Ecoterra, no. 27, 2011

49

ASPECTE PRIVIND VEGETAŢIA ŞI FAUNA RÂULUI COLENTINA PE TRASEUL DIN MUNICIPIUL BUCUREŞTI (ROMÂNIA)

Stelian Valentin STĂNESCU1, Claudiu GAVRILOAIE2 1Universitatea Ecologică din Bucureşti, 2Colegiul Tehnic INFOEL Bistriţa Abstract: Issues on vegetation and fauna in Colentina river from Bucharest. Bucharest is crossed by Colentina river, wich, since 1933 has suffered a series of changes designed to regulate the river, to create a chain of lakes and to bring material and spiritual benefits to the Bucharest city population. Thus the river became a chain of lakes that is home to several species of fish, both native and alien, but also birds, reptiles and amphibians. In this paper we wish to make a brief review of these species and to briefly describe the current state of Colentina river. Key words: Colentina river, current state, native species, alien species. Introducere

Din punct de vedere hidrologic, municipiul Bucureşti este situat la confluenţa râurilor Dâmboviţa şi Colentina, aparţinând deci bazinului hidrografic Argeş. Aceste două râuri traversează capitala; pe traseul lor există mai multe lacuri amenajate antropic: în cazul Dâmboviţei - lacul Morii (sau lacul Ciurel), iar pe Colentina s-au amenajat mai multe lacuri, începând din anii ' 30 ai secolului trecut (Caranfil, 1936), din amonte spre aval: Buftea, Flămânzeni, Buciumeni, Mogoşoaia, Chitila, Griviţa, Străuleşti, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I şi II, Cernica. Doar o parte din aceste lacuri se găsesc efectiv pe teritoriul municipiului Bucureşti.

În afară de acestea, în capitală mai există o serie de lacuri amenajate antropic: lacul din Grădina Cişmigiu, lacul din Parcul Carol I (Libertăţii), lacul din parcul Tineretului şi lacurile din Grădina Botanică (acestea sunt resturi din vechea luncă a Dâmboviţei), pe urmă alte trei lacuri amenajate în excavaţii antropice – lacul din Parcul Circului de Stat şi lacul din Parcul Titan de pe Câmpul Colentinei şi lacul din Parcul Moghioroş (Drumul Taberei), pe Câmpul Cotroceni (Posea şi Ştefănescu, 1984.

Râul Colentina reprezintă pentru Bucureşti cea mai mare suprafaţă de luciu de apă (aprox. 1300 ha); acesta este un curs de apă din Muntenia şi care izvorăşte în zona Şontânga-Doiceşti, în apropiere de Târgovişte, judeţul Dâmboviţa. Parcurge un traseu de 101 km spre sud până în localitatea Cernica, unde se varsă în râul Dâmboviţa. Din totalul de 101 km, 37,4 km se găsesc pe aria municipiului Bucureşti.

Lucrările hidrotehnice suferite de râu în ultimii 60 de ani au modificat ireversibil aspectul şi funcţionalitatea acestuia. Între anii 1933 şi 1972 s-au efectuat o serie de lucrări hidrotehnice cu rolul de a suplimenta debitul râului, de a crea această salbă de lacuri şi de a reduce riscul de inundaţie şi riscurile asociate, astfel încât râul s-a transformat dintr-un râu mic, mlăştinos, infestat cu ţânţari, râu la marginea căruia erau cartiere sărace, într-o salbă de lacuri care aduce beneficii din punct de vedere al esteticii, datorită parcurilor ce înlocuiesc acele cartiere mizerabile, dar aduce beneficii şi economiei şi societăţii riverane prin piscicultura practicată în lacuri şi prin înfiinţarea unor locuri de agrement foarte populare (Giurescu, 1979).

Amenajările de tip stăvilar (foto 1) permit râului să aibă un regim hidrologic controlat, astfel încât în perioada rece se întrerupe alimentarea cu apă, iar lacurile se golesc.

Golirea lacurilor în perioada rece are loc în perioada 1 octombrie - 1 noiembrie pentru a preveni deteriorarea malurilor betonate datorită îngheţului, pentru exploatarea piscicolă industrială şi pentru realizarea lucrărilor de întreţinere, reparaţii, curăţire; excepţie fac lacurile Pantelimon II sau Cernica, care alimentează industriile din sud-estul Capitalei (ALPAB).

