Aspecte%juridice%ale%adoptării%Codului%Calimach cu%câteva

Aspecte%juridice%ale%adoptării%Codului%Calimachcu%câteva%observații%privind%unele%dispozițiidiscriminatorii%privind%drepturile%omului

Legal%aspects%of%the%adoption%of%the%CalimachCode%with%some%comments%on%some

discriminatory%provisions%regarding%the%humanrights

Conf. univ. dr. dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Institutul Teologic Creştin după Evanghelie “Timotheus” din

Bucureşti,

[email protected]

AbstractIt can be stated with certainty that the Calimach Code representA

ed a combination of the local law based on the customary law, with the

Byzantine law (the Basilicals or the Royal statutes), in fact, being used as

well, as a main model, the French civil code of 1804 and the Austrian civA

il Code of 1811. The Calimach Code or the Civil or political Register of the

Principality of Moldavia kept certain feudal features because it also conA

tained bourgeois provisions, which emphasized the beginnings of the

decomposition of the feudal disposal and of the formation, in Moldova,

mailto:[email protected]

of the relations based on private property and on capital. The Calimach

Code, together with the Caragea Code or Statute from the Romanian

Country, was applied until 1 December 1865, when the Civil Code of

1865 came into force, which eventually became valid throughout the

UnitedDPrincipalities.

Keywords: law, statute, code (of laws), coding, legal source, the customA

aryDlaw,Dcharter,DtheDnaturalDrightDofDman,Dpromulgation.

IntroducereSchimbările de natură economică și politică, alături de destrăA

marea sistemului feudal și dezvoltarea capitalismului, au adus și în

Moldova schimbări importante în privința bazei economice, însă noile

schimbări din țară au cerut, la rândul lor și noi rânduieli juridice. La staA

bilirea noilor rânduieli juridice au contribuit și neajunsurile obiceiurilor

juridice1, ce erau diferite, nu întotdeauna precise și adesea chiar neA

cunoscute pentru persoanele care trebuiau să le aplice, în special în situA

ația când aceștia erau străini. În privința aceasta a avut o influență deA

osebită și faptul că în perioada respectivă în Europa era tot mai

1. Cf. Hrisovul de promulgare a Legiuirii Caragea, ediția din 1955 a AcademieiR.P.R., p. 2 și Negruzzi C., în prefața la ediția a IIAa aManualului lui Donici, 1858,în Codul Calimach, ediție critică, (București: Ed. Academiei Republicii PopulareRomâne,D1958)D3.

ROTARU, Ioan-Gheorghe / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 87-114.

88

răspândit curentul de codificare a normelor juridice și au apărut noile

coduri. Dorința de legiferare sAa accentuat și mai mult în Moldova secA

olului al XIXAlea. În această privință domnitorul Scarlat Calimach a avut

dorința de a organiza mai bine statul și de a da legi mai bune pentru

țară, dorință pe care a înștiințatAo și principelui MeBernich cu ocazia noA

tificării din 23 ianuarie 18132, despre urcarea sa pe tronul Moldovei. AstA

fel după urcarea sa pe tron la 17 septembrie 1812 a împărtășit dorința sa

despre o nouă legiuire, mitropolitului Moldovei, episcopilor și boierilor,

care cu toții au fost foarte bucuroși să audă intenția domnitorului de a alA

cătuiDunDnouDcodDdeDlegiDpentruDMoldova.D3D

Cadrul%apariției%Codului%CalimachPentru aAși putea îndeplini dorința a socotit de trebuință să

adune toate materialele necesare. Astfel a cerut să fie traduse în limba

română toate Pravilele Împărătești care se foloseau în țară. Pentru aceasta

2. În Notificarea amintită, Scarlat Calimach spune printre altele: „Rémonte uneadministration ébranlée par les vicissitudes des temps, rétablir un ordre stabileet utile à l’intérét général et songer au soulagement d’un peuple, malheureuxqui m’est confié, sont des grands devoir.”, cf. N.Iorga, Documenete privitoare lafamilia:Calimachi,Dvol.DI.D(București,D1902)D162.D3. Codul Calimach, ediție critică, (București : Ed. Academiei Republicii PopulareRomâne,D1958)D3A4.


89

a numit o comisie4de specialiști formată din Anania Cuzanos, profesor

la Academia Domnească din Iași și Christian Flechtenmacher, un sas din

Brașov, care era doctor în drept și filozofie la Universitatea din Viena,

adus de domnitor în Moldova în 1813. Comisia care avea și un secretar a

început să lucreze în septembrie 1813.5Anania Cuzanos era ales, în mod

4.Andrei RĂDULESCU, Pagini din istoria dreptului românesc (București:

EdituraDAcademieiDRSR,D1970)D134.

5.În socotelile domnești se găsește trecută leafa comisiei de la începutul lunii

septembrie 1813. Fiecare dintre membrii era plătit cu 100 de lei pe lună, plus 100

de lei de la Casa Răsurilor, iar scriitorul cu 50 lei pe lună, plus 50 lei de la casă.

Domnul țării a hotărât ca să fie plătită comisia până la terminarea traducerii. cf.

N.IORGA, Documenete privitoare la familia Calimachi, vol. II. (București, 1902—

1903) 68, 154,190; Andrei RĂDULESCU, „Pravislistul Flechtenmacher”, Analele

Academiei Române, Memoriile Secției Istorice, București, III., tom., I. mem. 4, 3A4; cf.

Codul Calimach..., 4. Reproducem astfel următoarele date din Condica de socoteli

pe anii 1813 — 1814 a lui Scarlat Vodă Calimach, următorul pasaj cu știri despre

lucrărileDpregătitoareDînDvedereaDalcătuiriiDCoduluiDcivilDCalimach:

„2250 lei tălmăcitorilor pravililor împărătești în limba moldovinească pe 9 luni, de la zi

întăi:septemvrie:1813:și:pîn:la:sfîrșitu:lui:mai:1814,:cîte:250:lei:pe:lună.

