e rãu; ºi aºa fiind, poatesã facã ce vrea, poate - chipurile - "sã fieliberã". Chiar Domnul a spus-o când avenit pe pãmânt: "Pe voi lumea nu poatesã vã urascã, dar pe Mine Mã urãºte, pen-tru cã Eu mãrturisesc despre ea cã lucrurileei sunt rele" (Ioan 7, 7).

Astfel s-a ajuns ca astãzi sã se vorbeas-cã de întrerupere de sarcinã în loc de omo-rârea unui copil, a unui om adevãrat, careare viaþã, personalitate ºi libertate încã dinmomentul conceperii. Astfel, sub pretextulcomoditãþii, a lipsei de bani, a tinereþii, li selasã femeilor impresia cã a omorî copiluldin burtã este o opþiune ºi nu are nici o con-secinþã, deºi bunul-simþ ºi conºtiinþa teînvaþã sã nu omori nici un gândãcel.

La fel s-a ajuns sã se vorbeascã de orien-tare sexualã (homosexualitate ºi hetero-sexualitate) ca ºi cum ar fi ceva de ales,transformând marea urâciune a pãcatuluiîn opþiune de viaþã. Dar faptele se cunoscdupã roade. Dacã unirea dintre un bãrbatºi o femeie dã viaþã unui copil extraordinarºi bucurã întreaga lume, unirea dintre unbãrbat ºi alt bãrbat, sau dintre douã femeiaduce doar o plãcere egoistã, limitatã, caresfârºeºte prin nefericire, frustrãri ºi maiales neîmplinire, în final ducând la moarte.

Asemenea ºi bãrbaþii vor "sã-ºi clã-teascã puþin ochii" ieºind la o plimbare,uitându-se la femeile ce trec pe stradã, sub

nesimþirea pretextului cã "ce-i frumos ºi luiDumnezeu îi place". Astfel, porunca luiDumnezeu: "Eu însã vã spun vouã: Cãoricine se uitã la femeie, poftind-o, a ºisãvârºit adulter cu ea în inima lui" (Matei5, 28) este acoperitã finuþ sub pãtura lim-bajului, deviind discuþia departe de pãcat.

La fel, peste tot la televizor auzimcum "mama naturã" l-a fãcut pecutare, sau l-a creat aºa cum e pecutãricã, înlocuindu-L pe Creator cucreaþia. Ca ºi cum aº spune cã lemnuls-a modelat ºi s-a fãcut singur statuiesau ulcea, în loc sã spun cã meºterulsculptor a gândit ºi a creat totul.

Astfel, Dumnezeu este eliminatdin discuþie uºor-uºor, lãsându-seimpresia cã nu existã. ªi dacã nuexistã e bine, cãci nu pedepseºte.

Ascundem gunoiul sub covor ºine pãcãlim singuri. Conºtiinþa ne

mustrã la orice rãu, cãci e vocea luiDumnezeu în noi, ºi pe ea nu putem s-opãcãlim ºi s-o acoperim. La JudecataUniversalã conºtiinþa va fi "foaia de drum"care va mãrturisi pentru noi în faþa luiDumnezeu ºi a oamenilor dacã am fãcutbine sau rãu. Claudiu Bãlan

8 Fii tânãr cu Hristos

„Staþi liniºtiþi, Dumnezeu nu existã“

Poate am auzit de multe ori spunându-se cãfrumuseþea vine din interior sau cã ÎmpãrãþiaCerurilor este în inima noastrã, dar am perceputacestea fie ca pe o simplã metaforã, fie ca peceva imposibil de avut.

Dar iatã în continuare cuvintele cuviosuluinostru pãrinte Siluan Athonitul, despre cum sepierde ºi cum se câºtigã frumuseþea chipului.

"Am cunoscut odatã un bãieþel. Era ca unînger: ascultãtor, conºtiincios ºi blând, alb ºiîmbujorat la faþã, cu ochi luminoºi, adânci, buniºi liniºtiþi. Dar când a crescut, a început sã trã-iascã în necurãþie ºi a pierdut harul dumneze-iesc; iar când a ajuns la treizeci de ani semãna în acelaºi timp cu un om ºi cu un demon,cu o fiarã sãlbaticã ºi cu un tâlhar, ºi toatã înfãþiºarea lui era asprã ºi înfricoºãtoare.

Am cunoscut ºi o fatã foarte frumoasã, cu o faþã atât de luminoasã ºi plãcutã, cãmulte fete pizmuiau frumuseþea ei. Dar pãcatele au fãcut-o sã piardã harul, ºi abia de temai puteai uita la ea.

Dar am vãzut ºi altceva. Am vãzut oameni care veneau în monahism cu feþe urâþitede pãcate ºi de patimi, dar care, prin pocãinþã ºi printr-o viaþã cucernicã, s-au schimbatºi au ajuns foarte plãcuþi la vedere.

Odatã, Domnul mi-a dat sã vãd la Vechiul Russikon un ieromonah duhovnic lavremea mãrturisirii, în chipul lui Hristos. Stãtea în picioare în locul în care se ascultaumãrturisirile, strãlucind în chip negrãit ºi, deºi pãrul sãu era cu totul alb din pricinavârstei înaintate, faþa lui era frumoasã ºi tânãrã, ca a unui bãiat. Am vãzut un asemeneachip la un episcop în timpul Liturghiei. L-am vãzut aºa ºi pe pãrintele Ioan dinKronstadt, care prin fire era la înfãþiºare un om obiºnuit, dar prin harul lui Dumnezeufaþa sa strãlucea ca a unui înger ºi voiai sã te uiþi la ea.

Astfel, pãcatul urâþeºte pe om, dar harul îl face frumos."Extras din Sf. Siluan Athonitul - "Între iadul deznãdejdii ºi iadul smereniei"

„Tehnici“ de înfrumuseþare

www.ortodoxiatinerilor.roCMYK

Pas în doi 9

CMYK

De-a lungul rubricii "Pas în doi" am mai atins problema mo-dului diferit de exista cu care au fost înzestraþi de Dumnezeu bãr-batul ºi femeia. Pentru cã este un lucru esenþial în împlinirea uneicãsnicii, revenim la acest subiect referindu-ne de data aceasta lamodul diferit în care cei doi soþi înfruntã stresul. Ghid ne va fi Dr.John Gray, autorul cãrþii "Bãrbaþii sunt de pe Marte, femeilesunt de pe Venus" - al cãrei titlu metaforic ne transmite urmãtorulfapt: felul în care bãrbatul ºi femeia comunicã, gândesc, simt, per-cep, reacþioneazã, rãspund, iubesc ºi apreciazã, este atât de dife-rit, încât parcã ar fi vorba de persoane de pe "planete" diferite.

Eliberarea prin vorbireCând o femeie este încordatã, ea simte instinctiv nevoia

de a vorbi. Când începe discuþia, ea nu acordã prioritate vre-uneia dintre probleme; dacã este supãratã, o supãrã toate - ºimici ºi mari. Nu este preocupatã neapãrat de gãsirea unorsoluþii, ci cautã mai degrabã sã se descarce explicându-se ºiaºteptând sã fie înþeleasã. Simplul fapt cã vorbeºte despreprobleme o face deja sã se simtã mai bine.

REACÞIA BÃRBATULUI. Atunci când femeiavorbeºte despre necazurile ei, bãrbatul are impresia cã ea îlgãseºte responsabil de acestea. Cu cât sunt mai multe proble-me, cu atât el se simte mai acuzat. El nu înþelege cã eavorbeºte ca sã se simtã mai bine ºi nu ºtie cã ea l-ar aprecia

dacã ar asculta-o pur ºi simplu. Bãr-baþii au doar douã motive sã discutedespre problemele lor: când acuzã pecineva sau când cer sfaturi. Dacã ofemeie este supãratã, el presupune cãeste o acuzã la adresa lui. Dacã nu parechiar atât de supãratã, presupune cã ea

cautã un sfat ºi atunci îºi pune pãlãria domnuluiRezolvã-tot, încercând sã îi rezolve problema.

