Embed Size (px)
Citation preview
Capitolul II
1.Aruncarile la poarta de la semicerc
In faza a IV-a a atacului, deci in timpul atacului intru-un sistem de joc,
jucatorii de semicerc, extremele sau pivotii, ajung in pozitii favorabile de
aruncare la poarta pe care sunt obligate sa le fructifice.Factorii care se opun
inscrierii golurilor din apropierea portii sunt mai mullti,dintre care enumeram
ca fiind cei mai importanti:unghiul de aruncare,unghiul de atac al portii,timpul
de care dispune atacantul,activitatea aparatorilor si indeosebi a portarului.
De aceea,instruirea acestor aruncari se face numai in conditii apropiate de
joc.atat sub aspectul relatiilor dintre coechiperi,dintre acestia si adversarii,cat si
sub aspectul regimului de viteza tot mai ridicata si a gradului de oboseala
crescut.
In functie de postul pe care le ocupa jucatorii la semicerc s-au dezvoltat si
procedeele tehnice de aruncare la poarta.Astfel,pivotull foloseste o “baterie”de
aruncari bazate in principal pe aruncarea din plonjon sarit,iar extrema-diferite
variante ale aruncarii din saritura.
Desigur,este obligatoriu ca toti jucatorii de semicerc sa fie capabili sa
execute procedeele tehnice de aruncare,specifice postului pe care se gasesc in
faza de finalizare.Aceasta presupune ca extreama drepata trebuie sa poata
finaliza si de pe postul de pivot si, invers pivotal sa inscrie de pe postul de
extrema.Dar fiecare jucator trebuie sa fie specialist de pe postul sau.
6
1. Aruncarea la poarta din plonjon
Tehnica aruncarilor la poarta din plonjon executate de pivot a evoluat,pe
de o parte,datorita faptului ca aceasta este nevoit sa actioneza de cele mai multe
ori in aglomeratii de jucatori,iar pe de alta parte,pentru ca in fata sa se afla
semicercul care nu-I mai permite sa inainteze spre a se demarca.
Timpul de care dispune pentru aruncare este foarte scurt,adversarii sunt
aproape,elanul pentru un alt procedeu de aruncare nu mai este posibil si astfel
jucatorului de semicerc nu-i mai ramane alta solutie decat
plonjonul.Numeroasele procedee de aruncare la poarta din plonjon au un fond
comun de executie.Diferentele sunt determinate de utilizarea lor tactica,de
pozitia atacantului si a aparatorului,de activitatea portarului etc.
1.1. Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere in fata
Acest procedeu de aruncare se foloseste atat pentru aruncarile de la
semicerc,cat si pentru aruncarile de pedeapsa(7m).Jucatorul sta cu fata spre
poarta,cu picioarele putin indepartate si genunchii usor indoiti.Mingea se tine cu
ambele maini in dreptul pieptului.
Atunci cand se hotoraste sa arunce la poarta,jucatorul se ridica pe
varfuri,impingand totodata si genunchii inainte.si duce mingea deasupra
umarului drept.Aceasta este faza pregatitoare a aruncarii,in timpul careia centrul
general de greutate a corpului cade in interiorul poligonului de sustinere.Faza de
aruncare propriu-zisa incepe prin impingerea accentuate a bazinului in
fata,antrenand caderea corpului inainte.Mingea ramane si mai mult in urma.deci
miscarea pregatitoare a bratului pentru aruncare se accentueaza.Dupa
aruncare,corpul cade in fata.Socul produs de contacul cu solul se amoritzeaza
7
prin sprijin elastic pe brate si rularea pe coapsa piciorului din partea bratului de
aruncare.
Daca acest procedeu de aruncare se utilizeaza pentru transformarea
aruncarilor de pedeapsa(7m),jucatorul nu trebuie sa se grabeasca,asa cum este
nevoit sa faca in celelalte situatii de joc.El poate executa aruncarea in limita
celor 3 secunde de la fluierul arbitrului.
In tot acest timp,aruncatorul trebuie sa-l “pandeasca”pe portar si sa-i
ghiceasca intentile.Indata ce a observat o miscare sau o cat de mica mutare a
centrului de greutate pe un picior,atacantul poate declansa rapid,din orice unghi
de inclinare a corpului in fata,o aruncare spre coltul care nu va putea fi aparat.
1.2. Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere laterala
Pivotul aflat cu spatele spre poarta este angajat de un
coechipier.Observand situatia favorabila de aruncare la poarta,pivotal se decide
sa foloseasca procedeul care I se pare potrivit momentului tactic respective,si
anume aruncarea la poarta din plonjon cu cadere laterala.
Dupa prinderea mingii,ucatorul face un mic pas cu piciorul stang spre
stanga,punand laba piciorului parallel cu semicercul.In acelasi timp executa si o
usoara ghemuire a corpului stang,ducand umarul stang in fata,deasupra
semicercului.Apoi,printr-o impingere puternica din piciorul drept,jucatorul se
rasuceste si mai mult cu fata spre poarta.
Odata cu inclinarea corpu;ui in fata,duce mingea deasupra umarului
drept,pregatita pentru aruncare,dupa care incepe si miscarea de tractiune asupra
mingii.In timpul caderii,piciorul drept se intinde si penduleaza dinainte
inapoi,miscare coordonata cu cea de aruncare a mingii.Miscarea piciorului
drept,asemanatoare cu cea efectuata in timpul aruncarii din saritura,are o mare
influenta asupra vitezii de zbor a mingii.Caderea se amortizeaza prin sprijin
elastic pe brate sip e rularea corpului spre dreapta.
