https://biblioteca-digitala.ro
Copyright© 2001 - Editura BIC ALL
Toate drepturile sunt rezervate Editurii BIC ALL.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat fr permisiunea
scris a Editurii BIC ALL. Drepturile de distribuie în strintate
aparin în exclusivitate editurii.
Copyright©_ 2001 by BIC ALL Ali rights reserved.
The distribution of this book outside Romania. without the written
permission ofBIC ALL is strictly prohibited.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale MADGEARU,ALEXANDRU Rolul
cretinismului în fonnarea poporului român I Alexandru Madgearu -
Bucureti: Editura BIC ALL, 2001
184 p.; 21 cm (Esentiall)
ISBN 973-571-317-9 28
Editura BIC ALL
Comenzi la: URL:
Bucureti, Bd Timioara nr. 58, sector 6, cod 76548 tr 402 26 00 Fax:
402 26 10
tr 402 26 20 Fax: 402 26 30
[email protected] http://www.all.ro
Tiparul: n ~n Sibiu• Tel & Fax: 069/23.11.10
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
Cuprins
Capitolul I. Ptrunderea cretinismului în Dacia Roman
................ 18
Capitolul II. Cretinismul nord-dunrean pân la mijlocul secolului al
V-lea ............................... 33
Capitolul III. Generalizarea cretinrii (din a doua jumtate a
secolului al V-lea pân la începutul secolului al Vii-lea)
.................................................... 74
Capitolul IV. Cretinismul nord-dunrean în secolele VII-VIII .......
92
Concluzii
.........................................................................................
107
Abrevieri
.........................................................................................
138
Bibliografie
.....................................................................................
140
Abstract. The Role played by Christianity in the Genesis of the
Romanian People ..........................................
154
Plane
..............................................................................................
163
Index
...............................................................................................
174
Cuvânt înainte
Lucrarea de fa nu este o istorie a epocii vechi a cretinismu lui
pe teritoriul României. O carte despre primul mileniu al cretinis
mului românesc rmâne înc un deziderat. Nu ne ocupm aici de
feluritele chestiuni legate de cretintatea din provinciile sud
dunrene care au fcut parte din aria de formare a poporului român
(cele dou Moesii, Dacia Ripensis i Scythia); nu vom aminti (decât
tangenial) nici rspândirea cretinismului la neamurile barbare care
au stpânit teritoriul daco-roman.
În ultimii ani s-a scris mult despre cretinismul daco-roman i
despre vechimea evanghelizrii românilor. Arheologi i istorici ai
Bisericii s-au strduit a demonstra legtura indisolubil dintre
creti nism, romanitate i continuitate. Aceast legtur este o
realitate cu care suntem de acord, dar pe care dorim s o prezentm
mai nuanat decât s-a fcut, de obicei, pân acum.
Din pcate, aceast carte era deja scris atunci când a aprut o
lucrare de mare importan pentru ceea ce ne preocup: teza de doc
torat a colegului nostru ieean Nelu Zugravu, Geneza cretinismului
popular al românilor (Institutul Român de Tracologie, Bucureti,
1997). Am putut ine seama de ideile exprimate în ea doar la
redactarea final.
Le sunt profund recunosctor profesorilor care m-au îndrumat i mi-au
oferit sugestii, idei i informaii, care se regsesc în paginile
urmtoare: prof. univ. dr. Ion Bamea, prof. univ. dr. Alexandru
Bamea, prof. univ. dr. Ligia Bârzu, prof. univ. dr. Stelian
Brezeanu, dr. Petre Diaconu, dr. tefan Olteanu, prof. univ. dr.
Victor Spinei, dr. Al. Suceveanu, prof. univ. dr. Dan Gh.
Teodor.
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
Introducere
Etnogeneza este una dintre cele mai dezbtute probleme în
istoriografia româneasc, înc de la începuturile sale. Pentru orice
popor, problema originilor ocup o poziie însemnat în studierea
istoriei, mcar într-o anumit etap a evoluiei tiinei istorice. În
cazul poporului român, împrejurri istorice, dar i politice, au fcut
ca aceast chestiune a originilor s capete o importan ieit din comun
i o netgduit constan - fapt care deosebete istoriografia româneasc
(în special cea contemporan) de alte istoriografii europene.
Deoarece formarea unui popor este în primul rând un proces de natur
cultural, studierea etnogenezei românilor nu se poate face fr a lua
în discuie religia i procesul de acculturaie specific ei, care este
convertirea (aadar, cretinarea).
Legtura dintre etnogenez i cretinare a fost susinut de-a lungul
timpului de ctre numeroi istorici români, iar originile
cretinismului românesc au fost cutate în epoca daco-roman. Dar, pân
la descoperirea unor mrturii arheologice (ceea ce s-a întâmplat, de
fapt, mai ·ales în ultimele cinci decenii), singurul argument solid
(ce-i drept, i foarte însemnat) al vechimii daco-romane a cretinis
mului românesc a rmas terminologia cretin de origine latin din
limba român. Dup cum mult vreme au lipsit probele materiale ale
continuitii etnice, tot aa au lipsit i dovezile materiale ale
cretinrii populaiei romanice nord-dunrene. Au fost astfel posibile
teorii care plasau cretinarea românilor într-o epoc târzie, în urma
i datorit bulgarilor i chiar a maghiarilor. Am avut astfel surpriza
s întâlnim, într-o lucrare a marelui bizantinolog Dimitri
Obolensky,
https://biblioteca-digitala.ro
•
Existena terminologiei cretine latine nu implic de la sine i
existena unui cretinism nord-dunrean în epoca migraiilor. Dimpo
triv, ea a fost adus uneori drept argument în sprijinul teoriei
imigrrii populaiei romanice de la sudul Dunrii, unde cretinismul de
expresie latin se gsea, pân la invazia slavilor, într-o stare
înfloritoare. Printre cei care au susinut aceast teorie s-a numrat
i D. Onciul, care era de prere c, dup 275, în Dacia a rmas o parte
a populaiei, care a fost îns sporit ulterior printr-o masiv
imigrare a romanicilor sud-dunreni, desfurat în secolele VII-VIII.
Daco romanii convertii la cretinism în timpul lui Constantin cel
Mare ar fi fugit peste Dunre în momentul invaziei hunice, iar
cretinismul românesc s-ar putea explica doar prin imigraia
romanicilor cretini din secolul al VII-lea2
• J. Zeiller, aceptând teoria lui Onciul, arta c "l'existence en
Roumanie d'une Eglise d'origine latine n'implique nulle obligation
de reconnaître une christianisation prealable de la Dacie Trajane
au ne ou au Ille siecle"3
. Este corect observaia c doar terminologia cretin de origine latin
nu este suficient pentru a dovedi permanena cretinismului la nordul
Dunrii. Ea probeaz doar originea latin a cretinismului românesc.
Foarte recent, un tânr cercettor aprecia c "explicaia cea mai
fireasc a originii acestui vocabular cretin este proveniena sa din
mediile cretine vorbitoare de limb latin existente în Dobrogea i în
sudul Dunrii, acestea din urm, în faa ameninrii slave, migrând ctre
nord cu începere din secolul al VIII-lea, înainte ca influena
limbii slave s se poat exercita masiv asupra vocabularului cretin
deja constituit'"'.
Pentru a dovedi o continuitate a cretinismului la nordul Dunrii
sunt necesare mrturii capabile s arate c la noua religie se
convertise o parte considerabil dintre daco-romani, în perioada
anterioar dizlocrii romanitii cretine sud-dunrene. În lipsa unor
asemenea mrturii, teoria cretinrii romanicilor nord-dunreni prin
cei sud-
1 D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe
500-1453, London, 1971 : 207.
2 Onciul 1968: I, 251-255; II, 9-12, 163-164. J Zeiller 1918: 40. 4
Timotin 1998: 152 (vezi, în general, 150-152).
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 11
dunreni nu ar putea fi, practic, respins. Or, aceste indicii nu pot
fi fumizate decât de ctre dc.:.;operirile arheologice.
În aceast carte vom încerca s artm în ce msur desco peririle
arheologice pot sprijini ideea continuitii dintre cretinismul
daco-roman i cel românesc. De asemenea, vom analiza raportul dintre
romanizare i cretinare, precum i rolul jucat de cretinism în
desvârirea sintezei daco-romane, în formarea poporului român i a
identitii sale spirituale.
Înainte de toate, trebuie s aruncm o privire general asupra relaiei
dintre romanitate i cretinism, altfel nefiind posibil o discu ie
asupra legturii dintre romanizare i cretinare. O prim obser vaie
poate fi fcut asupra rolului Imperiului Roman în pregtirea
condiiilor rspândirii noii religii. Avem în vedere unificarea
econo mic, politic i cultural a lumii mediteraneene. În condiiile
ruperii hotarelor materiale i mentale dintre diferitele regiuni i
popoare, statul roman a devenit o lume în general unitar, în care
circulaia oamenilor i a ideilor a fost facilitat i de excelenta
reea de drumuri. Expansiunea teritorial a cretinismului nu a avut
decât de profitat de pe urma acestei situaii 5 . Înii Prinii
Bisericii au remar cat importana existenei Imperiului Roman pentru
rspândirea
Evangheliei. Astfel, în viziunea lui Origene (Contra lui Ce/sus,
II. 30), existena Imperiului face parte din planul divin al
mântuirii omenirii, deci el are un rol pozitiv în Istorie.
Înainte de 313, atitudinea cretinilor fa de Imperiul Roman a
oscilat între dou tendine, care îi gsesc primele expresii deja în
Noul Testament. Prima, reprezentat îndeosebi de Sf. Hippolit
Romanul (170-236), este net antiroman. Imperiul este considerat o
încarnare a diavolului, este condamnat i i se prevede sfâritul
apro piat, care va coincide cu sfâritul lumii. Cealalt tendin nu
este contestatar, ci încearc s gseasc un modus vivendi între
Biseric i Stat, proclamând loialismul cretinilor fa de împrat.
Tertullian (Ad Scapulam, 2) afirma: "Cretinul nu dumnete pe nimeni,
cu atât mai puin pe împrat, pentru c, tiind c acesta e pus de
Dumnezeu, socotete necesar s-l iubeasc i pe el, s-l respecte, s-l
cinsteasc, s-i doreasc mântuirea cu întregul Imperiu Roman,
pân
5 Simon 1972: 65-69.
12 Alexandru Madgearu
la sfâritul veacului, cci el va dura pân atunci". Mai mult,
Tertullian socotea c împratul este al doilea dup Dumnezeu. Dar,
acelai Tertullian fcea o net distincie între Romani i Christiani.
Cretinii nu sunt ostili Imperiului i pgânilor (Romani), dar ei
formeaz un grup aparte6
•
Doar dup "pacea Bisericii" a devenit posibil identificarea Cretin
tii cu Romanitatea, în condiiile în care Imperiul devenea cretin.
Scriitorii cretini din secolele IV-V au dat expresie unei contopiri
a cretinismului cu patriotismul roman. Într-o epoc în care lumea
roman, devenit acum o Romania, încerca s reziste presiunii bar
bare, pentru un autor ca Sf. Ambrozie, cretinismul ortodox se
supra punea Romanitii, barbarii neputând fi decât ori pgâni, ori
eretici (aa cum mai târziu va afirma i Salvianus, De Gubernatione
Dei, 677: aut barbari aut pagani sini aut heretici}8. Pentru poetul
Prudeniu, problema se punea la fel de tranant, cuplului antinomic
Romani I Barbari asociindu-se cuplul Christiani I Paganl. Este
drept
6 Despre atitudinea cretinilor fa de Imperiul Roman, vezi, între
altele: F. Paschoud, Roma Aeterna. Etudes sur le patriotisme romain
dans /'Occident latin a l'epoque des grandes migrations, Neuchatel,
1967: 172-179; J. Beaujeu, Les
apologt!:tes et le culte du souverain, în voi. Le culte des
souverains dans l'Empire
Romain, Geneve, 1973: 103-136; P. Siniscalco, L'idea dell'eternita
e delia fine di Roma negii autori cristiani primitivi, "Studi
Romani", 25, 1977, I: 1-26.
