Bizantinologie I

8/19/2019 Bizantinologie I

1/67


2/67

secolului al 0""$lea a reprezentat o criză puternică, politică, economică !i culturală !i că aceastaar fi, de fapt începutul adevărat al istoriei bizantine.

"storicul enlez :rnold Tovnbee este de părere că "mperiul roman de răsărit î!i aresfậr!itul după domnia istovitoare a împăratului "ustinian " /)6$/7/(. #tapa următoare pậnă laînceputul secolului al 0""$lea, ar reprezenta o perioadă de trecere, spre prima jumătate a

secolului al 0"""$lea, cậnd ;eon "saurul reu!e!te să refacă imperiul !i să înfăptuiască o operăasemănătoare cu cea relizată de 2arol cel ?are ree al francilor 67*$*, împărat roman deapus *$*'+(.

După părerea noastră !i a altor istorici începutul istoriei bizantine trebuie a!ezat în timpuldomniei lui 2onstantin cel ?are, mai exact odată cu fondarea 2onstantinopolului, anume în anul-)+. :leerea unui nou centru drept capitală, a imperiului reprezintă într$adevăr un momentcrucial în istoria bizantină. 5ransformarea @izanţului în capitală a imperiului a atras după sine oserie de sc3imbări structurale în oranizarea administrativă, militară, economică !i politică astatului. 9rientul capăta o pondere fără precedent în toate domeniile. :nul -)+ nu este numaidata fondării 2onstantinopolului, ci !i momentul cậnd 2onstantin a rămas sinur împărat peste

tot imperiul, după înfrậnerea !i înlăturarea lui ;icinius. #l va pune capăt sistemului coleial dedomnie iniţiat de Diocleţian diarc3ia, tetrac3ia(, !i va instaura dinastia monar3ia(constantiniană.

Un element esenţial nou, care va sc3imba înfăţi!area spirituală a lumii reco$romane, afost introducerea cre!tinismului ca reliie liberă prin #dictul de la ?ilan !i prin măsurile desprijinire luate după aceea de 2onstantin cel ?are. Din punct de vedere teoloic, Ainodul de la

Niceea -)/ reprezintă…creştină se manifestă liber pe plan eneral !i trece la elaborareaînvăţăturilor sale domatice. 2u sprijinul lui 2onstantin se vor construi edificii reliioase, vor luafiinţă instituţii cre!tine, se vor lări bazele oranizării episcopale, iar 2onstantinopolul se va afla

pe drumul atinerii ranului de episcopat !i apoi de patriar3at. 2onstantin este primul împăratroman care nu numai că a încetat persecuţia împotriva cre!tinismului, dậndu$i libertate demanifestare, dar l$a !i favorizat !i l$a adoptat ca reliie personală.

9 primă etapă în istoria bizantină -)+$7-)( durează de la -)+ pậnă în anul 7-). #a poatefi numită #tapa romană tậrzie, din cauza predominării elementelor romanismului sau #tapa

proto$bizantină bizantină timpurie(. Data limită a acestei perioade a fost stabilită în leătură cuînceputul cuceririlor arabe, în 9rient, cậnd o bună parte din teritoriile bizantine intră subdominaţie străină. 2onsecinţele neative pe plan politic !i economic vor fi majore, întrucật înteritoriile cucerite se va instaura autoritatea arabă, care va face imposibilă perceperea de către@izanţ a impozitelor, aducerea de rậne !i metale rare.

Pe plan literar, în această perioadă încetează scrierile care aveau un pronunţat caracter ar3aizant, apropiat de enul clasic. Ultimii reprezentanţi ai enului vec3i vor fi :at3ias, PaulAilentiarius, Procopius din 2aesarea !i 53eop3>lact A>mocatta.

Pe plan linvistic latina este înlocuită ca limbă oficială de reacă.#vul ?ediu bizantin 7-)$')+(, cuprinde etapa dintre 7-)$')+, cu două perioade&". Perioada medievală bizantină timpurie, de la 7-) la ')/, ultima dată reprezintă

sfậr!itul domniei lui 0asile al ""$lea @ularoctonul(1"". Perioada medievală bizantină tậrzie, de la ')/$')+.:nul ')+ reprezintă momentul cậnd "mperiul bizantin este destrămat ca urmare a

cruciadei a "0$a !i se formează, pe o bună parte a teritoriului său, "mperiul latin de răsărit cucapitala la 2onstantinopol !i alte reate !i despotate occidentale. "mperiul bizantin de răsărit vadura /6 de ani pậnă în anul ')7', cậnd bizantinii vor reu!i să recucerească 2onstantinopolul !i


3/67

"mperiul bizantin izonit de la 2onstantinopol !i de pe o bună parte a Peninsulei @alcanice !i a:siei ?ici se va oraniza în trei centre& Niceea, sub conducerea împăraţilor din familia;ancarizilor, 5rapezunt, condus de ?arii 2omneni !i :rtă, în #pir sub dinastia :n3elilor.

#tapa tậrzie bizantină de la ')+$'+/- este plină de dificultăţi politice, economice !isociale, interne !i externe, !i ea culminează cu ziua de )4 mai '+/-, cậnd 2onstantinopolul cade

definitiv sub turcii condu!i de ?a3omed al ""$lea, supranumit din această cauză B2uceritorulC.iua de )4 mai '+/- este considerată limita de sfậr!it a istoriei bizantine, fiindcă atunci aluat sfậr!it statul bizantin, fondat de 2onstantin cel ?are. @izanţul n$a dispărut însă total, ci acontinuat prin ceea ce el a creat pe tărậm cultural, spiritual !i artistic. Nicolae "ora este primulînvăţat din lume, care a lansat formula B@izanţ după @izanţC, înţeleasă în sensul continuăriicivilizaţiei bizantine !i după căderea 2onstantinopolului sub turci, atật pe teritoriul fostului"mperiu bizantin, cật mai ales în teritoriile libere, neocupate de ace!tia, cum au fost Eările8omậne, 8usia !i "talia.

Constantin cel Mare, fondatorul Imperiului bizantin.

Convertirea lui Constantin şi atitudinea sa faţă de creştinism. Edictul de la Milan.

inodul I Ecumenic. Politica internă şi activitatea sa la !unărea de "os.

#ctivitatea misionară creştină pe teritoriul $om%niei. Continuitatea daco&romană.

:!a cum am arătat în preleerea precedentă, cei mai mulţi învăţaţi îl consideră pe2onstantin cel ?are fondatorul "mperiului bizantin. #venimentele esenţiale care ar marcaaceastă răscruce în istoria omenirii ar fi mutarea capitalei "mperiului roman de pe malurile5ibrului, pe cele ale @osforului, de la 8oma 0ec3e la 8oma Nouă !i recunoa!terea oficială acre!tinismului ca reliie liberă.

2onstantin cel ?are s$a născut în ora!ul Naissus din ?oesia Auperior azi 'is. %nFuoslavia( între anii )*$)*/ data exactă nu se cunoa!te, dar unii învăţaţi propun )6 febr. )*,alţii c3iar anul )4(, ca fiu mai mare al lui 2onstantinus 23lorus !i al #lenei. ?ama să #lena erade condiţie umilă stabularia$3anifa( !i va fi părăsită de 2onstantinus, atunci cậnd acesta devine2ezarul lui Diocleţian. Aoţie a lui 2onstantinus devine atunci 53eodora, o fiică vitreă a lui?aximianus Gercule, co$auustul lui Diocleţian cu sediul la 8oma. 2onstantin a rămas pe lậnămama să #lena, o femeie cu calităţi spirituale deosebite, care$i va da !i primele îndrumărireliioase. #l a fost apoi trimis la curtea lui Diocleţian de la Nicomedia în @it3>nia(, unde vaîndeplini funcţia de tribun !i va fi martor la persecuţiile împotriva cre!tinilor, care îl vor impresiona profund.

Ne aflăm în perioada în care imperiul roman era condus de împăraţii Diocleţian !i?aximian, cu titlul de auu!ti, !i de arc3ie. ?ai tậrziu, fiecare auustus !i$a luat cậte un ajutor, cu ranul de caesar !i anumeDiocleţian pe


4/67

moare în anul -7 după o victorie împotriva picţilor la #boracum ForH, în @ritania( !i armata îl proclamă auustus pe 2onstantin în ziua de )/ iulie acela!i an. :cesta î!i va consolida poziţia în9ccident, pe de o parte, prin victoriile obţinute în @ritania !i


5/67

Drept aceea, a !i cerut să cerceteze Afintele Acripturi, iar din preoţii lui Dumnezeu !i$a făcut sie!isfetnici, adăuậnd că Dumnezeul cel văzut de el se cerea slujit cu toată osậrdia.

#usebius arată că toate cele relatate de el, i$au fost spuse de 2onstantin către sfậr!itulvieţii, la cca. )/ de ani după eveniment, !i că le$a arantat autenticitatea cu jurămậnt.

#venimentul relatat de ;actantius în De mort! persecutorum !i #usebius în "ita

Constantini a constituit actul prin care s$a explicat convertirea lui 2onstantin cel ?are lacre!tinism. Unii învăţaţi însă pun la îndoială valoarea documentară a celor doi autori, mai ales alui #usebius. %ntre arumentele care se aduc de către ace!tia ar fi faptul că întậmplarea de laPonce ?ilvius nu este relatată de #usebius în #istoria ecclesiastică1 publicată în ultima ediţie înanul -)+, ori dacă ea ar fi avut loc, autorul n$ar fi trecut$o cu vederea. 2oncluzia ar fi că relatareaconstituie o interpolare mai tậrzie în "ita Constantini. :ceastă arumentare nu este însă valabilă,deoarece #usebius se referă la evenimentul în cauză atật în Discursul său festiv, rostit în fa$aîmpăratului cu prile%ul sărbătoririi a &' de ani de domnie în anul &&( 5ricennalia, -(, cật !i în

#ist! )ccl! 4,4.). %n ambele locuri el spune că împăratul s$a ruat la începutul campaniei

împotriva lui ?axenţiu, lui Gristos ca să$i ajute în luptă. 2ă în "ita Constantini, alcătuită dupămoartea împăratului în anul --6, relatarea este mai boată în amănunte se datore!te faptului că lao depărtare atật de mare, evenimentul a fost îmbrăcat în leendă !i cuprinde, poate, !i uneleînfloriri. Nucleul evenimentului a fost însă real !i nu trebuie să ne îndoim de el. De altfel, uniicercetători au subliniat faptul că de!i apariţia luminoasă a crucii pe cer se înscrie printrefenomenele cere!ti destul de rare, totu!i ea nu este necunoscută. 2onstantin a fost convins că avăzut semnul crucii pe cer la începutul luptei împotriva lui ?axenţiu, că el reprezintă simbolullui "isus Gristos !i că acesta l$a ajutat să cậ!tie lupta.

8elevantă în această privinţă este comportarea sa faţă de cre!tinism după eveniment. Ae!tie, din Panegiricul de la *rier din toamnă anului -'- că după intrarea în 8oma împăratul n$aurmat drumul tradiţional de triumf spre 2apitoliu !i n$a adus jertfă lui Kupiter, a!a cum seobi!nuia. :utorul Paneiricului de la 5riei nu menţionează nici o divinitate păậnă, care l$ar fiajutat să cậ!tie lupta, la Ponce ?ilvius, ci face doar referiri la Bindicaţiile divine directeC divină

praecepta( date lui 2onstantin în taină !i care sunt, desiur, de pus în leătură cu Dumnezeulcre!tinilor.

5oate acestea arată o distanţă a lui 2onstantin faţă de practicile de cult păậne. #steadevărat că pe :rcul de 5riumf al lui 2onstantin de la 8oma terminat în anul -'/ estereprezentat Aol "nvictus, dar acesta este opera Aenatului păận din capitala imperiului. %ninscripţie se menţionează că victoria a fost obţinută la Bintervenţia divinităţiiC instinctus

divinitatis( !i capacităţii spirituale a lui 2onstantin mentis manitudine( Dessau, ";A, 74+(.Divinitatea este aici numită în sens neoplatonic =iinţa absolută(, dar ea putea fi Aol "nvictus,2onstantin era adeptul monoteismului solar de tendinţă filosofică !i considera că aceasta nu esteincompatibilă cu credinţa cre!tină, deoarece Auprema Divinitas din această reliie nu$i păreadeosebită de Dumnezeul cre!tinilor. 2onstantin n$a repudiat dintr$o dată toată mo!tenirea

păậnismului !i la fel ca tatăl său, care fusese monoteist, el considera soarele ca mediator vizibilîntre Dumnezeul suprem !i oameni.