8
1.3. Aruncarea la poarta din plonjon sarit
De cele mai mult ori pivotal nu are timpul necesar spre a executa
miscarile pregatitoare cu suficienta amplitudine.Necesitatea de a asigura forta
aruncarii si de a se feri de adversar a determinat perfectionarea aruncarii din
plonjon cu cadere laterala prin adaugarea unei sarituri in directia portii adverse.
Plonjonul sarit se executa ca urmare a impngerii puternice din picorul
stang.Corpul juatorul este astfel propulsat deasupra semicercului,parallel cu
solul,picioarele pierzand contactul cu acesta.Mingea ridicata intre timp deasupra
umarului drept,este aruncata la poarta la momentul potrivit.Aruncarea din
plonjon sarit se incheie cu rularea corpului spre dreapta dupa diminuarea
socului cu bratele.
1.4. Aruncarea la poarta din plonjon sarit cu evitare
Denumirea acestui procedeu este oarecum derutanta.Aruncatorul nu evita
un adversar,ci urmareste sa-si mareasca unghiul de aruncare,pentru ca procedeul
este specific jucatorului specializat pe postul de extreama drepata.
Aruncarea se executa in felul urmator:jucatorul izbuteste sa se demarce pe
extreama dreapta,sa primeasca mingea sis a se angajeze spre
semicerc.Constatand ca unghiul de aruncare este prea mic,se hotaraste sa
foloseasca aruncarea la poarta din plonjon sarit cu evitare,si anume:venind
dinspre dreapta spre stanga,jucatorul pune piciorul stng in apropierea
semicercului,dupa care sare,plonjand paralel cu solul,in directia centrului
semicercului.La inceputul zborului tine mingea cu ambele maini in dreptul
abdomenului,apoi o duce deasupra umarului.Cand jucatoul se afla in aer
deasupra semicercului,intr-o buna pozitie de aruncare,trimite mingea spre poarta
printr-o aruncare zvarlita.Pentru amortizarea caderii se sprijina pe bratul
9
stang,apoi pe piciorul stang si in cele din urma ruleaza cu intreg corpul spre
dreapta.
1.5. Aruncarea la poarta din plonjon sarit de pe extrema stanga
In cazul in care extrema stanga izbuteste sa primeasca mingea in patrundere
spre poarta,dar unghiul de auncare este foarte mic,foloseste plonjonul sarit,mai
ales ca in felul acesta exclude interventia regulamentara la minge a
aparatorilor.Extreama executa o saritura deasupra semicercului,cu corpul in
zbor aproape de orizontala si razant cu solul.Mana dreapta,in care tine mingea
prin apucare,este dusa mult inainte,timp in care corpul se rasuceste in aer,cu
latura dreapta spre sol.La momentul oprtun,jucatorul arunca mingea la poarta,de
regula in coltul lung sau printre picioarele portarului,daca acesta iese in
intampinarea atacantului.Viteza de zbor a mingii este determinate de zvacnirea
din articultiile cotului si pumnului.
2. Aruncarea la poarta din saritura
Este un procedeu tehnic de aruncare la poarta de pe extrema stanga,cu
ajutorul caruia se pot inscrie goluri chiar daca in momenutl sariturii deasupra
semicercului unghiul de aruncare nu era prea favorabil.Extreama stanga poate
folosi acest procedeu luandu-si élan fie dinspre coltul terenului,fie in patrundere
pe langa ultimul aparator,venind dinspre semicercul de 9m.
Prima preocupare a jucatorului este sa-si calculeze in asa fel elanul si
bataia,incat sa nu atinga sau sa calce linia semicercului de la 6m.Pentru aceasta
este indicat ca piciorul de bataie,in cazul de fata stanga,sa se aseze cu laba
paralel cu linia spatiului de poarta.Aceasta asezare este posibila mai cu seama
atunci cand extrema isi ia elanul pentru saritura dinspre linia de fund a
terenului.Bataia se executa in lungieme si mai putin in inaltime,deoarece prin
10
plutirea inainte se mareste unghiul de aruncare.In timpul sariturii bratul
drept,indoit din cot,se duce deasupra capuuli,tinand mingea cat mai departe de
adversary.Cand jucatorul a atins punctul maxim de inaltare,deci inainte de a
incepe faza coboratoare a traiectorii sariturii,duce brusc bratul lateral,aproape
intins,cu mingea in dreptul umarului,si arunca puternic la poarta.Forta de
aruncare creste si prin balansul piciorului dinainte-inapoi.Prin miscarea
bratului,asa cum a fost descrisa,unghiul de aruncare se mareste si mai
mult.Aterizarea se face pe piciorul de bataie(aici stangul)
O prima cinditie pentru reusita aruncarii o constituie saritura in lungime cu
un élan scurt,prin care se mareste unghiul de aruncare.De accea,prin
antrenament,trebuie sa se asigura o cat mai buna dezvoltare a detentiei,fara de
care nu este posibila saritura lunga deasupra semicercului.
