300

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II VV • 11 - 11 55 mm aa rr tt ii ee 22 00 11 55

Carmencita Brojboiu

Bartolom

eu A

nan

iaD

ocum

ent

TRIBUNA

Ilustraþia numãrului: Corneliu Brudaºcu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Note despre V. G. Paleolog

Dumitru VeleaInterviu cu scenografa Gavril Moldovan

Mama

2 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocNicolae BrebanVictor GaetanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanGh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

bloc-notesFestivalul Naþional de Literaturã

Umoristicã „Ion Budai Deleanu”

ediþia a V-a, 17-19 iulie 2015, Geoagiu, jud. Hunedoara; lucrãrile pot fi trimise pânã la datade 25 iunie 2015

Cenaclul literar „Ion Budai Deleanu” din Geoagiu,împreunã cu Primãria ºi Consiliul Local al oraºuluiGeoagiu organizeazã în perioada 17-19 iulie 2015 ceade-a cincea ediþie a Festivalului Naþional de LiteraturãUmoristicã „Ion Budai Deleanu”. Având în vederefaptul cã primele patru ediþii au fost dedicate poeziei,începând cu acest an evenimentul va fi dedicatumorului, mai ales cã Ion Budai Deleanu a fost unautor de literaturã cu tentã umoristicã.

Cu aceastã ocazie se vor desfãºura urmãtoareleconcursuri pe secþiuni:

I. Secþiunea PPOOEEZZIIEE SSAATTIIRRIICCÃÃ: la aceastãsecþiune se vor trimite un numãr de trei poezii cutemã liberã.

II. Secþiunea EEPPIIGGRRAAMMÃÃ: la aceastã secþiune sevor trimite trei epigrame. Una din epigrame va trebuisã conþinã cuvântul „DELEANU”. Celelalte douãepigrame vor avea temã liberã.

III. Secþiunea FFAABBUULLÃÃ: la aceastã secþiune se vortrimite trei fabule cu temã liberã.

IV. Secþiunea PPRROOZZÃà SSCCUURRTTÃà UUMMOORRIISSTTIICCÃÃ: laaceastã secþiune se vor trimite trei proze scurte cutemã liberã, care nu vor depãºi douã pagini formatA4.

V. Secþiunea PPAAMMFFLLEETT: la aceastã secþiune se vortrimite trei pamflete cu temã liberã.

VI. Secþiunea VVOOLLUUMMEE PPUUBBLLIICCAATTEE: la aceastãsecþiune se vor trimite douã volume din fiecare speciea genului umoristic (dupã caz).

Creaþiile se vor trimite în trei exemplare,tehnoredactate computerizat ºi însoþite de un moto.În alt plic separat se vor trece datele participanþilor:nume ºi prenume; adresã (localitate, stradã, numãr,bloc, scarã, etaj, apartament, judeþ, cod poºtal, nr.telefon, fax, e-mailul).

Textele trebuie sã fie oorriiggiinnaallee ºi sã nu fi fost

publicate pânã la data de 18 iulie 2015.Se vor acorda urmãtoarele premii pentru fiecare

secþiune: Premiul I, Premiul II, Premiul III, Menþiune.Juriul ºi organizatorii vor acorda ºi premii speciale.

La secþiunea VVOOLLUUMMEE PPUUBBLLIICCAATTEE vor participalucrãrile tipãrite în perioada ianuarie 2013 - mai 2015.Lucrãrile se vor trimite în douã exemplare pânã ladata de 25 iunie 2015, pe adresa de mai jos, cuspecificaþia „Pentru concursul de volum”. Volumeledestinate concursului nu se restituie, ele intrând înfondul de carte al Cenaclului Literar „Ion BudaiDeleanu”. La aceastã secþiune se va acorda ºi unpremiu de debut.

Concurenþii pot participa la toate secþiunileconcursului.

La concurs pot participa scriitori de peste tot dinþarã, membrii sau nu ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia, Ligii Scriitorilor din România sau ai altorasociaþii de scriitori.

Cei care vor înscrie texte care nu le aparþin saupãrþi copiate vor fi descalificaþi din concurs.Organizatorii pot de asemenea sã descalifice oricareconcurent care nu dã dovadã de bun simþ, respect ºidecenþã în comunicarea cu organizatorii, coordonatoriide proiect, juriul etc. Înscrierea în concurs reprezintãdovada acceptãrii tremenilor ºi condiþiilor festivaluluiºi asumarea obligativitãþii respectãrii lor.

Câºtigãtorii concursului vor fi anunþaþi telefonicsau prin e-mail în timp util pentru a fi prezenþi ladecernarea premiilor. Cheltuielile de cazare ºi masã peperioada desfãºurãrii evenimentului vor fi suportate deorganizatori. Costurile de transport vor fi suportate decãtre fiecare participant.

MMaatteerriiaalleellee vvoorr ffii ttrriimmiissee ppee aaddrreessaa:: CenaclulLiterar „Ion Budai Deleanu”, str. Calea Romanilor, nr.112, C.P. 335.400, loc. Geoagiu, jud. Hunedoara, cuspecificaþia „Pentru Festivalul Naþional de LiteraturãUmoristicã Ion Budai Deleanu”, ediþia a V-a,Secþiunea…

Relaþii suplimentare se pot obþine la e-mail:cenaclulgeoagiu@yahoo.com, sau la numãrul detelefon: 0735/017.340.

!

Pe copertã: Corneliu Brudaºcu, Dublu portret, primãvara, u/p54 x 50 cm

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015 3

11.. UUnn eexxeerrcciiþþiiuu ddee mmeemmoorriieeSearã de iarnã, Cluj-Napoca, 1994. Domnul

Profesor Virgil Ciomoº intrã la cursul dearistotelism. Sprijinit uºor de catedrã, cu oatitudine pe cât de simplã, pe atât de exactã ºiliniºtitã, observã mai întâi departe, pe pereteledin spate al sãlii, un punct care parcã ar fi fostun reper pentru ce urma sã spunã. Privirea ºiatitudinea preveneau cã tot ce va urma necesitãatenþie sporitã. De asemenea – grijã pentruanume cum trebuie înþelese lucrurile.

ªtiam din auzite cã este un curs excepþional.Ne confirmã aceastã pãrere lumea strânsã de laalte specialitãþi în afarã de filosofie. Toþi –încremeniþi. Trece puþin ºi intrãm într-un fel detransã. Propoziþiile se transformã în fraze,frazele în raþionamente, raþionamentele înjudecãþi, judecãþile duc la opinii, opiniile aducconcluziile. ªi aºa din nou pentru fiecare idee,pentru fiecare concept. Nimeni nu respirã. Doaro tresãrire atunci când Profesorul atrage atenþiacã problema timpului – recunoscutã în formulaaporematicã a Fericitului Augustin – poategenera o „crampã mentalã”. Asta a stârnit ooarecare rumoare, oricum nu sonorã.

(Aici amintirea mea îmi aduce în faþã ceeace, cu atâta abilitate, rezulta din gândul luiAugustin asupra timpului.)

Profesorul – dupã cum îmi amintesc – cita:„viitorul nu existã pentru cã nu este încã.Trecutul nu existã pentru cã deja a trecut, iarprezentul – atunci când vrem sã-l oprim – nescapã printre degete”. Îmi amintesc cã scrisesemdupã ce ajunsesem acasã câteva lucruri despreacest paradox al timpului. De asemenea, ceea cegândisem se lega ºi de conceptul dubletuluimaterie-formã. Suna cam aºa: dihotomizareaexistenþei într-un compozit: potenþialitate-actualizare este cea mai importantã problemã. Asitua o prãpastie între virtual, latent, încã-nefãcut, ºi între imediateþea cu care tocmai seface fãcutul (sau actualizarea), a situa, deci, odiferenþã între cele douã înseamnã a concede cãtimpul suferã o fracturã în el însuºi – conºtiinþaare un viitor care – pentru a deveni trecut –trebuie sã se opreascã extrem de puþin saupunctual în prezent (ca o condiþie minimã).Dacã nu s-ar opri într-un punct al prezentului,trecutul ºi viitorul n-ar putea exista. Dar niciprezentul nu poate exista prin sine cãciexperienþa prezentã punctualã se distanþeazãmereu într-un sens de îmbãtrânire, de învechire,pe care conºtiinþa nu-l poate eluda dar niciexplica. De asemenea, în acelaºi timp în caretrecutul se tot îndepãrteazã, devenind tot maivechi, el îºi trage, ca dintr-un „rezervor”,substanþa vechimii sale dintr-o altã dimensiune –aceea a aºteptãrii. Cãci stând pe loc ca sã treacãtrecutul, conºtiinþei îi trebuie timp ca sã poatã„alimenta” acest trecut care trece – iar acesttimp este „scos” dintr-un „rezervor” care esteînsuºi viitorul. Deoarece timpul nu poate trece –într-un sens în care „se duce” – fãrã ca sã-ºialimenteze din altã parte „fluviul”, nu se poateconcepe un trecut fãrã un viitor ºi nici un viitorfãrã trecut. Cãci trebuie sã fii conºtient cã dacã

„pleci” cu trecutul în trecut, aceastã plecare arenevoie de timp pentru aceastã „miºcare” – timppe care tu îl vei „lua” din viitor – dupã cum amspus. De asemenea când te afli în trecut, ceva teîntârzie în acest trecut ca ºi cum ai aºtepta sãvinã mereu altceva: deci viitorul. Dar, iarãºi,oare prezentul poate exista fãrã trecut sauviitor? Atunci când prezentul trecutului încearcãsã fie adus în prezent, el este un prezent trecut,iar când prezentul din viitor este adus înprezent, el nu mai depinde de conºtiinþã, cãciviitorul „vine” atunci când vrea el ºi nu atuncicând vrea conºtiinþa (din prezent). Deci trecutul,ca prezent, poate fi actualizat (evident, catrecut), deci scos din potenþã, pe când viitorulvine în prezent când vrea el. Faptul de a„putea” veni oricând, îl transformã (pe viitor) înpotenþialitate, de asemenea. De aceeapotenþialitatea (hyle) este viitorul ºi trecutul.Viitorul, pentru cã încã nu e (deci e „posibil” sãfie), ºi trecutul, pentru cã, odatã ce a fost, maitrebuie încã ceva ca sã mai fie încã o datã(tocmai forþarea prezentului de a-l aduce înprezent). Evident, trecutul nu poate fi adus înprezent la modul originar al acestuia. El esteadus prin facultatea imaginativã, fãrã de carenici mãcar n-ar exista, darãmite sã mai poatã sãfie ºi sondat. Deci experienþa trecutului este unaîn care originarul lipseºte.

Actualitatea (morphe), în schimb, esteprezentul, pentru cã lui nu-i trebuie nimic ca sãse producã. Latenþa ºi aºteptatea nu-lcondiþioneazã. Dimpotrivã, el ar putea ficondiþia pentru a aduce în prezent viitorul sautrecutul. Dar, tocmai pentru cã existã acestviitor ºi acest trecut – în miezul conºtiinþei –acest prezent nu poate decât co-exista cuacestea. El este „amestecat” ºi condiþionat dechiar acest „amestec”... Aºa gândeam...

Pe lângã aporematica timpului, transpusã înproblema dubletului materie-formã, îmi maiamintesc cu exactitate un amãnunt:simbolizarea acestui dublet în ordinematematicã: ºi anume prin f( ). Având oconstantã ºi o variabilã existenþa nu mai poatefi gânditã ca o fracturã. Cãci legãtura dintrematerie ºi formã devine indisociabilã: oricepotenþã, atunci când devine existenþã, nu maipoate fi luatã decât împreunã cu actualizarea:orice materie, ca sã poatã exista, þine „cu dinþii”de forma care o îmbracã, astfel încât nu mairãmâne nici un „rest” care sã nu fie „absorbit”de formã. Forma (actualizarea), ca „frontierãinvizibilã” (termenul aparþine Profesorului) nupermite niciodatã ca, atunci când un lucru ianaºtere, sã mai rãmânã acelui lucru ceva care nus-a actualizat, ceva în afarã de formã saufrontierã, ceva care a rãmas încã latent. Ceea ceeste, este nu numai dintr-o datã, dar este într-oformã anume (materia nu poate exista fãrãformã). Tot ce este, este limitat de o frontierãcare nu mai permite ca altceva sã o conþinã peaceasta...De aceea, totul este absolut-actual,instantaneu...

Iar aici, îmi mai amintesc de conceptul dekhora, atât de drag domnului Profesor. Acestconcept, preluat în aristotelism de la Platon

(Timaios) reprezintã cea mai incitantã ºifolositoare gãselniþã explicativã a lui Aristotel.Profesorul Ciomoº ne oferise – îmi amintesc –textul lui Jacques Derrida – Chora – din revistafranþuzeascã Poikilia. Nu numai cã l-am lecturat,dar l-am ºi tradus – atunci. Ei bine, acolo estelãmurit cum anume, prin intermediulReceptacolului (Khora), care este pliul „fãrãformã”, toate existenþele îºi întipãresc în acestpliu propria lor formã. E vorba de existenþelesensibile. Receptacolul este „locul” fãrã loc –care, ca o bucatã de cearã, permite eidelor(formele, ideile) sã-ºi modeleze într-o con-figuraþie aspectul sensibil. Cu toate cã seamãnãcu materia, Receptacolul nu este aceasta. ªi cutoate cã seamãnã cu eidele (în momentulimprimãrii form-ale) nu este nici acestea. El esteidentificabil în mijlocul celor „trei genuri”(Platon): urmeazã personificarea celor treigenuri: tatãl – forma eternã, khora – principiulfeminin (ca o potenþialitate) care permite,înlesneºte, preia în ea forma, ºi, ceea ce,devenind, ia forma devenirii ca dublet (tipar-întipãrit) în calitate de vlãstar (lucrul sensibil).Evident, conceptul de khora face explicitã atâtFiinþa cât ºi Devenirea. Khora, ca „termenmediu”, îi foloseºte mai mult (sau i-a folosit) luiAristotel decât lui Platon. ªi pornind de la acestconcept, fãrã îndoialã, domnul Profesor Ciomoººi-a aºezat pe fãgaºe atât de interesantegândirea.

Oricum, putem spune cã ne-am bucuratatunci, cã am avut plãcerea sã participãm laacest curs, deoarece o oportunitate ºi oabundenþã a sensurilor divulgate în acea vremenu vor mai putea fi atinse – credem –niciodatã...

22.. OO rree-lleeccttuurrãã aaccuummCând, dupã mult timp, am þinut în mâini

volumul Timp ºi Eternitate al Profesorului,regretam nespus ceea ce devenise, datoritãcaracterului ºtiinþific, o lucrare, totuºi, preadificilã pentru publicul larg. Recunosc, eramatât de fascinat de originalul accesibil alLecþiilor de aristotelism, încât aproape cã amintrat în panicã. Totuºi, nu dupã multã vreme,m-am liniºtit: apãruserã pe net (dar numaiHTML) Lecþiile – aºa cum le ºtiam. M-ambucurat ca un copil deºi nu le puteam copia. M-am bucurat cãci generaþii întregi nu-ºi vor puteaºterge din memorie ºocul ºi forþa acestora. Darm-am întrebat, pe de altã parte, atunci cândLecþiile au fost retrase de pe net, ce conjuncturiau determinat ca mesajul cognitiv – aproapehalucinant – sã fie exclus „democratizãrii”.Chiar dacã aº pãrea ridicol, mã întreb: sã fielucruri prea „vitale” ca sã nu punã în primejdiecomprehensiunea generalã asupra epociiprezente sau trecute, o comprehensiune care,„democratizatã” ar „încurca” anumite proiectediscrete?... Cine ºtie? Oricum, ceea ce s-aprodus atunci, repet, la cursul Profesorului, nucred cã va fi egalat vreodatã – ca fenomencultural, mai exact, filosofic...

Relecturând astãzi, lucrurile par explicite –unele, de neînþeles – altele. Evident, lecturândTimp ºi Eternitate, puþini vor fi aceia care sãpoatã spune cã înþeleg tot ceea ce urmãrescodatã cu textul. De aceea nici noi nu vom aveapretenþia sã afirmãm cã am putut cuprinde cumintea toate problemele. Dar dacã am fi avut

Lecþiile de aristotelism aleProfesorului Virgil Ciomoº

Remus Foltoº

filosofia

(continuare în pagina 28)

Ovio OlaruPilotulBistriþa, Editura Charmides, 2014

Acum aproape doi ani de zile un tînãrochelarist ºi taciturn a început sãparticipe la ºedinþele Clubului de

Lecturã „Nepotu’ lui Thoreau”, mai întîi caobservator hiperlucid ºi afiºînd un surîsglacial, pe urmã implicîndu-se în comentariitot mai mult. Ovio Olaru (pentru cã despre eleste vorba) a devenit, alãturi de StelianMuller, în scurtã vreme, una dintre instanþeleradicale ºi sarcastice ale Clubului, popind premulþi. Nãscut în 1993 la Sibiu ºi încã studental Facultãþii de Litere din Cluj, nu doar aacceptat – curajos – sã citeascã la Thoreau,dar mi-a ºi livrat o traducere minunatã dintr-un poet contemporan norvegian, pentrurevista Tribuna. Carnal (asemenea unui marecarnasier african), (neo)expresionist, violent ºiîmbãiat în ritualuri zilnice & silnice la limitavulgaritãþii, aºa apãrea eroul poemelor dinprimul ciclu citit în faþa audienþei de la etajulîntîi al „Insomniei”. Un Bukowski cu mîinileînotînd pînã la coate în sînge ºi, totuºi,reuºind sã evite în ultima clipã dizgraþiapublicã, prin apelarea unor versuriautoironice, „sapienþiale”. Apoi, spre toamnalui 2014, mi-a arãtat manuscrisul ce avea sãdevinã volumul sãu de debut, Pilotul (titlu pecare l-am sfãtuit sã-l pãstreze), editat deCharmides în octombrie acelaºi an. Cartea are80 de pagini de poezie ºi se citeºte cu sufletulla gurã, discursivã, speculativã, alternîndferocitatea dragostei cotidiene (planul, sãspunem, dominant) cu incursiunile în viitorulcare deja a început, postapocaliptic (ºi planulacesta secundar – numai douãzeci de pagini –dã greutate cãrþii, aºa cum ancora stabilizeazãambarcaþiunea; Ovio reuºeºte, cu destulsucces, aici, sã construiascã o ficþiunetehnologicã, rece ºi în acelaºi timpemoþionantã, ca o plãntuþã crescutã-ntr-o serãmarþianã).

Chiar dacã nu a fost comentatã prea multpînã acum, cartea a fost nominalizatã laPremiul Naþional de Poezie „Mihai Eminescu”pentru opera prima. Nu l-a obþinut, juriulpreferînd formule poetice mai sigure (nu„hibridizarea” asta care dã originalitateaPilotului). Iatã însã ce noteazã într-un articolrecent, pe blogul revistei Cultura, poetul &criticul ªtefan Baghiu: „atât amatorii deimagini tari, cât ºi cei care preferã poemulaluvionar, aºezat, calculat, vizionar au ce gãsiîn volum. Iar vocea care le leagã este de ovoracitate expresivã care face sã parã cã, înrândul debutanþilor, încã se mai cautã ieºireadin zona de confort. Mai e ceva: atitudinea ºizonele exploatate (ieºirea din zonaintimismului) îl recomandã pe Ovio Olaru cape un poet mai degrabã interesat de poeziedecât de presetãrile ei. ªi, din moment cedebuturile ultimilor ani ºi-au impus propriilelimite aproape fãrã excepþie, cel mai curajosvolum de anul trecut, se înþelege, este ºi celmai reuºit.” Prin urmare, poeþiipostdouãmiiºti ºtiu sã-ºi acordeze perfect

„instrumentul” poetic. Cei mai mulþi însãinterpreteazã partituri minore, gustate numaiîn interiorul propriei gãºti, propriului cenaclu,grup pe facebook etc. Viaþa a fost extrasã cuseringa din corpul poemului. ªi aici vine sãdea lovitura Pilotul: în ciuda imperfecþiunilorºi micilor naivitãþi ale vîrstei (excelentsesizate de nu mult mai bãtrînul ªtefanBaghiu), Ovio Olaru construieºte o lumestranie ca o termitierã, cumva metapoeticã.Întreg corpul volumului fluvial care e carteadevine o încercare – pasionantã ºi exasperatã –de a pune lumea în paginã, de a explicafrumuseþea ºi rãul. O imagine precumaceasta, dintr-unul din poemele de început, –„îmi þii cu forþa capul între pulpe/ ca ºi cuml-ai þine sub apã// respir încet, chinuit./ sîntun cîine. Castreazã-mã.” (îþi ling rana dintrepicioare pînã eºti teafãrã) – pare de-a dreptuldiafanã pe mãsurã ce avansãm spre inima, ºiapoi spre finalul volumului. Pentru cã lumeadespre care scrie Ovio – dintr-un unghi carepoate fi simultan exterior/ interior – a fostatinsã, iremediabil, de epidemia tehnologicã.De-aici, imposibilitatea de a mai trãi altfeldecît isteric, asumînd mãºti. De exemplu,violatorul: „dar aº ajunge sã te-njur,/ pentrucã-n mine locuieºte un animal/ fertil, prost ºisãlbatic/ care vrea sã te violeze ºi sã teurascã” (aº vrea sã-þi spun ce simt). Luciduldezabuzat posthouellebecqian: „tot ce fac,alþii au fãcut de milioane de ori, ºi asta la fel,cu indiferenþa celor gata de coit// þi-amdescoperit tãieturile/ miºcãrile passiveagressive/ mecanismele de control/ fetiºurileadolescentei în rãzvrãtire.” (nu pot ieºi dincliºeu) sau „îmi adun puterile împotrivacliºeului/ ºi cum aratã de afarã:/ un tip închiloþi plîngînd cu capul pe taste// ies încurte aºa cum sînt, obosit ºi puþin stîngaci/ca un skinhead dintr-o bãtaie” (muienostalgiei ºi la tot ce mã întristeazã). Eroulpoemelor se numeºte chiar aºa: Ovio. Bîntuitde ideea inutilitãþii afectelor, absoarbe cîtpoate din noile teorii antropologice,sociologice, biologice, celebrînd în felul lui –ultragiat, chinuit – ritualul. Ritualul erotic alcuplului, detaºat de ritualurile anonime alecelorlalþi, dã poemul ce va fi considerat – sîntconvins – una dintre capodoperele poeþilorpostdouãmiiºti, anatomia e o ºtiinþãsuperioarã: „s-a studiat îndelunghipocampusul/ acolo e amintirea, în suprafeþecompacte./ în celule stelare. gazela nu ºtieasta/ ºi nu scoate nici un sunet, deºi arputea.// creierul vînãtorului ºtie:/ corpul eînfometat./ asta nu e metaforã, e faptobservabil./ memoria reþine suliþa înfiptã/ ºimirosul de sînge/.../ ce se întîmplã într-ogarsonierã din cluj/ în anul 2014 e irelevantpentru istorie./ merg la chiuvetã mahmur cupaharul în mînã./ aºa începe urmãrirea/milioane de ani de evoluþie/ ca tu sã-mi spuilucrurile pe care mi le spui,/ sã-þi miºti sîniidupã exact algoritmul ãsta/ cînd mã vînezi.”

Lumea asta a prãdãtorilor ºi ierbivorelor,

comuna primitivã a vînãtorilor, canibalismulºi violenþa sînt privite, ca printr-o sticlãafumatã, dintr-un plan îndepãrtat, în ultimulpoem (& cel mai amplu) al cãrþii, intitulatuite, asta e prietena ta. Tribalismul s-a dovedito opþiune greºitã a umanitãþii. Aici intervinepilotul. O instanþã venitã dintr-o altã galaxie,alt univers sau altã dimensiune ºi caresalveazã identitatea numitã Ovio. Îiprezerveazã memoria. „În cãºti [se aude]plînsetul tehno/ al monoliþilor.” Citim, cupielea gãinã, despre sfîrºitul lumii. Textul,sincretic, combinã notaþia de jurnalde bord,filozofeme, delir, angoase. E, iarãºi, una dinpiesele de rezistenþã ale volumului desprecare, sînt convins, se va mai (tot) vorbi.

