1.Tumorile mediastinului la copil.

Formatiunile chistice si tumorale ale mediastinului,de natura benigna sau maligna se manifesta clinic prin compresiunea asupra elementelor anatomice ale mediastinului sau invaziei asupra structurilor adiacente,provocind instalarea sindromului mediastinal.

Simptome : 1.Durerea toracica; 2.Dispnee; 3.Tuse;4.Hemoptizia 5.Disfonia 6.Stridor 7.Disfagie 8.Scadere ponderala 9.Pericardita/Tamponada cardiaca 10.Senzatie de presiune retrosternala 11.Cornaj/Tiraj 12.Adenopatii

Compresiunea pe elementele vasculare se manifesta prin sindromul venei cave superioare, caracterizat prin: 1.Edem in pelerina 2.Cianoza buzelor si fetei 3.Turgescenta venelor jugulare 4.Circulatie colaterala vizibila 5.Ameteli 6.Acufene 7.Epistaxis

Cel mai des se intilnesc:1.LMH 2.LMNH 3.Neuroblastomul thoracic 4.Timom 5.Chisturi6.Tumorile germinale 7.Tiroida ectopica mediastinala!!!Raportul LMH/LMNH este 5:1

Diagnostic:

Anamneza Examen fizic Investigatii de laborator si paraclinice:

1.Analiza generala de singe si biochimia2.Radiografia cutiei toracice 3.TC 4.Pneumotorax 5.Angiografia 6.RMN 7.Scintigrafia cu I1318.Ecografia cordului 9.Esofagoscopia/Bronhoscopia10.Mediastinotomia/Toracotomia (prelevarea materialului pentru biopsie)

Tratament

Măsurile terapeutice includ: 1)Terapia antalgică 2)Tratament chirurgical 3)Tratament radioterapic 4)Tratament chimioterapic 5)Tratament de susţinere: evacuarea exudatului, creşterea reactivităţii organismului, dezintoxicare, corectarea dereglărilor metabolismului proteic.

2.Ocluzia intestinala congenitala inalta.

Definitie: Ocluzia intestinala congenitala este una dintre cele mai frecvente cauze ce determina necesitatea intervenfiei chirurgicale a nou-nascutilor si sugarilor.

Etiopatogenie: malformatii ale tubului intestinal (atrezii si stenoze ale intestinului);

- malformatii ale peretelui intestinal (aganglioza,hipoganglioza, disganglioza);- anomalii de rotatie ale intestinului (sindrom Ladd, volvulus al intestinului mediu);- malformatii ale altor organe ale cavitatii abdominale si spatiului retroperitoneal (pancreas inelar, vase aberante, ocluzie arteromezenteriala, enterochistoame).Simptomatologie: Voma este unul dintre primele semne ale ocluziei intestinale, care apare din primele ore de viata a copilului. In primele portii masele vomitive contin apele fetale inghitite si continut stomacal, ca ulterior sa apara si bila. In cazurile, cand obstacolul se gaseste mai sus de papila Vateri, bila lipseste. Dupa ce nou-nascutul este hranit voma devine mai abundenta si mai frecventa. in perioadele tardive ale ocluziei in masele vomitive se poate observa continut intestinal.

Scaunul poate lipsi complet sau poate fi de cateva ori in cantitati mici in dependenta de nivelul obstacolului. Ca regula scaunul meconial are о culoare surie, de о consistent vascoasa. In cazurile cand obstacolul este superior de papila Vater cantitatea si culoarea scaunului este obisnuit.

In primele ore de viata a copilului purtarea acestuia poate fi obisnuita. Dar odata cu cresterea frecventei vomei copilul devine nelinistit, refuza alimentarea. Masa corporala scade evident, se dezvolta semne de exicoza si toxicoza. Se constate modificari ale metabolismului electrolitic si a starii acido-bazice. Cresterea fenomenelor de intoxicare si progresarea modificarilor electrolitice sunt insotite de apatie, adinamia copilului, atenuarea reflexelor fiziologice. Tegumentele devin uscate, marmorate. Abdomenul devine balonat, in primele 2-3 zile pot fi observate undele peristaltice. Pentru ocluzia superioara este caracteristic bombarea abdomenului in regiunea epigastrica, care se micsoreaza dupa voma.

Diagnostic: Diagnosticul de ocluzie intestinala congenitala se pune in baza simptomatologiei prezente, care determina efectuarea unul examen radiologic al cavitatii abdominale in pozitie verticala la necesitate cu contrastarea tractului

digestiv .Prezenta a 2 spatii aeriene cu nivel orizontal de lichid si lipsa aerului in zonele inferioare indica la о ocluzie superioara.

Diagnostic Diferential: Ocluzie intestinala congenitala inferioara – radiologic prezenta a mai multor niveluri hidroaeriene relateaza la о ocluzie intestinala inferioara.

Tratament: Tratamentul unei ocluzii intestinale congenitale este chirurgical fiind dependent de agentul cauzal al maladiei.