2.1. Aruncarea la poarta din saritura cu aterizare pe piciorul din partea
bratului de aruncare
Extreama stanga is ia élan venind dinspre coltul terenului catre aparatorul
lateral.Bataia se executa pe picorul stang,punand laba paralel cu
semicercul.Datorita prezentei aparatorului,atacantul nu mai ridica mingea in
sus,ca la procedeul descries anterior,ci o duce cu ambele maini in fata,in asa fel
incat adversarul sa nu ma poata intervene.Odata cu bataia pe picorul
stang,dreptul se duce mult inainte,indoit din genunchi.Cand jucatorul ajunge in
punctual culminant al sariturii,blocheaza musculature abdomenuli si a
toracelui ,asigurand astfel un punct de aplicare a fortei pentru brat.
Aruncarea poate fi zvarlita pe deasupra umarului sau prin ducerea bratului
lateral pe langa umar,pentru a mari si mai mult unghiul de aruncare.Pe toata
durata aruncarii,piciorul drept este mentinut in fata(nu balanseaza dinainte-
inapoi ca la alte aruncari din saritura),pregatit pentru ca,in momentul
aterizarii,sa amortizeze socul produs de contactul cu solul.
11
2.2. Aruncarea la poarta din saritura cu bataie pe piciorul din partea
bratului de aruncare
Acest procedeu tehnic,de mare eficacitate si spectaculozitate,presupune o
foarte buna indemanare,detenta si coordonare,pe langa forta de aruncare a
bratului.Extrema stanga isi creeaza o pozitie de aruncare venind dinspre
semicercul de 9m.In mod premeditat,pentru a nu-si micsora unghiul de
aruncare,extreama bate pe picorul drept,deci pe picorul din partea bratului de
aruncare,ceea ce contravene cu tehnica obisnuitei aruncari din saritura.In acest
timp,jucatorul intinde sa duca mingea cu ambele maini in partea stanga a
corpului,departe de aparator.Din momentul bataii pe piciorul drept,stangul
penduleaza inainte-inapoi,iar dreptul se duce inainte,indoit din genunchi.Mingea
este transportata rapid deasupra umarului drept si pregatita de aruncare.
3. Aruncarea la poarta pe la spate
Procedeele tehnice de aruncare la poarta pe la spate se foloseau in trecut pe o
scara mult mai larga decat acum,datorita faptului ca apararile nu erau atat de
dure,marcajul nu se facea atat de strict,iar plasamentul aparatorilor nu era atat
de exact.totusi,aceste procedee nu trebuie abandonate.De multe ori,pivotal
angajat cu o pasa la semicerc,fiind flancat din ambele parti de adversary,nu are
posibilitatea sa se intoarca cu fata spre poarta adversa.In asemenea
cazuri,pivotal poate recurge la unul dintre procedeele de aruncare la poarta pe la
spate,care asigura o aruncare puternica a mingii,destul de rapida si
surprinzatoare pentru portar.Prin atrenament systematic,precizia aruncarilor
12
creste,mingea fiind trimisa pe langa aparatori exact la tinta,in coltul in care
portarul nu se asteapta.
Exista mai multe procedee de aruncare la poarta pe la spate,care trebuie
folosite cu mult discernamant si numai atunci cand pivotul nu are alta solutie de
rezolvare a situatiei tactice respective.
3.1. Aruncarea la poarta pe la spate inapoi pe langa sold
In vederea executarii acestei aruncari,jucatorul duce mingea
inainte,sustinand-o de jos cu mana stanga si de deasupra si din fata cu mana
dreapta,puternic flexata pe antebrat.Penduland rapid bratul pe langa sold,printr-
o miscare de lansare executata dinainte-inapoi,trimite mingea spre poarta.Pentru
ca aruncarea sa fie razanta cu solul,mingea va trebui sa paraseasca mana in
momentul in care bratul,in balans, a ajuns exact langa corp,iar trunchiul este la
verticala.Daca intarzie sau daca in momentul aruncarii jucatorul se apleaca in
fata,mingea capata o traiectorie ascendenta,putand sa depaseasca bara
transversala a portii.
3.2. Aruncarea la poarta pe la spate cu ducerea bratului prin lateral
Modalitatea de executare este asemanatoare celei descries anterior,cu
deosebirea ca la miscarea de lansarea bratului aruncator se duce prin lateral.
In fata pregatitoare a aruncarii,mingea se duce intai spre stanga,prin fata
corpului,sprijinita dedesupt de mana stanga si pe deasupra si lateral de palma
dreapta,flexata pe antebrat.Aruncarea se realizeaza prin ducerea rapida si
puternica a bratului dinspre stanga spre dreapta,prin lateral,inapoi.Miscarea
aceasta a bratului poate fi asemanata cu inversul miscarii facute la aruncarea
discului.
13
3.3. Aruncarea la poarta pe la spate cu rotarea bratului
Jucatorul,stand cu spatele spre poarta,primeste mingea si o duce in jos spre
stanga,lasand greutatea corpului mai mult pe piciorul stang.Apoi,cu o miscare
din ce in ce mai accelerate a bratului drept,care executa o rotatie de jos in
sus,propulseaza mingea spre poarta.Acest procedeu ethnic de aruncare ii
permite atacantului sa evite bratele aparatorilor,aruncand pe deasupra lor
3.4. Aruncarea la poarta pe la spate cu cadere in plonjon
Procedeul se foloseste de catre pivot atunci cand doreste sa imprime mingei
o viteza de zbor mult mai mare.Aruncarea propriu-zisa poate fi executata prin
lansarea pe langa sold sau prin lansare cu ducerea bratului prin lateral.In faza de
pregatire a aruncarii,jucatorul duce mingea spre stanga,indoind totodata
genunchii pentru a-si apropia centrul de greutate de sol.
