Bizant Occident Islam XI XV

8/18/2019 Bizant Occident Islam XI XV

1/51

BIZANŢ, OCCIDENT, ISLAM ÎN SECOLELE

XI-XV


2/51

Apogeul statului bia!ti! "#$%-&'()*

Perioada cuprinsă între 843-1025, considerată “vârsta de aur” a lumii

i!antine, pre!intă trăsături distincte "a#ă de epoca iconoclastă din

aproape toate punctele de vedere$ %a este inau&urată de domnia lui

'i(ail al )))-lea *842-8+, ultimul împărat din dinastia amoriană, a

cărui &uvernare, prin prolemele ei, anun#ă apo&eul statului i!antin$

.ui îi urmea!ă la tron /asile ) *8+-88+, de ori&ine armeană, născut

însă în t(ema 'acedoniei, care u!urpă tronul stăpânului său i pune

a!ele celei mai puternice dinastii din istoria i!antină, dinastia

macedoneană *8+-1028$ u noua dinastie, venită la tron în urma

unei u!urpări, principiul ereditar câti&ă teren în dauna celui electiv,

niciodată aandonat în teorie, prin introducerea institu#iei

porp(ro&ene#ilor, care desemnea!ă pe descenden#ii împăratului

născu#i în camera de purpură *po+p+a, cărora le era re!ervată

succesiunea la tron încă de la natere, pe această cale coroana

păstrându-se într-o sin&ură "amilie$ onsolidat i de continuitatea

dinastică, tronul transmi#ându-se din tată în "iu /asile ), .eon al /)-

lea n#eleptul *88+-612, onstantin al /))-lea *612-656, 7oman al

))-lea *656-6+3 i /asile al ))-lea *6+3-1025 de-a lun&ul a cinci

&enera#ii, sentimentul le&itimită#ii i-a dat măsura puterii doândite

su minoratul lui onstantin al /))-lea i cel al lui /asile al ))-lea,

când, din necesită#i de stat, au "ost asocia#i la tron &enerali capaili

7oman ) .ecapenos *620-644, icep(or al ))-lea P(ocas *6+3-6+6

i )oan ) 9!imis:es *6+6-6+ "ără ca prero&ativele împăra#ilor

le&itimi să su"ere vreo atin&ere$n planul or&ani!ării de stat, ;i!an#ul clasic pre!intă atât continuitate

cât i înnoiri în raport cu perioada anterioară$


3/51

divinită#ii prin actul încoronării i al un&erii$ -a impus principiul

le&itimită#ii dinastice, al succesiunii ereditare în sistemul

primo&eniturii, monar(ilor erditari adău&ându-li-se i o serie de

împăra#i asocia#i precum celerii comandan#i militari din veacul >$

9eoretic, puterea imperială era asolută i neîn&rădită$ %=istau însă i

anumite llimite$ -lea,

onstantin al /))-lea Porp(ro&enetul, a alcătuit o lucrare specială

despre atât de comple=ul dar i de ri&uros "i=atul ceremonial de la

curtea imperială i!antină$

;asileului constantinopolitan îi era suordonat un comple= aparat destat$ .a nivel central e=istau trei cate&orii de "unc#ii? onori"ice