2onstantin a înclinat din ce în ce mai mult spre cre!tinism !i dovada cea mai clară aatitudinii sale din această vreme a fost statuia să din =orum, care, după instrucţiunile lui însu!i,

trebuia să poarte în mậnă dreaptă o cruce. Potrivit lui #usebius #ist! )ccl! 4,4, '$''1 cf. "itaConstantini, ", +, !i 5ric. 4,*(, inscripţia dedicatorie de sub statuie spunea& B Prin acest semnaducător de mậntuire, care este adevărata dovadă a puterii, eu am salvat ora+ul vostru de sub

%ugul tiranului, am eliberat enatul +i Poporul rom-n, redậndu.i vecea demnitate +i strălucireC.


6/67

De!i pậnă în anul -)/ c3ipurile vec3ilor divinităţi, mai ales a lui Aol, mai sunt reprezentate, maicu seamă pe monede, totu!i treptat apar !i simbolurile cre!tine, în special pe monete !i medalii,dar !i pe alte obiecte. De pildă, pe un medalion de arint bătut la 5icinum cu prilejul decenaliilor din -'/ este reprezentat 2onstantin cu cască, iar pe ea monoramul lui Gristos c3risma(.#misiuni monetare de la Aiscia din anii -'6$-'* îl arată pe 2onstantin cu casca împodobită cu

acela!i simbol, iar în -) apar monete, care în cậmpul lor avers( au c3risma alături de vexillum.;abarum$ul este întậlnit pe o monetă de bronz bătută la 2onstantinopol către anul -)6. De!iînceată, această pătrundere a simbolurilor cre!tine n$ar fi putut apare fără asentimentul lui2onstantin, ceea ce arată convinerile sale reliioase.

Aemnificativă în privinţa simpatiei lui 2onstantin faţă de cre!tinism după anul -') sunt oscrisoare trimisă de el lui ?axenţiu în orient, în care intervine în favoarea cre!tinilor ;actantius,

De mort, pers! -6,'( !i o alta expediată prefectului bunurile confiscate #usebius, Gist. #ccl.,',/, '/$'6(. Dintr$un alt document aflăm că tot atunci 2onstantin trimite o sumă mare de baniepiscopului ortodox catolic( 2aecilian de 2artaina !i preasfậntului cult catolic ibid.',7 '$/(.

#ste posibil că orientarea aceasta atật de rapidă spre @iserică a lui 2onstantin să se fi datorat !iinfluenţei episcopului 9sius de 2ordoba, devenit consilier al %mpăratului în problemelereliioase. #xistă !i alte dovezi pentru interesul în problemele reliioase. #xistă !i alte dovezi

pentru interesul lui 2onstantin faţă de cultul cre!tin, pe care$l scotea necesar fericirii !i prosperităţii imperiului.

Edictul de la Milan

%n februarie -'- 2onstantin !i ;icinius se întậlnesc la ?ilan, unde sărbătoresc !i nunta lui;icinius cu 2onstantina, sora vitreă a lui 2onstantin. :ici cei doi împăraţi iau importante3otărậri privind situaţia cre!tinismului. ?ai înainte


7/67

:stfel, a!a zisul )dictul de la 2ilan a pus cre!tinismul pe acela!i plan cu celelalte reliii păậne. Nu se poate vorbi deci decật de un triumf parţial al cre!tinismului faţă de păậni. 0omvedea că împăratul 2onstantin va favoriza !i proteja reliia cre!tină. Ae poate totu!i afirma cădậnd libertate cre!tinismului 2onstantin a scos păậnismul din condiţia privileiată, pe care oavea de )ure, a!ezậndu$l pe acela!i plan cu celelalte.

*avorizarea +isericii de către Constantin

'( 2u timpul, împăratul 2onstantin nu s$a mulţumit să dea cre!tinismului drepturi ealecu ale celorlalte reliii, ci i$a acordat privileii. Preoţii cre!tini primeau toate privileiile, pe carela aveau preoţii păậni. #i erau scutiţi de impozite, de sarcinile municipale munera( !i de oricei$ar putea împiedica de la săvậr!irea îndatoririlor lor reliioase. Dar aceste privileii au făcut camulţi membri ai Afatului municipal curia. 9rd. Decurionum( să intre în cler !i să mărească înc3ip exaerat numărul preoţilor. De aceea, împăratul s$a văzut obliat să limiteze acest drept

numai pentru decurionii membrii Afatului( care înlocuiau pe preoţii decedaţi. Aituaţia juridicănouă, de care beneficiază @iserica, este arătată de faptul că testamentele !i mo!tenirile care i selăsau, erau recunoscute ca valabile.

)( #piscopii au primit dreptul de a elibera pe sclavi !i de a$i face cetăţeni romani, dreptavut pậnă atunci numai de uvernatorii de provincie. %n acela!i timp episcopii primeau dreptul de

judecată fără apel. =iecare din părţi putea transfera procesul în faţa judecăţii unui episcop !isentinţa era definitivă.

-( @iserica a primit din partea statului donaţii foarte mari, fie proprietăţi, fie bunurimateriale bani, rîu(. Aub influenţa @isericii au fost îndulcite multe pedepse date criminalilor.

+( ;ui 2onstantin i se atribuie construirea a numeroase biserici& la 8oma, biserica Af.Petru !i cea din ;ateran1 la 2onstantinopol, Afinţii :postoli, Af. "rina !i probabil, Af. Aofia înforma anterioară celei zidite de "ustinian în secolul al 0"$lea1 la "erusalim, @iserica Af. ?ormậntapoi a %nvierii(1 la @et3leem a Na!terii1 pe ?untele ?ăslinilor, @iserica %nălţării, la 2irtaNumidia(, Nicomedia !i :ntio3ia alte loca!uri sfinte. #l a donat bisericilor ridicate din ordinulsău mari domenii. De pildă, domeniile date bisericilor din 8oma aduceau anual un venit de peste-. solidi monete de aur( numai din înc3irierea lor. 5uturor bisericilor din imperiu le$a datrậu, au fost att de mari, -nc%t -mpăratul ;ovian -7-(, de!i foarte credincios, a fost nevoit săle reducă la două treimi.

/( 2onstantin a favorizat pe cre!tini să intre în administraţie c3iar !i în posturile cele mai

înalte, unde se cerea să fii de oriine nobilă. De pildă, :blabius praefectus praetorie, a fostcre!tin de oriine modestă, fiul unui funcţionar din 2reta. 9 cercetare recentă a arătat că întimpul său au fost '7 înalţi domnitori păậni !i ' cre!tini.

7( #l a fost favorizat de asemenea, comunităţile compuse în majoritate de cre!tini.?aiuma, portul cre!tin al


8/67

statuile divinităţilor de olaca)ul lor de aur. %n sfậr!it, puţin timp înainte de moarte a interzissacrificiile păậne.

Controversele donatiste

%n @iserica africană, mai cu seamă în provincia Numidia, au apărut tulburări din cauzaatitudinii, pe care aripa rioristă a credincio!ilor o avea faţă de aceia care în timpul persecuţiilor nu se comportaseră cu toată demnitatea !i predaseră c3iar autorităţilor cărţile sfinte. #i eraunumiţi trădători traditores( !i căzuţi lapsi(, fiind condamnaţi pentru totdeauna. ;a fel eraucondamnaţi !i aceia care se sustrăeau edictelor de persecuţie. ?ensurius, episcopul 2artainei,era apărătorul tendinţei moderate, dar după moartea sa a fost ales episcop diaconul 2aecilian,3irotonit numai de episcopul =elix dintr$un ora! mic, fără să fi a!teptat venirea celorlalţi episcopidin Numidia, cum era normal. :ce!ti episcopi au considerat 3irotonia nulă !i au ales în locul lui2aseilian, pe ?ooriacus, succedat la scurt timp de Donatus de la care vine numele mi!cării

reliioase.%n anul -'+ 2onstantin convoacă un sinod la :rles unde participă -- episcopi din

occident. Ainodul condamnă pe donati!ti, care se plậnseră lui 2onstantin. ?ai tậrziu, în anul -'7se convoacă un alt sinod la ?ilan, care confirmă 3otărậrile sinodului de la :rles. %ntre timp2onstantin î!i sc3imbă atitudinea faţă de donati!ti !i în anul -)', le dă deplină libertate de cult.De!i împăratul a făcut eforturi să aplaneze această sc3ismă, recurậnd uneori c3iar la reprimărisậneroase, totu!i donati!tii au rămas intransienţi, suferind martirul. 5ulburările provocate de eiau durat pậnă la invaziile arabe. %ntr$o scrisoare adresată unui înalt funcţionar din :frica,împăratul scria& 3)u consider ca absolut contrar legii divine ca să ne petrecem timpul în astfel de certuri +i controverse4 ele ar putea atrage mậnia Dumnezeului suprem 5summa Divinitas6 nunumai asupra neamului omenesc, dar +i asupra mea, care sunt însărcinat prin voinţa săcucerească cu guvernarea tuturor lucrurilor lume+ti1. "ar mai tậrziu, într$o scrisoare adresatălui Domitius 2elsus, vicarul :fricei, el spune& 3Ce datorie mai mare a+ putea avea, în virtutea

puterii imperiale care mi.a fost dată, decật aceea de a înlătura erorile +i a reprima acteleiresponsabile, pentru a face ca to$i să se încine Dumnezeului atotputernic, în cadrul unei religiiautentice, într.o în$elegere adevărată +i cinstire, care i se cuvineC.

inodul de la 'iceea /012 & Episcopul de Tomis

:rie, preot la :lexandria, ucenic al lui ;ucian, celebru profesor la :ntionia, mare teolo!i martir, a început să propăvăduiască o învăţătură eretică în leătură cu persoana =iului luiDumnezeu. @azậndu$se pe doma neoplatonică, potrivit căreia Dumnezeu este o monedăindivizibilă el susţine că =iul trebuie să fie posterior 5atălui, !i că a fost un timp, cậnd el n$aexistat& =iul a fost creat ex ni3ilo, fiindcă substanţa 5atălui este indivizibilă, !i este deci ocreatură. :lexandru, episcopul de :lexandria, a văzut în această o erezie !i a refuzat să acordeîmpărtă!anie lui :rie. După aceea convoacă un sinod cu episcopii eipteni !i$l condamnă pe:rie. :cesta pleacă !i cere ajutorul la doi episcopi cu mare renume !i anume a lui #usebiu de

Nicomedia !i #usebiu de 2aesarea. 5oate acestea au provocat mari tulburări în @iserică, încật îl

determină pe 2onstantin să scrie tuturor teoloilor, cerậndu$le să nu se certe pentru probleme atậtde fine, ci să le rezolve, dacă au opinii diferite, ca filosofii păậni, care, c3iar dacă nu sunt deacord unii cu alţii, trăiesc totu!i bine împreună. #l adauă că pentru :lexandru !i :rie împăcareaar fi mai u!or de realizat, fiindcă amậndoi cinstesc BPrevedenta3 !i pe "isus Gristos& 3Da$i.micalmul zilelor mele, odina nop$ilor, lăsa$i.mă să gust plăcerea existen$ei lini+tite1. 9sius de


9/67

2ordoba, care a dus scrisoarea la :lexandria, a avertizat însă pe 2onstantin că problemele suntmult mai complicate !i că nu se vor rezolva u!or.

Prezicerea lui 9sius de 2ordoba s$a adeverit, căci împăratul a 3otărật, pentru dobậndirealini!tii !i unităţii în @iserică, să convoace Primul Ainod #cumenic de la Niceea în anul -)/. :u

participat -'* părinţi, între care, după mărturia lui #usebiu de 2aesarea, !i reprezentatul Aciţiei,

desiur episcopul de 5omis. 2onstantin este !i el prezent !i pronunţă un discurs introductiv înlimba latină limba oficială(, în care cerea episcopilor să ăsească o soluţie de unire.