7 J. Beaujeu, op. cit.: 129, 135. 8 F. Paschoud, op. cit.: 169-332;
Simon 1972: 420. 9 F. Paschoud, op. cit.: 229-233; J. Fontaine,
Romanite et hispanite dans la
/itterature hispano-romaine des IV' et V' sit!cles, în voi.
Assimilation et resistance a la
cu/ture greco-romaine dans le monde ancien, Travaux du VI • Congres
lnternationa/ d'Etudes C/assiques, Bucarest-Paris, 1976: 315.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 13
c Sf. Augustin i Salvianus au adoptat o atitudine diferit. Pentru
ei, barbarii sunt un instrument al voinei lui Dumnezeu, care-i
pedepsete pe romanii deczui i pctoi. Trebuie observat îns c aceasta
nu este o apologie a barbarilor i a barbariei ori o respingere a
romanitii, ci o justificare teologic a victoriei barbarilor asupra
romanilor. (Eveni mentul care a stimulat naterea acestei atitudini
a fost prdarea Romei de ctre Alaric, în 410)JO.
Dac în epoca anterioar edictului de la Milano, cretinismul nu putea
fi un factor de romanizare, cci el nu era purttorul valorilor
culturii romane, ulterior noua religie i-a subsumat aceste valori.
Nu este întâmpltor faptul c termenul Romania, care atest
sentimentul unitii "naionale" în faa barbariei, a aprut tocmai în
vremea lui Constantin cel Mare11
• Doar începând din secolul al IV-iea, creti narea a putut deveni
i un factor de romanizare. În ce msur aceast posibilitate s-a
transformat în realitate, vom încerca s stabilim pe parcursul
acestei lucrri. De aceea, chiar dac în Dacia Roman au existat
cretini, eventuala rspândire a noii religii printre autohtoni nu a
putut juca nici un rol în procesul romanizrii lor, la acea dat.
Doar dup retragerea autoritilor romane din Dacia (fapt care pentru
eventualii cretini din Dacia a fost echivalent cu un edict de
toleran) i, mai ales, începând din vremea lui Constantin cel Mare,
se poate vorbi de posibilitatea unei aciuni conjugate a romanizrii
i cretinrii.
Dar, pentru a stabili care a fost relaia dintre romanizare i
cretinare, se cuvine s începem prin a preciza ce este romanizarea.
Într-un remarcabil studiu, Nicolae Gudea o definea astfel: "un
proces istoric foarte complex, de o anumit durat, în continu
dezvoltare (evoluie) prin care o populaie "barbar" (din punctul de
vedere al romanilor), trind în condiiile economice, social-politice
i spirituale ale imperiului roman, a preluat formele vieii
economice, cultura ma terial, organizarea social i politic i
cultura spiritual de tip roman i le-a însuit. Locul cel mai
important în acest proces dia lectic îl ocup viaa material, care
condiioneaz toate celelalte aspecte ale procesului, proces care se
concretizeaz i atinge apogeul
1° F. Paschoud, op. cit.: 234-275, 293-310, 328-329. 11 Ibidem: 18,
nota 30.
https://biblioteca-digitala.ro
14 Alexandru Madgearu
prin preluarea limbii latine" 12 • Factorii prin care s-a svârit
roma
nizarea au fost: administraia, armata, veteranii, colonitii, oraele
i dreptul roman. Procesul a cunoscut trei etape. Înainte de
cucerirea Daciei s-a exercitat o influen roman care a pregtit
romanizarea; a doua etap este coextensiv cu durata stpânirii
romane, iar etapa final, de desvârire a romanizrii, a fost
condiionat de pstrarea legturilor fostei provincii romane cu
Imperiul, pân în secolul al VI lea 13 •
•
În aceast perspectiv, credem c se poate trasa o paralel intre
procesul de romanizare i cel de cretinare. În primul rând, ambele
sunt procese de tipul acculturaiei, care implic atât adoptarea unei
culturi strine, cât i conservarea unor elemente aparinând
vechii culturi. Asupra elementelor lingvistice i culturale
autohtone (dacice, în cazul pe care îl discutm), nu este nevoie s
insistm.
12 Gudea 1975: 98. 13 Ibidem: 105-108. 14 H. Daicoviciu 1984:
137-138.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 15
Trebuie s amintim îns c i în cretinism au supravieuit, în msur mai
mic ori mai mare, diferite rmie pgâne. De fapt, s-ar putea spune c
nicieri cretinarea nu a fost deplin. Sub diferite forme, religia
popular a meninut ritualuri i credine pgâne. Canoanele conciliilor
i alte texte teologice medievale sunt pline de condamnri ale
diferitelor reminiscene pgâne. Nu este mai puin adevrat c i
Biserica a fost nevoit s accepte i s cretineze o serie de practici
pgâne care nu contraveneau flagrant dogmaticii cretine, tocmai
pentru a înlesni convertirea în mas15 .
În al doilea rând, procesul de romanizare poate fi privit ca un
proces de convertire, el fiind astfel similar cretinrii. Potrivit
lui A. D. Nock, convertirea este, spre deosebire de aderen, un
proces spiritual care implic interiorizarea unei ideologii
(religioase), nu doar simpla practicare a unor rituri 16
• Socotim c aceast definiie se poate extrapola i pentru romanizare,
dac înlocuim religia cu forma mentis roman. Vasile Pârvan observa c
"marea putere a Romei, nou ni se arat în aceea c înfia, pentru sine
ca i pentru toate popoarele pmântului ( ... ) un nou fel de
religiune. Pentru întâia oar i - pân azi - pentru cea din urm, în
istoria omenirei se cre acel mre concept al Statului-Zeu, cu
teribila voin a unei diviniti
abstracte, Roma( ... ). A fi roman însemna a fi un om de specie
unic, a fi membru al imensului colegiu religios militant al
adoratorilor Romei ... "17
• La concluzii similare ajungea i Andrei Cornea, în interesanta sa
carte despre morfologia culturii antichitii târzii. Fie ne îngduit
s citm in extenso un pasaj: "Aderarea la numele de "roman" ( ... )
ofer totul oamenilor ce pierduser totul: salvarea i
restaurarea( ... ); "miracolul" romanizrii este în esena sa,
asemntor scenariului iniierii mistice: mai întâi neofitul este
"umilit", "strivit", chiar "ucis" spiritualmente, pentru a putea fi
apoi "înlat" i pentru a
15 Bibliografia acestei chestiuni este enonn. Citm câteva studii,
dintre care unele se refer i la elementele pgâne din folclorul
românesc: Dufourcq 1903; Schmitt 1976: 941-953; Frend 1980; Le Goff
1986: 7-84; Beza 1928; Popinceanu 1964: 20-55; Eliade 1995: 259;
Iorga 1985 a: 185-189; Zugravu 1997.
16A. D. Nock, Conversion. The Old and New in Religionfrom Alexander
the Great to Augustine of Hippo, London, 1961: 8. Nu ne-a fost
accesibil. Citm dup Helgeland 1979: 818.
17 V. Pârvan, Parenta/ia, în Idem, Scrieri, ed. A. Zub, Bucureti,
1981: 538.
https://biblioteca-digitala.ro
16 Alexandru Madgearu
•
Iat, deci, c între romani7Jlre i cretinare exist unele ase mnri
tipologice, care se constituie în premise ale unei posibile
corelaii între cele dou procese. În ce msur aceast corelaie a
existat, aceasta este una dintre problemele pe care i le pune
cartea de fa.
Înainte de a încheia aceast introducere, ne rmâne s explicm de ce
am ales limitele cronologice ale secolelor IV i VIII. În privina
limitei inferioare, am artat c pân în secolul al IV-iea era impo
sibil o corelare a cretinrii cu romanizarea. Totui, este necesar i
o investigaie preliminar asupra posibilitii ptrunderii
cretinis
mului în Dacia, înaintea retragerii aureliene. Primul capitol îi
este consacrat. Pe de alt parte, secolele VII-VIII au fost o
perioad de ruptur, de discontinuitate cultural (vezi, pe larg, în
lucrarea noastr Continuitate i discontinuitate cultural la Dunrea
de Jos în secolele VII-VIII, Editura Universitii Bucureti, 1997).
La captul acestei epoci de tranziie, într-o mare parte a ariei
locuite de proto români s-a constituit i s-a rspândit cultura
Dridu. Geneza culturii Dridu (în cursul secolului al VIIl-lea)
constituie o limit cronologic important, pe care o putem considera
punctul final al investigaiei
noastre. Mai adugm c, dup prima treime a secolului al VII-iea (care
corespunde epocii lui Phokas i Heraklios), contactele econo mice i
culturale dintre aria carpato-dunrean i Imperiul devenit acum
Bizantin s-au redus foarte mult. Când Imperiul a revenit la Dunre
la finele secolului al X-lea, el nu mai era roman decât cu numele
pstrat ca un factor de legitimitate istoric; el devenise
grec.
18 A. Cornea, Mentaliti culturale i forme artistice în epoca
romano bizantin (300-800), Bucureti, 1984: 68-69.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 17
De fapt, am fi putut opri investigaia noastr în secolul al VI lea,
dac nu ar fi absolut necesar o discuie atent pe marginea unor
vestigii arheologice din secolele VII-VIII (ne referim la
mormintele de incineraie i la problema raporturilor dintre ritualul
incineraiei i cretinism). Tot prin secolul al VII-iea se încheie
prima etap a procesului de etnogenez a românilor (când a fost
desvârit roma nizarea), urmat de cea final, în secolele VIII-IX,
când se crista lizeaz ca atare limba român (concomitent cu
celelalte limbi romanice)19
• În secolul al VII-iea s-a petrecut i dizlocarea unei pri a
populaiei romanice sud-dunrene (din cauza invaziilor slavilor). Dac
se poate dovedi c romanicii nord-dunreni erau în linii mari cretini
înaintea acestor eventuale imigrri de la sud la nord de Dunre,
atunci se poate admite i descendena cretinismului româ nesc din
cel al populaiei daco-romane din secolele IV-VII. (Quod erai
demonstrandum ).
Paginile care urmeaz vor încerca s arate c procesul de cretinare a
decurs în paralel i în legtur cu desvârirea roma nizrii, adic a
fost o parte indisolubil a relaiilor meninute de daco romani cu
lumea roman i cretin de la sudul Dunrii.
19 Vezi îndeosebi Ivinescu 1980: 177-180; Teodor 1980 a:
75-83.
https://biblioteca-digitala.ro
în Dacia Roman
La începutul secolului al IV-iea, adic imediat înaintea "Pcii
Bisericii", cretinismul era rspândit într-o msur mai mare doar în
Asia Mic, sudul Thraciei, Cipru, Edessa, Roma. În aceste zone, cre
tinii reprezentau circa o jumtate din populaie. În schimb, în alte
pri, noua religie se difuzase mai puin. Ea era, de exemplu, practic
inexistent în Gallia central i nordic sau în Britannia. In Dalmaia
i în provinciile de la Dunrea infeÎ"ioar i mijlocie - deci în veci
ntatea fostei Dacii Traiane - cretinismul era de asemenea mai puin
rspândit, în comparaie cu zonele de mare concentrare cretin
1•
A ptruns cretinismul i în Dacia Roman ? Diferii cerce ttori au
rspuns afirmativ. S-i lsm la o parte pe cei care, fr nici un fel de
dovezi i fr o cunoatere real a cretinismului în primul su secol, au
afirmat ptrunderea noii religii chiar i în Dacia pre roman2.
