Aservitate

COMUNICAREA

10 sfaturi pentru o ascultare eficientă

Încetează să vorbeşti – nu poţi asculta în timp ce vorbeşti. Uşurează situaţia vorbitorului – ajută‑l să se simtă liber să vorbească. Arată vorbitorului că vrei să‑l asculţi – privirea şi comportamentul să denote

interesul; nu citi notiţele, corespondenţa sau ziarul în timp ce vorbeşte cineva; ascultă pentru a înţelege, nu pentru a te opune.

Renunţă la gesturi care distrag atenţia – nu mâzgăli, nu bate „darabana” cu degetele, nu umbla cu hârtii.

Pune‑te în situaţia vorbitorului – încearcă să vezi din punctul lui de vedere. Fii răbdător – acordă destul timp, încearcă să nu întrerupi, evită să pleci în timp

ce altul vorbeşte. Nu te înfuria – furia poate duce la interpretări greşite. Nu fi dur în dispute şi critici şi nu te impune ca atotcunoscător – această

poziţie îi face pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau furioşi. Pune întrebări – acest fapt îl încurajează pe vorbitor, îi arată că îl asculţi, că

poţi şi vrei să‑l ajuţi să‑şi dezvolte / încheie demonstraţia. Încetează să vorbeşti – primul şi ultimul sfat, deoarece celelalte depind de

acesta.

COMUNICAREA ” .. .orice transmitere a informatiilor, ideilor si

emotiilor de la o entitate sociala (persoana, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor.”

Etimologic: communico,are,avi,atum (lb latina)reprezintă actiunea de a face ceva comun, de a imparti cu cineva, de a impartasi.

COMUNICAREA

Ca act, sistem, cod sau mijloc sta la baza organizarii si dezvoltarii sociale.

Influenteaza relatiile intre oameni.

Actul comunicarii se realizeaza prin intermediul:

* imaginilor

* notiunilor

* ideilor

Continut informational

afectiv (produce consonanta sau disonanta

psihica)

motivational (transmite trebuinte, aspiratii,

imbolduri spre actiune)

Scopurile esentiale ale comunicarii

Descoperirea personala Descoperirea lumii externe Stabilirea relatiilor cu sens Schimbarea atitudinii si

comportamentelor Joc si distractii

Niveluri ale comunicarii

Intracomunicarea Comunicarea interpersonala Obiective:

*influentarea comportamentului altor persoane *exprimarea sentimentelor si emotiilor *schimbul de informatii

Comunicarea intraorganizationala Comunicarea extra-organizationala

BARIERELE COMUNICATIONALE

1. Bariere de receptare – educatia receptorului, atitudinile si valorile receptorului, nevoile si asteptarile receptorului

2. Bariere de intelegere – probleme legate de limba utilizata, abililitatea receptorului de a asculta, distanta de comunicare

3. Bariere de acceptare – prejudecati, conflicte personale intre Emițător si Receptor

BARIERE IN COMUNICAREA EFICIENTA

Tendinta de a judeca, de a aproba sau nu parerile interlocutorului.(Esti un naiv ca ai facut…Esti singurul vinovat pentru dezastrul in care te afli…)

Oferirea de solutii, sfaturi; punerea de intrebari cu o nota evaluativa, autoritara.(Daca as fi in locul tau…Asta este foarte usor de rezolvat.In primul rand trebuie sa…)

Recurgerea la ordine.(Preda lucrarea imediat!…Pentru ca eu asa am spus!…)

Folosirea amenintarilor (Inceteaza imediat sau…Vei suporta singur consecintele…)

Moralizarea (Ar fi cea mai mare greseala din partea ta sa…Ar trebui sa-ti ceri scuze de la el…)

Evitarea abordarii unor probleme importante.(Nu te mai gandi la ce s-a intamplat…Mai bine sa vorbim despre…)

Impunerea unor argumente logice proprii.(ignorarea sentimentelor si nevoilor celeilalte persoane: Uite cum stau lucrurile; daca nu-ti puneai centrala ai fi putut merge in excursie..)

Comunicarea ca instrument

Este dificil sa-ti cunosti propriile lipsuri in comunicare.Majoritatea oamenilor considera ca stiu sa comunice si ca ceilalti sunt vinovati atunci cand nu sunt intelesi.

Abilitatile reduse de comunicare ale unui individ au ca rezultat conflicte, stari tensionate, performante scazute in activitate.