100:dascălului:Ananiia

100:lui:Flechtenmacher:laten

50:la:un:scriitor,

afară de 250 lei ce sînt rînduiți de se dau de la Casa Răsurilor, care dări de bani are să

urmeze pînă la săvîrșirea tălmăcirii, după țidula gospod.” N. IORGA, Documente

privitoare:la:familia::Callimachi,::vol.DII.::(București,DDD1902—1903)D143A144.


90

special, pentru textele grecești, iar Christian Flechtenmacher pentru texA

teleDlatinești.6

Se consideră că încă din anul 1815 domnitorul a numit o comisie

ca pe lângă această traducere a Pravilelor, să adune toate legile și obiA

ceiurile Moldovei, folosite timp de patru secole, atât în materie civilă cât

și în materie penală (criminală), cu arătarea izvorului acestora.7 Nu se

cunoaște componența acelei comisii. Se crede că această comisie ar fi fost

alcătuită din boieri, care cunoșteau legile și obiceiurile țării, cum ar fi:

Andronache Donici, Costache Conache, Sturza, Skeleti, ș.a., poate chiar

și traducătorii Pravilelor Christian Flechtenmacher și Anania Cuzanos.

După ce a fost strâns tot materialul necesar, domnitorul Scarlat Calimach

a hotărât să înceapă alcătuirea legii civile, sau a Codului Civil, care creA

dea el că trebuie să aibă prioritate față de cel penal sau criminal. Pentru

elaborarea noului Cod civil, domnitorul a avut mai mulți colaboratori,

ca: Al. Papadopol Calimach, jurist și academician, Christian FlechtenA

macher, doctor în drept și filozofie, Andronache Donici, jurist8, Anania

Cuzanos, profesor la Academia Domnească din Iași, Skeleti. Alături de

aceștia au mai colaborat și mitropolitul Moldovei Veniamin, Costache

6. AndreiDRĂDULESCU,DPagini:din:istoria:dreptului:românesc...,134.7. G.TRIANTAPHYLLOPOULOS, Sur les sources du Code Callimaque, RevistaistoricăDromînăDD(București,D1931)D32A49.

8. AndreiDRĂDULESCU,DJurisul:Andromache:Donici:(București,D1930)D1A42.D


91

Conache, vornicul Mihail Sturza (domnitorul de mai târziu), vornicul P.

Negri (tatăl lui Costache Negri), logofătul Grigoraș Sturza (tatăl lui MiA

hail Sturza, viitorul Domn al Moldovei, dar și cumnatul domnitorului

Scarlat Calimach), logofătul Iordache Ghica. Se consideră că această

comisie a lucrat după un proiect făcut la indicațiile domnitorului, proiect

alcătuit de Christian Flechtenmacher, persoana cea mai pregătită din

acea comisie, dar și cel mai de seamă jurist al Moldovei.9 Trebuie amintit

faptul că influența codului austriac, atât ca plan, cât și ca metodă, sAa

datorat tot lui Flechtenmacher, care studiase la Universitatea din Viena

și folosea comentariul lui Franz von Zeiller, autorul Codului civil austriA

acDdinD1811.10DD

Codul civil austriac a fost elaborat de către o comisie între ani

1801A1811. Comisia a fost prezidată „de către Franz von Zeiler, urmaşul

9. Andrei RĂDULESCU, „Pravilistul Flechtenmacher”, Analele AcademieiRomâne, Memoriile Secției Istorice, București, Seria III, tom. I, mem. 4, Comunicareîn ședința din 5 mai 1922, 1A62; Idem, „Părerea pravilistului Flechtenmacherdespre advocatură”, Dreptul, an XII (1916), nr. 13, 97A99. Idem, „Două încercărijuridice ale pravilistului Flechtenmacher”, Dreptul, an XLVI (1920), nr.9, 97A101;Idem,DPravilistul:Flechtenmacher:(București,DD1923)D1A62D.10. Franz von ZEILLER, Commentar über das allgemeine bürgerliche Gesenbuch fürdie Gesammten Deutschen Erbländer der Oesterreichischen Monarckie (Wien undTriest. 4 Bde, 1811—1813); Vezi și Dr. HILBRICHT, „Die CivilgeAseägebung derMoldau”, Der Jurist, I, Viena, 1847, vol. III, 352A438; Vezi și HenryZAMFIRESCO, Les origines du droit privé roumain (Paris, 1922) 121A123; AndreiRĂDULESCU,DPagini:din:istoria:dreptului:românesc...,D137,139,D142A153.


92

lui Martini la Universitatea din Viena şi consilier la Curtea de casaţie. El

iAa dat ultima formă, luînd, bineînţeles, şi avizul comisiei. Proiectul lui a

fost supus Consiliului de Stat şi în urmă promulgat de către împăratul

Francisc I la 1 iunie 1811 spre a fi aplicat de la 1 ianuarie 1812. Pentru aAi

uşura aplicarea sAa tradus şi în limbile populaţiilor din imperiu. Astfel sA

a tradus şi sAa tipărit la Cernăuţi în 1812 şi în limba românească o traducA

ere destul de greoaie, dar care totuşi îi înlesnea cunoaşterea de către

poporul român. Mai tîrziu, cum se ştie, la 1852 şi 1853 a fost întinsă apliA

carea lui şi în Ungaria, Ardeal şi Banat.”11 Codul civil austriac a fost, cu

siguranţă, cunoscut în Moldova, atunci când sAa întocmit Codul Cali(

mach, fie în varianta textului german, fie în traducerea românească de la

Cernăuţi. Afară de Elechtenmacher, sas de la Braşov, doctor în drept de

laDViena,DcodulDeraDcunoscutDdeDdomnitorDDşiDdeDmulţiDdintreDboieri.12

Astfel lucrarea Comisiei speciale, pentru elaborarea Codului CalA

imach, pe măsură ce era gata, respectiva legiuire era supusă Adunării

Obștești, adunare din care făceau parte, mitropolitul, episcopii, veliții

11. AndreiDRĂDULESCU,DPagini:din:istoria:dreptului:românesc...,137.12. Ibidem.


93

boieri13, ocazii cu care aveau loc discuții pe marginea legiuirii și posibil și

anumiteDmodificări,DpânăDsăDfieDadoptatăDformaDfinalăDaDlegiuirii.D14

Codul a fost tipărit în trei părți, mai întâi în limba greacă, cu titlul

„Codul civil al principatului Moldovei”. Această primă parte cuprindea

o introducere despre legile politice și despre dreptul persoanelor.