In timpul aruncarii,jucatorul se lasa sa cad ape spate,impingand apoi din
picioare in directia aruncarii,sporind astfel forta de aruncare.Datorita impulsului
dat de brat si din picioare,mingea este aruncata cu putere,iar corpul jucatorului
se rasuceste in jurul axei sale longitudinale,ajungand treptat cu fata spre
sol.Socul caderii se amortizeaza prin sprijin pe brate
3.5. Aruncarea la poarta pe la spate cu pirueta
Din punct de vedere tactic,acest procedeu ethnic nu apartine categoriei
aruncarilor la poarta pe la spate prin apropierea semicercului,si se foloseste ina
runcarile la poarta de la distanta prin surprindere.Interul se gaseste in miscare
pregatitoare de aruncare cu pas incrucisat sau saltat.Odata cu punerea piciorului
stang pe sol,ca sprijin pentru aruncare,duce mingea in fata sprijinta de jos si
dinapoi cu palma stanga si din fata cu palma dreapta,bratele fiind intinse in
14
jos.Mentinand piciorul stang intins,blocat pe sol,jucatorul incepe pirueta pe
picorul drept,tragand puternic de bratul drept de jos in sus si lateral.Greutatea
corpui trece pe picorul stang,asigurand sprijinul final pentru aruncarea puternica
a mingii.Cu ajutorul acestui procedeu de aruncare se pot inscrie goluri
surprinzatoare pe langa aparatorul plasat initial pe partea bratului drept al
atacantului si pregatit sa blocheze aruncarea pe langa sold pe care anticipa el ca
o va folosi adversarul direct.
3.6. Aruncarea la poarta cu doua maini printre picioare
Pivotul aflat cu spatele spre poarta adversa si flncat de doi aparatori
vigilenti poate folosi uneori procedeul de aruncare la poarta cu doua maini
printre picioare,cu conditita sa-l executa foarte rapid si prin surprindere.Dupa
prinderea mingii-sau chiar in acelasi timp-jucatorul indoaie rapid si puternic
trunchiul in fata,ducand mingea in jos.In clipa in care bratele ajung cu mingea
in dreptul picioarelor departate,aceasta este propulsata datorita miscarii de
pendulare a bratelor de sus in jos,precum si celei de flexie a palmelor.De foarte
multe ori,surprins de aceasta aruncare,portarul nu mai gaseste timul necesar sa
intervina spre a reetine mingea care zboara cu o viteza destul de mare.
4. Aruncarea la poarta cu bolta peste portar
15
Atunci cand un jucator a ajuns intr-o pozitie favorabila aruncarii la poarta
din apropierea semicercului,fie ca este vorba de pivot sau de extreama,portarul
se afla intr-o situatie extreme de dificila.Ca atare,el inainteaza in directia
atacantului,spre a-i micsora unghiul de aruncare.Observand actiunea tactica a
portarului,atacantul simuleaza o aruncare puternica,dar in final arunca mingea
cu bolta peste portar.
5. Aruncari la poarta din sprijin pe sol
Jucatorii din linia de 9m reusesc de multe ori sa se demarce si sa ajunga intr-
o pozitie favorabila de aruncare la poarta de la distant ape langa sau printre
aparatorii adeversi.Pentru o aruncare eficienta la poarta de la distanta 9m-11
m,pe langa foarta de aruncare,este nevoie si de o tehnica corespunzatoare,in
scopul de a facilita crearea unei viteze initiale de zbor a mingii care sa-i puna in
dificultate pe aparatori,dar mai ales pe portar.Aruncarile la poarta din spirjin pe
sol sau pas incrucisat,pas adaugat sau pas saltat ca élan premergator aruncarii,in
functie de situatia tactica de moment,asigura zborul rapid al mingii,fara de care
nu se poate concepe inscrierea golurilor de la distanta.
La faza a II-a a atacului a fost descrisa tehnica fiecarui procedeu in
parte.Deosebirea dintre procedeele in faza a II-a si cele din faza a IV-a consta in
faptul ca in faza a II-a jucatorul se gaseste intr-un élan mai mare,venind in
alergare de viteza dinspre propria poarta,dupa care face pasii premergatori
aruncarii,ccea ce conduce la o viteza mai mare de zbor a mingii.In faza a IV-a a
atacului,elenaul spre poarta adversa este mult mai scurt,de doi-trei pasi,ceea
ce,uneori,echivaleaza doar cu pasii premergatori aruncarii.Este deci imperios
necesar ca,in pregatirea jucatorilor,sa se asiste asupra dezvoltarii fortei de
16
aruncare cu élan scurt de trei pasi,incrucisati,adaugati sau saltat.Pe langa
aceasta,trebuie dezvoltata si viteze de executie a miscarilor pregatitoare pentru
aruncare,precum si viteza aruncarii propriu-zise.