Ambele moduri de a privi situaþia duc lareacþii greºite:

dacã se simte acuzat, el începe sã se explicesau scoate sabia pentru a contracara atacul închipuit;

dacã crede cã soþia lui are nevoie de sfaturi ºiîncepe sã le ofere, devine frustrat când vede cã

ele nu sunt apreciate.SOLUÞII. Bãrbatul trebuie sã înþeleagã cã,

atunci când este necãjitã, femeia aºteaptã de la elatenþie ºi înþelegere. Nu are nevoie de sfaturi ºisoluþii (decât în cazul în care le cere în mod expli-cit), ci doar sã fie ascultatã ºi înþeleasã. Pe mãsurã cebãrbatul învaþã cum sã-i dea satisfacþie ºi sã o înþe-leagã, el va descoperi cã nu este chiar atât de greu são asculte. În plus, dacã femeia i-ar putea aminti cãea doreºte doar sã-i mãrturiseascã frãmântãrile ei ºicã el nu este obligat sã rezolve vreuna dintre ele,l-ar ajuta astfel sã se calmeze ºi sã asculte.

Retragerea în vizuinãAtunci când un bãrbat este indispus ºi supus stresului,

el nu vorbeºte despre ceea ce îl supãrã. Va povesti unei altepersoane despre problemele lui doar dacã are nevoie deajutorul acesteia. Modul lui de a reacþiona la stres constã îna se retrage în vizuina gândurilor sale ºi a se concentraasupra rezolvãrii problemelor, ceea ce îl face absent pentru orice altceva. Înasemenea momente el devine distant, uituc ºi preocupat, incapabil sã acordeunei femei atenþia ºi sentimentele de care are ea nevoie.

Dacã gãseºte o soluþie, se va simþi de îndatã mult mai bine ºi iese din"ascunziº", devenind din nou disponibil pentru cei din jur. Dacã însã nu gãseºteo rezolvare, rãmâne în continuare izolat, iar pentru a se elibera de stres va facelucruri care îi solicitã cât mai puþin atenþia ºi efortul: se uitã la televizor, citeºteziare, conduce maºina, priveºte un meci de fotbal etc., activitãþi care îl fac sãîºi uite problemele nerezolvate.

REACÞIA FEMEII. Când un bãrbat se înfundã în vizuinã, el nu poate sãîi acorde soþiei atenþie. Ea vede cã este indispus, însã pentru cã nu vorbeºte cuea presupune, în mod greºit, cã nu îi pasã de ea. Nu înþelege cã acesta estemodul lui de a se comporta în faþa problemelor, pentru cã se aºteaptã ca în acestcaz el sã-ºi etaleze ºi sã-ºi discute grijile, aºa cum ar face ea. De aceea, atuncicând bãrbatul vine acasã ºi, în loc sã povesteascã cu ea, dã drumul la televizor,este contrariatã ºi devine nervoasã. Îl atacã cu replici de genul: "Nu asculþi cespun", "Am impresia cã nu eºti aici", "Nu-þi pasã de mine" etc., la care elrãspunde, potrivit modului lui de a fi: "Cum sã nu ascult? Pot repeta tot ce aispus" (cele 5 procente disponibile din atenþia sa îi permit sã reproducã, iar asta îidã impresia cã ascultã, neînþelegând cã femeia are nevoie de întreaga lui atenþie),"Cum adicã nu sunt aici? Nu mã vezi?"

SOLUÞII. Este o greºealã sã îi ceri unuibãrbat sã fie mereu prezent cu sentimente dedragoste. Atunci când se retrage în bârlog, eltinde sã uite cã ºi ceilalþi pot avea probleme,pentru cã instinctul le spune cã înainte de ate îngriji de altcineva trebuie sã ai grijã de tine.În plus, bãrbatul percepe rezolvarea proble-melor ca o dovadã a dragostei sale pentru fami-lie, de aceea nu înþelege când în aceastã situa-þie soþia îi spune cã este "lipsit de dragoste".

Pentru a coopera, cei doi trebuie sã îºiînþeleagã modul diferit de a reacþiona. Estefoarte util ca ea sã ºtie cã acesta este modullui de a se adapta la stres, dar asta nu o ajutãsã sufere mai puþin. Dacã ºi ea are problemeîn acelaºi timp, simte nevoia sã vorbeascãdespre ele. În acest caz este important casoþul sã þinã cont de sensibilitatea ei ºi denevoia de a le împãrtãºi cu el.

PENTRU ELBãrbatul care înþelege cã,

atunci când femeia se plânge, nu îireproºeazã lui ceva ºi nici nu arenevoie de sfaturi, va învãþa sã o ascultepur ºi simplu ºi va descoperi câtã ne-voie are o femeie sã îºi comunice frã-mântãrile. El îºi gãseºte împãcareaatunci când ºtie cã nevoia femeii de adiscuta despre probleme nu se dato-reazã vreunei deficienþe de-a lui. Maimult, va vedea cã atunci când o femeiese simte ascultatã ea se liniºteºte mairepede. Astfel îºi va da seama cã soþiaare o mare nevoie de a se simþi iubitãºi înþeleasã. Conºtient de aceasta, el vadeveni capabil sã asculte fãrã a sesimþi obligat sã-i rezolve problemele.

Înfruntarea stresului

PENTRU EAFemeia care înþelege cã bãr-

batul care se retrage în bârlog nu o iubeºtemai puþin, devine mai tolerantã în momenteleîn care el este supus unui stres. Ea nu se maisimte jignitã de neatenþia lui ºi învaþã ca, a-tunci când ea vorbeºte ºi el devine neatent, sãîi atragã atenþia în mod politicos. Ea desco-perã faptul cã atunci când îi solicitã atenþiaîntr-o manierã calmã ºi înþelegãtoare, el estebucuros sã i-o acorde. Înþelege ºi faptul cã une-ori lui îi vine greu sã îi acorde întreaga atenþie.Iar atunci când soþul este complet absent ºi seizoleazã, femeia înþeleaptã nu considerãaceasta o ofensã, ci ºtie cã atunci nu este mo-mentul de a-l lua ca partener în conversaþii desuflet. Ea va observa astfel cã bãrbatul iesemai repede din vizuina lui atunci când sesimte iubit ºi acceptat aºa cum este el.

CONCLUZII

A consemnat Natalia Corlean

Educaþie creºtinã

IUBIREA VEDE COMOARA ÎNGROPATÃ.Dacã pãrinþii buni sunt toleranþi faþã deanumite greºeli ale copiilor, pãrinþii inte-ligenþi nu renunþã niciodatã, chiar dacã co-piii îi dezamãgesc. Lumea poate sã nu deaºanse copiilor noºtri, dar nu trebuie sã nepierdem niciodatã speranþa cã ei vor deve-ni oameni de valoare (sã nu uitãm cã om devaloare nu înseamnã neapãrat "de succes").

Pãrinþii inteligenþi sunt semãnãtori deidei ºi nu controleazã viaþa copiilor lor. Eiseamãnã doar solul inteligenþei lor ºi aº-teaptã ca, într-o zi, seminþele sã rodeascã.În acest timp putem suferi, copiii noºtri potajunge sã treacã prin crize profunde; dacãînsã seminþele pe care le-am sãdit în sufle-tul lor sunt bune, într-o zi vor încolþi.