Această primă parte sAa tipărit la Iași, în anul 1816 în tipografia grecească

nou înființată din cadrul mănăstirii Trei Ierarhi. Partea a doua a Codului,

care purta același titlu ca prima parte și care se referea la dreptul (dritul)

lucrurilor a fost tipărită tot în anul 1816, iar partea a treia, care se referea

la înmărginirile dreptului (dritului) persoanelor și al lucrurilor a fot

tipărită în 1817. La finalul primei părți a Codului a fost adăugat în anul

1817, hrisovul domnesc pentru înființarea tribunalelor epitropicești. Se

consideră că hrisovul a fost adăugat la prima parte, deoarece în prima

parte la capitolul 4 se făcea vorbire despre epitropie. Fiecare parte din

Cod avea propria lui paginație. După tipărirea celor trei părți ale CoduA

lui, domnitorul Scarlat Calimach, lAa întărit și lAa promulgat printrAun

Hrisov domnesc din data de 1 iulie 1817. În acel hrisov domnesc se prezinA

tă mai multe lucruri: respectiv mai întâi se arată rolul legii pentru binele

13. Boierii erau de două categorii, respectiv, boerii veliți, categorie carecuprindea pe marii dregători, scutiți de toate dările și a doua categorie,respectiv a boerilor mazili, de mai mică importanță, scutiți însă și ei parțial deplataDdărilor.14. Codul:Calimach...,DD4A5.


94

poporului dar și pentru conducerea țării, apoi se prezintă o scurtă istorie

a dreptului românesc, precum și izvoarele codului.15 În hrisov se

poruncește ca după trei luni de la data hrisovului să înceapă a fi aplicat

noul Cod și toate pricinile civile să fie judecate după acesta. Tot la 1 iulie

1817, domnitorul a mai dat un hrisov, adresat veliților boieri din Divanul

Domnesc, prin care leAa trimis și cele trei părți ale Codului. În hrisov le

poruncește veliților boieri, ca de la 1 octombrie 1817 să aplice noul Cod

de legi, sau noua legiuire, pe care urmau să o aibă „de a pururea în locul

unde se vor căuta judecățile”, iar ei să nu îndrăznească a se abate „cât de

puțin din cuprinsul legiuirilor ei.” 16 Iată conținutul acestui Hrisov domS

nescDdinDD1DiulieD1817:D

„Noi Scarlat Alexandru Calimah Voevod cu mila lui

Dumnezeu,DDomnDțăriiDMoldaviei.

Cinstiți și credincioși boerii Domniei Mele, dumneavoastră

veliți boeri a Divanului Domniei Mele ! Din învechimea

vacurilor, de cînd unile din noroade șiAau ales ocărmuitorul

lor, pe care îl socotea de obștesc și milostiv părinte și de

ocrotitoriu dreptăților obștești și pravilicești, cel întîi

15. Andrei RĂDULESCU, Izvoarele Codului Calimach (București, 1927) 1A34;Idem, „Pagini referitoare la alcătuirea Codului Calimach”, Dreptul, an. XLIVã,nr. 57, 449A452; Ștefan BERECHET, Istoria vechiului drept romînesc. Izvoarele(Iași, 1933) 225A258; Andrei RĂDULESCU, Pagini din istoria dreptuluiromânesc...,142.16. Codul:Calimach...,DD5A6.


95

scopos17 a acestuia au trebuit să fie punirea în lucrare <a>priincioaselor mijloace și <a> înțăleptelor așăzămînturi, sprestatornica fericită pitrecire a supușilor săi. Căci numai cuîmplinirea unei asămine lucrări poate oblăduitoriul18 noroAdului a se face vrednic de înălțarea treptei sale, care așazătăfiind pe acele îmbunătățite temeiuri, pe om cu dumnezău îlasămăniază.

Aceste toate fiind bine cunoscute Domniei Mele, și din ciasulce proniea19 dumnezăiască niAau încredințat stepinaocărmuirii țării aceștia, cu sufletiască mîhniciune văzîndnecurmatile judecăți ce urmează aicea, și prelungirile ce sefac în hotărîrile lor și surparea statorniciei acelor hotărîte,din care nu puțină sdruncinare se pricinuia lăcuitorilor, amsocotit cu bună cugetare că acestea să nasc din următoarilepricini: adică din întunecarea pravililor acelor cu nemăsuratădesime, amestecate fiind cu cele neobicinuite, din pricinaprifacerii vremilor, ori din îngăimata, încurcata și prea puținlămurita tălcuirea lor, sau din împotrivirile și neîntemeerealor,DfiindDalcătuiteDînDlimbiDneobicinuite.

Deci, spre dizrădăcinarea acestor vătămătoare pricini, cuobștescul nostru sfat am hotărît ca să să aliagă și să să adunedin cărțile împărătești cele mai trebuincioase pravili,adăogînduAse și obiceiurile din vechiu păzite în pămîntulacesta, i alte prifaceri potrivite cu starea de acum, și ca săsă tălmăciască pentru înlesnirea înțălegerii, în limbagreciască și moldovinească, lucrînduAse întrAacest chip

17. Scop.

18. Ocrotitorul.

19. Providență.


96

sistimaticeasca întrupare a ramului pravelilor politicești,

cari alcătuinduAse cu potrivirea trebuinților, deosăbirilor și

obiceiurilor, să se așăze neclintita temelie dreptăților ce

izvorăsc din acel liniștit izvor a slăvitei ocărmuiri, ce prin

deopotrivă dreptate cătră toți supușii încredințază și

întărește nevătămarea și paza întregimii dreptăților

fiiștecăruia.

