ATLAS DE HISTOPATOLOGIE

Simona StolnicuLiliana Chira

Atlas de histopatologie

© University Press, 2013

Toate drepturile aparţin Editurii University Press. Reproducerea integrală sau parţială a textului din această carte este interzisă fără acordul prealabil al editurii.

Autori: Simona Stolnicu, Liliana ChiraTehnoredactare/Copertă: László Réka Imola

Cuprins

Prefață ...........................................................................................................6

Capitolul 1. .............................................................................................. 9

Tulburările de circulație ........................................................................... 9I.1.1. Edemul pulmonar acut ......................................................................10I.1.2. Ficatul de stază cronică ......................................................................12I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar.........................14I.1.4. Infarctul renal ....................................................................................16I.1.5. Trombul arterial stratificat ..................................................................18I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID) ....................................20I.1.7. Embolia cu lichid amniotic ................................................................22

Capitolul 2. ............................................................................................ 25

Tulburările de metabolism...................................................................... 25I.2.1. Amiloidoza renală ..............................................................................26I.2.2. Steatoza hepatică ................................................................................28I.2.3. Hipercheratoza (clavusul) ..................................................................30I.2.4. Nevul melanocitar intradermic ..........................................................32

Capitolul 3. ............................................................................................ 35

Inflamațiile ............................................................................................. 35I.3.1. Pericardita fibrinoasă .........................................................................36I.3.2. Abcesul hepatic ..................................................................................38I.3.3. Limfadenita tuberculoasă ...................................................................40I.3.4. Granulomul de corp străin .................................................................42

Capitolul 4. ............................................................................................ 45

Patologia tumorilor ................................................................................ 45I.4.1. Papilomul hipercheratozic .................................................................46I.4.2. Fibroadenomul mamar ......................................................................48I.4.3. Hemangiomul cavernos hepatic .........................................................50I.4.4. Leiomiomul uterin .............................................................................52I.4.5. Teratomul matur ovarian ....................................................................54I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzei ........................................................56I.4.7. Carcinomul bazocelular......................................................................58I.4.8. Adenocarcinomul intestinal ................................................................60I.4.9. Leiomiosarcomul ...............................................................................62I.4.10. Limfomul Hodgkin ..........................................................................64I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în „inel cu pecete” 66

Capitolul 5. ............................................................................................ 69

Patologia aparatului cardio-vascular ........................................................ 69II.5.1. Infarctul miocardic acut ....................................................................70II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocard ....................................................72II.5.3. Miocardoscleroza ..............................................................................74II.5.4. Ateroscleroza .....................................................................................76II.5.5. Coronaroscleroza ..............................................................................78II.5.6. Panarterita nodoasă ...........................................................................80II.5.7. Hemoroizii .......................................................................................82

Capitolul 6. ............................................................................................ 85

Patologia aparatului respirator ................................................................ 85II. 6.1. Bronhopneumonia ...........................................................................86II. 6.2. Emfizemul pulmonar .......................................................................88II. 6.3. Aspirația de lichid amniotic .............................................................90II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialine ..................................................92II. 6.5. Tuberculoza pulmonară ....................................................................94II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonar ..................................................96II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule mici ...............................................98

Capitolul 7. .......................................................................................... 101

Patologia cavității bucale, a aparatului digestiv, a ficatului și a pancreasului . 101II. 7.1. Tumora Warthin .............................................................................102II. 7.2. Adenomul pleomorf .......................................................................104II. 7.3. Sialadenita cronică .........................................................................106II. 7.4. Mucocelul ......................................................................................108II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS (not otherwise specified) ...110II. 7.6. Epulisul cu celule gigante ...............................................................112II. 7.7. Ameloblastomul .............................................................................114II. 7.8. Chistul radicular .............................................................................116II. 7.9. Leucoplazia ....................................................................................118II. 7.10. Gastrita cronică ............................................................................120II. 7.11. Ulcerul gastric cronic ...................................................................122II. 7.12. Adenocarcinomul gastric ..............................................................124II. 7.13. Apendicita acută flegmonoasă ......................................................126II. 7.14. Hepatita cronică persistentă .........................................................128II. 7.15. Ciroza hepatică ............................................................................130II. 7.16. Pancreatita acută necrotico-hemoragică .......................................132

Capitolul 8. .......................................................................................... 135

Patologia aparatului renal ..................................................................... 135II. 8.1. Glomerulonefrita cu semilune .......................................................136II. 8.2. Carcinomul renal cu celule clare ....................................................138II. 8.3. Carcinomul urotelial ......................................................................140

Capitolul 9. .......................................................................................... 143

Patologia aparatului genital feminin și a glandei mamare ..................... 143II. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC) ........................................144II. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterin ............................................146II. 9.3. Hiperplazia endometrială ..............................................................148II. 9.4. Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid ......................150II.9.5. Adenocarcinomul endometrial de tip seros .....................................152II.9.6. Chistadenomul mucinos ovarian .....................................................154II.9.7. Adenocarcinomul seros ovarian ......................................................156II.9.8. Tumora de granuloasă de tip adult...................................................158II.9.9. Sarcina tubară .................................................................................160II.9.10. Mola hidatiformă completă ...........................................................162II. 9.11. Mastopatia fibro-chistică ..............................................................164II. 9.12. Tumora filodă mamară .................................................................166II. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală) .......168II.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară) .....170II. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type) ....................172II. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasic .............................................174

Capitolul 10. ....................................................................................... 177

Patologia aparatului genital masculin .................................................... 177II. 10.1. Hiperplazia benignă de prostată ...................................................178II. 10.2. Adenocarcinomul de prostată .......................................................180II. 10.3. Seminomul ..................................................................................182

Capitolul 11. ....................................................................................... 185

Patologia glandei tiroide ....................................................................... 185II. 11.1. Tiroidita Hashimoto .....................................................................186II. 11.2. Carcinomul papilar tiroidian ........................................................188

Capitolul 12. ....................................................................................... 191

Patologia sistemului nervos central ....................................................... 191II. 12.1. Meningiomul ...............................................................................192II. 12.2. Glioblastomul cerebral .................................................................194

Prefață

Atlasul de față s-a materializat din dorința de a oferi celor interesați un su-port vizual pentru însușirea cunoștințelor de anatomie patologică. De aceea, se adresează în primul rând studenților Facultății de Medicină Generală, Medicină Dentară, Asistență Medicală și Moașe dar și medicilor rezidenți și specialiști patologi precum și rezidenților în alte specialități (chirurgie, oncologie, obstetrică-ginecologie, dermatologie), care sunt obligați să aibe cunoștințe de histopatologie.

Am încercat să utilizăm imaginile ilustrate, în detrimentul ,,teoriei obosi-toare” pentru a face acest material mai accesibil începătorilor în vasta speci-alitate de anatomie patologică. Am interpretat patologia abordată ca repre-zentativă pentru pregătirea studenților, de aceea această selecție a leziunilor din patologia generală și specială reprezintă o bază, cu care studenții trebuie să fie familiarizați. Fotografiile microscopice provin din cazuistica Labora-torului de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târ-gu Mureș și a Disciplinei de Morfopatologie a UMF Târgu Mureș.

Sperăm ca această lucrare să fie de real ajutor în pregătirea teoretică și prac-tică a studenților și rezidenților, întrucât este vital ca toți medicii, indiferent de specialitate să aibă cunoștințe de bază de anatomie patologică, cu atât mai mult acum, într-un moment în care numărul examinarilor histopato-logice pentru confirmarea unui diagnostic clinic este în continuă creștere, iar necesitatea de a avea medici calificați în domeniul anatomiei patologice, capabili să stabileasca un diagnos-tic corect și util prin examinarea unui frag-ment de țesut la micro-scopul optic reprezintă o prioritate în domeniul sănătății.

Simona StolnicuLiliana Chira

11 06 2013

Capitolul 1 tulburările de circulație

b

10

i.1.1. Edemul pulmonar acut Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: acumulare anormală de lichid de edem în spaţiile alveolare. Ca-uzele edemului sunt reprezentate cel mai frecvent de insuficiența acută a inimii stângi (infarctul de miocard) și intoxicația cu gaze toxice. În aceste situaţii, crește brusc presiunea în venele și capilarele pulmonare, urmată de extravazarea de lichid, inițial în pereții alveolari (edem interstițial) și ulte-rior în alveolele pulmonare (edem alveolar).Macroscopic: plămânul este crescut în volum, intumescent, de consistenţă păstoasă, purtând amprenta grilajului costal pe suprafață și având pleura lucioasă, în tensiune; la palpare, se percep crepitații, iar la comprimarea țesutului pulmonar, pe secțiune, se elimină un lichid roz, de aspect spumos. Microscopic: se observă septuri interalveolare îngroșate, datorită vaselor congestionate, cu lumenul plin de hematii și a edemului interstițial precum și spații alveolare dilatate, lumenul alveolar fiind ocupat de o substanță pro-teică, omogenă eozinofilă. Substanța eozinofilă este reprezentată de plasma extravazată de la nivelul capilarelor din septuri, prin transsudare. Datori-tă faptului că extravazarea se produce brusc, aceast material eozinofil este amestecat cu bule de aer (spații rotunde, optic goale). Materialul eozinofil conține rare celule alveolare descuamate, precum și macrofage ce conțin în citoplasmă pigment brun de hemosiderină (numite siderofage sau celule cardiace). Prezența siderofagelor confirmă existența unei staze pulmonare cronice.

a

b

11

I.1.1. a, b Edemul pulmonar acut

a.A. capilare congestionate b.A. substanţă omogenă eozinofilă (plasmă)b.B. bule de aer

A

A

B

12

i.1.2. Ficatul de stază cronicăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: reprezintă o leziune care se produce ca urmare a hiperemi-ei venoase (stazei) în vena cavă inferioară și vena hepatică, din cadrul insuficienței inimii drepte. Leziunile hepatice au o evoluție stadială.Macroscopic: ficatul este crescut în volum și prezintă pe suprafața externă și de secțiune un aspect pestriț, respectiv o alternanță de zone de culoare normală (zone cu structura păstrată), zone de culoare galbenă (zone de dis-trofie adipoasă) alternând cu zone de culoare violacee, punctiforme (zone de hemoragie).Microscopic: inițial, venele centrolobulare și capilarele sinusoide sunt di-latate și pline cu hematii, comprimând hepatocitele din jur. Prin ruperea pereților vaselor sau permeabilitatea crescută a acestora, se produce extra-vazarea eritrocitelor, cu apariția hemoragiilor în centrul lobulilor. Conse-cutiv focarelor de hemoragie, apare necroza hepatocitelor, numită necroză hemoragică centrolobulară. Focarele de hemoragie centrolobulară conflu-ează cu timpul, delimitând insule de celule hepatice cu structura păstrată doar la periferia lobulului, în jurul spațiilor porto-biliare. Hepatocitele din porțiunea mijlocie a lobulului se încarcă în citoplasmă cu lipide (vacuole optic goale- aspect de distrofie adipoasă). Această alternanță de zone hemo-ragice, zone cu steatoză și zone cu structura păstrată se reflectă și în aspectul macroscopic, ce se compară pe secțiune cu nuca muscată (ficat „muscat”). Cu timpul, zonele de necroză se vor înlocui cu fibroză, ceea ce duce la dez-voltarea cirozei, de natură cardiacă.

a

b

13

I.1.2. a, b Ficatul de stază cronică

b.A. necroză hemoragică centrolobulară b.B. insule de hepatocite cu structură păstrată

B

A

14

i.1.3. plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonarHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: plămânul de stază cronică se caraterizează prin indurarea excesi-vă a țesutului pulmonar, care are o culoare brună, caracteristică. Cauza este reprezentată de staza retrogradă prelungită din insuficiența cronică a ini-mii stângi. Leziunea se mai numește și indurație brună pulmonară. Pe fon-dul indurației brune apare infarctul pulmonar, reprezentat de necroza unei porțiuni a parenchimului pulmonar, ca urmare a obliterării bruște și com-plete a unei ramuri din artera pulmonară (de către un tromb sau embol). Teritoriul interesat de necroză are o culoare roșie, datorită vascularizației marcate a țesutului pulmonar dar și datorită faptului că necroza interesează și pereții vaselor sangvine, ceea ce duce la inundarea cu sânge a ariei ne-crozate.Macroscopic: plămânul de stază cronică este mărit în volum și greutate, are o consistență crescută, culoare maronie iar la comprimarea lui, pe suprafața de secțiune se elimină sânge de culoare negricioasă. Zona de infarct are o formă conică, cu baza spre periferie și vârful spre hil, o dimensiune vari-abilă în funcție de tipul de vas obstruat și o culoare roșie-maronie, iar la periferie este bine delimitată de parenchimul pulmonar normal adiacent.Microscopic: în zona de stază cronică, septurile alveolare sunt îngroșate, cu capilarele parieto-alveolare congestionate, care proemină spre lumenul alveolar. În alveole se observă plasmă extravazată, hematii și numeroase ma-crofage. Macrofagele prezintă pigment de hemosiderină intracitoplasmatic, rezultat din degradarea eritrocitelor (siderofage sau celule cardiace). Celu-lele cardiace apar în lumenele alveolare fie izolat, fie grupate. Consecutiv, prezența pigmentului de hemosiderină în septuri duce la apariția unui pro-ces de fibroză. Zona de infarct este net delimitată de țesutul din jur, iar la nivelul acestei zone, spațiile alveolare conțin eritrocite, iar pereții alveolari necrozați apar ca septuri fine acidofile, în care nucleii celulelor au dispărut.

a

b

15

I.1.3. a, b Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar

a.A. stază cronică pulmonară a.B. zonă netă de demarcaţie a infarctuluia.C. zona de infarct pulmonar a.D. eritrocite în alveole a.E. septuri fine acidofile b.A. celule cardiace b.B. septuri interalveolare îngroșate

C

A

D

E

B

B

A

16

i.1.4. infarctul renalHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut renalDefiniție: reprezintă o zonă de necroză, dezvoltată consecutiv obstruării bruște și permanente a unui ram al arterei renale (de către un tromb sau embol, ce provine din atriul stâng în stenoza mitrală, ventriculul stâng în infarct de miocard sau placă ateromatoasă a aortei).Macroscopic: zona de necroză recentă are o formă conică (datorită distribuției circulației arteriale „în evantai”), cu vârful spre hilul renal și baza spre capsula renală, este proeminentă, bine delimitată de parenchimul renal normal adiacent, de culoare albă-cenușie și este înconjurată de un lizereu congestiv (o bandă violacee, reprezentată de reacția parenchimului renal la zona de necroză).Microscopic: zona de necroză este delimitată de un proces inflamator acut, cu polimorfonucleare neutrofile, edem interstițial și congestie vasculară. Ea se caracterizează prin dispariția nucleilor celulelor, ceea ce creează un aspect „fantomatic” al acestora, în sensul că sunt păstrate contururile glomerulilor și tubilor renali (ceea ce permite recunoașterea histologică a parenchimului renal) dar marginile celulare sunt indistincte, iar citoplasma celulelor apare omogenă si eozinofilă. Zona de necroză va evolua spre un proces de fibroză, cu constituirea unei cicatrici fibroase retractate.

a

b c

17

I.1.4. a, b, c Infarctul renal

a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie cu congestie vasculară și inflamaţie a.C. ţesut renal normal c.A. caracter ,,fantomatic”al glomerulilor și tubilor renali

B

C

A

A

18

i.1.5. trombul arterial stratificatHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: lumene de arteră de tip elastic (peretele arterei cu 3 straturi- intima, media, adventiția)Definiție: reprezintă coagularea sângelui în vase și cord, în timpul vieții, ceea ce duce la formarea unei particule solide, denumită tromb.Macroscopic: trombul este aderent de peretele vasului arterial, obstruând lumenul parțial (tromb parietal) sau total (tromb obliterant), este solid, friabil, mat, neregulat uscat și prezintă zone de culoare violacee, alternând cu benzi de culoare albicioasă.Microscopic: trombul este format dintr-o rețea de fibrină, omogenă și intens eozinofilă, în care se depun elemente figurate, hematiile formând straturi roșii alternând cu leucocitele și trombocitele ce formează straturi albe, straturile succedându-se alternativ. La locul de formare, trombul aderă de peretele vasului, stratul de celule endoteliale fiind întrerupt. Trombul are tendința la organizare conjunctivă, fapt demonstrat prin prezența de capi-lare de neoformație, care permit restabilirea parțială sau totală a circulației (tromb recanalizat).

a

b

19

I.1.5. a, b Trombul arterial stratificat

a.A. tromb aderent a.B. perete vascular vascular b.A. stratul roșu(hematii)b.B. stratul alb (trombocite, leucocite) b.C. Perete vascular