Ipoteza predicrii Sfântului Apostol Andrei la nordul Dunrii,
frecvent susinut de istorici laici i mai ales bisericeti, nu se
întemeiaz pe nimic. Nici mcar prezena acestuia în Dobrogea nu
. -3 este sigura . Istoricii mai vechi au admis existena cretinilor
în Dacia
Roman, pe baza unui pasaj din Tertullian (Adversus ludaeos, 7),
în
1 F. Lot, Lafin du monde antique et le debut du Moyen Âge, Paris,
1936: 42.
Vezi mai recent la Gudea, Ghiurco 1988: 96-98 i Zugravu 1997:
182-186. 2 Popescu-Spineni 1934: 42-43; Mehedini 1941: 44-46; I. N.
Floca, Consi
deraii privind începuturile cretinismului i problema existenei unei
Biserici orga nizate pe pmântul rii noastre, MA, 17, 1972, 9-10:
698; Rlmureanu 1974: 174.
3 Vezi demonstraia fcut de Pippidi 1967: 483-490, precum i foarte
documentatul capitol din Zugravu 1997: 143-155.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 19
care dacii (alturi de scii i sarmai) erau inclui printre neamurile
(gentes) cretinate. Textul dateaz din anul 197. Critica fcut de
ctre A. Iordnescu i apoi de ctre D. M. Pippidi4 a stabilit c acest
pasaj nu poate fi luat în seam într-o discuie istoric, deoarece
Tertullian inea s demonstreze c noua religie se rspândise deja în
toat lumea locuit (Oikumene). Neamurile enumerate fixau tocmai
limitele acestei lumi. S mai adugm c dacii din acest text nu pot fi
locuitorii Daciei Romane, ci dacii liberi. Or, este imposibil ca
acetia s fi cunoscut atât de repede cretinismul. A mai fost invocat
i alt izvor, un pasaj din "Comentariul la Evanghelia dup Matei",
scris de Origene, în care sunt iari pomenii dacii, de aceast dat
îns printre popoarele care înc nu au fost cretinate. (Unii
cercettori au tradus greit pasajul, înelegând afirmaia lui Origene
în sensul c doar cea mai mare parte a dacilor nu trecuse înc la
cretinism)". Iat deci c aceste izvoare literare, contradictorii i
vagi, nu cuprind decât afirmaii fr acoperire, fcute în scopuri
apologetice. Ele nu pot sluji drept argumente pro sau contra, în
discuia pe marginea vechimii cretinismului daco-roman. La aceast
concluzie ajunsese deja Vasile Pârvan, în 1911 5
• Cu toate acestea, chiar i dup severa critic fcut de D. M.
Pippidi, unii autori au continuat s invoce textele lui Tertullian i
Origene ca dovezi ale ptrunderii cretinismului în Dacia Roman
6•
Singurele argumente valabile pot fi aduse de descoperirile
arheologice. Vasile Pârvan, la vremea sa, era nevoit s apeleze la o
"necesitate logic-istoric" i la o unic descoperire: o inscripie
fune rar (pierdut) de la Napoca, a orientalei Aurelia Marina, care
purta - dup prerea lui Pârvan - monograma lui Hristos7
• În realitate, pretinsa monogram (care probabil nici nu exista ca
simbol cretin înaintea începutului secolului al IV-iea) era o sigl
pentru cuvântul latin OPT(O), care fcea parte din formula final a
inscripiei8 •
4 lordiinescu 1940: 193-204; Pippidi 1967: 481-483. Vezi acum i
Zugravu 1997: 175-176.
5 Pârvan 1992: 202-203 6 Giurescu 1975: 139-140; Teodor 1991: 52. 7
Pârvan 1992: 203-208 8 C. Daicoviciu 1936: 195-199.
https://biblioteca-digitala.ro
20 Alexandru Madgearu
Ulteri&, îns, au fost descoperite alte vestigii, care pot
indica ptrunderea cretinismului în Dacia Roman. Atragem atenia
c
unele dintre ele se pot data i mai târziu, dup 275, în timp ce
altele au un caracter cretin nesigur. De asemenea, unele nu sunt
propriu zis cretine, ci gnostice. Sunt cunoscute 8 geme gnostice,
datate în secolul al Iii-lea (anterioare retragerii aureliene),
descoperite la: Porolissum (1)9
, Porolissum (11)10 , Romula (1)11
Orlea13 , Micia (trei exemplare)14
•
•
9 N. Gostar, L. David, O gem gnostic în Muzeul istoric din Cluj, în
voi. Activitatea Muzeelor, Cluj, 1956: 135-138; Ionescu 1973: 88,
nr. l; Horedt 1982: 218, nr. A. 2; Barnea 1985: 101, nr. I. 11;
Gudea, Ghiurco 1988: 160-161, B. a. l.
10 Ionescu 1973: 88, nr. 2; E. Lako, N. Gudea, Despre o gem gnostic
cu inscripie din Muzeul de istorie i art din Zalu, AMP, 3, 1979:
449-450; N. Vlassa, Despre inscripia unei geme magice de la
Poro/issum, "Marisia", 10, 1980: 65-68; Horedt 1982: 218, nr. A. 3;
Dilnilli 1982: 737, nr. 17; Barnea 1985: 101, nr. I. 10; Gudea,
Ghiurco 1988: 161, B. a. 2.
11 Gh. Popilian, O gem gnostic la Romu/a, SCN, 5, 1971: 211-213;
Ionescu 1973: 90, nr. 5; Gudea, Ghiurco 1988: 162, 8. a. 3.
12 D. Benea, O gem gnostic din coleciile Muzeului Regiunii Porile
de Fier, RM, 9, 1972, 4: 346-347; Ionescu 1973: 90-91, nr. 6; S.
Sanie, Classica et Orienta/ia (IV), SCIVA, 37, 1986, l: 76-79;
Gudea, Ghiurco 1988: 162-163, 8. a 4.
13 Ionescu 1973: 89-90, nr. 4; Toropu 1976: 109; Gudea, Ghiurco
1988: 165, B. a. 12.
14 L. eposu-David, Gemele i camee/e din Muzeul arheologic din Cluj,
în Omagiu lui C. Daicoviciu cu prilejul împlinirii a 60 de ani,
Bucureti, 1960: 527- 528; Eadem, O gem de la Micia cu reprezentarea
lui Harpocrate, SCIV, 15, 1964, 2: 257-262; Gudea, Ghiurco 1988:
165-166, B. a. 2. 1, B. a. 2. 3, B. a. 2. 4.
15 Vlassa 1976: 219-224; Dlinilli 1982: 733, nr. l; Horedt 1982:
218, A. l; Barnea 1983: 263-264, nr. 14; Barnea 1985: 101, nr. I.
9; Gudea, Ghiurco 1988: 171, B. b. 3; Zugravu 1997: 179.
16 D. Benea, A. chiopu, Un mormânt gnostic la Dierna, AMN, 11,
1974: 115-125; N. Vlassa, O nou plcu de aur gnostic de la Dierna,
AMN, 14, 1977: 205-219; Mlirghitan 1980: 163-164; Gudea, Ghiurco
1988: 182-183, B. g. 1-2.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 21
(Pe atunci, Orova continua s fie stpânit de Imperiul Roman).
Gnosticismul a fost un curent religios oriental, aprut înaintea
cretinismului (avem aici în vedere doar gnosticismul antic, nu
Gnoza în sensul ei extins17). Au existat i secte gnostice care se
pre tindeau cretine, dar este binecunoscut ostilitatea Prinilor
Bisericii împotriva acestor pseudo-cretini. Printele Ion Ionescu
este de aceea îndreptit s considere c piesele gnostice nu sunt
dovezi ale ptrun derii cretinismului i c, eventual, doar indirect
se poate presupune c pe lâng gnostici, existau i cretini 18 •
Dou monumente funerare cu reprezentarea banchetului fune bru,
descoperite la Gilu 19 i Turda (Potaissa}2°, sunt considerate
cretine, deoarece ambele înfieaz câte o farfurie cu un pete i o
pâine crestat în form de cruce (panis decussatus) - simboluri
paleocretine. Autorii descoperirilor, urmai i de ali cercettori21 ,
admit caracterul cretin al acestor reprezentri. În schimb, I. I.
Russu era sceptic, iar D. Protase i N. Zugravu nu sunt de acord cu
carac terul cretin al monumentelor22
• Dup prerea noastr, este foarte posibil ca asocierea petelui i a
pâinii crestate - aceasta din urm, frecvent pe reprezentrile
cretine din secolele II-III - s fie un indiciu al caracterului
cretin, ori, mai bine zis, criptocretin al celor dou monumente.
(Simbolurile cretine au fost integrate într-o repre zentare care,
pentru profani, putea trece drept pgân).
Recent, un cercettor al trecutului cretinismului românesc a atras
atenia asupra unor monumente funerare din Dacia Roman, care poart
alte simboluri paleocretine: delfinul asociat cu un tri dent,
precum i alte reprezentri, care pot fi îns i necretine (via
de
17 Vezi opera fundamental a lui Ioan Petru Culianu, Gnozele
dualiste ale Occidentului, Bucureti, 1995.
18 Ionescu 1973: 92-96. 19 A. Bodor, Un nou monument funerar de la
Gilu înfiând banchetul
funebru, în voi. Omagiu lui C. Daicoviciu ... : 41-53. 20 Z. Milea,
V. Fenean, Monument funerar de la Potaissa, reprezentând un
banchet funerar, RM, 3, 1966, 3: 267-268. 21 Protase 1966: 143, nr.
li; Blrbulescu 1980: 179, nota 99; Blrbulescu
1982 a: 64-65; Gudea, Ghiurco 1988: 184-185, C. a. 2, C. a. 3; Rusu
1991: 91; Ionescu 1998: 18.
22 Russu 1958: 331-332.; Protase 1966: 143; Zugravu 1997:
180-181.
https://biblioteca-digitala.ro
22 Alexandru Madgearu
vie, perechea de puni)23 • Este vorba în principal de un monument
de la Potaissa24 (altul decât cel prezentat mai sus), pe care este
repre zentat un delfin însoit de un trident, i care mai prezint,
se pare, i alte simboluri cretine (Alpha i Omega, vrejuri de ieder,
vrejuri de vi de vie). Simbolistica înfiat pe celelalte monumente
aduse în discuie (de la Apulum, Mic ia, Sarmizegetusa, Cei) nu ni
se pare suficient de concludent pentru a admite caracterul lor
cretin.
Una dintre cele mai interesante descoperiri este o inscripie
funerar de la Napoca, din secolul al Iii-lea, transformat ulterior
(cândva în secolul al IV-iea) în baz de sarcofag. În litera O din
text a fost incizat o cruce, iar monograma care conine formula
final
OPT(o) S(it) T(ibi) T(erra) L(evis) cuprinde i literele A i n -
care au fost interpretate ca având semnificaie cretin. C.
Daicoviciu considera c aceste elemente au fost adugate în secolul
al IV-iea, când monumentul a fost refolosit i cretinat25 • În
realitate, pretinsele litere A i n sunt, de fapt, A i E, ele fcând
parte din prescurtarea formulei finale. Doar crucea din litera O
este un simbol cretin26 . D. Protase a mai observat îns c "era i
este oare logic ca semnul crucii s se fi aplicat pe o piatr de
inscripie funerar pgân când aceasta, în secolul IV, a fost
transformat în sarcofag, care atunci s-a îngropat definitiv, fr ca
monumentul astfel "cretinat" s mai poat fi vzut de adepii noii
credine ?"27
• Într-adevr, inscripia se afl în interiorul sarcofagului, pe
fundul lui. De aceea, D. Protase este îndreptit s conchid c acea
cruce s-a putut aduga înaintea retra gerii aureliene, de ctre un
criptocretin28 • În ceea ce ne privete, subscriem la interpretarea
lui D. Protase. Deci, monumentul se poate înscrie printre mrturiile
care dovedesc existena cretinilor în Dacia înaintea retragerii
aureliene.