Acum dar, după obștiasca sufletiască dorință, aducînduAse

la nădăjduitul sfîrșit această politiciască a pravililor condică,

se trimite dum<nea vo<astră>. Iar după puțină vreme veți

priimi altă condică, întru care se adăogi lexiconul cuvintelor

și a materiei cuprinse întrAînsa. Și pînă atunce veți păstra

aceasta, pe care, după primirea ceilalte condici, ce va fi tot

asămine cuprindere, avînd numai adaosul pomenitului

lexicon,DoDvețiDdaDînapoi.

Și vi se poruncește ca de la întîi octomvrie a anului

curgătoriu20, cînd se împlinește vremea legiuită spre

publicarisirea21 sa, să o socotiți de pravăț nepășit a datoriilor

judecătorești, avîndAo de a pururea la locul unde se vor

căuta judecățile tuturor pricinilor ce vor urma: și păzindAo

de temeiul hotărîrilor Dum<nea>vo<astră>, fără a îndrăzni a

vă abate cît de puțin din cuprinsul legiuirilor ei. — 1817

iulieDDD1.

(SigiliulDdomnesc,DînDchinovar22,DpurtîndDanulD1806)

20. ÎnDcurs.

21. Publicarea.

22. Sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant, dar folosit șipentruDaplicareaDsigiliilor.


97

VelDLogofăt”23

Înainte de promulgarea Codului, domnitorul Scarlat Calimach, lA

a trimis unor specialiști din străinătate, pentru a face și aceștia obserA

vațiile necesare. Nu se știe precis în câte locuri a trimis domnitorul CoA

dul, însă se știe foarte sigur că un exemplar din cod, legat foarte luxos, a

fost trimis Universității Oxford din Anglia, care a și trimis un răspuns cu

părereaDexperțilorDdeDacoloDprivitorDlaDnoulDCodDdeDlegi.24

Agentul imperial austriac din Iași, Raab, trimitea la 28 august

1818 cancelariei aulice din Viena, în legătură cu apariția Codului CaliA

mach,DurmătoareaDinformație:D

„Alăturat am onoarea să trimit cu deosebit devotament,pentru biblioteca curții imperialeAregești un exemplar,deocamdată în limba grecească, din noul cod, precum nAaumai apărut încă niciodată de sub tipar în Moldova, șiAmi voiîngădui să adaug după aceea textul moldovenesc, când unastfelDdeDtextDvaDveniDdeDsubDteasc.

Înfăptuirea acestui cod, pentru care cel austriac a servit demodel, face cinste principelui domnitor; legile sunt la fel caale noastre, numai că au fost păstrate acele dispozițiuni care

23. După originalul din Biblioteca Academiei R.P.R. doc. 185/XXXIV, publicatîn N. IORGA, Documentele privitoare la familia Callimachi, vol. I. (București, 1902)543A544.Dcf.:Codul:Calimach...,D861A862.24. Al.PAPADOPOL CALIMACH, „Din istoria legislațiunii Moldovei”, ArhivaSociețății Științifice și literare din Iași, tom. VII, retipărit apoi de T. CODRESCU,Uricariul,DIV.D(Iași,D1896)D163A165.Dcf.DCodul:Calimach...,:7.


98

aiceDsuntDînDuzDînDputereaDobiceiurilorDceDseDaplicăD.”25

Ediția Codului în limba română a apărut mai târziu, abia în anul

1833, deși în Hrisovul domnesc de promulgare, domnitorul Scarlat CaliA

mach, arăta că legile trebuie scrise în limba poporului. Codul a apărut

mai întâii în limba greacă din anumite considerente, cum ar fi: judecăA

torii și înalții dregători ai țării cunoșteau limba greacă, iar apoi faptul că

în această limbă domnitorul putea săAl prezinte mai bine peste hotare.

Este posibil și faptul ca la momentul promulgării codului, să fi existat

deja și traducerea în limba română a acestuia, dar nu sAa tipărit atunci.

După plecarea lui Scarlat Calimach de la domnia Moldovei, nu sAa mai

ocupat nimeni de tipărirea Codului în limba română, rămânând doar

manuscrisul pe undeva, care probabil în timp sAa mai pierdut din el, daA

torită faptului că în anul 1819, Divanul Domnesc nu cunoștea decât

jumătate din traducerea codului. Împrejurările politice din anul 1821 au

dus la întârzierea tipăririi codului în românește. Odată cu punerea în

25. „In der Nebenlage habe ich die Ehre für die K. K. Hosibliotek das in der Moldaunoch nie in Druck erschienene neue Gesenbuch, einstweilen in grichischer Spracheuntertänig gehorsamst einzuschicken, und behalte mir vor den moldauischen Text,venn solcher von der Presse kommen wird, nachzutragen. Die Zustandebringungdieses Gesentbuches, wozu das oesterreichische zur Vorschrift diente, macht derregierenden Herrn Fürsten Ehre; die Gesente sind den unseringen gleich; nurwürden jene Vorschriften beibehalten welche vermöge Handelsgebrauchen hier üblichsind”. Cf. N. IORGA, Documentele privitoare la familia Callimachi..., 295;HURMUZAKI, Documente, vol. XX, 423 nr. CDXCV; cf. și Codrul Cosminului, X(1936A1939,D543.Dcf.DCodul:Calimach...,D862A863.


99

aplicare a Regulamentului Organic (1 ianuarie 1832) nevoia publicării

Codului Calimach în limba română a devenit o necesitate. La realizarea

traducerii pentru tipar a Codului Calimach în limba română, sAa folosit,

fără îndoială, traducerea realizată în timpul domniei lui Scarlat CaliA

mach, dacă traducerea mai exista în întregime. În orice caz de faptul că

mai exista jumătate din traducerea în română vorbeau boierii la 1819. La

această traducere trebuiau aduse bineînțeles și modificările impuse de

Regulamentul Organic. Codul civil, numit Codul Calimach (Codica

țivilă a Moldovei), a fost tipărit în limba română în tipografia lui Gh.