În prezenta lucrare, trecem în revistă speciile de plante şi animale vertebrate întâlnite în cursul cercetărilor noastre. Deşi lucrarea nu este exhaustivă, este prima lucrare care se referă la fauna şi vegetaţia acestor lacuri formate de râul Colentina pe teritoriul municipiului Bucureşti.

Ecoterra, no. 27, 2011

50

Foto 1. Stăvilarul şi descărcătoarele Tei, una din lucrările hidrotehnice cu rolul de a regla debitul de apă.

De-a lungul timpului ihtiofauna din apele Bucureştiului a fost foarte puţin studiată. În 1956, Nalbant a realizat un studiu asupra Dâmboviţei inferioare, studiu care cuprinde numai fauna piscicolă a râului din cuprinsul oraşului Bucureşti şi 8 km în amonte de oraş. Cu această ocazie au fost semnalate 18 specii de peşti. Fuhn şi Mărgărit (1965) ne relatează despre prezenţa unor exemplare de caras auriu (Carassius auratus auratus) în bazinul din ciment din faţa Institutului Botanic, situat în Grădina Botanică. Bănărescu (1964), în lucrarea sa monumentală despre ihtiofauna ţării noastre, citează prezenţa mai multor specii de peşti în lacurile din jurul Bucureştiului şi din Colentina şi Dâmboviţa. Gavriloaie (2008) aduce noi contribuţii la cunoaşterea ihtiofaunei din lacurile Bucureştiului, altele decât cele de pe cursul Dâmboviţei şi Colentinei.

Acestea sunt deci singurele referinţe din literatura de specialitate referitoare la ihtiofauna municipiului Bucureşti. Legat de celelalte grupe de vertebrate prezente în zona lacurilor formate de Colentina pe teritoriul capitalei, din cât ştim noi, aceasta este o lucrare în premieră.

Material şi metode Observaţiile din prezenta lucrare au fost făcute în perioada aprilie-octombrie 2010 şi aprilie-iunie 2011, analizând capturile pescarilor de pe malurile lacurilor sau prin observaţii directe de pe mal ale peştilor, păsărilor, amfibienilor şi reptilelor. Pentru fotografiere am folosit un aparat foto Fujifilm FinePix S5700 şi un aparat Samsung ES25. Rezultate şi discuţii Aspecte legate de vegetaţie

În perioada verii lacurile manifestă fenomenul de înflorire algală datorită concentraţiei mari de fosfor şi azot din apă, substanţe ce ajung în apă pe mai multe căi, printre care apele uzate menajere insuficient epurate din localităţile din amonte riverane râului sau din suplimentul de hrană oferit peştilor în lacurile în care se practică piscicultura.

Golirea lacurilor reprezintă un factor limitativ foarte important în ceea ce priveşte dezvoltarea plantelor acvatice, alături de betonarea malurilor, eliminând astfel zonele puţin adânci, permiţând doar dezvoltarea plantelor submerse anuale precum broscăriţa (Potamogeton crispus) şi brădişul (Myriophyllum spicatum) sau parţial emerse precum stuful (Phragmites communis) sau papura (Typha latifolia) şi emerse, cum este lintiţa (Lemna minor), însă şi acestea se pot găsi destul de rar, în zonele retrase, ce nu au funcţie de agrement sau navigaţie.

Având în vedere factorii limitativi amintiţi, plantele macrofite acvatice se întâlnesc sporadic în lacurile de pe cursul râului Colentina.

Ecoterra, no. 27, 2011

51

Aspecte legate de faună Ihtiofauna râului Colentina este cea mai afectată de modificările aduse râului şi de regimul

hidrografic sever. În prezent, fauna piscicolă a lacurilor este formată atât din specii autohtone cât şi din specii aduse deliberat de către om sau pătrunse accidental. Cele mai cunoscute specii străine de peşti din Colentina sunt sângerul (Hypophtalmichthys molitrix), introdus primăvara sub formă de puiet şi capturat după secarea lacurilor cu plase, amurul alb (Ctenopharingodon idella), aflat în aceeaşi situaţie cu sângerul, murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva) introdus în mod accidental odată cu primele două specii menţionate şi somnul pitic (Ameiurus nebulosus) (foto 2), pătruns accidental în salba de lacuri. Din capturile pescarilor am observat că cel puţin pe lacurile Herăstrău, Floreasca, Tei şi Plumbuita, au fost capturaţi aproape exclusiv somni

pitici şi doar ocazional caraşi (Carassius gibelio) sau crapi (Cyprinus carpio) ; foarte rar se mai întâlnesc bibanul (Perca fluviatilis), şalăul (Sander lucioperca), somnul (Silurus glanis) şi plătica (Abramis brama), peşti comuni în urmă cu doar câţiva ani. Se mai întâlneşte boarţa (Rhodeus amarus) şi este posibilă şi prezenţa unor specii de cobitide şi gobiide.