23 Ionescu 1998: 14-21. Vezi i Timotin 1998: 61. 24 Z. Milea, Un
coronament de altar funerar descoperit la Potaissa, SCIV,
24, 1973, 3: 539-540. 25 C. Daicoviciu 1936: 199-200. Vezi i C.
Daicoviciu 1948: 120, nr. 3. 26 Protase 1985: 334. 27 Ibidem: 335.
28 H. Daicoviciu 1984: 169, nota 120 este de prere c "nu exist
temeiuri
serioase pentru acceptarea acestei ipoteze".
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 23
· Dintr-o construcie roman de la Gomea, jud. Cara-Severin (punctul
Cunia de Sus) provine un opai datat în mod sigur în secolul al
III-iea, care, în locul unde ar fi trebuit s se afle numele
productorului, prezint un motiv decorativ care a fost apropiat de
reprezentarea chrismon-ului (literele X i R suprapuse - ca
abreviere a numelui lui Hristos). Alturi de aceast monogram au mai
fost citite i literele A i O, vzute i ele tot ca simboluri
cretine29• Nu este sigur c aceast reprezentare reproduce simbolul
cretin;
chrismon-ul este specific pentru secolul al IV-lea30 . Totui,
atribuirea
cretin a acestui obiect nu poate fi exclus cu desvârire. Din
castrul Praetorium II (Racovia, jud. Vâlcea) provine o
plac de gresie (înc inedit), decorat cu o cruce i cu
inscripia
•
Petele era unul dintre cele mai rspândite simboluri cretine în
secolele I-III.
•
Ni se pare indiscutabil caracterul cretin al acestui vas. El este
con-
29 O. Bozu, Consideraii cu privire la un opai paleocretin
descoperit la Gornea, judeul Cara-Severin, "Banatica", 7, 1983:
226-227. Vezi i Rusu 1991: 90, PI. VI/5.
3° Caracterul cretin al opaiului de la Gomea este respins de Dlnill
1984 c: 158 i Dlnill 1986 a: 79, dar pe baza unei descrieri care
este incomplet (obiectul înc nu fusese publicat).
31 Dlnill 1984 b: 331, 336-337; Rusu 1984: 61, nr. 88 (plac de
calcar); Gudea, Ghiurco 1988: 198, D. f. 2. (plac de gresie);
Barnes 1988: 122 (plac de gresie). Gramatopol 1982: 227 vorbete de
o amulet cretin cu cruce, ochiul în triunghi i numele lui
Hristos(?!).
32 Dlnill 1984 b: 337, 339; Gudea, Ghiurco 1988: 186, 191, C. b. 3,
C. d. 3, PI. XXXV; Rusu 1991: 87, 91; Dvorski 1996: 47.
n Blrbulescu 1994: 172, fig. 37/2.
https://biblioteca-digitala.ro
temporan cu epoca funcionrii castrului, adic se dateaz înaintea
retragerii aureliene.
În castrul Micia (Veel) au fost descoperite dou capace de vase care
poart cruci incizate înainte de ardere, precum i frag mentele unor
farfurii decorate cu ciorchini de struguri i cu un pete (ambele,
simboluri cretine). Toate aceste piese dateaz din secolul al
Iii-lea. A. Nemaianu considera c acestea sunt piese cretine34, dar
- aa cum arat N. Dnil i I. Bamea - acest fapt este
îndoielnic35
• În privina farfuriei, N. Dnil observa c este vorba, de fapt, de
frag mente de la dou farfurii (deci petele nu este asociat cu
strugurii). Petele este i el fragmentar.
Crucile de pe capace pot fi considerate simboluri cretine, dar cu
semnul întrebrii, fiindc înaintea secolului al IV-iea, crucea ca
simbol era destul de rar36• I. Bamea apreciaz, de aceea, c aseme
nea capace pot fi trecute printre piesele paleocretine doar dac se
dateaz dup retragerea aurelian (ceea ce nu ar fi exclus, în cazul
pieselor de la Micia; de aceea, aceste capace figureaz i în reper
toriul descoperirilor din secolul al IV-iea, sub nr. 22-23). Cele
spuse aici sunt valabile i pentru capacele similare i pentru alte
vase cu incizii cruciforme descoperite la Bologa, Caransebe,
Galiciuica, Locusteni, Micsasa, Porolissum, Rânov, Sarmizegetusa,
Slveni,
Tibiscum, Veel, datate toate în secolele II-II137 • Alte vase
(desco
perite la Gherla, Micsasa, Veel) au reprezentai peti38 • Un caz mai
aparte este cel al unei farfurii descoperite în castrul
de la Drajna de Sus, jud. Prahova. Întrucât se tie c acesta a
funci onat numai pân în I 1839
, este sigur c obiectul respectiv dateaz de
34 Nemoianu 1979: 131-133. 35 Dinili 1982: 735, nr. 11; Barnes
1983: 263. 36 Dar exist, totui. Vezi V. Prelipceanu, Vechimea
crucii ca obiect de
cinstire i simbol cretin în lumina descoperirilor arheologice mai
noi, MMS, 34, 1958, 5-6: 441-447; C. Chera-Mirgineanu, V. Lungu,
Noi descoperiri din necropolele tomitane, "Pontica", 17, 1984: 129;
Teodor 1991: 75; Gudea 1994: 95- 110.
37 Riileanu 1978: 261-267; Gudea, Ghiurco 1988:188-190, C. c. 6-14,
19; 192-195, C. e. 2. 1-9, 12, 14, 15; Rusu 1991: 87-91; Dvorski
1996: 47.
38 Protase 1985: 336; Gudea, Ghiurco 1988: 191, C. d. 1, 2; 196, D.
b. 1, 2; Rusu 1991: 86, 87.
39 Vezi recenta lucrare a lui M. Zahariade, T. Dvorski, The Lower
Moesian Army in Northern Wallachia (A.D. 101-118), Bucureti,
1997.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 25
la începutul secolului al II-iea. Dac ar fi cretin, ar fi, aa cum
afirm M. Rusu, cel mai vechi dintre cele descoperite în spaiul
daco roman. Problema este c nu exist nici o garanie asupra
semnificaiei cretine a ornamentului compus din cruci tampilate
dispuse în form de cruce. Farfuria este un produs oriental, adus
aici poate de soldaii cohortei I Flavia Commagenorum. Este drept c
în acelai sit au mai aprut un pahar de lut ornamentat cu cruci de
tipul decussates (în form de X), precum i o fibul emailat, care
este decorat cu dou iruri de câte patru cruci40
• Datarea atât de timpurie a celor trei obiecte de la Drajna de Sus
ne îndeamn la mult pruden. Dei ele sunt publicate de mult timp, ele
nu au fost luate în considerare ca posibile piese paleocretine
decât în 1991, de ctre Mircea Rusu.
•
În continuare vom prezenta câteva piese cu datare incert, care pot
fi i ulterioare retragerii aureliene. Totui, se pare c ele nu dep
esc epoca lui Constantin cel Mare, astfel c ele dovedesc ptrun
derea cretinismului la nordul Dunrii înaintea Edictului din Milano
i înaintea reocuprii unor pri din fosta provincie Dacia, în vremea
primului împrat cretin.
Este vorba, mai întâi, de dou geme cretine cu reprezentarea Bunului
Pstor (ipostaz a lui Hristos, care poart un miel pe umeri),
40 Rusu 1991: 84-85. 41 Gudea 1994: 95-110. Vezi i Gudea, Ghiurco
1988: 49-50. 42 Zugravu 1997: 179-180.
https://biblioteca-digitala.ro
•
La Romula s-a descoperit o gem, pe care sunt figurai doi peti
(delfini ?), plasai simetric în câmpurile laterale ale unei cruci
de tip latin (vezi PI. V4). P. Diaconu, care o dateaz între
150-250, consider c aceasta nu poate fi cretin, fiindc petii nu
sunt în soii i de cuvântul-monogram IX0YL. Datarea este
controversat: I. Ionescu o plaseaz în secolele IV-V, D. Tudor în
secolul al IV-iea, O. Toropu în a doua jumtate a secolului al
III-iea i la începutul celui de-al IV-iea, I. Bamea înainte de 275,
N. Gudea în secolul al III-iea. Piesele analoage prezint cruci în
form de ancor i sunt datate în secolul al III-lea44
• Suntem de prere c putem totui include gema de la Romula printre
descoperirile cu caracter cretin, având în vedere c simbolurile
reprezentate erau specifice pentru secolul al III-iea; forma crucii
amintete de o ancor.
Într-un mormânt de la Romula, dezvelit prin spturi clandes tine i
distrus, s-a descoperit un opai cretin decorat pe disc cu o cruce
cu braele egale, mrginite de cerculee incizate45 (vezi PI. 1/3).
Datat iniial de ctre D. Tudor în prima jumtate a secolului al
III-iea, pe baza obiectelor de inventar recuperate46
, opaiului i-a fost con testat caracterul cretin de ctre C.
Daicoviciu (crucea ar fi un simplu ornament, o variant de rozet).
Ulterior, D. Tudor a renunat la datarea atât de timpurie, optând
pentru o datare în secolul al IV-iea. Totui, s-a artat (în primul
rând de ctre C. Daicoviciu) c acest tip de opai este specific
pentru secolul al III-iea. Savantul clujean i-a contestat
caracterul cretin deoarece era încredinat c simbolul
43 C. Daicoviciu 1948: 120-121, nr. 4, 12; Protase 1966: 148 (nr.
S), ISO (nr. 8); Barnea 1979: 11; Birbulescu 1980: 176-178;
Birbulescu 1982 a: 61; Horedt 1982: 218, B. 6-7; Barnea 1985: 101,
nr. I. 12-13; Gudea, Ghiurco 1988: 169-170, B. b. 1-2; Birbulescu
1994: 180-181; Zugravu 1997: 179.
44 P. Diaconu, O "gem" descoperit la Romu/a, SCN, 4, 1968: 277-278;
I. Ionescu, Despre "gema" descoperit la Romu/a, MO, 22, 1970, 3-4:
212-215; Tudor 1978: 465; Toropu 1976: 64, 109; P. Diaconu,
recenzie la Barnea 1979, "Pontica", 14, 1981: 374; Barnea 1985:
100, nr. I. 3; Gudea, Ghiurco 1988: 172, B. b. S; Barnea 1988: 122;
Zugravu 1997: 179.
45 D. Tudor, Antichiti cretine de la Romu/a, "Arhivele Olteniei",
12, 1933, nr. 67-68: 213-218.
46 Acestea provin de fapt din dou morminte; nu a fost posibil
separarea lor.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 27
crucii nu a fost folosit înaintea epocii lui Constantin cel Mare47
•
Astzi, nu se mai poate suc;;tine aceast opinie tranant. Cele mai
noi studii admit datarea opaiului de la Romula în secolul al
III-iea, eventual dup 27548
• Cel mai probabil, acest opai poate fi trecut printre
descoperirile databile în jurul retragerii aureliene.
Din Transilvania mai provin câteva piese cu caracter cretin
îndoielnic, datate în epoca imediat urmtoare retragerii aureliene.
La Porolissum a ieit la iveal un fragment de pahar de ceramic, cu
inscripia (incizat înainte de ardere) VTERE FE(lix) SIX FELIX
V(tere felix)49
• Aceast urare ("folosete-l fericit !")era obinuit atât la cretini,
cât i la pgâni, astfel c nu se poate decide caracterul ei. Doar N.
Vlassa era sigur c este un obiect cretin. Nici datarea nu este
cert. Dac, potrivit lui H. Daicoviciu, paharul este greu de
atribuit epocii postaureliene (din cauza bunei sale caliti), în
schimb N. Vlassa nu exclude aceast datare. Aceleai îndoieli asupra
carac terului cretin i asupra datrii pot fi exprimate i în cazul
celor dou inele de aur de la Potaissa i Bologa, care poart tot
inscripia
.