Asachi26, iar în 5 decembrie 1833, Codul a fost depus la Obșteasca

Adunare și prezentat în cuvinte elogioase de către Costache Sturza,

Marele Logofăt al Dreptății. După apariția Codului în limba română, juA

ristul Damaschin Bojinca27 se adresa la 23 septembrie 1835, Logofeției

Dreptății, afirmând faptul că: „în grabnica tipărire a condicei țivile sAau

întâmplat a se vîrî oareșcare greșeli în unele paragrafuri, ceea ce poate să

26. Tipărirea în limba română a Codului a început în iulie 1833, a fost terminatla începutul lunii decembrie 1833 și încă sAa mai tipărit până în decembrie 1834,când Gh. Asachi spunea că a tipărit 200 de exemplare, din care l34 au fost dateLogofeției Dreptății, iar 66 au fost depuse la Arhivele Statului. Cf. ArhiveleStatului:din:Iași,Ddos.D440D(1382),D1560,Df.D154;DDcf.DCodul:Calimach...,:14.27. G. UNGUREANU, Jurisconsultul Damaschin Bojinca (1802S1869), Contribuțiila viața și activitatea sa (Iași, 1930); Idem, „Date nouă cu privire la viața șiactivitatea jurisconsulților Christian Flechtenmacher și Damaschin Bojinca”,Arhiva,Dan.DXLID(1934),Dnr.D1A2,D46A55.


100

aducă unele rătăciri”. De aceea el a prezentat o foaie cu greșelile conA

statate, cu propunerea de publicare a ei și atașare la Cod. După ce

această foaie a fost adusă la cunoștința Domnului, foaia a fost tipărită,

iar Logofeția Dreptății a împărțitAo, la 30 decembrie 1833, tuturor triA

bunalelor. Această foaie, care cuprindea erata, a fost lipită aproape în

toateDexemplareleDCodului,DlaDsfârșit.28

Izvoarele%codului%CalimachIzvoarele codului Calimach sunt: Dreptul bizantin și Codul lui

Napoleon și Codul austriac (apărut la 1811 și tradus în românește la 1812).

Influența «codicelor mai noi europenești» se observă în așezarea maA

teriei,DcareDesteDordonatăDlaDfelDcuDaceeaDaDCoduluiDcivilDaustriac.29

28. Arhivele Statului din Iași, dos. 440 (1382), 1560, f. 162; cf. Codul Calimach...,14A15.

29.FLOCA Ioan, N., Drept canonic ortodox. Legislație și administrație Bisericească,

vol.DI.,D(București:DEd.DIBMDalDBOR,D1990)D149.


101

Se poate afirma cu certitudine faptul că, Codul Calimach30 a

reprezentat o îmbinare a dreptului local bazat pe obiceiul pământului,

cu dreptul bizantin (Bazilicalele sau Legiuiriile împărătești), folosinduAse

totodată în fapt, ca model principal, codul civil francez de la 1804 și coA

dulDcivilDaustriacDdeDlaD181131

Codul Calimach sau Condica țivilă sau politicească a Principatului

Moldovei, cod care era structurat în trei părți și cuprindea 2032 de artiA

cole, precedate de o introducere de 24 de articole, păstra anumite trăsăA

turi feudale, deoarece el conținea și prevederi de drept burghez, ceea ce

scotea în evidență începuturile descompunerii orânduirii feudale și ale

30. Alexandru COSTIN, Obiceiuri juridice în Codul Calimach (ms.). Comunicarefăcută în Sesiunea generală a Academiei R.P.R. din iulie 1956; Idem, Interpretărijurisprudențiale în Codul Calimach (ms.). Comunicare făcută în Sesiuneagenerală a Academiei R.P.R. din septembrie 1957; Dinu C. ARION, Curs deistoria dreptului romînesc (litogr.) (București, 1938) 982A984; Ștefan BERECHET,Schiță de istorie a legilor vechi romînești (1632—1866), 1928, 75A84; I. BIANU;N. HODOȘ; D. SIMONESCU, Bibliografia romînească veche, T. III (1809A1830)(București, 1922A1938) 174A176; I. CESARESCU, „Persoanele morale în vechilenoastre legiuiri”, Revista de drept și sociologie, an. II (1899), nr. 3, 325A328; G.CONDURATU, „Pravila de la Petersburg”, Dreptul, 1907, nr. 76, 621A625;Vintilă GAFTOESCU, Reguli de drept internațional enunțate în Codul Calimach(ms.). Comunicare făcută în Sesiunea generală a Academiei R.P.R. din iulie1956; Vladimir HANGA, Istoria statului și dreptului R.P.R. (litogr.), ed. II. (Cluj,1956) 488A489; V. HILARD, Principii de drept internațional privat. Legislația pozitivăromînă, (București, 1932) 89; Dr. HILBRICHT, „Die Civilgeseägebung derMoldau”,:Der:Jurist,DI,DViena,D1847,Dvol.DDIII,D352A438.31. AndreiDRĂDULESCU,DPagini:din:istoria:dreptului:românesc...,D137.


102

formării în Moldova a relațiilor bazate pe proprietatea privată și pe capA

ital. Codul Calimach, împreună cu Codul sau Legiuirea Caragea, din

Țara Românească, a fost aplicat până la 1 decembrie 1865, când a intrat

în vigoare Codul Civil din 1865, care a devenit apoi valabil pe tot

cuprinsulDPrincipatelorDUnite.32

Dorința domnitorului Scarlat Calimach, de a alcătui un nou cod

de legi o avea înaintea sa și tatăl său, Alexandru Callimachi (domnitor al

Moldovei 1795A1799). În fruntea volumului, care cuprindea codul de legi,

se află o Scrisoare de dedicație33 a domnitorului către tatăl său, pe care o reA

producemDînDfinal:D

„PreaDînălțateDstăpâne,DpreaDcinstiteDșiDiubitoruleDpărinte!