După luni dezbateri învăţătura lui :rie a fost condamnată ca erezie !i s$a adoptatformula că =iul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu 5atăl !i deci ….. cu #l. Ainodul aalcătuit primele 6 articole ale Aimbolului de credinţă 2rezul( care sunt de atunci încoacespuse fără întrerupere în @iserică. A$a încercat, de asemenea, să se stabilească data Pa!telor care se serba diferit în diverse locuri ale imperiului !i s$a 3otărật ca întreaa cre!tinătate săsărbătorească Pa!tele în Duminica "$a după lună plină ce urmează ec3inocţiului de primăvară.Dacă se întậmpla să cadă odată cu Pa!tele evreilor, atunci cre!tinii trebuiau să amậne

sărbătorirea în Duminica următoare sau să o pună cu o săptămậnă înainte.A$au relementat, de asemenea, probleme de disciplină bisericească. Preoţilor nu le era,

de exemplu, permis să părăsească ora!ul sau satul fără autorizaţia episcopului. #piscopii dincapitalele de provincie #piscopii metropolitani( primeau dreptul să convoace de două ori pe an

pe episcopii din provincia epar3ia( lor.Un episcop nu putea fi 3irotonit fără aprobarea mitropolitului !i a majorităţii episcopilor

din provincie. #piscopul de :lexandria, prime!te autoritate jurisdicţională peste #ipt, ;ibia !iPentapolis, iar papa de la 8oma asupra diocezei suburbicare "talia de sud !i Aicilia(, unde nuexistau mitropoliţi. %n mod curajos, sinodul nu ratifică primatul 2artainei asupra diocezei:frica, de!i 2aecilian a fost prezent. :ici rămậne stabilit ca decanul episcopilor, din orice ora! ar fi, să aibă primatul în fiecare provincie. Ae acordă unele onoruri scaunului episcopal de"erusalim, de!i el rămậne mai departe dependent de mitropolitul de 2aesarea, capitala provinciei.

După sinod, prin anul -)6, 2onstantin încearcă să readucă în @iserică pe :rie !i discipoliisăi, #usebiu de Nicomedia !i 53eonis de Niceea, dar se opune :lexandru de :lexandria !i apoi:t3anasie, succesorul său, :t3anasie va fi c3iar exilat la :uusta 5reverorum 5riei, n 8.=.


10/67

6rmările convertirii lui Constantin

2onvertirea lui 2onstantin a fost un act de importanţă capitală. Pậnă atunci cre!tiniiconstituiau o minoritate în imperiu !i aparţineau mai cu seamă populaţiei modeste de la ora!e.

:ristocraţia senatorială era în marea ei majoritate, păậnă. :rmata !i ţăranii erau în majoritate păậni, în afară poate de :frica !i #ipt. %n aceste condiţii !ansele cre!tinilor de a avea unîmpărat dintre ei erau mici !i fără un împărat cre!tin convertirea populaţiei din imperiu ar fi fostmult timp amậnată. Numero!i cre!tini au existat !i în Persia, dar ei nu au avut !i un ree persancare să se convertească, ei au rămas în minoritate.

2onvertirea lui 2onstantin a influenţat !i raporturile dintre Atat !i @iserică. Aocotindu$seslujitorul lui Dumnezeu, responsabil în faţa lui de buna rậnduială din @iserică, el nu a ezitat nicio dată să intervină în treburile acesteia în mod 3otărậtor. #l a creat precedentul după care sinur împăratul putea să convoace un sinod ecumenic, iar @iserica a acceptat autoritatea sa fără disuţie.

Donati!tii !i :t3anasie au apelat la împărat plậnậnu$se împotriva unor sinoade eclesiastice.

Politica internă


11/67

$aporturile cu 7icinius

;a întậlnirea dintre 2onstantin !i ;icinius, soldată cu emiterea )dictului de libertate acre+tinilor !i cu căsătoria lui ;icinius cu 2onstantina, sora lui 2onstantin, cei doi împăraţi se

înţeleseseră să domnească fiecare pe cậte o jumătate de imperiu. 2onstantin în apus, iar ;iciniusîn răsărit. Dar înţeleerea !i colaborarea dintre cei doi împăraţi n$au fost întotdeauna dintre celemai bune !i ele s$au deteriorat mai cu seamă prin anii -'4$-). 2auzele disensiunilor dintre eisunt multiple, dar una dintre cele importante a fost adoptarea de către ;icinius a unei atitudinidu!mănoase faţă de cre!tini. %n unele cazuri el a !i dat ordin ca ace!tia să fie persecutaţi, iar cultele păậne susţinute. 2onflictul dintre cei doi împăraţi atine punctul maxim în anul -)+cậnd, la 23r>sopolis, lậnă 2alcedon, ;icinius este înfrậnt după o luptă crậncenă. " se cruţăviaţa, dar nu mult după aceea, amestecậndu$se, se pare, împreună cu oţii de la Dunăre într$uncomplot împotriva împăratului, a fost ucis din ordinul lui 2onstantin. 8ămas sinur împărat în

anul -)+ peste tot imperiul, 2onstantin va instaura monar3ia ereditară asiurată pậnă în anul -7'de fiii săi. %n felul acesta ia sfậr!it coleiul de conducere instaurat de Diocleţian.

+izanţul, noua capitală a imperiului.

Una dintre primele măsuri întreprinse de 2onstantin a fost stabilirea unei noi capitale aimperiului. #l a ales pentru aceasta ora!ul @>zantion, de pe malul vestic al @osforului. :leerealocului se explică prin raţiuni strateice !i economice. De aici, se putea suprave3ea frontiera ceamai ameninţată a Dunării de Kos !i în acela!i timp du!manul persan. @izanţul era destinat sădevină o mare piaţă mondială. "storicul Pol>bius sec. "" î.Gr.( admira a!ezarea să incomparabilă,spunậnd că sc3imburile comerciale dintre ora!ele din bazinul ?ării Nere !i bius zicea că bizantinii -n ma%a lor produsele Pontului #uxin, indispensabileumanităţii. %n epoca cre!tină @izanţul era !i locul de trecere spre "erusalim, cu prilejul

pelerinajelor la locurile sfinte. 5ot @izanţul era menit să devină scutul elenismului împotriva popoarelor barbare.

;a lucrările de zidire a noii capitale au luat parte !i +. de oţi. 9 nouă incintă aora!ului, cu un nou plan urbanistic au fost trasate, pentru a corespunde trebuinţelor sporite. idulde apărare pornea de la ?area de ?armara !i ajunea la 2ornul de :ur. 9ra!ul a primit un nou

statut municipal asemănător aceluia al 8omei !i a fost împărţit în '+ cartiere reiones(, dintrecare două se aflau în afara zidului de apărare. Pentru a atrae populaţia din imperiu, împăratul aacordat imunităţi fiscale !i privileii comerciale. ?ai mult decật atật, tot el l$a împodobit cuopere de artă aduse din toate părţile lumii, rece!ti !i romane. :non>mus 0alesianus, 7- nespune& 30n amintirea victoriei fără egal 5împotriva lui 8icinius, cumnatul său +i co.imperator6 anumit Constantin 5veciul6 9izan$ după sine însu+i Constantinopol! )l a împodobit ora+ul, ca +icum ar fi patria sa natală, cu tot felul de opere +i dorea să.l pună pe aceea+i treaptă cu :oma!

;stfel el a adus aici din toate păr$ile cetă$eni +i le.a făcut tot felul de daruri bogate, că el aceltuit aproape to$i banii imperiului! )l a orậnduit +i un senat de rangul doi, al căror titlu era

de clari 5senatorii romani purtau titlul de clarissimi61!;ucrările începute în anul -)+ s$au terminat în anul -- !i în ziua de '' mai au avut locsărbătorile de inauurare, care au durat + de zile. Numit ora!ul lui 2onstantin 2onstantinopol(sau Noua 8omă, acesta va deveni centrul politic, reliios, economic !i cultural al imperiului

pentru o perioadă de o mie de ani.


12/67

#ctivitatea politică şi mlitară la !unărea de "os

De!i pậnă în anul -)+ 2onstantin era în mod oficial împărat peste partea apuseană aimperiului, el s$a interesat îndeaproape de Peninsula @alcanică !i reiunile de la Dunărea de Kos

în cea mai mare parte sub autoritatea lui ;icinius.:mậdoi iau o serie de măsuri de fortificare a limes$ului dunărean, refăcậnd multe cetăţi

din Dobroea, între care cea mai importantă este 5ropaeum 5raiani :damclisi(. %n anii -'+$-'/( 2onstantin respine atacurile oţilor !i carpilor de dincolo de Dunăre !i î!i ia titlul desopolis lậnă 23alcedon armatele lui ;icinius !i de aici înainte varămậne sinur împărat peste tot imperiul, instaurậnd astfel, monar3ia ereditară, care va fiasiurată pậnă în anul -7' de către fiii săi. 9 amintire despre luptele de la 23r>sopolis o

reprezintă !i inscripţia funerară pusă în amintirea subofiţerului biarcus( 0alerius 0ictorinus laUlmetum în Dobroea, despre care se spune că a murit luptậnd contra a d2 versarios. 0alerius0ictorinus aparţinea armatei lui ;icinius.

8ămas sinur împărat 2onstantin acordă o !i mai mare atenţie întăririi frontiereidunărene. %n anul -)* construie!te c3iar un pod peste Dunăre între cetăţile 9escus


13/67

Aupunerea oţilor de la nord de Dunăre !i transformarea lor în federaţi a creat imperiuluio mai mare securitate în această zonă ameninţată !i au oferit condiţii de viaţă mai favorabilă

pentru populaţia auto3tonă, daco$romană, rămasă pe loc după retraerea aureliană. %n acela!itimp misiunea cre!tină în rậndul oţilor !i al auto3tonilor s$a putut face în mod liber. Potrivitinformaţiei dată de istoricul eclesiastic Aocrate, #ist! )ccl! %", +', atunci s$a putut începe

evan3elizarea în nordul Dunării, pusă ca o condiţie de 2onstantin în tratatul de pace. :stfel,2onstantin cel ?are, desc3ide o nouă etapă în leăturile dintre "mperiu !i reiunile de laDunărea de Kos, atật sub raport politic, economic, cultural, administrativ, cật !i reliios.2ontinuitatea etnică daco$romană va fi asiurată iar cre!tinismul va pătrunde în marea masă aauto3tonilor !i oţilor. Dovada acestui prores în cre!tinare o constituie nu numai descoperirilear3eoloice dar !i cele literare !i linvistice. 5erminoloia de bază cre!tină, de oriine latină, seformează acum !i între termenii cei mai semnificativi este basilica care a dat în limba romậnă&

biserică. 2ercetările ar3eoloice recente au scos la iveală două basilici, cre!tine din secolu al "0$lea foarte probabil din timpul lui 2onstantin !i a fiilor săi, una la


14/67

Constantinus II&lea //5&/4:2.

;a moartea lui 2onstantin imperiul nu avea încă un :uustus desemnat, situaţie care adurat mai multe luni. %mpăratul defunct împărţise în anul --/ cu prilejul sărbătorii a - de ani dedomnie 5ricemnnalia(, imperiul între cei trei fii ai săi !i doi nepoţi fără să$i fi indicat celui mai

mare 2onstantin al ""$lea un rol proeminent. :rmata a refuzat însă să recunoască pe nepoţii lui2onstantin& Dalmatius !i Gannibalianus. Primului dintre ei 2onstantin îi repartizase o bună parte


15/67

din Peninsula @alcanică ?acedonia, 53racia, "ll>ricum(, celui de$al doilea :sia ?ică orientală2appadocia, Pontul, :rmenia(. 2ei trei fraţi s$au întậlnit la 0iminacium în ?oesia Auperior !i!i$au împărţit astfel diocezele&

'. 2onstantinus al doilea ia 9rientul :sia ?ică, Airia, Palestina, #iptul(, pe care în bună parte îl uverna deja, la care adauă dioceza 53raciei.