A

A

C

B

B

20

i.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CiD)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă un proces patologic, ce survine într-o stare de șoc, capabil să producă un proces de coagulare (numit și microtromboză di-seminată) în vasele mici (intervenții chirurgicale, complicații obstetricale, infecții grave, arsuri severe, traumatisme, tumori maligne). Macroscopic: plămân mărit în dimensiuni, cu focare hemoragice, de cu-loare roșie.Microscopic: se caracterizează prin apariția de microtrombi hialini în ca-pilare, arteriole și venule, trombi ce conțin fibrină și trombocite, puține he-matii și leucocite. Consecutiv, datorită consumului fibrinogenului și trom-bocitelor, dar și activării în exces a factorilor fibrinolitici și anticoagulanți (hemoragie prin consum sau fibrinoliză excesivă) apar hemoragii intraal-veolare. Datorită caracterului obliterant, microtrombii produc și necroza tisulară în teritoriul respectiv.

a

b

21

I.1.6. a, b Coagulopatia intravasculară diseminată (CID)

a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular a.C. microtromb hialin (fibrină și trombocite, rare hematii și leucocite) b.A. microtromb hialin

B

A

A

C

22

i.1.7. Embolia cu lichid amnioticPAS-Alcian

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă o complicație a travaliului, care se manifestă clinic prin sindrom de insuficiență respiratorie, colaps cardiovascular și CID. Macroscopic: plămân cu focare hemoragice si arii de necroză.Microscopic: vasele pulmonare conțin elemente de lichid amniotic (mici mase amorfe de mucus Alcian-pozitiv, de culoare albastru intens), celule pavimentoase cheratinizate de tip fetal- elemente eozinofile poligonale sau hematoxilinofile alungite și rulate cu aspect de „frunză veștedă”, particule de meconiu, reprezentate de structuri rotunde sau ovale, omogene și de culoare maronie-roșiatică. Pe lângă elemente ale lichidului amniotic, vasele pulmonare conțin și trombi fibrino-plachetari, ce produc împreună cu li-chidul amniotic obstrucția vaselor.

a

b

23

I.1.7. a, b Embolia cu lichid amniotic

a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular obliterat b.A. masă amorfă de mucus Alcian pozitiv în lumenul unui vas

A

A

B

a

b

Capitolul 2 tulburările de metabolism

26

i.2.1. amiloidoza renalăHematoxilină-Eozină, roșu de Congo

Diagnostic de organ: țesut renalDefiniție: este o formă particulară de nefropatie severă, cu evoluție spre insuficiență renală cronică. Constă în depunerea unei substanțe proteice de-numită amiloid (care în mod normal nu există în organism) la nivel extra-celular (la nivelul membranei bazale a capilarelor glomerulare, a tubilor și în pereții vaselor), sub forma unui material omogen, colorat metacromatic. Amiloidul se depune în rinichi în diferite boli inflamatorii (tuberculoză) sau non-inflamatorii (tumori maligne). Pe secțiunile colorate cu Hematoxi-lină-Eozină are un aspect eozinofil, ușor de confundat cu materialul hialin. Cu ajutorul colorației roșu de Congo, depunerea de amiloid se evidențiază sub forma unor depozite roșu-oranj. Macroscopic: rinichiul este mărit în volum, palid (rinichi mare alb), cu consistență fermă. Pe suprafața externă se observă supradenivelări (sub for-mă de noduli- depuneri de amiloid) și șanțuri- zone de cicatrice fibroasă (rezultate în urma leziunilor vasculare, consecutive depunerii de amiloid). Microscopic: glomerulii cu depozite de amiloid sunt măriți în volum iar amiloidul se depune în membrana bazală a capilarelor glomerulare și în mezangiu. Membrana bazală a anselor glomerulare este îngroșată. Uneori, capilarele glomerulare se obstruează și se contopesc, celulele endoteliale dispar iar spațiul subcapsular se reduce complet (blocuri de amiloid). Ami-loidul se depune și la nivelul membranei bazale a tubilor, precum și la ni-velul vaselor, micșorând lumenul acestora. Obliterarea lumenului are drept consecință fibroza interstițială.

a

b

27

I.2.1. a, b Amiloidoza renală

a.A. depozite de amiloid în glomeruli (Hematoxilină-eozină) b.A. depozite de amiloid în perete vascular, tubi, și glomeruli (Roșu de Congo)

A

A

28

i.2.2. Steatoza hepaticăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: reprezintă o distrofie lipidică ce constă în depunerea de lipide în citoplasma celulelor. Colorația Sudan (secțiunea efectuată prin metoda congelării) permite evidențierea vacuolelor de lipide, de culoare oranj, in-tracitoplasmatic.Macroscopic: ficat mărit în volum și greutate, cu zone de culoare galbenă și consistență moale.Microscopic: structura lobulară hepatică se păstrează dar în citoplasma hepatocitelor, se observă vacuole optic goale, rotunde, bine delimitate, de mărime variabilă. Acest aspect se datorează dizolvării lipidelor prin proce-deele tehnice utilizate pentru includerea în parafină și colorația Hematoxi-lină-Eozină. În unele hepatocite, vacuolele confluează, deplasând nucleul la periferia celulei. Capilarele sinusoide sunt comprimate.

a

b

29

I.2.2. a, b Steatoza hepatică

a.A. lobul hepatic cu structură păstrată a.B. spaţiu port b.A. vacuolă unică optic goală în hepatocit

A

B

A

30

i.2.3. Hipercheratoza (clavusul)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: proces patologic ce interesează pielea și constă în îngroșarea acesteia, ca urmare a unei acțiuni mecanice prelungite asupra țesutului cu-tanat. Macroscopic: leziune cutanată albă, relativ bine delimitată, sub forma unei plăci.Microscopic: creșterea cantității de cheratină la nivelul epidermului, su-perficial (îngroșarea stratului cornos). Leziunea nu se asociază cu prolife-rare epitelială.

a

b

31

I.2.3. a, b Hipercheratoza (clavusul)

a.A. epiderm a.B. derm a.C. hipoderm b.A. strat cornos îngroșat

A

B

C

A

a

b

32

i.2.4. Nevul melanocitar intradermicHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: reprezintă o tumoră benignă, de origine melanocitară.Macroscopic: este o leziune plană sau proeminentă, cu diametrul variabil și culoare variabilă, deseori maronie.Microscopic: proliferare de celule nevice, dispuse în cuiburi în dermul su-perficial și în cordoane în dermul profund. Cuiburile și cordoanele celulare sunt delimitate de septuri fibroase, atât între ele, cât și de membrana bazală a epidermului. Leziunea nu prezintă activitate joncțională. Celulele nevice sunt rotunde, uniforme, cu citoplasmă moderată și nucleu hipercrom, fără semne de atipie. Atât în citoplasma acestora cât și în stroma din jur se ob-servă granule brune de pigment melanic (distrofie cu pigment melanic).

a

b c

33

I.2.4. a, b Nevul melanocitar intradermic

a.A. proliferare de celule nevice în derm b.A. cuiburi de celule neviceb.B. pigment melanic

A

A

B

a

b

Capitolul 3 inflamațiile

a

b

36

i.3.1. pericardita fibrinoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocard și pericardDefiniție: inflamație fibrinoasă a pericardului, caracterizată prin depune-rea de fibrină pe suprafața acestuia, în diferite situații patologice (infarct de miocard, tuberculoză, reumatism articular acut- cardită reumatismală, uremie).Macroscopic: miocard de aspect normal, pericard îngroșat, mat, neregulat, cu depozite pe suprafață, de aspect cenușiu; aspect vilos, comparabil în lite-ratură cu „limba de pisică”.Microscopic: miocardul de aspect normal, pericardul supraiacent îngroșat, datorită congestiei capilare și prezenței unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, dispus difuz și perivascular. Pe suprafața pericardului se identi-fică un exsudat fibrinos, constituit dintr-o rețea de fibrină, intens eozinofilă. Ea este formată din filamente de fibrină, de grosime variabilă. Filamentele de fibrină constituie o rețea în ochiurile căreia se observă polimorfonuclea-re neutrofile, în număr redus. Celulele mezoteliale care tapetează pericardul sunt distruse.

a

b

37

I.3.1. a, b Pericardita fibrinoasă

a.A. miocard a.B. pericard îngroșat a.C. depozite de fibrină b.A. reţea de fibrină

C

B

A

A

a

b

38

i.3.2. abcesul hepaticHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: reprezintă o inflamație acută purulentă, ce interesează parenchi-mul hepatic, produsă de infecții bacteriene sau parazitare. Macroscopic: una sau mai multe cavități bine delimitate de parenchimul hepatic înconjurător, pline cu puroi, galben-verzui, de aspect cremos.Microscopic: structura lobulară a ficatului este păstrată, iar în parenchi-mul hepatic se observă formațiuni rotunde sau ovalare, bine delimitate, în interiorul cărora hepatocitele sunt distruse și înlocuite cu un exsudat in-flamator, constituit din granulocite și globule de puroi, detritus necrotic și macrofage. În jurul abceselor se observă o proliferare de țesut conjunctiv, iar cordoanele de hepatocite sunt dispuse circular și concentric.

a

b

39

I.3.2. a, b Abcesul hepatic

a.A. ţesut hepatic a.B. abces hepatic b.A. polimorfonucleare neutrofileb.B. cordoane de hepatocite dispuse concentric

A

B

B

A

a

b

40

i.3.3. limfadenita tuberculoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: limfonodulDefiniție: inflamație cronică gralunomatosă, produsă de bacilul Kock (Mycobacterium tuberculosis), cu interesarea unui limfonodul. Limfono-dulul poate fi interesat în cadrul unei tuberculoze primare sau secundare.Macroscopic: leziune rotundă de mărime variabilă, alb-cenușie, bine deli-mitată de țesutul din jur, pe secțiune cu centrul necrozat (substanță friabilă, albă, denumită cazeum).Microscopic: leziunea este caracterizată prin persistența țesutului normal la periferie, subcapsular, în timp ce medulara prezintă numeroase granu-loame tuberculoase. Aceste granuloame au aspectul unor micronoduli cu tendință la confluare și evoluție spre necroză de cazeificare. Granuloamele prezintă central o zonă de necroză cazeoasă, reprezentată de un material amorf, omogen, eozinofil și lipsit de nuclei, iar în jur o zonă mijlocie, celu-lară, formată din celule epitelioide și celule gigante multinucleate Langhans. Celulele epitelioide au formă alungită, citoplasmă moderată eozinofilă și nuclei fuziformi iar dispoziția lor este de obicei perpendiculară pe zona de necroză. Celulele gigante multinucleate Langhans au dimensiuni mult mai mari, formă rotundă sau ovalară, citoplasmă abundentă sau eozinofilă și numeroși nuclei dispuși la periferia celulei, sub formă de coroană completă sau incompletă (potcoavă). La periferie, se observă o a treia zonă, denumită coroană limfocitară.

a

b c

41

I.3.3. a, b, c Limfadenita tuberculoasă

a.A. ţesut limfoid normal a.B. granuloame tuberculoase c.A. necroză cazeoasă c.B. celule epitelioide c.C. celulă gigantă multinucleată Langhansc.D. coroana limfocitară

A

A

B

CD

B

a

b

42

i.3.4. Granulomul de corp străinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamarDefiniție: reprezintă un proces inflamator, care poate să se dezvolte con-secutiv prezenței unor particule străine de talc, pulberi, substanțe uleioa-se, materiale chirurgicale (fire de ață), cristale de colesterol, cristale de acid uric (tof gutos), cheratină, produși de dezintegrare lipidică (necroza țesutului adipos).Macroscopic: nodul bine delimitat, de consistență crescută, de culoare cenușie. Microscopic: formațiune nodulară, constituită din macrofage cu citoplas-ma spumoasă, celule gigante multinucleate de corp străin (macrofage mai mari, conținând numeroși nuclei dispuși central în citoplasmă și care se formează prin fuzionarea mai multor macrofage), limfocite, plasmocite. Celulele gigante multinucleate înconjură cristalele de colesterol, reprezen-tate de spații aciculare, optic goale (cristalele de colesterol se dizolvă în timpul prelucrării tehnice). Cu timpul, nodulul este înconjurat de un țesut de granulație, cu numeroase vase de neoformație și ulterior înlocuit de un proces de fibroză.

a

b

43

I.3.4. a, b Granulomul de corp străin

a.A. ţesut mamar normal a.B. granulom de corp străin b.A. cristale de colesterol b.B. celule gigante multinucleate de corp străin

A

B

A

B

a

b

Capitolul 4 patologia tumorilor

a

b

46

i.4.1. papilomul hipercheratozicHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: tumoră epitelială benignă, dezvoltată la nivelul epiteliului pavi-mentos cutanat sau mucos, precum și la nivelul epiteliului tranzițional al căilor urinare.Macroscopic: formațiune proeminentă, sesilă sau pediculată, bine delimi-tată, cu suprafața ușor neregulată, de culoare cenușie și consistență crescută.Microscopic: tumora este constituită dintr-o proliferare de aspect papilar, reprezentată de axe conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare a epi-teliului, produsă pe seama stratului spinos (acantoză), a stratului granulos (hipergranuloză), precum și a stratului cornos (hipercheratoză). Dacă la nivelul stratului cornos proliferat persistă nucleii, aspectul se numește pa-racheratoză. La nivelul stratului spinos îngroșat celulele sunt uniforme, de formă poligonală și nu se observă atipii, iar mitozele interesează de obicei doar stratul bazal. Caracteristic papilomului este integritatea membranei bazale. La nivelul dermului subiacent, leziunea se însoțește de un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.

a

b

47

I.4.1. a, b Papilomul hipercheratozic

a.A. epiderm îngroșat a.B. derm a.C. hipoderm b.A. acantoză b.B. hipercherato-ză b.C. membrană bazală integră b.D. infiltrat inflamator

B

B

A

A

C

C

D

a

b

48

i.4.2. Fibroadenomul mamarHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glandă mamară (se observă la periferia tumorii)Definiție: reprezintă a treia leziune mamară ca frecvenţă, după mastopatia fibro-chistică și carcinomul mamar. Tumora se dezvoltă din unitatea duct terminal-acini, sub influenţa hiperestrogenismului și apare la orice vârstă, dar mai ales la femeile tinere (20-24 de ani). Macroscopic: este de obicei o leziune solitară, cu diametrul de 2-3 centi-metri, dar uneori poate depăși și 10 centimetri (mai ales la paciente tine-re, din rasa afro-americană). Au fost descrise cazuri de tumoră multiplă la adolescente. Tumora este bine delimitată la periferie, are consistenţă elastică și culoare albă-cenușie. Uneori are aspect gelatinos (în formele mixoide). Microscopic: constă într-o proliferare mixtă de elemente epiteliale și mezenchimale. Aspectul fibroadenomului diferă de la un caz la altul sau în cadrul aceleiași leziuni, în funcţie de cantitatea de ţesut epitelial sau mezenchimal proliferate sau de aspectul produs de acestea. Se observă două variante microscopice (care deseori coexistă în aceeași leziune), distincţia dintre ele neavând semnificaţie prognostică: tipul pericanalicular (proli-ferarea de ţesut conjunctiv este difuză și se dispune sub forma unor man-șoane, în jurul acinilor și a ductelor înmulţite; structurile ductale și acinare își păstrează forma rotundă și sunt tapetate de cele două straturi celulare caracteristice) și tipul intracanalicular (ţesutul conjunctiv proliferează în focare, comprimând dinafară înăuntru lumenul ductelor și al acinilor în-mulţiţi; astfel, lumenul structurilor epiteliale se deformează, producând un aspect asemănător cu cel al „coarnelor de cerb”; ductele și acinii cu lume-nul deformat sunt delimitaţi de asemenea de cele două straturi celulare). Denumirea de fibroadenom intracanalicular este improprie, pentru că ţesu-tul conjunctiv proliferat nu pătrunde în interiorul lumenelor, dar patologii continuă să folosească acest termen pentru a descrie leziunea. Stroma tu-morii are uneori un caracter mixoid. În cele mai multe cazuri, tumora este delimitată la periferie de o capsulă.

a

b

49

I.4.2. a, b Fibroadenomul mamar

a.A. ţesut mamar normal a.B. nodul tumoral b.A. aspect de fibroadenom pericanalicular b.B. ,,coarne de cerb”