Lacurile nu au o diversitate mare de reptile şi amfibieni. Reptilele sunt reprezentate de şarpele de casă (Natrix natrix) şi şarpele de apă (Natrix tesselata) şi, de asemenea, prin unica specie de ţestoasă acvatică românească, ţestoasa de lac (Emys orbicularis), ultimele două specii fiind vulnerabile, protejate (Iftime, 2005). Amfibienii sunt reprezentaţi în fauna Colentinei prin broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus) şi prin broasca mică de lac (R. esculenta).

Păsările sunt prezente tot timpul anului, însă acestea sunt mai evidente iarna, atunci când se formează colonii de iernare. Dintre păsările ce pot fi întâlnite pe râul Colentina amintim raţa sălbatică (Anas platyrhynchos), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), pescăruşul râzător (Larus argentatus), cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), lişiţa (Fulica atra) şi ocazional egrete mari (Ardea alba) sau lebede albe (Cygnus olor).

În privinţa mamiferelor, nu am observat nicio specie acvatică. Concluzii

Râul Colentina a suferit în ultimul secol schimbări ireversibile, iar acum are atât rol estetic, economic cât şi microclimatologic. În urma cercetărilor noastre, am observat 5 specii vegetale, 11 specii de peşti, două specii de amfibieni, 3 specii de reptile şi 7 specii de păsări. Sperăm ca în următorul secol, Colentina să îşi păstreze diversitatea de specii şi să rămână în continuare locul preferat de petrecere a timpului liber pentru mulţi bucureşteni. Pentru aceasta este necesară implicarea activă a autorităţilor în educarea riveranilor cu privire la importanţa acestui râu, în păstrarea sau chiar îmbunătăţirea calităţii apei şi în dragarea zonei de fund.

Aceste acţiuni sunt necesare pentru a reduce colmatarea şi pentru a menţine lacurile în stare bună, pentru a reduce depozitarea deşeurilor în cuveta lacustră şi pentru a păstra un mediu optim de viaţă pentru biodiversitate; astfel se îmbunătăţeşte şi calitatea vieţii riveranilor, iar salba de lacuri continuă să fie oglinda Bucureştiului.

Foto 2. Cârd de Ameiurus nebulosus, pui, pe lacul Herăstrău.

Ecoterra, no. 27, 2011

52

Multumiri Mulţumim domnului conf. univ. dr. Nicolae Găldean de la Universitatea Ecologică din Bucureşti pentru îndrumarea pe care ne-a acordat-o pe toată durata cercetărilor în teren şi a redactării finale a prezentei lucrări. Bibliografie 1. Bănărescu P. - Pisces-Osteichthyes (peşti ganoizi şi osoşi), Fauna R. P. R., vol. XIII, Editura Academiei R. P. R., Bucureşti, 1964 2. Caranfil N. G. - Efectele asanării Colentinei asupra Bucureştiului şi regiunilir învecinate, Buletinul Institutului Român de Energie, 4(4): 5-42, 1936 3. Fuhn E. I., Mărgărit Gr. - Observaţii asupra variabilităţii peştelui auriu Carassius auratus (Linnaeus) în Grădina Botanică din Bucureşti, Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 87-89, 1965 4. Gavriloaie I.-C. - Contributions to the knowledge of Bucharest city ichthyofauna, AACL Bioflux 1:21-26, 2008 5. Giurescu C. C. - Istoria Bucureştilor, Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 171, 1979 6. Iftime A. - Reptile, în Cartea Roşie a Vertebratelor din România, Bucureşti, pp. 173-196, 2005 7. Nalbant T. - Contribuţiuni la studiul faunei ihtiologice a Dîmboviţei inferioare, Analele Institutului de Cercetări Piscicole, 1: 345-361, 1956 8. Posea Gr., Ştefănescu I. - Municipiul Bucureşti cu Sectorul Agricol Ilfov, Editura Academiei R. S. R., Bucureşti, pp. 82-103, 1984 9. *** Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) Date de contact Stelian Valentin STĂNESCU: Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bd. Vasile Milea nr.1G, sector 6, 061341, Bucureşti, e-mail: stanescu_stelian@yahoo.com