În 19 septembrie 2014, dupã ce am vãzutforma finalã a Pilotului, am notat în jurnal:„îl salut pe Ovio ca pe un partener de curseºi pariuri ilegale, pe autostrada goticã a unui –întrevãzut – nou curent literar: perifeerismulsau umanismul reminiscent sub cupola deKeops psihopat a corporaþiei.” N-am, nici la atreia lecturã a cãrþii, de ce sã-mi temperezentuziasmul.

PS: Pe coperta întîi strãluceºte întunecat oreproducere a uneia din lucrãrile lui HansRudolf Giger, fabulosul artist elveþian,vizionar ºi sumbru. Lumea demoralizantuluiscenograf suprarealist ºi lumea poetuluiclujean comunicã într-un mod subtil, dupãcum v-aþi dat, desigur, seama.

!

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia

Fiul lui Hans Rudolf Giger

Nora IugaSexagenara ºi tânãrulIaºi, Editura Polirom, 2012

Sexagenara ºi tânãrul este volumul semnatNora Iuga, reeditat de Editura Polirom în2012, op ce s-a bucurat de succes atât în

þarã cât ºi în strãinãtate, distins cu PremiulUniunii Scriitorilor din România, tradus în þãriprecum Bulgaria, Slovenia, Germania, Spania,Italia ºi Franþa.

Confesiune la persoana I, cartea aduce înprim-plan douã personaje feminine, Anna, unalter-ego al autoarei ºi Terry, prietena ei, cuaspiraþii mari, dispusã oricãrui compromispentru a se realiza profesional: „Tu crezi cãLencke îi sprijinã pe tineri absolut dezinteresat?Nici vorbã. El nu dã nimic pe gratis. I-am plãtitcu vârf ºi îndesat ca sã-mi aparã articolele laNeue Literatur”. Titlul anticipeazã, într-ooarecare mãsurã, conþinutul narativ, dezvãluindvârsta înaintatã a protagonistei, trecutã deºaizeci de ani ºi un tânãr misterios a cãruiidentitate rãmâne necunoscutã, bun ascultãtor,cu douãzeci ºi cinci de ani mai tânãr decâtAnna.

Încadrarea în specia romanului pare a fiforþatã, volumul nu respectã convenþiile genului,pactul autobiografic, atât de evident, sesuprapune peste pactul romanesc, graniþa dintrememorie ºi ficþiune este infinitezimalã. Ar puteafi totuºi considerat, un roman confesiv, cuaspect de denudare al unor emoþii ºi al unortrãiri. Discursul are o structurã de adâncime ºiia aspectul unui prelung monolog, careradiografiazã stãri, dar ºi cotidianul imediat,aducând în peisaj figuri recognoscibile în spaþiulcultural ºi politic al anilor 1990: invitaþii uneiemisiuni politice la Antena 1 erau AdrianPãunescu ºi Sorin Roºca Stãnescu.

În amplul monolog, în care Anna pare a fiun Iona postmodern într-o cãutare a sinelui, oanalizã atentã a propriei vieþi, naraþiunea nu sedesfãºoarã liniar, ci autoarea recurge lacontrapunct, prin conjuncþia cu spaþiul afectiv alcopilãriei: „Sã-þi spun ce mi s-a întâmplat odatãîn copilãrie la Sibiu”.

Aflãm despre Anna cã nu i-a plãcut niciodatãpolitica, cã s-a nãscut într-o familie de artiºti,mama ei a fost balerinã, de aici atracþia pentruspectacol. Practic, protagonista îºi regizeazã abilpropria reprezentaþie, îºi rescrie, din amintiri,scenariul unei existenþe cu împliniri, dar ºinotabile dezamãgiri, o existenþã dubitativã,aflatã sub zodia lui Cronos: „N-am sã ºtiuniciodatã cine sunt eu, pastorul sau rebelul?”.Anna se dezvoltã în spatele succesului lui Terry,nu se va bucura de apreciere ºi recunoaºtereasemenea prietenei ei. Naraþiunea este ojoncþiune între trecutul reconstituit din amintiriºi prezentul alãturi de tânãrul interesant, dispussã asiste la confesiunile unei femei în vârstã.Epicul este simplu, dar oferã generoase revelaþiistilistice, profunde reflecþii ale sufletuluifeminin, convulsiv, suspicios, misterios: „Sunt oexaltatã, ce sã-i faci”.

Drame personale sunt transformate înpoveºti de viaþã. Unele destine pot fi explicate ºidin punct de vedere al experienþelor în plan

psihologic. Astfel, tatãl lui Terry, moare în urmaunei perioade de detenþie, Anna considerã cã„toatã literatura ei s-a nãscut din urã”, o urãîmpotriva unui sistem necruþãtor,compromiþãtor, care i-a zdruncinat copilãria ºiadolescenþa. În timp ce Terry era mai retrasã,Anna era mai rebelã ºi mai independentã, cutoate acestea se raporteazã mereu la Terry pecare o considerã mai raþionalã: „Terry nu ºi-ar fipierdut niciodatã minþile în vârtejul jocului, eaavea capul bine înfipt pe umeri”.

Anna ajunge scriitoare, nu lipsesc dincorpusul reflecþiilor cugerãri despre poezie ºiprozã: „poezia are nevoie de instinct”, „poezia eun fel de ancestralitate care continuã sã existeîn noi. E eterna reîntoarcere”, este simþire, pecând proza are nevoie de un plan, de o schemã,reprezintã o inginerie. Protagonista sesizeazã ºipericolul în care se aflã poezia, ea se amestecãindistinct cu proza, acest fapt putând sã oîndepãrteze de la misiunea ei: „poezia începetot mai mult sã semene cu proza”. Nu lipseºtedin paginile cãrþii radiografia spaþiului culturalbucureºtean, dar ºi o topografiere a acestuia:„Bucureºtiul avea pe atunci o seducþieirezistibilã, erau florãresele, erau lustragiii, dar ºiinegalabila literaturã dintre cele douã rãzboaie,erau ºi Cãlinescu, ºi Vianu, ºi Ralea”. Anna îivorbeºte mai tânãrului ei confident cu admiraþiedespre literatura ºi cultura anilor ‘60: „Nu ºtii lace mã refer, era un film pe la începutul anilor‘60, cam pe vremea când te nãºteai tu”.Autoarea insistã pe substanþialitatea trãirii, aexperimentului, pe o transparenþã a gândurilor:„trebuie sã recunosc cã în momentele rele desecetã poeticã mai scriu ºi prozã”, „Simt nevoiaprozei pentru cã poezia, cu aerul ei aristocratic,intangibil, nu îmi dã posibilitatea sã mã spunaºa cum îmi permite proza”.

Stilul impecabil, spontan, dezinvolt se þeseîn jurul universului sufletesc al protagonistei,ipostazã a feminitãþii ºi fragilitãþii în ciudarobusteþii afirmate: „Toatã viaþa mea sederuleazã în trecut, amintirile mã reactualizeazãca ºi visul care e singurul meu prezent”.Extraordinarul constã în simplitatea discursului,în firescul mãrturisirii, a meditaþiei atentorchestrate în încercarea de a se defini pe sineîn raport cu ceilalþi: „Ba îþi vorbesc ca la piaþã,ba mã exprim ca în articolele din Românialiterarã. De fapt toatã viaþa mea penduleazãîntre douã ipostaze diametral opuse. Femeia cusacoºã care cumpãrã varzã ºi cartofi ºi doamnade la Uniunea Scriitorilor. Sunt ca Madona cudouã feþe”.

Anna realizeazã deopotrivã o criticã socialã,reliefând o imoralitate feroce a societãþiiromâneºti înainte de comunism. Protagonistasurprinde decrepitudinea, ignoranþa,superficialitatea realitãþii ºi a unor caracteremãrunte. Ea va fi concediatã de la BibliotecaCentralã ºi de la Kriterion pentru cã îi vor fidescoperite în dulap romanele lui Soljeniþîn.: „Eibine, toþi oamenii, dar toþi sunt posedaþi dedorinþa de a denatura adevãrul, de a-i discreditape ceilalþi, ca, în cele din urmã, sã se punã ei învaloare”. Dorinþa de a rãmâne liberã, de a nu secontamina cu microbul compromisului, alrãutãþii este franc exprimatã: „vreau sã rãmân

liberã, nu vreau sã-mi întunec bucuria de aexista, nu vreau sã-mi otrãvesc sufletul”.Libertatea devine pentru Anna o luptã demenþinere a propriului eu. Ignoranþa,superficialitatea, ridicolul unei ascensiuniimediate ºi afirmarea frivolã, gratuitã,histrionismul lumii din care face parte, odeterminã sã-ºi asume singurãtatea: „Uneoricred cã nimic nu-mi iubesc mai mult decâtsingurãtatea”. Terry intuieºte cã partidulreprezintã posibilitatea unei ascensiuni sociale ºialege sã valorifice acest aspect în favoarea ei:„Când a intrat în partid, am întrebat-o pe Terryde ce a acceptat. Mi-a rãspuns prompt, ºi amsimþit cã era sincerã, nu-þi dai seama cã, dacãnu intram, n-aº ajunge niciodatã sã urc, aºrãmâne toatã viaþa un amãrât de redactor, darnu e numai atât, cred cã dacã intrã mai mulþide-ai noºtri putem schimba ceva dinãuntru”.Terry este un personaj oportunist, cu apucãturide mahala când începe sã bârfeascã amoruriledin viaþa literarã, la polul opus situându-seAnna, raþionalã, aºezatã, intervine oarecumnevoit în comentariile maliþioase ale prieteneisale. Atitudinea Annei este reflexivã, dubitativã,izvorâtã dintr-un soi de revoltã, stârnitã de osuferinþã a trecerii fiinþei, a îngrãdirii existenþei:„Este Dumnezeu în legitimã apãrare când ucidecopii, când schilodeºte, când ºterge aºezãriîntregi de pe suprafaþa pãmântului: când neînºalã cu toate iluziile posibile, când ne dã josde pe tron fãrã preaviz, este ºi el în legitimãapãrare?”. Fiinþa se gãseºte dintr-o datã aruncatãîn inima iraþionalului, este captivã într-ununivers limitã, din aceastã perspectivã cartea iaaspectul unui eseu despre singurãtate, memorieºi sfârºitul iminent: „ºtii, când începi sãîmbãtrâneºti, douã sunt pierderile cele maidureroase, scãderea vederii ºi a memoriei. Cuele începe despãrþirea de lume. De fapt, de aiciîncepe moartea”, „Cine am sã fiu atunci? Ofemeie cu bagajele fãcute, gata de plecare, untransplant respins de organismul viu, împins laultima limitã, un rest a ceva ce s-a terminat,pentru cã viitorul tãu ºi cel al lumii nu maicoincid... îmbãtrânirea cu experienþele eiumilitoare. Moartea începe de fapt foartedevreme”.

Anna are o acuitate a gândirii, un dezvoltatspirit critic, analitic, o fineþe psihologicã, odisponibilitate femininã pentru a accepta ºi a-ºiasuma suferinþa, iar în prelunga confesiune seautoanalizeazã, meditaþiile îi sunt acute,convulsive, efervescente, vitalismul deveninddimensiunea rezistentã a talentului sãu:„Decepþionaþi de noi înºine, ajungem sã neurâm. Poate cã suntem în stare sã facem rãupentru a ne dobândi altã identitate. Insul celmai periculos este cel ce se urãºte pe sine,pentru cã ceilalþi pot deveni victimele furieisale”.

Autoarea construieºte un amplu glosar alunor stãri, proiectând în firul peliculei unpersonaj tenace, febril de iubire, aflat la vârstasenectuþii, care gãseºte refugiul eliberãrii înspovedania în prezenþa unui tânãr dispus sã-ºiasume rolul de terapeut, de ascultãtor abil, unhomeopat pentru cei asemeni Annei. Tonul estegrav, însã discursul este structurat într-o manierãliberã ºi dezinhibatã. În esenþã, o carteexcepþionalã despre simplitatea ºi complexitateaunui destin!

!

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Imelda Chinþa

Mozaicul emoþiilor ºi al trãirilor în universul Norei Iuga

T. TihanPretext cehovian. Un jurnal inedit marca

PerpessiciusCluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2014

Ocarte frumoasã, într-o grafie impecabilã,apãrutã la Editura Ecou Transilvan, spresfârºitul anului trecut. O carte cu ºanse

mari sã ajungã a fi consideratã un evenimenteditorial. O carte care încununeazã un demerscritic strãlucit pentru punerea în valoare a opereiunuia dintre cei mai mari scriitori româniinterbelici. Perpessicius ºi-a gãsit, de altfel, în T.Tihan criticul potrivit sã-i înþeleagã personalitateacomplexã. Un critic discret, mai puþin preocupatsã se afirme pe sine, însã atent ºi pãtrunzãtor îna lumina toate feþele unei creaþii literare.

Despre ce vorbim? Puþinã lume a ºtiut pânãacum de existenþa unui jurnal inedit al luiPerpessicius. Cum s-a întâmplat ºi în alte câtevacazuri, acesta a fost dosit multã vreme, pentru cãatingea, într-un fel, buna reputaþie familialã ascriitorului. Soþia, mai ales, o distinsã doamnã,avea motive sã-l ascundã de ochii publicului. Cutrecerea timpului, fiul scriitorului, reputatulprofesor Dumitru D. Panaitescu, i l-a încredinþatlui T. Tihan, care îi câºtigase încrederea ºisimpatia, sã-l cerceteze ºi sã-l comenteze, întruîntregirea demersului sãu critic. I-a oferit, deci, oºansã unicã sã descopere un document literar deexcepþie, pe care, evident, autorul nu a ratat-o.Aºa a rezultat cartea de faþã.

Cum îl ºtim, T. Tihan nu publicã orice.Scrupulos în tot ce intreprinde, ºi de aceastã datãºi-a gândit atent demersul. Cu manuscrisul înfaþã, a fost nevoit, mai întâi, sã-ºi activezedeprinderile filologice. Un text greu lizibil, scrisnu la birou, ci într-un pavilion silvestru, ferit deochii lumii, i-a dat mult de lucru spre a-ldescifra. Surpriza a fost însã mare când adescoperit în el o foarte interesantã poveste dedragoste, consumatã prin anul 1950, cândPerpessicius se apropia de o vârstã seniorialã, ceade 60 de ani. Se retrãsese cu familia într-unconcediu estival la Piteºti, unde, în Parcul Trivale,din 6 pânã în 31 august, ºi-a notat zilnictribulaþiile sentimentale. Au rezultat, astfel, vreo60 de pagini de jurnal intim, în care poartã uninsolit dialog imaginar cu cea care i-a pus inimape jar, o tânãrã custodã, dupã expresia autorului,la Biblioteca Academiei din Bucureºti. Acesta estecontextul idilei. De ce pretext cehovian? Aparent,pentru cã pe coperta caietului în care s-au fãcutnotaþiile era imprimat chipul scriitorului rus, dar,de fapt, ºi asta trebuie reþinut, pentru cãpersonajele poveºtii de dragoste seamãnã bine cumulþi dintre eroii cehovieni. Cum a abordat T. Tihan textul? Nu ca pe un jurnal de rând, ci cape un „mic roman sentimental”. Pe deplinjustificat. Formula jurnalului a fost frecventatã denumeroºi prozatori moderni, sã ne amintim despeculaþiile lui Camil Petrescu pe aceastã temã,deci i se potrivea ºi lui Perpessicius ca o mãnuºã.Personajele, firesc, un El ºi o Ea. El, un aºa-zisnarator, personaj auctorial; Ea – Cherisson, cum oalintã, versus Elena, custoda de care pomeneam,o femeie tânãrã, de vreo 30 de ani. Textul curgecursiv, cronologic, dar comentariul lui T. Tihan îlabordeazã secvenþial, dupã criterii care þin de

starea de spirit a autorului, de psihologiacelorlalte personaje, de evenimente culturale ºipolitice ale acelui moment istoric, rezultând,astfel, un studiu structurat în zece capitole, cuprecizãri de final, cu bogate note ºi doctecomentarii, cu indice de nume. Un studiutemeinic, deci, în care se citeazã copios, cuintenþia vãditã de a se da prilejul cititorilor sã iacontact direct cu un text încã inedit, supus unuianumit tip de cenzurã.

Nu vrem sã devoalãm amãnuntele acestei noiºi palpitante poveºti de dragoste trãitã de încã unmare scriitor român, ca sã nu vãduvim pe nimenide plãcerea de-a o descoperi singur, prin lecturã.Ne limitãm, de aceea, sã remarcãm doarcapacitatea lui T. Tihan de a-i pãtrunde sensurileºi de a-i înþelege, astfel, nuanþat stratagemele deordin erotic de care se foloseºte, pemtru atingereascopurilor sale, mai tomnatecul cãrturar. Caseptuagenar neaoº, înþelege foarte bine trãirea ºipolitica eroticã a unui sexagenar debutant. Uncritic mai tânãr nu ar fi stãpânit atât de sigurdatele problemei. Criticul nostru îºi admirãmodelul, de aici ºi simpatia pentru personaj. Oempatie care, pe alocuri, aduce a compasiune faþãde frãmântãrile sale sufleteºti. Aproape cã-lmângâie condescendent. O dragoste târzie nu-i laîndemâna oricui s-o înþeleagã. Inocenþa unuibãtrân îndrãgostit poate stârni nedumeriri.Trebuie sã fii un Perpessicius, ca sã þi se ierte ºisã nu te faci de râs. Cam prin aceastã zonã deinterpretare se învârte autorul cãrþii. Cunoaºtebine psihologia bãrbatului îndrãgostit, intuieºteperfect mecanismele sufleteºti ale femeiiconºtiente cã a rupt inima cuiva, deosebeºteinteligent între felul de-a se manifesta erotic al

omului superior faþã de masculul de rând. Însprijinul analizei sale pertinente, asociazã ºisugestiile oferite de o criticã comparativã bineaplicatã. Câteva cupluri cehoviene sunt invocatemai ales pentru susþinerea paralelismuluipsihologic ori al situaþiilor de viaþã. Cherisson,care a citit, pare-se, manuscrisul, nu se recunoaºteîn eroinele lui Cehov; naratorul, în schimb, îºiasumã condiþia eroilor acestuia, poate ºi ca untitlu de nobleþe. T. Tihan are totuºi, cãtre sfârºituldemonstraþiei anumite rezerve faþã deparalelismul fãcut ºi admite cã nu poate fi vorbade o suprapunere. Îi descoperã, de aceea,personajului narator ºi o altã filiaþie, la fel deonorabilã, dar mai sugestivã, într-un erou al luiThomas Mann din povestirea Dulapul de haine.Paralelismul, de aceastã datã, are o substanþã maiadâncã. Dragostea aprinsã a unui bãrbat ajuns lavârsta senectuþii nu-i o bizarerie, dacã-i vorba deun poet, ci o cale de-a supravieþui vreme maiîndelungatã dincolo de moarte. Trãirea este,aºadar, de naturã existenþialã, nu þine de o banalãfrivolitate. Jurnalul silvestru al lui Perpessicius,atrage atenþia T. Tihan, poate fi citit ºi ca undocument de epocã, prin aluziile politice pe carele cuprinde, prin observaþiile sociale ºi culturale,chiar prin bârfele scriitoriceºti vehiculate. Acesteaar crea, sã zicem, fundalul epic. Vizibilã, însã,rãmâne povestea de dragoste, cu toatã încãrcãturasa ideaticã.

T. Tihan reuºeºte sã îmbogãþeascã, prin aceststudiu, imaginea personalitãþii lui Perpessicius,adãugându-i o altã faþetã, cea a prozatorului, darmai ales conturându-i clar complexul profilspiritual.

!

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Iuliu Pârvu

Un jurnal inedit marcaPerpessicius

Corneliu Brudaºcu Portretul unei generaþii, u/-p 160 x 180 cm

Icu CrãciunOmul cu inelarul tretezatBistriþa, Editura Charmides, 2014

Recentul volum al lui Icu Crãciun, Omul cuinelarul tretezat, îl pun ca (ºi) cititor subsemnul ritului, al mitului ºi misticului.

Autorul nu propune cu bunã ºtiinþã, deci cuoarecare insistenþã, temele scrise de mine mai sus.El propune, aºa cum ºtim din precedentele saleapariþii editoriale, o lume a noastrã, o lume de„lângã noi”. Una cu care suntem familiarizaþi, oºtim, trãim în ea. În bunã iluzie, o lume aceluilalt. O dedublare a noastrã, noi înºine fiindde fapt celãlalt. Aºa cum ºi noi, la rându-ne,suntem celãlaltul divinitãþii. Nu numai Dumnezeueste „ascuns”, ci ºi noi înºine suntem ºi nesuntem. Ascunºi. Uneori, poate, inexistenþi.

Dacã stãm strâmb ca sã gândim drept, vomconstata cã toate literaturile lumii sunt pline ochide/ cu personaje. De ceilalþi. Dar, se poate gândiºi astfel, singurul personaj real, în carne ºi oase, altuturor literaturilor din lume este autorul. Mãrog, scriitorul. Atât în ceea ce priveºte autorul, câtºi opera, mai ales universitarii au ajuns sã disecefirul în patru ºi, de aici, din patru în patru. Pânãla legile fizicii cuantice. Pânã la bosonul Higss.Care, aºa am înþeles, dã materialitate lumii sale. Aparticulelor, apoi, prin ele, lumii. Nu mai ºtiu cucâte dimensiuni.

Cartea lui Icu Crãciun are douã capitole. Înprimul, autorul ne pune sub nas (ochi) câtevapovestiri de micã lungime (tipograficã), în aldoilea capitol redã viaþa unui fost practicant (lanoi ºi prin unele þãri din Europa) de alba-neagra.„Povestirile scurte” din primul capitol sunt despreoraº (Sângeorz-Bãi), despre o parte a micii comu-nitãþi de dascãli din oraº, despre adolescenþaautorului petrecutã în micul oraº de provincie. Aldoilea capitol, cel „lung”, este povestea unei pãrþia vieþii unui om care, dupã propriile-i spuse, nu einteresat decât de bani. Bani fãcuþi prin jocul „degume”, cunoscut sub numele de alba-neagra.

Mai este însã autorul, prezent în tot cuprinsulcãrþii. Ca scriitor, ca autor, ca personaj, ca iluzio-nist, ca povestitor ºi ca poveste, ca memorie, ca ºiconviv, ca ºi singur la masa de scris (tastaturaPC). Abia aici, pe calculator, se „desfatã” ritul,mitul ºi misticul (nu în accepþiune religioasã).Adicã personajul care acum ne intereseazã. Adicã„dumnezeul ascuns”. Adicã numai om. Om ºi-unpic.

La sfârºitul primului capitol, dupã scrierea„poveºtilor scurte”, autorul face o faptã mai puþinîntâlnitã la þarã: crapã lemne. Nu oricând, ci înmijlocul verii. Asta ca o micã pregãtire pentrucapitolul bani. Cãci, se ºtie, vara nu este cerere delemne de foc, ca atare, sunt foarte sau destul delesne (ieftine). Dupã care, epuizat de cãldurã ºibutuci, face baie. Dupã care, înarmat cu tot felulde unelte scriitoriceºti, merge la Sângeorz (dinMaieru) la întâlnirea cu unul dintre personajelecãrþii sale: Dan ªutanu.