Ce este de fãcut în asemenea cazuri?Parabola fiului risipitor ne oferã un exem-plu minunat despre cum sã procedãm. Înaceastã parabolã fiul a renunþat la tatã, dartatãl nu a renunþat niciodatã la fiu. Lacrimi-le lui nu l-au impresionat pe fiu, care a ple-cat ºi ºi-a risipit averea. Tatãl nu l-a criti-cat, ci doar l-a aºteptat ºi a avut rãbdare cafiul sã înveþe la ºcoala vieþii lecþiile pe carenu le învãþase alãturi de el. ªi iatã cã dure-rea, pierderea ºi sentimentul de nesigu-ranþã pe care le resimþea tânãrul au rupt coa-ja seminþelor pe care tatãl le-a plantat, iarfiul s-a întors acasã. A ieºit de sub protec-þia tatãlui, a cãpãtat cicatrice adânci în su-flet, dar a devenit mai matur ºi experimen-tat. La întoarcere, tatãl a alergat în întâmpi-narea lui. Nu l-a condamnat, nu a spus ni-mic. Doar l-a îmbrãþiºat ºi i-a fãcut o primi-re de sãrbãtoare. Nimeni nu a înþeles, pen-tru cã iubirea nu este ceva ce se înþelege. Darfiul nu a mai fost niciodatã cel dinainte.

Trebuie sã fim poeþi în bãtãlia edu-caþiei. Putem sã plângem, dar niciodatã nutrebuie sã ne pierdem curajul. E posibil sã

fim rãniþi, dar niciodatã nu trebuiesã încetãm lupta, trebuie sã vedemceea ce nimeni nu vede, sã întrezã-rim o comoarã îngropatã sub pie-trele din inima copiilor noºtri.

ÎNVÃÞAÞI SÃ SPUNEÞI "NU".Înainte, pãrinþii erau autoritari; as-tãzi, sunt copiii. Înainte, profesoriierau eroii elevilor; astãzi sunt vic-timele lor. Tinerii nu ºtiu sã fie con-traziºi. Niciodatã de-a lungul isto-

riei nu am vãzut copii ºi tineri care sã-idomine în felul acesta pe adulþi. Fiii secomportã ca niºte regi ale cãror dorinþe tre-buie îndeplinite imediat.

1. În primul rând, învãþaþi sã spuneþifãrã teamã "NU" copiilor dumneavoastrã.Dacã ei nu aud "nu" de la pãrinþii lor, nuvor fi pregãtiþi sã audã "nu" de la viaþã ºiastfel nu vor avea ºanse sã supravieþuiascã.

2. În al doilea rând, când spun "nu"pãrinþii nu trebuie sã cedeze în faþa ºanta-jelor ºi presiunilor copiilor lor. Dacã seformeazã ºantajiºti, vor avea de suferit ºichiar vor fi excluºi din mediul social.

3. În al treilea rând, pãrinþii trebuie sãstabileascã în mod clar care sunt aspectele

negociabile ºi care sunt limitele care nupot fi negociate. De exemplu, a merge laculcare noaptea târziu în cursul sãptãmâniiºi a se trezi devreme pentru a învãþa esteinacceptabil, deci nu poate fi negociat.Timpul petrecut cu internetul ºi ora deîntoarcere acasã pot fi negociate.

ÎNVÃÞARE CONTINUÃ ºI RÃBDARE.Dacã pãrinþii vor asimila cele ºapte de-prinderi ale educatorilor inteligenþi pe carele-am menþionat, vor putea, fãrã nicioteamã, sã contrazicã, sã impunã limite ºi sãspunã "nu" copiilor. Bombãnelile, încãpã-þânãrile ºi crizele acestora nu vor fi dis-tructive, ci constructive.

Trebuie însã sã reþinem faptul cãnimeni nu îºi ia diplomã în educaþia copi-ilor. Cel care spune "Eu ºtiu" sau "Nu amnevoie de ajutorul nimãnui" are o pro-blemã. Pentru a educa trebuie sã învãþãmmereu ºi sã cunoaºtem din plin cuvântulrãbdare. Cel care nu are rãbdare renunþã,cel care nu reuºeºte sã înveþe, nu gãseºtedrumuri inteligente. Nefericiþi sunt psihia-trii care nu reuºesc sã înveþe de la pacienþiilor, nefericiþi sunt pãrinþii care nu reuºescsã înveþe de la copiii lor ºi sã corectezemodalitãþile de comunicare ºi educare, ne-fericiþi sunt profesorii care nu reuºesc sãînveþe de la elevii lor ºi sã-ºi înnoiascãmetodele. Viaþa este o mare ºcoalã la carenu poþi învãþa dacã nu ºtii sã citeºti.

A consemnat Natalia Corlean

Pãrinþi inteligenþi (7)Pãrinþii buni oferã oportunitãþi,

pãrinþii inteligenþi nu renunþã niciodatãÎntr-o societate în care pãrinþii îºi ascund

sentimentele de copii, copiii îºi ascund lacrimilede pãrinþi, profesorii se refugiazã în autori-tarism, iar noile generaþii nu sunt formate pen-tru a gândi, ci pentru a repeta informaþii, nuajunge sã fim pãrinþi buni, ci trebuie sã devenimpãrinþi inteligenþi. Iatã-ne ajunºi la finalul seri-alului "Pãrinþi inteligenþi", de-a lungul cãruiaam urmãrit împreunã cu Dr. Augusto Cury, psi-hiatru ºi psihoterapeut, cum "pãrinþii buni" sepot transforma în "pãrinþi inteligenþi".

10

Întâi de toate, tre-buie sã le dãm propriulexemplu de rugãciunezilnicã, fãrã a-i obliga.În timpurile de demult,cea mai importantã pen-tru copil era învãþarearugãciunilor de searã ºide dimineaþã. Aceastãînvãþare a rugãciunilorse transmitea de la ogeneraþie la alta. Din pã-cate, tradiþia bisericeas-cã a fost întreruptã înacest sens. Astãzi, mulþiajung la credinþã atuncicând sunt maturi deja,învãþând sã se roageconform pravilei mari. Cel mai adesea, eifac aceasta fãrã a ºti cum sã se comporte,

în acest sens, cu propriicopii. Pãrinþii cred cã prun-cii lor, nãscuþi în cadrulunei cãsnicii creºtine, vortrebui sã ajungã cât decurând la aceeaºi mã-surã a evlaviei ca ºi ei.Numai cã aceasta estemãsura omului matur.

Este bine cã astãzi a-par cãrþi de rugãciunipentru cei mici. Nu tre-buie sã ne grãbim, ci sãlãsãm copiii sã fie cât maimult cu aceastã carte derugãciuni, nu cu Ceaslo-vul din care nu înþelegîncã foarte multe lucruri.

Pr. Maxim Kozlov - Familia, ultimul bastion

Cum îi putem obiºnui pe copii sãse roage în fiecare zi?

Dialoguri

Pãrinte, sunteþi la parohia Corbi deaproape un an ºi jumãtate, timp în caream observat cã acordaþi o atenþie deo-sebitã slujbelor de la bisericã. Care esteprogramul slujbelor la Parohia Corbi?

Programul este cel obiºnuit: sâmbãtãseara ºi în ajunul sãrbãtorilor facem Ve-cernia ºi uneori citim dupã Vecernie ºiAcatistul sfântului pe care îl prãznuim adoua zi; duminica ºi în sãrbãtori sãvârºimUtrenia ºi Sfânta Liturghie, apoi seara, dinnou Vecernie. Începem, deci, ºi sfârºim cuVecernia. În cursul sãptãmânii facem sluj-bã doar a doua miercuri din lunã, când cuun grup de preoþi sãvârºim Taina SfântuluiMaslu. Facem ce putem, ca prin rugãciu-ne, ºi în special rugãciunea de la bisericã,sã fim mai aproape de Dumnezeu!