A

A

B

B

a

b

50

i.4.3. Hemangiomul cavernos hepaticHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: tumoră mezenchimală benignă, de origine vasculară, ce se poate dezvolta în diferite organe.Macroscopic: formațiune tumorală nodulară, relativ bine delimitată, de cu-loare roșie și consistență spongioasă Microscopic: proliferare de vase sangvine cu lumen dilatat (aspect ca-vernos) delimitate de un strat de celule endoteliale turtite, fără atipii și conținând în lumen eritrocite. Spațiile vasculare sunt înconjurate de o stro-mă fibroasă. Unele vase prezintă în lumen trombi vasculari. Leziunea este relativ bine delimitată de parenchimul hepatic înconjurător, format din cor-doane de hepatocite, cu structură păstrată.

a

b

51

I.4.3. a, b Hemangiomul cavernos hepatic

a.A. ţesut hepatic normal a.B. nodul tumoral b.A. spaţii vasculare dilatateb.B. septuri fibroase b.C. celule endoteliale

A

A

B

B

C

a

b

52

i.4.4. leiomiomul uterinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miometru Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă a corpului uterin, cu origine în fibrele musculare netede din miometru și se dezvoltă ca ur-mare a hiperestrogenismului.Macroscopic: tumora este fie unică, fie multiplă și apare sub forma unor noduli de dimensiuni variabile, bine delimitați, neîncapsulați, de aspect fas-ciculat pe secțiune, culoare cenușie-albicioasă și consistență crescută. Se localizează intramural, submucos sau subseros. Microscopic: proliferare de fibre musculare netede, dispuse în fascicule, care sunt orientate diferit în spațiu, alcătuind vârtejuri. Dacă celulele tumo-rale sunt secționate longitudinal, atunci ele au aspect alungit, limite celulare indistincte, nuclei fuziformi, cu capete rotunjite, iar dacă celulele tumorale sunt secționate transversal, atunci nucleii celulelor tumorale sunt rotunzi. Activitatea mitotică este redusă și nu se observă arii de necroză.

a

b

53

I.4.4. a, b Leiomiomul uterin

a.A. miometru a.B. nodul leiomiomatos b.A. incidenţă longitudinală de secţiu-ne a fibrelor musculare netede b.B. incidenţă transversală de secţiune a fibrelor musculare netede

B

B

A

A

a

b

54

i.4.5. teratomul matur ovarianHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabil (secţiunea este reprezentată doar de ţesut tumoral)Definiție: este o tumoră relativ frecventă și caracteristică pacientelor tinere. Ea prezintă două variante: chistul dermoid și teratomul matur propriu-zis, care de obicei este solid. Din punct de vedere clinic, se poate complica cu torsiunea pediculului, ruptura tumorii, cu diseminarea conținutului tumo-ral în cavitatea abdominală și dezvoltarea consecutivă a unei peritonite cu numeroase granuloame de corp străin (la prezența de cheratină) sau a glio-matozei peritoneale (implante formate din țesut neuroglial). Macroscopic: chistul dermoid este reprezentat pe secțiune de o cavita-te uniloculară, cu pereți netezi dar îngroșați și cu un conținut de sebum, fire de păr, uneori structuri dentare și țesut osos proeminând în cavitate (protuberanța Rokitansky). Teratomul matur este o formaţiune solidă pe secțiune, cu numeroase chisturi mai mici și uneori focare de hemoragie. Microscopic: teratomul matur este constituit din variate tipuri de țesuturi de aspect matur, derivate din două sau trei straturi embrionare: piele, țesut cartilaginos, osos, conjunctiv, adipos, muscular, nervos, intestinal, respira-tor, tiroidian, glande salivare. În varianta chistică, aceste tipuri de ţesuturi sunt dispuse în jurul unui chist delimitat de obicei de un epiteliu scuamos cheratinizat, ce conţine lamele cornoase sau de un epiteliu aplatizat și par-ţial denudat.

a

b

55

I.4.5. a, b Teratomul matur ovarian

a.A. epiteliu scuamos cheratinizat a.B. ţesut cartilaginos b.A. ţesut nervos

B

A

A

a

b

56

i.4.6. Carcinomul epidermoid al buzeiHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: buzăDefiniție: reprezintă 40 % din toate carcinoamele orale, apare mai ales la bărbaţi și se întâlnește mai ales pe buza inferioară, la nivelul joncţiunii din-tre roșul buzei și porţiunea cutanată a acesteia, la jumătatea distanţei dintre linia mediană și comisura bucală. Macroscopic: are aspectul unei leziuni ulcerate sau indurate, cu caracter infiltrativ local. Tumora are culoare albă-cenușie și consistență crescută.Microscopic: carcinomul de buză este de obicei de tip scuamos cheratinizat bine diferenţiat, mai rar moderat sau slab diferenţiat. Se caracterizează prin-tr-o proliferare de celule tumorale, dispuse în placarde și cordoane. Celulele tumorale au citoplasmă abundentă eozinofilă, nuclei hipercromi, pleomorfi și figuri mitotice atipice. La nivelul placardelor tumorale pot fi evidenţiate perle de cheratină, sub forma unor corpusculi rotunzi, eozinofili, concentrici. Stroma din jurul celulelor tumorale prezintă un infiltrat inflamator și arii de necroză. Gradarea microscopică a carcinomului scuamos se face în funcţie de diferenţierea celulelor tumorale și de producerea de cheratină.

a

b

57

I.4.6. a, b Carcinomul epidermoid al buzei

a.A. versantul intern a.B. glandă salivară a.C. versantul extern a.D. tumoră infiltrativă a.E. ulceraţie b.A. placarde tumorale b.B. perle de cheratină

D

B

B

A

A

C

E

a

b

58

i.4.7. Carcinomul bazocelularHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: tumoră malignă epitelială, ce se dezvoltă exclusiv la nivel cutanat (în special la nivelul feței) și care derivă din celulele stratului bazal al epi-dermului și glandelor anexe. Tumora dezvoltă frecvent recidive locale. Macroscopic: formațiune nodulară, ulcerată de obicei pe suprafață.Microscopic: proliferare de celule tumorale, dispuse în insule și având ca-racter infiltrativ la nivelul dermului. Insulele pot avea formă rotundă, ovalară sau policiclică, de dimensiuni diferite, determinând atrofia și ulcerarea epi-teliului de acoperire. Unele insule au un aspect solid, compact (tip solid), altele prezintă cavități chistice de formă rotundă, cu un conținut acelular, eozinofil (tip adenoid-chistic) iar alte insule prezintă în centru un proces de cheratinizare. Celulele tumorale care formează insulele, asemănătoare celor din stratul bazal al epidermului, au o formă alungită la periferia pla-cardelor, unde se dispun paralel între ele și perpendicular pe stroma din jur (aspect de palisadă) și fuziformă în centrul placardelor, unde se dispun dezordonat. Citoplasma celulelor este intens bazofilă (producând aspect în-tunecat al placardelor) iar nucleii sunt mari, ovali, bogați în cromatină și prezentând numeroase mitoze atipice. Stroma din jurul insulelor conține de obicei un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.

a

b

59

I.4.7. a, b Carcinomul bazocelular

a.A. formaţiune tumorală b.A. insule de celule tumorale b.B. dispoziţia în palisadă a celulelor tumorale la periferia insulelor

A

A

C

a

b

60

i.4.8. adenocarcinomul intestinalHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete intestinal (intestin gros)Definiție: tumoră malignă epitelială glandulară, ce se dezvoltă din mucoasa colonului dar și din alte mucoase sau organe cu structură glandulară.Macroscopic: poate avea o formă vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă; are de obicei margini imprecise delimitate, consistență crescută și culoare albă-cenușie. Microscopic: proliferare de structuri glandulare, înconjurate de o stromă ce variază cantitativ de la o zonă la alta, în cadrul aceleiași tumori. Glandele tumorale sunt diferite de cele normale, având dimensiuni diferite, forme diferite (rotunde, ovalare, alungite, dilatate chistic) și fiind tapetate de un epiteliu plustratificat. Celulele tumorale au polaritatea pierdută a nucleilor, citoplasma redusă, intens bazofilă, nuclei pleomorfi și hipercromi, cu nu-meroase mitoze atipice. În unele zone, tumora formează placarde solide sau trabecule (arii nediferențiate). Structurile tumorale infiltrează toate stratu-rile peretelui intestinal, inclusiv seroasa. Atât în stromă cât și în lumenul glandelor atipice se observă infiltrat inflamator granulocitar.

a

b

61

I.4.8. a, b Adenocarcinomul intestinal

a.A. mucoasă intestinală normală a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice prolifera-te infiltrând musculara b.B. strat muscular

B

B

A

A

a

b

62

i.4.9. leiomiosarcomulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabilDefiniție: tumoră malignă mezenchimatoasă, cu origine în fibre muscula-re netede din diferite organe; se dezvoltă mai frecvent în corpul uterin, în perimenopauză.Macroscopic: nodul imprecis delimitat, pe secțiune de consistență crescu-tă, culoare cenușie, frecvent cu focare roșii de hemoragie și necroză.Microscopic: proliferare de celule tumorale de formă alungită, dispuse în fascicule, care se întretaie, având orientări diferite în spațiu. Celulele tumo-rale alungite au citoplasma eozinofilă, fibrilară și nuclei fuziformi, cu capete rotunjite; uneori pot apare celule tumorale gigante multinucleate. Celulele tumorale prezintă pleomorfism nuclear marcat și numeroase figure mito-tice atipice. Se remarcă arii de necroză tumorală, în care nucleii celulelor sunt complet dispăruți.

a

b

63

I.4.9. a, b Leiomiosarcomul

a.A. ţesut tumoral a.B. zonă de necroză b.A. dispoziţie fasciculată a celulelor tumorale b.B. celulă gigantă multinucleată atipică b.C. mitoză atipică

A

A

B

C

B

a

b

64

i.4.10. limfomul HodgkinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: limfonodulDefiniție: neoplasm malign, ce interesează mai ales limfonodulii și prezin-tă patru tipuri microscopice: predominență limfocitară, celularitate mixtă, depleție limfocitară și scleroză nodulară.Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni, de consistență crescută.Microscopic: tipul cu predominență limfocitară se caracterizează prin ștergerea arhitecturii limfonodulare, datorită unei infiltrari tumorale de aspect nodular, constituită predominant din limfocite mici dar și din his-tiocite și mai rar eozinofile și plasmocite. Fibroza și necroza sunt absente, iar celulele Reed-Sternberg sunt de asemenea rare. Aceste celule sunt ca-racterizate prin dimensiuni mari, citoplasmă eozinofilă și doi nuclei mari, identici ca formă și dimensiuni, cu nucleoli proeminenți eozinofili (nuclei „în oglindă”). Celula de tip Reed-Sternberg poate avea și aspectul de „po-pcorn”, caracterizat prin nucleu multiplu, polilobat, cu nucleoli evidenți. Tipul cu celularitate mixtă se caracterizează prin structură limfonodulară dispărută, aceasta fiind complet înlocuită de o populație celulară, în care, pe lângă limfocite, plasmocite, histiocite, leucocite apar și numeroase celu-le Reed-Sternberg. Tipul cu depleție limfocitară se caracterizează printr-un număr mare de celule Reed-Sternberg, de aspect bizar, precum și rare lim-focite dar și arii de necroză și fibroză. Tipul cu scleroză nodulară se carac-terizează prin ștergerea structurii limfonodulare și înlocuirea ei cu noduli tumorali, cu dimensiuni diferite, înconjurați de benzi de țesut conjunctiv dens. Celulele Reed-Sternberg, caracteristice acestui subtip microscopic se numesc celule „lacunare”. Ele au formă rotundă sau ovală, citoplasmă eo-zinofilă sau clară, cu o retracție artefactuală (raportat la celulele din jur) și nucleu neregulat sau multilobat, cu cromatina fină și nucleol mic. Pe lângă aceste celule mari, mai apare o populație heterogenă celulară, constituită din limfocite mici, eozinofile și histiocite.

a

b

65

I.4.10. a, b Limfomul Hodgkin

a.A. benzi groase de fibroză a.B. noduli tumorali b.A. celulă Reed-Sternberg ,,lacunară”

B

A

A

a

b

66

i.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în „inel cu pecete”Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: limfonodulDefiniție: se datorează capacității de metastazare la distanță a celulelor tumorale din diferite tumori primare maligne; pe cale limfatică, celulele tumorale metastazează în limfonodulii regionali, producând metastaze lim-fonodulare. Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni.Microscopic: structura normală a limfonodulului este parțial înlocuită atât în corticală cât și în medulară de o proliferare tumorală, formată din celule mici, dispuse în variate forme arhitecturale. Celulele tumorale sunt mici, rotunde, cu limite distincte și prezintă abundent mucus intracitoplasmatic, care împinge nucleul atipic la periferie (aspect de celule tumorale în „inel cu pecete”). În jurul acestor celule, se observă mase abundente de mucus extracitoplasmatic.

a

b

67

I.4.11. a, b Metastaza limfonodulară de carcinom cu celule în “inel cu pecete”

a.A. ţesut limfoid a.B. ţesut tumoral b.A. celule în ,,inel cu pecete” b.B. lacuri de mucină extracitoplasmatică

A

A

B

B

a

b

Capitolul 5 patologia aparatului cardio-vascular

a

b

70

ii.5.1. infarctul miocardic acutHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocardDefiniție: reprezintă necroza unei porțiuni a țesutului miocardic, surveni-tă în urma obliterării bruște și complete a unei ramuri a arterei coronare (prin tromboză sau embolie).Macroscopic: zonă de culoare palidă-gălbuie, proeminentă, de consistentă moale, înconjurată de un lizereu congestiv (bandă de culoare roșie-violacee, de grosime variabilă, reprezentată de inflamație de demarcație) și bine de-limitată de țesutul miocardic adiacent.Microscopic: zona de necroză prezintă fibre musculare cu citoplasmă omo-genă și intens acidofilă, nuclei absenți și limitele celulare păstrate (necroză structurată). În spațiile dintre fibrele miocardice apare edem și un detritus fin granular, asociat cu polimorfonucleare neutrofile. Zona de necroză este delimitată de miocardul adiacent printr-o inflamație de demarcație, caracte-rizată de congestie și exsudat cu polimorfonucleare neutrofile și macrofage. Cu timpul, zona de necroză este înconjurată de un țesut de granulație și ulterior se transformă într-o cicatrice fibroasă (cicatricea post-infarct).

a

b

71

II.5.1. a, b Infarctul miocardic acut

a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie a.C. zona de miocard normal b.A. fibre miocardice necrozate, fără nuclei b.B. polimorfonucleare neutrofile

A

B

B

BA

a

b

72

ii.5.2. Cicatricea post-infarct de miocardHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocardDefiniție: zonă de fibroză, care se dezvoltă după un infarct de miocard și înlocuiește zona de necroză.Macroscopic: zonă de culoare albă-cenușie, dură, retractilă; peretele mi-ocardic în zona de cicatrice fibroasă are o grosime mai mică decât restul peretelui miocardic. Microscopic: zonă sărac celulară, constituită din țesut conjunctiv adult, care conține numeroase fibre de colagen, un număr redus de celule și vase. În jur, se remarcă miocardul de aspect normal.

a

b

73

II.5.2. a, b Cicatricea post-infarct de miocard

a.A. zonă de miocard normal a.B. zonă cicatricială b.A. ţesut conjunctiv adult b.B. miocard normal b.C. vase

B

B

C

A

A

a

b

74

ii.5.3. MiocardosclerozaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocardDefiniție: leziune caracterizată prin atrofia și fibroza miocardului, cauzate de îngustarea lentă și progresivă a lumenului arterelor coronare, cu diminu-area cantității de sânge care irigă unele porțiuni ale miocardului.Macroscopic: striații albicioase pe suprafața de secțiune a miocardului (as-pect de „cord tigrat”).Microscopic: fascicule și benzi conjunctive colorate în roz (pe colorația Hematoxilină-Eozină) care delimitează grupuri de fibre miocardice sau fi-bre miocardice izolate atrofiate. Din zonele cicatriciale se pot desprinde benzi de țesut conjunctiv, care pătrund printre fibrele musculare învecinate. Gradul fibrozei variază de la un câmp microscopic la altul, cu evidențierea unor focare mai mari cicatriciale, corespunzătoare unor infarcte vechi.

a

b

75

II.5.3. a, b Miocardoscleroza

a.A. benzi de fibroză a.B. miocard normal b.A. benzi de fibrozăb.B. fibre miocardice normale

B

B

A

A

a

b

76

ii.5.4. aterosclerozaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: artera aortă (perete de vas cu cele 3 straturi- intima, media și adventiția).Definiție: boală cronică cu caracter distrofic, care constă în depunerea de lipide în intima aortei, sub formă de plăci, numite ateroame, înconjurate de un proces de scleroză.Macroscopic: placă de culoare galbenă, proeminentă, rotundă sau ovală, de 1-2 centimetri diametru.Microscopic: celule spumoase în intimă, reprezentate de monocite sang-vine și histiocite subendoteliale, fibre musculare netede precum și depozite de lipide extracelular (depozite amorfe și cristale de colesterol sub formă de spații aciculare, optic goale pe H-E), limfocite și plasmocite.