*demnită#i, de stat *o"iciile i palatine *ce #ineau de persoana

împăratului la 'arele Palat$ Dunc#iile erau acordate de către împărat$


4/51

.oliti/a e0te+!1 a

23p1+a4ilo+

3a/e5o!e!i

)mperiul i!antin în anul 8+

E ruptură în raport cu perioada precedentă are loc în politica e=ternă

a împăra#ilor macedoneni, unde este aandonată vec(ea politică

de"ensivă$


5/51

n ;alcani, într-o primă etapă, imperiul treuie să ducă o politică

de"ensivă în "a#a unui stat ul&ar aFuns la apo&eul puterii sale su

#arul imeon *863-62, după ce #arul ;oris-'i(ail adoptase

cretinismul de la i!antini *cca$ 8+4$ E Fumătate de veac mai târ!iu,

i!antinii iau o"ensiva i în ;alcani i )oan 9!imis:es ocupă întrea&a

;ul&arie *61, restailind după 400 de ani &rani#a imperiului pe linia

Bunării$ .a numai câ#iva ani, însă, în re&iunile vestice ale peninsulei

se "ormea!ă un nou stat ul&ar, cu centrul în 'acedonia, su

conducerea ener&icului #ar amuelG după lupte di"icile, ce s-au întins

pe parcursul a patru decenii, /asile al ))-lea reuete să restailească

stăpânirea asupra între&ii peninsule, unde constituie t(emele

'iniatură sec$ >) - /asile al ))-lea

'acedoneanul victorios asupra ul&arilor

Paristrion, ;ul&aria, irmium i Balma#ia, principatele din vestul

peninsulei păstrând statutul de vasale imperiului *1018$ a urmare a

cuceririlor lui )oan 9!imis:es i /asile al ))-lea, onstantinopolul

restailete pentru două secole controlul asupra teritoriului dintre

Bunăre i 'area ea&ră, inclus în t(ema Paristrion$ ecolele >)->))