Iat deci care este situaia mrturiilor cretine din provincia Dacia
din epoca preconstantinian. Exist cinci descoperiri datate înainte
de 275 (cele trei monumente funerare de la Potaissa i Gilu,
inscripia funerar de la Napoca i fragmentul de cup de la Potaissa).
La acestea se adaug patru piese cu datare incert, care
47 Daicoviciu 1936: 30 I; Idem, Asupra unor lucrri în legtur cu
Dacia Roman, AISC, 4, 1944: 298-299.
48 Dnil 1986 a: 76 (nr. 12), 80; Gudea, Ghiurco 1988: 54, 152, A.
f. b. 6. 49 H. Daicoviciu, Un fragment ceramic cu inscripie de la
Porolissum,
AMN, 14, 1977: 201-203. Vezi i Vlassa 1979: 184; Dnil 1982:
737-738, nr. 18; Horedt 1982: 219, C. 6; Barnea 1983: 264; Barnea
1985: 102, nr. II. 36; Gudea, Ghiurco 1988: 187, C. c. I; Rusu
1991: 88; Zugravu 1997: 179.
50 Vlassa 1976: 217-218; Dnil 1982: 736, nr. 13, 14; Brbulescu 1982
a: 67; Horedt 1982: 219, C. 2, 12; Ba mea 1983: 264-265; Barnea
1985: .I 02, nr. II. 34, 35; Gudea, Ghiurco 1988: 173, B. c. 1-2;
Ionescu 1998: 11-24.
51 Dnil 1987 a: 44.
https://biblioteca-digitala.ro
28 Alexandru Madgearu
sunt totui, probabil, anterioare epocii lui Constantin cel Mare
(ge mele cu Bunul Pstor, gema i opaiul de la Romula). Alte desco
periri se dateaz în mod sigur înainte de 275, dar caracterul lor
cretin nu este cert. Între acestea, cele mai importante sunt placa
de gresie de la Racovia, opaiul de la Gomea i capacul de la
Micia.
Obiectele paleocretine nu lipsesc, dar sunt puine. Oricum, ele sunt
suficiente pentru a demonstra prezena cretinilor în Dacia Roman.
Pentru o perioad atât de veche, depistarea cretinilor prin mrturii
arheologice este o sarcin foarte dificil, fiindc religia era ilicit
i existau puine forme de exprimare a ei prin obiecte purt toare de
simboluri.
Existena cretinismului în perioada anterioar retragerii aure liene
a fost susinut de numeroi cercettori52 • Aproape toi sunt de acord
c adepii noii religii erau puini i c alctuiau comuniti mici i
izolate. S-au exprimat i câteva opinii asupra motivelor slabei
rspândiri a cretinismului. Nu credem c se poate acorda prea mult
importan presupusului control mai riguros exercitat de ctre autori
ti în Dacia (din cauza pericolului barbar}53
, cci nu trebuie s ne imaginm primele trei secole ale istoriei
Bisericii ca pe o permanent persecuie. În realitate, au existat i
unele perioade de acalmie, iar persecuiile oficiale, declanate de
stat, au început abia la jumtatea secolului al Iii-lea, în timpul
lui Decius. Epoca Severilor, când Dacia a cunoscut o epoc de
înflorire, a fost o vreme fericit i pentru Biseric. Pe de alt
parte, ali autori au presupus c, dimpotriv, pericolul barbar i-a
fcut pe romani s manifeste în Dacia o anumit toleran religioas
(este o afirmaie gratuit}54 , ori c Dacia - ca provincie marginal -
a fost un fel de loc de refugiu pentru cretinii persecutai
(posibil, dar nedovedit)55
• O alt cauz adus în discuie - "principal", dup prerea lui C.
Daicoviciu - a fost "caracterul civili-
52 Dobrescu 1910: 105-109; Iorga 1928: 12-13; Sacerdoeanu 1936:
194- 195; Giurescu 1975: 139; Picurariu 1980: 57-60; Dinili 1982:
731; Birbulescu 1982 a: 58-59; Horedt 1982: 163; Gramatopol 1982:
226-227; Barnea 1985: 94; Epifanie Norocel 1986: 202; Rusu 1991:
81-112; Teodor 1991: 51-53; Zugravu 1997: 184-194.
53 Moisescu, Lupa, Filipacu 1957: 41; Protase 1966: 142. 54 P. I.
David, Coincidene i relaii generale (indirecte) între traco-daci
-
celto-britani i Anglia-Dacoromania (sec. ? - XIII d. Hr.),
Bucureti, 1975: 30-31. 55 Nifon Ploieteanul 1902: 31.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 29
zaiei din provincia noastr, cu o structur economico-social mai
apropiat de forma de via "barbar" a Daciei libere, decât de forma
societii romane, cu începuturi de colonat (feudal) din restul Impe
riului"56. Trebuie s observm îns c situaia lumii rurale (cci la
aceasta se refer, desigur, C. Daicoviciu) nu este de luat în seam
aici, deoarece pe atunci cretinismul era înc o religie aproape
exclusiv urban. De aceea, s-ar putea spune, mai curând, c slaba
rspândire a cretinismului se poate explica prin mai micul grad de
urbanizare al Daciei, comparativ cu provinciile orientale.
Dup prerea noastr, ptrunderea cretinismului în Dacia Roman a fost
direct condiionat de rspândirea sa în acea arie mai larg din care
provincia Dacia fcea parte, în care ea era integrat prin multiple
legturi economice, culturale, etnice. Este vorba de pro vinciile
Dalmatia, Pannonia Superior i Inferior, Moesia Superior i Inferior.
Or, în aceste provincii, cretinismul era puin rspândit în secolele
11-111. De aceea, numrul mic al cretinilor din Dacia· nu este
nicidecum surprinztor, ci este chiar firesc. Rmânem la cele spuse
de Pârvan, anume c Illyricum-ul fiind practic pgân la acea dat,
nici în Dacia nu s-a putut propaga în chip semnificativ
cretinismul, înaintea retragerii aureliene57.
Se cuvine s spunem i câteva lucruri despre mediile sociale în care
i prin care s-a rspândit noua religie. Principalii ei purttori au
fost orientalii - coloniti, negustori sau militari - aa cum s-a
întâm plat în toat partea occidental a Imperiului. Între acetia,
militarii de origine sirian sau care au trecut prin provinciile
orientale au jucat, se pare, un rol deosebit58. Nu putem preciza în
ce msur cretinii din Dacia au fcut parte i din rândul populaiei
stabile, cci negustorii i militarii erau, în general, flotani.
Important pentru dezvoltarea unei cretinti durabile în Dacia era ca
în sânul ei s intre i populaia stabil a provinciei. Altfel,
retragerea aurelian ar fi condus, poate, la dispariia cretinilor
din Dacia Roman.
S-a presupus i o eventual ptrundere a cretinismului printre dacii
liberi din Moldova, prin intermediul prizonierilor luai din
56 C. Daicoviciu, Înjurul cretinismului în Dacia, "Studii", I,
1948: 123. 57 Pârvan 1992: 170-171. 58 Pentru rspândirea
cretinismului în annat, vezi Helgeland 1979: 724-834.
https://biblioteca-digitala.ro
30 Alexandru Madgearu
lmperiu59 • Sunt invocate unele incizii în form de cruce de pe
unele
vase carpice descoperite la Brboasa (corn. Onceti, jud. Bacu) i
Poiana Dulceti (jud. Neam), la care se adaug mai multe amfore de
import, care poart semnul X incizat dup ardere sau pictat, desco
perite la: Drgeti (jud. Vaslui), Homiceni (jud. Neam), Poieneti
(jud. Vaslui), Vdeni (jud. Vaslui), Vldiceni (jud. Neam)6°. Dup
prerea noastr, este greu de admis c aceste semne aveau o
semnificaie cretin pentru carpi. Semnul crucii, am mai spus-o, este
cunoscut din preistorie ca simbol solar; în aceast calitate el
apare i pe ceramica dacic.
Dac pentru teritoriul provinciei s-ar putea lua în considerare, în
principiu, caracterul cretin al inciziilor cruciforme de pe cera
mic, în schimb acest lucru nu poate fi extrapolat în mod mecanic
pentru spaiul barbar, unde o eventual ptrundere a cretinismului
trebuie probat prin descoperiri neîndoielnice. În privina amforelor
de import, chiar dac semnele aveau semnificaie cretin, nu este
deloc sigur c ele au fost fcute de carpii la care au ajuns; ele
puteau fi importate cu semne cu tot, din Imperiu (bunoar, de la
Barboi). Pandantivul cruciform de bronz descoperit la Cândeti,
corn. Dumbrveni, jud. Vrancea nu provine· din aezarea dacic din se
colele 1-11, aa cum afirma cineva61
• Acest obiect ar putea aparine aezrii din secolele VI-VII, care a
suprapus-o pe cea dacic. Pe de alt parte, nici nu putem fi siguri
de semnificaia sa cretin,
deoarece forma este atipic pentru o cruce pectoral62 • Dac din
teritoriul dacilor liberi nu se cunosc pân în prezent
mrturii cretine datate în secolele 11-111, în schimb exist unele
vestigii cretine într-o fortificaie roman (Barboi-Galai), care
constituia un avanpost al Imperiului în Barbaricum. Un sarcofag din
necropol, datat între 268-275, este orientat V-E i conine, între
altele, o fibul pe care este incizat numele tipic cretinesc
59 Popescu 1994: 160-161; G. Coman 1979: 209; Teodor 1991: 53, 77.
i Barnes 1989: 165-166 pare s admit aceast ipotez.
60 Popescu 1976: 401, nr. 443; Dlnili 1987 b: 76, nr. 31-39; Barnea
1988: 122; Teodor 1991: 156, nr. 10, 158-160, nr. 10, 18, 21,
28-32.
61 Gabor 1986: 84. 62 Vezi Dinili 1987 b: 71, nr. 18; Barnes 1989:
169; Teodor 1991: 161,
nr. 8, fig. 7/2.
Rolul cretinismului în formarea poporului român 31
INNOCENS. În sarcofag se mai afla i o cuie dacic, element care ne
arat c decedatul a fost, probabil, un "frunta autohton
romanizat"63
. Pe baza monedelor de la Claudius II (268-270), mormântul s-ar
data în jurul anului 270, dar fibula (o variant
timpurie a celor cu capete în form de bulbi de ceap) este ceva mai
târzie, din perioada 280-320. De aceea, s-ar putea ca mormântul s
dateze, de fapt, din perioada Tetrarhiei sau din prima parte a
domniei lui Constantin cel Mare. În acest caz, îns, el nu mai este
relevant pentru subiectul nostru, fiindc provine dintr-o aezare
integrat în lmperiu64
• Lsând la o parte dou inscripii pe amfore posibil cretine care pot
fi interpretate i altfel, tot la Barboi s-au mai descoperit o
cruciuli i un pandantiv cu decor cruciform, care, prin contextul
lor, se dateaz în secolul al III-iea. Ne reine atenia îndeosebi
cruciulia de sidef descoperit într-o locuin cu numeroase materiale
dacice (din prima jumtate a secolului al III-lea)65
. Aceasta ar fi una dintre primele reprezentri ale crucii din
sud-estul Europei, dar "e posibil ca s fie vorba de un simplu
ornament necretin"66 . În orice caz, se poate admite c legturile
intense cu Asia Mic ale aezrii de la Barpoi au putut uura
ptrunderea cretinismului înc dintr-o epoc foarte timpurie. Dar,
este practic exclus o expansiune a noii religii i în teritoriul
dacilor liberi. Dac a fost cu putin convertirea unui frunta dac la
cretinism, aceasta s-a petrecut datorit integrrii sale în
societatea urban roman.
Aruncând o privire asupra celor expuse mai sus, putem trage
concluzia c în Dacia Roman a existat un mic numr de cretini,
care au continuat s triasc aici i dup retragerea aurelian.
Mormântul de la Barboi arat c, sporadic, la cretinism s-au putut
converti i unii dintre dacii care locuiau în mediul urban.