5.1 Aruncarea la poarta cu pas incrucisat
Procedeul este folosit de jucatorii din linia de 9m,mai cu seama atunci cand
primesc mingea dinspre dreapta,cand toate miscarile pregatitoare pot fi mult
mai bine coordinate.Petntru jucatori,este mai bine sa insiste ca mingea sa fie
prinsa,in patrundere,pe picorul drept.In aceste caz,dupa prindere,tinand mingea
cu ambele maini in dreptul abdomenului,jucatorul face un pas cu piciorul stang
inainte,cu varful piciorului respective dorientat putin spre dreapta.Urmeaza
incrucisarea piciorului drept prin fata celui stang si spijinirea acestuia pe sol cu
varful mai rasucit spre drepata.Odata cu incrucisarea picorului drept spre
stangul,jucatorul duce mingea inapoi,deasupra umarului,pregatit pentru
aruncarea care va urma dup ace picorul stang,ramas in urma,va fi repus pe sol si
blocat.Aceasta a fost faza pregatitoare a aruncarii sau elanul.Dupa ce piciorul
stang a blocat pe sol,urmeaza miscarea de aruncare,compusa din impingerea
puternica din piciorul drept,zvarlirea din bratul drept si trecerea greutatii
corpului pe picorul stang; dupa aruncare,piciorul drept se duce in
fata,contribuind la franarea inaintarii corpului.
Pentru reducerea timpului necesar executarii acestei aruncari,jucatorii
avansati prind mingea pe picorul stang,care il aseaza pe sol cu varful orientat
spre dreapta,dupa care urmeaza incrucisarea piciorului drept prin fata celui
stang si ducerea mingii inapoi pentru aruncare.Restul miscarilor sunt identice cu
cele descries anterior.Dar cea mai mare reducere a timpului de executie o obtine
acei jucatori care incep incrucisarea cu picorul drept inca inainte de primirea
mingii.Ei isi coordoneaza miscare de patrundere si de pregatire a aruncarii in
functie de miscarile coechipierului de la care urmeaza sa primeasca
17
mingea.Astfel,prin anticipatie,aruncatorul incruciseaza piciorul drept si il asaza
pe sol exact n momentul in care a prins mingea,pasata si ea de coechipier ceva
mai inapoi,in dreptul umarului,pentru ca miscarea de ducere a acesteia in pozitia
pregatitoare pentru aruncarea sa dureze cat mai putin sis a fie foarte bine
coordonata,in continuare cu miscarea picioarelor.Asa cum se poate deduce,dupa
prinderea mingii pe piciorul drept urmeaza ducerea piciorului stang in
fata,concomitant cu ramanerea bratului drept intins in urma,blocarea piciorului
stang pe sol si aruncarea zvarlita pe deasupra umarului.Pentru folosirea acestui
procedeu de aruncare,mingea trebuie sa vina neaparat din drepata
aruncatorului,motiv pentru care procedeul asa cum a fost descries,intra in
arsenalul de mijloace tehnice al interului si al cetrului.
Aruncarea la poarta cu pas incrucisat in spate.Interul drept,daca primeste
mingea la momentul oportun de la extrema drepata,poate folosi aruncarea cu
pas incrucisat prin spatele picorului stang,ccea ce contribuie la crearea unui
unghi mai bun de aruncare si la evitarea blocajului advers.Pentru executarea
acestui procedeu,elanul de patrundere nu trebuie sa fie prea mare.Jucatorul
porneste apropae de pe loc in directia aparatorului care-l marcheaza de la
distanta,prinde mingea pe picorul stang,care se gaseste in fata.Apoi,in loc sa
incruciseze piciorul drept prin fata celui stang,duce picorul drept in spatele
celui stang,departandu-se astfel spre stanga fata de linia anterioara de
inaintare.Dupa ce sprijina picicorul drept pe sol,duce stangul in gata,plasat de
asemenea spr stanga directiei initiale de inaintare,ccea ce permite aruncarea pe
langa aparatorul direct,daca acesta,suprins de procedeu utilizat,nu face si el o
miscare de translatie spre drepata.Dupa blocarea piciorului stang pe sol,urmeaza
aruncarea zvarlita a mingii spre poarta.
5.2 Aruncarea la poarta cu pas adaugat
18
Acest procedeu tehnic prezinta anomie avantaje pentru aruncarile de la
distanta,si anume:in timpul executarii miscarilor pregatitoare de aruncare,axa
umerilor este in permanenta paralela cu linia portii,astfel ca aruncatorul poate
vedea foarte bine atat miscarile aparatorilor,cat si pe cele ale portarului:pe de
alta parte,aruncarea propriu-zisa este mai rapida din cauza traseului mai scurt al
miscarii bratului cu mingea.Procedeul poate fi utilizat cu success numai de
jucatorii care benificieaza de o aruncare puternica de pe loc,la care forta de
propulsie este data in principal de contractile muschilor bratului si a
abdomenului.
Jucatorul aflat in patrundere spre poarta se straduieste sa prinda mingea pe
picorul stang,apoi face pasul adaugat cu piciorul drept si,concomitant,duce
mingea deasupra umarului.In continuare,face un nou pas cu stangul inainte,timp
in care mingea ramane si mai mult in urma umarului drept,dupa care blocheaza
piciorul stang pe sol si,cu tractiune din nrat,arunca puternic mingea.
Unii jucatori,favorizati de o puternica musculature a umarului,executa
aruncarea propriu-zisa cu o miscare de rotare a bratului,ccea ce,pe de o
parte,sporeste viteza de zbor a mingii,iar pe de alta parte,ii da atacantului
posibilitatea de a-l observa mai bine pe portar si intentiile sale,fapt care
determina alegerea coltului de aruncare.