repre!intă pentru re&iunea Bunării de Hos o perioadă de de!voltare

economică i de puternică in"luen#ă a civili!a#iei i!antine asupra

societă#ii locale$

&6(6 C+ia se/olului al XI-lea


6/51

C+ia e0te+!1

)mperiul i!antin la moartea lui /asile al ))-lea 'acedoneanul

)mperiul constantinopolitan a aFuns la o ma=imă e=tindere teritorială

precum i la o în"lorire economică i maturi!are a institu#iilor sale

speci"ice, clasice, în vremea dinastiei macedonene, mai cu seamă în

vremea celui mai de seamă repre!entant al acesteia, /asile al ))-lea

*6+-1025$ Bupă moartea acestuia, a urmat o primă cri!ă

consistentă, care s-a des"ăurat pe o perioadă de mai mult de o

Fumătate de veac i care, în interior i la (otare, a cuprins practic toate

domeniile vie#ii sociale i statale$ n plan teritorial, anterioara

e=tindere a "rontierelor, de la Bunăre i ava la auca! i %u"rat, a

"ost urmată de o restrân&ere importantă a spa#iului controlat de

împăra#ii constantinopolitani$ Bupă miFlocul secolului al >)-lea, în

spa#iul


7/51

anatolian$

n acelai an 101 se înre&istrau pierderi teritoriale i în Eccident$ n

păr#ile sudice ale )taliei precum i în icilia, ;i!an#ul era încă

pre!ent$ .a miFlocul secolului >) au apărut acolo norman!ii, care au

cucerit pe rând posesiunile i!antine *ultima "ortărea#ă i!antină,

;ari, a că!ut în anul 101 i au or&ani!at în aceste teritorii un stat

vasal papalită#ii, ce a devenit ulterior a!ă de atac în tentativele

normande de cucerire a

spa#iului alcanic i c(iar

a onstantinopolului$

9ot în raporturile cu

Eccidentul, veacul al >)-

lea a adus i alte realită#i

le&ate de e=isten#a

imperiului romano-

&erman, ce s-a impus tot

mai mult, contestând

preten#iile de monar(ie

universală ale )mperiului de la onstantinopol, precum i de ac#iunea

papalită#ii$ ntr-un cadru comple=, în anul 1054, s-a produs, cu

urmări pro"unde i duraile atât în plan reli&ios cât i în plan politic,

aa numita Imare sc(ismă”, respectiv separarea comunită#ii cretine

în isericile romano-catolică i i!antino-ortodo=ă, care i-au impus,

"iecare, pecetea lor asupra câte unei păr#i a continentului$

Jrani#a nordică a )mperiului a devenit #inta presiunii crescânde a unor

popoare nomade i ră!oinice apar#inând ultimului val de mi&ratori proveni#i din


8/51

având în "runte conducători precum 9atos, estlav i at!as$


9/51

vremelnică, după cri!a veacului al >)-leaG în aceste împreFurări, asileii

sunt constrâni să plătească cu concesiuni economice slăiciunile

politice i militare ale statului i!antin$


10/51

7oert Juiscard$ 9rupele acestuia dearcă la Brrac(ium i încep

asediul oraului, atât pe mare cât i pe uscat$ ;asileul "ace apel la "lota

vene#iană pentru a lupta împotriva ducelui normand i interven#ia

acesteia se înc(eie cu împrătierea "lotei normande i de&aFarea oraului

Brrac(ium dinspre mare *iulie 1081$ n sc(imul aFutorului primit,

)-lea,dar oraul intră în declin după cucerirea sa de către norman!i$


11/51

- un cartier propriu i dearcadere la onstantinopol$

9ratatul a avut consecin#e "oarte importante pentru amele păr#i$ n ceea

ce privete statul i!antin, acesta a "ost lipsit de sume importante pentru

vistieria sa, provenite până la acest moment din ta=ele vamale platite de

ne&ustorii vene#ieni$ Privile&iile comerciale acordate acestora din urmă

au produs mari nemul#umiri în rândurile ne&ustorilor i!antini, oli&a#i