Partea aceasta pare oarecum „lipitã” de micile„lemne” (povestiri) ale primului capitol. Crãpatullemnelor face trecerea de la mica poveste la cealungã. Nesemnificative ca poveste, dar bine scrise.Lemnul nu face parte dintre cele patru elemente,dar focul da. La fel ºi apa. ªi libaþia. Focul þine de

rit, de ritual. Care se va împlini atunci cândcartea va fi scrisã. Gata. Adicã în 24 decembrie(vezi ultima filã a textului), în ajunul Crãciunului,adicã a Naºterii lui Iisus. Întâi purificarea prinfoc, apoi „botezul”, „spãlarea”, „limpezirea” prinapã. Scriitorul se duce în întâmpinarea unuia din-tre personaje dupã proba focului, dupã aceea aapei ºi dupã aceea a somnului. Abia apoi scri-itorul poate sta de vorbã cu personajul sãu. Adicãcu propriul sãu text. O dupã-masã. Pânã laamurg.

Nu ºtiu cât intereseazã pe cineva viaþa sa saua altcuiva. A celuilalt. Conteazã, în real, cum estetrãitã. La fel ºi textul scris. Conteazã cum estescris. Viaþa, ca ºi moartea, sunt tautologii.

Purificat, autorul ne poate propune o altãlume. Lume care, parcã, este (ºi) a noastrã. Nueste. Aici partea de misticã. Pentru cã scrisul (veziteologia negativã) neagã tot. Dar, pe de altã parte,creeazã tot. O altã viaþã. „N-am minþit cu nimic”,spune Dan ªutanu. Corect. N-a minþit. Dar nuasta intereseazã. Chiar dacã el crede cã „tovarãºii”lui îi vor confirma spusele. Chiar ºi numai spuse-le sale þin de o altã „viaþã”. Iar scrisul, prin per-sonajul pe care l-am numit autor, ne dã o altã„viaþã”. În termeni creºtini, mai vechi, un fel deeuharistie. Aºadar, încã o datã partea misticã.

În scris, partea misticã nu þine de laturacreºtinã a credinþei. Deºi este asemãnãtoare ca„metodã”. Aici este vorba de o „unire” a cititoru-lui cu textul. Dar dacã textul (povestea) nu existã,nu poate avea loc nicio lume ºi nicio „unire”.Dacã am aduce în discuþie „personanþa” avutã deLucian Blaga în vedere, atunci ceva din noi (citi-tori), prin matricea stilisticã, urcã în text. Dar ºitextul, ca transcendent, coboarã spre om, înmãsura în care ºi omul se „purificã” de tot „rãul”,pentru a primi povestea. Pentru a o face, pentrucâtãva vreme, a sa.

S-a mai spus: prin scris, trãim într-o altãdimensiune, într-o altã viaþã. Scrisul nu face partedin lumea tridimensionalã, care, oricum am face,nu este aºa, ci are mai multe „dimensiuni”. ªi,dacã am judeca dupã legile fizicii cuantice (atâtacât le-am înþeles), personajul (particula saupovestea) poate fi oriunde sau poate sã nu fie. ªiautorul poate fi la fel. Oriunde, oricum, niciundeºi niciodatã. Sau tocmai aici. Dar nu se poate ºtiunde poate fi situat aici-ul.

Altfel spus, cartea lui Icu Crãciun se poate citi„unidimensional”, aºa cum ºi unii vãd timpul „peorizontalã”, ca o linie cãlcatã de alþii, pe care ºinoi o cãlcãm. Poate fi însã ºi un timp ciclic, spusîncã din antichitatea rãmasã în scris, în care neretrãim scurtimea vieþii. Ca la alba-neagra, adicãîn care nu avem nicio ºansã de „câºtig”. Decâtdacã ne lasã „trãgãtorul”. Dar acel trãgãtor nuvrea bani, ci vieþi.

Ale noastre. Ale scrisului. ªi, aºa cum sunt ºieu, ale cititorului.

Ca scriitor, cred cã trebuie sã te pui sã fii înpoziþia aristrocraticã a Perfecþiunii. Greu de fãcut.Dar, aºa cum s-a spus demult ºi în metafizicã,prin bunãvoinþã, dintr-un prea plin al sãu, din sa-crificiu suprem, ea (povestea) vine spre noi, facelumea. Nu ºtiu dacã o face mai bunã. Dar olumineazã.

Cartea aceasta a lui Icu Crãciun a ajuns lalimpezimea adâncului. Îi laud ºi limpezimea scriiturii. ªi vârtejurile molcome ale memoriei.Poate cã, mai sus de orice, îi laud bunãtatea.Bucuria.

Dupã ce þi-ai tãiat cu bunãvoie degetul, ca sãstai acasã, îþi vine uºor sã spui cã scrisul nu estepoate decât atât: negru pe alb. Nu ºtii niciodatãcând vei fi lãsat sã câºtigi, dar ºtii cã vei pierde.

E, pentru autor, 24 decembrie. Vin neamurilela colindat. Vin colindãtorii. Textul e scris, lumeaabia începe.

!

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015 7

Ioan Negru

Textul e scris, lumea abia începe

Corneliu Brudaºcu la Bienala din Gwangju, Coreea de Sud, 2014

Ioan Groºan, Lumea ca literaturã. AmintiriIaºi, Editura Pollirom, 2014

Când am scris despre romanul Un om dinest (vezi Steaua, nr. 10-11, 2010), amafirmat cã personajele de acolo nu sunt

concepute în maniera lui Slavici sau Rebreanu,ci mai degrabã ne amintesc de arta luiCaragiale. Adicã, Ioan Groºan nu este unmoralist ardelean cu principii ”înþepenite”, ci unscriitor parcã format dincolo de munþi. Carteamemorialisticã, pe care o prezentãm, îmiconfirmã în bunã parte vechea opinie. Însuºiprozatorul îl considerã pe clasicul amintit”maestrul nostru, al tuturor”, cum spune într-o”Precizare” cu funcþie de argument pentru tot cee cuprins în carte.

”Lumea realã îºi are poveºtile ei nescrise”,aºadar n-ar mai avea nevoie sã fie”ficþionalizatã”, crede scriitorul. Ea îºi are”farmecul oralitãþii”. Totuºi, amintirile constituieo ”mãrturie” despre anumiþi oameni, despre oanumitã atmosferã, prezentaþi într-un timpanume. Cel care i-a încadrat ºi descris a fostprozatorul. El i-a ”îmbrãcat” ºi i-a dotat cu unanumit comportament, cu o gesticulaþie ºi unvocabular disctinct. Chiar I. Groºan afirmã unlucru esenþial: ”nu orice întâmplare maiinteresantã, trãitã sau auzitã” face parte dinliteraturã. Totuºi, selecþia o face scriitorul.

Sigur, memorialistica e mai aproape de ceeace numim ”lumea realã” ºi mai îndepãrtatã de”ficþiunea” propriu zisã. Dar, pânã la urmã, prinstilul scriitorului, ea îºi face loc în ceea cenumim literatura frecventatã de cititoriiadevãraþi.

Pe de altã parte, volens/nolens, s-ar pãrea cã I. Groºan vine în contradicþie cu afirmaþiile luiMario Vargas Llosa, dupã care scriitorul estecreator de ”realitãþi fictive” situate antitetic faþãde lumea obiºnuitã. De aici considerareaficþiunii drept ”o minciunã care tãinuieºte unadevãr adânc”.

Dimpotrivã, prozatorul român vrea sã-lconvingã pe cititor cã faptele narate aparþinunor amici ori unor persoane cunoscuteîntâmplãtor în ”rãtãcirile” sale prin lumearomâneascã ºi, uneori, pe alte meridiane. Însã,oriunde se aflã, universul sãu, aºa cumrecunoaºte, se aseamãnã mult cu cel al luiNenea Iancu. Prin conþinutul lor condensat,prozele sale amintesc de momentele ºi schiþelemarelui clasic. Scriitorul se aflã în dublãipostazã: este participant activ la ”cheful” ºi laanecdota însoþitoare ºi, în acelaºi timp, în”spatele” amicilor pentru a reþine esenþialul dinpãþania sau petrecerea acestora. Cumîntâmplarea este relatatã laconic, însoþitã de unfirav element de ”mister”, cititorul aºteaptãcurios finalul, care lumineazã, conferã sens ºiînveseleºte spiritele.

Companionii prozatorului sunt amicistatornici ºi de nãdejde: poetul Ion Mureºan,prozatorul Alexandru Vlad, alþii foºti colegi destudenþie; Ioan Buduca, Lucian Perþa º.a m.d.

Selecþia anecdoticii ºi tratarea faptelorgenereazã bunadispoziþie, râsul tonic carestimuleazã spiritele spre a genera bucuriaîntâlnirilor ºi, totodatã, cheful, plãcereaamintirilor comune, privite în prezent ca niºteºtrengãrii care nu pot fi uitate, fie din anii

studenþiei, fie din cei dominaþi de comunism,fie chiar din plin capitalism. Lumea acestorconvivi e mereu pusã pe ”ºotii”, e una glumeaþãºi fãrã nici o preocupare pentru ziua de mâine.De pildã, cei doi ”echinoxiºti” de altãdatã, IoanGroºan ºi Ion Mureºan se hotãrãsc, pentru ascãpa de un septembrie torid bucureºtean, sãplece la o partidã de pescuit în Deltã, la Mila23. Cum nu au fost ajutaþi de niºte cunoºtinþe,trãiesc câteva clipe precum doi ”Robinsoni”rãtãciþi pe o insulã aridã, fãrã unelteletrebuincioase, fãrã bucate, cuprinºi noaptea deun frig aproape insuportabil, care-i determinã sãrecunoascã un adevãr: ”Dumnezeul pescarilor” i-a pãrãsit, fãrã avertisment. Dupã un clãnþãnit depominã, Muri e rugat de amicul sãu sã rosteascãceva memorabil în ºapte cuvinte. Acesta exclamãcu obidã: ”Dracu’ ne-a adus aici! Mi-i tare frig!”

Altã anecdotã savuroasã aparþineprozatorului Alexandru Vlad. Ioan Groºan oinclude, cu ºlefuirile de rigoare, pentru ”umorul”subtil din vremea comuniºtilor. E vorba de”tratamentul” durerilor de stomac prin înghiþireasâmburilor de mãsline. ”Goana dupã mãsline cusâmburi” constituie, de fapt, satirizarea mascatãa societãþii strâmb alcãtuite.

Viaþa studenþeascã, veselã ºi imprevizibilã înmanifestãrile tineretului e surprinsã înnaraþiunea ”Zece farfurii cu supã”. Nãzdrãvaniide la ”Ars Amatoria” îi însceneazã unui coleg dean (azi colaborator de nãdejde al Tribunei )) o”logodnã” de poveste cu o mireasã de o”urâþenie fascinantã”. Dumirându-se de farsarespectivã, logodnicul soarbe zece farfurii cusupã, având intenþia nãstruºnicã de a-ºi”parodia” propria logodnã, scãpând astfel de”preafrumoasa” destinatã lui, spre distracþiacolegilor. Finalul prozei umoristice se situeazã laaceeaºi parametrii ai umorului suculent:logodnica pãrãsitã se mãritã dupã câteva luni,iar una dintre colegele grupei i-a informat peceilalþi cã, la nuntã, nu s-a mai servit supã, citradiþionala ciorbã de potroace.

Asemãnãtoare este naraþiunea intitulatã”Ioan Buduca ºi biftecul tartar”, undelogodnicul suferã cumplit privind mâncarea

respectivã ºi trãind o ”spaimã”, care-i aminteºteautorului de stilul parodic din proza luiCaragiale, ”Groaznica sinucidere din stradaFidelitãþii”.

Un grupaj de zece proze cu titlul ”Jeunecomedien la Cannes” evidenþiazã puterea deadaptare ieºitã din comun a ”eroului” (adicã ascriitorului) într-un spaþiu dominat de vedetecinematografice de pretutindeni. ”Personajul” neaminteºte de Pãcalã al nostru prin inventivitateaieºirii cu bine din orice împrejurare care-iameninþã identitatea. Umorul ºi poznele”jucate” unor persoane vãzute pentru primadatã ne duce cu gândul la farsele dincapodoperele lui Caragiale. Alergãtura dupã obãuturã finã, dupã un pat pentru o noapte,dupã un flirt cu o cucoanã celebrã sau preapuþin cunoscutã, pãcãlirea paznicilor caresupravegheau intrarea la faimosele premierecinematografice – toate coloreazã stilul alert ºiincitant al autorului. Acestea ºi alteleasemãnãtoare ne conving cã avem de a face cuo suitã de întâmplãri ”carnavaleºti” desprinseparcã din genul ”commedia dell’arte” sauamintind de ”vodevilurile” de altãdatã.

Patru proze grupate sub titlul ”Eros însocialism” surprind, prin tenta lor satiricã,maniera hazlie adoptatã de politicienii comuniºticare voiau sã impunã forþat un comportament”partinic” chiar ºi actului de o intimitate apartepentru fiecare cuplu.

În ansamblu, Amintirile lui Ioan Groºancapãtã valenþe artistice datoritã stlului spontan,umoristic ºi moralist al prozatorului. Subcondeiul sãu, evenimente, fapte ºi sentimenteomeneºti în aparenþã banale, capãtã semnificaþiimultiple, dezvãluind felurite imagini ale ”Lumiica literaturã”.

!

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Vistian Goia

Lumea veselã a scriitorului

Corneliu Brudaºcu Compoziþie, u/p

Al. CistelecanArdelenceleCluj-Napoca, Editura ªcoala Ardeleanã/Eikon, 2014

În ultima vreme, în revistele literare la carecolaboreazã („România literarã”, „Vatra”,„Familia”, „Discobolul”, „Hyperion”)

Al. Cistelecan a publicat fragmente de istorieliterarã femininã. În recenta sa carte a ales 18portrete literare de „ardelence”. Nume uitateastãzi, cu douã trei excepþii, pentru evocareacãrora autorul a trebuit sã efectueze o muncã de„arheologie literarã”. „Dacã nu mi-ar fi fost lene(sau cine ºtie de ce altceva), spune Al. Cistelecan,arheolog mi-ar fi plãcut sã fiu. Cum n-a fost sãfie, articolele de aici îmi pot fi socotite ca unexerciþiu de consolare: asta e arheologia mea.Poate nu atât de interesantã pe cât de adevãratã,dar ºi ea descoperitoare de destule femeiinteresante (chiar dacã nu ºi poete pe mãsurã). E,oricum, o arheologie mai inefabilã, mai tandrã”(p. 8). Aceastã arheologie literarã a constat înprimul rând într-o documentare dificilã, cãcivolumele acestor „ardelence” sunt astãzi greu degãsit, au apãrut în edituri din oraºe mici, în tirajereduse, despre ele s-a scris puþin sau nu s-a scrisdeloc, pe unele nu le pomenesc nici dicþionareleliterare locale, aºa încât e „plauzibilã” poeticaexagerare a poetului Ion Mureºan, relativã laaceastã cãutare de cãrþi ºi înscrisuri despre poeteleArdealului, care presupune cã, „atunci când animerit în vreun pod cu cufere, sipete ºi casete delemn pictate cu flori ºi inimioare, în care nugãsea nici un manuscris, Cis, contrariat, s-a aºezatla o mãsuþã sub o grindã prãfuitã, a ridicat o þiglãca sã aibã luminã, ºi a inventat el însuºi un nume,o biografie nefericitã ºi a scris el însuºi zeci descrisori de dragoste neexpediate, jurnale intime ºicaiete de poezii” (prezentarea de pe coperta a IV-a).

Într-un fel cartea lui Al. Cistelecan seaseamãnã cu suita de portrete ºi evocãri a lui C. Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe,prin duioºia evocãrii, prin compasiunea pentrudestinele lor biografice nefericite ºi, uneori, prinviaþa lor aventuroasã.

Sunt optsprezece portrete-evocãri. În afarã deVeronica Micle, celebrã mai ales ca personajliterar, ca iubita lui Eminescu, toate celelaltenume uitate, în cel mai fericit caz nume „dedicþionar”, cãrora puþine istorii literare le acordãdouã-trei fraze. Al. Cistelecan gãseºte caracterizãriesenþiale, care promit o lecturã ineditã, nu lipsitãde surprize: Preoteasa fatalã (Maria Suciu-Bosco),Muza rezolutã (Veronica Micle), Prima noastrãromancierã (Emilia Lungu), O Didonã de Ardeal(Lucreþia Suciu-Rudow), O matroanã adevãratã(Maria B. Baiulescu), Biata Mãrioara (MariaCunþan), Sorioara lui Coºbuc (Maria Cioban), Dedoliu ºi de înviere (Aurelia Pop Florean), Altãamãrâtã turturea (Elena din Ardeal), Altã Didonãdin Ardeal (Ecaterina Pitiº), O ardeleancã deispravã (Vioara din Bihor), Cea neiubitã denimeni (Mia Ceirna), O poetã de festivitãþi(Doina Delacriº), Talentul în familie (LiviaRebreanu-Hulea ºi Pussy), Fata/nepoatageneralului (Mariana Moºoiu), O fatã pierdutã(Augusta Dragomir), Moaþa absolutã (FloricaCiura), Pãgâne ºi creºtine (Zorica Laþcu Teodosia).

Poezia lor este cititã ºi comentatã dupã

aserþiunea lui Vladimir Streinu care susþine cã„oricare le-ar fi individualitatea”, femeile poete„vibreazã îndeosebi erotic” ºi pot fi grupate înjurul câte unui prototip feminin: „cu o puternicãºi aproape exclusivã viaþã a simþurilor, unelecoboarã din Salomeea, formând categoriafeminitãþii turburi, arzãtoare ºi violente, mailibere de porunci trupeºti, mai bogate însentimente decât în senzaþii, cu o viaþã interioarãmai complexã; altele sunt din spiþa poeteseiSapho […]; în fine, celelalte stãpânite de maripasiuni amoroase, devastate sufleteºte de iubirecare este singurul lor orizont moral, seamãnã cutotul nefericitei Didone. Salomeic, saphic saudidonic, erotismul are un caracter deexclusivitate” (apud Al. Cistelecan, p. 130).

Astfel, Maria Suciu-Bosco, prima noastrãpoetã, „azi de tot uitatã”, a fost o femeiefrumoasã ºi fatalã, cãci, „pentru ea s-a fãcutmoarte de om”, ea ilustrând erotismul femininsalomeic; se pare cã a fost rivalã chiar ºi cu fiicasa, Lucreþia Suciu-Rudow, „o Didonã de Ardeal”.Ecaterina Pitiº este o „altã Didonã de Ardeal”.Augusta Dragomir „nu-i o îndrãgostitã (ºi nici n-afost, decât în vreo douã-trei aluzii), ci mai degrabão micã Medee rãzbunãtoare (s-o fi întâmplat ceva,cu siguranþã), ce viseazã o scenã de cinismsentimental” (p. 193).

Poezia lor este mai ales una a decepþiei înamor, o liricã suferitoare, pastiºând lirica eroticãeminescianã, sau, atunci când evocã satul ardeleancu datinile ºi tradiþiile lui, merge pe linia idilelorlui Coºbuc sau a cântecelor duioase ale lui ªt. O.Iosif; mai rar, când vibreazã la inspiraþia istoricã îlimitã pe Goga sau pe Aron Cotruº, precum„moaþa absolutã” Florica Ciura sau DoinaDelacriº, „o poetã de festivitãþi”. Autorul facechiar o generalizare radicalã spunând cã„ardelencele scriu toate la fel ºi nu-i nici ocatastrofã sã treci toate poeziile sub acelaºinume”(p. 71).

Al. Cistelecan subliniazã „prioritãþile” marcateîn lirica femininã de aceste poetese: Maria Suciu-Bosco inaugureazã la noi „lirismul didonic”, eafiind „ca poetã îndrãgostitã prima Didonãromânã”. Emilia Lungu este prima noastrãromancierã, Vioara din Bihor este „cea dintâipoetã simbolistã din Ardeal”.

Poezia lor e cititã cu vãditã condescendenþã ºiîn relaþie cu lirica femininã actualã pe care Al.Cistelecan o cunoaºte foarte bine; de aceea faceadeseori trimiteri spre aceastã poezie. Dupã MariaSuciu-Bosco „senzualitatea ardeleanã se reprimã lapoete ºi nu vom mai regãsi poete aºa de pãtimaºedecât odatã cu Angela Marinescu ºi Marta Petreu”(p. 15); dupã ce se mirã cã un comentator seîndoieºte de „spectacolul suferitor” al MarieiSuciu-Bosco, autorul noteazã cã „aºa spectacolfãþiº suferitor” ardelencele nu vor mai avea decâtîn zilele noastre. „Între Maria Suciu-Bosco ºiRuxandra Cesereanu, bunãoarã, e doar diferenþãde aparat, nu de tipologie sau temperament.Fireºte cã aparatul conteazã, dar ºi celelalte sepun” (p. 25). „Stilul suferitor” e general, iar„optzecistele au reciclat suferinþa în isterie, iardupã ele urmeazã numai decepþii fruste, din carenici dragostea cea mai concretã nu le sloboade;dacã ar lua cineva poezia femininã românã dreptmaterial de psihanalizã naþionalã, bãrbatul românar ieºi ba insensibil ºi cinic, deºi seducãtor, badecepþionant în potenþã ºi fãrã gust de ritual” (p. 89). Uneori, Florica Ciura, „moaþa absolutã”,

este „prinsã într-o cascadã de erotism”, afiºând„instinctul de purã animalitate eroticã” ºi „vatrebui sã treacã timp pânã sã îndrãzneascã AngelaMarinescu sã-ºi afiºeze atât de programatic ºiprovocator instinctele” (p. 199). Cazul VeronicãiMicle, care ca poetã este, cum spune TudorVianu, printre „afinii” lui Eminescu, este unul de„parazitism creator” ºi „fenomene similare se vorproduce mai târziu în cazul unor soþii-poete dininterbelic, toate trãind o profitabilã simbiozã cupoetica soþilor” (p. 34). „Actualizãrile” frizeazãadeseori ironia, caracteristicã stilului criticcistelecan; Lucreþia Suciu s-a cunoscut cu viitorulsoþ, medicul militar Rudow, „prin corespondenþã,deci nu chiar prin internet”; Veronica Micle „afãcut destule, mai ales pe lângã literaturã. Dacã arfi avut norocul sã trãiascã azi, isprãvile ar fi fost,garantat, bine mediatizate ºi ar fi concurat-o (bachiar cu deplin succes), pe, bunãoarã, ElenaUdrea”. Vorbind despre influenþa poeziei luiEminescu asupra liricii Lucreþiei Suciu-Radow, Al. Cistelecan alãturã douã citate identice, de faptun plagiat (primul cronologic din studiul EleneiStan, Poezia lui Eminescu ºi Transilvania, ºi aldoilea, ulterior, din Dicþionarul literaturii românede la origini pânã în prezent) ºi încheie ironic:„Aºa e ºi nu vãd de ce s-ar chinui cineva sã spunãadevãrul – întocmai – încã o datã” (p. 71); în altãparte, constatând precaritatea înzestrãrii poetice,spune: „De unde nu-i...”, lãsând cititorul sãcontinue în gând „nici Dumnezeu nu cere”.Elena din Ardeal îºi intituleazã partea finalã avolumului „poezii în prozã” (vrând probabil sãînþelegem „poeme în prozã”), comentariul serezumã la o ironie subtilã: „tehnic vorbind aºa e”(p. 127).

Din poezie sau din momente biografice serecompune un portret psihologic, pentru cãspuneam mai devreme cã aceastã poezie poateoferi ºi material de psihanalizã. Când nu era laserbare (unde era solemnã) Doina Delacriº, „opoetã de festivitãþi, era o fatã melancolicã ºiamãrâtã” (p. 161). Elena din Ardeal este o altã„amãrâtã turturea”, iar Veronica Micle este „uncaz interesant de bovarism dus pânã la o speciede parazitism creator...”, ea este „o Emma Bovarymai norocoasã, în sensul cã totuºi a fost atrasã înraza gloriei. Ea e chiar Emma Bovary a literelornoastre” (p. 32).