Mediul
63 Sanie 1981: 83-84; Teodor 1991: 75-77, 155, nr. 4; Ioni 1993:
54-56; Zugravu 1997: 177, 191-192.
64 Vezi Opreanu 1995: 240, nota 14. 65 Sanie 1981: 220-221; Barnea
1979: 46 (plana 5); Barnea 1985: 100, nr.
l; DAnilA 1987 b: 65-66, nr. 3-7; Barnea 1989: 166-167; Rusu 1991:
87-88; Teodor 1991: 75-76, 155-156, nr. 2-9; Zugravu 1997:
176-177.
66 Barnea 1979: 48 (plana 6). Vezi i Barnea 1989: 167 (forma prea
elaborat a crucii pare s indice un simplu obiect de podoab, nu o
pies cu semnificatie cretin). Asupra crucii ca simbol cretin în
secolul al III-iea, vezi nota 36 din acest capitol.
https://biblioteca-digitala.ro
32 Alexandru Madgearu
rural a rmas probabil pe deplin pagan, chiar i în cazul satelor
formate din coloniti romani. Toate descoperirile cretine din Dacia
Roman provin din centrele urbane i din castre.
Dei nu împrtim afirmaia tranant c puinii cretini din perioada
provinciei nu au avut nici o importan pentru evoluia
ulterioar a cretinismului daco-roman67 , este limpede c
"cretinis
mul românesc nu-i trage izvorul întreg din acei eventuali cretini
din oraele Daciei lui Traian"68
• Acei cretini din Dacia Roman, care au rmas la nordul Dunrii i dup
275, au constituit doar nucleul viitoarei cretinti daco-romane,
care s-a dezvoltat mai cu seam Începând din vremea lui Constantin
cel Mare.
67 Protase 1966: 141-142. Timotin 1998: 106 afirm la fel de
categoric c "vechile nuclee cretine" din Dacia Roman au pierit o
dat cu viata urban, dup retragerea aurelian. De fapt, aa cum vom
aminti mai jos, viata urban nu a încetat brusc în 275, ea
continuând în forme din ce în ce mai degradate pe parcursul
secolului al IV-iea. De aceea, afirmaia tânrului cercettor Andrei
Timotin c doar în Dobrogea a existat o continuitate cretin între
secolele lII i IV este exagerat.
68 Panaitescu 1969: 96.
pân la mijlocul secolului al V-lea
•
•
Partea de sud a Olteniei (pân la Brazda lui Novac) a fost la rândul
ei o parte component a Imperiului, probabil pân la Valens. La
1 Pentru aceasta din unn, vezi acum M. Macrea, N. Gudea, I. Mou,
Praetorium. Castrul i aezarea roman de la Mehadia, Bucureti, 1993:
30-31, 4 7 (nivelul de refacere din prima jumtate a secolului al
IV-iea). Din acest nivel provine i un capac de vas cu chrismon
incizat pe buton, dup ardere (34, 84, PI. VI/6).
2 Benea 1996: 139-140, 187.
https://biblioteca-digitala.ro
Romula s-a descoperit o inscripie dedicat împrailor Valens i
Valentinian I, datat în 3743 • Ea dovedete nu doar simpla
supravie
uire a oraului, ci i prezena unei garnizoane romane4 •
În general vorbind, timp de circa un secol dup retragerea aurelian,
teritoriul fostei provincii Dacia nu a suferit invazii grave.
Atacurile goilor vizau sudul Dunrii; în Transilvania, ei nu s-au
aezat decât în ultimul sfert al secolului al IV-iea. Primul
eveniment care a avut consecine mai serioase pentru populaia
autohton de la nordul Dunrii a fost invazia hunilor din 376, care a
fost urmat de constituirea unor centre de putere hunice în nordul
Moldovei, estul Munteniei i în Oltenia. (În al doilea deceniu al
secolului al V-lea, centrul de putere al hunilor s-a mutat în pusta
dintre Dunre i Tisa). În fosta Dacie Roman, începutul perioadei de
criz este marcat de îngroparea unor tezaure în primele dou decenii
care au urmat dup 375 (la Bistre, Celei, Drnic, Gherla, Laslea,
Orova, Redea, Rupea Hoghiz .a.)5.
În ultima vreme se contureaz tot mai mult ideea6 c teritoriul
fostei provincii nord-dunrene Dacia s-a aflat în timpul lui
Constantin cel Mare i pân prin 376 sub un fel de protectorat al
Imperiului. Autoritatea imperial îi exercita protectoratul prin
intermediul unor conductori locali, care proveneau din fotii
honestiores din timpul provinciei, din fruntaii comunitilor urbane
i rurale. Unele desco periri arheologice ofer indicii asupra
existenei acestor conductori, care aveau un statut similar cu al
funcionarilor din Imperiu. Cunoscuta fibul de argint de la Micia,
care are incizat inscripia QV ARTINE
3 D. Tudor, Un fragment epigrafie de la Romu/a Ma/va din secolul al
IV-iea e.n., SCIVA, 31, 1980, I: 143-147.
4 Pentru meninerea dominaiei romane la nordul Dunrii între 275-375
i a legturilor cu Imperiul, vezi în special: Coma 1965 a: 29-32;
Coma 1965 b: 283- 289; Coma 1977: 220-223; Gh. Diaconu 1977:
301-311; Gh. Diaconu, Noi descoperiri privind prezena roman în
nordul Dunrii în secolul al IV-iea, Rdl, 33, 1980, 6: 1063-1069;
Bârzu 1980 b: 161-182; Coma 1988: 297-302; Bârzu, Brezeanu 1991:
191-192; Zugravu 1997: 66-71; Timotin 1998: 154-156.
5 Pentru aceste tezaure, vezi V. M. Butnariu, Monedele romane
postau reliene în teritoriile carpato-dunreano-pontice (275-491),
AMold, 12, 1988: 183- 187 i 14, 1991: 95-97.
6 Vezi Coma 1988: 297-302 i în special Diaconescu, Opreanu 1989:
571- 575.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 35
VIV AS, a fost recent interpretat de A. Diaconescu i C. Opreanu ca
un însemn de putere acordat unui asemenea conductor local. (Aadar,
inscripia nu are semnificaie cretin, aa cum s-a crezut atâta timp;
de aceea, nu o includem în repertoriul pieselor cretine)7 • În
general, fibulele cu capete de ceap erau insigne de putere. Prezena
lor la nordul Dunrii - într-un numr semnificativ mai mare în fosta
provincie decât în afara ei - poate indica supravieuirea unor forme
de conducere local8 . Paftalele (garniturile de centur) de la Sic
Uud. Cluj) i Feisa Uud. Alba), datate în a doua jumtate a secolului
al IV-iea i la începutul celui urmtor sunt piese de echipament
militar (cingulum) i însemne de grad. Ele au ajuns în Transilvania
probabil ca urmare a meninerii unor forme de organi zare militar
local, în legturi cu armata romano-bizantin9 •
Plecarea armatei romane a fcut necesar constituirea acestor forme
autonome de organizare militar. În unele aezri urbane s-au fcut
lucrri de fortificare (în amfiteatrul de la Sarmizegetusa, la
Rcari), iar în mediul rural au aprut unele fortificaii cu val de
pmânt, care uneori refoloseau fortificaii mai vechi (la Tâmvioara,
Cioroiul Nou). De asemenea, s-a locuit în unele dintre castrele
care fuseser abandonate de trupele romane (Alba Iulia, Turda,
Brâncoveneti,
Comolu, Rânov, Sreni, Olteni, Veel, Gilu etc.)10 • Este
interesant
c, de fapt, unele dintre castrele enumerate mai sus au fost ocupate
nu de ctre daco-romanii localnici, ci de ctre grupuri de daci din
afara provinciei care au ptruns în Transilvania, fiind alungai de
goi 11 .
7 Pentru fibula de la Micia ca presupus mrturie cretin, vezi
Protase 1966: 132, nr. 29; Horedt 1982: 219, nr. C. 13; Rusu 1984:
62, nr. 109; Barnea 1985: 102, nr. II. 33; Dnil 1987 a: 46; Gudea,
Gbiurco 1988: 177, B. f. a. l. Vezi, de asemenea, 8. Filipescu,
Descoperiri din perioada secolelor III-V e.n. de la Micia, SCIVA,
38, 1987, I: 49 pentru destinatia special a acestui fel de fibule
cu inscriptie. Diaconescu, Opreanu 1989: 580 demonstreaz c piesa nu
a fost transformat în inel (ea a fost deformat de
descoperitori).
8 Vezi Bârzu-Brezeanu 1991: 198, 227, nota 128. 9 Diaconescu,
Opreanu 1989: 581-582. 10 Vezi Tudor 1978: 210-212, 294;
Diaconescu, Opreanu 1989: 583-587;
Opreanu 1993: 235-260; M. Bljan, Aezarea fortificat de la
Târnvioara, "Eph. Nap.", 4, 1994: 228-230.
11 Opreanu 1993: 235-260.
36 Alexandru Madgearu
Fenomen petrecut în toat lumea roman, ruralizarea a condus i în
Dacia secolelor IV-V la o serie de evoluii care au marcat pentru
mult timp istoria societii romanice nord-dunrene. Ruralizarea a
avut dou laturi. Mai întâi, este vorba de modificarea tipului de
habitat, de transformarea oraelor în aezri cu aspect rural, în care
dispar treptat edificiile publice, iar viaa economic decade pân la
diminuarea i
apoi dispariia economiei monetare. Dup o expresie sugestiv
introdus de arheologia britanic, se trece de la viaa de tip urban
la "viaa în ora" 12 • A doua latur a ruralizrii (care a fost, de
fapt, o a doua etap) a însemnat deplasarea în vecintate a
locuitorilor fostului ora, a crui vatr a fost abandonat. Au aprut
astfel roiuri de mici aezri rurale13
•
12 Pentru fenomenul ruralizrii, vezi i Madgearu 1997: 108-111, cu
unele date despre situatii similare.
13 Despre ruralizare în mediul romanic occidental s-a scris destul
de mult. Amintim aici câteva lucrri mai importante: R. Latouche,
Les origines de /'economie occidentale (/Ve-Xle siecles), Paris,
1956: 11-13, 114-123, 134-135; H. von
Petrikovits, Das Fort/eben romischer Stdte an Rhein und Donau, în
Studien zu den Anfangen des europaischen Stdtwesen, Konstanz, 1958:
63-76; K. Weidemann, Untersuchungen zur Siedlungsgeschichte des
landes zwischen limes und Rhein vom Ende der Romerherrschaft bis
zum Friihmittelalter, "Jahrbuch des Rllmisch Gerrnanischen
Zentralmuseums Mainz", 19, 1972 (1974): 99-154.
14 I. Rica, Urme de locuire din secolul al /V-lea e.n. la
Cluj-Mntur, în In Memoriam C. Daicoviciu, Cluj, 1974: 171; E.
Iaroslavschi, Gh. Lazarovici, Aezri de secol IV în sudul Banatului,
AMN, 15, 1978: 258; D. Isac, Monede postaureliene de la Gilu, AMN,
15, 1978: 252; Blrbulescu 1980: 185; Chirill, Gudea 1982:
132.
15 Diaconescu, Opreanu 1989: 574-575.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 37
Ruralizarea a avut i un efect benefic în perspectiva istoriei. Da
torit deplasrilor, populaia roman a fostelor orae a intrat într-un
contact mai strâns cu comunitile rurale - fapt care a Înlesnit
desvârirea romanizrii acestora din urm. Cât de important a fost
rolul jucat în romanizare de aceti oreni mutai în mediul rural,
ne-o arat unele cuvinte din limba român. Pmânt, care provine din
lat. pavimentum, adic dintr-un termen specific urban, nu se poate
explica decât prin deplasarea la ar a orenilor care, în virtutea
funciei lor de ageni de romanizare, au putut impune cuvântul care
le era familiar16
• La fel stau lucrurile i în cazul cuvântului mormânt (< lat.
monumentum)17
• Acesta a eliminat cuvintele tumba i sepulcrum, care s-au pstrat
în celelalte limbi romanice, ca i în dialectele aromân i
meglenoromân (tumb) 18 • De remarcat c, tot în dialectele sudice
ale limbii române, ar(< lat. terra) s-a conservat i cu sensul
originar de "terre" 19
, spre deosebire de dacoromân, unde a învins cuvântul derivat din
pavimentum. Deci ruralizarea termenilor urbani este specific numai
romanitii nord-dunrene. Aceste fapte de limb demonstreaz fr putin
de Îndoial c dialectul daco român s-a format pe teritoriul fostei
provincii.