Pãrinte care este rostul slujbelor?Cum ar trebui credincioºii sã priveascãslujbele din Bisericã?

Slujbele sunt prilejuri de a ne întâlni cuDumnezeu într-un loc special, care este bise-rica. Ne întâlnim cu Dumnezeu ºi vorbimcu El ºi în rugãciunea de acasã, dar la bise-ricã e altceva. Aici avem posibilitatea dea-L preamãri pe Dumnezeu, de a-I mulþu-mi mai profund decât acasã. Îl lãudãm peDumnezeu împreunã cu sfinþii, cu îngerii,într-un spaþiu dedicat Lui, de aceea o alcã-tuire din cãrþile de slujbã spune atât de fru-mos: "În biserica slavei Tale stând, în cerni se pare a fi". Slujbele de la bisericã neoferã o atmosferã de rai, unde toatã su-flarea laudã pe Domnul, unde Dumnezeuîi ascultã ºi îi binecuvânteazã pe toþi. Dacãla rugãciunea particularã Dumnezeu necinsteºte cu prezenþa prin harul Sãu îninima noastrã, dar ºi în casa noastrã, înlocul unde ne rugãm, cred cã se cuvine ºinoi sã-L cinstim pe Dumnezeu cu prezenþala bisericã, cãci la slujbele ce se fac aici Îlrecunoaºtem pe Dumnezeu ca Stãpân alvieþii noastre ºi ne închinãm Lui. Aici Îlgãsim pe Hristos prezent în mod concretprin Trupul ºi Sângele Lui, din care seîmpãrtãºesc cei care vor sã Îl primeascã pe

Mântuitorul în locaºul sufletului lor. Toateacestea nu se întâmplã acasã.

Cum rãmâne cu credincioºii carerefuzã sã vinã la bisericã, argumentândaceasta cu rugãciunea de acasã?

Rugãciunea de acasã trebuie sã fie înstrânsã legãturã cu cea de la bisericã. Nu sepoate una fãrã alta. Dacã vreþi, se condiþio-neazã una pe alta. Rugãciunea de acasã estepregãtitoare pentru cea de la bisericã, iar ceade la bisericã este încununarea celei de aca-sã. Rugãciunea particularã cere pe cea ob-ºteascã pentru a se împlini, iar cea obºteas-cã o cere pe cea particularã pentru a o pre-lungi, pentru a întreþine starea de hardobânditã în bisericã. Deci, cine se roagãnumai acasã a fãcut doar jumãtate dintr-unîntreg, ºi invers. Vedeþi, educaþia copiluluide la ºcoalã nu este completã dacã ea serezumã doar la activitatea dascãlului. Nuaduce niciun rod dacã nu se împleteºte cucea a pãrinþilor. Aºa ºi cu rugãciunea. Nerugãm lui Dumnezeu ºi acasã, dar ºi la bise-ricã. În bisericã suntem una, suntem uniþiunul cu altul prin harul lui Dumnezeu, for-mãm poporul lui Dumnezeu ºi împreunãputem aduce lui Dumnezeu închinarea ceI se cuvine, ºi anume adorarea.

Una din ispitele creºtinilor atuncicând se roagã este plictiseala din timpulrugãciunii, mai ales când rugãciunilesau slujbele sunt mai lungi. Cum neputem ruga fãrã sã ne plictisim?

Înainte de rugãciune trebuie sã ne des-chidem sufletul ºi inima cã sã primim peDumnezeu, pentru cã Dumnezeu nu intrãîn dialog cu oamenii falºi ºi cred cã în zile-le noastre avem parte de foarte multã falsi-tate. Trebuie sã-L percepem pe Dumnezeuca pe Tatãl nostru, cãruia îi spunem tot ce a-vem pe suflet. Dumnezeu ne ºtie viaþa, dorin-þele ºi necazurile noastre, ºtie de ce avem ne-voie, de ce suferim, ºtie remediul suferin-þelor noastre. El e dispus sã ne ajute, numaisã-i deschidem uºa sufletului nostru. Cel maiimportant lucru este deci sã fim deschiºi ºisimpli în relaþia noastrã cu Dumnezeu. Din

pãcate, se pare cã nouã ne place foarte multsã ne complicãm viaþa, uitãm cã Dumne-zeu a venit într-o familie simplã, uitãm cãîn simplitate Îl vom gãsi pe Dumnezeu.

Concepþia materialist-consumistãde astãzi determinã un comportamentlumesc al multor creºtini. Se exagereazãîn ce priveºte munca ºi distracþia,uitând de Dumnezeu ºi de rugãciune.Cum poate creºtinul de azi sã-ºi facãtimp de rugãciune?

Oricât de grãbiþi am fi în curgereavieþii noastre, sã nu uitãm cã timpul nu-i alnostru, ci al lui Dumnezeu. Ni l-a dãruitDumnezeu nouã sã-l folosim spre mân-tuirea sufletelor noastre. Þine de voinþanoastrã cum alegem sã administrãm tim-pul, cum anume îl gestionãm spre folosulnostru, spre laudã ºi recunoºtinþã adusã luiDumnezeu sau spre pierzania noastrã. Ori-cum e o mare greºealã sã spui cã nu aitimp sã te rogi. Oferã-i lui Dumnezeu dinceea ce El þi-a dat! Secolul nostru e un se-col al scuzelor. Suntem obiºnuiþi sã gãsimscuze la orice. Dar dacã Dumnezeu ºi-arface timp de noi doar cât noi ne facemtimp de El, cred cã nu ar fi bine pentru noi!

Pãrinte, vã mulþumim pentru ama-bilitatea de a ne împãrtãºi aceste gân-duri. Vã rugãm, în încheiere, sã adre-saþi un îndemn cititorilor noºtri ºi, evi-dent, credincioºilor Parohiei Corbi.

Sã înmulþim rugãciunea ca sã devenimmai buni! Sã ne rugãm cum ºtim ºi cumputem, ca sã fim mai buni! Sã fim preocu-paþi de îmbunãtãþirea noastrã sufleteascã,lãsându-L pe Duhul Sfânt sã lucreze înnoi. În aºa fel sã fie rugãciunea, încât dupãce ne-am rugat sã se cunoascã prezenþa ºilucrarea Duhului Sfânt în noi.

Interviu realizat de Pr. Ion Tãrcuþã

Nume: Pr. AdrianGhindea

Data ºi loculnaºterii: 23 septem-

brie 1976, VictoriaStudii: Seminarul teo-

logic din Alba-Iulia,Facultatea de Teologie "Sf. MuceniþãFilofteia" din Piteºti, promoþia 2003.

Familia: cãsãtorit cu doamna preoteasãClaudia (profesoarã), au doi copii: Matei

(2 ani) ºi ªtefania (4 luni).Parohia în care slujeºte: Corbi,

din mai 2008.

„„SSeeccoolluull nnoossttrruu ee uunn sseeccooll aall ssccuuzzeelloorr““Pãrintele Adrian Ghindea slujeºte de ceva vreme la Parohia Corbi, din comuna

Ucea. O parohie micã, cu mulþi oameni în vârstã, dar primitoare ºi liniºtitã, adevenit familia cea mare unde pãrintele Adrian îi slujeºte pe toþi deopotrivã. Laceas de vecernie, ostenit de lucrul de la casa parohialã de curând achiziþionatã,frãmântat de problemele financiare întâmpinate, dar încrezãtor în purtarea degrijã a lui Dumnezeu, l-am gãsit pe pãrintele alãturi de familia sa dragã, purtândpe braþe unul din preþioasele daruri de la Dumnezeu: ªtefania. Sub candela aprin-sã de la icoanele de pe perete, am cules de la pãrintele Adrian câteva frânturi degând despre rugãciune.