Intrucat elanul cu schimbare de pas nu permite decat utilizarea aruncarii zvarlite
de deasupra umarului,acest procedeu este folosit din ce in ce mai rar.In
handbalul modern,jucatorii prefera sa aplice procedee tehnice cu mai mutle
solutii de finalizare,pentru a nu fi opriti cu usurinta de aparatorii care sunt tot
mai bine pregatiti pentru blocarea mingilor
5.3 Aruncarea la poarta cu pas saltat
19
Ca si celelalte doua procedee descrise anterior,elanul pentru aruncare este
foarte scurt,ceea ce presupune o executie foarte rapida,apropae de pe loc,totusi
cu suficienta putere.In timpul scuutului sau elan spre poarta adversa,jucatorul
primeste mingea,dinspre drepata,pe picorul drept,dupa care,in loc sa se duca
stangul in fata,cum ar fi normal,el executa un pas saltat de pe dreptul pe
dreptul,timp in care duce si mingea,prin tinere apucate,pe jos-inapoi,pregatindu-
se de aruncare.Odata cu ducerea piciorului stang in fata,mingea ramane si mai
mult in urma,sporind astfel forta de aruncare.Piciorul stang se fixeaza pe sol in
functie si de pozitia aparatorului direct,apoi se blocheaza si in continuare se
executa aruncare zvarlita pe deasupra umarului.
Tehnica de baza a acestei aruncari,ca si a celei cu pas incrucisat,permite
utilizarea diferitelor procedee de aruncare a mingii,incepand cu cele de deasupra
umarului si terminand cu cele pe langa genunchi sau prin evitare.
5.4 Aruncarea la poarta pe langa sold
Elementul pregatitor pentru aruncare poate fi pasul incrucisat sau
saltat.Mingea,tinuta cu o mana prin apucare se duce pe jos-inapoi.In momentul
in care piciorul stang blocheaza pe sol pentru aruncare,trunchiul se inclina putin
spre dreapta.Datorita acestei pozitii,deplasarea inainte a bratului aruncator se
face prin lateral langa sold.Mingea paraseste mana aruncatorului la o inaltime
de aproximativ 1 m distanta de sol,trecand astfel pe sub bratul aparatorului
pregatit sa o blocheaze.
Aruncarea la poarta pe langa sold-deosebit de eficienta-a fost pusa oarecum
in umbra de aruncarea la poarta din saritura.Dar in ultimul timp se observa ca,la
momentul oportun,handbalistii de elita din intreaga lume recurg la aceasta
aruncare.Adevarul este ca procedeul respective prezinta un coefficient ridicat
de surpriza pentru poetar,care nu vede mingea decat dupa ce a trecut de
20
aparator.In felul acesta se pot inscrie goluri extreme de pretioase,mai ales in
momentele de incordare a meciului.Chiar si jucatorii care nu dispun de foarta
suficienta de aruncare devin periculosi daca stapanesc perfect acest procedeu si
il utilizeaza in mod rational.
5.5 Aruncarea la poarta pe langa genunchi
Ca si la aruncarea la poarta pe langa sold,se poate folosi elanul cu pas
incrucisat cu pas saltat,care ingaduie jucatorului sa intoarca corpul spre dreapta
si sa duca in acelasi timp timp mingea in jos si inapoi.Pentru aruncarea la poarta
pe langa genunchi,jucatorul trebuie sa fandeze ceva mai mult,spre a-si apropia
centrul de greutate de sol.In faza de zvarlire a mingii se produce o ingenunchere
adanca si o inclinare pronuntata a trunchiului spre partea bratului de
aruncare.Capul,care are un rol conducator in executarea acestei aruncari,se
apleaca de asemenea de partea bratului aruncator,privirea ramane insa in
directia portii.In momentul de aruncarii,bratul este orientat in jos,mingea se tine
cu o mana prins apucare,iar traiectoria imprimata mingii este de regula paralela
cu solul.O astfel de aruncare,la fel de suprinzatoare ca cea pe langa sold,este
deosebit de eficienta in fata aparatorilor obisnuiti sa blocheze aruncarile din
saritura cu bratele instinse in sus.Pentru a intelege mai bine modul cum se
executa acest procedeu tehnic,mentionam ca aruncarea este aproape identical cu
arunarea unei pietre pe suprafata apei,care se si foloseste,dealtfel,in metodica
invatarii.
De obicei,mingile aruncate la poarta pe langa sold si pe langa genunchi sunt
trimise in colturile de jos ale portii.Aruncarea pe langa genunchi permite
jucatorilor cu o inalta coordonare neuromusculara sa orienteze traiectoria mingii
si spre colturile de sus ale portii,ceea e mareste considerabil eficienta
procedeului.
21
Aruncarile la poarta pe langa sold si pe langa genunchi nu se pot invata decat
dup ace s-au insusit bine procedeele de aruncare cu pas incrucisat si cu pas
saltat.De asemenea,pentru executarea cu siguranta a acestor procedee,jucatorul
trebuie sa fie capabil sa stapaneasca mingea tinand-o prin apucare cu o mana..In
ccea ce priveste metodica invatarii,propunem urmatoarea succesiune:
Aruncari cu piatra cu elan cu pas incrucisat si pas adaugat,ducand mana
in momentul aruncarii din ce in ce mai in lateral si in jos;
Aruncari cu piatra pe suprafata unei ape,pentru a face cat mai
multe”ratuste”(sarituri ale pietrei pe suprafata apei);
Pase intre jucatori,folosind unul din aceste doua procedee in vederea
coordonarii miscarilor pregatitoare cu cele de aruncare;
Aruncari cu mingea de handball pe sub plasa de volei a carei amrgine
inferioara este la o inaltime de cel mult un metro;
Aruncari la poarta prin interiorul cutiilor de lada de gimnastica ridicate pe
lat si asezate la o distanta de 8-9m departare de poarta;
Aruncari la poarta pe langa aparatorii paivi,semiactivi si active,la inceput
in colturile de jos,apoi in colturile de sus ale portii.