Ruralizarea a avut ca efect final tergerea deosebirilor culturale
dintre fostele orae i aezrile rurale populate de daci i de urmaii
colonitilor i veteranilor romani, deosebiri care s-au meninut i în
cursul secolului al IV-iea. Vom vedea mai jos cum ritualul funerar
al incineraiei a rmas predominant în mediul rural în secolul al
IV-iea, în vreme ce în orae inhumaia se generalizase.
Prin urmare, în rstimpul de circa un secol care a urmat dup
retragerea aurelian nu s-a petrecut o ruptur profund fa de situaia
anterioar. A fost o perioad de relativ linite, care a favorizat
conti nuarea romanizrii. Se poate spune chiar c procesul de
romanizare a fost într-un fel stimulat de retragerea aurelian, cci
aceasta a
16 Pârvan 1992: 216-219; Iorga 1992: 107-108; E. Lozovan, Le
"vi//age" dans la toponymie et l'histoire roumaines, "Zeitschrift
filr romanische Philologie", 73, 1957, 1-2: 133; lvinescu 1980:
170-171.
17 Ivinescu 1980: 247. 18 I. Fischer, în Istoria limbii române,
Bucureti, 1969: 171. 19 Ivinescu 1980: 171.
https://biblioteca-digitala.ro
înlturat orice eventuale motive de rezisten antiroman, care, dac au
existat, se îndreptau împotriva autoritilor, 1VJ a
colonitilor.
În ceea ce-i privete pe dacii liberi, romanizarea "exterioar" a lor
a continuat i dup dispariia provinciei romane nord-dunrene. Faptul
este devedit de marele numr de obiecte de origine roman ptrunse în
aezrile i cimitirele din Moldova i Muntenia, datate în secolul al
IV-iea. Diferenele în cultura material dintre teritoriul fostei
provincii i cel al dacilor liberi se menin îns. Ceramica de origine
dacic rmâne înc destul de rspândit în special în Moldova, în mediul
culturii Sântana de Mure-Cerneahov (la care ne vom referi mai jos).
Cu atât mai mult este de ateptat ca aceast deosebire s fi fost mai
accentuat în privina romanizrii propriu zise. Delimitarea dintre
cele dou mari zone ale spaiului dacic s-a meninut i în secolele
IV-V. De o generalizare a culturii materiale de tip roman
provincial sau romanic, în teritoriile dacilor liberi, nu se poate
vorbi decât din ultima parte a secolului al V-lea (culturile Ciurel
i Costia-Botoana). Teritoriul dacilor liberi a intrat sub dominaie
gotic la începutul secolului al IV-iea - spre deosebire de cel al
fostei provincii, care a rmas liber. Din punct de vedere
arheologic, schimbarea se reflect în extinderea culturii Sântana de
Mure-Cerneahov pe teritoriul Moldovei i Munteniei. De observat îns
c la geneza acesteia (în forma ei deplin) au contribuit nu numai
goii i sarmaii, ci i dacii, adugându-se i o însemnat influen
roman20 •
Purttorii culturii Sântana de Mure-Cerneahov au ptruns i în estul i
centrul Transilvaniei, dar mai târziu, în ultimul sfert al
secolului al IV-iea. Aadar, rspândirea culturii Sântana de Mure
Cerneahov a meninut i chiar a accentuat deosebirile culturale
dintre cele dou zone ale spaiului dacic21
• Firete c aceast difereniere s-a
20 Pentru aceast influent roman, vezi Ioniii 1982, passim i, mai
recent, I. Ioniii, Rmische Einjlusse im Verbreitungsgebiet der
Sântana de Mure
Cernjachov Kultur, AMold, 17, 1994: 109-116 i studiile din volumul
Die Sântana
de Mure - Cemjachov - Kultur; Bonn, 1999. 21 Coma 1988: 300 este de
prere c în perioada 275-375 s-a petrecut
"uniformizarea populatiei din afara provinciei cu cea din fosta
provincie", ca urmare a unor deplasri de locuitori între cele dou
zone. Asemenea instalri de daci liberi în fosta provincie sunt
atestate arheologic, dar deosebirile din cultura material rmân
evidente. Abia în secolul al VI-lea se poate vorbi de o relativ
uniformizare.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 39
repercutat i asupra procesului de romanizare a dacilor liberi, care
a fost mai lent decât cel al populaiei autohtone din Transilvania,
Banat i Oltenia. Nu este mai puin adevrat c prezena unor prizonieri
luai de goi din Imperiu a stimulat romanizarea dacilor din Muntenia
i Moldova. De asemenea, ocuparea de ctre Constantin cel Mare a unei
pri din Muntenia, în urma victoriei împotriva goilor din 332, a
întrit influena roman. Ptrunderea goilor a provocat îns i
refugierea unor daci liberi în interiorul arcului carpatic, în
special în sud-estul Transilvaniei22
• Ali carpi s-au refugiat ori au fost deportai de romani la sudul
Dunrii, în Dobrogea, de unde unii dintre ei se pare c s-au deplasat
mai departe spre sud23
• Chiar i în condiiile acestor emigrri, Muntenia i Moldova au
continuat a fi populate de dacii care erau în curs de
romanizare.
Dezvoltarea de ctre autohtonii daci i alogenii goi i sarmai a unei
unice culturi, care aparinea unei societi polietnice, ne arat c
existau premisele unei sinteze daco-gotice, care ar fi stânjenit
desvârirea romanizrii dacilor liberi. Aceast evoluie a fost stopat
în 376 prin plecarea majoritii vizigoilor în Imperiu (i a unora
dintre ei în Transilvania).
În timpul dominaiei hunice a încetat convieuirea autohtonilor cu
alogenii. Din pcate, prima jumtate a secolului al V-lea este foarte
puin cunoscut prin descoperiri arheologice, astfel c situaia
etnocultural a acestei epoci rmâne înc obscur. Spre finele seco
lului al V-lea se observ îns cum începe generalizarea unei culturi
materiale de factur romanic, pe care o denumim lpoteti-Cândeti
Ciurel în Muntenia i Costia-Botoana în Moldova. Echivalenta lor din
Transilvania este cultura Bratei24
• Prin generalizarea culturii de factur romanic începe o nou
perioad în procesul formrii
poporului român, care ine îns de materia capitolului urmtor. S
urmrim acum progresele cretinismului la nordul Dunrii.
Rspândirea sa trebuie privit în contextul universal al istoriei
secolului al IV-lea, epoc marcat de acordarea toleranei depline
a
22 Opreanu 1993: 255. 23 P. Diaconu,"Satul Carpilor" sau "un sat al
Carpilor", "Cultur i
civilizaie la Dunrea de Jos", Clrai, 2, 1986: 205-207; I. I. Russu,
Obâria tracic a românilor i albanezilor. Clarificri
comparativ-istorice i etnologice, Cluj-Napoca, 1995.
24 Vezi capitolul urmtor.
40 Alexandru Madgearu
religiei cretine în Imperiul Roman (în 313) i de o treptat
apropiere a Statului de Biseric. Constantin cel Mare înc mai oscila
între cretinism i pgânism, într-un sincretism sui generis, dar
urmaii si (cu excepia lui Iulian Apostatul) au acionat pentru
transformarea Imperiului într-un stat cretin. Acest proces s-a
desvârit sub Theodosius I (3 79-395), care a proclamat cretinismul
religie ofi cial. Este drept c msurile luate împotriva rmielor
pgânis mului nu s-au conjugat i cu o politic ferm de sprijinire a
extinderii cretinismului în afara Imperiului. S-a constatat c în
secolele IV-V, Biserica nu a fost interesat în convertirea
barbarilor din afara Imperiului; mai mult, ea a neglijat chiar i
comunitile cretine care triau printre barbari. Abia în vremea lui
Justinian sunt semnalate unele aciuni misionare la barbari25
• Nici nu este de mirare, cci Imperiul Romano-Bizantin s-a aflat
mai tot timpul în defensiv
(ofensiva pentru restaurarea vechilor frontiere a fost iniiativa
lui Justinian). În aceste condiii, rspândirea cretinismului în
afara Imperiului s-a fcut mai ales în chip spontan, prin zelul
credincioilor de tot felul, clerici i laici.
Progresele remarcabile fcute de cretinism în Imperiu, inclu siv în
provinciile sale sud-est europene, în cursul secolelor IV-V26
, au condiionat i expansiunea noii religii i în fosta Dacie Roman,
care se afla în strânse legturi economice, culturale i etnice cu
Imperiul. Comunitile cretine care existau deja de dinainte de 275
s-au putut dezvolta în mod nestingherit dup plecarea armatei i a
administraiei romane, în vremea în care în Imperiu se desfurau cele
mai crunte persecuii anticretine (în 303-311). Dealtfel, s-a artat
c a doua jumtate a secolului al III-iea a fost cea mai important
perioad a rspândirii cretinismului în provinciile dunrene. În
condiiile ps trrii relaiilor fostei Daciei Traiane cu Imperiul, se
poate aprecia c la nordul Dunrii, procesul de difuzare a noii
religii a cunoscut o dez voltare comparabil cu cea din zonele
învecinate. În cele ce urmeaz vom analiza semnificaia obiectelor
paleocretine din secolul al IV-
25 Thompson 1966: XVII; Thompson 1982: 74-75, 240. 26 Zeiller 1918;
I. Barnea, L'epigraphie chretienne de /'lllyricum oriental,
în
Actes du Jf Congres international d'archeologie chretienne
(Thessalonique, 1980),
I. Rapports, Vatican-Thessalonique, 1984: 63 1-681.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 41
lea i prima jumtate a secolului al V-lea, descoperite pe teritoriul
fostei provincii Dacia.
O prim observaie pe care trebuie s o facem este c unele dintre
aceste obiecte nu documenteaz simpla prezen a cretinilor, ci
existena unor comuniti bine organizate, care aveau lcauri de cult.
Se pare c s-au i descoperit urmele unei asemenea biserici din
secolul al IV-iea. La Porolissum, templul divinitii orientale Bel a
fost transformat în secolul al IV-iea într-o cldire cu un plan care
este similar cu cel al bazilicilor paleocretine27 • Într-un mod
similar, în secolul al IV-iea a fost cretinat prin incizarea unei
cruci i un monument funerar pgân de la Ampelum (Zlatna)
(Repertoriu, nr. 16). Cretinarea unor monumente pgâne a fost o
practic general în antichitatea târzie. S-a presupus c un fragment
de sarcofag (acroter) de la Potaissa a fost cretinat într-un mod
similar, prin adugarea unui chrismon (Repertoriu, nr. 28). Nu este
clar dac este vorba de un chrismon sau de• o rozet (o roat cu opt
spie), care dealtfel, poate s fac parte din ornamentaia original.
De aceea, trecem acest monument printre piesele cu caracter cretin
nesigur.