11

SSffâânnttuull IIlliiee ((2200 iiuulliiee))Pe vremea regelui Ahab trãia proorocul Ilie, un om

sfânt, ales de Dumnezeu pentru a-i întoarce pe oameni lacredinþã. Într-o zi, Sfântul Ilie s-a dus la regele Ahab ºi i-atransmis cã Dumnezeu, ca pedeapsã pentru necredinþã,nu va mai da poporului ploaie timp de câþiva ani.

Dumnezeu ºtia cã Ahab va fi foarte mânios ºi l-a trimispe Sfântul Ilie într-un loc ascuns, la pârâul Cherit, unde îitrimitea în fiecare zi corbi care îi duceau de mâncare.

Dupã cum a spus Sfântul Ilie, nu a mai plouat în Israeltimp de trei ani. Atunci Dumnezeu i-a spus: "Du-te laAhab, pentru cã în curând voi trimite ploaie pe pãmânt".Sfântul Ilie a mers la regele Ahab ºi i-a spus sã aducã cei450 de profeþi care slujeau idolului Baal pe Muntele Car-mel, pentru un concurs. Dupã ce s-au adunat toþi, SfântulIlie le-a spus: "Nu puteþi sã vã închinaþi ºi lui Baal ºi luiDumnezeu. Sã vedem cine este adevãratul Dumnezeu!Dacã se va dovedi cã Domnul este Dumnezeu, Lui sã vãînchinaþi; iar dacã se va dovedi a fi Baal, atunci vã puteþiînchina aceluia". S-a întors apoi spre profeþii lui Baal ºile-a spus: "Voi jertfiþi un bou lui Baal, iar eu voi jertfiunul lui Dumnezeu". Profeþii lui Baal au fãcut un altar, aujertfit boul ºi s-au rugat foarte mult. Dar nu s-a întâmplatnimic.

Atunci Sfântul Ilie a zidit ºi el un altar pe care a pusboul ºi a turnat multã apã peste el. Apoi s-a rugat:"Doamne, lasã poporul acesta sã vadã cã Tu eºtiDumnezeul cel adevãrat!" Atunci Dumnezeu a trimis focdin cer ºi flãcãrile au înghiþit întreaga jertfã, chiar ºipietrele ºi apa. Vãzând aceasta, poporul a strigat:"Domnul este Dumnezeul cel adevãrat!"

CMYK

AAccttiivviittããþþii::1. Din viaþa Sfântului Ilie ve-

dem cât de mare este puterea ru-gãciunii, precum ºi puterea datã deDumnezeu oamenilor sfinþi. SfântulIlie ne îndeamnã sã nu fim rãi, cibuni, sã nu fim leneºi, ci harnici.Astfel Îl bucurãm pe Dumnezeu.Pentru cã a ascultat de El, Dumnezeui-a împlinit Sfântului Ilie rugãciuneaºi a trimis foc din cer. Gândeºte-te saudiscutã împreunã cu cei din familiedespre rugãciunile care v-au fost îm-plinite ºi despre cele care (încã) nu aufost.

2. Completeazã spaþiile libere:

1. ______ era un rege rãu.A. Solomon B. Ahab C. David

2. Ilie era un ______ al luiDumnezeu.

A. proorocB. regeC. preot

3. Regele s-a înfuriat pentru cãSfântul Ilie i-a spus cã _____.

A. un alt rege îi va lua loculB. va trebui sã îºi împartã averea cu

alt poporC. nu va ploua multã vreme

4. În perioada în care a stat as-cuns, Sf. Ilie a fost hrãnit de _____.

A. cineva care avea o grãdinãB. corbi care îi aduceau de mâncareC. un alt prooroc bun la suflet

5. Când profeþii lui Baal s-aurugat pentru foc _____.

A. nu s-a întâmplat nimicB. jertfa a luat focC. focul s-a aprins ºi apoi s-a stins.

6. Când s-a rugat Sf. Ilie, _____.A. nu s-a întâmplat nimicB. focul s-a aprins dupã o orãC. Dumnezeu a trimis foc din cer

care a ars jertfa ºi pietrele.

CMYK

ESTE SILIT SÃ SE LE-PEDE DE HRISTOS. Fiindluat prizonier, SfântulIoan începe viaþa samuceniceascã în lumeaislamicã, deoarece mãr-turiseºte cã este creºtin,robul lui Hristos, pe Careîl iubeºte din toatã inima,cã singurul lui stãpân esteHristos ºi cã nu se va lepãdaniciodatã de Acesta. Pentruaceastã mãrturisire este tortu-rat, bãtut cu beþe groase delemn, lovit cu picioarele,scuipat, i se ard pãrul ºipielea capului, este trimissã locuiascã cu animaleleîntr-un grajd. La toateacestea, el rãspunde cudragoste, cu nevoinþe, cuprivegheri ºi post, cu ru-gãciuni fãrã de numãr, încât topeºtesãlbãticia cu care turcii îl tratau ºi aceºtiaajung sã îl numeascã "sfânt".

PRIMA MINUNE. Prin îngerul Domnu-lui, Sfântul Ioan a trimis din Procopie(Asia Micã) mâncare într-o farfurie dearamã, stãpânului lui, care în acea vremese afla la Mecca (Arabia), iar acesta a mân-cat-o acolo caldã. Întorcându-se dupã 3luni, acesta a arãtat celorlalþi ofiþeri far-furia cu însemnele taberei pe ea. Aceastãminune, fãcutã de sfântul cu îngãduinþaDomnului, prin dragostea ºi rãbdarea sufe-rinþei, a oprit ura ºi mânia chinuitorilor sãi.Farfuria se poate vedea ºi astãzi în Biseri-ca din localitatea Noul Procopie (Grecia),care adãposteºte ºi moaºtele sfântului.

SFÂRºITUL. În fiecare sâmbãtã, sfân-tul se împãrtãºea cu Trupul lui Hristos, înascuns faþã de turci. Când a simþit cã viaþapãmânteascã i se apropie de sfârºit, l-a în-ºtiinþat pe pãrintele duhovnic ºi acesta i-aadus Sfânta Împãrtãºanie înãuntrul unuimãr, pe care îl scobise. Astfel, robia luitrecãtoare ºi mãrturisitoare, pãtimirea ºi

suferinþaau luat sfârºit ºi a trecut cãtre

veºnica bucurie ºi fericire, de îndatã ce aprimit Preacuratele Taine. În anul 1733,prin rânduialã dumnezeiascã, pãrintele luiduhovnic a aflat cã trupul sfântului arãmas intact, a mers ºi l-a dezgropat ºiapoi a depus moaºtele în biserica undesfântul obiºnuia sã privegheze.

OSAMA PAºA ARDE SFINTELE MOAº-TE. Nevoinþa sfântului nu s-a oprit aici. ªinici ura lumii musulmane împotrivacreºtinilor. În drumul spre Egipt, OsamaPaºa, din dorinþa de a se rãzbuna pecreºtinii din regiune, a dat foc bisericii încare se aflau sfintele moaºte. Ieniceriiturci însã se înfricoºeazã ºi fug, deoarecevãd trupul sfântului miºcându-se în foc,renunþând astfel la nelegiuirea pe care ofãceau. Prin pronia lui Dumnezeu, sfintelemoaºte au rãmas intacte, dar pãstrândtotuºi o negrealã de la jar ºi fum, care sevede pânã astãzi, pentru a ne aminti deminunea petrecutã.