în continuare la plata ta=elor vamale, iar concesiile economice "ăcute de

împăra#ii i!antini din ra#iuni politice au contriuit la apari#ia i,

ulterior, a&ravarea sentimentelor antilatine ale i!antinilor$ n plus,

privile&iul din 1082 desc(idea o reă în sistemul economic al statului

romeilor, reă ce avea să "ie lăr&ită în secolul următor prin acordarea

unor reduceri semni"icative a ta=elor comerciale *4 L, de care s-au

ucurat ne&ustorii din Pisa *1111 i cei din Jenova *11+6$ n ceea ce

privete /ene#ia, tratatul din 1082 se a"lă la ori&inea ascensiunii

economice i politice a cetă#ii din la&une, care în perioada următoare

pune a!ele unui puternic imperiu colonial$

Crmaul lui


12/51


13/51

câ#iva ani,


14/51

)mperiul i!antin în anul 1062


15/51

Erient$

)mperiul ;i!antin la moartea lui )oan al ))-lea omnenul *1143

n cadrul unei politici realiste, )oan omnenul lăr&ete posesiunile

i!antine în


16/51

antiaristocratică$ ncercarea euea!ă, însă, i după moartea sa tra&ică

vine la putere dinastia


17/51

Caueleo+ga!i1+ii/+u/ia5e-lo+

acestuia i a #elurilor reale ale crucia#ilor apuseni$ n plus, mani"estată

puternic pe plan reli&ios prin sc(isma din secolul al )>-lea i mai ales

prin cea din anul 1054, diver&en#a dintre cretinătatea occidentală i cea

orientală a devenit anta&onism &eneral în perioada cuprinsă între

s"âritul secolului al >)-lea i primii ani ai secolului al >)))-lea, când

)mperiul i!antin a "ost amenin#at de "or#ele cruciate cu ani(ilarea

particularismului civili!a#iei sale spiritual-isericeti$

n ceea ce privete lumea apuseană, or&ani!area cruciadei, pelerinaF

armat cu scopul de a eliera .ocurile "inte de su stăpânirea

necredincioilor, pune în eviden#ă "or#a isericii romane, capailă în

secolul al >)-lea să se re"orme!e, renun#ând la o serie de vicii care-i

erau imputate, i să conducă o micare de e=pansiune care antrenea!ă

cavalerii i capetele încoronate din între& Eccidentul$ .a ori&inea ideii

de cruciadă stau mai mul#i "actori, dintre care putem sulinia în primul

rând tradi#ia pelerinaFului la )erusalim, centrul lumii spirituale a

cretinilor$ Jreută#ile i primeFdiile drumului trans"ormă călătoria la

.ocurile "inte într-o pocăin#ă, care poate aduce omului medieval

iertarea de păcate$ Pe de altă parte, cuceririle islamice, însu"le#ite de

spiritul djihadului, ră!oiul s"ânt musulman, creea!ă reac#ii de răspuns

în lumea cretină i contriuie la "ormularea ideii le&itimită#ii ră!oiului

împotriva necredincioilor$

)deea de cruciadă se nate din întâlnirea acestor două tradi#ii, dar

succesul predicii papei Cran al ))-lea, la lermont, care conduce la

declanarea primei cruciade, treuie e=plicat i prin alte elemente$ u

poate "i ne&ată, mai ales în ca!ul primei cruciade, dar din ce în ce mai

pu#in pentru următoarele e=pedi#ii, e=isten#a sentimentului reli&ios carea moili!at, la s"âritul secolului al >)-lea, sute de mii de oameni în

speran#a mântuirii venice, iar participarea activă a clerului a întărit

mul#imii credin#a în dreptatea cau!ei cretine$ n consecin#ă,

reli&io!itatea pro"undă, c(iar dacă uneori îmiată de supersti#ii, a

maForită#ii popula#iei occidentale, este de luat în considerare atunci

când căutăm cau!ele cruciadelor$

Be asemenea, nu putem omite "aptul că Erientul are pentru cretiniioccidentali în"ă#iarea unei lumi miri"ice, de o o&ă#ie "auloasă, pentru


