Balistică judiciară · Penală, expertiza judiciară este admisă ca mijloc de probă, indiferent dacă o cer una sau toate părţile din proces, numai dacă organul judiciar o

Balistică judiciară

1

Lăcrămioara BĂLAN

BALISTICĂ JUDICIARĂ

Lumen2014


2

BALISTICĂ JUDICIARĂLăcrămioara BĂLAN

Copyright Editura Lumen, 2014Iaşi, Ţepeş Vodă, nr.2

Editura Lumen este acreditată CNCS

[email protected]@gmail.com

www.edituralumen.rowww.librariavirtuala.com

Redactor: Roxana Demetra STRATULATDesign copertă: Roxana Demetra STRATULAT

Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prinfotocopiere, scanare, multiplicare neautorizată, indiferentde mediul de transmitere, este interzisă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiBĂLAN, LĂCRĂMIOARA

Balistică judiciară / Lăcrămioara Bălan. - Iaşi :Lumen, 2014

ISBN 978-973-166-380-7

343.983623.5


3



Lumen2014


4

Pagină lăsatăgoală intenţionat


5

„Cine nu pedepseşte nedreptatea,porunceşte ca ea să fie facută.”

Leonardo da Vinci

Extras din volumul:Bălan, L. (2014). Balistică judiciară.

Iaşi, România: Lumen.


6Extras din volumul:

Bălan, L. (2014). Balistică judiciară.Iaşi, România: Lumen.



7

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................... 9

Capitolul I.NOŢIUNI INTRODUCTIVE ............................................ 13

1.1. Expertiza judiciară - noţiune şi importanţă ............. 131.2. Istoricul expertizei judiciare - Apariţia şi dezvoltareabalisticii judiciare ................................................................. 17

Capitolul II.CADRUL JURIDIC ............................................................... 27

2.1. Infracţiuni ce pot fi săvârşite prin utilizarea armelorde foc .................................................................................... 27

Capitolul IIIARMELE DE FOC ŞI MUNIŢIA ACESTORA -NOŢIUNI TEHNICE........................................................... 37

3.1. Arme de foc - definiţie, clasificare, construcţie şifuncţionare ........................................................................... 373.2. Date despre muniţia folosită de armele de foc........ 503.3. Elementele imediate de identificare şi elementeletragerii ................................................................................... 583.4. Examinarea tehnică a armelor de foc ....................... 613.5. Examinare muniţiei ..................................................... 68

Capitolul IVIDENTIFICAREA ARMELOR DE FOC DUPĂURMELE PRINCIPALE ALE TRAGERII...................... 73

4.1. Noţiunea de urmă a infracţiunii................................. 734.2. Identificarea criminalistică.......................................... 79




8

4.3. Identificarea urmelor principale lăsate de folosireaarmelor de foc ..................................................................... 834.4. Identificarea armelor de foc....................................... 864.5. Identificarea muniţiilor ............................................. 1084.6. Efectele produse de proiectil asupra ţintei............. 1134.7. Urmele sonore ale împuşcăturii ............................... 1174.8. Urmele luminoase ale împuşcăturii ......................... 118

Capitolul VLEZIUNILE PRODUSE DE ARMELE DE FOC....... 121

5.1. Expertiza medico-legală în caz de împuşcare ........ 1235.2 Aspecte generale ale leziunilor produse prin arme defoc ....................................................................................... 1255.3. Analiza orificiului de intrare..................................... 1285.4. Analiza orificiului de ieşire ....................................... 1385.5. Leziunile produse cu arme de foc speciale ............ 1395.6. Determinarea direcţiei şi distanţei de tragere ........ 1475.7. Diagnosticul diferenţial în cazul plăgilorîmpuşcate .......................................................................... 1625.8. Aspecte microscopice în plaga împuşcată.............. 1665.9. Fenomenul de “Backspatter”................................... 169

CONCLUZII......................................................................... 171




9

INTRODUCERE

” Ştiinţa are rolul de a ridica vălul dintre partea cunoscută şinecunoscută a lumii.”

K. Popper

Apariţia acestui domeniu distinct al tehniciicriminalistice, denumit mai mult sau mai puţin convenţional"balistică judiciară", a fost impus, pe de o parte, defrecvenţa folosirii armelor de foc în săvârşirea de infracţiuniiar, pe de altă parte, de particularităţile referitoare lacercetarea zonelor1, locurilor ce intră în categoria ”la faţalocului”, dar şi la examinările specifice desfăşurate înlaborator. Astfel se explică existenţa unei bogate literaturide specialitate, fie sub forma unor lucrări de sine stătătoare,fie sub forma unor părţi din manualele şi tratatele decriminalistică.