IMPORTANÞA ºI ACTUALITATEA VIEÞIISFÂNTULUI ÎN ZILELE NOASTRE. Sfântul

Ioan Rusul ilustreazã un episod emble-matic al confruntãrii dintre lumea creºtinãºi islam. Chiar dacã a devenit prizonier ºirob al unui agã turc, sfântul împlineºte pil-duitor porunca de a-ºi pãstra credinþa ºilegea ortodoxã, fãrã sã se lepede de ea înfaþa terorii ºi a prigoanei islamice. Pe de

altã parte, împlineºte legeaiubirii creºtine - prin slu-jirea cu dragoste ºi cu de-votament faþã de stãpânullui, chiar dacã acesta estemusulman, dar ºi prin rãb-darea suferinþei ºi a chinu-rilor pentru Hristos.

IZVOR DE VINDE-CÃRI. Mucenicia lui l-afãcut vrednic de maridaruri tãmãduitoarepentru cei care credcu toatã inima în ha-rismele lui tauma-turgice: el are darulvindecãrii bolilor depiele, de sânge ºide oase; darul vin-decãrii bolilor ºi tu-morilor legate decap; darul de a-ipãzi pe cãlãtori -

mulþi marinari greci îl au ca ocro-titor ºi i-au închinat ºi construit paraclise;darul mijlocirii între pãrinþii ºi copii sautinerii care se aflã în neînþelegeri ºi certuri.

Din mila lui Dumnezeu, am avutbucuria de a-l cunoaºte personal ºi de a-miîncãrca inima de bucuria ºi sfinþenia pecare trupul înmiresmat al sfântului le de-gajã. E imposibil sã spun în cuvinte ce amsimþit în apropierea raclei sfântului. E ostare de trãire duhovniceascã deosebitã,plinã de liniºte, bucurie, inimã bunã.

CEL MAI MARE PELERINAJ DIN GRE-CIA. Meritã sã amintesc ºi faptul cã peleri-najul la Sfântul Ioan Rusul are cea maimare amploare din Grecia creºtinã contem-poranã ºi cã, potrivit unui "clasament du-hovnicesc" realizat pentru sfinþii din insu-lele greceºti, Sfântul Nectarie ocupã loculdoi, Sfântul Spiridon ocupã locul trei ºi sfin-þii Nicolae, Rafael ºi Irina ocupã locul patru.

Pentru rugãciunile Sfântului IoanRusul din Evvia, Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne ºi nemântuieºte pe noi!

Eufemia Toma

13

Deoarece Biserica Ortodoxã l-a prãznuit în data de 27 mai pe Sfântul IoanRusul (1690 - 1730), care a fost un mãrturisitor al Ortodoxiei în faþa lumii isla-mice, mi-am îngãduit sã îi fac o prezentare inimii voastre în cadrul acestei rubrici,chiar dacã el nu este un mãrturisitor ortodox contemporan. Despre acest sfânt seºtie cã a fost soldat în armata lui Petru cel Mare al Rusiei ºi cã, în timpul luptelorpentru dezrobirea Azovului, a cãzut prizonier ºi apoi a fost luat în stãpânire de unagã turc, în localitatea Procopie, aproape deCezareea Palestinei.

Mãrturisitori ai Ortodoxiei

Sfântul Ioan Rusul sfântul umilinþei

Ce înseamnã plecarea înaintede sfârºitul slujbei

Ai venit aºadar la bisericã ºi te-ai învrednicit sã teîntâlneºti cu Hristos? Nu pleca pânã nu se terminã slujba.Dacã pleci înainte de otpust (binecuvântarea de încheiere)eºti întocmai ca un dezertor. De la teatru nu pleci pânã nu seterminã spectacolul. Dar atunci când intri în bisericã, în casaDomnului, întorci spatele Preacuratelor Taine? Înfrico-ºeazã-te cel puþin de cel ce zice: "Cel ce nu ia în seamãcuvântul lui Dumnezeu este dat pierzãrii" (Pilde 13, 13).

Ce faci, omule? În vreme ce Hristos este prezent, îngeriistau de faþã, fraþii tãi se împãrtãºesc, tu îi pãrãseºti ºi pleci?Hristos îþi dãruieºte Trupul Sãu cel sfânt ºi tu nu aºtepþipuþin ca sã Îi mulþumeºti cel puþin prin cuvinte? Când cinezinu îndrãzneºti sã pleci, chiar dacã te-ai sãturat, atâta timp câtprietenii tãi stau încã la masã. Iar acum, când se sãvârºescînfricoºatele Taine ale lui Hristos, le laºi pe toate ºipleci?

Vreþi sã vã spun cui se aseamãnã cei ce pleacãînainte de a se termina Sfânta Liturghie ºi nu participãla ultimele rugãciuni de mulþumire? Poate este greuceea ce voi spune, dar trebuie sã o spun. Când Iuda aluat parte la Cina cea de Taina a lui Hristos, pe cândceilalþi stãteau la masã, el s-a sculat înaintea celorlalþi ºia plecat. Aºadar cu Iuda se aseamãnã aceºtia. Dacã nuar fi plecat atunci nu s-ar fi fãcut trãdãtor, nu s-ar fi pier-dut. Dacã nu s-ar fi despãrþit de turmã, nu l-ar fi gãsitlupul ºi nu l-ar fi mâncat.

Sf. Ioan Gurã de Aur

Viaþa în Hristos

Cum ar trebui sã ne comportãm laSfânta Liturghie? Ce trebuie sã facem peparcursul celor 2-3 ore pe care le petre-cem în bisericã? Eu personal încerc sãzic tot felul de rugãciuni, altfel mã plic-tisesc, ºi mã uit cu durere la feþelecreºtinilor plictisite de slujbã ºi asta dincauzã cã noi, cei neiniþiaþi, nu prea ºtimce sã facem. Sper cã mi-aþi înþeles între-barea, Domnul sã fie lãudat!

DanielAmin!Dragã Daniel, ce sã facem? Sã intrãm

în Împãrãþia lui Dumnezeu ºi sã strigãm laDomnul: "Doamne, iatã, am intrat înÎmpãrãþia Ta ºi mã plictisesc! Ajutã-mã!Nu mã lãsa sã mor uitându-mã la ceea cemi se pare cã vãd pe feþele celorlalþi, cãacolo nu e decât ce e în mine! Oare ce cauteu aici? Tu m-ai chemat? Atunci fã ceva

cu mine! Iatã, eu sunt un sac de piele deom în care nu mã simt bine deloc ºi caut oieºire! Am auzit ºi cred cã Tu eºti Uºa! Terog, ajutã-mã!"

Sau: "ªi dacã tot ce se spune ºi se faceAICI este adevãrat? Doamne, miluieºte-mã!"

Sau: "Doamne, ºtiu cã voi muri ºi mi-efricã de moarte, dar iatã, acum deja suntmort de plictisealã! Acesta sã fie darulTãu? Pentru asta ai murit Tu pe Cruce?"

ªi: "Doamne, ai rãbdare cu mine, cãsufletul meu e spart ºi risipit în mii ºi miide bucãþele ºi greu mã mai adun. Dar Îþimulþumesc, Domnul meu ºi Dumnezeulmeu, cã nu m-ai lãsat în colbul drumului,ci m-ai adus Aici ºi iatã, stau ºi aºtept cuîncredere sã mã aduni ºi sã mã faci din nou!ªi tot Tu sã faci ca noi toþi, care ne-amadunat aici, sã nu fim o adunãturã, ci oAdunare Sfântã în Tine. Cã numai Tu poþi

sã ne faci sã ne iubim unii pe alþii ºisã fim ºi noi, egoiºtii ºi individualiºtii,"una" în Tine, cum Tu eºti Una cu Tatãlºi cu Duhul Sfânt! Cã eu atâta ºtiu: cã Tu

eºti Iubire ºi nu lepezi pe nimeni din cei cevin la Tine! Iatã, sunt aici! Îþi mulþumesc!"