5.6 Aruncarea la poarta prin evitare
In utlima vreme s-a imbunatatit activitatea aparatorilor care,masati in
apropierea semicercului de 6m,colaboreaza strans cu portarul pentru apararea
portii.Pe langa inchiderea patrunderilor spre poarta,lor le revine misiunea de a
marca bunii aruncatori de la distant ape partea bratului lor de aruncare,atunci
cand acestia se gasesc intr-o pozitie favorabila.Tehnica aparatorilor de a bloca
mingea cu bratele si cu piciorul a evoluat mult,asa ca atacantii au fost nevoiti sa
inventeze noi procedee tehnice pentru inscrierea golurilor.S-a descoperit astfel
si s-a pus la puncte aruncarea la poarta prin evitare,care,cu variantele ei,se
isncrie printre procedeele tehnice deosebit de eficiente si totodata spectaculoase.
22
Aruncarea la poarta prin evitare se executa in felul urmator:dupa elanul de
patrundere spre poarta si miscarile pregatitoare de aruncare cu pas incrucisat sau
saltat,jucatorul pune piciorul stang pe sol ceva mai lateral spre stanga decat in
mod obisnuit,si anume in afara directiei de inaintare spre poarta.In felul
acesta,el isi creeaza conditia pentru a evita blocajul adversarului direct.Dupa
blocarea piciorului stang pe sol,jucatorul incepe aruncarea propriu-zisa prin
impingere puternica din piciorul drept,trecand astfel in sprijin pe stangul si
departandu-se de adversarul care-l marcheaza.Mingea este dusa in tinere
echilibrata pe jos,inapoi sis us,deci printr-o miscare de rotare a bratului,care
trece pe deasupra capului,inclinat si el spre stanga.Aruncarea se executa prin
zvarlirea pe deasupra capului in momentul in care trunchiul a ajuns sa fie mai
mult indoit spre stanga,miscare prin care atacantul izbuteste sa indeparteze si
ma mult mingea de aparator.Prin ocolirea blocajului,mingea poate fi trimisa
spre poarta in coltul acoperit initial de aparator,acum cel mai vulnerabil pentru
ca portarul nu se mai asteapta ca atacantul,evitand aparatorul,sa arunce acolo.
5.7 Aruncarea la poarta prin evitare cu plonjon
Pentru a-l ocoli si mai mult pe aparator in timpul aruncarii sau pentru a
evita blocarea mingii de catre acesta,a aparut aruncarea la poarta prin evitare cu
plonjon.Jucatorii formati la scoala romaneasca de handball au contribuit intr-o
foarte buna masura la dezvoltarea acestui procedeu tehnic.
Miscarile pregatitoare pentru aruncarea se fac tot cu elan cu pas incrucisat
sau adaugat,care nu ingaduie aparatorului sa intrevada ce va urma.Odata cu
fixarea piciorul stang pe sol,orice aruncare posibila,cigar din saritura,creandu-I
un avantaj considerabil aruncatorului care nu si-a dezvaluit adevaratele
intentii.Dupa blocarea piciorului stang pe sol,ceva mai lateral spre stanga fata
de linia de inaintare spre poarta,jucatorul impinge cu mai multa putere din
23
piciorul drept,trece greutatea pe stangul,inclina trunchiul lateral spre stanga si se
lasa sa cada in aceasta directie.Minge,dusa deasupra capului prin aceeasi rotare
ca la aruncarea prin evitare descrisa anterior,se tine cu o mana prin
apucare.Cand trunchiul a ajuns la orizontala si corpul se gaseste in cadere
pronuntata spre stanga,printr-o zvarlire puternica din brat,se executa aruncarea
la poarta pe langa sau pe sub bratele aparatorului direct,care tinde sa intervina
printr-o ultima incercare de blocare a mingii.Atacantul poate arunca de regula in
amnele colturi ale portii,mai ales in cel acoperit de aparator.In cadere,jucatorul
ia contact cu solul mai intaii cu bratul stang,apoi cu bratul drept si in final
ruleaza pe partea centrala laterala a corpului.
Aruncarea la poarta prin evitare nu este un procedeu tehnic foarte complicat
si greu de insusit.Totusi,putin jucatori utilizeaza procedee tehnice prin evitarea
adversarului,desi practica demonstreaza eficienta acestora.Dificultatea consta in
faptul ca executarea lor presupune o foarte buna fosrta a musculaturii centurii
scapulohumerale,a partilor laterale ale corpuli,a spatelui si a abdomenului,si in
acelasi timp o modalitate exceptionala a articulatiilor membrului superior,in
special a umarului,precum si o mobilitate accentuate a coloanei
vertebrale.Pentru dobandirea acestor calitati,precum si pentru perfectionarea
coordonarii neuromusculare,este necesara o munca de instruire foarte
sistematica si bine planificata in timp.