Puþinele reuºite sunt notate cu evidenþiereaunor filiaþii literare ilustre, menite sã leevidenþieze valoarea. (v. poezia La scaldã deLucreþia Suciu-Rudow, „un desen candid ºisenzual deopotrivã, reverie purã de voluptate,peisaj inocent de seducþie”); de asemenea poeziilereligioase ale Floricãi Ciura – erau recitate înînchisorile comuniste; chiar romanþele, excesivsentimentale (n-aº zice lacrimogene) ale MarieiCunþan sau ale Mariei Botiº Cioban au concuratîntr-o vreme romanþele lui Coºbuc.

Amestec de biografie, nu lipsitã de senzaþionalori inedit, comentariu literar, îmbinat cu linii deportret psihologic ºi plauzibile raportãri la poeziafemininã actualã, Ardelencele lui Al. Cistelecaneste – aºa cum spune poetul Ion Mureºan – „ocarte admirabilã” ºi dacã ai citit „mãcar o paginã”din aceste portrete-evocãri ar fi lipsit de delicateþe– spune acelaºi poet – ca, „atunci când vezi ofemeie frumoasã într-un oraº mic transilvan, sãnu-þi imaginezi cã poartã în suflet o dragostenefericitã”.

!

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Ion Buzaºi

Trecute vieþi de poetese

1) Dintre criticii de artã, V. G. Paleolog îl stimaextrem de mult pe Herbert Read. Acesta, în carteaIstoria Sculpturii Moderne (1963), îi fãcuse luiBrâncuºi deplinã dreptate, acordându-i cel maiimportant ºi întins loc în carte ºi în istoriasculpturii. Acest fapt m-a determinat, ca maitârziu, în cartea mea Banchetul (Ed. CarteaRomâneascã, 1984) sã scriu capitolul HerbertRead – perspectiva eroicã a subiectivitãþii estetice,urmãrindu-i concepþia filosoficã, întemeiatã pedatele nespeculative ale psihologiei genetice,despre originea formei în artã. „Brâncuºi nu arenevoie de cubism, cum încearcã sã îl prezinteprofesorul Read, nu-i aºa? – îmi spunea Bãtrânul –,ori el i-a pus piatra de început cu Rugãciunea ºiSãrutul, cu un an ºi ceva înaintea invidiosuluiPicasso, cu al sãu Cap de fetiþã. ªi dupã o clipã:Read trece peste asta ca sã-l punã în lumina dedeasupra curentelor.”

2) Unul din bunii sãi prieteni era Geo Bogza.Scrisese câteva poeme în prozã despre Brâncuºi.„Bogza a fost stegarul lui Brâncuºi de pe redutanoastrã. Au fost mulþi… Tudor Arghezi, IonVinea… ºi eu am publicat, pentru un cerc deamici, trei poeme filosofice ºi caligrame, pe caremi le-a ornat feciorul meu, Dyspré – Presentationbibliophile et realisation technique, 1947. I-auînchinat poeme Ion Barbu, Lucian Blaga… AcumIon Caraion a strâns de pe toate meridianele lumiipsalmii scriºi pentru Brâncuºi, nu-i aºa?, o carte delaude, pe care se cuvine s-o citim cu genunchiiplecaþi”.

Se cuvine citat inimitabilul portret fãcutBãtrânului de Geo Bogza, în Contemporanul (27aprilie 1973):

Horstul

Trãieºte la Craiova, cunoscut ºi în acelaºi timpnu îndeajuns de cunoscut, un om pe cât deîncãrcat de rare, nepreþuite amintiri, pe atât deoriginal ºi plin de farmec, aparþinând cu totul ºicu totul altei lumi decât cea de azi, un octogenarbãrbos ºi vajnic, pe care de câte ori am prilejul sã-lîntâlnesc nu mã satur sã-l ascult. V. G. Paleolog sebucurã de marele privilegiu de a fi fost mulþi anide zile prieten cu Brâncuºi, spunându-ºi unulaltuia pe nume ºi mai mult decât atât – dupã cumîi scapã din gurã în focul povestirii – spunându-ºiunul altuia „mã”. Mi se pare cã niciun titlu deglorie nu-l poate întrece, într-o ordine sentimentalromâneascã pe acela ca Brâncuºi sã-þi fi spus„mã”. Pe vremea lui ªtefan cel Mare, tot aºa sevor fi mândrit moldovenii cãrora, într-o clipãdulce ºi de neuitat pentru ei, voievodul le va fiscãpat un „mã” prietenos ºi intim.

Pentru cã Brâncuºi este de multã vreme unmit, pentru cã mulþi, care s-au aflat faþã de el ladistanþã de ani luminã, trãiesc acum din substanþaacestui mit, vorbind, scriind, dialogând,conferenþiind, fotografiind, filmând, comentând,teoretizând, ºi tot ce se mai poate face despre unom ºi o operã, când orice vorbã pe care el a rostit-o devine oracol, când fierãstrãul ºi toporul lui suntprivite ca uneltele unui demiurg, mi se pare ciudat

cã la uºa lui V. G. Paleolog – unul dintre primiiapologeþi ai lui Brâncuºi pe tãrâmurile noastre,unul dintre primii care i-au închinat o carte – nu-io nãvalã de oameni care sã ascultenemaipomenitele-i amintiri. „Modigliani trãgea cucoada ochiului la Brâncuºi, dar într-o zi i-am spus:– Sculptura nu-i de tine. Apucã-te de picturã!” I-aspus? Nu i-a spus? S-ar putea sã-i fi spus. Cert estecã acest om, care acum trãieºte la Craiova – dupãce mai înainte rãtãcise cu o ºaretã trasã de un calprin diferitele sate ale Olteniei, spre a predacopiilor de þãrani limba francezã – l-a cunoscutbine pe Modigliani, cert este cã amintirile luireînvie, din cel mai lãuntric unghi, o întreagãepocã, un ev al artei, a cãrui amintire se stingechiar pe malurile Senei.

Vatra pe care Brâncuºi îºi pregãtea prânzulrustic a devenit o piesã de muzeu. Dar amintirileextraordinarului bãtrân de la Craiova? Cineva, unom sau mai mulþi, ce ºi-ar propune sã afle cum afost o lume care a dispãrut de mult, ar trebui sã leculeagã, sã le pãstreze, sã lase o mãrturie despreacest horst omenesc, martor al altor vremi, al altorere. Dacã ar fi dupã mine, zile întregi aº sta sã-lascult. Sau, mai degrabã, o mie ºi una de nopþi.

Toþi am fost, de îndatã ce am început sã luãmcunoºtinþã de opera lui Brâncuºi, izbiþi denoutatea ºi misterul acelui straniu ovoid de bronz,ce se numeºte „Domniºoara Pogany”. Toþi am fosttulburaþi, obsedaþi, de esenþiala, cosmicadomniºoarã. Dar octogenarul de la Craiova a statcu ea la masã.

ªi tot el l-a auzit pe Brâncuºi, când Poganyplecase de mult din Paris, spunând într-o searã, cuvocea înãbuºitã: „– Mã, sã ºtii cã am iubit-o!”

Într-o preafericitã zi a vieþii Sânzianei Pop seîntâmplã ca în casa lui F. Brunea-Fox, cu prilejulaniversãrii acestuia, sã fie prezent V. G. Paleolog,iar prietenul comun Geo Bogza sã-i zicã: „Multstimatã Sânziana Pop, eu vãd ce lucrezi ºi hãrniciadumitale îmi place. Te stimez mult pentru muncape care o faci, dar te voi stima ºi mai mult dacãvei întreprinde tot ce se poate pentru a obþine uninterviu de la acest Foarte Mare Bãrbat, care esteV. G. Paleolog”.

ªi prin ochii ei: „Foarte Marele nostru Bãrbatºedea pe scaun, în faþa mea. Un dumnezeu nespusde frumos, ca în icoanele noastre de þarã, îmbrãcatîn cãmaºã de in, cu plete albe ºi barbã bogatã, cuochi luminoºi, prinºi ca în douã cercuri de piatrãde amintirile unei vieþi de aproape un veac. Ampromis cã voi cãlãtori la Craiova spre a-l afla pe V.G. Paleolog în universul domestic pe care îlstãpâneºte ºi l-am aflat: un univers cât o chilie depustnic, zidit între cãrþi, populat de puþine obiectedin lumea de altã datã ºi de câteva rânduneleaclimatizate pe geam. Când Foarte Marele Bãrbatintrã în odãiþã, spaþiul se revarsã pe fereastrã caapa, ºi tot ce mai încape alãturi este umbra deargint foarte vechi ºi de perlã a doamnei prea-subþiri Clelia. Ea ne strecoarã cu mâini de madonãsirop de trandafiri în apã cu gheaþã ºi când pleacãse disperseazã ca aburul”.

Ceea ce a ascultat s-a adunat în douã maripagini ale revistei Luceafãrul (16 iunie, 1973), iar

ca titlu nu puteau sã poarte decât cuvintelePropuneri pentru paradis.

3) O scrisoare cititã sub lacrimile cerului. LaUnitatea Militarã 01191 de la Lipova luasem cumine cãrþile lui V. G. Paleolog, Tinereþea luiBrâncuºi ºi Brâncuºi. În februarie începuseCentenarul Brâncuºi. Eu prezentam în unitate, laorele de educaþie politicã, sub protecþia maioruluiAchim, din Arad, opera lui Brâncuºi, dupã cãrþilelui V. G. Paleolog, dupã informaþii de-ale sale,altele din diferitele studii (ale lui PetruComarnescu, Petre Pandrea, Sidney Geist), dupãfotografii ºi dupã un set de 33 de diapozitive datede Bãtrân. V. G. Paleolog, a cãrui ultimã dorinþãera sã ajungã sã trãiascã ºi sã vorbeascã despreBrâncuºi cu ocazia Centenarului acestuia,rãspundea la invitaþii dupã invitaþii. El, mai bãtrânºi mai tânãr decât toþi, alerga neostenit din oraº înoraº pentru a vesti mesajul brâncuºian, cãci nici odurere sau neajutorare fizicã nu erau mai maridecât bucuria cã prin el se netezeºte adevãratacale pentru a descoperi urmele Geniului tutelar alartei moderne, ºi al nostru. Am fost ºi suntconvins cã cine i-a vãzut ochii ºi i-a ascultatcuvintele, a avut privilegiul sã-l vadã ºi sã-l audãpe Brâncuºi. Nimic nu poate sã mã abatã de lagândul cã prin ochii sãi privea Brâncuºi, cã uriaºasa mânã, când o cuprindea pe a mea, mã înfioracrezând cã prin ea mã atingea mâna sculptorului.Cum sã fi gândit altfel, când decenii de-a rândulCriticul i-a stat în preajmã ºi Sculptorul îi spuneaatât de simplu: frate Vasile!

La trecerea în anul centenar al lui Brâncuºi, i-am trimis din armatã urãri de sãnãtate ºi puterecuvântului sãu de a-l sluji pe Brâncuºi. Scrisoareade rãspuns am citit-o cu lacrimi în ochi ºi sublacrimile cerului:

„29. XII. 975

Dragul meu ostaº poet,

Eliberându-mã din Spital, am gãsit Urãrile d-tale ºi m-am bucurat; acu stãrii mele de sãnãtateîi trebuie.

Îþi urez ostãºie fericitã, – ºi ea slujindu-þi înviaþã – cred cã puþin or mult va folosi chiarfizicului nu numai spiritualitãþii d-tale, iubirea deÞarã fiind ozonul de care nimeni nu se poatelipsi, zicã cine or ce-ar vrea.

În aºteptarea re-întâlnirii, te aºteaptã maibãtrânul D-tale amic,

V. G. Paleolog”

La 12 martie 1976 m-am liberat din armatã.Am plecat direct spre Craiova, la bãtrânul meuprieten. Mi-a deschis uºa, dupã câteva clipe deaºteptare, acelaºi uriaº munte. La îmbrãþiºare, mi-azis: „Uºor, cã dreptul nu mai þine!” Eu am închisuºa, iar el s-a înapoiat agale ºi s-a aºezat pe largulscaun de la masa de lucru din mijlocul camerei. Aridicat cu greu piciorul drept ºi l-a întins pescãunelul de alãturi, pe care era o pernuþã. ºi-aridicat pantalonul de pânzã alb-gãlbuie pânã lagenunchi. „Priveºte ce mi-au fãcut doctorii. Mi-aupus piciorul strâmb, nu-i aºa?” L-am privit cuuimire. De curând fusese dat jos ghipsul, iarpiciorul era strâmb, uºor curbat spre interior, cutalpã cu tot. „Trebuie sã merg cu grijã ca sã nu-llovesc pe cestãlalt”.

– Dar ce-aþi pãþit?, l-am întrebat. – Cu voioºia din tinereþe, am colindat celelalte

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Dumitru Velea

Cãrþi, prieteni, scrisori. Notedespre V. G. Paleolog

comentarii

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

oraºe, dar am pãþit-o în Craiova mea. M-au chemat la Liceul „Tudor Arghezi” sã le vorbesc copiilor despre Brâncuºi. Cum sã nu mã duc, când

oraºe, dar am pãþit-o în Craiova mea. M-auchemat la Liceul „Tudor Arghezi” sã le vorbesccopiilor despre Brâncuºi. Cum sã nu mã duc, cândArghezi între primii intuise ºi scrisese despregeniul lui Costache, nu-i aºa? La plecare m-aupetrecut copiii pânã la poartã, dar neslãbiþi declopoþel s-au întors. Pe trotuarul plin de gheaþã ºizãpadã, am alunecat. ªi piciorul ãsta bãtrân cumsã þinã greutatea mea!? S-a rupt de deasupragleznei. Doctorii ºi-au fãcut treaba, cotit. De, auzis poate cã sunt bãtrân.

– ªi acum ce-i de fãcut?, l-am întrebat.– Sã-l rup din nou, ca sã-l îndrepte – ºi a

început sã râdã – sã coseascã, poate. Darîntâmplarea asta m-a îndârjit. Cu el în ghips, amstrãbãtut multe oraºe. Cu Ambulanþã de CruceaRoºie m-au luat ungurii la Sf. Gheorghe, la TârguMureº. Le-am povestit ungurilor, ca unul care amcunoscut-o bine, despre Margit Pogany, capictoriþã, femeie, ca „model” ºi tainicã iubire a luiBrâncuºi, despre unicul ei tãrâm ce era sineafemininã, rezonând în anima sculptorului. ªtiieseurile mele: Ochii Domniºoarei Pogany fac iarãºiînconjorul pãmântului (din Tribuna, 1973) ºiMargit Pogany, ori X, Popescu (din Tribuna, nr.49, 1973) ºi cel sintetic, Ochii DomniºoareiPogany, cuprinzãtor, pentru Brâncuºi-Brâncuºi II.Pe acestea l-am rostit ungurilor pentru miracolullor feminin trimis, nu-i aºa?, în întâmpinarea luiBrâncuºi.

– Sânzianei Pop o descrieþi astfel: „O femeiecu braþele mult prea lungi, care nu ºtia sã-ºi afleþinuta, cu picioare mari ºi umflate, cu o alurãapãsatã de bãrbat. Dar femeia asta avea un defectcãruia i-aº spune «mare» pentru cât era de ciudat:avea pleoapele strãvezii. Când închidea ochii i sevedeau ca sub sticlã. Cred cã pe Brâncuºi ochii l-au fascinat, modul ei ciudat de a-ºi schimbaprivirea. În clipa când îi închidea devenea ostatuie. Era de o mare stranietate. Ulterior «capulPogany» a devenit, la Paris, cap «de machiaj»Rubinstein ºi a fãcut mare modã.”

– La Târgu Mureº m-am întâlnit ºi-amprezentat cuvântãri împreunã cu ConstantinZãrnescu, ºi el un iubitor, mai ales al spuselor luiBrâncuºi. Cuvântarea din sala Palatului Culturiidin Târgu Mureº a fost radiofonizatã ºi filmatã.Când astfel vorbeam, strâns de ghips, mã simþeammai aproape de tânãrul Costache, deîncãpãþânarea lui de a refuza ghipsul. ªi dintr-odatã m-a strãfulgerat cu privirea:

Tot ce este viu îl refuzã!

– O altã scrisoare, de regret

„V. G. PALEOLOG. Craiova. Roumanie

ORDINUL „„MERITUL CULTURAL” 1968MEMBRE DE L’A.I.C.A. PARIS 1969AMERICAN INSTITUTE OF WRITING

RESEARCH CORP. 1976

Mult iubite D. Velea,

Îþi confirm primirea cãrþii pe care cu plãcere þi-o voi restitui dupã ce-i va veni rândul sã des-curc povestea cu colega lui B. ºi ea o credin-cioasã a Sculpturei.

Regret mult sã te ºtiu osândit supra pro-ducþiei care îþi va fura din preþiosul timp pe carel-ai putea folosi întru folosul foloaselor spiritual-itãþii decât sã bucãtãreºti indigestive.

Îþi sper aleasã muncã ºi acordatã cu vibraþiilelãuntrice – mai ales cã ºtiu ce poþi aduce…”

Conversaþia noastrã pãrea de acum încolodusã în plan interior, se ghiceºte din regret.Acest regret ºi încredere acordatã au însemnat

mult pentru mine ºi, în acelaºi timp, o insidioasãdurere, ca apoi sã sfârºeascã într-o mâhnire cã lavârsta aceea nu-mi dãdeam seama cã umbra îidevenise neînchipuit de lungã ºi cã mi-l imaginamca pe un bãtrân veºnic.

Scrisoarea aceasta, ultimã, are imprimat sus, încolþul din stânga Autoportretul lui Brâncuºi,Relativement, tel’ que moi, tradus de V. G. Paleolog prin Într-un fel aºa cum eu arãt, dealtfel, singura fotografie, ºi aceasta aflatã înposesia criticului, pe care deseori, când veneavorba de Zarurile sale sau despre tainele luiBrâncuºi, mi-o arãta ºi cu acel unic „nu-i aºa?”încerca sã mi-o explice simplu, numai aºa cum potsã circule cuvintele ºi sã se întâlneascã privirile dela Bãtrân la Copil. Mai târziu, parcã pentru a nuse pierde – cum avea sã se întâmple, nu numai cucãrþile sale, ci cu întreaga Arhivã „Brâncuºi” aacelui Centru de Documentaristicã „Brâncuºi” dela Filiala Academiei, din Craiova – a aºezat-o pecoperta cãrþii sale Brâncuºi, I, Ed. ScrisulRomânesc, Craiova, 1977. Ulterior, a încercat ºi apropus o a doua traducere, Oarecum, Sinea mea,mai aproape de gândirea în dodii a lui Brâncuºi,criticul adãpându-se din aceasta.

(Dupã plecarea definitivã dintre noi aCriticului, îngândurat ºi pios am intrat în Clãdireauceniciei mele întru Brâncuºi, cu o inexplicabilãsfialã, tãlpile abia au atins cele câteva trepte de laintrare, am cotit prin marea salã spre dreapta, amdat în coridor ºi m-am oprit în faþa uºii undezilnic ºi ani în ºir intrasem ca acasã, dar pãtrunsde umilitatea uceniciei în cele sacre ale Artei,Artistului ºi ale Criticului exemplar rãmas din altevremi. Îmi stãruia în ochi imaginea Bãtrânului –cel mai bãtrân dintre semenii ce mi-au fost dat sã-ivãd –, o fãpturã umanã complet albã, ridicându-ºiprivirea din documentele despre Brâncuºi ºiacoperindu-mã cu lumina sa, sau, mã gândeam,voi întâlni vreo absolventã de istoria artelor carenu-mi va înþelege în nici un fel stânjeneala,tremurul din glas ºi poate dorinþa de a atinge cumâinile masa ºi marginea scaunului pe care seodihnea, prinsã, mâna masivã a criticului. în timpce-mi povestea. A trecut o vreme pânã am reuºitsã bat în uºã. Am deschis. Camera era traversatãde un glasvand. Prin el se distingeau aºezate pelângã pereþi dulapuri metalice albastre. O uºiþã dinglasvand s-a deschis ºi cineva mi s-a adresat:

„Mâine se înmâneazã carnetele de partid!” Dupã

care a tras uºiþa de sticlã. Paralizat, ca ºi cum m-aºfi întâlnit cu un mort ziua în amiaza mare, amfugit afarã. Inima îmi ajunsese în urechi. Amtrecut strada în Englich Park ºi m-am aºezat pe obancã din apropierea statuii lui Alexandru IoanCuza. I-am privit mult timp chipul, pânã mi-amrevenit. Nu am avut puterea sã mã întorc ºi sãîntreb despre locul unde a fost mutatã Arhiva„Brâncuºi”, despre soarta atâtor documente,strânse de-o viaþã, mãrturisitoare despre viaþa ºispiritualitatea noastrã. Nici mai târziu. Teama luiV. G. Paleolog, cã acestea se vor pierde, mi seadeverise.)

Sub Autoportretul lui Brâncuºi se aflã tipãrit,sub forma unui L, ca un soclu din cuvinte, unînscris explicativ, funerar. Cred cã Bãtrânul critic acãutat sã sugereze cã acesta este de faptmonumentul funerar al lui Brâncuºi. Sã redãmtextul:

„În privinþa autoportretului intitulat Într-un felaºa cum eu arãt trebuie spus cã el aparþine epociicând era asaltat de suprarealiºti, care voiau a ºi-lanexa, precum ºi acelea a îndrãgitelor de elfilosofii ale îndepãrtatului orient, prin Lao-tse, prinMilarepa ºi prin Tantra. În pereche de figuraþie aeului, Brâncuºi avea exemplul C. G. Jung, pentruarãtarea formaþiei succesive a eului spiritualpãrelnicã vârstelor vegetale, strat peste strat, anpeste an, vârstã peste vârstã (v. C. G. Jung,L’Homme a la decouverte de Son Ame, cap. 3).

Mai este de adãugat întâlnirea acestui aºa zis«auto-portret» al lui Brâncuºi, total inedit, cu oauto-figuraþie tot cercualã a pictorului suprarealistHundertwasser intitulatã Nostalgie a unei alteLumi (v. L’Art Moderne, de R. Huyghe, tomul I,p. 6, Paris, 1960).

De la Alexandra David ºi, îndeosebi, de la«fakirul spiritual», faimosul Kharym, comensalulmesei flãmânzilor a lui Brâncuºi ºi – o vreme –blazon al harului La Rotonde din Montparnasse, i-a ajuns cunoaºterea codificãrilor tantriste aleeului, transpuse pe pânzele «mandala» din secoleleXVII ºi XVIII, dupã care reproducem pe cea maiapropiatã de autoportretul Într-un fel aºa cum arãteu”.

În 1970, V. G. Paleolog, posesorul unuia dintrerarele pozitive ale acestui cliºeu, îl publicã pentruprima oarã în Ramuri nr. 4, 1970, Supliment.

Corneliu Brudaºcu Galeria Intact, Fabrica de pensule, Cluj-Napoca

Nãscut pe 28.IX.1990. A trãit o vreme în Bruxelles,pânã când a simþit cã locul sãu e în altã parte.Momentan locuieºte în Cluj-Napoca. Doar din pasiunea absolvit o facultate de Biologie a unei universitãþi dinaceastã lume. Master în domeniul biologiei, specialistîn entomologie (Ord. Coleoptera). Are tatuat unmascul de szarvasbogár steam-punk (Cyclommatuselephas, Gestro, 1881) pe antebraþul stâng. Debut în2008 în revista Tiuk! cu ºase poeme ciudate ºisuprarealiste, însoþite de un comentariu grafic de DanPerjovschi. Debut editorial, în 2011, cu volumul depoeme frica circulã prin subteran, editura Casa depariuri literare. Continuã cu alte douã cãrþi de poezie,s-a zis cu noi (Casa de pariuri literare, 2012) ºi Lucruricare se desfac ºi se sorb (Tracus Arte, 2014). Din 2010e omul din spatele Anticariatului de noapte. Vulpoitânãr al clubului de lecturã Nepotu’ lui Thoreau dinCluj. Momentan locuieºte într-o pãdure.