Donarium-ul i celelalte dou piese liturgice de la Biertan
(Repertoriu, nr. 4-6)28 erau folosite într-o biseric. Ele sunt
obiecte preioase, de import, care arat i meninerea unor legturi cu
zona occidental a Imperiului (medalionul cu chrismon a fost produs
la Aquileea}29
. Se pare c, totui, placa cu inscripie a donarium-ului a fost
realizat într-un atelier local30
• Acest Zenovius ar putea fi un episcop al populaiei daco-romane
din Transilvania. El poart un nume de origine oriental, care s-a
pstrat la românii ardeleni (Zenovie). Potrivit altor ipoteiie, el
ar putea fi un laic (un om mai înstrit, un conductor}3 1 •
27 Dlinilli 1982: 739-740, nr. 22; Barnea 1983: 259-260; Gudea,
Ghiurco 1988: 199-200, E. l; Zugravu 1997: 289.
28 Pentru toate piesele aduse în discuie, vezi repertoriul, unde se
afl i bibliografia.
29 Horedt 1982: 165-167. 30 Horedt 1944: 15; Giurescu 1970: 476. 31
Popescu 1976: 388; Gudea 1979: 522; Petolescu 1983: 146-147;
Diaconescu, Opreanu 1989: 579; Zugravu 1995-1996: 171; Zugravu
1997: 290. Nu ne-a convins ipoteza lui U. Fiedler (Ein Zeugnis
heidnischer Opfersitten im nachromischen Siebenburgen ?) "Dacia,
N.S.", 40-42, 1996-1998:389-397), potrivit
https://biblioteca-digitala.ro
42 Alexandru Madgearu
La Porolissum s-a descoperit un vas ceramic (de' producie local)
care servea probabil ca potir de împrtanie (Repertoriu, nr. 9).
Inscripiile pe care le poart - IVIV A TIS IN DEO, l(N) (CHRISTUM)
UNUM (VICTORIA) i EGO „.VLVS VOT(um) P(osui) - sunt specifice
pentru ritualul i dogmatica Bisericii din secolul al IV-iea. Ele
dovedesc existena unei comuniti cretine care se afla în
legturi
strânse i permanente cu Cretintatea din Imperiu. Recent s-a afirmat
c opaiele (toate, nu numai cele care poart
simboluri cretine) au fost importate i produse în Dacia secolelor
IV-VI cu scopul anume de a fi folosite în biserici32
• Dei ipoteza este seductoare, nu putem exclude i utilizarea lor
profan. În orice caz, cunoatem un numr de cinci opaie din secolele
IV-V cu simboluri cretine, descoperite la Apulum, Sarmizegetusa i
Potaissa. Cele dou exemplare de la Iliua i Mercheaa nu au caracter
cretin sigur. (Repertoriu, nr. 1, 2, 12, 13, 15, 21, 26).
În legtur cu folosirea opaielor ca obiecte de cult, menionm i
existena unui obiect care servea aceluiai scop: candelabrul
(suportul pentru opaie) de la Rcari (Repertoriu, nr. 11).
Mai exist dou descoperiri care ar putea fi încadrate printre
piesele liturgice, dar una dintre ele are datare incert, iar alta
nu are caracter cretin sigur. Este vorba de dou sigilii fcute din
ceramic, descoperite unul la Platca, jud. Cluj (Repertoriu, nr.
48), iar altul la Jabr, jud. Timi (Repertoriu, nr. 22), care au
fost considerate prescurnicere (sigilii pentru prescur). Piesa de
la Platca a aprut în groapa mormântului nr. 3 din necropola de tip
Sântana de Mure Cemeahov. Ioana Hica-Câmpeanu vedea în acest
obiect o prim mr turie a cretinismului la goii din Transilvania.
Prerea a fost împrtit i de Kurt Horedt. Un studiu mai atent a artat
îns c analogiile acestui sigiliu se afl numai printre piesele
egiptene (copte), care se dateaz în secolul al VI-lea. Sigiliul de
la Platca se înscrie astfel mai probabil într-un grup de obiecte
cretine de origine egiptean-oriental, ajunse în Transilvania în
secolul al VI-lea (vezi capitolul III). Prin urmare, obiectul nu
are nimic de a face cu mor-
cruia obiectele de la Biertan au constituit un depozit îngropat de
nite goi care le-au jefuit din imperiu. De ce le-ar fi jefuit din
biserici, dac nu erau confecionate din aur sau argint?
32 Diaconescu 1995: 287-291.
Rolul cretinismului în formarea poporului român 43
mântui din secolul al IV-iea. Cum stratigrafia real a mormântului
nu rezult în mod clar din r::iportul lui M. Macrea (care l-a spat
în 1948), este posibil ca sigiliul s provin dintr-un nivel mai
recent, care nu a fost înregistrat. Nicolae Gudea i Dumitru Protase
se gân deau în schimb la antrenarea obiectului în pmântul gropii
dintr-un strat mai vechi, din prima jumtate a secolului al IV-iea,
adic din nivelul de locuire târzie al unei villae rusticae care a
fost suprapus de cimitirul gotic. Dup cum observa recent Coriolan
Opreanu, aceast ipotez nu se poate susine, cci faptul c mormintele
str pung temeliile cldirii romane arat c aceasta era complet
ruinat în a doua jumtate a secolului al IV-iea. Deci, ea nu putea
funciona în prima jumtate a secolului al IV-iea. Aceasta fiind
situaia, nu putem admite datarea sigiliului în secolul al IV-iea.
El rmâne o valoroas mrturie cretin, dar aparine altei
perioade.
Sigiliul de la Jabr a aprut într-un bordei datat în secolul al
IV-iea (dar este posibil i datarea în a doua jumtate a secolului al
III-iea). În acest caz, îns, este dubios caracterul cretin. Forma i
dimensiunile sunt mai apropiate de cele ale unui sigiliu folosit
pentru ornamentarea ceramicii.
.
Unele produse ceramice sunt decorate cu simboluri cretine. Se
cunosc astfel fragmentele de vase de la Micsasa, Porolissum,
Sarmizegetusa (Repertoriu, nr. 8, 10, 14). i fragmentele ceramice
de la Cristeti sunt, dup prerea noastr, piese cu caracter cretin
neîn doielnic (Repertoriu, nr. 7). În schimb, unele dintre aceste
obiecte de
lJ Mllrghitan 1980: 167-180; Gramatopol 1982: 228, 266-267; Gudea,
Ghiurco 1988: 43, 160; Teodor 1991: 81; Teodor 1995-1996: 217;
Zugravu 1997: 291.
34 Dnil 1986 b: 80-92.
https://biblioteca-digitala.ro
44 Alexandru Madgearu
uz casnic au un caracter cretin îndoielnic: capace de vas cu cruci
incizate pe buton (la Tibiscum i Micia - Repertoriu, nr. 23-25, 29-
30), sau fragmentul de vas de la Deva (Repertoriu, nr. 20).
Fusaiola de la Sânnicolau! Mare (nr. 29) are i datare incert.
.
Nu am luat în considerare inelele decorate cu cruci descoperite la
Sacou Turcesc Uud. Timi) i în albia râului Cara36, deoarece datarea
lor în secolul al IV-iea nu este sigur; ele pot fi i medievale, cci
nu cunoatem descrierea exact i contextul din care provin aceste
inele, astzi pierdute. În schimb, inelul de la Bile Herculane
(Repertoriu, nr. 3) este datat în mod sigur în secolul al
IV-iea.
În afara obiectelor paleocretine, informaii asupra rspândirii
cretinismului mai sunt fumizate i de ctre mormintele de ritual
cretin. Ritualul funerar cretin corect (cel admis de Biseric) se
caracterizeaz prin: înhumaie, orientarea V-E (cu capul la vest i
pri virea spre rsrit), poziia întins a corpului, lipsa ofrandelor
depuse în mormânt. În realitate, mai ales în primele secole ale
cretinismului, adepii noii religii au meninut diferite elemente ale
ritualurilor funerare pgâne. Aceast tendin a fost mai accentuat
acolo unde nu exista o ierarhie ecleziastic, capabil s o combat.
Astfel, sunt cunoscute morminte cretine care conin vase i alte
ofrande, la fel ca mormintele pgâne. Exemplificm cu cimitirele
medievale româneti de la Vomicenii Mari, Enisala, Drmneti, Hudum,
Craiova .a., în care exist morminte cu vase depuse ca ofrand37 • De
asemenea, mai
35 Macrea 1947: 301; Moga 1974: 260, 261; Dlinilli 1984 c: 158;
Gudea, Ghiurco 1988: 159, A. f. g. !.; Rusu 1991: 89.
36 Moga 1974: 260; Mllrghitan 1980: 166; Gudea, Ghiurco 1988:
174-175, B. d. 1-2.
37 M. D. Matei, E. I. Emandi, Habitatul medieval rural din Valea
Moldovei i din bazinul omuzului Mare (Secolele XI-XVII), Bucureti,
1982: 119-120; Gh.
https://biblioteca-digitala.ro
Rolul cretinismului în formarea poporului român 45
putem aminti în acest sens i necropolele romano-bizantine dobro
gene de la Beroe (Piatra Frecei) i Callatis (Mangalia), în mod cert
cretine, în care îns exist vase de ofrand38 • Mai trebuie s precizm
c în ritualul vechi cretin nu era obligatorie împreunarea braelor
pe piept; exist numeroase morminte cretine în care sche letele au
braele pe lâng corp (sau în alte poziii)39 • De aceea, pot exista
în principiu i morminte cretine care s nu respecte regulile
enumerate mai sus; în acest caz, îns, noi nu putem avea nici un in
diciu sigur asupra caracterului lor cretin. Cu alte cuvinte, sunt
de luat în considerar~ doar mormintele de înhumaie, orientate V-E i
lipsite de ofrande. Nu toate mormintele orientate V-E erau cretine.
În lumea germanic a avut loc o trecere de la orientarea N-S la cea
V-E, în cursul secolului al V-lea, dar s-a artat c aceast schimbare
de ritual funerar nu s-a datorat doar cretinrii, ci i unei
dezvoltri a cultelor solare, precum i influenei sarmatice. Trecerea
la orientarea V-E este atestat i în cazul unor comuniti despre care
se tie cu sigu ran c erau pgâne40 • Doar asocierea orientrii V-E
(i a poziiei întinse a corpului) cu lipsa ofrandelor poate indica
apartenena
cretin41 • inând seama de aceste precizri, vom examina în conti
nuare mormintele descoperite pe teritoriul fostei Dacii Traiane,
datate în secolul al IV-iea i în prima jumtate a secolului al
V-lea.
Un prim grup de morminte este cel din oraele romane, în care
populaia daco-roman a continuat s locuiasc i în secolul al IV-iea.
Este vorba, în marea lor majoritate, de sarcofage construite din
materiale reutilizate i de "sarcofage" fcute din igle i
crmizi.
Absolut toate mormintele urbane sunt de inhumaie. În total,
s-au
Mllnucu-Adameteanu, Aspecte ale ritului i ritualului în lumina
descoperirilor din necropola medieval de la Enisala, "Peuce", 9,
1984: 358. Vezi i Salin 1952: 224, 226, 233-235, 248-255.
38 Vezi A. Petre, La romani te en Scythie Mineure (li '-VII • si
t!cles de natre
ere). Recherches archeologiques, Bucarest, 1987 (Piatra Frecei) i
C. Preda, Callatis. Necropola romano-bizantin, Bucureti,
1980.
39 De exemplu la Sucidava (Celei). Vezi Tudor 1974: 45. Alte
exemple, citate de Toropu 1976: 189, nota 986.
40 Salin 1952: 189-192; Protase 1959: 481; Hica-Câmpeanu 1979: 165.
41 Vezi i Zugravu 1997: 292, care arat c nici mcar în acest caz nu
putem
fi siguri.
46 Alexandru Madgearu
publicat pân acum 106 morminte din Transilvania, descoperite la:
Apulum (3 I), Napoca (46), Potaissa (26) i Sarmizegetusa (3).
Inventarul i ritualul funerar sunt romane arat c aceste morminte au
aparinut populaiei daco-romane. Dintre acestea, 48 sunt orientate
V-E: 7 la Apulum, 34 la Napoca i 7 la Potaissa42
• Cele mai multe dintre mormintele orientate