3.Traumatismele organelor parenchimatoase.

La copii traumatismele sint foarte frecvente, recunoscindu-se drept cause: caderile, loviturile si accidentele de circulatie.In cazul accidentelor soldate cu politraumatisme, dupa ce ne convingem de starea semnelor vitale: respiratie, puls, stare de constienta; examenul abdomenului este foarte important. La inspectie se cauta eventualele plagi, hematoame sau escoriatii. Se face apoi o palpare blinda, superficiala. Tensiunea arteriala si pulsul trebuie urmarite cu atentie. O scadere sub 80 mmHg a tensiunii arteriale si o crestere a pulsului peste 120 pledeaza pentru hemoragie interna. Paloarea si senzatia de sete sint simptome cu aceeasi semnificatie.Rupturile splinei. In cadrul traumatismelor abdominale splina este organul parenchimatos cel mai frecvent lezat; ruptura poate fi unica sau multipla.Tabloul clinic contine, pe linga starea de soc, semne de hemoragie interna (paloare, scaderea TA, puls frecvent, slab batut si senzatia de sete), ca si un sindrom de iritatie peritoneala. Echimoze si escoriatii tegumentare, situate in regiunea splinei, au mare semnificatie in prezenta semnelor de mai sus.Rupturile rinichiului. La copii rinichiul se rupe mai usor din cauza unor particularitati de structura. Parenchimul si capsula renala sint mai putin rezistente, fasciile renale mai subtiri, iar grasimea perirenala, redusa proportional.Pentru precizarea diagnosticului, urografia efectuata in primele24 de ore adduce date valoroase.Substanta

de contrast, revarsata in afara ariei renale, arata o leziune parenchimatoasa cu interceptarea cailor urinare.Echografia este esentiala,aratind conturul rinichiului,starea cavitatilor,dar si hematomul perirenal.Traumatismele hepatice. Se situeaza pe locul 2 in privinta frecventei rupturilor organelor parenchimatoase la copil (dupa splina). Se intilnesc cu o incidenta de 10-30% in cadrul traumatismelor abdominale. In aproximativ 30% din cazuri se asociaza cu alte leziuni traumatice ale organelor parenchimatoase sau cavitare. Agentii etiologici traumatici sint comuni si reprezentati de contuzii severe abdominale sau toraco-abdominale ( lovitura directa, contralovitura sau strivire) si de plagile penetrante abdominale, toraco-abdominale sau lombo- abdominale. La nou nascuti ruptura de ficat are etiologie obstetricala.SEMNE CLINICE GENERALE.—Durerea este constanta, localizata in etajul abdominal superior, maxima in hipocondrul drept, uneori iradianta in umarul homolateral. Se asociaza cu distensie abdominala moderata si semne de ileus paralitic si iritatie peritoneala: greturi, varsaturi, constipatie, hipomobilitate a peretelui abdominal.—Semnele socului hipovolemic pot domina tabloul clinic, in hemoragiile masive, sau pot fi mai atenuate, cu tendinta de exprimare in timp. Uneori evolueaza spre compensare hemodinamica, sub tratament adecvat. Pacientii sint anxiosi, agitati, palizi, cu extremitati reci si umede, acuza sete. Tahicardia, pulsul filiform, hipotensiunea arteriala si oliguria sint elemente semiologice care anunta decompensarea hemodinamica.—Icterul este discret sau moderat, apare mai tardiv, dar nu obligatoriu, completind aceasta triada de diagnostic, descrisa de Finsterer.

Tratament – chirurgical.

4.Criptorhidia.

Criptorhidia este o anomalie de migrare a testiculului pe parcursul traiectului său normal de coborire. Se caracterizează prin absenta, după virsta de un an, a testiculului in scrot.Distingem două forme:- Criptorhidie (relenţie testiculară). Testiculul se opreşte in timpul coboririi pe traiectul său normal de migrare (abdominal, inghinal);- Ectopie veritabila. Testiculul părăseşte traiectul lui normal de coborire şi ajunge intr-o zonă in afara burselor (perineu, zona femurală).Cauzele: existenţa unui obstacol anatomic, disgenezia testiculară, insuficienţa hormonală, unul din elementele ale mai multor malformaţii.Semne clinice. Absenţa testiculului in bursă, cu atrofia bursei homolaterale. Testiculul este palpabil in formele inghinale şi imperceptibil in formele inalte (abdominală).Tratamentul poate fi medical sau chirurgical. Cel medical urmăreşte stimularea dezvoltării şi a migrării testiculului prin tratament hormonal. Tratamentul chirurgical este indicat in cazul nereuşitei tratamentului medical. Timpul optim al intervenţiei este pină la virsta de doi ani. Tehnica chirurgicală constă in coborirea şi fixarea testiculului in bursă, dacă pediculul vascular permite actul operator; in caz contrar, se efectuează o anastomoză vasculară dintre artera testiculară şi artera epigastrică.