DDiiee

Dedublarea perfectã pe zi de toamnã. Pot fi o pisicã neagrã ºi blândã. Dacã aº pica de pe un skyscraperaº menþine mecanismele întregi ºi vii.

Problema e cã fumez cam mult. Din genunea aceasta tenebroasã. Prin care doar întunecaþii trec pe biciclete negre.(Doar mici insecte li se izbesc de far în treacãt). Nu se poate urca. Nu iubindu-þi interiorul defranþuzoaicã. Nu se vãd norii. Nu am ce sã privesc. Vãd vinul din tine.

O furtunã la Oostende. Valurile bat direct în ferestre. Marea. Vrea sã te futã cu orice preþ. Prezervative deculoarea cerului. ªtie cã nu o poþi fute nici mãcar în gând. Mai cerem de bãut. Mai cerem mult de bãut.Ravagii – sufletele noastre. Porno – inimile noastre.

Vãd picioarele tale atârnate deasupra vagonuluide dormit. Trec valurile ºi nimic nu ne cruþã.Dincolo de genuni ºi de barul acela cu multe chestii bune de aruncat într-o casã fru-moasã.Dincolo de trabucul meu ciudat din care pufãiaiciudat. Dacã mai erai vie. Dincolo de sex ºi de muzicã ºi de sânge lãsat înurmã pentru criminaliºti.Sau dincolo de muzica sexului. Departe de dragoste.

Nimic nu mãatrage mai tare decât zgomotul altor paturi cescârþâie ºispaima împãrþitã înainte de rãsãrit. O ultimã gurãdin tine ªi ne futem în urmãtorul oraº.

AAss II wweenntt oouutt oonnee mmoorrnniinngg

Pe Avenue Guillaume Henrickx,înainte de rãsãrit, negriºorii curãþã frunzele bine-bine lipite de asfalt. Prin pelerinele de ploaieli se zãresc doar dinþii. Când luminile stradale îºiînchid ochii. Doar o simplã trecere în altã petrecere.

Bãtrânica de la parter îºi aruncã pisica pe fereastrã.Am avut lucruri mai bune, spune în timpulimpactului. Sunt nori. Mi se par atât de întunecaþi ºi bruscdevinfoarte trist. ªtiu cã vor veni vulpile ºi totul se vatermina. Farurile vor lumina calea negriºorilor. Vor strânge gunoiul. Va ploua toatã ziua, belgieneºte.

Urmãrindu-þi corpul gol printre frunze ºi alte ani-male feroceSentimentalisme de tot felul. Frunze de toateculorile. Niciodatã singuriCând cine ºtie ce am fãcut cu blestematele noas-tre corpuri. Vulpile cautã în tomberoane. La venirea negriloraleargã turbate spre desiº. Va fi dubios mâine, zici ºi te ascunzi.

În urma mea doar tu, goalã ºi spunând hai sãmai dãm o turã pletosule. Pe lângã lac. Când încã e dimineaþã. Frumoase ºi bete ºi cu hainele praf – venele noastre. Apoi ne futem în ultimele secunde de întuneric.Spermezºi rãsare soarele. Soare dis-de-dimineaþã. Ploaie laprânz. Ceaþã dupã ploaie. Soare. Lapoviþã toatã noaptea. Vreme perfectã.

Bãtrânica îi strigã cu douã cafele în mâini. Negriise privesc o secundã. O cafea. Douã cafele. Creºte dragostea – au cepovesti disearã la cinã. O cafea fierbinte bãutã dintr-o înghiþiturã. Sexul dintr-o vorbãraie. Spui ceva în ºoaptã ºiapoi gâfâi. Iubire.

CCiiuuffii-ppiittiiccii ººii aallþþii ººooaarreeccii îînn ddiiffuuzzooaarreepentru un

prieten din aceeaºi încrengãturã

am vrut sã construiesc o cabanã în stil thoreauiandar tu ºtii oare cã eu o ard timburtonian? sã urlu feroce cu plâmânii plini de buhai ºi tritoniºi guºteri verzuiopen the forest, frãþioare, apoi s-o gonim hai-hui

dupã noi se þineau ºerpiºori proaspãt eclozaþi ºiciudate mangustecarandiru ºi carábuºi ºi insecte pocnitoare multi-colore îngustegãrgãriþe cu lungul lor rostruce vor sã-ºi gãseascã rostul

navigam de-a lungul cãii feratedevoram adevãrate tratate de nevertebrate ºi vertebratepãduchii þestoºi formau o armatã ciudatãde sub frunze veºtede de podbal rãsculatã

ne-am ascuns în casa afidei invizibile, vecinã cuniºte araneidemuºchi turcoaz. furnicile lui wilson. zburdau deasupra apei triste efemeridedar el, insomniacul cu suflet mic de lipidopterducea gura sticlei la gurã, capãtul sticlei la cer

dupã noi o armatã de lãcuste-cu-aripi-roºii, vestindurma secetei

în umbra peceteilui solomoncineva mânca ca un beatnic un feroce salmon

ne-am pitit prin crepuscul în casa sfintei vinerialãturi de lighioanedar bãtrâna nu era în propriile-i toanetriºti ºi fumaþi, înaintam prin pãdure dupã lampioane ºi licuricieram atenþi la animalele de sub frunze ºi mai ales la arici

dupã noi o armatã de viespi-asiatice nervoase10 cm aveau ºi corpuri lungi chitinoase te urcai în copaci, te prefãceai mort, degeabasf. vineri ghicise cã se futuse treaba

ªi-un bãtrân natrix natrixrupt parcã din pelicula matrixne-a spus veþi scãpa de blesteme dacã mergeþi spre-apuse-acolo, dincolo de deal, o cabanã în stil timburtonianºi noi, fumaþi cum eram, tot la thoreau ne gândeam

OOffff ttoo IInnssoommnniiaa

Cel care mã fãcea sã crãp de râs s-a sinucis dincauza unei depresii. Cei care mã fac sã plâng mã bântuie ºi dincolode uºã.Prietenului meu din dulcele barîi zic mereu open the door. Chiar dacã deschideo sticlã. Sufletul sãu sorbitînãuntru. Într-o petrecere când dãm cu bocanciide toþi pereþii. Orivrem sex oral, ori vrem moarte.

ªamanism pe calmul ºubred al scândurilor din balcon. Regret ºi acumcã toate discuþiile nepotrivite se þin la o masã micã, murdarã ºi turcoaz. Sparg mereu sticlele, paharele ºi ceainicele. Lovescdin aripica un mic coleopter, ud dupã ploaie. Îmi usucelitrele cu irizaþii violaceedirect la firul ierbii. Lichidele curg – acolo vor locui beþivii ºihomeleºii ºi timburtonienii.

Furtuna trece, setãrile rãmân. Venele mele ca niºte funii negre cu becuri aprinse într-o grãdinã. 15 grade. S-ar potrivi expresia varã francezã.Niciun muºchi în care sã miºc. Din punctul meu de vederenu se mai poate sufla.

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

poezia

George Chiriac

JJoocc aarrhhaaiicc

Trãiesc ca larva – ºi nu ºtiu de ce,Ca un cuvânt în lânceda iubire;Pe-aicea nu-i nimica peste fire, Visez ca dimineaþa-n scutece.

ªi mã gândesc c-aº face oarece,Dar ºi mormântul e o siluire,Cã nu este nimica peste fireªi mã întreb: de ce, de ce, de ce?

Mai picã ziua dintr-un calendar,Mai rãtãcesc, pe boltã, sub odoare...În zori, se zice, a murit o floare,Se sinucide-un secol, în zadar.

Plec, vin acasã, parcã n-am habar,ªi-mbãtrânesc în ceasul milenar.

PPee ssttrrããzzii

Bãusem ziua-ntreagã, noaptea-ntreagã,Iar fumu-n valuri peste noi plutea.Era o nãlucire, poate vagã, –Doar o fantomã ce te-ademenea.

Ce cãutam în crâºma fãrã nume?Sã mã-ntâlnesc cu mine? Poate nu.Poemul evadase dintre glume,Cãci rãmãsese fãrã vreun atu.

Dar pãrãsisem crâºma blestematã,Pe strãzi, nici umbra-mi nu mai vream s-o vãd,ªi în strãina noapte, condamnatãMi s-a pãrut cã vine un prãpãd.

Sã nu m-ajungã ºi sã scap cu bine,M-am rãtãcit în visuri opaline.

AAlltt jjoocc

Aº vrea aºa: o silã ºi-o revoltã,Un uragan ºi-un cer senin, departeUn curcubeu pe necuprinsa boltã,ªi-un iatagan ce, sadic, mã împarte.

Sã fiu un zbor, sã fiu, cumva, o voltãCa un motiv ce lumea o desparte;Un vers bogat, o fire dezinvoltã,Sã le adun, cu grijã, într-o carte.

Sã fiu ca o albinã care cere,Din floarea-soarelui sã se înfrupte,Sã nãclãiascã lumea doar cu miere,ªi sã viseze numai fructe, fructe.

ªi aº mai vrea o tânãrã prinþesã,Cu ea sã ticluiesc o altã piesã.

EE ccãã-ss nnããssccuutt

V-alunec dintre deºte, ca þiparul,Nu-i loc sã mã-ncadraþi în vreun tabel,Nu-mi pipãiþi, cum se cuvine, harul;Am fost ºi am rãmas tot un rebel.

Nu pup ºi nu mã gudur la comandã,N-am parvenit nici prin lozinci sau fuste;Dar i-am adus poemului ofrandãVisãrile ce se doreau auguste.

De temenele mi-a fost silã, scârbã,Iar demnitate am avut cât zece,N-am suferit politica din bâlbã-aTiranului greþos ºi rece.

Iar de-am fãcut supreme sacrificii,E cã-s nãscut sub alte auspicii.

ªªii aaºº mmaaii vvrreeaa

De am pãcãtuit în vis, se pare,Cã, încolþit de viaþã, mã rãzbun,Iar când, zãnatic, fur o-mbrãþiºareUnei femei frumoase, un lãstun

Mã-nchipui ºi, în zbor, m-avânt spre astre,ªi nimeni nu e mai înalt ca mine;Simþirile acestea-s ale noastre, –E omenescul rãtãcit în sine.

Nu-i de ajuns cã viaþa mi-am pierdutÎn cãrþi ºi vers ºi în speranþe vane?Martir al literei, dacã m-am vrut,ªi în cuvinte-am locuit, ca-n strane,

Vreau locul între Dumnezeu ºi slugã,ªi aº mai vrea sã mor, smerit, în rugã.

RRoolluurriillee

pentru Adina Raþiu

Iubito, am îmbãtrânit încet,Ca douã frunze-n toamnã, ruginite.Eu am uitat c-am fost, cândva, poetTu, braþele pe mine, sprijinite.

Cãlãtorim într-un þinut abstract,Ca într-o piesã amplã, nejucatã;Cu viaþa-ne trecutã, în antract,Ne îndreptãm, tiptil, spre niciodatã.

Ca douã umbre ne vom risipi,Uitaþi de toþi, acum de toþi uitate;Oare ce-nseamnã vorba: a iubi?...Sunt rolurile noastre nejucate?

O altã piesã trebuie-ncercatã,Sau ne-ndreptãm, tiptil, spre niciodatã?

!

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

DDiimmiinneeþþii ccuu vvuullppii ººii sseexx ttrriisstt

Înaintam prin pãdure. Încântat cã am culoareamuºchilor de copac.Poate tiranii Hyla arborea o sã se lipeascã de mine cu micuþele lor discuriumede. Cu membranele lor interdigitale îmi vor acoperigura, sã nu sufluo vorbã despre cele petrecute aici.

Vântul monstruos rãsuna printre pinii negri. Cât timpvisam la vechile ciuperci, probabil cã-mi trecea ºi muscarina prin sinapse.

Mã miram eu de ce noaptea vin vulpile. Dincolo de cabana de lemn.Auzeam mereu în cãºti sunetele lor feerice. Le arunci o bucãþicã ºi vin sã negocieze prada.

Asta nu e felia care mã aºteaptã pe mine. M-am grãbit sã înaintez,sã desfac ºliþul ºi sã vinã anotimpul meu.Am ridicat indexul, apoi toatã mâna. Ploaia nucontenea sã se opreascã.

De aici din pãdure, exact în aceste momente, îmispuneamcine râde la urmãtras în scorburile vulpilor va fi.

Basme întunecate, prietene. Basme întunecate. Thoreau ºtia mai bine. Sunetul vântului prinacoperiº aduce paranoia. Pariu pe teamã cã nu mi-e teamãde creaturile de sub hainele tale.

!

GGeeoorrggee CChhiirriiaacc

OOffff ttoo IInnssoommnniiaa

Cel care m-a iniþiat la Bruxelles în tainelepoeziei, pic cu pic,cel care plângea când vedea cã nu pricep mainimic,a rãmas la Bruxelles într-un bar.Eu am venit la Cluj, cãutând în zadarlucruri care se desfac ºi se sorbîn poezie. N-am gãsit ºi nu-s orb,stau ºi le aºtept ca un vulpoi o gãinã.

Faptul cã-s master în biologienu cred sã conteze. Nu cred cã-i de vinã.Oricum, nu regret cã înspre poeziepornit-am de aici, ca entomolog,decât sã sparg sticle prin baruri, mã rog,sticle goale, dar totuºi, e urâtªi fiind ºi sãtul de oraº pânã-n gât,pornit-am spre lumea ciudatã a pãdurii,umblând dupã gâze în sânul naturii.

ªi chiar pe furtunã n-am viaþã asceticã,eu sunt cel ce printre gâze dereticã,vã spun cã fac totul cu multã plãcerefiindcã, din punctul meu de vedere,coleoptera este foarte poeticã !

LLuucciiaann PPeerrþþaa !

parodia la tribunã

Radu Cange

Corneliu Brudaºcu Compoziþie, u/p

– Vreau sã mor, auzi?! Vreau sã mor odatã ºibasta, vreau sã merg în mormânt dupã el, sã-lomor cu mâna mea! Marta îºi ºterge ochii. Venindînspre capelã am travesat podul, am vãzut apatrecând peste pojghiþã ºi vârful sãlciilor prins subzãpadã. Nu m-am oprit, aº fi putut s-o fac, dar nu,bocancii au continuat sã scârþâie, n-am mai privitîn jos, m-am lovit de feþe roºii ºi de ochi limpezi(„bate vântu` de te orbeºte!”) ºi-apoi de ochiiMartei, de ai ei m-am lovit pe când eram deja lacâþiva metri de pod („trage-þi cãciula cã îþi îngheaþãcapul!”). Alaltãieri am fãcut focul. Pentru primadatã anul ãsta. Asta e, nu la foc mi-era mie gândul.Eu mã gândeam la lemne, la butuc, cum sã-l fac sãstea drept ºi la unde e toporul ºi de ce nu taie ºi lace lemn sã tai. ªi-apoi am cãutat coºul deîmpletituri ºi m-am împiedicat de-o piatrã ºi astam-o fãcut sã blestem piatra ºi dup-aia mi-o luatceva timp sã-mi dau seama ce caut. ªi-atunci amridicat capul, aºa, din inerþie, ºi am vãzut un soi deîntindere de lapte în crãpãtura din acoperiºulºoprului ºi m-am gândit cã-i cam atât de marefarfuria în care poþi lejer bãga degetul sã guºti. ªi-atunci mã lovi, nu ºtiu de unde, gândul cã eucaut coºul de împletituri sã pun lemnele ºi l-amvãzut trântit în colþ ºi am vãzut firezarul cum parecã ar curge din burta aia de cozonac împletit aºacã m-am îndreptat într-acolo ºi, când sã pun mâna,pisica o sãrit peste coº ºi l-o întors. Nu am zisnimic, am luat coºul ºi l-am cãrat uitându-mã dupãmâþã ºi am pus coºul jos fãrã sã ºtiu cã am puscoºul jos ºi abia dupã mi-am dat seama ºi-amînceput sã-l umplu. Pisica se pune pe stãvilar, îºiþine echilibrul, îºi linge laba. Fiecare cu treaba lui,mi-am zis. ªi,-n timp ce-am zis, mâna apucalemnul ºi, când m-am uitat, atunci era deja plincoºul, aºa cã am ieºit din ºopron ºi m-am dus totuitându-mã la lemn ºi, abia când am intrat în casã,mi-am amintit c-am uitat sã mã uit dacã cerulseamãnã cu farfuria din acoperiºul ºoprului dar num-am întors, mi-am dat jos bocancii ºi amstrãbãtut camera pentru cã deja trecusem de hol.ªi-am pus coºul jos la gura sobei destul de repedepentru cã n-am avut timp sã-mi dau seama cândam trecut prin camerã ºi când l-am pus jos. ªi-amaprins focul ºi-aici nu trebuie sã spun cum pentrucã focul se aprinde peste tot altfel. ªi-atunci amauzit dinspre covoare cã ãla a lu Popicã-i mort.

– Popicã, ãla de trãia în blocul de nefamiliºti,cum nu-l ºtii?

– Eu ºtiu vecinu’ din dreapta ºi din stânga ºi depeste drum, poate-l ºtiu din vedere, da’ numele nu-mi zice nimic.

– Da, tu, Lie, cum sã nu ºtii cã doar de-aici eºti.– Pot fi, nu m-o interesat niciodatã care a cui îi

ºi ce face.Atunci am scãpat eu lemnul pe jos. ªi am stat

aºa ºi m-am uitat la el mai puþinã vreme decât auzis.

– Faci focul?– Îi deja frig.– Cheltuialã de lemne, Lie, cheltuialã. Pe

vremea noastrã nu era aºe cheltuialã.– Nu-i nicio risipã, mai avem.– Ui, ãia a lu’ Popicã n-or crescut aºe, ãia n-or

avut de unde, da’ voi nu ºtiþ. Merem în priveghi,du-te de ia o floare.

Stau pe canapea („Îi deja frig”) ºi-mi frecpalmele ºi nu zic nimic. Aºa am stat ºi-atunci în

uºa blocului ºi mi-am frâmântat mâinile pânã s-orînroºit ºi ardeau ºi am suflat de câteva ori în pumnºi degetele s-or umflat un pic ºi-abia atunci amridicat ochii ºi dupã, nu ºtiu de ce, mi-am adusaminte de uºã ºi m-am grãbit înspre clanþa uºii, nuînspre uºã cum mi-am dat seama dupã ce-am maifãcut câþiva paºi pe podea. Am vrut sã mã descalþ,aºa, din inerþie, da’ când mi-am scos jumate detalpã din gheatã mi-am amintit cã nimeni acum n-o face, aºa cã mi-am vârât talpa în gheatã. ªi-atunci am simþit ceva ce se-aºeazã pe umãr ºicare de-acolo din umãr zicea sã nu mã descalþ ºi i-am zis cã nu mã descalþ ºi mi-o zis de-acolo dinumãr cã haide ºi mi-am rotit capul ºi-atunci amvãzut un alt cap ºi o mânã în colþul ochiului ºi n-am mai zis nimic pentru cã ºtiam acum ce apasãpe umãr ºi ºtiam oricum cã de-acolo venise voceaºi n-am mai stat sã mã gândesc („Vreau sã mor,auzi?! Vreau sã mor o datã ºi basta, vreau sã mergîn mormânt dupã el! Sã-l omor cu mâna mea!”)pentru cã dupã o hainã din cui am vãzut o siluetãpe care-aº fi luat-o lejer drept umbrã, dacã n-ar fivenit înspre mine ºi dacã nu i-aº fi strâns mâna. ªi-atunci am vãzut-o pe Marta cum îºi ºterge cucealaltã mânã ochii ºi m-am gândit cã asta erapoate mai mult din cauzã la ce i-am spus pentrucã i-am luat mâna ºi i-am zis „Dumnezeu sã-l ierte”ºi chiar atunci Marta o dus mâna cealaltã la faþã.Dar nu eram eu ãla care vorbea, eu am zis pentru

cã aºa mi s-o spus sã zic, da’ ce altceva maiputeam face? Cã ºi dacã stau sã mã gândesc tot nugãsesc ceva de fãcut sau de zis, deºi dacã stau sãmã gândesc mai mult ar fi putut fi atâtea. Deexemplu: o iau în braþe ºi-o strâng ºi ea poateîncepe sã plângã ºi poate chiar, da’ eu n-am deunde ºti, pentru cã n-aº fi vãzut-o, nici nu m-aº figândit sã vã amintesc de acele gesturi ale Martei,zic ºi eu. Cert e cã Marta o dus mâna la faþã ºi cãnici nu mi-am dat seama atunci cã altfel se puteaface treaba. ªi pe când Marta o întors apoi spatele,eu mã îndreptam spre uºã. ªi imaginea uºii eraaceeaºi imagine a uºii dar de pe alt picior. Toþi ceicu care am plecat eu se grãbeau spre uºã, era omare stingherealã acolo pe care nu o prea puteauduce. Eu n-am mai rãmas ºi nu pentru cã nu ºtiamcu ce linguriþã se mãnâncã, dar pentru cã nu mi-era foame, mi-era mai degrabã rãu, o greaþã ºi-ostare de vertij ca-ntr-un dans în care te învârþi înaceeaºi direcþie pentru prea mult timp. Am ieºitdin casa scãrii, abia la intrare mi-am dat seama cãeu ieºisem de-acolo ºi, tot aºa, bocancii au mersînainte, au scârþâit pe zãpadã aºa zgomotos, cãdoar asta se auzea peste tot, copacii erau scârþâitulãsta, apa era scârþâitul ãsta, maldãrul de gunoi erascârþâitul ãsta, respiraþia mea, aburul, cãldurahainelor erau scârþâitul ãsta! Scârþâitul bocancilorpe zãpadã, scârþâitul scândurii îngheþate!

– Bate vântu’ de te orbeºte! Trage-þi cãciula cãîþi îngheaþã capu’!

– Trecem de capelã ºi ajungem acasã imediat! – Lie, trage-þi cãciula aia! Tu la ce te tot uiþi?

!

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

MartaEmilia Faur

proza

Corneliu Brudaºcu 7 studii de compoziþie, Nr 1, 40 x 38 cm

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Omul intrã în magazin. Timid, încet. Seplimbã o vreme printre raioanelemagazinului, atingând obiectele,

mãsurându-le din priviri. Din când în când, se uitãla un exponat ºi dã afirmativ din cap, da, da!

O searã ploioasã. Oamenii simþeau ploaia înoase aºa cum simt pericolul, aºa cum simt iminenþatragicã a plictiselii, de dupã o catastrofã. Oameniisimþeau ploaia dar ea se oprise. Soarele nu sevedea. Sau era noapte tocmai pentru cã soarele nuse vedea. Oamenii integri din Oraºul-oamenilor-buni-integri ºi atotºtiutori nu ºtiau exact dacã evorba de soare sau de noapte. Iar omul nostru nuºtia exact dacã minuscula comunitate fãcea difer-enþa între soare ºi noapte. Asta nu conta.Magazinul era un mic labirint din care puteai ieºi.“Adevãrul este,” gândeau oameni “cã avem dincând în când nevoie de un labirint.” Omul pãrea sãfie mulþumit negãsind ce cautã sau necãutând ce arfi gãsit. O tânãra vânzãtoare îl urmãrea. De la 50de paºi se uitã la el ºi ecoul vocii ei strãbãturaionul:

– Vã pot ajuta… vã pot ajuta... ajuta?Omul îi rãspunse ridicând o mânã. Ea se

deplasa încet spre el. Între ei doi era un raion marecât toatã viaþa. În cele din urmã îl ajunse ºi îl între-bã:

– Vã pot ajuta?– Am nevoie de sfoarã.– Cu toþii avem nevoie de sfoarã câteodatã.