). 2onstantin "" prime!te 9ccidentul @ritannia, t3ia ?inor pentru întărirea provinciei !i

între acestea cunoa!tem& milites primi 2onstantiani, de la Noviodunum !i milites Muinti2onstantiani de la Aalsovia Not. Din. III"I, )/, )7(. %n vremea sa a fost renovată cetatea2apidava, iar 2onstantiniana, ora! pe malul ?ării Nere, la nord de Gistria, poate la capulDoloiman, pare să fi fost construită ori refăcută a fundamntis tot acum, a!a cum suerează !inumele.

9 importantă inscripţie, descoperită la Crcaliu, în teritoriul cetăţii 5roesmis, ne dăamănunte interesante cu privire la măsurile suplimentare întreprinse de 2onstantinius pentru

paza locuitorilor de la raniţă. "nscripţia ne spune că oţii de dincolo de fluviu din cậmpiamunteană( treceau Dunărea pe furi! ca ni!te 3oţi latrunculi(, prădau pe locuitorii provinciei

provinciales( !i primejduiau astfel viaţa lor pa!nică. Pentru a pune capăt acestor atacuri !i aasiura Beterna securitate a cetăţenilorC ad confirmamdam provincialium suorum aeternam securitatem( împăratul a 3otărật fortificarea locului prin construirea unui val sau zid de apărare !i poate a unor turnuri de pază ori c3iar printr$o cetate, termenii inscripţiei sunt prea vai( lucrare,


16/67

care a fost dusă la îndeplinire prin rija uvernatorului militar al provinciei !i anume duceleAappo.

Pe plan reliios 2onstantinus a continuat să sprijine activ cre!tinismul, dar, spredeosebire de tatăl său, el a fost adeptul arianismului. %n timpul său î!i desfă!oară activitateamisionară episcopul Ulfia, în rậndul populaţiilor din


17/67

5recerea de la domina lui "ulian la cea a lui 0alens a făcut$o un împărat cre!tin$ortodox,anume "ovian, dar el a domnit foarte puţin -7-$-7+, febr., ăsindu$!i sfậr!itul în


18/67

desfă!urat în ?untenia unde împăratul a trecut Dunărea pe la 5ransmarisca Dap3ne, pe pod devase, urmărind pe oţi pậnă în munţii @uzăului montes Aerrorum(, dar fără să poată da o luptădecisivă. 8ezultatele campaniei au fost modeste, romanii întorcậndu$se doar cu puţini captivi.%mpăratul se retrae la cartierul său eneral de la ?arcianopolis. %n )* martie -7* pronunţă aiciun discurs solemn retorul 53emistius, cu ocazia intrării împăratului în cel de$al cincilea an de

domnie Muinuennalia(, discurs care cuprinde informaţii utile pentru istoria Dobroei. :flăm,astfel, de nerăbdarea populaţiei ca împăratul să instaureze pacea la Dunăre.

De aceea, 0alens încearcă în anul -7* să reia luptele cu oţii, dar este împiedicat de apelerevărsate ale fluviului. :rmata romană, condusă de împărat, rămậne astfel toată vara la 0icus2arporum satul carpilor(, probabil în apropiere de Gậr!ova 2arsium(, sinurul vad în porţiuneadintre Durostorum !i Noviodunum. #xpediţia a fost reluată abia în anul următor -74, dar de dataaceasta în nordul Ac>t3iei ?inor, în reiunea dintre 2arpaţi !i Nistru. :t3anaric3, conducătoruloţilor, este silit să ceară pace, ale cărei condiţii sunt discutate în -74 de :rint3eu !i 0ictor,diplomaţii !i împuterniciţii lui 0alens. :poi însu!i împăratul se întậlne!te cu :t3anaric3 la

Noviodunum, pe un vas în mijlocul Dunării, !i definitivează acordul de pace. 2ondiţiile în carese înc3ie pacea sunt favorabile romanilor, de!i puterea militară a oţilor nu fusese distrusă. Ae3otără!te, între altele, că barbarii să nu mai treacă în imperiu, fie pentru pradă, fie pentrucontactul lor cu populaţia romană în vederea sc3imburilor economice, care trebuiau de aiciînainte să se efectueze numai în două puncte de raniţă, neprecizate, dar, se crede că acestea erau2onstantiniana$ Dap3ne !i Noviodunum. "mperiul î!i păstra capetele de pod pe malul stận alDunării !i nu mai plătea subsidii oţilor. Ae cerea, de asemenea, lui :t3anaric3 să nu mai

persecute pe cre!tinii auto3toni ori oţi, aflaţi sub stăpậnirea sa.După înc3eierea păcii, 0alens mai rămậne o perioadă în Dobroea, pậnă către începutul

anului -6, cậnd îl ăsim ocupat cu construirea de fortăreţe 53emistius, 9r. I, p. '6- b.(. %namintirea soldaţilor căzuţi în luptele purtate cu oţii s$a construit un impozant monument funerar comemorativ, ai cărui pereţi erau placaţi cu blocuri de calcar, pe care erau înscrise numele celor căzuţi. Ni s$au păstrat cậteva blocuri cu inscripţie, descoperite în apropiere de Aalsovia, pe carecitim numeroase nume ale populaţiei auto3tone romanizate de pildă, Dicebaus, nume tipicdacic(, precum !i altele orientale.

%n timpul !ederii de trei ani a împăratului 0alens în Dobroea, s$au întreprins lucrări dereparare a drumurilor !i s$a construit din temelii o importantă fortăreaţă burus( 3pentru a servila apărarea $ării1 5ob defensionem reipublicae extruxit6, a!a cum ne arată o importantăinscripţie descoperită la


19/67

%ncepậnd c3iar din anul -7/ mulţi episcopi ortodoc!i sunt alunaţi de pe scaunele lor. %nacela!i an la / mai sfậntul :t3anasie este din nou obliat să plece în exil, dar din cauza revolteilui Procopius, 0alens acceptă revenirea sa în scaun la febr. -77. ;a 2onstantinopol după moartealui #udoxius, arienii impun ale(eri lui s-nt -mbarcaţi -ntr&o corabie de ;alens şi apoicorabia incendiată -n lar(ul mării.

2u toate acestea, în politica reliioasă 0alens a avut mai puţin succes decật 2onstantinus,căci acum trăiau mari personalităţi cre!tine, atật în apus, cật !i în răsărit cum au fost mariicapadocieni, între care s$au distins mai ales Afậntul 0asile cel ?are episcop& -6$-64(. ?eletiede :ntio3ia, sfậntul :t3anasie O-6-( !i fratele !i succesorul său, Petru a :lexandriei. %n apustrebuie să amintim pe papa Damasus !i sfậntul :mbrozie de ?ediolanum. Afậntul 0asile a opusrezistenţă îndîrjită împăratului 0alens !i prefectului ?odestus !i$a mărit numărul episcopilor sufraani cu / de 3orepiscopi un fel de vicari ai episcopilor epar3ioţi, care î!i aveau sediul înlocalităţile rurale mai importante(, a înfiinţat mậnăstiri, cărora le$a dat !i :egulele de conduită!Prestiiul de care se bucura sfậntul 0asile l$a împiedicat pe 0alens să ia măsuri împotriva lui de

pedepsire. De altfel, după plecarea de la conducerea prefecturii a lui ?odestus în anul -66situaţia episcopilor a început să se amelioreze1 la aceasta a contribuit !i pericolul otic de laDunăre.

0alens a încercat să$!i impună politica sa ariană !i în Dobroea, unde păstorea atuncimarele episcop @rettanion 0etranion(, sfậnt în calendarul tomitan !i cel ortodox, în eneral,fiind sărbătorit la )/ ianurie.

Pe cậnd 0alens se afla în Dobroea cu prilejul campaniilor sale împotriva oţilor, a venit!i la 5omis !i a vrut să determine pe @rettanion să treacă la arianism. Aozomen, #ist! )ccl .0",)', )$7, care ne relatează acest eveniment, ne spune că împăratul a intrat în biserică !i l$aîndemnat pe @rettanion să se unească cu cei din secta potrivnică ariană(. #piscopul tomitan adiscutat însă cu mult curaj în faţa stăpậnitorului despre învăţătura Ainodului de la Niceea, apoi l$a părăsit !i s$a dus în altă biserică, iar poporul l$a însoţit. Ji se adunase aproape tot ora!ul spre a$lvedea pe împărat, bănuind că se va întậmpla ceva deosebit. Părăsit acolo împreună cu cei din

jurul său, 0alens a îndurat cu reu această înfruntare. Ji prinzậndu$l pe @rettanion a poruncit să$lducă în exil, iar nu mult după aceea a dat ordin să fie adus din nou la locul său. 2ăci vedea binecă sciţii sunt supăraţi pentru exilarea episcopului !i se temea să nu pună la cale o răscoală, !tiindcă sunt viteji, !i prin poziţia locurilor necesare lumii romane, fiind a!ezaţi ca un zid în faţa

presiunii barbarilor. %n acest c3ip @rettanion s$a arătat mai puternic decật zelul stăpậnitorului&era, de altfel, un bărbat destoinic !i renumit prin virtutea vieţii sale, după cum mărturisesc !i

sciţii în!i!i.@iserică din 5omis a rămas astfel, fidelă ortodoxiei !i acest lucru este atestat nu numai de

Aozomen, ci !i de o inscripţie, care o nume!te& B@iserică sfậntă !i ortodoxăC.

#nii din urmă ai domniei lui ;alens

:nt3anaric3 n$a respectat toate prevederile păcii înc3eiate în -74 !i nu după multă vremea reluat prioana împotriva cre!tinilor, atật a celor din rậndurile populaţiei auto3tone, cật !i aoţilor. 2re!tinismul fusese predicat în stậna Dunării de numero!i misionari trimi!i de

autorităţile eclesiastice din Ac>t3ia ?inor, dar !i de mai departe !i anume din 2appadocia, prinrija sfậntului 0asile cel ?are. :stfel, reliia cre!tină prinsese rădăcini adậnci atật la auto3toni,cật !i la oţi, căci aici î!i desfă!oarau activitatea episcopii 53eofil !i Ulfila. 5ot aici venise din?esopotamia căluărul :udius, întemeietorul unei secte, exilat de împăratul 2onstantinus "" înAc>t3ia ?inor, dar de acolo el a trecut Dunărea !i a convertit mulţi oţi, întemeind c3iar


20/67

mậnăstiri. ?isiunea ortodoxă exercitată în stậna Dunării a fost puternică !i a dus la întemeiereaaici a unei ordini biserice!ti, care cuprindea paro3ii în sate !i c3iar în cetăţi cu populaţieauto3tonă !i otică, în fruntea cărora se aflau preoţii !i protopopi !i desiur episcopi. Dintreace!ti episcopi cunoa!tem pậnă acum numele 53eofil, Ulfila, Uranios !i Ailvanus. 5oate aceste

paro3ii !i episcopii formau @iserica lui Dumnezeu care să află în ţara oţilor, care se adresează

cu această titulatură oficială& @isericii lui Dumnezeu !i tuturor paro3iilor Afintei @isericiortodoxe din 2appadocia, condusă atunci de Afậntul 0asile cel ?are.

;a clădirea acestei @iserici a contribuit în mare măsură !i Afậntul Aava


21/67

cậmpul de luptă, iar împăratul însu!i î!i pierde viaţa, corpul său nefiind ăsit !i se crede că a arsîntr$o casă, unde se retrăsese să$!i lee rănile.


22/67

va intra imediat în serviciul împăratului !i vor ajune cu timpul să deţină posturi importante,ceea ce va crea mari dificultăţi politice !i militare.