a

b

77

II.5.4. a, b Ateroscleroza

a.A. depozite de colesterol b.A. celule spumoase

A

A

a

b

78

ii.5.5. CoronarosclerozaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocard și artere coronare localizate subepicardicDefiniție: depunerea de lipide în intima arterei coronare, cu formarea de plăci ateromatoase (manifestarea aterosclerozei la nivelul arterei coronare).Macroscopic: lumen îngustat, plăci ateromatoase proeminente, de culoare cenușie (plăci fibrozate). Microscopic: miocardul are un aspect normal; peretele de arteră corona-ră cu intima îngroșată, fibrozată, cu suprafața ondulată, datorită prezenței unei plăci fibroase. Această placă este constituită dintr-un țesut fibros, în care se pot observa lipide neutre (mase amorfe). Această placă se numește placă fibroasă cu centru ateromatos. La nivelul plăcii fibroase se pot observa depozite de calciu, sub forma unei mase colorate în albastru-violet (placă fibroasă calcificată). Media este de asemenea îngroșată.

a

b

79

II.5.5. a, b Coronaroscleroza

a.A. miocard a.B. artere coronare localizate subepicardic b.A. intimă îngroșată, fibrozată b.B. suprafaţă ondulată a intimei

A

A

B

B

a

b

80

ii.5.6. panarterita nodoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete de colecistDefiniție: reprezintă o arterită necrozantă de natură imună, care intere-sează artere mijlocii și mici, din diferite organe; vasele din submucoasa colecistului pot fi afectate.Macroscopic: leziune segmentară, cu dezvoltarea de noduli de culoare cenușie-roșiatică pe traiectul vaselor.Microscopic: necroză fibrinoidă a peretelui vascular (perete îngroșat, omogen și intens eozinofil) cu fragmentarea elasticei, asociată cu un in-filtrat inflamator neutrofil și eozinofil, dar și limfocitar, ce interesează atât toate straturile peretelui cât și zona adiacentă vasului. Consecutiv, unele vase pot prezenta trombi în lumen, cu necroza țesutului corespunzător irigat. Ruperea peretelui vascular afectat poate produce hemoragie.

a

b

81

II.5.6. a, b Panarterita nodoasă

a.A. perete de colecist a.B. vas în submucoasă b.A. necroză fibrinoidă b.B. infil-trat inflamator în jurul vasului

A

A

B

B

a

b

82

ii.5.7. HemoroiziiHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: joncțiunea rect-canal anal Definiție: dilatări varicoase (circumscrise și permanente) ale venelor he-moroidale; apar în diferite profesii, în sarcină sau ca urmare a hipertensiu-nii portale din ciroza hepatică.Macroscopic: vase cu lumen dilatat.Microscopic: multiple lumene venoase dilatate, delimitate de celule endo-teliale, unele conținând trombi.

a

b

83

II.5.7. a, b Hemoroizii

a.A. epiteliu scuamos a.B. mucoasă glandulară b.A. lumene venoase dilatate

B A

A

a

b

Capitolul 6 patologia aparatului respirator

a

b

86

ii. 6.1. BronhopneumoniaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă o inflamație acută a bronșiilor și bronșiolelor, cu ex-tensie secundară la nivelul alveolelor, produsă de diferiți agenți patologici.Macroscopic: focare multiple de condensare a parenchimului pulmonar, ce interesează mai mulți lobi, uneori bilateral; focarele de condensare au culoare roșie-violacee, consistență crescută, cu tendința de confluare; în jur se observă parenchim pulmonar normal aerat, uneori cu emfizem compen-sator.Microscopic: congestie capilară în septuri, ceea ce produce îngroșarea acestora și infiltrat inflamator masiv, bogat în polimorfonucleare, macrofa-ge, limfocite, situate într-o rețea de fibrină (alveolită fibrino-leucocitară). În unele zone, datorită exsudatului alveolar abundent, pereții alveolari se necrozează și se constituie focare abcedate. Același tip de exsudat inflama-tor interesează și lumenul bronșiilor, care centrează focarele de conden-sare. Epiteliul acestor bronșii poate prezenta zone de ulcerație (leziuni de bronșiolită purulentă). La periferia focarelor de condensare, unele alveole sunt dilatate (emfizem).

a

b

87

II.6.1. a, b Bronhopneumonia

a.A. zonă de condensare pulmonară a.B. zonă de parenchim pulmonar aerat b.A. reţea de fibrină b.B. polimorfonucleare neutrofile

A

B

B

A

a

b

88

ii. 6.2. Emfizemul pulmonarHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă distensia și distrucția cu caracter permanent a căilor aeriene situate distal față de bronșiola terminală. Se dezvoltă în special la fumători, în asociere cu bronșita cronică.Macroscopic: plămân mărit în volum, de culoare palid-cenușie, pe suprafață cu formațiuni veziculoase sau buloase, cu pereți subțiri și transparenți, pline cu aer.Microscopic: alveole dilatate și pereți alveolari subțiri. În unele zone, pereții alveolari sunt rupți, astfel încât, mai multe alveole confluează, for-mând spații largi, cu aspect policiclic, în interiorul cărora se observă cape-tele libere ale septurilor rupte.

a

b

89

II.6.2. a, b Emfizemul pulmonar cronic

a.A. spaţii largi formate din alveole confluate b.A. spaţii aerice mari b.B. septuri interalveolare subţiate și rupte b.C. pigment de antracoză

A

A

C

B

a

b

90

ii. 6.3. aspirația de lichid amnioticHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefinitțe: reprezintă o aspirație a lichidului amniotic, datorită mișcărilor respiratorii apărute precoce, încă din timpul nașterii; apare mai ales la nou-născuți prematuri.Macroscopic: plămân de aspect pestriț, cu zone normal aerate, de culoare roz, alternând cu zone de culoare violacee, de condensare.Microscopic: alveolele pulmonare și bronșiile conțin un exsudat inflama-tor cu polimorfonucleare neutrofile (aspect de bronhopneumonie), un ma-terial granular proteic eozinofil și elemente care apar în lichidul amniotic: celule pavimentoase cheratinizate fetale (celule epiteliale poligonale, mari), particule de meconiu (rotunde, de culoare brună-roșiatică, acelulare), mase de mucus, celule coriale (celule cubice, mici). Capilarele parieto-alveolare prezintă congestie.

a

b

91

II.6.3. a, b Aspiraţia de lichid amniotic

a.A. zonă aerată de parenchim pulmonar a.B. zonă condensată de parenchim pulmonar b.A. corpi de meconiu b.B. celulă epitelială pavimentoasă

B

A

B

A

a

b

92

ii. 6.4. pneumopatia cu membrane hialineHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: denumită și boala membranelor hialine sau sindromul de de-tresă respiratorie, reprezintă o leziune pulmonară ce apare la nou-născuții prematuri, datorită depunerii pe suprafața alveolelor și a bronșiilor a unei membrane omogene, acidofile, cu grosime variabilă. Cauza este reprezenta-tă de lipsa de formare a surfactantului.Macroscopic: plâmân normal ca volum și greutate, dar de aspect pestriț, zone roz aerate, alternând cu zone de culoare violacee, condensate.Microscopic: pe suprafața septurilor alveolare și a pereților bronșici se ob-servă în unele arii ale parenchimului pulmonar prezența unei membrane acidofile, de grosime varibilă, continuă (în formele grave) sau fragmenta-tă. Prezența ei împiedică pătrunderea aerului, ceea ce face ca alveolele să fie colabate (zone de atelectazie). Zonele de atelectazie alternează cu arii aerate și chiar cu alveole dilatate. Membranele acidofile se numesc impro-priu „membrane hialine”, deoarece nu sunt formate din material hialin, ci din mucopolizaharide, fibrină, celule alveolare descuamate. Vasele sangvine din septuri sunt congestionate și se observă un redus infiltrat inflamator în pereții alveolari.

a

b

93

II.6.4. a, b Pneumopatia cu membrane hialine

a.A. alveole colabate a.B. congestie vasculară b.A. membrană acidofilă fragmentată

A

A

B

a

b

94

ii. 6.5. tuberculoza pulmonarăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: inflamație cronică granulomatoasă, produsă de Mycobacterium tuberculosis. În plămân, leziunea poate apare în forma primară sau post-primară a infecției.Macroscopic: formațiuni relativ bine delimitate, de culoare albă, cu centrul necrozat, reprezentat de un material alb, sfărâmicios.Microscopic: numeroase formațiuni rotunde sau ovale, cu tendința de con-fluare și de formare de leziuni de dimensiuni mai mari; leziunile se numesc granuloame tuberculoase. Central, prezintă o zonă de necroză cazeoasă, cu aspect de masă omogenă, acidofilă, astructurată. Necroza este înconjurată de o zonă intermediară, formată din celule epitelioide și celule gigante mul-tinucleate Langhans și o zonă periferică, constituită din numeroase limfo-cite (coroana limfocitară).

a

b

95

II.6.5. a, b Tuberculoza pulmonară

a.A. ţesut pulmonar a.B. granuloame tuberculoase a.C. granuloame confluente b.A. necroză cazeoasă b.B. celule gigante multinucleate Langhans

A

B

C

A

B

a

b

96

ii. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonarHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: cea mai frecventă tumoră malignă epitelială, dezvoltată în plă-mân, cu origine la nivelul mucoasei bronșice, ce prezintă metaplazie pavi-mentoasă și displazie. Dezvoltarea ei este în legătură directă cu fumatul. Are un prognostic mai bun decât celelalte subtipuri microscopice.Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, localizat cel mai frecvent central; pe suprafața de secțiune, se observă arii de necroză și hemoragie.Microscopic: proliferare tumorală de aspect placardiform, formată din ce-lule tumorale de formă poligonală, cu limite distincte, citoplasmă eozin-ofilă, nucleu pleomorf și nucleol proeminent, numeroase mitoze atipice. Unele celule tumorale se diferențiază, cu formare de perle de cheratină. Placardele tumorale infiltrează parenchimul pulmonar, iar în jurul lor se observă un infiltrat inflamator. Tumora prezintă zone de necroză și emboli vasculari.

a

b

97

II.6.6. a, b Carcinomul epidermoid pulmonar

a.A. epiteliu de tip respirator cu metaplazie scuamoasă și displazie a.B. placarde infiltrative b.A. celule tumorale b.B. infiltrat inflamator

B

B

A

A

a

b

98

ii. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule miciHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: tumoră malignă epitelială agresivă, care se poate dezvolta atât din bronșii cât și din porțiunea periferică a plămânului. Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, frecvent pe suprafața de secțiune cu arii de necroză.Microscopic: proliferare difuză de celule tumorale, lipsite de coezivitate, de dimeniuni mici, alungite, cu nuclei hipercromi, nucleoli indistincți și o citoplasmă redusă. Celulele tumorale se numesc celule în „bob de ovăz”. Se observă numeroase figure mitotice atipice. Unele celule tumorale sunt mici și rotunde, asemănătoare limfocitelor. În țesutul pulmonar adiacent tumorii se remarcă hiperemie vasculară și infiltrat inflamator, precum și numeroși emboli tumorali vasculari.

a

b

99

II.6.7. a, b Carcinomul pulmonar cu celule mici

a.A. ţesut pulmonar a.B. ţesut tumoral a.C. emboli tumorali vasculari b.A. celule tumorale

B

C

A

A

a

b

Capitolul 7 patologia cavității bucale, a aparatului

digestiv, a ficatului și a pancreasului

a

b

102

ii. 7.1. tumora WarthinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glanda parotidă (se observă la periferia tumorii)Definiție: reprezintă o tumoră benignă, ce se dezvoltă exclusiv în glanda parotidă, din ducte heterotopice salivare, localizate într-un limfonodul in-traparotidian sau în ţesutul periparotidian. Tumora se situează pe locul doi ca frecvenţă, între tumorile de glandă salivară. Bărbaţii sunt mai frecvent afectaţi, iar vârsta medie de apariţie este de 62 de ani. Macroscopic: tumora este fluctuentă și ușor palpabilă sub capsulă, nedu-reroasă, localizată în porţiunea inferioară și superficială a glandei, înapoia unghiului mandibulei; are formă sferică sau ovoidală, este bine circumscrisă de o capsulă groasă, cu dimensiuni de 2-4 centimetri sau mai mare. Pe su-prafaţa de secţiune, apar numeroase chisturi, cu conţinut fluid și de culoare maronie. Microscopic: tumora prezintă o capsulă la periferie și este alcătuită din spaţii chistice delimitate de un epiteliu bistratificat. În stroma din jur există ţesut limfoid abundent, alcătuit din celule limfocitare mici, uniforme. Epi-teliul este reprezentat, în porţiunea luminală, de celule columnare oncoci-tare, cu palisadarea nucleilor ovoizi, localizaţi central sau la polul apical. Ci-toplasma celulelor este intens eozinofilă, fin granulară, cu margini celulare distincte. Aspectul granular este datorat conţinutului crescut în mitocondrii. Lumenul chisturilor conţine o secreţie caracteristică, cu debride celulare și corpusculi laminari, asemănători corpilor amilacei. Sub și între celule-le columnare există celule bazaloide, mai puţin evidente și de dimensiuni mai mici, cubice sau triunghiulare, cu nucleu veziculos. Epiteliul formează papile de dimensiuni și forme variate, orientate spre lumenul chisturilor. Proporţia dintre elementele epiteliale și cele limfoide este variabilă de la o tumoră la alta sau chiar în aceeași tumoră.

a

b c

103

II.7.1. a, b, c Tumora Warthin

a.A. glandă parotidă a.B. limfonodul a.C. tumoră b.A. spaţiu chistic b.B. epiteliu bistratificat b.C. stromă limfoidă c.A. celule cu citoplasmă eozinofilă, granulară

A

B

B

C

A

A

C

a

b

104

ii. 7.2. adenomul pleomorfHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabilDefiniție: este o tumoră benignă cu origine epitelială, ale cărei celule pre-zintă atât diferenţiere epitelială, cât și diferenţiere mioepitelială și mezen-chimală. Tumora poate apare atât la nivelul glandelor majore cât și la nivelul glandelor minore. Este cea mai frecventă tumoră a glandelor salivare, repre-zentând 45-74 % din toate tumorile care apar la nivelul glandei parotide. Cea mai frecventă localizare de la nivelul cavităţii bucale este la nivelul pala-tului. Vârsta medie de apariţie este de 43 de ani iar femeile sunt în general mai frecvent afectate. Macroscopic: apare sub forma unei mase tumorale asimptomatice, discre-te, mobile, neaderentă de planurile supra- și subiacente, bine delimitată, care crește încet. Dimensiunea tumorii poate fi de la câţiva milimetri la câţiva centimetri, dar poate atinge dimensiuni uriașe după câţiva ani. Tu-mora are consistenţă si aspect variabil pe secţiune, în funcţie de conţinutul de ţesut condroid și osos. Chiar dacă tumora ajunge la dimensiuni mari, nu determină niciodată pareza nervului facial. Microscopic: poate avea aspecte foarte variate, cu prezenţa atât de structuri epiteliale, cât și de structuri mezenchimale. Proporţia dintre cele două com-ponente este foarte variabilă. Celulele epiteliale pot fi cuboidale, scuamoase, bazaloide și oncocitare, iar celulele mioepiteliale pot avea aspect fuziform și plasmocitoid. Celulele sunt uniforme, cu nucleoli mici sau absenţi, iar mitozele sunt absente. Celulele tumorale au dispoziţie arhitecturală foarte variată, de la o tumoră la alta, dar și în cadrul aceleiași tumori. Astfel, pot apare structuri ductale sau tubulare, asociate cu prezenţa de trabecule ana-stomozate, benzi solide sau structuri microchistice. Componenta mezen-chimală se dispune printre elementele epiteliale, fiind formată din ţesut conjunctiv hialin, mixoid, condroid sau osos.

a

b

105

II.7.2. a, b Adenomul pleomorf

a.A. componentă mezenchimală a.B. componentă epitelialăb.A. trabecule și structuri tubulare b.B. ţesut mixoid