Avem yo-yo, decathlon, harper’s fishermen.– Vreau ceva rezistent… însã moale. E important

sã ai o sfoarã bunã în viaþã, sã ºtiþi!– Da da, e important, îl aprobã trecãtor.– Vã înþeleg. Avem aici multe tipuri de sfori.

Tre’ sã vã fie mãcar una pe plac. Adicã... ºtiu cume, în viaþã sfoara este esenþialã.

– Putem verifica ºi depozitul?– Da. Am auzit cã luna are cratere chiar ºi de 1

km diametru. Este adevãrat?– Da, este adevãrat. Se pare cã s-a mai descoperit

a 12-a planetã. E revoltãtor! Revoltãtor, domniºoarã!Aþi vãzut luna în seara asta? Nu se poate aºa ceva!

– Da, mi-e teamã cã da. De aceea avem sfoarã.Câteodatã îþi poþi spânzura familia cu ea, prieteniisau bunica din pod. Da, hi hi hi, noi o þinem pe“buna” pe post de efigie ºi o scoatem de sãrbãtori cadecoraþiune.

– He, he, fiecare are aºa ceva acasã, Ilinca, îirãspunse femeii un coleg. Nimic nou sub soare!

– Nu mã cheamã Ilinca, spuse Ilinca pe un tongrav, încruntându-se. Domnu’ vrea sã vadã o sfoarã…bunã… moale, textura finã, scumpã, ieftinã. Serveºte-l, te rog!

– Cu mare drag, încuviinþã angajatul. Haideþi cumine la depozit.

Cei doi intrarã într-o încãpere mare prin care lunaintra în ferestre ºi fãcea pui.

– Uite aici e cea mai bunã sfoarã, îi arãtã angajat-ul.

Omul se uitã la ea pentru un timp, o atinse, ostrânse în braþe, o gustã cu vârful buzelor, umezind-o, însã o ºterse cu un ºerveþel miniaturial, pe care îlscoase de nicãieri.

– Deci... o luaþi? Vã place?Omul îi zâmbi ºi îi aruncã frânghia de douã ori

de dupã gât.– Ce… nu … vã rog…, mai apucã sã spunã vânzã-

torul.

Prea târziu, omul trase încet ºi îngenunchiesufocându-l. Vãzând cã nu mai suflã, se mai uitã odatã la puii luni care clipeau, apoi la sfoarã.

– Da, e bunã. Merge, spuse cuprinzându-ºi gâtulîn palme.

Doi oameni trecurã pe lângã uºa depozitului.Vorbeau cu un aer afectat ºi parcã ºoptit.

– Ai vãzut? Luna e cu 25 000 de kilometri maiaproape de Pãmânt!

– Daîî, îºi aspirã celãlalt cuvântul. E strigãtor lacer, sã ºtii, e strigãtor la cer!

NNiimmeennii nnuu mmaaii mmooaarree

Azi l-au scos pe domul Laszlo pe targã. Jos înscarã, se plãteau apa ºi utilitãþile. Domnul Laszlozâmbea când îl scoteau pe targã. Ne-am oprit cutoþii ºi i-am lãsat pe medici sã treacã. DomnulLaszlo nu era trist.

„S-a dus ºi domnul Laszlo”, spune un vecin.Moartea unui om este decisã înainte de momentulmorþii sale. Cuvântul pecetluieºte soarta unui om.

„812 la apartmentul 15, da? Aveþi 30 de lei deplatã”, îi spune Doamna cu Apa unei vecine înhalat verde ºi pãpucei albaºtri pufoºi.

„De unde le mai scoateþi, nu ºtiu” ofteazãfemeia în halat verde. Faþa îi e brãzdatã de riduri,nopþi pierdute, tutun, însã se poartã cã o doamnã.

„Nu eu, doamnã, atât aþi declarat luna trecutã”,îi rãspunde Doamna cu Apa. Doamna cu Apa efuncþionarã. Funcþionarã la serviciu, funcþionarãaici, funcþionarã acasã, pun pariu cã ºi cu bãrbatulei e funcþionarã.

„Vremuri grele, doamnã!” o consoleazã vecinulbãgãreþ pe femeia cu halat. Mic, pãros, vesel ºi vor-bãreþ nevoie mare.

„Nu vedeþi cã de-abia ne mai ajungem cu banii.Mama mã-sii de þarã!” ofteazã doamna în halat.

E frig. Domnul Laszlo nu se mai întoarce.Doamna Laszlo nu a vãrsat nici o lacrimã. Se þinetare, sau poate îi e bine acum, cã în sfârºit pleacã ºiel. Nu-l mai vãzusem de mult.

„Stãtea acolo, zãcea ºi suferea cã un câinebãtrân”, îmi ºopteºte o doamnã de la 8 care dinsãptãmânã în sãptãmânã se vopseºte.

Un câine ºtie când trebuie sã moarã. Un om nu.Domnul Laszlo era simpatic. Zâmbea, glumea,spunea bancuri porcoase ºi înjura în ungureºte.Dacã ar fi avut puterea sã vorbeascã, sunt sigur cãne-ar fi spus o glumã chiar purtat pe targã.

Tânãra cu pardesiu verde ºi cu husky intrã înbloc. Câinele mârâie. Nu-mi place mie atmosfera,dar lui. Ea e frumoasã, zveltã ºi suplã ca ºi câineleei. Câinele te cucereºte de la prima vedere, cu ochiilui albaºtri ºi frumoºi. Domniºoara însã…

„Are de plãtit 50 de lei!” îi aratã funcþionara.„Doamne, oare ce faceþi cu atâta apã, nu înþe-

leg”, intervine o doamnã nemulþumitã. E înaltã,deºiratã chiar, mereu palidã, supãratã, depresivã,tristã. O numesc Doamna Sicriu.

Pufnesc în râs, husky mã priveºte. Între oameniºi animale nu existã replici. Nu ai ce replicã sã daiprivirii lui.

De la 6 se aude o uºã trântitã. Coboarã scãrile,repede, împiedicaþi amândoi. El, tãlâmb, retard,tâmp, prostãnac, ea… mai tot timpul gravidã. Parecã meseria ei e sã tot nascã. Stau departe de obicei.Gravidele îmi dau o neplãcutã senzaþie. Mi se parecã au un miros specific pe care nu-l pot suporta.Apropierea de ele îmi provoacã greaþã. În afarã de

asta, „sincere felicitãri”. Imaginea fluidelor ºi a þesu-turilor în transformare mã dezgustã. Uter, vomã,sânge, placentã, un corp diform, stuff… Îmi certi-ficã faptul cã reproducerea funcþioneazã, merge,fiind redus de la fiinþa sofisticatã care te închipui, laãla sau aia care, la fiecare 25 de zile, se închinãglandelor. Dar nu e bine sã gândeºti aºa, mai binete gândeºti la.

„Cartofii din Olanda. Ne prind sãrbãtorile ºi nuam fãcut cumpãrãturi”, ne spune agitat Tãlâmbul. Îliritã graviduþa lui aºa cum mã iritã ºi pe mine.

Fata ºi câinele ei nu stau la poveºti. A plãtit ºiurcã scãrile.

Acum sunt sigur cã domnul Laszlo nu se maiîntoarce. Nu pot sã zic cã va muri. ºi nici cã varãmâne în spital. Nu pot sã-mi imaginez. Tot ce potspune e cã nu se va mai întoarce. ªi e o eliberare înasta. Doamna Laszlo se întoarce în apartament. Egata. κi va bea cafeaua cu zahãr, puþinã dulceaþã ºilapte ºi se va uita la filmul ei coreean în voie. Patuldomnului Laszlo e gol. Bravo, domnule Laszlo, aipãrãsit scena ca un bãrbat! Acum nimeni nu maimoare în casa Doamnei Laszlo.

TTiimmpp ddee ssppoovveeddiitt

Doamna de la 4 mã vede pe scãri. E nervoasã.Nesimþita aia de la 12 nu închide a doua uºã de laintrare. Da, studenta aia cu prietenul ei. Studenta eblondã, ieºitã din spumã marii, curatã, strãluceºte,miroase cum crinul salutând candid.

„Ciaao”„Doar a vãzut afiºu’, dã-o naibii”, îmi explicã

doamna de la 4. “Apropo e o pisicã moartã înpivniþã. De-aia pute aºa.”

„Aveþi o lopatã?” o întreb.„Am. Cobori?”Cobor scãrile în beci. O pisicã întinsã pe jos,

jumãtate mâncatã de viermi. Miroase groaznic ºimi-e fricã de viermi cum nu mi-e fricã dedebranºare de la gaz.

Bag lopata sub pisicã, încerc sã o vâr în sac. Oparte din viermi cad jos. Colcãie fericiþi pe pisicã ºipe ciment. Fericirea e o pisicã descompusã. Amtransportat mare parte din pisicã ºi vermi în sac. Îlleg la gurã ºi urc scãrile.

„Cu viermii ceilalþi, ce fac?” întreb.„Vãd eu, le dau foc. Dacã o vezi pe aia de la 12,

zi-i sã închidã uºa”, îmi spune doamna de la 4.Nu o sã-i spun nimic. O sã-i spun „Ciaoo” ºi o

sã mã bucur sã o privesc cum îmi zâmbeºte fru-mos.

La 2 se deschide uºa ºi vecinul în maieu alb ºitrening îmi face semn cu mâna.

„V-a cãutat azi Poliþia”, îmi spne îngrijorat.„Pe minee? Serios?” mã prefac îngrijorat. Îmi

umflu nãrile ºi mãresc pupilele.„Da, da. S-a întâmplat ceva?”„Aaa, absolut nimic, chiar nu ºtiu.” Mã prefac

cã mã fâstâcesc.Bat clopotele. Soþia vecinului trece prin spatele

lui. Are ochii roºii. A plâns iar. O bate cu program,spun unii.

„Trebuie sã plec, mã duc la bisericã, la spoved-it”, îi spun vecinului.

„La spovedit”, repetã el gânditor. „Pãi… cu pisi-ca?”, mã întreabã el.

Mã uit la sac. Viermii îºi vãd de masa lor. „Evident, nu. Pe la ghenã, întâi. E timp ºi de

spovedit.”

!

Sfoara, puii lunii ºi un ºerveþel de nicãieri

Teodor Bârsan

Ferestre spre cer

Textul ce urmeazã, publicat prin bunãvoinþarevistei Tribuna, e parte din averea MitropolituluiBartolomeu Valeriu Anania, pãstratã în Arhiva de laMãnãstirea Nicula. El reprezintã „teza de seminar laliturgicã” (anul IV), susþinutã la Academia Teologicã„Andreiana” din Sibiu, Catedra de teologiefundamentalã ºi istoria religiunilor, unde veºniculfugar, dupã ce „frecventeazã ce mai rãmãsese din anuluniversitar” (anii II ºi III fuseserã încheiaþi,conspirativ, la Cluj), obþine ºi licenþa cu studiul:Misterele orientale ºi creºtinismul (iunie 1948; reeditatîn 2013, la Editura Eikon). De altfel, aventuraisprãvirii studiilor teologice în Ardeal (la Bucureºtifusese refuzat pe motive politice!) se aflã relatatã învolumul de Memorii (2008), capitolul: Din nou înexil. Lucrarea studenþeascã vine, prin urmare, sãîntregeascã, documentar, pe de o parte, paginilememorialistice ºi, pe de alta, sã ofere argumentulvoinþei inflexibile a autorului de a fi liber, indiferentde „mizeria împrejurãrii”. Vor urma ºi alte probe alebucuriei în întuneric, nu într-o ordine anume, ci pemãsura fericitelor întoarceri la locul aflat sub ocrotireaveºniciei fãcãtoare de minuni.

AAuurreell SSaassuu

TTÂÂLLCCUUIIRRIILLEE LLIITTUURRGGIICCEE AALLEE SSFF.. SSIIMMEEOONNTTEESSAALLOONNIICCEEAANNUULL

dupã Tratat asupra tuturor dogmelorcredinþei noastre ortodoxe, tradus în 1765 ºiretipãrit, cu îndreptãri, de Toma Teodorescu,Bucureºti, 1865*

IIeerrooddiiaaccoonn VVaarrttoolloommeeuu AAnnaanniiaa

Simbolica liturgicã, consecinþã ºi plinire apuþinãtãþii omeneºti, adicã a neputinþeinoastre de a intui în chip nemijlocit

Dumnezeirea la care ne raportãm prin trãireareligioasã, îºi gãseºte suprema expresie însãvârºirea Sfintei Liturghii. Pe de o parte,convertind inteligibilul în sensibil, traducândinefabilul în forme accesibile capacitãþii deînþelegere a omului, iar, pe de altã parte,concentrând istoria în mãnunchiul unei clipe,actele simbolice nu rãmân o simplã formalitategoalã de orice conþinut ci, dimpotrivã, înplinãtatea lor se pogoarã ºi se legitimeazãîntreaga tainã a lumii cereºti pe care mariivizionari ai creºtinismului au pipãit-o cupuritatea duhului lor.

Ca atare, fiecare act cultic, fiecare amãnuntdin ritualul liturgic îºi are un rost bine definit.Actul liturgic, apare ca un întreg perfect din carenimic nu lipseºte ºi nimic nu e de prisos. Nimicnu poate fi mai nepotrivit cu învãþãturatradiþionalã a Bisericii decât atitudinea multorprofani ºi chiar a unora dintre clerici, anonimirisipitori de opinii ºubrede, cã actele cultice saucel puþin amãnuntele sunt fie de prisos, fieinstituite pentru podoabã sau pentru gâdilareaorgoliului clerical. Departe de a reprezenta oformã expresã a pedantismului monahal, cumsocotesc unii, aceste amãnunte cultice, formulateteoretic în cãrþile rituale ºi pãstrate, practic, fãrãºtirbire, de scrupulozitatea mãnãstireascã, suntîn mãsurã sã întregeascã înþelegerea realã ºideplinã a fenomenului liturgic.

Þinând seama de aceste sumareconsideraþiuni introductive, tâlcuirile liturgice aleSfântului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului, îºi

gãsesc justificare integralã în procesul deînþelegere a constituirii ºi sãvârºirii SfinteiLiturghii. Scriind într-o vreme în care Liturghiaavea deja tâlcuiri esenþiale, Sf. Simeon nu facealtceva decât sã le reia ºi sã le completeze peacestea, în scopul pe care-l mãrturiseºte însuºi:„trebuie sã întrebãm ºi sã ne grijim pentru celedumnezeieºti [pe] care le lucrãm, pentru a neforma o mai întinsã cunoºtinþã despre acestea”(p. 89). Cunoaºterea semnificaþiilor reale alesimbolurilor cultice contribuie la integrareanoastrã în adevãratul miez al fenomenuluiliturgic; însemneazã o depãºire a umanitãþiinoastre, o suspendare a cotidianului ºipãmântescului din noi pentru a ne încadra înansamblul mistic al ierarhiei universale. Prinaceasta, Liturghia nu este numai o participare ci,mai mult, o trãire adevãratã a simþãmântuluicosmic ce aderã la slava dumnezeiascã.

Trebuie remarcat încã de la început cãviziunea liturgicã a Sf. Simeon Tesaloniceanuleste inspiratã direct din teologia misticã a luiDionisie Areopagitul, pe care îl numeºte„întocmai cu Apostolii”: „De la acesta ºi de laalþii asemenea învãþându-ne ºi într’altele amvorbit dupã putinþã pentru dumnezeiascaBisericã, pentru sfintele odãjdii ºi pentru sfântaLiturghie” (p. 89). Ca atare, fenomenul liturgiceste înmãnunchierea ierarhiei cereºti cu ceapãmânteascã, fãrã ca totuºi sã se identifice; este,mai bine zis, o sincronizare a Liturghiei cereºticu cea sãvârºitã în altarul bisericii ºi sesizareacelei nevãzute cu ajutorul identitãþii celei vãzute.Simboalele, atât cele vestimentare, cât ºi celerituale, realizând identitatea dintre cele douãlumi, ajutã puþinãtãþii omeneºti sã înþeleagã, sãparticipe ºi sã se integreze în ansamblul celordouã fenomene liturgice ce se sãvârºescsimultan.

Astfel, în concepþia Sf. Simeon, dacã altarulînsemneazã Sfânta Sfintelor, cerul ºi cele maipresus de ceruri, dacã prestolul este, simbolic,scaunul lui Dumnezeu, învierea lui Hristos ºiCinstitul Mormânt, biserica întreagã reprezintã„cele cereºti împreunã ºi Raiul” (p. 103). Deaceea, preoþii din altar simbolizeazã cetelecereºti, arhiereul pe Domnul, iar cei împreunã cuel pe îngeri (p. 103). Trebuie sã observãm însãcã aceastã simbolizare nu constituie un fenomensingular ci, precum am amintit, ea contribuienumai la sesizarea integralã a celor douãsãvârºiri liturgice. Liturghia este înfrãþirea celorpãmânteºti cu cele cereºti ºi participarea lorsimultanã la dumnezeiasca jertfã. Tocmai pentruaceasta, la proscomidie, se scot miride ºi pentruîngeri, „ca unii ce s’au unit cu noi ºi au slujitTainei” (p. 100).

Dar e ceva mai mult decât atât: omenitatealiturghisitorilor participã la asemãnarea divinãtocmai prin aceastã identitate de sãvârºireculticã: „cu aceastã sfântã jertfã, toþi împreunã,îngerii ºi oamenii cei sfinþi s-au unit cu Hristosºi întru Dânsul s’au sfinþit ºi cu Dânsul neunesc pre noi” (p. 99). Culminaþia acesteiparticipãri, îndumnezeirea omului prinparticiparea la jertfa euharisticã este formulatãde Sf. Simeon într’o frazã în care nu putem sãnu recunoaºtem expresiile misticei dionisiene:„Aceasta este Taina cea mare. Dumnezeu întreoameni, Dumnezeu în mijlocul dumnezeilor carese îndumnezeiesc de la cel cu adevãrat din fireDumnezeu, care s’a întrupat pentru dânºii.

Aceasta este împãrãþia ce va sã fie ºi petrecereavieþii cei vecinice” (p. 101). Este cea maigrandioasã viziune a fenomenului liturgic, înþelesca act de îndumnezeire a omului ºi, prinaceasta, ca o anticipare a vieþii viitoare.

În consecinþã, interpretarea simboalelorliturgice se încadreazã în perspectiva acesteiviziuni. Dacã unele simboale exprimã, în acelaºitimp, calitãþi divine ºi calitãþi umane, nu trebuiesã vedem în aceasta inconsecvenþã sau arbitrar,ci tocmai expresia unitãþii liturgice în ansamblulei integral. Astfel, pogorârea arhiereului dinscaun, la începutul Liturghiei, închipuiepogorârea lui Dumnezeu; iar prin închinarea detrei ori, arhiereul cere putere ºi dar ca sãslujeascã. Primul act ritual este raportat, deci, lao acþiune divinã; al doilea evidenþiazã o acþiuneumanã. Prin urmare, omul participã la ºiexprimã prin sine manifestarea divinã, daromenitatea lui nu dispare, nu se absoarbe îndumnezeire. Este una din trãsãturilecaracteristice ale misticei ortodoxe ºi esteevidentã ºi în interpretarea simboalelor liturgice.

Veºmintele exprimã, în genere, calitãþispirituale ale liturghisitorului respectiv. Sf.Simeon se ocupã mai întâiu cu veºmintelearhiereºti. Când stiharul este alb, el simbolizeazãlumina lui Dumnezeu ºi curãþia slujitorului;raportat, deci, la starea moralã, acest simbolmãrturiseºte pentru acea puritate primordialã aomului paradisiac, capabil de comuniune cuDumnezeu. Când stiharul este roºu, el închipuiepatima Cuvântului întrupat. Râurile de pe stiharînseamnã darurile învãþãturii ºi pãraiele de sângeale Mântuitorului (p. 90). Mantia este darul luiDumnezeu cel purtãtor de grije, cuprinzãtor ºiacoperitor. Râurile de pe ea sunt învãþãturilefelurite ca izvorâte din cele douã legi; dar, înacelaºi timp, ele închipuie ºi râurile darurilor ceizvorãsc din inimile credincioºilor (p. 90). Prinurmare, simbolica liturgicã exprimã, totodatã, ºiparticiparea tuturor credincioºilor la sãvârºireacelor sfinte. Crucea ºi engolpionul arhiereuluiînchipuiesc pecetea ºi mãrturisirea credinþei, iarcârja, puterea Duhului Sfânt, întãrirea noroduluiºi semnul pãstoriei ce constã din povaþã ºipedeapsã. Epitrahilul simbolizeazã darul din cerrevãrsat pe capul arhiereului, însemnare ce reiesedin respectiva rugãciune de îmbrãcare. Brâul eputerea datã de Dumnezeu pe mijloculslujitorului: ea e ºi semnul slujirii, cãci cel ce

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

document

Bartolomeu Anania - inedit

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

slujeºte se încinge. În aceastã dublã interpretare,distingem elementul mistic cuprins în asistenþadivinã realizatã prin dãruirea puterii ºi elementulistoric raportat, credem noi, la ºtergarul cu cares-a încins Mântuitorul când a spãlat picioareleucenicilor. Bederniþa înseamnã biruinþa asupramorþii ºi învierea Mântuitorului; însemnareaaceasta decurge ºi din faptul cã ea e purtatã ca osabie, simbolul puterii ºi al biruinþei. Mânicereleînchipuiesc lucrarea a toate cele ce sunt ale luiDumnezeu; iar sacosul, haina cea roºie de lapatimã, dar ºi darul cel purtãtor de grijã al luiDumnezeu. ªi aici distingem o însemnaremisticã, unitã cu una istoricã, precum ºi laomofor, care simbolizeazã mântuirea ºichemarea oii celei rãtãcite, pe de o parte, iar, pede altã parte, prin cele patru cruci de pe el(înainte, înapoi ºi la piept) simbolizeazãrãstignirea. Menþionãm cã Sf. Simeon vorbeºtede omoforul mare, cãci numai acesta e prevãzutcu patru cruci dispuse în chipul arãtat, spredeosebire de omoforul mic, care are numai treicruci, una înapoi ºi douã la piept.

Veºmintele preoþeºti au, în general ºirespectiv, aceleaºi însemnãri ca ºi cele arhiereºti.Numãrul lor de cinci nu este lipsit de sens,însemnând desãvârºire, cãci cinci suntdesãvârºitele simþuri ale trupului ºi sufletului (p.92).

Ansamblul liturghisitorilor ºi miºcãrile ritualeale acestora sunt înþelese în perspectiva viziuniiliturgice generale a Sfântului Simeon. Astfel,diaconii [îi] închipuiesc pe îngerii care au slujitîntrupãrii. Ei merg într-o anumitã rânduialã,„potrivit rânduielii cereºti”, menþioneazã autorul,dându-ne un element în plus pentru a înþelegerostul simboalelor, acela de a convertiinteligibilul în formele accesibile puterii noastrede înþelegere. Preoþii merg câte doi; acest ritual eraportat la faptul istoric al trimiterii apostolilor,câte doi, la propovãduire. Arhiereul merge înurmã, închipuind smerenia Mântuitorului (p.92).

Fãclia purtatã înaintea arhiereului înseamnãstrãlucirea darului sfinþitor ºi învãþãtor alacestuia, precum ºi luminata viaþã îngereascã (p.91). Metania ºi sãrutarea mâinii arhiereului decãtre preoþi ºi diaconi înseamnã smerenie; iarsãrutarea sfintei mese, unirea cu Dumnezeu ºirecunoaºterea cã de la altar s’au sfinþit (p. 92).