Iată coroana creșterii și învățăturii mele datorite îngrijiriipărintești, iată rodul dorințelor tale auguste, iatăîndeplinirea planurilor tale mărețe. Căci ai întru aceastaCodul de legi cari, îndurânduAte de soarta de plâns asupușilor căzuți pradă lăcomiei, doreai să fie întocmitodinioară când cu mărire stăpâneai această țară deDumnezeu păzită; acum îl poți vedea început și dus la capătdeDmine,DșiDînchinatDMărieiDTale.

32. hBp://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Codul_Calimach, accesat în 25.04.2013,oraD16,30.33. Ioan BIANU, Nerva HODOȘ, Bibliografia românească veche 1508S1830, tom.III – fasc. I (1809A1814), (Bucureşti: Ediţiunea Academiei Române, AteliereleSOCEC &Co. Soc. Anonimă, 1912), ediţie anastatică, (Iaşi: Ed. Tipo Moldova,2012)D167A168.


103

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Codul_Calimach

Primește cu bunăvoință această închinare, căci e făcuta cudrept cuvânt, dacă e drept și legiuit ca lucrările fiilor să fieînchinate părinților, și mai vârtos dacă aceștia leAau doritmaiDîntâiDșiDs6auDlegatDîmpreunăDcuDeiDpentruDînfăptuireaDlor.

Iar daca vei priimiAo, prea cinstite părinte, nu conteni aînmulți asupraAi urările Măriei Tale, pentru ca legiuirile cecuprinde să fie de folos și mântuitoare Moldovei, și ca deacum înainte să nu mai cuteze nimeni să facă nelegiuiri sauchiarDsăDaibăDpurtăriDreleDșiDmișelești!

Căci tocmai aceasta a fost cea mai de căpetenie țintăurmărită de noi prin această lucrare, întru cât și cu și MăriaTa, deopotrivă de mult, purtăm grija Moldovei. Doară nunumai ca un adevărat părinte teAai arătat domnind pesteaceastă țară, ci și ești fără îndoială cetățeanul ei, și ai ajunsunulDdinDfruntașiiDceiDmaiDaleși.

Astfel negreșit ridicând neamul Calimahilor, lAai predatodraslelor talei purces fiind de bună seamă din vechistrăbuni, cari au strălucit în această țară, prin daruri și fapteplăcute lui Dumnezeu și au fost cetățeni buni și Domnibinefăcători.

Iar noi, întreg acest cucernic norod, a cărui cârmuire ni esteîncredințată, precum și odraslele tale pentru multele șimarile binefaceri, de cari am avut parte dela Măria Ta,mulțumitoriDdinDinimă,DîțiDpoftim:

Să trăești ani îndelungați, prea bunule Domn și neasemănatepărinte, și să ai parte de toată fericirea omenească! DeaDumnezeuDsăDveziDîmpliniteDtoateDdorințeleDtaleDpentruDnoi!

FiulDtăuDrecunoscător,

ScarlatDCalimah.”


104

Dispoziții discriminatorii privind drepturile omului înCodul%Calimach

Codul Calimach, avea și prevederi cu un profund caracter disA

criminatoriu. De exemplu, în ciuda faptului că în cod se condamna roA

bia, considerândAo împotriva firescului drit (drept) al omului, totuși

aceasta urma să fie tolerată în continuare. Codul prevedea totuși că se înA

tărește interdicția căsătoriilor mixte, adică între oameni liberi și robi, la

felDcaDîntreDcreștiniDșiDnecreștini.

În cod există și alte prevederi cu caracter discriminatoriu. Astfel

în Codul Calimach, în Partea Întîi, întitulată Pentru dritul persoanelor,

cap. 1. Pentru driturile ce privesc cătră personalnice însușiri și legături,

la art. 47 se prevede egalitatea în fața legii, indiferent de credința reliA

gioasă. Astfel se prevede că: „Deosebirea credințelor nu are nici o înrâurire la

particularnicile drituri, dacă de cătră legi pentru oareșcare alte pricini, nu sSa

hotărât:vreo:deosebire.”:

%Partea%II.%%Pentru=dritul=lucrurilor.:Cap.%32.DPentru=zăstre:

Art. 1623: „Tatăl și bunul despre tată sînt mai cu samă datori să

înzăstreze pe fiica sau nepoata, după rangul și starea lor; iar mama atuncea este

datoare a înzăstra pe fiică, când tatăl este sărac sau cînd ea va fi de altă dogmă,

iar fiica ortodoxă, adecă pravoslavnică.” În acest paragraf de lege iar apare

religia ca formă de discriminare, sub forma că dacă mama va fi de altă


105

dogmă (adică religie), iar fiica ortodoxă, adică pravoslavnică, atunci cade

înDobligațiaDmameiDprivindDzestreaDfetei.D

În aceste condiții, dacă fiica sau nepoata nu era o credinciosă,

aparținând dreptei credințe (potrivit textului, credința ortodoxă, n.n.)

atunci tatăl sau bunicul (bunul) nu avea datoria de a înzestra fiica sau

nepoata cu zestre. Asta era o gravă discriminare, pe motiv de aparteA

nență religioasă, adică zestrea, dacă o primea sau nu, era în funcție de reA

ligie, respectiv dacă persoana în cauză era ortodoxă primea zestre, iar

dacă era de altă religie (dogmă) nu primea zestre. Asta însemna că dacă

persoana își permitea să aibă o altă convingere religioasă decât cea ofiA

cială suferea anumite prejudicii materiale, pierdea zestrea, potrivit artiA

coluluiDdin%CodulDCalimach,DcareDprevedeaDurmătoarele:

Art. 1625: „Nu este datoriu tatăl sau bunul să dee zăstre fiicei sau

nepoatei”Dalin.De:D„Dacă:sSau:depărtat:din:dreapta:credință:creștinească.”