A

B

B

A

a

b

106

ii. 7.3. Sialadenita cronicăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glanda parotidăDefiniție: sialadenita cronică nespecifică interesează mai frecvent glanda parotidă și este favorizată de factori generali (scăderea rezistenţei organis-mului, diabetul) sau de factori locali (litiaza salivară, procese inflamatorii, stricturi ale canalelor excretorii). Macroscopic: glanda se tumefiază și are duritate crescută, lemnoasă. Microscopic: ductele ectaziate care conţin o secreţie sub forma unor mase acidofile, se asociază cu infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, care cu tim-pul, produce fibroza și atrofia acinilor, aceștia apărând reduși numeric.

a

b

107

II.7.3. a, b Sialadenita cronică

a.A. benzi de fibroză b.A. duct ectaziat b.B. infiltrat inflamator limfoplasmocitar

A

A

B

a

b

108

ii. 7.4. MucocelulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: buzăDefiniție: apare la nivelul glandelor salivare minore, fiind localizat cel mai frecvent la nivelul buzei inferioare, dar poate să apară și la nivelul mucoasei jugale, a părţii ventrale a limbii, în regiunea sublinguală, practic oriunde există glande salivare minore. Se dezvoltă mai ales la copii și adulţii tineri. Este datorat întreruperii continuităţii unui duct salivar, cel mai frecvent în urma unui traumatism, având drept consecinţă eliminarea produsului de secreţie în stroma din jur. Macroscopic: nodul bine delimitat, fluctuent, care proemină la suprafaţă, cu dimensiuni între 1 milimetru până la câţiva centimetri, suprafaţa netedă, transparentă, de culoare albăstruie. În cazul unui mucocel situat mai pro-fund, transparenţa și culoarea albăstruie sunt mai atenuate. Microscopic: în corionul mucoasei și în submucoasă se observă un ma-terial bazofil, mucinos, în care plutesc macrofage cu citoplasmă spumoasă și care este înconjurat de ţesut de granulaţie, care cu timpul se transformă într-o capsulă fibroasă. Deoarece nu este delimitat de un epiteliu, mucocelul nu este un chist adevărat.

a

b

109

II.7.4. a, b Mucocelul

a.A. glandă salivară minoră a.B. epiteliu pavimentos b.A. material mucinosb.B. ţesut de granulaţie

B

A

AB

a

b

110

ii. 7.5. adenocarcinomul de glandă salivară NoS (not otherwise specified)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glanda parotidăDefinitie: este cea de a doua tumoră malignă ca frecvenţă la nivelul glan-delor salivare, după carcinomul mucoepidermoid. Denumirea de adenocar-cinomul NOS (not otherwise specified- fără alte specificaţii, fără caractere particulare) se folosește pentru a diferenţia acest subtip de adenocarci-nom, de alte subtipuri microscopice particulare. Tumora apare cu aceeași frecvență la nivelul glandelor salivare majore (mai frecvent în parotidă) și minore (la nivelul palatului dur, mucoasa bucală, buza superioară și inferi-oară). Există o predispoziţie pentru sexul feminin. Vârsta medie de apariţie este de 58 de ani. Clinic, tumorile localizate la nivelul glandelor salivare majore apar sub forma unor mase solitare, asimptomatice. Cele de la nivelul glandei parotide se asociază cu durere sau afectarea nervului facial în 20 % din cazuri. Tumora are diametrul variabil între 2- 8 centimetri și este fixată în cele mai multe cazuri de tegument sau de structurile învecinate. Tumo-rile de la nivelul palatului sunt asimptomatice, dar se asociază cu ulceraţia mucoasei și cu invazia structurii osoase subiacente. Macroscopic: asemănător altor tumori maligne salivare, adenocarcinomul NOS are margini predominant infiltrative, pe suprafaţa de secţiune o culoa-re albă-gălbuie, cu zone de hemoragie și necroză. Microscopic: adenocarcinomul poate avea arhitectură variabilă, în cadrul aceleași tumori sau de la o tumoră la alta. Celulele tumorale formează in-sule, cuiburi, cordoane ramificate, tubi sau zone solide sau trabeculare. Ele-mentul microscopic comun pentru adenocarcinoame este reprezentat de formarea de ducte sau tubi, alături de caracterul infiltrativ al tumorii la periferie. De aceea, de cele mai multe ori, diagnosticul de adenocarcinom NOS este un diagnostic de excludere a altor tipuri de tumori salivare sau de adenocarcinom metastatic. Celulele tumorale sunt relativ uniforme, dar cu grade de atipie variabilă, adenocarcinomul putându-se grada în adenocarci-nom cu grad jos, intermediar sau înalt de malignitate. Între celulele tumo-rale dispuse în cuburi sau noduli bine delimitaţi există o stromă bogată în colagen sau mucus. Alteori, stroma este foarte redusă cantitativ.

a

b

111

II.7.5. a, b Adenocarcinomul de glanda salivară

a.A. acini salivari normali a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice și arii cribriforme b.B. stromă fibroasă

B

A

B

A

a

b

112

ii. 7.6. Epulisul cu celule giganteHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: mucoasa gingivalăDefiniție: reprezintă o leziune pseudotumorală frecventă a cavităţii bucale, care se dezvoltă consecutiv unei iritaţii sau a unui traumatism local (resturi radiculare, coroane metalice sau acrilice largi, tartrul dentar). Macroscopic: apare exclusiv la nivelul gingiei, sub forma unei mase nodu-lare, de culoare cenușie, cu diametrul sub 2 centimetri. Se dezvoltă la adulţi și mai ales la sexul feminin. Leziunea este sesilă sau pediculată și uneori este asociată cu ulcerarea mucoasei supraiacente. Microscopic: este constituită din celule gigante multinucleate, precum și celule mezenchimale, fuziforme sau ovalare. Celulele gigante au dimensiuni mari, citoplasmă abundentă, eozinofilă și numeroși nuclei dispuși central. Printre celulele gigante multinucleate, apar focare de hemoragie și depozite de hemosiderină. Uneori pot apare focare de calcificare sau de osificare.

a

b

113

II.7.6. a, b Epulisul cu celule gigante

a.A. epiteliu pavimentos a.B. nodul b.A. celule gigante multinucleate b.B. celule mezenchimale b.C. focare de hemoragie

A

B

B

A

C

a

b

114

ii. 7.7. ameloblastomulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de ţesut tumoralDefiniție: reprezintă cea mai frecventa tumoră odontogenă, fiind o tumoră benignă, de natură epitelială, cu caracter invaziv local, lent distructivă, care recidivează frecvent și care constă în proliferarea epiteliului de tip odonto-gen. Provine din resturi intraosoase ale organului adamantin, care formează smalţul dentar (tumora se mai numește și adamantinom), din epiteliul care delimitează chisturile odontogene, din resturi de lamină dentară sau din celule bazale ale mucoasei orale. Se localizează mai ales în mandibulă, mai frecvent în regiunea molarilor și ramul ascendent, dar și la nivelul maxila-rului superior. Apare la pacienți cu vârsta între 20-50 ani, fără predilecţie de sex. Macroscopic: tumora are aspect nodular, pe secţiune este solidă sau chis-tică, de culoare alb-cenușie, cu zone dure alternând cu zone gelatinoase. Tumora este neîncapsulată, de aceea, dezvoltată intraosos, determină ex-pansiunea corticalei și uneori erodarea acesteia, cu infiltrarea ţesuturilor perimaxilare. Microscopic: este formată dintr-o proliferare epitelială sub formă de plaje sau insule rotunde sau ovalare, înconjurate de o stromă conjunctivă. La pe-riferia plajelor și a cuiburilor, celulele se dispun în palisadă. Celulele tumo-rale sunt cubice sau cilindrice, cu nuclei ovalari și citoplasmă redusă. Spre centrul plajelor, celulele au o formă stelată, anastomozate într-o reţea, ale cărei ochiuri sunt pline cu o masă mucoidă. Stroma din jur prezintă zone de hialinizare și uneori poate conţine un număr mare de vase sangvine.

a

b

115

II.7.7. a, b Ameloblastomul

a.A. ţesut tumoral b.A. insule epiteliale b.B. palisadă b.C. celule stelate

A

A

B

C

a

b

116

ii. 7.8. Chistul radicularHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de cavitatea chisticăDefiniție: este cea mai frecventă formă de chist odontogen, care poate inte-resa orice dinte gangrenat și poate apare la toate vârstele. Chistul se formea-ză în urma unui proces infecţios pulpar și periapical, care cuprinde resturile epiteliale de la acest nivel. Consecutiv procesului inflamator, resturile epiteliale Mallasez incluse într-un granulom se transformă chistic, apărând o cavitate, care se inseră în jurul extremităţii radiculare a dintelui respectiv. Macroscopic: este format dintr-un perete fibros, de grosime variabilă, în interior conţinând material necrotic, cu depozite de lipide sau de colesterol. Microscopic: cavitatea este delimitată de un epiteliu scuamos necheratini-zat, stratificat, conţinând în interior un material eozinofil, cu celule epiteli-ale descuamate, iar în peretele din jur se observă un infiltrat inflamator cro-nic, asociat cu eritrocite, macrofage spumoase, celule gigante multinucleate de corp străin, depozite de hemosiderină și cristale de colesterol.

a

b

117

II.7.8. a, b Chistul radicular

a.A. cavitate chistică b.A. epiteliu scuamos necheratinizat b.B. material eozinofil și celule scuamoase descuamate

A

B

A

a

b

118

ii. 7.9. leucoplaziaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: mucoasa bucalăDefiniție: reprezintă principala leziune precanceroasă a cavităţii ora-le, transformarea malignă apărând în 5-6 % din cazuri. Este definită ca o „pată” sau placă albă, nu mai mică de 5 milimetri diametru, care nu poate fi înlăturată prin ștergere. Apare mai frecvent la sexul masculin și la persoane cu vârstă peste 40 de ani, ca urmare a factorilor iritativi locali (mecanici, electrici, termici, chimici, inflamatori). Macroscopic: se descriu trei forme de leucoplazie: leucoplazia simplex (mucoasă de aspect alb, cheratinizată), leucoplazia verucoasă (proliferare verucoasă de aspect alb) și leucoplazie pătată (leziune formată din arii albe, alternând cu arii eritematoase sau eroziuni). Poate fi localizată pe versan-tul mucos al buzei inferioare, limbă, mucoasa jugală dar poate apare și sub forma de leziuni extinse la aproape toată suprafaţa mucoasei bucale (leuco-plazie pan-orală). Microscopic: se caracterizează prin îngroșarea epiteliului, de aspect plan sau papilar, ca urmare a acantozei (îngroșarea stratului spinos) și hiper-cheratozei (îngroșarea stratului cornos). Membrana bazală este intactă, iar în corion se observă un abundent infiltrat inflamator limfo-plasmocitar. Uneori se asociază cu displazia epiteliului (celule epiteliale imature, ca-racterizate de lipsa de polaritate a nucleilor, pleomorfism și hipercromazie nucleară, mitoze atipice).

a

b

119

II.7.9. a, b Leucoplazia

a.A. epiteliu scuamos îngroșat b.A. acantoză b.B. hipercheratoză b.C. infiltrat inflamator

A

A

C

B

a

b

120

ii. 7.10. Gastrita cronică

Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete gastricDefiniție: inflamație a mucoasei gastrice, produsă de Helicobacter pylori; reprezintă una din cele mai frecvente forme de gastrită. Se asociază frecvent cu atrofia mucoasei, precum și prezența de metaplazie intestinală (înlo-cuirea epiteliului de suprafață și din cripte cu epiteliu de tip intestinal) și displazie (înlocuirea celulelor normale cu celule epiteliale imature, atipice). Atât metaplazia intestinală cât și displazia reprezintă leziuni precursoare carcinomului gastric.Macroscopic: focare multiple de culoare roșie, inegale ca mărime, pliurile gastrice ale mucoasei se subțiază.Microscopic: intens infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar difuz, ce interesează mucoasa gastrică, atât la nivelul foveolelor cât și al glandelor, în toata grosimea acesteia.

a

b

121

II.7.10. a, b Gastrita cronică

a.A. mucoasă gastrică b.A. musculara mucoasei b.B. infiltrat inflamator difuz

A

A

B

a

b

122

ii. 7.11. ulcerul gastric cronicHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete gastricDefiniție: pierdere de substanță a mucoasei gastrice, care depășește muscu-lara mucoasei; se localizează mai frecvent pe mica curbură și antrul piloric.Macroscopic: ulcerație rotundă sau ovală, de dimensiuni diferite, bine de-limitată; pliurile mucoasei gastrice adiacente iradiază spre zona de ulcerație; fundul ulcerației este neted și prezintă adesea semne de hemoragie.Microscopic: zona de ulcerație prezintă patru straturi. Stratul extern are o grosime variabilă și este format dintr-o rețea de fibrină, în ochiurile căreia se găsesc granulocite și celule necrozate (stratul de exsudație sau fibrino-leucocitar). Sub acest strat, apare o bandă omogenă și intens eozinofilă, formată din fibrină și resturi nucleare (stratul de necroză fibrinoidă). Subi-acent, există al treilea strat, format din numeroase capilare de neoformație dar și limfocite, plasmocite, granulocite, histiocite, dispuse într-o stromă laxă (stratul de țesut de granulație). Cel mai profund, apare al patrulea strat, denumit stratul de fibroză, având celularitate redusă și numeroase fibre de colagen, în parte hialinizate (țesut conjunctiv adult). Acest strat disecă pere-tele muscular în profunzime.

a

b

123

II.7.11. a, b Ulcerul gastric cronic

a.A. mucoasă gastrică a.B. ulceraţie b.A. stratul de exudaţie b.B. necroză fibrino-idă b.C. ţesut de granulaţie

B

A

A

B

C

a

b

124

ii. 7.12. adenocarcinomul gastricHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete gastric (nu se identifică mucoasa gastrică și submucoasa ci doar stratul muscular și seroasa)Definiție: tumoră epitelială malignă, care se dezvoltă din mucoasa gastrică, mai frecvent după vârsta de 55 ani, la sexul masculin.Macroscopic: formațiune tumorală vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă, de consistență crescută și culoare albicioasă, care infiltrează peretele gastric.Microscopic: proliferare de celule tumorale, care formează glande tumora-le, înconjurate de o stromă variabilă cantitativ (subtipul intestinal). Glandele tumorale prezintă forme și dimensiuni diferite și sunt tapetate de un epi-teliu pluristratificat, cu celule cilindrice, care au citoplasmă redusă, bazofilă și nucleu pleomorf, cu nucleoli proeminenți și numeroase mitoze atipice. Aceste glande infiltrează mucoasa, submucoasa și stratul muscular al perete-lui gastric. Stroma ce le înconjoară prezintă un abundent infiltrat inflamator. Unele glande sunt interesate de zone de necroză. În funcție de gradul de diferențiere, în adenocarcinoamele slab diferențiate, pe lângă glande tumo-rale, se observă și placarde solide de celule tumorale.

a

b

125

II.7.12. a, b Adenocarcinomul gastric

a.A. ţesut tumoral infiltrând peretele gastric b.A. tunica musculară b.B. seroasa peritoneală b.C. glande tumorale

A

A

B

C

a

b

126

ii. 7.13. apendicita acută flegmonoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete apendicularDefiniție: inflamație acută purulentă, ce apare mai frecvent la persoane tinere, favorizată de infecția microbiană și obstruarea lumenului.Macroscopic: apendice mărit în volum, cu seroasa congestionată și edemațiată, pe suprafața de secțiune în lumen cu conținut de puroi galben-verzui și perete îngroșat.Microscopic: peretele apendicular prezintă congestie vasculară și este in-teresat difuz de un infiltrat inflamator granulocitar, care produce ulcerația mucoasei și se extinde în toate straturile. Pe suprafața seroasei, se observă un exsudat inflamator fibrino-leucocitar. Lumenul este ocupat de numeroa-se granulocite și globule de puroi.

a

b

127

II.7.13. a, b Apendicita acută flegmonoasă

a.A. lumen apendicular a.B. mezenter apendicular b.A. exudat granulocitar în lumen b.B. ulceraţie a mucoasei b.C. infiltrat inflamator granulocitar difuz

B

B

C

A

A

a

b

128

ii. 7.14. Hepatita cronică persistentăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: inflamația cronică a parenchimului hepatic, produsă de virusuri hepatotrope (B și C) dar și de intoxicația alcoolică, diferite medicamente, cauze autoimune; se asociază cu persistența semnelor clinice, de laborator și microscopice cu o durată de peste 6 luni, dar acestea sunt atenuate; are tendința de vindecare în câteva luni.Macroscopic: ficat mărit în dimensiuni și palid.Microscopic: prezența unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, localizat și limitat la nivelul spațiilor porte, asociat cu intumescența clară a hepato-citelor.