Balistica judiciară s-a dezvoltat ca domeniu desine stătător numai în deceniul al XX-lea al secolului nostru,în urma elaborării şi perfecţionării unor metode proprii deexaminare, cu precădere prin identificarea armelor prinintermediul urmelor formate atât pe tub, cât şi pe proiectil.

1 Lazăr Cârjan, Compendiu de criminalistică, Ediţia a II-a, revăzută şiadăugită, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004.




10

Până atunci problematica cercetării armelor defoc era abordată separat, în funcţie de profilul acestora –medicină legală2, balistica militară, criminalistică3 – înprezent fiind tratată într-un mod unitar. Dacă ar fi sădefinim domeniul în discuţie, raportându-ne şi la opiniileexprimate în literatura de specialitate, atunci trebuie săavem în vedere că balistica judiciară reprezintă o ramurădistinctă a tehnicii criminalistice, destinată examinăriiarmelor de foc şi urmelor acestora, sau produse de acestea,prin metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice specializate, înscopul determinant împrejurărilor în care a fost folosită oarmă de foc la comiterea unei infracţiuni şi al identificăriisale.

Deşi a preluat o serie de date din balisticagenerală, cum sunt datele referitoare la balistică exterioarăsau balistica ţintei, balistica judiciară se distanţează deaceasta prin obiectivele urmărite şi prin metodele la careapelează. Balistica judiciară, spre deosebire de balisticagenerală, îşi propune printre altele să identifice arma dupăurmele lăsate pe tub, să determine distanţa de la care s-atras după urmele secundare, să stabilească vechimeaaproximativă a împuşcăturii, etc.4

2 Gheorghe Scripcaru, Moise Terbancea, Medicină legală, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 2002.3 Gheorghe Scripcaru, Criminalistică, Ed. Sympozion, Iaşi, 2002.4 Noţiuni generale despre balistica judiciară, în Clasificarea armelor de foc,Universitatea spiru Haret, Universitatea Spiru Haret, Facultatea Dreptşi Administraţie Publică.




11

Investigaţiile proprii balisticii judiciare s-aurestrâns numai la armele folosite: săvârşirea de infracţiuni,respectiv armament uşor sau arme fabricate artizanal.

În prezent, datorită diversificării armamentuluide infanterie, de apărare, sau a celui folosit de grupele decomando, dar şi de formaţiuni teroriste, cercetareacriminalistică se diversifică prin forţa împrejurărilor.

Tehnic, investigarea balistică judiciară serealizează pe baza principiilor, regulilor generale cu privirela identificarea criminalistică5, precum şi prin apelarea lametode şi procedee comune cu cele ale altor ramuri aletehnicii criminalistice, microscopia de comparare, fotografiaîn radiaţii invizibile, analize spectrale, etc.6

5 Lazăr Cârjan, op.cit.6 Marian Ruiu, Investigarea omorului săvârşit cu arme de foc, teza de doctorat,Universitatea din Bucureşti, 2012.




12Extras din volumul:

Bălan, L. (2014). Balistică judiciară.Iaşi, România: Lumen.



13

Capitolul I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Expertiza judiciară - noţiune şi importanţă

Dezvoltarea ştiinţei şi lărgirea sferei lor deaplicare în toate sectoarele vieţii economice şi sociale aupermis justiţiei să găsească un puternic sprijin în rezultateleoferite de cercetările ştiinţifice şi tehnice. Organul judiciarare în primul rând sarcina de a stabili exact situaţia de faptsupusă judecăţii.7

Numai stabilind exact împrejurările de fapt alecauzei, organul judiciar poate soluţiona cauza respectivă,aplicând prevederile cuprinse în normele de dreptcorespunzătoare unei situaţii de fapt.

Din cele menţionate rezultă în mod cert căprobaţiunea este cea mai însemnată fază în activitateadesfăşurată de către organele judiciare, pentru stabilirealegăturii de cauzalitatea dintre ele, sunt necesare cunoştiintespeciale din domeniul ştiinţei, tehnicii şi artei.

Trebuie adăugat că, în anumite situaţii seimpune o activitate de cercetare deosebită, care nu se poateefectua, de regulă, decât în afara instanţei, sau numai cuajutorul unor mijloace tehnice speciale (tehnica de calcul,

7 Ovidiu Neicuţescu, Obiectivitate şi subiectivism în expertiza criminalistică,teză de doctorat, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,Chişinău, 2009.