MODALITATI DE AMELIORARE A COMUNICARII

LIMBAJUL RESPONSABILITATII – exprimarea propriilor opinii si emotii fara sa ataci interlocutorul.

Mesaje la persoana I.

Mesajul va avea 3 componente:

a) Descrierea comportamentului

b) Exprimarea propriilor emotii si sentimente

c) Formularea consecintelor comportamentale asupra propriei persoane

“Cand nu dai telefon acasa (a) ma ingrijorez ca s-a intamplat ceva cu tine (b) pentru ca nu stiu unde ai putea fi (c).

ASERTIVITATEA

Asertivitatea este opusa

Pasivitatii ( raspunsul unei persoane care incearca sa evite conflictele, confruntarile; doreste ca toata lumea sa fie multumita, fara a tine cont de propriile dorinte)

Agresivitatii

COMUNICAREA ASERTIVA

S-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficienta la situatii conflictuale interpersonale.

Lipsa asertivitatii sursa de inadecvare sociala.Asertivitatea = rezultatul unui set de atitudini si

comportamente invatate cu consecinte pe termen lung:

imbunatatirea relatiilor socialedezvoltarea increderii in sinerespectarea drepturilor personaleformarea unui stil de viata sanatosimbunatatirea abilitatilor de luare de decizii

responsabilemanagementul conflictelor

ASERTIVITATEA

este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fara a afecta si ataca drepturile celorlalti.

Asertivitatea in comunicare reprezinta abilitatea de:Comunicare directa, deschisa si onesta

De a solicita sau refuza cereri

De a face complimente si de a le accepta

Exprimare a emotiilor si gandurilor intr-un mod care ne satisface nevoile fara a-I deranja pe ceilalti

A face fata presiunii grupului si de a-ti exprima opiniile personale

De exprimare a emotiilor pozitive (bucurie, mandrie, atractie)

De a impartasi opinii si experiente cu ceilalti

A recunoaste responsabilitatea fata de ceilalti

Respectarea drepturilor celorlalti

De exprimare a emotiilor negative, fara a te simti stanjenit sau a-l ataca pe celalat

De a spune NU fara a te simti vinovat sau jenat

Dezvoltarea respectului de sine

CONSECINTE ALE COMPORTAMENTELOR ASERTIVE, PASIVE SI AGRESIVE

PASIV ASERTIV AGRESIV

Problema este evitata

Problema este discutata

Problema este atacata



Drepturile tale sunt ignorate

Drepturile tale sunt sustinute

Drepturile tale sunt sustinute fara a tine cont de drepturile celorlalti



Ii lasi pe ceilalti sa aleaga in locul tau.

Iti alegi tu activitatea.

Iti alegi activitatea ta si pe a celorlalti.



Neincredere.

Incredere in sine.

Ostil, blameaza, acuza.



Vezi drepturile celorlalti ca fiind mai importante.

Recunosti si drepturile tale si ale celorlalti.

Drepturile tale sunt mai importante decat ale celorlalti.

Principii de dezvoltare a comunicarii asertive

1. Spune NU atunci cand iti este incalcat un drept sau o valoare personala.

2. Motiveaza-ti afirmatia fara sa te justifici – nu te scuza!

3. Exprima – ti opiniile personale specific si clar – evita formularile generale!

4. Accepta si ofera complimente!

5. Cere feed – back pentru prevenirea greselilor de interpretare.

6. Focalizeaza-te pe comportament si nu pe persoana atunci cand vrei sa faci o remarca.

Cum sa raspunzi la critica fara sa fii defensiv ?

Solicita mai multe informatii. Utilizeaza parafrazarea.Ajuta la clarificarea

mesajului.De cele mai multe ori o persoana utilizeaza critica atunci cand i se pare ca nu i se acorda suficienta atentie. Parafrazarea este o modalitate prin care persoana care face critica este ajutata sa-si comunice mai eficient nevoile.

Analizeaza consecintele comportamentului asupra ta si a interlocutorului. Anumite comportamnete provoaca neplaceri pentru ceilalti fara ca persoana sa constientizeze acest lucru.