Pentru dezvoltarea fortei de aruncare din pozitiile specifice acestor aruncari
prin evitare se folosesc,pe langa exercitiile de dezvoltare a fortei generale,de
mentinere sau de dezvoltare a supletei,ai unele exercitii speciala,dupa cum
urmeaza:
Rotari mari de brate cu haltere mici in maini;
Rotary mari cu bratul de aruncare,cu mingea de handball de 1kg,tinuta
prin apucare;
Din pozitia stand cu picorul drept spijinit lateral la scara fixa,pe o
masa,pe lada de gimnastica etc..,cu trunchiul indoit lateral spre
24
stanga:exercitii de imitare a runcarii cu o minge de handball normala,apoi
cu una grea de 1kg si,in sfarsit cu o hantela de 3-5kg;
Din acceasi pozitie,tractiuni la banda elastica fixate inapoia
jucatorului,diferite miscari de rotare a bratului sau miscari de imitare a
aruncarii;
Din aceeasi pozitie,aruncari cu mingea de handbal unui coechipier aflat in
fata jucatorului respective,la o distanta de 8-10m;
Perechi de jucatori fata in fata,la o distanta de 10m,executa aruncari cu
mingea de handball ,apoi cu mingea de 1kg folosind procedeul prin
evitare;
Aruncari la poarta de la distanta de 9m pe langa un aparator
semiactiv,apo din ce in ce mai active si in ritms cat mai apropiat de
cerintele jocului;
Pentru invatarea aruncarii prin evitare cu plonjon se folosesc diferite
exercitii in bazine mici,de invatare a inotului,sau la mare:
Aruncarea mingii prin evitare,urmata de cadere laterala spre
stanga,jucatorii stand in apa pana la genunchi;
Acelasi exercitiu,de data aceasta in apa pana la sold,cu indoirea mai
accentuate a trunchiului spre stanga si aruncarea mingii atunci cand mana
ajunge apropae de nivelul apei;
Acelasi exercitiu,cu deosebirea ca jucatorii revin reptat spre apa pana la
genunchi;
Procedeele de aruncare la poarta prin evitare se perfectioneaza numai in
cadrul unor jocuri de scoala,in care aparatorii faciliteaza executarea
acestora,apoi opun o rezistenta din ce in ce mai apropiata de realitatea jocului
competitional
25
5.8 Aruncarea la poarta cu cadere pe partea bratului de aruncare
Acest procedeu este opusul aruncarii prin evitare.Atacantul care se gaeste in
elan pregatitor,inainte de pune piciorul stang pe sol pentru miscarea
finala,observa ca aparatorul s-a deplasat prea mult dreapta,anticipand anihilarea
unei eventuale aruncari prin evitare.Plasamentul gresit al aparatorului il
determina pe atcant sa utilizeze cu cadere pe partea bratului de
aruncare,trimitand mingea spre poarte prin stanga aparatorului.Dar iata cum se
executa aruncarea:dupa ce a pus piciorul drept pe sol si a dus mingea deasupra
umarului drept,tinand-o cu o mana,gata pregatita pentru aruncare,atacantul pune
piciorul stang pe sol,trecandu-l in fata piciorului drept.Linia de inaintare spre
poarta este abatuta de data aceasta spre dreapta aruncatorului,nu spre stanga,ca
la aruncarile prin evitare.Jucatorul se apleaca spre dreapta,cu genunchii
indoiti,dupa care impinge din piciorul drept,trece greutatea corpului pe piciorul
stang si arunca mingea cu putere,folosind in acest scop aruncarea zvarlita pe
langa sold sau pe lanha genunchi.Pentru a-l ocoli bine pe aparator a fost
necesara o inclinare a corpuli aproape orizontala,asa incat,dupa aruncare,din
cauza inertiei,jucatorul este propulsat spre dreapta.Pentru a amortize
caderea,pune marginea labei piciorului drept pe sol si ruleaza apoi pe
gamba,coapsa si pe partea laterala si dorsala a trunchiului.
Procedeul de aruncare la poarta cu cadere pe partea bratului de aruncare este
deosebit de efficient.In timpu caderii,jucatorul are posibilitatea sa-l observe pe
portar si sa arunce nestingherit in coltul cel mai vulnerabil.Cei ce beneficiaza de
o inalta maiestrie tehnica izbutesc sa arunce cu ajurotul acestui procedeu in
coltul de sus al portii,in dreapta portarului,ceea ce se dolseaza,de cele mai multe
ori,cu inscrierea unui punct.
Instruierea acestui procedeu-de fapt o continuare a inavatarii si
perfectionarii aruncarilor pe langa sold si pe langa genunchi-poate incepe in
bazinul de inot,similar cu aruncarea prin evitare,sau pe saltea,pentru a diminua
26
socul la cadere,evitandu-seastefel instaurarea fricii.Dupa ce tehnica aruncarii si
caderii a fost insusita corespunzator,se fac exercitii de aruncare la poarta cu
aterizare tot pe saltea,vizandu-se toate colturile portii.Prezenta aparatorului este
necesara de la inceputul lucrului in fata portii,pentru o mai buna orientare in
spatiu a jucatorului care exerseaza.Cu timpul,antrenorul trebuie sa admita
utilizarea acestui procedeu la jocurile de antrenament si apoi la cele
oficiale,stiut fiind faptul ca,fara conditia reala de lupa sportive,nu se poate
ajunge la un grad inalt de maiestrie,mai cu seam ape linia acestor procedee de
aruncare la poarta care prezinta un spor de dificultate din punct de vedere al
executarii
27