Simboalele obiectelor de la proscomidie sunt,în general, cele cunoscute. Copia simbolizeazãsuliþa cu care a fost împunsã coastaMântuitorului, discul, cerul, steluþa, steaua de laNaºtere, iar procoveþele, tãria cerului, scuteceleºi giulgiul mormântului (p. 93). Cele aleîntrupãrii ºi cele ale îngropãrii sunt închipuiteîmpreunã în aceleaºi simboale; acest lucrumãrturiseºte pentru legãtura strânsã ce existã, îniconomia mântuirii noastre, între un act ºicelãlalt, din viaþa Domnului Hristos.Proscomidierul înseamnã peºtera ºi ieslea, potirulreprezintã paharul Cinei celei de tainã; tãiereacruciº a Agneþului închipuie rãstignirea (p. 93).

O deosebitã atenþie dã Sfântul SimeonTesaloniceanul elementelor întrebuinþate lapregãtirea sfintei jertfe, adicã, pâinii dospite,vinului ºi apei. Autorul face o amplã expunere încare se ocupã nu numai cu interpretarea misticãºi istoricã a acestor elemente, ci ºi cu justificareascripturisticã a naturii lor.

Pâinea pentru jertfã este dospitã, pentru cãaluatul e ca un suflet desãvârºit; sufletulMântuitorului s-a unit cu trupul, fãrã schimbare.Nu lipsitã de interes e interpretarea celor treielemente ale pâinii dospite: fãina cu aluatulsimbolizeazã sufletul; apa închipuie botezul, iar

sarea însemneazã învãþãtura; aceastã ultimãinterpretare este raportatã, bineînþeles, lafuncþiunea de învãþãtori a apostolilor: „voisunteþi sarea pãmântului”.

Coacerea pâinii în foc înseamnã cãDumnezeu s-a unit cu noi ºi ne-a dat nouã dinputerea ºi din lucrarea lui (p. 93). Nu putem sãnu menþionãm aici cã focul a fost simbolul pecare l-au întrebuinþat cei mai mulþi dintremisticii ortodocºi pentru a ilustra Dumnezeirea,care se amestecã cu lucrurile, fãrã ca totuºi sã seconfunde.

Prescura e fãcutã în patru colþuri, pentru cãIisus Hristos a fost om cu totul desãvârºit,alcãtuit din suflet ºi din cele patru stihii. Cuacest prilej, Sf. Simeon face o minuþioasã criticãa abaterilor catolice. Aceºtia fac prescurarotundã, spunând cã Dumnezeirea e fãrã începutºi fãrã sfârºit, ar simboliza, deci, eternitatea LuiDumnezeu. Punctul de vedere ortodox însã eîntemeiat pe faptul cã noi raportãm totul nu laDumnezeu ca transcendenþã purã, ci la Cuvântulîntrupat. Noi simbolizãm eternitatea Lui prinsemnul rotund fãcut în colþuri cu prestolnicul,dar nu uitãm omenitatea lui. Dacã am uitaomenitatea, cum fac catolicii, am da justificareereticilor, care spun cã a pãtimit numaidumnezeirea lui Hristos. Întrucât însã cele douãfiri au fost prezente la patimã, prescura trebuiesã simbolizeze pe Dumnezeu întrupat (p. 94).

Sfântul Simeon se ocupã, apoi, cu justificareapunctului de vedere ortodox asupra naturii pâiniipentru jertfã, în comparaþie cu punctul de vederecatolic. Catolicii îºi întemeiazã rãtãcirea pe ofalsã interpretare a unor cuvinte ale Sf. ApostolPavel, prin care el spune cã sã prãznuim nu înaluatul cel vechi, ci în azimile curãþiei ºi aleadevãrului. Aceste cuvinte, însã, au fost rostitecu prilejul excluderii incestuosului din Corint ºise raportau la ordinea moralã, nu la ordinealiturgicã; în niciun caz, ele nu pot fi aplicate lasãvârºirea sfintei jertfe (p. 95). Temeiurilescripturistice ale ortodocºilor pentru justificareapâinii dospite se bucurã, în schimb, de ointerpretare justã. Astfel, Mântuitorul aasemãnat împãrãþia cerului cu aluatul; oîmpãrãþie a cerului realizatã prin dospireatuturor în Hristos. Pe de altã parte, azima eranumai în legea veche ºi era, ca ºi aceasta, numaiumbrã a celor viitoare. Melchisedec, însã,prototip al preoþiei Mântuitorului, a adus pâinedospitã ºi vin, preînchipuind jertfa aºa cum ea eînþeleasã ºi practicatã de ortodocºi. În afarã deacestea, Cina cea de tainã nu a fost fãcutã înziua azimilor, ci mai înainte. Hristos n-a sãvârºitPaºtele iudaic, ci pe al sãu. Pentru ilustrareaacestui adevãr, Sf. Simeon aduce numaroasecitate din Noul Testament. Din ansamblulargumentãrii sale nu lipseºte nici observaþia cãpe masa Cinei era ºi blid, acela în care întinseseIuda, obiect care nu putea fi la un Paºte iudeu,întrucât legea veche poruncea ca totul sã fiefript, nu fiert cu apã (p. 97).

Cu privire la celelalte douã elementeeuharistice, apa ºi vinul, Sf. Simeon [îi] criticã peereticii hidroparastaþi, care întrebuinþau numaiapã, ºi pe armeni, care pun în potir numai vin;el aduce argumente din Sf. Scripturã ºi din Sf.Tradiþie, invocând cu osebire autoritateaSinodului al II-lea ecumenic din Constantinopol,care a rânduit reguli liturgice (p. 97-99).

Demnã de reþinut este ºi observaþia SfântuluiSimeon cã miridele, prin actul sfinþirii, nu seschimbã nici în trupul Domnului, nici întrupurile sfinþilor, ci ele sunt numai daruri,primare ºi jertfe prin pâine; dar ele se sfinþescprin sfinþenia Agneþului (p. 100). Dacã nevoia o

cere, la Proscomidie pot fi mai multe potire, darsunt socotite ca fiind numai nume (p. 101).

Sf. Simeon mai face ºi unele menþiuni asupraunor elemente ºi acte cultice pe care le-am puteasocoti de amãnunt, dar care nu sunt lipsite deimportanþã practicã. Astfel, tãmâia, careînseamnã chipul Duhului, darul Duhului Sfânt ºicinstirea lui Dumnezeu (p. 101), seîntrebuinþeazã dupã o anumitã rânduialã:tãmâierea trebuie sã înceapã de la jertfelnic ºi sãse sfârºeascã tot acolo, cãci acolo e începutul ºisfârºitul. Cu privire la tãmâierea în prezenþaarhiereului, autorul sfânt face o precizare careare un interes practic mai cu seamã pentrudiaconi; aceºtia ajung, deseori, la controversedacã, dupã ce arhiereul binecuvânteazã tãmâia,trebuie cãdit imediat el sau mai întâi icoanele,respectiv prestolul. Sf. Simeon noteazã cã, dupãce arhiereul binecuvânteazã tãmâia, trebuiesccãdite mai întâiu prestolul ºi icoanele, ºi dupãaceea arhiereul, la timpul rânduit (p. 102).

E necesar sã mai menþionãm ºi o altãprecizare a Sf. Simeon în legãturã cu pomenirea,la proscomidie; ºi e demnã de reþinut pentru cã,în zilele noastre, sunt unele biserici ºi chiarmãnãstiri unde se practicã obiceiul ca ºi diaconiisã pomeneascã, pentru economie de timp. Sf.Simeon însã aminteºte cã diaconii fac pomenirenumai prin preoþi, cãci ei nu pot sã pomeneascã,de vreme ce nu au darul de a proscomidi luiDumnezeu, fiind numai slugi ºi având numaivrednicia slujirii (p. 102).

Privitã în ansamblul ei, concepþia SfântuluiSimeon Tesaloniceanul asupra Liturghiei secaracterizeazã prin urmãtoarele:

1. Fenomenul liturgic este participareasimultanã a ierarhiei cereºti ºi a celei bisericeºtila jertfa de mulþumire ºi laudã;

2. Pentru ca ºi Liturghia nevãzutã, îngereascã,sã fie accesibilã putinþei noastre de înþelegere,noi recurgem la simboale mistice adecvate;

3. Pentru ca sã putem participa cât maidesãvârºit la jertfa realã ce se aduce, neîncadrãm în perspectiva temporalã cu ajutorulsimboalelor raportate la acte istorice din viaþaMântuitorului.

* Titlul exact, reprodus dupã foaia de titlu:Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului,Tractat asupra tutulor dogmelor credinþei noastreortodoxe, dupã adevãratele principie puse deDomnul nostru Iisus Hristos ºi urmaºii Sãi.Retipãritã dupã originala traducþie din limbaelenã, cu data 1765, ºi îndreptatã în stil pealocurea, în zilele Preaînãlþatului domn alPrincipatelor Unite Române Alexandru Ioan I, cubinecuvântarea Înalt Preasfinþitului Arhiepiscopºi Mitropolit al Ungro-Vlahiei ºi Primat alRomâniei, D.D. Nifon, de Toma Teodorescu. Cuînsemnat ajutor al Cuvioºiei sale pãrintelui Isaia,ostenitoru[l] chinoviii române din Sf. MunteAton, 1865, Bucureºti, Tipografia TomaTeodorescu. În citate, au fost, tacit, îndreptatecâteva lecþiuni greºite.

!

„„JJooiiaa dduullccee”” aa ppiiccttuurriiii……**

Privind, cu strângere de inimã, epidemiamulticolorã, molipsitoare în superficia ei,prin care persoane lipsite de antidotul

prostiei se fãlesc pe Facebook, arborându-ºi cuostentaþie indigestã chipul „selfie” acompaniat dereþete „super” de mâncãruri italieneºti, în peisajulrarefiat de culturã al Veneþiei istorice, mã gândescla moartea „falnicei Veneþii” ºi la „viaþa de apoi”a acelui artist român din Cluj care a reuºit prinarta sa „dezlegarea” la picturã. Acum, la începutde an, în timpul desfãºurãrii Festivalului de laVeneþia, pictorul Corneliu Brudaºcu etaleazã de laînãlþimea vârstei sale (78 ani) „copacul fructelorgrase” al operei sale (Joia „dulce” a Veneþiei ºidata naºterii autorului!) pe care nu doar discreþiaabsolutã a cutezanþei sale îl aºazã în categoriamarilor maeºtri. Cu sentimentul unei imensegratuitãþi, cred cã exersez un stagiu oracularcrispat, la urma urmei, un exerciþiu de „klevertravel” aventurist, inoportun, ineficace„cãlãtorind” virtual prin opera sa integrã,multiplã, generatoare de sensuri, imposibil dedecriptat de cãtre „cei cu ochii închiºi” care seîncãpãþâneazã sã-ºi etaleze vanitos siluetele lividepe „zidul” invadat de gumilasticul fetid alignoranþei, acoperind, ca un blestem apocaliptic,sufletele noastre ºi ecranul inert al monitorului.

UUnn ppiiccttoorr îînnzzeessttrraatt ccuu ““oocchhiiuull mmiinnþþiiii””

Vorbind despre un pictor se cade sã ne între-bãm ce rost ar mai avea mintea sa fãrã ochi ? Arfi prea simplu sã recunoaºtem cã ºi ochiul faceparte din mintea omeneascã ! Cã el este o prelun-gire al acesteia în contact cu natura. Cã ochiuleste o „formã a inteligenþei optice” care face posi-bilã „înþelepciunea” pictorului. Ce s-ar face pic-torul fãrã înþelepciune? Ar rãmâne un„explorator” anost ºi ineficace al realitãþii dinafaratrupului, producând mereu „episoade”, nãscocirisubsecvente ale lumii ireductibile prin multiplicarede cãtre „fraþii noºtri care vãd”(Paul Eluard). N-arºti artistul sã extragã ºi sã formuleze discursul luiartistic a-cuplat „inteligenþei” naturii. N-ar putea fi„filozof” ºi, cu atât mai puþin, „poet ”, „savant ”,„creator”...ºi atâtea alte moduri al conºtiinþeiumane de-a exploata inteligent natura inepuiz-abilã. Experienþa lui senzorialã devine calitativ oformã ontologicã a dotãrii lui intelectuale. Dar,pentru aceasta, artistul trebuie sã rãmânã... „uncopil” cu „o inteligenþã vie” în forma ei purã!Trebuie sã ne întoarcem mereu la aceastã vârstã ainteligenþei perceptuale, fãrã de care nu putemaccede la cunoaºterea sensibilã. Fãrã ea ajungemprea repede la starea omului „matur”, oportunist,interesat, iar inteligenþa noastrã ar decãdea laforma ei primitivã de adaptabilitate ºi auto-pro-tecþie interesatã a propriei vieþi sau, mai rãu, la osimplã cecitate vanitoasã. Existã un risc major înaceasta: revoluþia mimeticã a omului înaintândspre perfecþiune ar atinge mereu prin imitarestarea travestiului genetic prin care gândacul iaforma frunzei pe care se aºeazã iar ºarpele pare oprelungire a ramurii de arbust pe care se sprijinã!Aceasta explicã diversitatea coerentã a lumii bio-

logice, structura ei materialã, inteligenþa ei ascun-sã, iar arta nu ar fi decât o închipuire a ei.

LLuummiinnaa ººii îînnttuunneerriiccuull ......vviinn ddiinn ttaabblloouu

Lumina ca ºi întunericul care fac posibilãcunoaºterea, nu sunt decât forme de existenþã alelumii perceptuale ºi fac posibilã cunoaºterea prinpercepþii (o altã formã de cunoaºtere decît cea aunei inteligenþe raþionale ascunse în intunericulscorburii/ minþii ). Aceastã cunoaºtere esterevelatoare, iniþiaticã ºi misterioasã pentru cã nuse bazeazã decât pe „presupuneri” ºi „bãnuieli”,fiind o plãsmuire a minþilor sensibile, lipsite desuperioritatea declamativã a retoricii saurezolutivã a „uneltei vãzului” Pentru a existatrebuie sã vezi „înþelept”. Adicã, sã ...auzi înprejma ta zgomotul dogit al hârdaielor care seagitã, învãlmãºindu-se sã prindã stropii dinstrãlucirea magicã a lumii? Lumina, ca ºi apa saumercurul au „geniul” exasperant de-a „se vãrsa”,împrãºtiindu-se liber pe cuprinderea planã a vieþii,cãzând atât de uºor în capcana oricãrorrecipiente; ºi, tot atât de uºor, evadând din ele,când acestea se rãstoarnã! Priveºte-i pe cei caredeschid cu aplauze teatrele de simulacre, alergândbesmetici sã rupã de la tine miracolul-spectacol allumii.

Spune Ecleziastul: „Mi-am pus inima sãcunosc înþelepciunea, ºi sã cunosc prostia ºinebunia. Dar am înþeles cã ºi aceasta este goanãdupã vânt. Cãci unde este înþelepciune este ºimult necaz, ºi cine ºtie multe are ºi multãdurere”.

Gloria vine pe nesimþite! ªi, ne pãrãseºte lafel! Preocupat doar de arta lui, Corneliu Brudaºcui-a întors spatele ori de câte ori aceasta îi adulme-ca urma. Prins „hipnotic” de vraja propriei operei-a preferat „zeitãþii” nãzuroase ºi excesive înseveritatea ei, aventura adulterinã cu propria saoperã. Oricât de banal ar suna astãzi un elogiuadus propriului amor spiritual decât servituþiiindigeste a unei cãsãtorii de convenienþã în ter-menii succesului matrimonial. Acolo, unde „legeapãrþilor” se aplicã, se aplicã ºi „legea întregului “.

PPaattiimmaa ssiinneelluuii mmaaii pprreessuuss ddee gglloorriiaa aallttoorraa

Un „dar”, urmat de o virgulã, cãzând ca osecure, a „decapitat” mereu orice tentativã de „a-lîmperechea” pe artist cu arta realismului socialist,cu alte subterfugii blazonate cu simbolurilebãþoase ale secerii ºi ciocanului. „Intimismul” sãufunciar respingea cu o timiditate irepresibilã„certitudinile” apodictice purtate din gurã în gurã,agitatoric, fãcând din el un personaj hãituit,excedat de „grija” altora pentru propria sa operã.A nu se înþelege cã drumul sãu n-a resimþitcrispãrile aspre ale lumii în care a trãit: a statmereu la „umbra fetelor în floare”, pictândpetalele gracile ale florilor din pânzele luchianeºti,pânã când, deodatã, s-a lãsat pãtruns de adiereaunei morþi neaºteptate: florile sale ºi-au pierdutexuberanþa viului, calofilia strãlucitoare s-aestompat, tulpinile s-au încovoiat, s-au rupt,petalele s-au ofilit ºi s-au scuturat. Îndesate în

sacul de polietilenã, ca un reziduu alevenimentului consumat, „compost” fertil, strânsde pe mormântul unde au fost aºezate deomagiatori, ultima lor respiraþie condensându-seca un abur mortal pe pereþii interiori aiconþinutului.

Tinereþea lui n-a prea „rimat” cu tinereþeaepocii ºi nici cu avânturile ei revoluþionare, omul„prins” în zidãria paradigmaticã a vremii a supor-tat supliciul unei controverse din care a ieºit vic-torios, punând mereu în faþã alegoria fundamen-talã a unui adevãr moral: libertatea este singuraformã memorabilã a vieþii artistului. De aceea aplecat mai departe, prin „secoli de istorie” spre oartã ce trebuia sã rezume valoarea ei dintâi, ceagenericã.

ÎÎnnaappooii llaa ttrraaddiiþþiiaa ddee aatteelliieerr aa ppiiccttuurriiii eeuurrooppeennee

A ocolit reþetele de paletã recomandate de pic-torii „ultimei” modernitãþi, preferând „orânduialavechilor” potrivit cãror suprapunerile de pigmentale tonurilor pornesc de la „lumini” pentru caultimile straturi sã le compunã din „umbre” iar,„adâncimile” alcãtuiesc „transparenþe” care atingluminozitatea vibratã a glasurilor, întocmai pre-cum procedau artiºtii secolului de aur al picturiiveneþiene (Tiþian, Tintoretto, Veronese, Giorgione,cei din familia Bellini din secolele al XV-lea ºi sec-olul al XVI-lea) sau spaniole (Velasquez) atingândîn manierismul veneþian o precizie a tuºelor, ovarietate a culorilor care va descoperi ceea ce, maitârziu, se va numi tuºa de sintezã luminã/culoare, depãºind prin virtuozitate tectonicaliniarã a desenului prevalentã la maeºtrii florenti-ni. Folosind „noutatea” aplicãrii prin armonieasocierea complementarelor a descoperit o nouãstrãlucire ºi preþiozitate a suprafeþelor care exaltãluminozitatea tonurilor dar ºi atmosfera care „col-oreazã” realitatea. În speþã, întoarcerea la acestereþete ale tabloului de atelier construieºte o „ilu-minare” artificialã a pânzei, abstracþie fãcând de„cuceririle” mai târzii ale plain-airismului carefolosea pânã la exasperare tonul local, fragmen-tând intensitãþile tentelor prin lumini ºi umbredin dorinþa de-a surprinde inefabilul clipei, instan-taneul fotografic. Prin abilitatea sa de-a redaatmosfera „de atelier” cu efecte cãutate de luminãdirijatã dã pânzei adâncimi nebãnuite ºi încarcãtabloul cu preþiozitatea scintilantã ºi misterioasã a

18 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Corneliu Brudaºcu - 78„Dezlegarea” la picturã

plastica

Vasile Radu

19TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

unei poetici desãvârºite, reþetã de succes, devenitãmodelul scolastic „de geniu” al profesorilor la aca-demia munchenezã de artã. Pentru Brudaºcu„subiectul” tabloului nu înseamnã prea mult.„Descrierea” tabloului este irelevantã, preferândpreþiozitãþii literare a subiectului expresivitateadramaticã a muncii artistului în “tablouri de gen”în care personajele sunt pretexte pentru a etalaforme virtuoase ale desenului care extrag treptat,prin luminã, formele din penumbrã. Excelenta samanualitate îl elibereazã pe artist de tiraniamijloacelor, lãsându-l sã foloseascã pensula saprodigioasã. Sugerând cã „adevãrul” este ocultat,ascuns de penumbrele „moi” ale glasiului exersatvirtuos. Dacã la vechii veneþieni subiectul mito-logic avea exigenþa transmiterii unei învãþãturietice la Brudaºcu subiectul artistic se miºcã într-ozonã a amoralitãþii, artistul acþionând „torenþial”,într-o transã expresivã în care nimic nu este pre-conceput, predestinat. Pictura sa începe ºi sesfârºeºte cu un asediu al pânzei prin care aºeazã,într-o ordine aleatorie, impulsivitãþile ºi reacþiileemoþionale de moment, strunite totuºi de apli-carea unor canoane stilistice care, prin extremalor folosinþã, au devenit a doua naturã a arteisale.

ÎÎnnttrree „aa vveeddeeaa”” ººii „aa ssppuunnee””

Ar fi prea puþin sã reducem arta lui CorneliuBrudaºcu la manifestarea unui simplu impulsexterior rezultat din percepþia lumii înconjurã-toare; o „reproducere” senzorialã, circumstanþialãa naturii existente în afara omului, exersatã printr-o practicã a „simþurilor” ºi, în primul rând, prinexersarea vãzului. „A vedea” ºi „a supune” priviriialtora ceea ce vede artistul nu explicã valul desimpatie imediatã, aderenþa afectivã a fiecãruiprivitor la manierã (tehne) ºi emoþia afectivã,caldã, pe care o rãspândeºte opera sa în faþaochilor noºtri. Ceea ce amplificã gradul de „sim-patie” ºi aderenþã empaticã („empatie”, tot oformã de „abstracþie”- cum ar spune Worringer)asupra noastrã este tocmai percepþia neclarã, prac-tica „orficã”, oscilantã ºi ambiguã prin care dis-cursul plastic se desfãºoarã sub ochii noºtrii,creînd impresia de nesiguranþã perceptivã, vibraþiaopticã nesigurã, „înceþoºatã”, percepþia lumii dindosul unor ochelari”aburiþi” care spun cevadespre starea de excitaþie senzorialã, subiectivã,care constituie chintesenþa comunicãrii, combustiainternã a desfãºurãrii actului de creaþie ºi nu datulobiectiv, restituit în termenii convenþionali ailumii care face subiectul discursului plastic.Aceastã poziþionare a artistului la jumãtatea dis-tanþei între el însuºi, lumea înconjurãtoare ºi priv-itor consolideazã impresia unei comunicãri tri-adice care se poticneºte în reverberaþiile realului,inerþiile subiective ale autorului ºi necesitãþiileexplicite ale comunicãrii ºi îl lasã pe privitor sãînainteze precaut, pipãind cu ochii substanþiali-tatea lumii ascunse, estompate, prin „sfumato”dându-ne sentimentul cã face parte din operã, darnu-i percepe toate pericolele ºi adâncimile,miºcãrile ei subtextuale, flexibilitatea, suflul viu-lui, procesele inerente care le acoperã, le ocul-teazã crusta vizualitãþii. Relaþia noastrã cu opera,deºi se petrece în termenii concretitudinii vizuale,este stângace ºi întâmplãtoare, fiind condusã deun artist care este marcat de timiditãþi, nesigur,nevertebrat de „concetti”-ul compoziþional, pe undrum fãrã marcaje iniþiatice produse de vertijulunor stãri ºi mai puþin explicite decât de con-venþiile ferme ale reprezentãrii plastice comune,realiste.

UUnn ppoorrttrreett aall aarrttiissttuulluuii......