Cap.%II.%%Pentru=dritul=căsătoriei

Art. 90: „Nu este slobod a se face alcătuirea căsătoriei între creștini și

între:necreștini,:precum:nici:între:pravoslavnici:și:între:cei:de:altă:dogmă.”

Articolul de lege maiAsus menționat prevedea chiar interdicția

căsătoriei civile între ortodocși (pravoslavnici) și cei de altă religie (dogA

mă). Biserica putea avea o asemenea prevedere canonică privind interA

dicția unui credincios ortodox cu o persoană de altă religie, însă articolul


106

din cod prevedea interdicția căsătoriei civile, ceea ce era un act discrimA

inatoriu pe motiv de apartenență religioasă, respectiv o încălcare a drepA

turileDomului,DcumDamDdefiniAoDastăzi.

Art. 120: „Desăvîrșita logodnă se disface pentru următoarele pricini:” ,

pnct.3:D„Pentru:deosebirea:credinței:sau:a:dogmei.”

Un alt caz de discrimare religioasă era posibilitatea desfacerii loA

godneiDpentruDfaptulDcăDceiDlogodițiDaveaDconvingeriDreligioaseDdiferite.

Cap.%III.=Pentru=driturile=între=părinți=și=fii.

Art. 182: „Părinții deobște sînt îndatoriți a da fiilor săi cuviincioasă

creștere, adică îngrijinduSse pentru viața și sănătatea lor, să li se dee trebuinS

cioasa hrană, deprinzînduSle puterile trupești și iscusințele sufletești spre bine

și întemeind fericirea lor cea viitoare prin învățături mai întîi a dogmelor credS

inței:și:apoi:a:celorlalte:folositoare:științe.”

Art. 188: „Fiii sînt datori a păzi cucernicia cătră părinți și a se supune

la toate poruncile cuviincioase și drepte, măcar de vor fi părinții și de altă

credință.”

Art. 752: „Sînt opriți de legi de a mărturisi în testament: desfrînatul, în

cîtă vreme se va afla supt curator; cel osîndit pentru luarea de mita, pentru

cămătărie, furtușag, năpăstuire, mărturie mincinoasă înșelăciune și vicleșug,

pentru precurvie și clevetire; acel ce, întîmplînduSse a fi martur aiurea la voința


107

cea de pe urmă a cuiva, pe urmă nSau vrut să mărturisască, cînd au cerut treS

buința; acel ce au vîndut sfîntul botez, și acel ce în ivală se fățărnicește de

creștin, iar în taină urmează altei credințe, pentru că la martori se cere neapărat

vrednicia, credința, bune purtări și statornicie. Pe lingă aceste sînt opriți a

mărturisi:în:testamentul:creștinului:acei:de:altă:lege”.

Interdicția de a putea fi martor în cadrul unui testament a celor

careDaveauDaltăDcredințăDreligioasăDeraDoDaltăDclauzăDdiscriminatorie.

Art. 766: „Monahii, carii după alegerea vieții monahicești au cîștigat

avere de la moartele sale rudenii prin testament sau și fără testament, sînt volniS

ci a orîndui după a lor bunăvoință și plăcere, însă numai atuncea cind la inS

trarea lor în mănăstire iSau dat ceva (deoseSbinduSse acei din altă credință sau

dogmă, cărora, de vor fi și fii legiuiți, nSau voe a le lăsa nimica); iar de nSau dat

nimica la mănăstire mai înainte, pot a orîndui numai două părți, iar a treia

parte:sînt:îndatoriți:a:o:lăsa:mănăstirii.”

De asemenea clauze discrimatorii pe motiv de apartenență reliA

gioasă găsim și în articolul de maiAsus, unde persoana de altă religie

avea de suferit anumite prejudicii materiale din cauza credinței și a

convingerilorDsaleDreligioase.


108

ConcluziiCu toate că legiuirea Codul Calimach sau Condica țivilă sau

politicească a Principatului Moldovei, păstra anumite trăsături feudale,

deoarece el conținea și prevederi de drept burghez, ceea ce scotea în eviA

dență începuturile descompunerii orânduirii feudale și ale formării în

Moldova a relațiilor bazate pe proprietatea privată și pe capital, având și

anumite prevederi discrimatorii în mod special pe criterii de apartenenA

nță religioasă, totuși împreună cu Codul sau Legiuirea Caragea, din Țara

Românească, a avut un rol important în evoluția sistemului de drept fiA

ind aplicat până la 1 decembrie 1865, când a intrat în vigoare Codul CivA

il din 1865, care a devenit apoi valabil pe tot cuprinsul Principatelor

Unite.34

34. hBp://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Codul_Calimach, accesat în 25.04.2013,

oraD16,30.


109

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Codul_Calimach

Bibliografie%selctivă

Arhivele:Statului:din:Iași,Ddos.D440D(1382),D1560,Df.D154,162.DD

ARION, DINU C, Curs de istoria dreptului romînesc (litografiat), (BuA

curești,D1938A1939).D

BERECHET, Ștefan Gr., Schiță de istorie a legilor vechi romînești 1632S1866

(Iași,D1928).

BERECHET, Ștefan, Istoria vechiului drept romînesc. Izvoarele (Iași,

1933).DD

BIANU, I., HODOȘ, N., SIMONESCU, D., Bibliografia romînească veche,

T.DDIIID(1809A1830),D(București,D1922A1938).D

BIANU, Ioan, HODOȘ, Nerva, Bibliografia românească veche 1508S1830,

tom. III – fasc. I (1809A1814), (Bucureşti: Ediţiunea Academiei Române,

Atelierele SOCEC &Co. Soc. Anonimă, 1912), ediţie anastatică, (Iaşi: Ed.