%ntre reiunile dintre Dunăre !i Gaemus @alcani( în care au fost colonizaţi oţi în calitatede federaţi, cu misiunea primordială de a apăra "mperiul, trebuie incusă !i Dobroea. 2ật demulţi oţi se vor fi aflat pe teritoriul Dobroei este reu de spus, fiindcă despre ei ne stau

mărturie doar puţine dovezi ar3eoloice, epirafice ori literare. "nformaţia cea mai preţioasă ne$ooferă istoricul păận osimus, care a trăit !i scris în vremea lui 53eodosie al ""$lea, deci foarteaproape de evenimente. "storicul amintit ne vorbe!te despre tratamentul priveleiat, de care se

bucurau oţii din partea împăratului 53eodosie " !i despre modul abuziv !i du!mănos, cu careace!tia tratau populaţia locală. Ni se poveste!te, astfel, că ei nu se comportau ca adevăraţi aliaţi,ci că manifestau dispreţ faţă de armata romană !i comandaţii ei.


23/67

a!ezarea lor ca federaţi în provincii ar fi dezoranizat întreaa viaţă a populaţiei romane.


24/67

ori privat. Ainurele adunări permise erau acelea ale niceenilor. #reticii sunt lipsiţi !i de drepturicivile !i anume nu pot lăsa testamente, mo!teniri, etc. ;a ' ian. -*' 53eodosie publică un altdecret Cod! *eod . I0", /,7(, prin care aduce precizări celui din )* febr. -*. #dictul rezumăarticolele Crezului stabilit la Niceea R =isus #ristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeuadevărat, lumină din lumină, de aceea+i fiin$ă cu celelalte persoane ale *reimei1(, apoi dă o

definiţie a substanţei substantia( spunậnd& R substantia, guae >raeci adsertione verbi dicitur1. %nacela!i #dict se spune din nou că ereticii n$au dreptul să se numească cre!tini !i trebuie alunaţidin biserici1 aceste biserici sunt date niceenilor. #reticii sunt arătaţi exact ca fiind& p3otinienii,arienii, eunomienii. Printr$un edict din acela!i an * mai( sunt persecutaţi !i mani3eii.

;a venirea la 2onstantinopol a lui 53eodosie, episcop era Demp3ilus arian(, iar conducătorul anomeilor era #unomius, care trăia la 23alcedon, a!a încật influenţa arienilor erafoarte puternică. După moartea sfậntului 0asile cel ?are -64(, sfậntul


25/67

ei din ordinul împăratului pe socoteala statului. ;a repro!ul lui :mbrozie, 53eodosie răspunde&/călugării +i cre+tinii au săvîr+it o crimăC. :rumentul nu este valabil pentru :mbrozie !i el

justifică fapta prin opoziţia dintre @iserică !i sinaoă, inactualitatea acesteia din urmă.:meninţat cu excomunicarea, 53eodosie cedează !i amnistiază pe cei răsculaţi. Afntul:mbrozie a arătat că cele două puteri laică !i reliioasă sunt separate !i opuse& 30n treburile

financiare, tu consultă contabilii, iar în problemele religioase adresează.te preo$ilor1.:mbrozie i$a fixat împăratului o perioadă de penitenţă !i numai după aceea l$a primit în @isericăla împărtă!anie. A$a creat prin aceasta un exemplu pentru papii #vului ?ediu, care n$au uitataceastă întîmplare. După :mbrozie, una din marile calităţi ale împăratului trebuie să fie umilinţa.

Moartea lui T8eodosie

;a '6 ianuarie -4/ 53eodosie moare la ?ilano de 3idropizie. #l avusese întotdeauna osănătate !ubredă, dar activitatea politică, militară !i reliioasă îl obosise prea mult. Ultimul său

cuvînt a fost dilexi Ram iubit16, luat din Afînta Acriptură. ?ărturia ne$o dă c3iar :mbrozie carea !i ţinut discursul funebru.

?o!tenirea politică !i reliioasă lăsată de 53eodosie este imensă. #l a preluat de la predecesorul său 0alens un imperiu slăbit !i invadat de barbari !i l$a lăsat cu 3otare siureîntinse de la :tlantic pînă la 5iru !i #ufrat, din :frica de Nord pînă la ?area Neară !i Dunăre.Partea orientală a "mperiului cuprindea două mari prefecturi ale pretoriului, a "ll>ricului !i a9rientului. %n prefectura "ll>ricului erau diocezele Dacia !i ?acedonia însumînd ') provincii, iar în prefectura 9rientului / dioceze& 5racia, :sia, Pontul, 9rientul !i #iptul cu un total de +*

provincii. %n 9ccident erau marile prefecturi ale


26/67

prin ++ cnd a fost contrabalansată de cumnata sa :t3enais$#vdoc3ia fiică a unui filosof din:t3ena, ;eontie, care o crescuse în draostea pentru cultura clasică reacă. 2ăsătorindu$se cu53eodosie ea !i$a sc3imbat numele în #vdoc3ia.

53eodosie s$a ţinut multă vreme departe de treburile statului, el fiind înclinat mai multspre cultură, !tiinţă !i artă. %!i făcuse o colecţie de cărţi teoloice, se interesa de astronomie !i î!i

petrecea multă vreme scriind !i împodobind manuscrise1 de aceea a !i fost poreclit& B2alirafulC.#l a avut însă noroc de sfătuitori !i dreători capabili, care fac din domnia lui att de lună +*$+/( o perioadă plină de realizări, de!i nu lipsită de mari încercări. %ntre demnitarii care s$audistins în timpul domniei lui, au fost :ntim :nt3emius(, prefect al pretoriului pînă în +)+, apoi:urelian 23r>sap3ius, Priscus din Panion !i alţii. :nt3emius, este cel care a început în anul +'-construirea zidului de apărare a 2onstantinopolului, continuată de alţi prefecţi !i terminat abia înanul ++6 de 2>rus !i 2onstantin. :cest zid îmbunătăţit !i sub alţi împăraţi a reprezentat cea maisiură apărare a capitalei pnă în anul '+/-, cînd a fost străpunsă de turci. 5ot :nt3emius estecel care a luat măsuri de apărare pe limpezi!ul dunărean, întărind flota din provinciile ?oesia !i

Ac>t3ia. 2.53. 0"", '6, ' din '6 ian. +')(.

Politica e=ternă

%n prima perioadă de domnie nu se înreistrează războaie importante& cîteva razii aletriburilor nomade în ;>bia !i #iptul de sus, incursiuni mai masive ale isaurienilor în sud$estul:siei ?ici, un scurt război cu per!ii între +)'$+)), din care bizantinii ie!iră învinători !i oinvazie a 3unilor în 53racia, în urma căreia imperiul se anaja să le plătească acestora un tributde - de livre de aur pe an. "mperiul de răsărit reu!ise să se u!ureze de pericolul otic,convinînd pe :laric să se îndrepte cu vizioţii săi spre apus !i unde, cum am văzut, reu!esc săcucerească 8oma în +'. Dar aceste evenimente triste nu vor avea consecinţe militare durabile

pentru "talia, fiindcă în +'' :laric moare, iar vizioţii vor fi condu!i spre t3ia ?inor. %n anii ++'$++- :ttila întreprinde expediţii importante de$a lunul Dunării atacnd, prădnd !i incendiind numeroase locaţii din ?oesia, Dacia, între care!i Ainidunum @elrad(, ?arum Dobroviţa(, 0iminacium 2ostolaţ(, Naissua Ni!(, 8atiria:rţar(, :samun în dreptul vărsării 9ltului(. Ae pare că Aucidava !i Descus au scăpat de aceastăinvazie. Pacea se înc3eie în ++-, prin care "mperiul se obliă să plătească o sumă de bani de7 de livre de aur !i un tribut anual de )' livre de aur. %n ++6 :ttila întreprinde un nou atacîn lunul văii Dunării !i la Peninsula @alcanică, ajunînd pnă în


27/67

@anat, ţărani, care$!i lucrau pămntul !i continuau să$!i aibă obiceiurile !i limba strămo!ească.#i vorbeau limba BausonilorC, adică, în limbajul bizantin limba latină populară, vorbită !i delocuitorii "taliei. De altfel, :ttila acordă o mare importanţă funcţionării comerţului în punctele deraniţă dintre "mperiu !i reatul său. Unul din aceste puncte trebuie să fi fost !i ora!ul2onstantia, menţionat ca existnd în @anat în vremea cînd Priscus din Panion întreprinde

călătoria să. #xistă deci, menţiuni nu numai de sate, ci !i de ora!e în care populaţia locală î!iducea viaţa, depinznd din punct de vedere politic de 3uni.

%ncercarea nereu!ită de asasinare a lui :ttila, pusă la cale de 23r>sap3ius, n$a adus oînrăutăţire a raporturilor dintre bizantini !i 3uni, iar în urma tratativelor purtate de reele barbar aconsimţit c3iar să evacueze zona ocupată la sud de Dunăre. Privirile lui :ttila se îndreaptă acumspre occident, dar acolo va fi învins de eneralul :tius oriinar din Durostorum( în anul +/' la2împiile 2atalaunice


28/67

Codex *eodosianus este lucrarea juridică cea mai importantă realizată înainte de Corpus %uris civilis al lui =ustinian1 el are o valoare documentară deosebită pentru istoricii de azi, fiindcăîn el sunt consemnate stări de lucruri pe o lună perioadă de timp. Codex *eodosianus a avutinfluenţă !i asupra popoarelor barbare din 9ccident. =iind adoptat !i de vizioţi, cum dovede!te

8ex :omana "isigotorum, în care se stabile!te !i statutul supu!ilor romani sub vizioţi. Codex

*eodosianus a pătruns !i la popoarele slave din @alcani1 bularii l$au primit, de pildă, imediatdupă cre!tinare, de la papă Nicolae ".

%ntrucît Codex *eodosianus cuprinde perioada în care cre!tinismul devenise reliieliberă !i apoi c3iar de stat, el poate fi considerat un rezumat al operei noii reliii în domeniul

juridic, arătnd modificările pe care le$a adus în practica dreptului.

;iaţa reli(ioasă

%n timpul împăratului 53eodosie al ""$lea apar două erezii privind persoana ?întuitorului&

Nestorianismul !i #uti3ianismul monofizitismul(. Prima erezie a fost iniţiată de Nestorie,oriinar din :ntio3ia, dar devenit patriar3 de 2onstantinopol. #l susţinea că în fiinţa?ntuitorului sunt două persoane, bine deosebite una de cealaltă& persoana dumnezeiască !i

persoana omenească, iar nu două firi sau două naturi, într$o sinură persoană cum învaţă@iserica.

8ătăcirea lui a primit !i numele de dioprosonism. Persoana dumnezeiască, zicea el, estedin veci !i n$a putut fi născută de =ecioara ?aria, ci această a purtat în pntece !i a născut numai

persoana omenească a ?ntuitorului, cu care s$a unit persoana dumnezeiască, fără să precizezecnd !i cum. =ecioara ?aria nu mai poate fi, deci, numită Născătoarea de Dumnezeu*eoto@os(, ci Născătoare a omului Gristos ;ntropoto@os( sau Născătoare de Gristos #ristoto@os(.

:ceastă erezie a fost combătută de 23iril al :lexandriei, care a alcătuit împotriva lui Nestorie, ') :natematisme. De partea lui 23iril au trecut papa 2elestin, ?emnon de #fes !i"uvenalie al "erusalimului, precum !i numero!i alţi episcopi !i căluări. #rezia lui Nestorie a fostcombătută la sinodul """ ecumenic de la #fes +-'(, la care au participat '*6 părinţi, între care !i5imotei ", episcopul 5omisului. Din păcate după sinod erezia lui Nestorie se răspnde!te înPersia, :sia 2entrală !i c3iar "ndia.