a

b

129

II.7.14. a, b Hepatita cronică persistentă

a.A. spaţiu port lărgit a.B. lobul hepatic b.A. infiltrat inflamator

A

A

B

a

b

130

ii. 7.15. Ciroza hepaticăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: leziune hepatică difuză și ireversibilă, în care se produce distru-gerea arhitecturii lobulare a ficatului, urmată de remanierea parenchimatoa-să, cu formarea unor noduli (pseudolobuli) înconjurați de septuri fibroase. Cea mai frecventă cauză o reprezintă intoxicația alcoolică; ciroza poate fi produsă însă și de infecții virale, mecanisme autoimune, hemocromatoză.Macroscopic: ficat micșorat în volum și greutate, marginea anterioară ascuțită, consistență crescută, cu noduli de diferite dimensiuni, vizibili pe suprafața externă și de secțiune, înconjurați de septuri fibroase. Microscopic: arhitectura normală lobulară dispărută și înlocuită de noduli de formă rotundă sau ovalară, dimensiuni diferite, fără venă centrolobula-ră și constituiți din cordoane de hepatocite, dispuse dezordonat. Celulele hepatocitare regenerate prezintă nuclei voluminoși și nucleoli evidenți, iar unele celule sunt binucleate. În jur, se observă arii de fibroză, asociate cu un infiltrat inflamator limfocitar, precum și o hiperplazie de canalicule biliare neoformate. Unele hepatocite prezintă vacuole de lipide (optic goale), ceea ce demonstrează etiologia alcoolică a leziunii.

a

b

131

II.7.15. a, b Ciroza hepatică

a.A. septuri fibroase a.B. noduli b.A. distrofie adipoasă b.B. fibroză b.C. regenerare hepatocitară b.D. infiltrat inflamator

A

A

D

C

B

B

a

b

132

ii. 7.16. pancreatita acută necrotico-hemoragicăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pancreaticDefiniție: denumită și „marea dramă abdominală” este o leziune gravă, ce apare la persoane de vârstă mijlocie, mai frecvent obeze și de sex feminin; se datorează activării intrapancreatice a enzimelor pancreatice, în diferite situații, precum obstrucție a ductului pancreatic, reflux biliar, intoxicație alcoolică, șoc, infecții, traumatisme, hipotermie. Poate fi foarte severă, cau-zând deces sau poate evolua spre o pancreatită cronică.Macroscopic: pancreas mărit în dimensiuni, pe suprafața externă cu zone de hemoragie (de culoare roșie-violacee), zone de necroză, de culoare cenușie și zone de steatonecroză (necroza țesutului adipos, de culoare alb-gălbuie). Microscopic: necroza acinilor pancreatici (nuclei absenți, se identifică doar conturul celulelor), necroza țesutului adipos (celule adipoase cu ca-racter „fantomatic”, cu nuclei absenți și contur celular acidofil), infiltrat hemoragic masiv și infiltrat inflamator, format din numeroase polimorfo-nucleare neutrofile.

a

b

133

II.7.16. a, b Pancreatita acută necrotico-hemoragică

a.A. necroza ţesutului adipos a.B. acini normali b.A. necroza acinilor pancreatici

A

A

B

a

b

Capitolul 8 patologia aparatului renal

a

b

136

ii. 8.1. Glomerulonefrita cu semiluneHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut renalDefiniție: denumită și glomerulonefrită rapid progresivă, este o nefropatie severă, cu evoluție rapidă spre insuficiență renală cronică; poate avea o cau-ză infecțioasă sau o cauză imună.Macroscopic: rinichi mare alb sau rinichi mare pestriț (palid, cu mici fo-care hemoragice).Microscopic: în glomeruli se observă semilune, constituite dintr-o pro-liferare de celule epiteliale ale foiței parietale a capsule lui Bowman, care ocupă spațiul de filtrare și determină comprimarea progresivă a capilarelor glomerulare. În contrast, tubii și interstițiul nu prezintă modificări. Leziu-nea evoluează în timp, spre fibroză glomerulară.

a

b

137

II.8.1. a, b Glomerulonefrita cu semilune

a.A. glomeruli b.A. semilune

A

A

a

b

138

ii. 8.2. Carcinomul renal cu celule clareHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut renalDefiniție: numită și tumora Grawitz sau hipernefromul, reprezintă o tu-moră epitelială malignă frecventă, mai ales la adulți și la sexul masculin.Macroscopic: formațiune tumorală solidă, care ocupă și distorsionează pa-renchimul renal și se dezvoltă de obicei la polul superior renal; tumora are culoare cenușie-galbenă, este aparent bine delimitată și are pe secțiune arii de hemoragie și necroză.Microscopic: proliferare de celule mari, cu citoplasma clară, dispuse în cuiburi, cordoane, trabecule, pe alocuri de aspect chistic sau papilar, deli-mitate de axe conjunctive subțiri, ce conțin numeroase capilare. Celulele tu-morale prezintă o citoplasmă cu aspect clar (datorită conținutului de lipide și glicogen), precum și atipii nucleare variabile de la un câmp microscopic la altul sau de la o arie la alta a tumorii. Membrana celulară este net contu-rată. Parenchimul renal adiacent prezintă un abundent infiltrat inflamator limfo-plasmocitar interstițial, cu zone de scleroză tubulară și glomerulară.

a

b

139

II.8.2. a, b Carcinomul renal cu celule clare

a.A. ţesut renal atrofiat a.B. ţesut tumoral b.A. celule tumorale

A

B

A

a

b

140

ii. 8.3. Carcinomul urotelialHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: nu se identifică organul, secțiunea este constituită doar din fragmente tumorale provenite din TUR-V (rezecție transuretrală a vezicii urinare)Definiție: denumit și carcinom tranzițional, reprezintă o tumoră epitelială malignă, cu origine în epiteliul tranzițional al vezicii urinare, ce se dezvoltă mai frecvent la bărbați, cu vârsta de peste 50 ani. Macroscopic: formațiune vegetantă, friabilă, ce sângerează ușor, de dimen-siuni diferite.Microscopic: proliferare exofitică de aspect papilar, reprezentată de axe conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare epitelială stratificată, forma-tă din celule cu polaritatea pierdută, nuclei pleomorfi, hipercromi, nucleoli proeminenți și mitoze atipice.

a

b

141

II.8.3. a, b Carcinomul urotelial

a.A. ţesut tumoral b.A. axe conjunctivo-vasculare b.B. epiteliu pluristratificat atipic

A

A

B

a

b

Capitolul 9 patologia aparatului genital feminin și a

glandei mamare

a

b

144

ii. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NiC)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: col uterin (exocol cu stroma cervicală tapetată de epiteliu scuamos și canal endocervical, cu stroma tapetată de epiteliu endo-cervical cilindric)Definiție: apare la femei în perioada reproductivă și se datorează infecţiei cu Virusul Papiloma Uman (Human Papillomavirus- HPV) cu trasmitere pe cale sexuală. Vârsta medie de apariţie a leziunii a scăzut în ultimii ani, apărând astfel la femei mai tinere (mai frecvent în intervalul 25-29 de ani). Neoplazia intraepitelială scuamoasă se dezvoltă mai frecvent pe buza an-terioară a colului, la nivelul zonei de transformare, de unde, leziunea se extinde ulterior în epiteliul scuamos sau în epiteliul cilindric endocervical (cu metaplazie scuamoasă). Mărimea leziunii depinde de gradul acesteia. Macroscopic: leziunea este fie inaparentă, fie are aspectul unor zone nere-gulate de culoare roșie, uneori ulcerate. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC) reprezintă un spectru ce cuprinde leziuni cu grade diferite: NIC grad I, II și III. Microscopic: în toate cele trei tipuri se observă o înlocuire a celulelor nor-male din grosimea epiteliului cu celule nediferenţiate. Epiteliul este îngroșat. În NIC grad I, celulele nediferenţiate ocupă treimea inferioară a epiteliului, în NIC grad II, celulele nediferenţiate ocupă între o treime și două treimi inferioare ale epiteliului iar în NIC grad III, celulele nediferenţiate ocupă între două treimi și întreaga grosime a epiteliului. Celulele nediferențiate au un aspect asemănător cu celulele bazale, prezintă pleomorfism nuclear și pierderea polarităţii nucleare. Nucleii au dimensiuni mai mari decât în mod normal, variaţii de mărime (anizocarie) și cromatina dispusă în gra-nule neregulate. Citoplasma celulelor este redusă, ceea ce face ca raportul nucleu/citoplasmă să fie modificat în favoarea nucleului, iar glicogenul in-tracitoplasmatic este mult scăzut sau absent. Limitele celulare sunt de obicei indistincte, iar celulele prezintă numeroase figuri mitotice, unele anormale. Membrana bazală este intactă. Subiacent se poate observa un infiltrat infla-mator limfo-plasmocitar.

a

b

145

II.9.1. a, b Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC)

a.A. epiteliu scuamos normal a.B. infiltrat inflamator a.C. epiteliu îngroșat cu displazie b.A. celule nediferenţiate în toată grosimea epiteliului

C

A

A

B

a

b

146

ii. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: col uterin (exocol cu stroma cervicală tapetată de epiteliu scuamos și canal endocervical, cu stroma tapetată de epiteliu endo-cervical cilindric)Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă a tractului genital feminin. Vârsta medie de apariţie este de 50 ani, cu 15-20 de ani mai mult decât la pacientele care prezintă leziuni precursoare (NIC II și III). În ceea ce privește etiologia tumorii, s-a demonstrat o relaţie cu infecţia cu Virusu-lui Papiloma Uman (HPV- Human Papillomavirus), mai ales cu subtipurile 16 și 18. Macroscopic: tumora poate avea aspect nodular, ulcerat, polipoid (papi-lar), infiltrativ. Mărimea leziunii variază de la câţiva milimetri la câţiva cen-timetri, culoarea este albă-cenușie; tumora sângerează cu ușurinţă la atinge-re. Cele mai multe tumori se dezvoltă în zona de transformare. Microscopic: este constituit dintr-o proliferare de celule tumorale dispuse în placarde, de formă și dimensiuni variate, înconjurate de o stromă desmo-plazică. Celulele tumorale sunt mari, poligonale, cu membrane celulare dis-tincte, citoplasmă eozinofilă și nuclei cu pleomorfism variabil. În forma cheratinizată, în centrul placardelor, celulele tumorale se cheratinizează, se dispun concentric și formează perle epiteliale. În carcinomul epidermoid necheratinizat, celulele tumorale pot prezenta semne de cheratinizare indi-viduală, dar niciodată nu formează perle de cheratină. Gradarea microsco-pică a carcinomului scuamos infiltrativ (bine diferenţiat- grad 1, moderat diferenţiat- grad 2 și slab diferenţiat- grad 3) are la bază trei criterii micro-scopice: cheratinizarea celulelor tumorale, activitatea mitotică și plemorfis-mul nuclear.

a

b

147

II.9.2. a, b Carcinomul epidermoid de col uterin

a.A. tumoră infiltrativă b.A. placard de carcinom scuamos b.B. perlă epitelială b.C. infiltrat inflamator

A

A

B

C

a

b

148

ii. 9.3. Hiperplazia endometrialăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: polip endometrial cu focare microscopice de hiper-plazie complexăDefiniție: reprezintă o înmulţire a glandelor și stromei endometriale, care duce la îngroșarea mucoasei și care se produce ca efect al unei stimulări estrogenice prelungite, endogene (anovulaţie cronică) sau exogene (terapie hormonală substitutivă). Această leziune este caracteristică mai ales femei-lor în perimenopauză și postmenopauză, dar poate apare și la femeile tine-re, în timpul vieţii reproductive, de obicei la paciente cu boală polichistică ovariană. Macroscopic: uterul poate fi mărit ușor în volum, iar endometrul este îngroșat. Îngroșarea endometrului are un aspect difuz sau polipoid, iar con-sistenţa lui este moale. Microscopic: hiperplazia endometrială poate fi fără atipii (simplă sau com-plexă) sau cu atipii. În hiperplazia complexă cu atipii, glandele endometria-le sunt înmulţite, aglomerate, stroma dintre ele se reduce mult (apar uneori glande „spate la spate”); glandele sunt dilatate, ramificate, au excrescenţe papilare. Ele sunt delimitate de un epiteliu stratificat, cu atipie nucleară (nu-clei măriți in dimensiuni, rotunzi, cu nucleol evident). Activitatea mitotică este variabilă. Celulele stromale au un aspect ceva mai alungit, probabil da-torită compresiunii exercitate de către glandele hiperplaziate din jur.

a

b

149

II.9.3. a, b Hiperplazia endometrială

a.A. polip endometrial a.B. focar de hiperplazie b.A. glande aglomerateb.B. stroma redusă b.C. epiteliu atipic

A

B

B

C

A

a

b

150

ii. 9.4. adenocarcinomul endometrial de tip endometrioidHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: fragmente de țesut tumoral, recoltate cu sonda de biopsie endometrială PipelleDefiniție: adenocarcinomul endometrioid (Tipul I) reprezintă cel mai frecvent tip microscopic de carcinom endometrial (15-65 % din carci-noamele endometriale). Adenocarcinomul endometrioid apare la o vârstă medie de 60 de ani, cele mai multe paciente fiind în postmenopauză, deși poate apare și la femei tinere sau mult mai în vârstă. Se dezvoltă mai ales la rasa albă, pe un endometru hiperplazic, într-un context hiperestrogenic, este de obicei bine diferenţiat microscopic, invazia în miometru este limi-tată, fără emboli tumorali în vasele limfatice, are răspuns bun la tratament și deci un prognostic bun. Macroscopic: tumoră vegetantă, de culoare cenușie, cu focare hemoragice și necrotice, de obicei cu consistenţă friabilă. Pe măsură ce crește în di-mensiuni, tumora produce creșterea în volum a corpului uterin și invazia miometrului adiacent și a colului uterin. Microscopic: aspectul depinde în mare măsură de gradul microscopic. Adenocarcinomul endometrioid este reprezentat de o proliferare de glande tumorale asemănătoare cu cele ale endometrului normal (în faza de prolife-rare), între care există o cantitate minimă de stromă sau aceasta lipsește. As-pectul arhitectural este foarte caracteristic, în adenocarcinoamele bine dife-renţiate (grad I) glandele având forme și dimensiuni diferite, dar câteodată și numeroase proiecţii papilare spre lumen, formate din axe fibro-vasculare subţiri. Cele două aspecte pot coexista în cadrul aceleiași tumori. Glandele și proiecţiile papilare sunt tapetate de un epiteliu pluristratificat, format din celule cu un pleomorfism moderat. Câteodată, epiteliul proliferează într-un lumen glandular, fără a fi acompaniat și de o proliferare stromală, creând spaţii secundare, aspect denumit „cribriform”. Stroma dintre glande este desmoplazică de cele mai multe ori și poate conţine grupuri de macrofa-ge spumoase (care se poate observa și în hiperplaziile endometriale). În stromă se observă un infiltrat inflamator și necroză. În adenocarcinoamele moderat și slab diferenţiate (grad II și III), celulele tumorale se dispun și în placarde solide, care alternează cu zonele glandulare și papilare, în adeno-carcinoamele de grad II, pentru ca în cele de grad III să predomine zonele solide.

a

b

151

II.9.4. a, b Adenocarcinomul endometrial de tip endome-trioid

a.A. fragmente tumorale a.B. mase hematice b.A. glande tumorale b.B. proiecţii papilare b.C. epiteliu stratificat atipic

B

A

C

B

A

a

b

152

ii.9.5. adenocarcinomul endometrial de tip serosHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: polip glandular endometrial cu focare de adenocarci-nom seros (fragment de polip)Definiție: adenocarcinomul endometrial seros (non-endometrioid, tipul II) reprezintă un tip microscopic de carcinom endometrial, care se dezvoltă mai rar la nivelul endometrului (cu o frecvenţă de sub 20 % din carcinoa-mele endometriale), în special la femeile mai în vârstă, din rasa afro-ameri-cană, în postmenopauză (vârsta medie de apariţie fiind de 68 de ani), pe un endometru atrofic (fără hiperplazie), expunerea estrogenică fiind redusă, gradul microscopic înalt (tumori slab diferenţiate), este asociată cu invazie în miometru, cu emboli tumorali în vasele limfatice; nu are de obicei răs-puns la tratament și deci are un prognostic rezervat. Macroscopic: deseori corpul uterin care conţine tumora este mic și atrofic, dar pe secţiune tumora este exofitică în cavitatea uterină. Microscopic: arhitectura este complexă, de tip papilar (foarte asemănătoa-re cu cea din carcinomul seros papilar ovarian), dar apar și zone glandulare, cu formare de fante caracteristice sau solide. Papilele sunt scurte și constitu-ite dintr-un ax fibro-vascular bine reprezentat și frecvent hialinizat, acoperit de un epiteliu stratificat, format din celule tumorale, de multe ori cu aspect de „celule ţintă” („hobnail cells”). Citoplasma celulelor este redusă, clară sau eozinofilă, nucleii prezintă pleomorfism marcat, hipercromazie, ma-cronucleoli și se observă numeroase figuri mitotice. Caracteristic, celulele tumorale se detașează de pe suprafața epiteliului în lumenul structurilor glandulare. Adenocarcinomul seros endometrial are întotdeauna grad III de malignitate histologică.