TipoDMoldova,D2012).D

CESARESCU, I., „Persoanele morale în vechile noastre legiuiri”, Revista

de:drept:și:sociologie,:an.DIIDD(1899),Dnr.D3,D325A328;


110

Codul Calimach, ediție critică, reeditare a textelor originale în limbile

greacă și română (București: Ed. Academiei Republicii Populare

Române,D1958).D

CONDURATU, G., „Pravila de la Petersburg”, Dreptul, 1907, nr. 76,

621A625.

COSTIN, Alexandru, Interpretări jurisprudențiale în Codul Calimach

(ms.). Comunicare făcută în Sesiunea generală a Academiei R.P.R.

dinDseptembrieD1957;

COSTIN, Alexandru, Obiceiuri juridice în Codul Calimach (ms.). ComuniA

careDfăcutăDînDSesiuneaDgeneralăDaDAcademieiDR.P.R.DdinDiulieD1956;D

FLOCA Ioan, N., Drept canonic ortodox. Legislație și administrație BisS

ericească,:Dvol.DI.,D(București:DEd.DIBMDalDBOR,D1990).

GAFTOESCU, Vintilă, Reguli de drept internațional enunțate în Codul CaliS

mach (ms.). Comunicare făcută în Sesiunea generală a Academiei R.P.R.

dinDDiulieD1956.

HANGA, Vladimir, Istoria statului și dreptului R.P.R. (curs litografiat),

(Cluj,D1956).

HILARD, V., Principii de drept internațional privat. Legislația pozitivă romînă

(București,D1932).D


111

HILBRICHT, Dr., „Die Civilgeseägebung der Moldau”, Der Jurist, I, VieA

na,D1847,Dvol.DDIII,D352A438.

IORGA, N., Documenete privitoare la familia Calimachi, vol. I. (București,

1902).

PAPADOPOL, Calimach, AL, „Din istoria legislațiunii Moldovei”, Arhiva

Societății științifice și literare din Iași, an, VII (1896), nr. 3A4, 148A169; nr. 5,

6,D284DA290.

RĂDULESCU, Andrei, „Două încercări juridice ale pravilistului FlechtA

enmacher”,DDreptul,DanDXLVI%(1920),Dnr.9,D97A101.

RĂDULESCU, Andrei, „Influența italiană asupra dreptului român”,

Analele:Academiei:Române,:seriaDIII,DtomulDXIV,D(București,1940).

RĂDULESCU, Andrei, „Pagini referitoare la alcătuirea Codului CaliA

mach”,:Dreptul,DDDan.DXLIV,Dnr.DDD57,D449A452.

RĂDULESCU, Andrei, „Părerea pravilistului Flechtenmacher despre

advocatura”,:Dreptul,DanDDXIID(1916),Dnr.D13,D97A99.

RĂDULESCU, Andrei, „Pravilistul Flechtenmacher”, Analele Academiei

Române, Memoriile Secției Istorice, București, Seria III, tom. I, mem. 4,

ComunicareDînDședințaDdinD5DmaiD1922.

RĂDULESCU, Andrei, „Romanitatea dreptului nostru” (București,

1939),DAnal.:Acad.:Rom.,:Mem.:Secț.:Ist.,DseriaDIII,Dt.DXXI.D


112

RĂDULESCU, Andrei, Două lecții de drept ținute în anii 1830 si 1836 de C.

Flechtenmacher:(București,D1930).

RĂDULESCU,DAndrei,DIzvoarele:Codului:Calimach:(București,D1927).

RĂDULESCU, Andrei, Izvoarele dreptului civil și comercial romîn. Tendințe

romînesti spre dreptul italian (București, 1940), Analele Academiei Române,

Memoriile:Secției:Istorice,DBucurești,DseriaDIII,Dt.DXXII.

RĂDULESCU,DAndrei,DJurisul:Andromache:Donici:(București,D1930).

RĂDULESCU, Andrei, Norme privitoare la adunarea materialului pentru

cunoașterea vechiului drept romînesc nescris. Comunicare la Academia

R.P.R.DînDședințaDdin,D22DfebruarieD1949.

RĂDULESCU, Andrei, Pagini din istoria dreptului românesc (București: EdA

ituraDAcademieiDRSR,D1970).D

RĂDULESCU,DAndrei,DPravilistul:Flechtenmacher::(București,DD1923).

RĂDULESCU, Andrei, Publicarea izvoarelor dreptului romînesc scris din

Țara Romînească și Moldova pînă la 1865. Comunicare la Academia R.P.R.

în ședința din 29 septembrie 1949, Buletin Științific (Acad. R.P.R.), S. ȘtiA

ințe istorice, filosofice și economicoAjuridice, tom. I (1949), nr. 3A4,

211A224.

TRIANTAPHYLLOPOULOS, G., Sur les sources du Code Callimaque. ReA

vistaDistoricăDromînăD(București,D1931).


113

UNGUREANU, Gh., Jurisconsultul Christian Flechtenmacher 1785S1843).

Contribuții::laDviața:șiDactivitatea:sa:(Iași,D1931).

UNGUREANU, Gh., „Date nouă cu privire la viața și activitatea juA

risconsulților Christian Flechtenmacher și Damaschin Bojinca”, Arhiva,

an,DXLID(1934),Dnr.D1A2,D46A55.

UNGUREANU, Gh., Jurisconsultul Damaschin T, Bojinca (1802S1869). ConS

tribuții:la:viața:și:activitatea:saD(Iași,D1931).

ZAMFIRESCO,DHenry,DLes:origines:du:droit:privé:roumain:(Paris,D1922).D

ZANE, G., „Doctrina economică a Codului Calimach”, Arhiva, an XXXIV

(1927),Dp.D97A115;DanDXXXVD(1928),30A37.

ZEILLER, Franz von, Commentar über das allgemeine bürgerliche Gesenbuch

für die Gesammten Deutschen Erbländer der Oesterreichischen Monarckie

(WienDundDTriest.D4DBde,:1811—1813).


114

Documents

Aspecte%juridice%ale%adoptării%Codului%Calimach cu%câteva