După sinod, #uti3ie, :r3imandrit din 2onstantinopol, a început să susţină o altă erezie.#l era un admirator al ;natematismelor sf. 23iril !i a început să susţină că firile ?ntuitorului

au fost att de unite, înct natură divină a în3iţit natura umană, !i că deci în persoana Aa era osinură fire. De aici s$a născut erezia monofizismului monos A fisis(. Dacă Nestorie diminuasenatură divină în persoana ?ntuitorului, acum #uti3ie mic!ora natura umană. :ceastă nouăerezie a făcut prorese sub patriar3ul Dioscor al :lexandriei, iar la 2onstantinopol datorită

propaandei întreţinută activ de #uti3ie însu!i. %mpăratul a adoptat această doctrină, fiindcă în eavedea pe urma!ii lui 23iril al :lexandriei. Patriar3ul de 2onstantinopol !i Papa ;eon " s$au opusacestei erezii. ;a insistenţele lui Dioscor, împăratul a convocat la ++4 la #fes un nou sinod, carea primit numele de sinodul t-lăresc, datorită faptului că 3otărrile lui au fost impuse cu forţarecurdu$se practic la bătaie(. : fost impusă prin forţă ca doctrina oficială a @isericii erezia

monofizită. %mpăratul a recunoscut sinodul ca ecumenic !i a aprobat 3otărrile lui. Dar acestlucru a provocat rave neînţeleeri în imperiu, care aveau să fie lăsate mo!tenire lui ?arc3ian,succesorul lui 5eodosei "".


29/67

PE P7#' $E7I>I


30/67

IMPE$I67 +IA#'TI' !E 7# M#$CI#' 7# AE'EC6ME'IC !E 7# C#7CE!


31/67

2onstantinopolului( !i Petru ?onius patriar3ul :lexandriei(. 8ezultatul #enoti@onului a fostcă s$a produs o sc3ismă între :pus !i 8ăsărit, prima între cele două @iserici, cunoscută subnumele cisma ;caciană, care va dura pînă în anul /'*. %n interiorul "mperiului se părea că

#enoti@onul aducea o destindere la :lexandria, dar pnă la urmă el nu satisfăcea nici peortodoc!i, nici pe monofiziţi. Primii nu puteau accepta concesiile făcute monofiziţilor1 ceilalţi le

considerau insuficiente, din cauza lipsei de precizare a #enoti@onului. :stfel, #enoti@onul a adusnoi complicaţii în viaţa reliioasă a @izanţului, mărind numărul dizidenţilor1 monofiziţiextremi!ti, d>op3iziţi ortodoc!i( !i moderaţi care adoptau formula #enoti@onului. 9rtodoc!iiintransienţi au fost numiţi ;cimi$i 0iilantes(, fiindcă săvr!eau slujbe în mănăstirile lor fără


32/67

întrerupere. ?onofiziţii extremi!ti au fost numiţi ;@epaloi, adică Bfără capC, pentru ca ei nu mairecuno!teau ca autoritate pe patriar3ul de 2onstantinopol, care acceptase #enoti@onul .

;eea din anul +* Cod! =ust! ", -, -/ -7((. Prin această lee enon dădea dreptulfiecărui ora! din "mperiu, care avea ranul de polis, adică poseda clădiri publice, populaţienumeroasă, zid de incintă !i viaţă urbană înfloritoare, să aibă episcopul propriu. Pnă la această

lee multe ora!e importante din "mperiu depindeau de altele, din motive diverse, dar una dincauze era aceea că primiseră evan3elizarea din centrele de care depindeau !i se menţinea în elesituaţia tradiţională. %ntre excepţiile foarte puţine de la obliativitatea acestei lei se numără !i

provincia Ac>t3ia. Kustificarea pentru imposibilitatea înfiinţării de episcopi !i în alte ora!e dectîn capitala 5omis, este arătată în felul următor& invaziile barbare frecvente în această provinciefac viaţa nesiură, aduc sărăcia !i nesiuranţa. De aceea toate ora!ele provinciei rămn în stareaanterioară, depinznd mai departe de episcopia 5omisului. 0om vedea că sub succesorul luienon situaţia politică !i economică la Dunărea de jos se va sc3imba în bine !i atunci vor puteafi puse în aplicare !i prevederile leii lui enon.

#nastasius I. Politica reli(ioasă. #ctivitatea la !unărea de "os. $evolta lui ;italian

%n seara zilei în care a murit enon ' dec. +4'(, senatul, mini!trii !i patriar3ul#up3emius s$au adunat la palat, iar în 3ipodrom o mulţime mare de popor !i soldaţi, pentru adelibera asupra aleerii unui nou împărat. Aosind în 3ipodrom :riadna a fost aclamată ca:uusta cu cuvintele& 3*răiască ;ugustaB Dă imperiului un împărat ortodox, dă =mperiului unîmpărat romanB1. : luat cuvîntul mai înti !i a vorbit magister a libollis !i apoi :riadna însă!i,care a spus, anticipînd asupra cererii poporului, senatul, armata !i ea personal au socotit că noulîmpărat ales să fie un roman, care să aibă toate virtuţiile împărăte!ti, să nu fie sclavul banului, cideparte de orice viciu omenesc, curat !i plăcut lui Dumnezeu. #i au spus că adunarea, în care s$au decis acestea, a avut loc în prezenţa patriar3ului #ufemius, că în mijloc stătea AfntaAcriptură, ca fiecare să lase de o parte orice prietenie !i du!mănie !i să voteze cu con!tiinţacurată. După aceste cuvinte, patriar3ul !i împărăteasa s$au retras să se consulte 3otărnd să laseîmpărătesei libertatea de a alee pe noul împărat. :ceasta s$a oprit asupra lui :nastasius un omîn vîrstă de 7' de ani, funcţionar la curte în calitatea de silentiarius, suprave3etor al sălii undese ţineau !edinţele înaltului sfat al "mperiului, numite silentia(.

Două c3estiuni importante frămntau atunci "mperiul !i se cereau rezolvate, pe de o parte,una de natură reliioasă, care diviza populaţia "mperiului de la Ainodul al """$lea #cumenic, dar

mai ales după Ainodul de la 23alcedon, pe de alta, una etnică, anume problema străinilor, mai cuseamă a isaurienilor, care deveniseră un pericol intern în timpul împăratului enon, acesta, dupăcum se !tie era isaurian !i i$a susţinut să ocupe posturi de răspundere. De aceea vocea poporului,exprimată în 3ipodrom, cerea să fie ales un împărat ortodox !i un împărat roman.

Dar :nastasius nu era un ortodox convins. ?ama sa era ariană, iar un unc3i era mani3eu.#l însu!i avea convineri monofizite. %nainte de aleerea ca împărat avusese un conflict cu

patriar3ul #ufemius, pentru faptul că ţinuse în @iserica Afntă Aofia conferinţe cu caracter eterodox. Din acest motiv patriar3ul nu a fost mulţumit de aleerea împărătesei, dar aceasta fiindsusţinută de senat, s$a ajuns la un compromis !i anume s$a 3otărît ca :nastasius să se anajeze în

scris că va respecta 3otărîrile Ainodului de la 23alcedon. :nastasius a consimţit acest lucru, dar,cum se va vedea, el nu$!i va respecta anajamentul. Patriar3ul a 3otărît ca declaraţia sa să fie păstrată în ar3ivele patriar3ale, sub paza trezorierului. %n mai +4) s$a căsătorit cu :riadna !i vadomni pînă în anul /'*.


33/67

%ncă de la începutul domniei :nastasius avea să rezolve problema isaurienilor, caredeţineau o mare putere. Poziţia lor privileiată irita în cel mai înalt rad populaţia capitalei. 2nds$a descoperit că după moartea lui enon ei oranizaseră un complot împotriva noului împărat,condus de ;oninus, fratele lui enon, :nastasius s$a decis să$i lic3ideze rapid. #l le$a luat

posturile importante, le$a confiscat bunurile !i i$a alunat din capitală. :ceastă operaţie a fost

urmată de lupte luni !i crncene, care au durat 7 ani, în urma cărora isaurienii au fost înfrnţi.Eara lor a fost supusă, iar ei colonizaţi în mare parte în 53racia !i #uropa.

$elaţiile cu perşii

%n anul /) împăratul :nastasius are de luptat cu per!ii, pentru care anajează forţemilitare considerabile. După lupte indecise se înc3eie în anul /7 un armistiţiu pe 6 ani, care,de!i n$a fost reînnoit în /'-, ostilităţile n$au fost reluat ca urmare a faptului că :nastasius, încontradicţie cu prevederile armistiţiului, a construit cetatea Dara în faţa cetăţii Nisibe.

Politica reli(ioasă

=iind un monofizit convins :nastasius a intrat în curînd în conflict cu patriar3ul #ufemie.:cesta, ca un bun ortodox ce era, nu înceta să aţţe populaţia împotriva #enoti@onului lui enon!i de aceea a venit în conflict cu împăratul. :nastasius a reu!it să$l condamne pe patriar3 canestorian !i să$l înlocuiască cu ?acedonie, c3alcedonian convins.

;a început împăratul a avut ca bază a atitudinii sale reliioase, #enoti@onul lui enon,dar cu timpul monofizitismul său s$a accentuat spre satisfacţia copţilor !i sirienilor, dar sprenemulţumirea crescndă a ortodoc!ilor. :nastasius a depus din scaunul patriar3al !i pe?acedonie, înlocuindu$l cu 5imotei, monofizit recunoscut. Ji patriar3ul :ntio3iei a fost înlocuitcu Aeverus, teolo monofizit. 5ot atitudinii sale promonofizite i se atribuie !i adăuarea în anul/') la cîntarea 5risaion Afinte Dumnezeule( din timpul Afintei ;itur3ii a cuvintelor 3Care te.ai răstignit pentru noi1!

5oate acestea !i unele măsuri economice au produs aitaţie în populaţia ortodoxă,ajunndu$se c3iar la un !ir de revolte. Unele din acestea au fost provocate de partida:lba!trilor, o rupare cu caracter politic !i social, condusă în special, de reprezentanţiiaristocraţiei senatoriale reco$romane, a marilor proprietari de pămînt. :ce!tia erau sprijinitori aiortodoxiei !i pentru adaosul din 5risaion au produs mari tulburări la 2onstantinopol, care era

să$l coste tronul pe împărat. Dar între cele mai însemnate răscoale este aceea condusă de0italian, între anii /'-$/'/. 0italian era de oriine trac, născut pe la +6 în Audul Dobroei încetatea alpada !i îndeplinea funcţia de comes foederatorum, adică comandant peste trupele defederaţi în majoritate barbari(. "oan de :ntio3ia ne spune despre el că /era un omule$ scund,b-lb-it +i p-rlit la v-rfurile pleoapelor, feciorul lui Patriciolus, originar din aldapa1! 0italians$a declarat apărătorul credinţei ortodoxe !i a asociat la răscoală nu numai trupele de barbari, dar !i pe cele romane din dioceza 53raciei, precum !i ţărani din diverse reiuni. Nemulţumireaţăranilor se datora noului sistem de impozite, institut de :nastasius, care, pe de o parte,reprezenta o derevare a celor ce se ocupau cu comerţul !i me!te!uurile, dar pe de alta,

reprezenta o sarcină reu de suportat pentru populaţia rurală. ;a acestea se adăuau unele măsuriluate împotriva colonilor, de pildă 2onstituţia din anul / a lui :nastasius prin care se proclamăservirea tuturor aricultorilor, răma!i - de ani pe acela!i pămînt Cod! =us! I", +*, '4( !i îneneral fiscalitatea severă ce urmărea realizarea unor economii ct mai mari. 0italian a atacat demai multe ori cu succes trupele imperiale !i c3iar 2onstantinopolul, oblind pe împărat să ducă


34/67

tratative. :stfel, :nastasius, promite lui 0italian să$l numească magister militum per *racium!i să convoace un sinod ecumenic, de data aceasta sub pre!edenţia papei. Dar cum papaGormisdas, punea ca primă condiţie ca împăratul !i toţi episcopii orientali să aprobe acteleAinodului de la 23elcedon !i 5omul lui ;eon, neocierile au fost întrerupte !i 0italian atacă în/'/ pentru a treia oară 2onstantinopolul, pe mare !i pe uscat. De data acesta flota sa este distrusă

de flota imperială, care a folosit focul grecesc, inventat de at3enianul Proclos, iar pe uscat a fostiară!i înfrnt. 0italian abia a putut scăpa cu viaţă !i a pierdut demnitatea de magister militum per *raciam. Puterea armată fiindu$i slăbită a trebuit să treacă mult timp pentru a$!i oranizaforţele, iar în anul /'*, murind :nastasius a dispărut !i obiectivul răscoalei, adică reimul pecare 0italian urmărea să$l răstoarne. Dacă răscoala lui 0italian n$a avut la bază numai motivereliioase, ci !i social economice, totu!i faptul că el s$a ridicat împotriva împăratului monofizitca reprezentant al ortodoxiei, arată de ctă putere dispunea aceasta !i că monofizitismul î!i aveaforţele pe sfr!ite. %n această luptă anti$monofizită 0italian a avut de partea sa !i pe căluăriisciţi, cu care era !i înrudit.