14

imagini fotografice, fişe dactiloscopice sau antropometrice,etc.).

Datorită obligaţiei organelor judiciare de astărui prin toate mijloacele legale pentru stabilireaadevărului, ar fi de neconceput ca justiţia să nu foloseascăpentru atingerea scopului său toate posibilităţile pe care leoferă dezvoltarea actuală a societăţii. Folosirea pe scarălargă a tehnicii de calcul, a razelor Roentogen, infraroşii sauultraviolete, însuşirea spectrofometriei, a spectografiei,cromatografiei gazoase, a electroforezei, lărgirea de folosirea electronicii, dezvoltarea medicinei legale, toate acesteaconfirmă denumirea de ”epocă a probelor ştiinţifice”, datăperioadei în care trăim.

Într-o altă definiţie dată expertizei se arată căacel mijloc de probă prin care, pe baza unei activităţi decercetare ce foloseşte date şi metode ştiinţifice, expertuladuce la cunoştinţă acele fapte sau împrejurări care duc lastabilirea adevărului şi la corecta soluţionare a unei cauzeconstituite probă. Poate fi considerată probă şi acţiunea deinfăţişare a mijloacelor de convingere admise de lege,precum şi rezultatul acestei acţiuni.

Expertiza judiciară poate fi definită ca mijlocde probă prin care se aduce la cunoştiinţă, organelorjudiciare opinia unor specialişti cu privire la aceleîmprejurări de fapt pentru a căror lămurire sunt necesarecunoştiinţe deosebite, opinii care se formează pe baza uneiactivităţi de cercetare corectă a cazului şi a aplicării unor




15

date specializate, de către persoanele competentedesemnate de organele judiciare8.

Trebuie subliniat faptul că expertiza reflectă oteză ştiinţifică ce este confirmată în mod practic şi nu aduceorganului judiciar o părere interpretată pe calea simţurilor,fiind un raţionament fundamentat ştiinţific.

Rezultatul expertizei constituie o concluzie lacare se ajunge prin aplicarea regulilor şi legilor ştiinţei la uncaz particular.

Expertiza îndeplineşte o funcţie dublă:descoperă, prin aplicarea unor metode tehnice, date careinteresează obiectul procesului şi expune concluziiştiinţifice argumentate asupra unor lucrări, evenimente saupersoane.

Orice expertiză judiciară se poate efectuanumai în baza dispoziţiei organului competent, expertulfiind calificat drept mandatar al justiţiei. Expertiza estedispusă pentru a prezenta o opinie fundamentată ştiinţific şiuneori pentru a executa o obligaţie materială pe careinstanţa o va îndeplini. Nu poate fi dispusă o expertizăcăreia să i se transfere sarcina de a judeca fondul procesuluideoarece expertul are doar rolul de a-şi da avizul asuprafaptelor ce îi sunt prezentate sau pe care este însărcinat să leconstate.

Dovedirea sau stabilirea împrejurărilor de faptale unei cauze prin folosirea metodelor, mijloacelor şi

8 Emil Mihuleac, Expertiza judiciară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994.




16

datelor ştiinţifice garantează obiectivitatea probaţiunii însituaţiile cele mai dificile. Trebuie evidenţiată, de asemenea,influenţa însemnată şi deosebit de favorabilă asupraactivităţii organelor judiciare a expertizei judiciare, ce are rolde seamă în soluţionarea rapidă şi obiectivă a cauzelor.

Conform prevederilor Codului de ProcedurăPenală, expertiza judiciară este admisă ca mijloc de probă,indiferent dacă o cer una sau toate părţile din proces, numaidacă organul judiciar o socoteşte necesară pentru rezolvareacauzei respective, sau dacă legea prevede obligativitatea eiîn anumite situaţii9.

9 Octavia Maria Cilibiu, “Expertiza – mijloc de probă în procedurafiscală”, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria ŞtiinţeJuridice, Nr. 3/2011, pp. 173-186.



Continuarea acestui volum o puteţi lectura achiziţionând volumul de pe

sau din librăriile noastre partenere.

www.edituralumen.rowww.lumenpublishing.com

https://www.edituralumen.ro

https://www.lumenpublishing.com

Documents

Balistică judiciară · Penală, expertiza judiciară este admisă ca mijloc de probă, indiferent dacă o cer una sau toate părţile din proces, numai dacă organul judiciar o