a

b

153

II.9.5. a, b Adenocarcinomul endometrial de tip seros

a.A. polip glandular a.B. focar de adenocarcinom seros b.A. celule detașate în lumen b.B. structuri glandulare atipice b.C. glande endometriale normale

B

A

B

A

C

a

b

154

ii.9.6. Chistadenomul mucinos ovarianHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabilDefiniție: tumoră benignă rară, ce se dezvoltă din epiteliul de suprafață al ovarului, ce prezintă o metaplazie mucinoasă.Macroscopic: tumoră chistică de dimensiuni foarte mari, de obicei multi-loculară, dar uneori uniloculară, cu diametrul ce poate ajunge până la 30 de centimetri, cu suprafaţa externă netedă, conținutul este gelatinos, de culoa-re galben-verzuie; în unele cazuri însă, conținutul este lichidian, sero-citrin. Microscopic: formaţiunile chistice sunt delimitate de un epiteliu unistrati-ficat, columnar, cu nuclei uniformi dispuși la bază și citoplasma ce conține mucus. Epiteliul seamănă cu cel de tip endocervical sau gastrointestinal. În unele cazuri pot fi întâlnite structuri papilare, dar acestea nu sunt extinse și sunt tapetate de același tip de epiteliu. În jurul structurilor chistice se obser-vă o stromă redusă. În această stromă poate apare mucină extravazată de la nivelul chisturilor, leziunea fiind denumită pseudomixom ovarian.

a

b

155

II.9.6. a, b Chistadenomul mucinous ovarian

a.A. perete de chist b.A. epiteliu columnar unistratificat b.B. nuclei dispuși bazal b.C. citoplasmă cu mucină

B

A

C

A

a

b

156

ii.9.7. adenocarcinomul seros ovarianHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabil, întreaga secţiune fiind reprezentată doar de ţesut tumoralDefiniție: reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă ovariană (40 % din toate tumorile maligne primare). În 50 % din cazuri, tumora este bilaterală, iar pacientele sunt de obicei în decadele 4-6 de viaţă.Macroscopic: sunt tumori chistice mari, multiloculare, măsurând peste 15 centimetri diametru. Cavităţile chistice sunt pline de proiecţii papilare fri-abile și aceste cavități frecvent alternează cu arii solide. Suprafaţa externă poate fi netedă, dar dacă tumora a invadat capsula, proiecţii papilare apar și pe suprafaţa externă. În formele slab diferenţiate, aspectele macroscopice nu sunt caracteristice, fiind identice cu cele ale altor carcinoame, frecvent pe suprafața de secțiune prezentând arii de necroză și hemoragie. Microscopic: adenocarcinoamele seroase sunt caracterizate de prezenţa in-vaziei stromale distructive, în cadrul unei arhitecturi foarte variate: papile fine, neregulate, alături de structuri glandulare sau fante, cuiburi de celule tumorale mici sau chiar celule tumorale izolate, înconjurate de o stromă densă fibroasă sau hialinizată în care se observă prezenţa de corpi psamo-matoși. Adenoarcinoamele seroase pot fi gradate în tumori cu grad jos sau tumori cu grad înalt de malignitate, în funcţie de pleomorfismul nuclear și numărul de figuri mitotice, cele două variante având prognostic total diferit.

a

b

157

II.9.7. a, b Adenocarcinomul seros ovarian

a.A. capsulă a.B. tumoră b.A. fante b.B. papile b.C. stromă fibroasă

A

B

B

AC

a

b

158

ii.9.8. tumora de granuloasă de tip adultHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: ovarDefiniție: se dezvoltă în special la pacientele adulte sau în postmenopauză și de obicei este unilaterală. Reprezintă o tumoră cu potențial malign redus, dar este capabilă de recidive locale, uneori la 10-15 ani de la diagnosticul inițial.Macroscopic: are un diametru variabil, cu o medie de 12 centimetri, este încapsulată, cu suprafața externă netedă și lobulată. Pe secțiune, tumora are în mod caracteristic o culoare galbenă, cu arii solide alternând cu zone chistice și frecvent cu focare de hemoragie. Rareori, tumora poate avea un aspect chistic unilocular pe secțiune, pretând la confuzii de diagnostic. Microscopic: se observă o proliferare de celule de granuloasă asociată cu o componentă fibrotecală, formată din fibroblaste, celule tecale și celule luteinizate. Celulele tumorale de granuloasă au dimensiuni mici, citoplas-mă redusă, nuclei rotunzi sau ovalari, cu o incizură longitudinală caracte-ristică și activitate mitotică redusă. Aceste celule sunt dispuse sub variate aspecte arhitecturale: microfolicular (placarde ce conțin mici spații chistice rotunde, numite Call-Exner și uneori cu un material eozinofil în interior), macrofolicular (spații chistice mari, delimitate de celule tumorale), insular, trabecular, difuz. Numărul de figuri mitotice este de obicei redus și rareori se observă arii de necroză.

a

b

159

II.9.8. a, b Tumora de granuloasă de tip adult

a.A. tumoră a.B. ţesut ovarian normal b.A. spaţii Call-Exner b.B. placarde de celule tumorale

A

B

B

A

a

b

160

ii.9.9. Sarcina tubarăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: trompa uterinăDefiniție: sarcina ectopică reprezintă implantarea ovulului fecundat îna-fara cavității uterine. Cel mai frecvent, implantarea se produce la nivelul trompei, în special în porțiunea ampulară a acesteia, mai ales datorită unei salpingite (care se asociază cu aderențe și modificări ale motilității tubare) sau prezenței în cavitatea uterină a unor formațiuni tumorale (de tipul unui leiomiom). Consecințele sarcinii ectopice sunt: hematosalpinx (acumula-rea de infiltrat hemoragic în lumenul trompei, provenit de la nivelul locu-lui de implantare, cu distensia acesteia), ruperea trompei, hemoperitoneu (acumularea de sânge în cavitatea peritoneală, consecutiv ruperii trompei) și stare de șoc. Macroscopic: trompa este dilatată și pe secțiune se observă țesut friabil, uneori embrionul și sânge. În unele cazuri însă, peretele trompei este rupt și conţinutul este eliminat în cavitatea peritoneală.Microscopic: în lumenul trompei, se observă vilozităţi coriale precum și infiltrat hemoragic. Țesutul trofoblastic penetrează peretele tubar, similar leziunii din placenta increta sau percreta de la nivelul corpului uterin.

a

b

161

II.9.9. a, b Sarcina tubară

a.A. perete tubar b.A. vilozităţi coriale b.B. mase hematice

B

A

A

a

b

162

ii.9.10. Mola hidatiformă completăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: secțiunea este constituită dintr-un material de chiu-retaj din cavitatea uterină (fragmente multiple)Definiție: reprezintă o leziune trofoblastică, rezultată prin fertilizarea unui ovul fără conținut de ADN (având toți cromozomii de origine paternă), în care toate vilozitățile coriale sunt afectate, iar structurile fetale sunt absente. Apare mai frecvent la mame tinere (sub 15 ani) precum și la mame cu vâr-sta de peste 40 de ani. Clinic, se manifestă prin uter mărit în dimensiuni și sângerare vaginală anormală. Nivelul seric al hCG este mult crescut față de o sarcină normală.Macroscopic: leziunea are aspect de „ciorchine de strugure”, fiind formată din cavități chistice cu diametrul de aproximativ 5 milimetri-1 centimetru, cu conținut lichidian, uneori hemoragic, ce umplu și dilată cavitatea uteri-nă. Microscopic: vilozitățile coriale sunt dilatate, cu degenerescență hidropică (axul fibro-vascular acelular, edemațiat și fără structuri vasculare) și prolife-rarea trofoblastului pe suprafața acestora, ce prezintă semne de atipie (sunt prezente toate trei tipurile de celule trofoblastice: cito-, sincițiotrofoblast și trofoblast intermediar).

a

b

163

II.9.10. a, b Mola hidatiforma completă

a.A. mase hematice b.A. degenerare hidropică a vilozităţilor corialeb.B. proliferare trofoblastică

B

C

A

A

a

b

164

ii. 9.11. Mastopatia fibro-chisticăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamarDefiniție: reprezintă o leziune extrem de importantă, datorită frecvenţei mari, capacităţii sale de a simula clinic, radiologic și morfologic un carcinom, precum și relaţiilor posibile dintre unele forme ale ei și dezvoltarea carcinomului ma-mar. Ea are originea în acinii și ductele intralobulare. Apariţia ei este favorizată de tulburările hormonale (modificarea balanţei între estradiol și progesteron). Leziunea este mai frecvent multifocală și bilaterală și apare mai ales între 20-45 de ani. Macroscopic: are margini imprecis delimitate și este constituită dintr-un ţesut fibros de culoare alb-cenușie, cu consistenţă elastică, care prezintă numeroase chisturi, cu diametrul variabil, de 2-20 milimetri, cu un conţinut lichidian.Microscopic: se caracterizează printr-o serie de leziuni care de obicei se asoci-ază între ele. În cadrul mastopatiei fibro-chistice funcţionale apar următoarele leziuni: înmulţirea ductelor și a acinilor mamari, care își păstrează forma rotun-dă și sunt tapetați de două straturi celulare caracteristice (stratul intern putând fi cubic, cilindric, metaplaziat sau atrofiat); dilatarea chistică a ductelor și acinilor, cu formare de micro- și macrochisturi, care au în lumen un material eozinofil acelular; în lumen mai pot apare celule epiteliale descuamate sau histiocite cu citoplasma vacuolată, datorită conţinutului în lipide; metaplazia apocrină, ce apare în acinii și ductele intralobulare, dar uneori și în ductele extralobulare, reprezintă o transformare a celulelor epiteliului normal într-un epiteliu for-mat din celule cilindrice, cu citoplasmă abundentă, eozinofilă, granulară, nucleu rotund, cu nucleol proeminent, localizat în centrul celulei; proces inflamator cronic, datorat ruperii chisturilor și eliberării conţinutului acestora în stroma din jur; fibroza stromei, care variază cantitativ de la o leziune la alta; stroma intralobulară este scleroasă, uneori imposibil de diferenţiat de stroma interlo-bulară; modificări fibroadenomatoide, asemănătoare celor care apar în cadrul fibroadenoamelor, dar în mastopatie având un caracter difuz și nu circumscris. La aceste modificări, în cadrul mastopatiei fibro-chistice proliferative se adaugă hiperplazia epitelială, care reprezintă cea mai importantă componentă, deoa-rece ea este cea care predispune la apariţia carcinomului mamar. Constă în în-mulţirea celulelor epiteliale și mioepiteliale în interiorul lumenelor acinare sau ductale. Hiperplazia epitelială poate fi de tip ductal sau lobular, în funcție de tipul de diferențiere, aspectul morfologic și imunohistochimic, ambele putând fi fără atipii sau asociate cu semne de atipie.

a

b

165

II.9.11. a, b Mastopatia fibro-chistică

a.A. ducte mamare hiperplaziate și dilatate chistic a.B. stromă fibroasăb.A. hiperplazie epitelială intraductală b.B. metaplazie apocrinăb.C. infiltrat inflamator b.D. fibroză

C

D

B

A

A

B

a

b

166

ii. 9.12. tumora filodă mamarăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamar (se observă la periferia tumorii)Definiție: reprezintă o tumoră mamară mixtă, care poate fi: benignă (pro-duce recurenţe locale, dar nu produce metastaze la distanțâ), borderline (sau cu grad jos de malignitate, prezintă tendinţă mai mare de recurenţă locală decât tumorile benigne, dar prezintă un risc mai mic de metastazare la distanţă decât tumorile maligne), malignă (produce recurenţe locale și metastaze la distanţă). Tumora filodă este rară, reprezentând 1-2 % din tu-morile fibroepiteliale mamare și se dezvoltă mai frecvent în decada a 4-a și a 5-a de viaţă, fie de novo, fie dintr-un fibroadenom. Macroscopic: este de obicei unilaterală, bine delimitată, uneori cu dimen-siuni foarte mari (peste 10 centimetri, diametrul mediu fiind de 5 centi-metri). Tumora are culoare alb-cenușie, consistenţă crescută și pe secţiu-ne prezintă fante sau cavităţi chistice caracteristice, uneori cu un material mucoid. Pot apare arii de hemoragie sau necroză, mai ales în tumorile mai mari și cu caracter malign. Microscopic: în tumora filodă benignă se observă ducte dilatate chistic, în-conjurate de o proliferare stromală abundentă, care comprimă aceste ducte, pe alocuri ducând la formarea de fante. Uneori, cu obiectivul mic, tumora apare formată doar din stromă. Spaţiile chistice sunt delimitate de două straturi de celule (strat epitelial și strat mioepitelial). Stroma este mai ce-lulară decât în fibroadenom și este formată din celule alungite, cu nuclei fuziformi, de tip fibroblastic sau miofibroblastic și rare mitoze. Celulari-tatea este mai mare în jurul componentei epiteliale. La periferie, tumora este bine delimitată. În tumora filodă de tip borderline, aspectul microsco-pic este asemănător cu cel din tumora benignă, dar componenta stromală poate prezenta semne de atipie minimă și figuri mitotice mai numeroase (sub 3 mitoze/10 câmpuri de x40), mai ales în jurul componentei epi-teliale, iar la periferie nu este bine delimitată, ci are margini infiltrative, de tip „pushing”. Tumora filodă malignă prezintă margini infiltrative, iar componenta mezenchimală are aspect de sarcom omolog (fibrosarcom) sau cu diferenţiere heterologă (liposarcom, osteosarcom, condrosarcom, rabdomiosarcom).

a

b

167

II.9.12. a, b Tumora filodă mamară

a.A. nodul tumoral a.B. ţesut mamar normal b.A. spaţii chisticeb.B. proliferare stromală

B

A

A

B

a

b

168

ii. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamar (în care se observă arii de carcinom ductal infiltrativ asociat cu focare microscopice de carcinom ductal in situ)Definiție: reprezintă o leziune care poate avea un aspect foarte heterogen. Are originea în unitatea duct terminal-acini, dar poate progresa cu timpul și poate afecta și sistemul ductelor mari. Leziunea afectează rar adolescentele, cel mai frecvent se dezvoltă la paciente între 51-60 de ani. Leziunea este doar în 22 % din cazuri bilaterală. Macroscopic: proliferarea intraductală este de obicei o leziune inaparentă. Totuși, în unele cazuri, ductele sunt dilatate, prin comprimarea lor se expri-mă un material necrotic, de consistenţă moale și culoare galbenă, iar reacţia din jur face ca adiacent ductelor, ţesutul să prezinte o consistenţă crescută. Microscopic: există mai multe tipuri microscopice de carcinom ductal in situ (comedocarcinomul, carcinomul solid, cribriform, micropapilar etc). Pentru diagnostic, această leziune trebuie să afecteze complet unul sau mai multe structuri acinare și ductale dintr-o unitate duct terminal-acini, al că-ror diametru măsurat și însumat trebuie să depășească 2 milimetri. Carci-nomul in situ ductal se gradează microscopic în trei grade de malignita-te: 1, 2 și 3. Comedocarcinomul reprezintă cea mai frecventă variantă de carcinom intraductal și se caracterizează microscopic printr-o proliferare de celule cu atipie marcată, cu figuri mitotice numeroase, care umplu și destind lumenul ductelor și se asociază cu prezenţa necrozei intraluminale centrale. În jurul ductului afectat se observă un proces de fibroză, precum și un marcat infiltrat inflamator limfo-plasmocitar. Comedocarcinomul pre-zintă întotdeauna un grad 3 de malignitate.

a

b

169

II.9.13. a, b Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală)

a.A. focar de carcinom ductal in situ b.A. necroză intraluminală (comedocarcinom) b.B. proliferare intraductală de celule epiteliale atipice