$eforme administrative

Unul din marile merite ale lui :nastasius a fost acela de a fi pus ordine în finanţelestatului. #l a procedat la o serie de reforme, pe care le$a aplicat cu prudenţă !i metodic.:nastasius a încercat să dea valoare stabilă monetei de bronz numită follis, să fie ct maiapropiată de valoarea în aur, fiindcă suferea rave fluctuaţii. Dar cea mai importantă reformă afost aceea privind impozitul funciar, 3otărnd ca cea mai mare parte să fie plătit în monedă deaur. Numai sumele necesare 3rănirii trupelor !i aprovizionării populaţiilor din 2onstantinopol,:lexandria !i :ntio3ia puteau fi ac3itate în natură. Dacă statul avea nevoie de fondurisuplimentare, atunci le putea procura impunnd coemtio(, proprietarilor de pămnturi să levndă la un preţ redus. :ceastă impunere coemptio( era autorizată de împărat, cu excepţia53raciei, unde veniturile realizate din impozite erau mici, iar trupe foarte numeroase desiur

pentru asiurarea apărării capitalei(. :cestea sarcini din ce în ce mai rele, mai ales pentruanumite reiuni, ca 53racia, au nemulţumit pe ţărani !i au dat na!tere la revolte cum am văzut încazul lui 0italian(.

9 altă reformă întreprinsă de :nastasius este aceea prin care el a 3otărt ca percepereaimpozitelor în ora!e să fie încredinţată cte unui vindex, depinznd de praefectura praetorio.Pnă aici impozitele din cetăţi erau percepute de descuriones curiales(, membri ai consiliilor

municipale, care c3eză!uiau cu averea lor proprie, plata reulată a impozitelor. 0indices erauarenda!i ai impozitelor ca în imperiul roman( !i probabil că se dedau la abuzuri, pentru a scoatevenituri ct mai mari. Atatul era c!tiat din aceasta, căci avea veniturile asiurate. Decurioniierau !i ei mulţumiţi, fiindcă nu mai erau pu!i în situaţia de a plăti impozite pentru alţii, mai ales

pentru cei care lăsau pămnturile în paraină ori plecau. Pe de altă parte, decurionii întmpinaudificultăţi în încasarea impozitelor de la oamenii boaţi !i marii proprietari de pămnt. 0indicesînsă se puteau impune tuturor. Pe de altă parte, :nastasius pentru a preîntmpina opresiunea preamare a populaţiei din partea vindices$ilor a întărit !i lărit drepturile acelor defensores civitatium!i al episcopilor, care erau c3emaţi să apere populaţia de nedreptăţi. 2ei care condamnau noua

politică a lui :nastasius spuneau că vindices tratau cetăţile ca pe ni!te comunităţi du!mane.?arile dări !i sarcini, aravate de opresiunea funcţionarilor au dus la falimentul micilor proprietari. :cesta a avut consecinţe !i pentru strînerea impozitelor. %n vederea asiurăriistrînerii banilor necesari, s$a 3otărît ca întreaa comunitate să fie privită ca o unitate fiscală !iresponsabilă pentru încasarea tuturor impozitelor. Deci, dacă din diverse motive o proprietate nu


35/67

mai era solvabilă, ceilalţi erau obliaţi să plătească pentru ea. :cest nou impozit este cunoscutsub numele de epibol. :nastasius a desfiinţat impozitul cr


36/67

provinciei& Gistria, 2allatis, :xiopolis, 5ropaeum 5raiani, aldapa, 2apidava, Novidunum,5roesmis, :eissus, Aalsovia, 2onstantiana !i altele. Pnă la :nastasius ierar3ii tomitani semnaude obicei în actele oficiale cu formula numele... episcopus 5omitanus sau episcopus 5omitanaecivitatis, însoţit de numele provinciei Ac>t3ia, ca de pildă& Eoannes *omitanae civitatis episcopus

provinciae c


37/67

lini!te ctva vreme.


38/67

%n cursul domniei sale, "ustin " a acordat puteri aproape depline în conducerea "mperiuluilui "ustinian, pe care l$a numit comes domesticorum comandant peste ărzile de ofiţeri dintrupele aflate la dispoziţia împăratului1 un fel de stat major( !i apoi magister militum praesentalisînalt ofiţer peste trupele mobile de manevră S comitatus(.

%n anul /)6 cînd "ustin s$a îmbolnăvit rav, l$a asociat la domnie + aprilie( pe "ustinian.

5rei luni mai trziu la ' au.( cnd moare "ustin, nepotul său "ustinian îl urmează la tron, avndvrsta de +/ de ani.

Iustinian I cel Mare 105&1412. $ăzboaiele de recucerire a teritoriilor romane.


39/67

"ustinian nu era însă, ca orice om, lipsit de cusuri. A$a dovedit a fi influenţabil, ascultnddefăimările !i intriile, ambiţios, c3eltuitor, iubitor de fast !i cam fantezist în planurile sale, căcia încercat să recucerească provinciile pierdute ale "mperiului !i să$i redea strălucirea de altădatăîntr$o perioadă istorică puţin propice. 8ezervele buetare imense lăsate de împăratul :nastasiusau fos c3eltuite în războaiele purtate în :frica, "talia !i 9rient, precum !i în opera amplă de

rezidire a cetăţilor. 5oate acestea s$au dovedit inutile, căci n$au supravieţuit mult morţii sale.%nainte de urcarea sa pe tron, "ustinian se îndrăostise de o artistă, numită 53eodora, o

femeie cu viaţă u!oară, dar pe care a luat$o în căsătorie neţinnd seama de brfele societăţii !itrecnd peste prejudecăţile personale. 2ăsătoria lui "ustinian cu 53eodora a avut loc după ceaceasta făcuse o călătorie în 9rient !i avusese discuţii cu personalităţi reliioase monofizite, careau avut meritul de a$i fi sc3imbat viaţa. #a s$a întors din această călătorie 3otărtă să ducă o viaţăcre!tină pură. 2a împărăteasă duce o viaţă retrasă, consacrnd o mare parte din timpul săutorcnd !i interesndu$se de problemele reliioase. Ji în problemele statului s$a arătat la înălţime,demonstrnd o mare perspicacitate în înţeleerea celor mai complicate situaţii politice. 53eodora

a fost obiectul unor calomnii !i al urii multora, dar este siur că ea a fost pentru "ustinian soţiadevotată !i fidelă pnă la moartea ei în /'. %mpăratul o numea 3prea pioasa mea so$ie pe caremi.a dat.o Dumnezeu1. :mbasadorii străini !i reii se străduiau să$i c!tie bunăvoinţa. %nleislaţia lui "ustinian, leile privitoare la divorţ, adulter, asupra sfinţeniei căsătoriei, în privinţaactorilor comedianţi, a fetelor pierdute au fost redactate sub influenţa 53eodorei. 5oate acesteasunt imprenate de bunăvoinţă, de feminism. =aţă de monofiziţi a cerut toleranţă !i a manifestatsimpatie, spre deosebire de "ustinian, care, c3iar dacă a făcut unele concesii acestora, a rămastotdeauna ortodox. Ae poveste!te că mulţi ani după moartea 53eodorei, cnd împăratulu voia săfacă o promisiune solemnă, el jură pe numele 53eodorei !i persoanele care voiau să placăîmpăratului aminteau numele 3excelen$ei, frumoasei +i în$eleptei suverane1, care acum peDumnezeu să aibă rijă de soţul său.

Unii bizantinoloi analiznd personalitatea lui "ustinian !i realizările sale au concis căacesta a fost călăuzit de două ţeluri& ideea imperială romană !i ideea cre!tină. 0isul lui "ustinian afost, pe de o parte, acela de a reface vec3iul "mperiu roman, pe ct posibil în raniţele sale dinvremurile cele mai prospere !i a!a se explică războaiele sale purtate în :frica, "talia !i Apania,

precum !i uria!a să operă leislativă de codificare a dreptului roman. Pe de altă parte, împăratul,om adnc credincios, era preocupat de restabilirea unităţii @isericii, de lic3idarea ultimilor resturiale pănismului !i combaterea ereziilor. Eelul lui se poate concretiza în cuvintele =mperium

:omanum et Cristianum. %n ce măsură a reu!it să analizeze aceste scopuri, vom vedea în cele

următoare.

$ăscoala 'IG#

;a începutul domniei sale !i anume în ianuarie /-) "ustinian a avut de făcut faţă uneirave revolte, cunoscută în istorie sub numele de N"T:, după lozinca sub care s$au unitrăsculaţii, care însemnează BînvineC. %n imperiul bizantin clasele sociale se rupaseră în două

partide opuse& partida :lba!trilor, care rupa aristrocraţia !i pe marii proprietari de pămnt, dinrndul cărora se aleea majoritatea dreătorilor cu cele mai înalte funcţii, !i partida 0erzilor,

susţinută de micii neustori, comercianţi, naviatori, mica bur3ezie. :lba!tri ori 0erzii au fostnumiţi după preferinţa pe care unii sau alţii o arătau în 3ipodrom concurenţilor îmbrăcaţi întricouri albastre sau verzi. %n timpul domniei lui "ustin ", "ustinian susţine politica sa civilă !ireliioasă. Devenit sinur împărat, "ustinian a luat o serie de măsuri împotriva ambelor partide,care provocau tulburări interne. :ceste măsuri, ca !i politica financiară !i economică, prin care


40/67

intenţiona să se scoată ct mai mulţi bani necesari marilor acţiuni militare ale împăratului aunemulţumit ambele partide, ct !i întreaa populaţie din capitală. 2ele două partide s$au unit în3ipodrom au adoptat ca lozincă, cuvîntul N"T: !i au pornit să asedieze locuinţa prefectuluicetăţii, pentru a$l determina să elibereze pe partizanii lor arestaţi. :ceastă mi!care populară afost, se pare, exploatată de cţiva aristocraţi, care au îndemnat pe insurenţi să ceară destituirea

lui "oan de 2apadocia !i a lui 5rebonian. "ustinian a cedat !i a sacrificat pe cei doi mini!tri."nsurenţii au proclamat c3iar un nou împărat, pe G>patius, un nepot al lui :nastasius. 2um nuse aflau prea multe trupe în capitală, pe a căror loialitate să se poată conta, "ustinian a crezut totul

pierdut !i a vroit să fuă. 53eodora l$a convins să rămînă !i să încerce să înfrnă pe răsculaţi cuo mna de soldaţi răma!i fideli. @elizarie a pătruns cu armata în 3ipodrom !i a masacrat o maremulţime de oameni cca. -.(, ceea ce pentru acele vremuri este o cifră uria!ă. :stfelîmpăratul !i$a salvat tronul, în mare parte datorită perspicacităţii !i eneriei dovedite de soţia sa.

Pacea eternă cu perşii

%n acela!i an /-) "ustinian întreprinde în 9rient unele mici operaţii împotriva per!ilor, dar după lupte nedecise, el semnează cu reele C8osron I #nuc8titvan /-'$/64( o pace eternă, în

baza căreia @izanţul trebuia să plătească cca. ''. livre de aur în sc3imbul apărării de către per!i a 2aucazului. Dar în anul /+ 23osroe violează pacea eternă, invadnd Airia, distrund:ntio3ia !i lund mai multe ora!e. %n nord, per!ii invadează :rmenia, "beria !i ocupă ;azica, pemalul oriental al ?ării Nere.