18/51

care ;i!an#ul, vi!itat deFa de unii cavaleri, repre!intă o mostră &răitoare$

ivelul culturii materiale i spirituale a Erientului i!antin sau islamic

este mult superior celui din Eccident, constituind ast"el un îndemn

pentru încercarea de cucerire i luare în stăpânire a acestor #inuturi$ n


19/51

.+i3a/+u/ia51

)mperiului i!antin de a ene"icia de aFutorul cavalerilor occidentali în

lupta împotriva musulmanilor$ %=ista deFa tradi#ia recrutării de către

împăratul i!antin a mercenarilor norman!i, numai că acetia se

dovediseră nesi&uri, &ata oricând de revoltă sau dornici mai de&raă să

reali!e!e în propriul ene"iciu *i în detrimentul nu doar al arailor ci i

al i!antinilor un imperiu mediteraneean$ pre s"âritul secolului al >)-

lea, împăratul de la onstantinopol ale&e să ceară aFutorul papei care

să-i plede!e cau!a în întrea&a cretinătate, o"erindu-i ast"el posiilitatea

de a ene"icia de "or#a militară a cavalerilor occidentali$

reterea puterii /ene#iei i a altor repulici italiene i interesul

acestora de a spriFini, din ra#iuni comerciale *dorind să-i e=tindă

activită#ile ne&ustoreti, e=pansiunea cretină în spa#iul stăpânit de

musulmani, este un alt "actor de luat în considerare atunci când se

încearcă e=plicarea succesului ideii de cruciadă$

u toate că cererile de aFutor ale împăratului i!antin


20/51

9ierne, +he iddle ges, .ources o edieval /istor0, vol$ ), eQ Ror:,

160, p$ 126-130$

7eac#ia este e=traordinară, în căutarea mântuirii, mul#imi nenumărate

de oameni din toate straturile societă#ii pornesc la drum, cu un

entu!iasm nu întotdeauna dulat de o pre&ătire adecvată$

'iniatură - Petru %remitul conducând cruciada săracilor

Participan#ii la 9/+u/ia5a s1+a/ilo+9, cum a "ost numită această

ridicare populară, lipsi#i de cunotin#e militare i de or&ani!are, erau

condui de un cleric, Petru %remitul, dar i de cavalerul "ără avere

Salter cel ărac$ n vara anului 1065, drumul pînă în ;i!an# este marcat

de violen#e împotriva evreilor, considera#i uci&aii lui (ristos, precum

i de Fa"uri$ Diind dearca#i în


21/51

9C+u/ia5a /a:ale+ilo+9, care a urmat în anul 106+, a "ost mult mai

ine or&ani!ată, a ene"iciat de o conducere mai coerentă, deoarece

comandantul @supremA era considerat papa, prin repre!entantul său,


22/51

tăpânirea latină în aceste teritorii este contestată de musulmani, care

o#in în secolele următoare succese ce conduc la or&ani!area de noi

cruciade$ 7ecucerirea %dessei de către musulmani a condus la

predicarea celei de-a 5oua /+u/ia5e *114-1146 de către papa %u&eniu

al )))-lea i ;ernard din lairvau=$ %ste o cruciadă a monar(ilor,

întrucât la ea participă re&ele .udovic al /))-lea al Dran#ei i împăratul

&erman onrad al )))-lea$ oordonarea lasă însă mult de dorit, i după

în"rîn&eri în


23/51

Des;18u+a+ea /+u/ia5ei apat+a

eîn#ele&erile dintre re&ele


24/51

producerea acestui "enomen? pu#inilor sus#inători ai unei teorii a

hazardului care se măr&ineau să constate des"ăurarea evenimentelor,

aa cum le relatea!ă sursele i!antine *icetas (oniates i occidentale

*Jeo""ro de /ille(ardouin i 7oert de lari, le răspund to#i cei care

cred în premeditarea ac#iunii de către unul sau altul dintre prota&onitii

cruciadei$ ))-lea,

DoulVue stăruie asupra re"ormei morale, a luptei împotriva lu=ului,

prostitu#iei i cametei i preamărete virtutea puri"icatoare a cruciadei,

iar papa a decretat un impo!it de 2,5 L asupra veniturilor ecle!iastice

pentru "inan#area e=pedi#iei$ Bar c(emările la luptă ale papei au "ost

i&norate de monar(ii europeni, în condi#iile în care &ermanii luptau

împotriva creterii puterii papale *de aceea, ponti"ul nici nu l-a c(emat

pe împăratul &erman, iar


25/51

ne&ociera un contract pentru transportarea crucia#ilor în %&ipt -

oiectivul declarat al acestora "iind airo sau


26/51

lipseau, să atace portului Xara din Balma#ia *care în acele timpuri era o

comunitate independentă ce recunotea, din 1202, protectoratul re&elui

Cn&ariei, %meric(, i care "usese înainte de 1181 o posesiune

vene#iană$ /ene#ia depindea de acest ora pentru a-i asi&ura

aprovi!ionarea cu lemn pentru corăii provenit de pe #ărmurile


27/51

;oni"aciu de 'ont"errat părăsise "lota înainte de plecarea ei din

/ene#ia, pentru a-i vi!ita vărul, Dilip de uaia$ 'otivul acestei vi!ite

este controversat$ Poate a plecat deoarece papa a"lase de planurile

vene#ienilor i, pentru că nu era de acord cu ele, dorea să evite

e=comunicarea, ori poate a dorit să se întâlnească cu principele i!antin


28/51

Propunerile principelui i!antin


29/51

constantinopolitanilor "a#ă de latini, de alt"el un sentiment reciproc$

9emându-se pentru via#a lui, coîmpăratul a cerut crucia#ilor să

reînnoiască contractul pentru încă ase luni, până în aprillie 1204$

%u&ene /ictor Belacroi= ucerirea onstantinopolului *1840

Bar în perioada următoare, în rândurile popula#iei onstantinopolului

opo!i#ia "a#ă de domnia lui


30/51

Co!se/i!4ele /+u/ia5eia pat+a

ae!at pe tronul patriar(al din "ânta o"ia o prostituată care în&âna

cântece deăn#ate$ ând Papa )nocen#iu al )))-lea a au!it de purtarea

sălatică a pelerinilor săi, prima sa reac#ie a "ost una de nemul#umire,

trimi#ând o scrisoare plină de "urie le&atului papal a"lat alături de

crucia#i$

u putem înc(eia discu#ia despre cruciada a patra i cucerirea

onstantinopolului de către occidentali, "ără a aorda i prolema

urmărilor evenimentelor din aprilie 1204$ Primul plan către care ne

îndreptăm aten#ia este cel e/o!o3i/6

%nrico Bandolo, do&ele /ene#iei *1162-1205

a urmare a punerii în aplicare a tratatului cunoscut su numele de Partitio 3omaniae, înc(eiat în taăra crucia#ilor în martie 1204, /ene#ia