ªi, mai ales, sã participi cu tot ce ai tudisponibil prin voinþã ºi bunãvoinþã: cu tru-pul, fãcând gesturile cerute de Sfânta sluj-bã, ºi cu mintea, fiind atent la cele ce se facºi se spun, pentru cã numai pe ele le poþicontrola. ªi lasã sentimentele, asupra cã-rora nu ai nicio putere, sã se converteascãºi ele încet, încet, luminate de duhul tãuhrãnit, în ciuda lor, a sentimentelor, cuDuhul Sfânt lucrãtor Aici! Îndrãzneºte!Sfânta Liturghie nu e un film palpitant deaventuri, ci cea mai Mare Aventurã divi-no-umanã din cer ºi de pe pãmânt! ªi nuuita: Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu sila!Sileºte-te! ªi adunã-i în rugãciunea ta ºi pecei la care te gândeai când mi-ai scris!

Cu dragoste,M. Siluana

Comportamentul,nu vorbele, trebuie

sã ne arate cã venim de la bisericãSã plecãm de la Sfânta Liturghie ca niºte lei care scot flãcãri,

fãcându-ne înfricoºãtori chiar ºi diavolului. Asta pentru cã sfântulSânge al Domnului, cu care ne împãrtãºim, adapã sufletul nostru ºiîi dã multã putere. Când îl primim cu vrednicie, acesta îi alungã pediavoli ºi îi aduce aproape de noi pe îngeri ºi pe Domnul îngerilor.Acest Sânge este mântuirea sufletelor noastre, cu El se spalã sufle-tul, cu el se ºi împodobeºte. Acest sânge face mintea noastrã maistrãlucitoare decât focul ºi sufletul nostru mai strãlucitor decâtaurul.

Apropierea fraþilor noºtri cãtre bisericã se face ºi prin fapte, nunumai prin cuvinte. Chiar dacã nu spui nimic, dar pleci de la sfân-ta slujbã arãtând celor care au lipsit - prin înfãþiºare, prin felul cumpriveºti, vorbeºti ºi mergi ºi prin toatã bunãcuviinþa ta - câºtigul pecare l-ai dobândit la bisericã, acesta este destul pentru povãþuireacelorlalþi. Pentru cã din bisericã aºa trebuie sã ieºim, ca din SfinteleSfintelor, ca ºi cum am coborî din ceruri.

Celor care nu merg la bisericãspune-le cã ai cântat împreunã cuserafimii, cã eºti cetãþean al patrieicereºti, cã te-ai întâlnit cu Hristosºi ai vorbit cu El. Dacã trãim înfelul acesta Sfânta Liturghie, nu vamai fi nevoie sã spunem nimiccelor ce nu merg la bisericã, civãzând ei folosul nostru vor simþipaguba lor ºi vor alerga repede labisericã, pentru a se desfãta ºi ei deaceleaºi bunãtãþi.

Sf. Ioan Gurã de Aur

Cum trãim Sfânta Liturghie?14

Ce trebuie sã facem pe parcursul celor 2-3 orepe care le petrecem în bisericã?

Cu Dumnezeu în casã 15

În Sf. Scripturã carnea nueste interzisã, dar se recoman-dã cumpãtarea sau chiar renun-þarea la carne. Sf. ClementAlexandrinul spune desprecarne cã "e mai mult pentrufiare… Dacã cineva vrea sãmãnânce carne nu e pãcat, darsã mãnânce cumpãtat".

Carnea este un aliment carenecesitã un mare efort de di-gestie ºi, în plus, creºte nivelulcolesterolului, iar prin carneaanimalelor crescute în regim decrescãtorie închisã (foarte polua-tã cu antibiotice, vaccinuri, seda-tive, hormoni) ºi prin produse-le de carne se aduc foarte multeE-uri în organism. A mânca

zilnic carne esteclar un abuz.

Abuzul de grãsimi esteresponsabil pentru creºtereamortalitãþii prin bolile cardio-vasculare. Alte studii indicãlipsa cancerului de sân la po-pulaþiile cu consum de lipidece conþin sub 10% acizi graºisa-turaþi. Pentru o creºtere de5% a caloriilor prin a-port de grãsimi satu-rate, riscul de cancerde sân creºte cu 50%.

Împotriva consumu-lui sau abuzului de car-ne existã câteva argumente:

- fiziologic vorbind,acesta nu este absolutnecesar, adicã toateprincipiile nutritive se

pot lua din altealimente;

- efortul pen-tru a metaboliza carneaeste foarte mare, iarpH-ul dupã consumulde carne are tendinþa sã

vireze rapid spre acid;- abuzul de carne este

responsabil pentru unele boli:gutam pancreatita, litiaza uricã,dermatoze.

Postul alimentar ºi religiosare efect profilactic ºi curativ.Postul creºtin urmeazã calen-

darul marilor sãrbãtori dinanul bisericesc (4 perioade depost pe an), precum ºi cel alcelor douã zile sãptãmânale(miercurea ºi vinerea); acestritm ajutã la eliminãrile deºeu-rilor metabolice.

Postul ortodox nu este doaralimentar, ci are ºi o dimensi-une duhovniceascã (miloste-nie, înfrânare, curãþirea gân-durilor etc.).

Postitorii consecvenþi nu faccancer, nici unele boli metabo-lice (diabet, gutã, obezitate).

A consemnat Natalia Corlean

Principiile unei alimentaþii sãnãtoase (3)

Mod de preparare: Orezul se spalã foarte bine, pânã ce apa este limpede,

apoi se pune cu apa într-un vas, de preferat de inox, la focmic ºi acoperit cu capac. Nu trebuie sã fie foarte moale, ci sã rãmânã bob întreg. Selasã sã se rãceascã.

Între timp, ceapa se taie peºtiºori subþiri, se aºeazã într-un bol ºi se freacã cu mâna,adãugând un praf de sare ºi apoi oþetul. Peste ceapã se pun mazãrea, porumbul ºi ciuper-cile, toate scurse bine. Adãugaþi usturoiul tãiat mãrunt, verdeaþa, sarea ºi piperul. Se faceun amestec din uleiul de mãsline ºi lãmâia stoarsã, care dã un gust suav, apoi se amestecãcu cele douã compoziþii, cu grijã. Salata este afânatã ºi are un aspect cromatic plãcut!

Variante: dacã este dezlegare la peºte, puteþi înlocui ciupercile cu bucãþele de ton din con-

servã. dacã nu este post, puteþi adãuga 150-200 g smântânã.

Reþetã oferitã de doamna Doina Popa din Bucureºti

BINE DE ªTIUT:Carnea pentru friptura la grãtar se

aºazã pe grãtarul încins ºi uns; ca sãnu îºi piardã sucul nu se înþeapã, iar ca sãrãmânã mustoasã se sãreazã doar când se

serveºte.Zahãrul pulbere presãrat deasupra

cãrnii face friptura mai crocantã.Carnea care a prins miros de

stãtut se opãreºte cu ceai demuºeþel, apoi se clãteºte de câteva ori.

Mihala Bîlbã

INGREDIENTE:500 g spaghete1 cãpãþânã salatã verde4 roºii2 ardei roºii2 ardei verzi2 castraveþi4 mere400 ml suc portocale(natural sau din comerþ)300 g ºuncã (felii de 5cm lãþime ºi 10 cm lun-gime)3 ouãuleisare, piper dupã gust, pãtrunjel

MOD DE PREPARARE: Se fierbspaghetele în 3 litri de apã cu sare,dupã care se lasã la rãcit. Roºiile,castraveþii ºi merele se taie cu-buleþe, ardeii se taie fideluþã. Pestetoate legumele se toarnã sucul deportocale, se condimenteazã cusare ºi piper, dupã care se dau lafrigider 2 ore. Între timp, din cele 3ouã (2 fierte ºi unul crud) ºi ulei se

face o maionezã (cantitatea depin-de de gusturi) ºi se dã ºi ea la fri-gider pentru o orã. Spaghetele seamestecã cu legumele scurse desuc ºi cu maioneza ºi se mai dau lafrigider o orã.