Pentru a rezolva situaţia critică în care se afla imperiul, mai ales că era anajat în războiulcu ostrooţii, "ustinian este de acord să mărească tributul, obţinnd în sc3imb un armistiţiu de /ani. :cest armistiţiu a mai fost prelunit de încă două ori !i n$a fost transformat într$un tratat de

pace pe o durată de / de ani dect în anul /7). 5ributul a fost mărit la -. solidi dar "ustinian obţinea de la per!i evacuarea ;azicei. 5ributul era plătit oficial pentru apărarea2aucazului împotriva barbarilor din nord. Plata s$a făcut în avans pe primii 6 ani, iar în al *$leaan, trebuia plătit în avans pe primii / ani. 0ictoriile per!ilor în 9rient marcau începutul mareilor expansiuni în detrimentul @izanţului, care va fi în această reiune mereu în declin.

$ecucerirea #fricei

%n anul /-- @elizarie porne!te cu o armată de cca. '*.$). de oameni spre :frica

spre a o recuceri din minile vandalilor, condu!i de


41/67

avnd în fruntea lor un ree capabil, pe 5otila. 5rupele bizantine conduse de @elizarie au fost demai multe ori prinse !i înfrnte !i toate succesele anterioare erau acum puse sub semnulîntrebării. Aituaţia s$a rezolvat totu!i în favoarea bizantinilor numai datorită eniului diplomatic!i strateic al eneralului Narses, care duce o lună luptă, reu!ind să înfrnă în anul //) la@usta


42/67

fostei provincii Dacia. :ctivitatea victorioasă a lui 23ilbudios în stna Dunării n$a fost însă delună durată, căci după trei ani, adică prin anul /-- el a fost omort într$o luptă cu scalvinii, întimpul unei expediţii în care armata romană, mai puţin numeroasă a fost înfrntă. 5ot Procopiusne spune că după această înfrnere 3fluviul fu trecut oric-nd de către barbari, după voie, iar bogă$iile romanilor a%unseseră pentru ei lesne de atins1! %mpăratul "ustinian a ajuns însă la

înţeleere cu anţii, cărora le$a cedat în stna Dunării cetatea 5urris , 3părăsită de mult timp, fiind pustiită de către barbarii de acolo1, 3împreună cu pămînturile din %urul ei, precum +i omare sumă de bani, numai să.i fie acum alia$i +i să.i împiedice pe uni de a mai cotropiîmpără$ia romană1! De!i n$au mai lipsit atacuri barbare la frontiera Dunării, cum au fost !iacelea din anul /+ ale bularilor în 53racia !i ?acedonia, pnă în 23ersonesul t3racic, unde aufăcut un nou măcel, ajunnd c3iar în :sia ?ică !i să treacă peste zidul cel lun al lui:nastasius, pătrunznd în cartierele mărina!e ale 2onstantinopolului, apoi în t3ia ?inor, ?oesia Aecundă !i au înaintat pînă în 53racia, ?acedonia !i


43/67

aedificiis scrisă între anii //-$///. %n aceste fortăreţe a a!ezat trupe, cărora le$a dat în stăpnire pămnturi, spre a le lea !i mai mult de apărarea locurilor respective.

;a frontiera Dunării !i în Peninsulă @alcanică au fost construite sute de fortificaţii,dispuse pe mai multe linii de apărare. 8eferindu$se la activitatea din această zonă, Procopius nespune& 3i voind să facă din fluviul =stru o foarte puternică pavăză de apărare a acestor cetă$i +i

a întregii )urope a încis malul fluviului cu o centură deasă de fortăre$e!!! +i a a+ezat peste tot pe mal garnizoane militare, care să împiedice în mod otărît trecerea barbarilor de dincolo! Dar, de+i a făcut toate acestea, fiindcă n.avea toată încrederea +i năde%dea în oameni, socotind în sine că, dacă cumva du+manii ar putea trece în vreun fel oarecare peste fluviu, ar da pestelocuitorii de pe ogoare cu totul neapăra$i +i i.ar duce pe to$i în sclavie, %efuindu.le toatebunurile, n.a crezut că este de a%uns să facă stăpîni peste fortifica$ii numai pe locuitorii de lîngă

fluviu, ci le.a dat +i acelora o proprie siguran$ă, ridic-nd întărituri în interiorul $ării, a+a înc-t fiecare $inut să.+i aibă fortărea$a sa sau să fie în vecinătatea unui loc întărit1!

%n Ac>t3ia ?inor a fost continuată opera de întărire a limes$ului începută de :nastasius,

refăcndu$se ori construindu$se din nou numeroase cetăţi, att pe malul Dunării, ct !i în interior !i c3iar pe malul mării. Procopius menţionează un număr de peste + de a!ezări, în care au fostefectuate lucrări de construcţie. %ntre cele mai importante sunt& :ltinum, Aucidava, :xiopolis,5roesmis, Noviodunum, :e>ssus, Ulmetum, "bida, 2onstantiana, 5omis, 2allatis !i altele. %nunele din acestea săpăturile ar3eoloice !i descoperirile epirafice au confirmat informaţiile luiProcopius, iar în alte a!ezări, ca Gistria, Dinoeţia, nemenţionate, acestea dovedesc ct deintensă a fost opera de construcţii desfă!urată de "ustinian.


44/67

!i / de cărţi subdiviziuni principale(.


45/67

să jure în modul cel mai solemn, că n$au plătit pentru funcţiile lor nimănui nici o sumă de bani.%n acela!i timp, au fost redactate o serie de directive mandata( către toţi uvernatorii de

provincii, în care li se arăta cum trebuie să conducă !i a mărit drepturile acelor defensorescivitatium pentru a proteja pe cetăţeni împotriva exploatării !i extorcării de bani. :u fost deasemenea, aduse modificări importante în oranizarea provinciilor, fiind desfiinţate vicariatele,

iar unele provincii unificate !i puse sub conducerea uvernatorului militar dux(1 duces primeau!i titlul de spectabilis !i atribuţiile lor erau mărite putnd judeca procese pnă la 6/ solidi.

;a 2onstantinopol "ustinian a lărit atribuţiile !efului poliţiei praefectus vicilum(, care aluat numele de praetor plebis !i a creat un post, acela de guaesitor , cu misiunea de a se ocupa demulţimea vizitatorilor !i imiranţilor de tot felul care veneau în număr mare în capitală. : maiînfiinţat funcţia de quaestor exercitus pentru a u!ura aprovizionarea trupelor aflate pe cursulinferior al Dunării Ac>t3ia ?inor !i ?oesia ""(. Pentru a mic!ora pericolul extern, tot maiameninţător dinspre nordul Ac>t3iei, "ustinian a făcut o nouă oranizare economică !i militară,rupnd Ac>t3ia, ?oesia "", provincii cu resurse economice reduse, cu provinciile maritime

2aria, 2>pru !i insulele din ?area #ee, pe care le$a pus sub comanda unui quaestor =ustinianusexercitus. Aediul acestui comandant pare să fi fost la 9dessos sau la 5omis. ;a 2onstanţa s$adescoperit piatra funerară a lui ?arcellus vicar de 9dessos !i care lasă posibilitatea ca 5omisulsă fi fost sediul acestui vicar ori să$!i fi ăsit moartea aici cu prilejul unei călătorii de lucru.

Politica reli(ioasă

"ustinian este ultimul împărat roman pe tronul imperial bizantin. #l este în acela!i timp undomn cre!tin, un suveran con!tient de oriinea divină a puterii sale. Noţiunea de =mperium

:omanum se confundă cu cea de #cumenicitatea cre!tină, iar victoria reliiei cre!tine peste tot pămntul nu avea mai puţină valoare ca aceea a restaurării puterii romane. "ustinian socotea că prima îndatorire a unui suveran este 3de a păstra intactă puritatea credin$ei cre+tine de a oapăra împotriva oricărei perturbări, de a spri%ini 9iserica Hrtodoxă +i apostolică1 amintindu$!ică 3pio+ii +i dreptcredincio+ii împăra$i, care l.au precedat, aveau ca $el extirparea erziilor +imen$inerea păcii în f-nta 9iserică a lui Dumnezeu1! De la 53eodosie " nici un împărat nu s$a

preocupat att de mult de întărirea reliiei cre!tine !i în acela!i timp de extirparea pănismului,căci cu toate proresele făcute de cre!tinism mai existau încă păni, mai ales în cadrulînvăţămntului superior !i al !tiinţei. De aceea, el privează pe păni de dreptul de a învăţa !i în

/)4 înc3ide :cademia din :t3ena, cuibul !colii neoplatonice, ceea ce a obliat pe învăţaţii de


46/67

acolo să se refuieze la curtea marelui ree persan. :ici, la această Universitate studiaseră sfinţii0asile cel ?are !i


47/67

%n anul /-7 vine la 2onstantinopol papa :apit, succesorul lui "oan al ""$ lea !i convine pe"ustinian să renunţe la formula adoptată, deoarece ea nu era ortodoxă. Patriar3ul :ntim, carefusese unul dintre autorii formulei, este depus din scaun !i rencepe persecuţia împotrivamonofiziţilor1 consecinţa este că multe mii de oameni au de pătimit.

2u timpul însă, prioana a slăbit, iar monofiziţii vor face din nou prorese, mai ales

datorită influenţei pe care o capătă învăţaţii căluări Dometian !i 53eodor :sHidas, partizani aiorienismului, pe lînă 53eodora !i împărat. Dar în anul /+- s$a ţinut la 2onstantinopol un sinodlocal, prin care erau condamnate nouă propoziţii din scrierile lui 9rien, iar numele său eratrecut printre eretici. "ndinat de 3otărîrile acestui sinod, 53eodor :sHidas îndeamnă pe53eodora !i "ustinian să facă o nouă încercare de a atrae cel puţin o parte a dizidenţeimonofizite. 8econcilierea era însă împiedicată de faptul că Ainodul de la 23alcedon reabilitase

pe 53eodor de Gopsuestia, 53eodoret de 2>r !i "bas de #dessa, ale căror scrieri erau consideratede monofiziţi imprenate de nestorianism.

53eodor :sHidas !i ceilalţi monofiziţi cu trecere la palat au reu!it să convină pe

"ustinian să dea în /++ un edict teoloic, în Btrei capitoleC, prin care se condamnau unele lucrăriale lui "bas de #dessa )pistola lui =bas din )dessa adresată episcopului 2aris din ;nda+ir. Persia(, 53eodoret de 2>r crierile acestuia contra lui Ciril al ;lexandriei +i contra inoduluide la )fes( !i persoana !i opera lui 53eodor de ?opsuestia. Patriar3ii !i majoritatea ierar3ilor răsăriteni s$au supus dorinţei împăratului. %n sc3imb, în 9ccident edictul a fost privit, în eneral,defavorabil. Primii apuseni, care au pornit lupta împotriva edictului din /++ au fost episcopiiDacius de ?ilano, =acundus de Germiane, Ponţian din :frica !i diaconul =ulenţiu =errand din2artaina.

Papa 0iilius cunoscut !i prin corespondenţa purtată cu episcopul 0alentinian de 5omis afost adus cu forţa la 2onstantinopol în /+6 BconvinsC de împăratul "ustinian !i 53eodora să aderela condamnarea 3Celor trei capitole1, ceea ce 0iilius a !i făcut prin faimosul Eudicatum, trimis

patriar3ului ?ina al 2onstantinopolului. #coul produs în 9ccident de adeziunea papei lacondamnarea Celor trei capitole a fost cu totul defavorabil, ceea ce l$a făcut pe 0iilius săretracteze. %n :frica, Dalmaţia, :c>t3ia !i c3iar


48/67

"ustinian nu s$a lăsat însă intimidat de acest e!ec !i a căutat să ăsească o formulăsatisfăcătoare de pace. 2ătre sfr!itul vieţii el era convins că Doctrina aftarodocetă putea aducerezolvarea dorită. Potrivit aft3arodocetismului, care era o formă de monofizitism extrem, corpul?ntuitorului ar fi fost imun att la păcat, ct !i la suferinţă. %n /7+ un edict proclamă caortodoxă doctrina aft3arodocetă !i cerea episcopilor să o recunoască. 5oţi au refuzat, dar reacţia

din partea împăratului, n$a mai putut fi, din cauza morţii sale în anul /7/.%n ciuda tuturor încercărilor făcute de "ustinian pentru a concilia pe monofiziţi cu

ortodoc!ii !i în ciuda amestecului lui brutal în

Documents

Bizantinologie I