primea insulele )oniene, cea mai mare parte a insulelor din 'area %&ee,

7(odosul, reta, spa#ii importante din Pelopone! i 9racia$


31/51

ră!oaie des"ăurate în secolele >)))->)/$

Di! pu!/t 5e :e5e+e politi/, în locul )mperiului i!antin, crucia#ii au

creat )mperiul latin de onstantinopol *1204-12+1, al cărui împărat a

devenit, în mai 1204, ;alduin de Dlandra *1204-1205$ 9eritoriul

capitalei i!antine a "ost împăr#it între ;alduin i Bandolo, acesta din

urmă "iind sin&urul e=ceptat de la depunerea Furământului de vasalitate

"a#ă de ;alduin$ n s"ârit, cucerirea i Fe"uirea onstantinopolului din

13 aprilie 1204, precum i crearea la onstantinopol a unui )mperiu

latin, între anii 1204-12+1, au contriuit la slăirea &ravă a )mperiului

i!antin, constituind, pe termen lun&, una dintre cau!ele principale ale

cuceririi lui de către turci la 26 mai 1453$

Pe ruinele )mperiului ;i!antin, alături de )mperiul latin de

onstantinopol, s-au or&ani!at, într-o manieră "eudală, o serie de

principate vasale? re&atul 9(essalonicului, ducatul


32/51

Co!se/i!4ele +eligioaseale/+u/ia5ei apat+a

în ;alcani, "ormată din &reci i ul&ari, condui de #arul )oni#ă aloian$

.a ătălia de la


33/51

o nouă ierar(ie ecle!iastică, supusă 7omei$ )erar(ii &reci au "ost

înlocui#i, cu e=cep#ia celor care au acceptat autoritatea papei i au depus

Furământ personal în acest sens$ Be altminteri, onciliul .ateran )/ din

1215 a stailit clar ca episcopii latini din %st să trimită numai preo#i

latini în isericile care mai urmau ritul &recesc$ n unele locuri a "ost

sc(imată c(iar i or&ani!area ecle!iastică *întinderea teritorială a unor

epar(ii etc$$ lericii catolici au o#inut toate pământurile care

apar#inuseră isericii răsăritene, inclusiv imensele averi ale mănăstirilor

&receti$


34/51

"actorii politici laici, în speran#a aFutorului militar salvator al


35/51

sa se consolidase după victoria de la Pela&onia *1256, era contient de

"aptul că numai un succes răsunător ca acela al recuceririi

onstantinopolului i-ar "i permis înlăturarea lui )oan al )/-lea i

"ondarea propriei dinastii$ n plus, 'i(ail al /)))-lea urmărea

contracararea planurilor papei, care vi!au atra&erea Jenovei su stea&ul

unei cruciade antii!antine, alături de /ene#ia, precum i re!olvarea

di"icultă#ilor întâmpinate în ceea ce privete alun&area latinilor din

7omania$ u în ultimul rând, aristocra#ia niceeană, al cărei repre!entant

era 'i(ail, era parti!ana privile&iilor comerciale acordate oraelor

italiene i ostilă politicii economice a lui )oan al )))-lea /atat!es i

9(eodor al ))-lea .ascaris, al cărui caracter autoritar îi le!a interesele$

Be partea cealaltă, Jenova se a"la într-o po!i#ie di"icilă în urma

în"rân&erilor su"erite în "a#a /ene#iei, în ră!oiul dintre cele două

început în anul 1258, "iind amenin#ată c(iar cu eliminarea din comer#ul

levantin de rivala saG în plus, Jenova era atrasă în mod deoseit de

perspectivele comer#ului pontic, iar /ene#ia era cea care controla

strămtorile i intrarea în a!inul 'ării e&re$

Prevederile tratatului de la mp(aion?