DREPTURILE ASERTIVE Dreptul de a decide care sunt scopurile si prioritatile

personale. Dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii. Dreptul de a nu te justifica si a nu da explicatii privind

viata ta. Dreptul de a spune celorlati cum ai dori sa se comporte

cu tine. Dreptul de a te exprima fara sa-l ranesti pe celalat. Dreptul de a spune NU, NU STIU, NU INTELEG, sau

NU MA INTERESEAZA. Dreptul de a face greseli, de a te razgandi. Dreptul de a fi acceptat ca imperfect. Dreptul de a avea uneori performante mai scazute decat

potentialul tau. Dreptul de a – ti dezvolta viata asa cum iti doresti

Aserţiunea “Eu” (Utilă pentru exprimarea corectă a atitudinii) Este o frază prin care se începe rezolvarea

unei situaţii problematice sau conflict, sau chiar se rezolvă definitiv. Prin “aserţiunea EU” comunicăm ceva altei persoane referitor la modul în care mă simt eu în legătură cu acea situaţie, fără să blamez şi fără să impun modalitatea de soluţionare. O “aserţiune Eu” arată, într-un mod impersonal, care este situaţia ce mă incomodează, ce efecte are aceasta asupra mea şi cum aş vrea EU să fie.

Exemple de “aserţiuni Eu” corecte Cînd primesc observaţii în faţa copiilor, simt că mi se subminează autoritatea,

pentru că ei mă văd în postura de mamă mustrată /tată mustrat. Facultativ: Aş dori să nu mă mai vadă în această situaţie.

Cînd sunt întrerupt, sunt derutat pentru că îmi pierd firul ideilor. Aş vrea este să fiu lăsată să vorbesc pînă la capăt.

Cînd nu sunt bine plătit fac datorii (mă simt exploatat) pentru că nu cîştig cît mi se cuvine. Sş dori este ca munca mea să fie apreciată corect.

Cînd explicaţiile sunt greoaie nu pot înţelege şi ceea ce aş dori este să stăpînesc bine materia.

Cînd lucrez/învăţ şi aud gălăgie /muzică nu mă pot concentra şi ceea ce aş dori este să pot lucra în linişte.

Cînd nu-ţi respecţi promisiunea pe care mi-ai făcut-o, mi se dereglează, în lanţ, toate activităţile şi aş dori să am certitudinea că mă pot bizui pe un cuvînt dat.

Cînd descopăr că micile mele sectere ajung la urechile altora, mă simt trădată. M-aş simţi foarte bine dacă aş putea avea încredere în prietenii mei. Sau: Cînd mi-am dat seama că ai transmis Victoriei cîteva din micile mele secrete m-am simţit înfiorător, deoarece am avut bănuiala că nu mai ţii la mine ca înainte.

Cînd se fac diverse observaţii cu privire la înfăţişarea mea, mă simt foarte prost şi aş dori să nu mai trec prin astfel de stări neplăcute.

Cînd programul îmi este supraîncărcat fac greşeli, uit de unele sarcini şi sunt mai irascibil faţă de colegi. Aş dori să existe o repartizare mai judicioasă a volumului de muncă.

Situaţii în care se folosesc aserţiunile EU În confesări sau declaraţii despre sine. Se folosesc în comunicarea directă, faţă în faţă, nu

prin intermediul unei terţe persoane şi nici prin telefon sau scrisoare. Declaraţia trebuie să fie clară, la obiect, nu mascată şi cu aluzii. Se foloseşte persoana I: Eu cred… şi nu Lumea crede…. Eu simt… şi nu Există sentimentul că… Nu-mi place… şi nu N-ai senzaţia că…? .

Pentru a face să-ţi fie satisfăcute nevoile, printr-o schimbare în conduita celorlalţi.

Pentru a păstra o relaţie. Pentru a schimba situaţia actuală într-un fel oarecare

şi pentru a deschide posibilităţi de comunicare şi rezolvare a conflictului

Formulări greşite ale “aserţiunii EU”: Folosirea unor verbe iritante pentru celălalt (“Mă enervez”). Învinuirea celuilalt. Formularea sugestiei sub formă de imperativ, ordin, directivă.

Exemple de “aserţiuni “EU” incorecte Cînd îmi faci observaţii în faţa copiilor, mă scoţi din

sărite. Aş dori să discutăm separat unele probleme. Cînd mă întrerupi, simt cum mă enervez (-i) şi nu mai

pot să-mi urmez firul ideilor şi de aceea aş vrea să mă laşi să vorbesc pînă la capăt.

Cînd te smiorcăi la greu eşti ca un “papă-lapte” / o cîrpă /un laş. Fă bine şi poartă-te ca un bărbat /ca un om în toată firea.

Documents

Aservitate