B

A

A

a

b

170

ii.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamarDefiniție: reprezintă o proliferare de celule epiteliale, în general mici și lipsite de coezivitate, care afectează acinii unităţii duct terminal-acini, cu sau fără afectarea secundară a ductelor terminale. Leziunea este multifocală, multicentrică, fiind prezentă simultan în mai mulţi lobuli, în mai multe ca-drane și este frecvent bilaterală. Incidenţa neoplaziei lobulare variază mult de la un studiu la altul și de cele mai multe ori este descoperită incidental, alături de leziuni mamare benigne. Vârsta de apariţie a neoplaziei lobulare este foarte variabilă, dar cele mai multe paciente sunt în premenopauză. Macroscopic: leziunea este inaparentă. Microscopic: aspectul arhitectural al unităţii duct terminal-acini se păs-trează. Celulele epiteliale sunt de obicei mici și uniforme, cu margini indis-tincte și citoplasmă redusă. Uneori însă celulele pot fi mari, cu citoplasmă abundentă eozinofilă, granulară, alteori cu secreţie de mucus intracitoplas-matică. Nucleii sunt de obicei rotunzi și uniformi, dar câteodată pot fi foar-te variaţi ca formă și dimensiuni și pot prezenta nucleoli proeminenţi. Ce-lulele tumorale sunt lipsite de coezivitate. Aceste celule înlocuiesc complet celulele epiteliale iniţiale, acestea din urmă fiind „împinse” spre centrul acinilor. Celulele atipice se pot extinde uneori și în ductul terminal adia-cent, extinderea fiind de tip „pagetoid”. În funcţie de gradul de proliferare și de extinderea acesteia, neoplazia lobulară poate fi gradată în 3 grade de malignitate: 1, 2 si 3. Celulele mioepiteliale sunt de obicei prezente la peri-feria structurilor acinare sau ductale interesate.

a

b

171

II.9.14. a, b Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară)

a.A. arhitectură păstrată a.B. acini destinși a.C. extindere ,,pagetoidă” în duct b.A. celule atipice necoezive

A

C

B

A

a

b

172

ii. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NSt (no specific type)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamar (la periferia tumorii)Definiție: este cea mai frecventă formă microscopică de carcinom mamar infiltrativ, reprezentând 40-75 % din carcinoamele mamare invazive și re-prezintă un grup heterogen, în care aspectul microscopic nu este caracte-ristic pentru nici una din variantele microscopice particulare de carcinom mamar. Vârsta medie de apariţie este de 50-60 de ani. Macroscopic: tumora are dimensiuni foarte variabile, de la câţiva milimetri la peste 10 centimetri, margini infiltrative, iar forma poate fi stelată sau no-dulară, rar cu degenerescenţă chistică. Consistenţa tumorii este crescută și uneori tumora este atât de dură încât acest element se compară cu duritatea lemnoasă. Culoarea este variabilă între alb și cenușiu, cu striaţii galbene (ce reflectă prezenţa elastozei în tumoră). Microscopic: aspectul este extrem de variabil, datorită faptului că arhitec-tural pot apare cuiburi, cordoane, placarde, tubi sau celule izolate, într-o stromă mai mult sau mai puţin abundentă. Aceste structuri sunt formate din celule epiteliale tumorale și nu sunt însoţite nici de celule mioepiteliale și nici de membrană bazală. Celulele tumorale au formă rotundă, poligonală, citoplasmă abundentă și eozinofilă, nuclei cu pleomorfism variabil și cu unul sau mai mulţi nucleoli evidenţi. În stromă apar focare de elastoză (pe-riductal și perivascular), necroză, precum și un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, uneori cu caracter granulomatos. Tumora se gradează în bine, moderat și slab diferenţiată, în funcţie de formarea de lumene glandulare, pleomorfismul nuclear și numărul de figuri mitotice.

a

b

173

II.9.15. a, b Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type)

a.A. ţesut tumoral a.B. ţesut mamar normal a.C. caracter infiltrativ b.A. tubib.B. placarde de celule tumorale b.C. stromă

A

B

B

A

C

C

a

b

174

ii. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasicHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamar Definiție: reprezintă un carcinom invaziv al cărui aspect morfologic este total diferit de al carcinomului ductal infiltrativ clasic. Incidenţa lui este variabilă de la o statistică la alta, reprezentând 5-15 % din toate tumorile mamare invazive. Carcinomul lobular infiltrativ se dezvoltă la paciente mai în vârstă decât în cazul carcinomului ductal infiltrativ (65-70 de ani). Frec-vent, tumora este multifocală sau multicentrică și bilaterală. Macroscopic: tumora are de obicei aspect nodular, cu margini infiltrative și culoare albă-cenușie. Uneori însă, tumora poate fi depistată doar la palpare, când în parenchimul mamar se simt mici focare dure, ca niște „granule de nisip”.Microscopic: se caracterizează printr-o proliferare de celule tumorale mici, uniforme, lipsite de coezivitate și localizate într-o stromă fibroasă. Celulele tumorale se dispun în șiruri (acestea poartă denumirea de „șiruri indie-ne”), iar aceste șiruri se aranjează paralel între ele și concentric în jurul ductelor normale restante (aspect denumit „targetoid”). Celulele tumora-le sunt rotunde sau ovalare, cu nuclei rotunzi și citoplasmă moderată. De multe ori, intracitoplasmatic este prezent mucus, evidenţiabil prin colora-ţii speciale. Carcinomul lobular infiltrativ se gradează microscopic folosind același sistem de gradare ca și în cazul carcinomului ductal infiltrativ.

a

b

175

II.9.16. a, b Carcinomul lobular infiltrativ clasic

a.A. carcinom lobular in situ a.B. ţesut normal a.C. tumoră b.A. șiruri de celule tumorale b.B. stromă fibroasă

C

A

A

B

B

a

b

Capitolul 10 patologia aparatului genital masculin

a

b

178

ii. 10.1. Hiperplazia benignă de prostatăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut prostaticDefiniție: leziune benignă, non-neoplazică și foarte frecventă a prostatei, care se dezvoltă dupa vârsta de 50 ani, datorită unor tulburări hormonale și care determină creșterea în volum a prostatei.Macroscopic: noduli ce interesează de obicei ambii lobi laterali ai glandei, prin creșterea lor producând comprimarea uretrei prostatice și tulburări de micțiune. Nodulii sunt bine delimitați, au consistență crescută și culoare cenușie. Netratată, poate produce infecții urinare recurente și insuficiență renală.Microscopic: se caracterizează prin proliferarea a trei tipuri de țesuturi: țesut glandular, conjunctiv și muscular neted. Glandele sunt hiperplaziate, prezentând talii și forme variate și sunt tapetate de un epiteliu cubic sau cilindric, cu aspect aplatizat în glandele dilatate chistic. Pe alocuri, epiteliul prezintă proiecții papilare spre lumen, centrate de axe conjunctive. Celulele epiteliale au nuclei uniformi, situați la polul bazal al celulei și nu prezintă nucleoli evidenți. Stratul de celule mioepiteliale este bine reprezentat. Unele dintre lumene conțin o secreție omogenă, eozinofilă, dispusă sub forma unor corpusculi rotunzi, numiți simpexioanele lui Robin. În jurul glandelor hiperplaziate apare o proliferare a țesutului conjunctiv și muscular neted, sub formă de fascicule. Stroma poate conține infiltrat inflamator și edem.

a

b

179

II.10.1. a, b Hiperplazia benignă de prostată

a.A. ţesut glandular a.B. ţesut conjunctiv și muscular neted b.A. glande prostatice hiperplaziate b.B. simpexioane Robin b.C. proiecţii papilare spre lumen b.D. celule mioepiteliale prezente

BA

AB

C

D

a

b

180

ii. 10.2. adenocarcinomul de prostatăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut prostaticDefiniție: tumoră epitelială malignă, ce apare de obicei la bărbații în vârstă; produce metastaze limfonodulare și osoase, pe cale hematogenă; este hor-mono-dependentă în cele mai multe cazuri.Macroscopic: tumoră galben-cenușie, imprecis delimitată și de consistență crescută, cu diametru varibil și localizată în porțiunea periferică a glandei prostatice.Microscopic: proliferare glandulară de celule tumorale, în formele bine diferențiate și solidă, în cele slab diferențiate, înconjurată de o stromă fi-broasă, cu infiltrat inflamator cronic. Glandele tumorale sunt mici, rotunde sau deformate. Celulele tumorale prezintă o citoplasmă moderată, eozinofi-lă, nuclei pleomorfi, cu nucleol evident. Stratul de celule mioepiteliale este absent. Pentru gradarea tumorii se folosește sistemul de gradare Gleason.

a

b

181

II.10.2. a, b Adenocarcinomul de prostată

a.A. ţesut prostatic a.B. ţesut tumoral b.A. glande tumorale

A

B

A

a

b

182

ii. 10.3. SeminomulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut testicularDefiniție: tumoră malignă testiculară, cu origine în celulele germinale, ca-racteristică persoanelor tinere.Macroscopic: testicolul este mărit în dimensiuni, datorită prezenței unui nodul tumoral solid, de dimensiune variabilă, pe secţiune având culoare cenușie-marmorată, aspect lobulat, de consistenţă moale. Odată cu crește-rea tumorii, apar necroze și hemoragii. Nu are capsulă proprie. La periferia tumorii de obicei se observă țesut testicular restant și atrofic, comprimat de către tumoră.Microscopic: în varianta tipică, seminomul este constituit din plaje de ce-lule rotunde sau poligonale, mari, cu citoplasmă clară, încărcată cu glico-gen. Nucleii celulelor sunt rotunzi, pleomorfi, cu cromatină granulată și nu-cleoli proeminenți. Aceste celule seamănă cu celulele germinale primitive. Plajele de celule tumorale sunt înconjurate de benzi subțiri de țesut fibros, ce conțin un infiltrat inflamator. Tumora este înconjurată la periferie de țesut testicular atrofic.

a

b

183

II.10.3. a, b Seminomul

a.A. ţesut testicular a.A. ţesut tumoral b.A. celule tumorale b.B. septuri conjunctive subţiri

A

B

B

A

a

b

Capitolul 11 patologia glandei tiroide

a

b

186

ii. 11.1. tiroidita HashimotoHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut tiroidianDefiniție: proces patologic autoimun tiroidian, care se dezvoltă la sexul feminin, mai frecvent între 40-50 ani; seric, pacienții prezintă auto-anti-corpi.Macroscopic: tiroida este inițial mărită în volum, bilateral și difuz. Pe sec-ţiune are culoare palidă și consistentă fermă. Cu timpul, tiroida scade în dimensiuni și devine atrofică.Microscopic: infiltrat inflamator difuz limfo-plasmocitar, care tinde să for-meze foliculi limfatici cu centri germinali (zone clare rotunde în centrul foliculilor). Foliculii tiroidieni persistenți au dimensiuni diferite și sunt delimitați de un epiteliu atrofic. Uneori acest epiteliu suferă metaplazie on-cocitară, astfel încât celulele devin mai mari, cu citoplasma eozinofilă, in-tens granulară, ce conține numeroase mitocondrii, asemănătoare cu celule-le din glandele salivare. Această metaplazie se numește metaplazie cu celule Hürtel sau cu celule Askanazy. Cu timpul, se dezvoltă un proces de fibroză.

a

b

187

II.11.1. a, b Tiroidita Hashimoto

a.A. ţesut tiroidian a.B. infiltrat inflamator b.A. foliculi limfoizi cu centri germinali b.B. foliculi tiroidieni atrofici

A

A

B

B

a

b1

188

ii. 11.2. Carcinomul papilar tiroidianHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut tiroidianDefiniție: tumoră epitelială malignă bine diferențiată, cu origine în epite-liul folicular tiroidian; se dezvoltă mai frecvent la sexul feminin și la per-soane tinere. Cea mai frecventă cale de metastazare este calea limfatică, metastazele se dezvoltă în limfonodulii cervicali. Tumora are de obicei un prognostic excelent.Macroscopic: tumoră unică sau multiplă, neîncapsulată, imprecis delimi-tată, de consistență dură.Microscopic: proliferare tumorală de aspect architectural papilar. Formațiunile papilare sunt centrate de axe conjunctivo-vasculare și tapetate de celule tumorale care prezintă o citoplasmă abundentă clară sau eozino-filă și un nucleu caracteristic, rotund sau neregulat, veziculos (washed-out) sau în „sticlă mată”. Stroma poate prezenta depuneri de calciu, de aspect rotund, concentric, hematoxilinofil, denumite corpi psamomatoși.

a

b1b2

189

II.11.2. a, b1, 2 Carcinomul papilar tiroidian

a.A. ţesut tiroidian a.B. ţesut tumoral b1.A. structură papilară b2.A. corpi psamomatoși

B

A

AA

a

b

Capitolul 12 patologia sistemului nervos central

a

b1

192

ii. 12.1. MeningiomulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabilDefiniție: tumoră benignă cu originea mezodermică, în fibroblastele arah-noidiene. Este caracteristică sexului feminin și apare la persoane adulte.Macroscopic: nodul bine delimitat, polilobat, aderent de dura mater, de cu-loare cenușie și consistență crescută, care conține frecvent focare de calci-ficare intratumorală. Cele mai multe meningioame nu infiltrează substanța cerebrală, ceea ce face extirparea chirurgicală facilă.Microscopic: proliferare de celule alungite, cu nuclei fuziformi, dispuse concentric, formând structuri rotunde caracteristice, cu aspect de „bulb de ceapă” pe secțiune (tip meningoteliomatos). Unele dintre aceste structuri prezintă formațiuni rotunde acelulare, de culoare violacee, reprezentând depuneri de calciu, denumite corpi psamomatoși (tip psamomatos). Prin-tre celule există o proliferare de țesut conjunctiv fibroblastic, pe alocuri accentuată (tip fibromatos). Tumora nu prezintă atipii sau mitoze atipice.

a

b1b2

193

II.12.1. a, b 1, 2 Meningiomul

a.A. nodul tumoral b1.A. celule tumorale b2.A. corpi psamomatoși

A

A

A

a

b

194

ii. 12.2. Glioblastomul cerebralHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabilDefiniție: tumoră cerebrală malignă agresivă, caracteristică persoanelor adulte, ce se dezvoltă mai ales în substanța albă a emisferelor cerebrale, de novo sau prin dediferențierea unui gliom astrocitic preexistent. Tumora are un prognostic foarte rezervat, cu supraviețuire de aproximativ 1 an de la stabilirea diagnosticului.Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare alb-cenușie, frecvent pe secțiune cu arii de hemoragie și necroză.Microscopic: proliferare de celule tumorale, asociată cu numeroase vase, precum și zone extinse de hemoragie și necroză. Celulele tumorale prezintă pleomorfism nuclear marcat și se dispun în mod caracteristic în jurul unor zone de necroză de coagulare, omogene și eozinofile (lipsite de nuclei), sub forma unei palisade. Unele celule tumorale sunt monstruoase, cu nuclei bizari, iar activitatea mitotică este intensă. Vasele tumorale sunt numeroase, iar unele prezintă în lumen trombi în timp ce altele, o tumefiere și o hiper-plazie a celulelor endoteliale- hiperplazie microvasculară.

a

b

195

II.12.2. a, b Glioblastomul cerebral

a.A. ţesut tumoral b.A. zonă de necroză b.B. dispoziţie în palisadă b.C. celule tumorale b.D. vase tumorale

A

A

B

C

D

196

Bibliografie selectivă

1. Underwood J.C.e., Cross s.s.: General and systematic pathology, Fifth edition. Churchill-Livingstone-elsevier, 2009

2. Curran r.C., Crocker J.: Curran’s atlas of histopathology. 4th revi-sed edition. Harvey Miller Publishers Oxford University Press, 2000

3. stevens A., Lowe J.: Pathology. second edition, Mosby, 20004. stolnicu s., nogales F.F.: Patologia tractului genital feminin și a

glandei mamare. University Press, târgu Mureș, 2008 5. stolnicu s., Mocan s., naftali G.: Patologie orală, ed.: simona stol-

nicu, University Press, târgu Mureș, 20056. stolnicu s., rădulescu D., Mocan s.: Atlas color de histopatologie.

editura Polirom, iași, 20017. turcu M., turdean s., Cotoi O.: Curs de anatomie patologică gene-

rală, Litografia UMF târgu Mureș, 20058. turcu M., turdean s., Cotoi O.: Curs de anatomie patologică speci-

ală, Litografia UMF, târgu Mureș, 20059. Gavriliță L.: Morfopatologie. Litografia UMF, iași, 1991

197

198

199

Investeşte în oameni! Fondul Social European

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării

societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2 „Calitate in invăţământul superior”

Titlul proiectului: „Tehnologii avansate pentru calitate în universitatea orientată spre viitor” Cod Contract: POSDRU/86/1.2/S/58609

Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş

Material editat de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg Mureş – mai 2013

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Euopene sau a Guvernului României

Acest material se adresează studenţilor şi masteranzilor, se distribuie gratuit şi nu este destinat comercializării.