- asileul acorda daruri anuale comunei Jenova *500 (perperi

i ar(iepiscopului Jenovei *+0 (perperiG

- acorda &enove!ilor liertate, scutire completă de ta=e, dări i

impo!ite, la intrarea, ederea i deplasarea dintr-un loc în altul, pe mare

i pe uscat, în porturile i insulele )mperiului i în cele ce aveau să "ie

cuceriteG

- &enove!ii primeau cartiere *lo&&ia, palate, iserici, case,

depo!ite în onstantinopol *după ce va "i cucerit, 9(essalonic,mirna,


36/51

onstantinopol, precum i cartierul vene#ienilor din oraG

- 'i(ail al /)))-lea acorda &enove!ilor cu drept de proprietate i

stăpânire cu Furisdic#ie venică cetatea i portul mirnei, cu e=cep#ia

drepturilor episcopatului, isericilor i solda#ilor imperiali care aveau

privile&iul să locuiască în acea cetate *această prevedere nu a "ost pusă

în practică vreodatăG

- în&ăduia &enove!ilor să adune măr"urile, alimentele i

cerealele din imperiu i să le vândă în mod lier, "ără vreo ta=ă, dare

sau impo!itG

- 'i(ail promitea să nu în&ăduie nici unui latin să des"ăoare

activită#i comerciale în 'area ea&ră, cu e=cep#ia &enove!ilor i

pisanilor i să nu "acă vreo pa&uă &enove!ilor la intrarea sau ieirea

din a!inul ponticG

- inter!icea &enove!ilor să scoată aur i ar&int din imperiu, "ără

acordul autorită#ii imperialeG

- ne&ustorii i!antini o#ineau dreptul de a mer&e pentru comer#

în Jenova i teritoriile acesteia, "ără a plăti ta=e i impo!ite, "iind

proteFa#i de autorită#ile &enove!e$

onsecin#ele tratatatului de la mp(aion

- ne&ustorii &enove!i o#ineau avantaFe vamale consideraile, în

detrimentul ne&ustorilor i!antini, oli&a#i în continuare la plata

ta=elorG după instalarea în cartierul Pera *Jalata, de cealaltă parte a

ornului de


37/51

- acordând liertate de ac#iune a ne&ustorilor &enove!i care "ăceau

comer# cu cereale i alimente, aprovi!ionarea )mperiului a aFuns să

depindă într-o măsură din ce în ce mai mare de ne&ustorii italieni i

acest "apt a determinat adevărate cri!e alimentare în ;i!an#$ (iar

'i(ail al /)))-lea a "ost nevoit să cumpere &râu din teritoriile ul&are,

iar la începutul secolului al >)/-lea succesorul său,


38/51

atra&e spre onstantinopol o parte a tra"icului de la Pera$ um era de

ateptat, riposta &enove!ilor nu s-a lăsat prea mult ateptată? ei au

încercat să loc(e!e capitala i!antină, dar primul atac asupra acesteia

se soldea!ă cu un eec$ nsă lipsa de e=perien#ă a marinarilor &reci,

adău&ată "urtunii care a i!ucnit, ail "olosită de &enove!i, a dus la

în"rân&erea "lotei i!antine i incendierea vaselor &receti în ornul de

&enove!ii pretind e=ercitarea unui control asupra tuturor vaselor care

traversau strâmtoarea ;os"or, mer&ând până la a sec(estra, în 1350, la

a""a, mai multe vase vene#iene care reuiseră să se sustra&ă acestui

control$ n consecin#ă, /ene#ia începe pre&ătirile pentru un nou ră!oi i

în ianuarie 1351 înc(eie un tratat cu Petru al )/-lea, re&ele


39/51

pentru amele păr#i implicate, dar pacea înc(eiată în 1355, la

interven#ia 'ilanului, nu aduce re!olvarea di"erendelor, cu toate că

vene#ienii sunt oli&a#i să plătească despă&uiri în valoare de 200000

de duca#iG 4$ 13-1381 *Iră!oiul (io&&iei” Jenova, spriFinită i de

re&ele Cn&ariei, .udovic ) de


40/51

recunoaterea suprema#iei papei în iserica răsăriteană în cadrul

onciliului de la .on$ .a + iulie 124, repre!entan#ii împăratului

i!antin, i anume 'arele .o&ot(et Jeor&ios


41/51

)mperiul i!antin în anul 128

a urmare a acestor ac#iuni, în 1282, la moartea lui 'i(ail /)))

Paleolo&ul, pericolul occidental "usese înlăturat$ 7e&atul din )talia

meridională "usese de!memrat, iar Petru al


42/51

revenise su stăpânire i!antină, dar cea mai mare parte a acestuia

continua să apar#ină latinilor, ca i o parte a insulelor din


43/51

7ela4iileBia!4ului/u oto3a!ii

Cna dintre prolemele di"icile motenite de


44/51

A!5+o!i/ alIII-lea 2!t+eO//i5e!t 8iIsla3

Et(man, "ondatorul dinastiei, cel ce a reuit ulterior să uni"ice toate

triurile su sceptrul său i să supună atât ;i!an#ul, cât i statele slave

din ;alcani$

%ste adevărat "aptul că ac#iunile acestora împotriva statului i!antin au

"ost într-o ună măsură "acilitate i de rivalită#ile politice din sânul

aristocra#iei i!antine, rivalită#i care provoacă t+ei 3a+i +1boaie /i:ile

ce domină scena politică a veacului al >)/-lea$ .+i3ul dintre acestea

*1321-1328, opune pe deFa vârstnicul împărat


45/51

anul 1340, când, în urma unei noi e=pedi#ii victorioase a asileului,

provincia este readusă su control imperial$ n acest "el, una dintre cele

mai serioase urmări ale evenimentelor din 1204 era lic(idată? dei

e=istau în continuare mai multe principate latine în Jrecia, nu mai

e=istau principate &receti disidente în peninsulă, acestea "useseră

alipite imperiului su "ormă de provincii$ n s"ârit, noua "lotă

imperială, reconstruită mai ales prin contriu#iile "inanciare ale lui )oan

antacu!ino i ale altor aristocra#i i!antini, era destinată în special

consolidării po!i#iilor maritime ale ;i!an#ului$

.a moartea lui


46/51

n 134+, &enove!ii au pus din nou stăpânire pe insula (ios, care

devine principala a!ă de ac#iune a companiei comerciale Jiustiniani,

în mâinile căreia a rămas până la miFlocul secolului al >/)-lea, i tot în

acelai an, &enove!ii redoândesc P(oceea *aceasta, ca i insula (ios,

intrase în posesia împăratului în 1340, în urma unei revolte a popula#iei

&receti împotriva "amiliei &enove!e attaneo, revoltă în cursul căreia

latinii sunt măcelări#i, importantă pentru minele de alaun care aduceau

venituri importante$ n scurt timp după aceea, tot &enove!ii ocupă alte

insule din 'area %&ee, precum amos, )caria, care vor rămâne su

domina#ia lor peste un secol$

)mperiul i!antin în anul 1350Poate mai &ravă era situa#ia internă a imperiului, unde teritoriile erau