ARANJAREA: Se ia un platou (depreferat pãtrat) adânc, se aºazãsalata, se pun pe margine rulourilede ºuncã, iar în centru compoziþiade mai sus. Se orneazã cu pãtrunjeltocat.

Reþetã oferitã de doamnaNicoleta Maier din Fãgãraº

Spaghete cu legume proaspete

Salatã cu orez, mazãre,porumb ºi ciuperci

Continuãm sã vã prezentãm principiile alimentaþiei sãnãtoase,bazându-ne pe sfaturile domnului prof. dr. Pavel Chirilã. În acestnumãr, despre efectele consumului de carne asupra sãnãtãþii noastre ºidespre necesitatea unei detoxifieri periodice a organismului prin post:

Abuzul de carne ºi grãsimi

Postul

Ingrediente: 1 canã orez3 cãni apã1 cutie micã de mazãre1 cutie porumb1 cutie ciuperci1 cãþel de usturoi2 cepe 1 lingurã oþet verdeaþã proaspãtãsare, piper dupã gust

4 linguri ulei de mãslinezeama de la o jumã-tate de lãmâie

La hotaruldintre douã "þãri"

Satul Grid este un sat mãrginaº al fos-tului judeþ Fãgãraº, care face graniþã întredouã ,,þãri", Þara Oltului ºi Þara Bârsei, ºieste aºezat pe ambele pãrþi ale unui pâ-râu numit Valea Gridului, în partea derãsãrit a Þãrii Fãgãraºului. Hotarul lui semãrgineºte cu hotarele satelor Vlãdeni ºiÞânþari (azi Dumbrãviþa) - spre est, cu Ve-neþia de Jos ºi Pãrãu - înspre nord, cuªercaia - spre apus, iar spre sud cu hotarulsatului Vad. De la Fãgãraº, fosta capitalãde judeþ, pânã la Grid sunt 21 km, iar de laªercaia, cu piciorul, drumul se parcurgeîntr-o orã.

Acest sat este destul de vechi (1450),iar numele lui nici pânã azi nu se ºtie cuma apãrut. Probabil vine de la un nume depersoanã, dupã cum afirmã anumite surseistorice. În anul 1850 în sat se gãseau 230de case, dintre care 105 erau din lemn, li-pite cu pãmânt ºi acoperite cu paie. În anul1941 s-a ajuns la 297 de case, iar casele delemn au dispãrut.

Biserica ºi ºcoala,baza vieþii spirituale

Viaþa spiritualã a satului s-a desfãºuratîn cadrul celor douã instituþii tradiþionale:ºcoala ºi biserica. Clãdirea ºcolii vechi -azi dãrâmatã - s-a edificat între anii 1860-1869; în 1938 localul vechi a fost dãrâmat,iar pe locul acela s-a clãdit o ºcoalã nouã,cu patru sãli de clasã, atelier, birou ºi lo-cuinþã pentru director.

Biserica parohiei ortodoxe are hramulSf. Cuvioasã Parascheva ºi a fost ziditã pela anul 1641, date conþinute într-un docu-ment gãsit sub tabla care acoperã turnul.La data zidirii ei, biserica a avut lungimea

de 5 metri, cu al-tar cu tot (acestaavea 2,5 metri).Cupola s-a fãcutdin piatrã de Cris-bav ºi se pãstrea-zã ºi astãzi dea-supra altarului;altarul avea douãuºi, una împãrã-teascã ºi alta în partea de miazãnoapte.Pictura a fost executatã de pictorul IoanDako din Braºov, însã ea s-a pãstrat numaipânã în anul 1898.

Datoritã mãririi numãrului de credin-cioºi, locaºul de cult a fost extins prin treialungiri succesive de: 5 metri în anul1748, 5 metri în anul 1802 ºi 4 metri înanul 1898, când a fost adãugat ºi turnulclopotniþei, care se vede ºi astãzi.

Cedatã greco-catolicilorLa sfârºitul sec. al XVII-lea, peste

credincioºii ortodocºi din Ardealul strã-moºesc s-a abãtut teroarea imperialã de laViena, care prin minciuni ºi înºelãciune afãcut posibilã nefericita trecere la unireacu Roma a unei mari pãrþi dintre româniiardeleni ai acelor vremuri. În acestecondiþii ºi în urma marilor presiuni care aufost fãcute (fapte de care nu vrem sã neaducem aminte, dar pe care istoria le-aconsemnat), biserica din Grid este cedatãparohiei unite, ortodocºii fiind nevoiþi sã-ºigãseascã un alt loc în care sã-ºi poatã sã-vârºi slujbele bisericeºti, ceea ce au ºi fã-cut, amenajâdu-ºi o bisericuþã din lemn,apoi între anii 1857-1865 construind o bi-sericã din piatrã ºi cãrãmidã. Deºi mare ºifrumoasã, din cauza deplasãrilor de terenea a avut nevoie de mai multe consolidãride-a lungul anilor, iar în urma cutremuru-

lui din 1940 nu a mairezistat.

Revenireala Ortodoxie

În 1948 s-a anulatactul mincinos deunire cu Roma (de la1700), iar credincioºiiaflaþi în rãtãcire s-au întorsla sânul Bisericii strãmoºeºti ortodoxeîmpreunã cu locaºul de cult, care astfel arevenit în patrimoniul Ortodoxiei.

Astãzi, biserica este într-o stare de în-treþinere bunã, ca urmare a renovãrilorfãcute în ultimele decenii; a fost pictatã înanul 2008, acoperiºul a fost refãcut, iarîncãlzirea este asiguratã de un sistem deîncãlzire centralã.

Parohia pe care, din mila lui Dumnezeu,o pãstorim, are o pondere de 90% din to-talul populaþiei satului, aproximativ 110 ca-se din cele 124 existente, din care aproapejumãtate (48), sunt locuite de vãduve ºi vã-duvi trecuþi de 70 de ani, ale cãror veniturisunt la limita subzistenþei, însã care suntsilitori spre a ajunge la limanul cel bun,acolo unde pe toþi ne aºteaptã Ziditorul casã ne dea rãsplata: Împãrãþia Lui ceacereascã. Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Pr. paroh Iulian Avram

Trecut ºi prezent

CMYK

Preºedinte fondator: Pr. protopop Ioan CiocanRedactor ºef: Natalia Corlean

www.apostolatintarafagarasului.blogspot.comTiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov

Corecturã: Amalia RãibuleþTehnoredactor: Natalia Corlean

Aºteptãm opiniile dvs. la adresaredacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com

ISSN 2065 - 765X

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã(Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. IosifCiolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bu-cium), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. AdrianMagda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº),Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. IonTãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790

16

Pr. IulianAvram

Satul Grid este cunoscut în întreaga þarã, în special datoritãromancierului ºi cineastului Grid Modorcea, care ºi-a preluatprenumele literar dupã iubitul sãu sat natal, dar ºi datoritãcorului de femei numite "bocitoare", cunoscute românilor dela festivalurile de muzicã popularã la care au participat, prin-tre care ºi "Cerbul de Aur". Despre istoria Gridului ºi alocaºului sãu de cult ne vorbeºte pãrintele paroh Iulian Avram:

Biserica „Sf. Cuvioasã Parascheva“ din Grid