răvăite i prădate, comer#ul decă!use în ene"iciul ne&ustorilor italieni,

valoarea (perperului scădea cu "iecare !i *icep(or Jre&oras, iar

veniturile statului erau ca i ine=istente$ .a începutul ră!oiului civil

împărăteasa


47/51

locul celor de aur sau ar&int de altădată, iar c(eltuielile pentru masa

imperială în timpul lui )oan /) nu repre!entau decât a !ecea parte din

ceea ce se c(eltuia în acest scop în perioadele domniilor predecesorilor

săi *Jre&oras$ a o ultimă lovitură, imperiul a avut de su"erit de pe

urma epidemiei de ciumă în 1348, care a a"ectat în special

onstantinopolul i s-a răspândit apoi în aproape întrea&a %uropă$ n

toamna anului 1352, +eibu/!e8te +1boiul /i:il între )oan /

Paleolo&ul i )oan /) antacu!ino, înc(eiat de această dată cu victoria

lui )oan /, care a ene"iciat de aFutorul "inanciar al /ene#iei, cu care

înc(eie un acord în octomrie 1352, dar mai ales al &enove!ului

Drancesco Jattilusio$ 7evolta i!ucnită în capitală în nov$ 1354 îl oli&ă

pe )oan /) să adice i să se retra&ă la mănăstire *m$ 1383$ Jenove!ul

Jattilusio este răsplătit pentru spriFinul dat prin căsătoria cu sora lui

)oan /, 'aria, primind ca dotă insula .esos, pe care "amilia Jattilusio

a stăpânit-o până la cucerirea otomană, în 14+2$


48/51

aandonând orice speran#ă cu privire la "aptul că ar "i reuit să se

împotrivească sin&ur otomanilor, )oan / a desc(is lar& por#ile

imperiului său în "a#a occidentalilor$


49/51

e=pedi#ie în


50/51

miFloacelor militare i "inanciare, apoi cucerirea acestuia din urmă în

26 martie 1430, anun#ă căderea capitalei i!antine$

.ipsit de resurse i de aFutoare consistente din a"ară, onstantinopolul

cade la 26 mai 1453, în urma unui lun& asediu * aprilie 26 mai i a

unei re!isten#e cu adevărat eroice, în condi#iile în care ultimul împărat,

care a i murit în luptele purtate în !iua de 26 mai, onstantin al >)-lea

Paleolo&ul, avea su comanda sa doar circa 5000 de i!antini, cărora li

se adău&au 200 de arcai trimii de papă i 00 de &enove!i condui de

Jiovanni Jiustiniani .on&o, în timp ce "or#ele lui 'e(med al ))-lea au

"ost estimate la circa 1+0 000 200 000 de oameni$ Eraul este prădat

cumplit de cuceritori, numărul total al victimelor din rândurile

i!antinilor "iind estimat la apro=imativ 40 000 de oameni$ n anii

următori, cad i ultimele re!isten#e i!antine de la 'istra *cucerită în

14+0, iar ultimele re!isten#e din peninsula 'oreea sunt învinse în

14+1, punându-se capăt e=isten#ei despotatului de 'oreea al

Paleolo&ilor, respectiv de la 9rape!unt *14+1, unde este des"iin#at

)mperiul 'arilor omneni$

Bibliog+a;ie<


51/51

;re!eanu telian, #storia #mperiului 1izantin, %d$ 'eronia, ;ucureti, 200$

.emerle Paul, #storia 1izanţului, %d$ 9eora, ;ucureti, 1668$

icol, Bonald, +he last centuries o 10zantium, 57?5-5:8@, eQ Ror:, 162$

icol, B$'$, 10zantine Political +hought , în +he Cambridge /istor0 o edieval +hought c!

@86 9 c! 5:86, edited H$N$ ;urns, Cniversit Press, amrid&e, 1688

Eolens: Bimitri, An commonBealth medieval 1izanţul, ;ucureti, 2002$

Estro&ors:, Jeor&es, /istoire de l%tat b0zantin, ed$ 2, Paris, 16$

9(iriet, D$, ;a 3omanie "

Documents

Bizant Occident Islam XI XV