Portretul „interior” al artistului are numeroasecalitãþi generice. Nu avem, însã, de-a face custatura sa publicã, consumatã în termenii uneijudecãþi formale, superficialã, deformatã printr-unexces de mondenitate, venind mai ales din parteaacelora neînzestraþi suficient cu capacitãþile intro-spective necesare pentru „a îngurgita” chintesenþasa originalã. Corneliu Brudaºcu este un fel de„esenþã exoticã” retractilã care exerseazã mereuartificiul „ascunderii” de proprii sãi „urmãritori”,excelând nu prin subterfugiul dinamic al fugii ci,prin capacitatea lui miraculoasã de-a se „face una”cu mediul în care se miºcã, împrumutându-i cal-itãþile, cultivând iluzia ºi reflecþiile fantomatice pecare i le oferã excelenta cunoaºtere sensibilã încare îºi desfãºoarã existenþa. Însuºirea blândeþiisale proverbiale îl face lipsit de brutalitatealacomã a „speciilor de paradã”, având acele mirac-uloase calitãþi pe care adeseori le foloseºte omul„superior” în competiþie cu forþa brutã.„Intimismul” artei sale este unul profund ºi inde-structibil, este înarmat cu profunde ºi rafinate vir-tuozitãþi, cu abilitãþi mãiastre cum ar fi „capcanailuzionistã” folositã nu pentru „a prinde” ºi „aucide” ci, pentru a evada de sub presiunea con-tondentã a unei realitãþii existente dupã principiulvânãtorilor sagace care se strecoarã sub „blana”victimei (privitorul). Nu ºtiu ca, vreodatã, pictorulsã fi abuzat de vre-o îndrãznealã atât de mareîncât sã-ºi cultive „fragilele” sale calitãþi de „con-dotier” pentru cã nu are nimic vulgar, grosolan ºilacom, militãros. Nu se comparã cu ceilalþi, nuface strategii rãzboinice ºi, în definitiv, are calitãþimult mai preþioase pe care nu ar meritã sã le peri-cliteze în competiþie cu alþii. Dar, a vedea prinarta sa un „trecut” abia schiþat, printr-o gesticãinocentã ºi confuzã, un artist de facturã „pop”înseamnã a confunda aventura de la „balulbobocilor” cu discursul de primire în Academie.Artistul ºi-a cultivat întotdeauna o individualitateonestã, deºi a aparþinut la un moment dat acelui„grup” de creatori clujeni care în timpul comunis-mului au fost autorii unei rezistenþe istorice, fiindpromotorii unei atitudini mai rãzboinice, maivehement anti-calofile, anti - realiste faþã de artaoficialã a epocii, dupã anii 1965. Prin douãancore profunde se poate pãtrunde în lumeaabisurilor sale : esoterismul – o chintesenþã struc-turalã de experienþã ocultã-teorie (nemãrturisitã !),doctrinã, tehnicã ºi procedeu ºi expresia simbol-icã, de ordin metafizic care dau artei sale oaparenþã iniþiaticã. Cea de-a doua decurge dintr-un„ocultism” sui-generis care exaltã practica „mag-icã” a picturii fãrã a atinge zonele paranormal-itãþii. În primul rând, lumina ºi intunericul aufuncþii magice în pictura sa alcãtuind canavauaunui discurs formal alcãtuit nu din cuvinte,rãspunzând unor exigenþe retorice þinînd de mor-fologia ºi sintaxa discursului literar ci, din tuºe deculoare, din asocieri de tente ºi amestecuri detonuri capabile sã punã în valoare „urma” pen-sulei – instrumentul „vorbirii” plastice prin exer-ciþiul temperamental – adicã ceea ce iniþiaþiinumesc „textura expresivã” rezultatã din gesticu-laþia mâinii artistului care se desfãºoarã pe pânzã.Pictura sa rezumã în sine un ansamblu de tehnici,materiale, procedee, pigmenþi materiali, medii desolubilizare ºi amestec care formeazã expresiaautosuficientã, poematicã care definesc amprentapersonalã, unind ceea ce este vizibil, tangibil ºimaterial cu ceea ce este ecoul imperceptibil,boarea, exuberanþã tranzitivã a miºcãriilor sensi-bile ale luminii ºi umbrei , trãirile bulversate desenzaþii tactile ºi materialitatea virtualã în cea mai„finisatã” retoricã a sensibilitãþii.

„„DDeezzlleeggaarreeaa”” llaa ppiiccttuurrãã

Pictura sa este o redeºteptare a simþurilor înpreajma primãverii. Este redeºteptarea umanitãþiiºi trezirea la viaþã din somnul traumatic sub stihi-ile iernii. Ea corespunde unei cosmicitãþi eterne,repetabile în termeni renaºterii sãrbãtorite de ca-lendar sub instinctul vital al speciilor- pornind dela misterele antice-sãrbãtori ale anotimpurilorlumii greceºti eleusine sau dionisiace. ªi, din acestpunct de vedere, ea se constituie ca un ecoulesenþial al lumii mediteraniene, „arse”de fibrilaþi-ile reci ale climei Europei septentrionale. Arta sacontinuã, dincolo de ºcoalã, curente, filiaþii, fiind,în termeni pascali, nesaþul „dezlegãrii la picturã”

Sãrbãtoarea reînvierii naturii îºi are uncorespondent creºtin în axionul din Joia Mare –„Joia dulce” – simbolizând „Cina cea de tainã”,ultima întâlnire cripticã a Ucenicilor cuÎnvãþãtorul lor („Din ospãþul stãpânului ºi dinmasa cea nemuritoare, veniþi, credincioºilor, la locînalt, cu gânduri înalte, sã ne îndulcim”) Picturaeuropeanã veche a formulat timp de secolearhetipul iconografic al acestei serbãri în „Cina...”ale cãrei imagini le regãsim în lãcaºele de cult ºitoate casele creºtinilor. Aceastã pictura a fost, de-alungul timpului, piatra de încercare a mãiestrieiartistice, oferind în limite canonice, întreagadezinvolturã artisticã ºi excelenþã profesionalã aleartiºtilor. Ca un adevãrat creator de ºcoalãartisticã, Cornel Brudaºcu a fãcut din arta sa unexpozeu al desfãtãrii picturale ºi al libertãþiicreaþiei, oferind-o publicului ºi ucenicilor sãu.Toatã arta sa se revendicã din aceastã temãgenericã – incluzând filozofia – a artei europene,trezind aspiraþia fiecãruia dintre noi de-a avea încasa sa un astfel de echivalent profan al picturiibibilce, o chintesenþã a exprimãrii meºteºuguluipictural ºi respiraþie a cosmosului prin om.

!

Corneliu Brudaºcu Tors de bãrbat, u/p, 33 x 29 cm

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Nãscutã la Constanþa, Carmencita Brojboiu estescenografa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj din 2006,fiind totodatã graficianã, membrã atât a UNITER, cât ºi aUniunii Artiºtilor Plastici din România. A realizatscenografia celor mai de succes spectacole din ultmii anide la TMSC, Unchiul Vanea, Trei surori, Strigãte ºiºoapte, dar are totodatã în portofoliu colaborãri impor-tante în Anglia, Grecia, Cehia, Serbia ºi alte instituþiiteatrale din România. În stagiunea 2009-2010 a obþinut onominalizare la Premiul Masca de Aur din Rusia, pentruscenografia spectacolului Unchiul Vanea, de A.P. Cehov,regizat de Andrei ªerban la Teatrul Alexandrinski (SanktPetersburg).

OOvviiddiiuu CCoorrnneeaa:: - Cum se construieºte relaþia dintreregizor ºi scenograf, þinând cont cã deºi echipa derealizatori include mai mulþi creatori, unii foartecunoscuþi pe segmentul lor, regizorul este cel care iesecel mai frecvent în prim-plan?

CCaarrmmeenncciittaa BBrroojjbbooiiuu:: - Diferã de la caz la caz, înfuncþie ºi de regizor ºi de proiectul la care se lucreazã.Când existã o colaborare mai lungã între cei doi - euam astfel de exemple de colaborare - se stabileºte ºi unfel de prietenie. E foarte importantã echipa, iar pentrumine echipã înseamnã tipul acesta de colaborare petermen mai lung. Aºa cum a fost cu Mona Chirilã, cucare am lucrat împreunã multe spectacole în decurs deani, cum e cu Tompa Gábor, Andrei ªerban ºi cuYannis Margaritis. E ca într-o relaþie de prietenie, maiîntâi ne cunoaºtem, fiecare vrea sã îl impresioneze pecelãlalt, însã dupã ce treci sã construieºti efectiv, abiaatunci cunoºti omul. De multe ori lucrurile vin de lasine când existã echipa asta pe termen mai lung,pentru cã ne cunoaºtem. Cu Tompa Gábor nici nuprea vorbim foarte mult despre spectacol, pentru cãoarecum simþim într-o anumitã direcþie. De aceearegizorii îºi fac o echipã cu care lucreazã, de asta cuMona fãceam mereu împreunã spectacolele, pentru cãexista un limbaj comun, care viza modul în care teapropiai de spectacol. Cum e limbajul comun cuTompa, cu Andrei. Astea sunt cazurile excepþionale.Cel care vine cu propunerea spectacolului este desigur,în mod general, regizorul.

Când existã o echipã pe termen lung poate sã vinã

o propunere ºi din partea altui membru al echipei,compozitorul, spre exemplu, sã zicã „mie mi-ar placesã facem un anumit spectacol, am o idee”, sauscenograful sã zicã „am vãzut o imagine, o expoziþie,am fãcut o fotografie ºi asta simt cã s-ar potrivi laspectacol”. Din experienþa mea, vorbesc strict dinperspectiva mea, existã ºi posibilitatea asta, dar e mairarã. Dupã cum a declarat Gábor Tompa, referitor laspectacolul Leonida Gem Session cã într-o discuþiecomunã în perioada când lucram la Praga, împreunãcu Edi Stürmer ºi Vasile ªirli, Vasile ªirli a zis „de cenu vrei sã faci Leonida în limba românã”. Asta totpentru cã existã o echipã, o prietenie ºi ºtii cã gândulpe care tu îl transmiþi este percutat într-un anumit felde cãtre celãlalt, înþelege ce vrei sã spui.

Existã cealaltã direcþie, cu regizori cu care faci unulsau douã spectacole. Sunt situaþii „extreme”, ca de laMatthias Langhoff, care vrea sã controleze tot, inclusivfirul de iarbã care se pune pe scenã. Este desigur oexperienþã sã lucrezi cu el, este un regizor foarteimportant, face ºi scenografii, are o experienþãextraordinarã, reprezintã o istorie ambulantã ateatrului, dar nu ai prea multã multã libertate demiºcare. Cu toate cã el îþi declarã cã te lasã sã temiºti, dar poþi sã te miºti „de aici pânã aici”.

- Unul din cele mai recente proiecte în care aþi fostimplicatã este Mein Kampf, regizat de AlexandruDabija, spectacol care se bucurã deja de apreciereacriticii. Cum a fost experienþa aceasta, aþi mai lucratanterior cu domnul Dabija?

- Nu. Am citit textul, i-am trimis câteva imagini,pornind de la cerinþele teatrului de a face ceva care sãse poatã executa în atelierele teatrului.

- Aºadar dincolo de relaþia cu regizorul, mai apareºi o presiune economicã asupra scenografului...

- Scenograful - nu fac pe victima, regizorul esteoricum supus constrângerilor economice pentru cã lael ajung toate neputinþele, din toate direcþiile - este celmai supus presiunilor economice, pentru cã lucreazãcu foarte multe departamente. Existã niºte limite

financiare în care te poþi miºca.

- De unde aþi pornit cu ideea scenograficã la MeinKampf?

- Pânã la urmã toate informaþiile se aºeazã în inte-rior ºi nici nu ºti de unde îþi vine. Poate cã vãzusemînainte Grand Hotel Budapest, poate cã era perioadaîn care eram foarte preocupatã de Jugendstil. Cert estecã la un moment dat i-am spus domnului Dabija: „cear fi dacã am plasa acþiunea într-o piscinã dezafectatã,un bazin, un soi de baie comunã?”. I-a plãcut ideea.Pur ºi simplu i-am fãcut desenele. Singurul lucru lacare a þinut a fost ca la final sã se deschidã decorul casã vedem biblioteca.

- Aþi fost aºadar cumva iniþiatoarea conceptuluivizual final?

- Într-un fel da, pentru cã poþi sã iniþiezi, dar textule ãsta, datele sunt acestea. E clar cã nu poþi sã faciMein Kampf într-un stil modern, cum se facePescãruºul, cum faci Cehov ºi Shakespeare ºi îiîmbrãcãm în blugi. Nu poþi.

- Cum se naºte în mintea unui scenograf ideea pecare în cele din urmã spectatorul o vede materializatãpe scenã?

- Uneori se naºte dupã multe cãutãri ºidocumentare. Alteori... Eu simt, într-un fel, nu e unsistem foarte clar, riguros. Am pe computer zeci, sutede imagini, e un motoraº care tot timpul funcþioneazã.Chiar dacã sunt aici la laptop, caut informaþii, cãrþi,citesc, merg pe stradã sau alerg prin parc. Eu simt,simt pur ºi simplu cã vin niºte lucruri, simt când nu ecorect ºi simt când e direcþia bunã.

La Leonce ºi Lena, spre exemplu. Tompa Gábormi-a povestit cã a avut un vis. A zis cã vrea sã facãLeonce ºi Lena ºi mi-a povestit visul lui. Chiar declarãîntr-un interviu, foarte frumos, cã e singurul spectacolcare i-a întrunit... visul. Mi-a povestit visul lui, cupersonajele acestea rococo, baroce, care intrau într-unatelier de reparaþii. Asta era înainte de a pleca el înAmerica. I-am fãcut niºte schiþe, i-am trimis ºimacheta, fotografia machetei. Când ne-am reîntâlnit,el a revenit la Bucureºti, la Festivalul Naþional deTeatru ºi se reconstituia decorul spectacolului laBucureºti, la ateliere. Decorul era deja construit, pus,mai aveam de fãcut doar niºte accente la picturile depe pereþi. A mers acolo, a intrat în halã, decorul erapictat ºi a avut o reacþie de genul: „Ce e asta...? Eextraordinar”. „E visul tãu. Ai visat ºi am fãcut”, amzis.

Pe de altã parte, tot cu Tompa, la Medeea... Amplecat de aici la Novi Sad; aveam în maºinã machetã,schiþe, totul în detaliu ºi urma sã intrãm în lucru,timp de o sãptãmânã sau zece zile, cu textul înromânã, englezã, maghiarã. Dar drumul nostru pânãacolo, am mai tot povestit despre el, a fost aproapeiniþiatic.

Când am plecat de aici, în ianuarie sau februarie,era o zãpadã teribilã. Am mers cu maºina, am rãtãcitdrumul, apoi ne-am întors. Ajungem în Timiºoara,unde era o lapoviþã ºi o ninsoare de nu vedeai nimic.Era în jurul orei patru, foarte aglomerat, ne aflam la ointersecþie ºi noi vroiam sã ajungem la graniþã. Oprimla trecerea de pietoni ºi era multã lume în intersecþie,pietoni care aºteptau sã trverseze. Iar eu îl întreb peun domn: „ne puteþi arãta drumul spre graniþã?”.Domnul se întoarce ºi era orb. Din toþi oamenii aceiaam ales un orb sã ne arate drumul. ªi cum am trecutgraniþa a început sã se întunece ºi de la graniþã pânãaproape de primul orãºel nu era þipenie de om, eratotul alb ºi plin de fazani uriaºi. Dacã vã povestescziceþi cã e o nãzãrire. Noi mergeam încet cu maºina ºiei stãteau în mijlocul drumului ºi întorceau capul,trebuia sã aºteptãm; eram noi în domeniul lor. La un

„Ceea ce fac mi-ar plãcea sã fieo parte din arta momentului”

de vorbã cu scenografa Carmencita Brojboiu

interviu

Carmencita Brojboiu, foto Cãlin Ilea

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

moment dat întâlnim o cãruþã, nu exista un om lângãcãruþa aia. Era o cãruþã cu doi cai, unul negru ºi unulalb, iar unul era cãzut jos, cred cã era mort, cu hamulatârnat... cu spaþiul acela care viscolea, Tarkovski,Fellini. Cu vremea aceea care viscolea, cu fazanii aceiagraºi ºi mari... Dupã aceea trecem de orãºel apare ofiinþã pe ºosea, era un poliþist. De câte ori ne-am dusºi ne-am întors de la Novi Sad dãdeam numai defazani în drumul nostru...

Am ajuns la repetiþii ºi dupã o sãptãmânã Gáborîmi spune: „ºtii ce? Vreau sã renunþ la text. ºi poaterenunþ ºi la decor...”. Am renunþat ºi la decor, amintrodus un personaj în plus, orbul, corul care eraalcãtuit din bãrbaþi care mereu se schimbau, ba eraubalerine, ba erau altceva. O nebunie a fost; un specta-col foarte premiat. Cred cã datoritã acestui drum pecare l-am avut transformarea s-a fãcut în direcþia astaºi am avut un orb, care nu exista, un fel de cãlãuzã...

- Chiar dacã ai pregãtit totul cu exactitate poateapãrea ceva care rãstoarnã oarecum perspectiva...

- Uneori da. Zilele acestea tot comunic cu GeorgeBanu, acum sunt foarte preocupatã de biblioteci, parcãnumai asta, articole cu biblioteci vãd, cã BibliotecaTehnicã din Iaºi e declaratã printre cele mai frumoasedin lume etc. El mi-a dat un citat dintr-un celebru regi-zor care a zis cã atunci când lucreazã la ceva e ca unmagnet, atrage. Când lucram cu Mona la Cãsãtoria,acum 13-14 ani, foarte frumos spectacol, toate perso-najele erau inspirate din Botero. I-am fãcut pe toþigraºi, dar în stilul lui Botero. În perioada aia numaioameni graºi vedeam... Cumva vezi lucrurile într-unanumit mod. De aia ziceam la mine cã eu mai multsimt.

- Aþi fost nominalizatã acum câþiva ani la unimportant premiu din Rusia, Masca de Aur, pentruspectacolul Unchiul Vanea realizat cu Andrei ªerban laSankt Petersburg. Tot în aceeaºi perioadã aþi fost no-minalizatã ºi pentru scenografia de la Leonce ºi Lena.Dincolo de aprecierea criticilor, apreciaþi perioadaaceea ca un vârf al creaþiei dumneavoastrã?

- Astea nici nu le gândeºti, nici nu le aºtepþi.Niciodatã nu lucrez la un spectacol gândindu-mã cã aºvrea neaparat sã fie premiat. Lucrez cât mai deschis ºionest la fiecare spectacol. Dacã se întâmplã ca unorasã le placã ºi sã intre într-un con de luminã ºi sã fienominalizate sigur cã eºti foarte bucuros, cã muncata, iatã, a fost observatã. Apoi e mai trist. Dupã aceeae ca ºi cum te-ai descãrcat, ai fost nominalizat, ceea cefaci oricum nu mai intrã pe acelaºi traseu. E cumvainegalã povestea asta, cã aceea a fost nominalizatã ºicealaltã nu ºi mã întreb „dar de ce, cã þin laspectacolul ãla?”. Atunci chiar a fost foarte frumos, cãau venit una dupã alta, chiar am putut sã merg laMoscova, am stat o sãptãmânã ºi am vãzut cum suntacolo apreciaþi artiºtii ºi cât de frumos a fost totevenimentul. La noi dureazã Gala UNITER ore în ºir.Acolo au terminat în douã ore ºi au nominalizãri dintoatã Rusia, la toate categoriile. Eu eram la teatru dedramã, pe scenã medie. Existau nominalizãri pentruscenã micã, medie, mare, la toate categoriile, teatru dedramã, musical etc. Au în acelaºi timp nominalizãri ºipentru operã, teatru de copii, de balet.

Totodatã era foarte clar, existau nominalizãri pen-tru scenografie, respectiv costume. La noi se dã pre-miu de scenografie, dar de fapt se dã numai pentrudecor. Dacã eºti în postura fericitã ca scenograf sã fifãcut ºi decorul ºi costumele ºi sã fii nominalizat, eperfect. Dar se întâmplã foarte des ca aceastã zonã acostumelor sã nici nu fie luatã în seamã. Asta e omare nedreptate. De exemplu când noi am luat cuUnchiul Vanea multe premii era nominalizat ºi Faust-ul lui Purcãrete de la Sibiu ºi acolo decorul erafãcut de Helmut Stürmer ºi costumele de Lia Manþoc.ªi în general partea de costume e foarte importantã înspectacol, nu poþi sã o anulezi.

- Din perspectiva spectatorului costumele pot fi

adeseori elemente care se remarcã într-o scenografie ºiîntr-un spectacol per ansamblu....

- Scenografia este imaginea unui spectacol. Pelângã lumini, coregrafie... Dar scenografia este ima-gine. Nu poþi sã decupezi din imagine... Sã ne referimla unul din ultimele spectacole, Vizita bãtrâneidoamne. Este decorul ºi toate personajele acelea, încostume. Decupezi personajele de acolo din costumeºi te uiþi numai la decor. Nu poþi sã faci asta. Practicîncã o problemã. Nu poþi sã ºtergi, cã nu existã, cãatunci ºtergi ºi actorii. Revenim astfel la începutul dis-cuþiei, la echipã, e foarte importantã echipa ºi colabo-rarea.

- Când vã simþiþi mai bine, când faceþi ºi decorulºi costumele, sau din contrã, atunci când colaboraþi cualtcineva pe unul dintre segmente?

- În general îmi place sã lucrez unitar, sã fac totul,îmi convine. Sigur cã munca e multã, când ai 200 decostume ºi mai ai ºi decor ºi timpul e atât de scurt,efortul e foarte mare. Ambele cazuri au avantajele lor.Acum fac decoruri la douã spectacole care urmeazã înproiectul teatrului. În cazul acesta regizorul esteliantul, dar între noi discutãm ce facem, aºa este ideal.Cu Helmut Stürmer, când s-a întâmplat sã fac cos-tumele când el fãcea decorul, comunicãm ºi discutãm,ne acordãm cumva cu imaginea finalã. Cum era cuTiti Ciupe. La o parte din spectacolele Monei aici laCluj eu fãceam costumele, el fãcea decorul ºi tot aºa,discutam cu el.

- Când faceþi numai costumele e vreun sentimentde frustrare, nu este totuºi prea puþin, în comparaþiecu a face decorul?

- Nu e mai puþin, când faci 200 de costume.Frustrarea vine în situaþia în care nu eºti parte dinproiect de la început, þi se dã deja un decor la careregizorul ºi scenograful au discutat, au lucrat ºi vii peparcurs. Asta se poate întâmpla când sunt din altãþarã, ei sunt de acolo ºi lucreazã. E puþin mai delicatdar pânã la urmã s-a rezolvat ºi o astfel de situaþie.

- În Hedda Gabler scenografia este dominatã deculoarea verde, iar în Strigãte ºi ºoapte de roºu. În cemãsurã a fost ideea dumnevoastrã sau a regizorului sãmergeþi pe o culoare predilectã?

- La Strigãte ºi ºoapte am pornit de la filmul luiBergman ºi acolo în interioare roºu era predominant.Am fãcut schiþe, machete, am tot discutat cu Andreiºi am ajuns la concluzia sã mergem pe predominantaaceasta de roºu. ªi el, Bergman, chiar explicã, în dis-cursul acela explicat pe hol, culoarea roºie ca burtaunui dragon. La Hedda Gabler am zis cã dupã ce amfãcut totul roºu sã mergem pe complementar, peverde. Verdele este o culoare care aduce calm ºi liniºte,dar aici e un verde foarte dur, pentru cã depinde ºi dematerial ºi e ca un fel de verde de fiere, de venin,culoarea veninului.

- Aveþi o culoare pe care preferaþi sã o utilizaþi îngeneral?

- Da, am. Mult timp, mai la începuturi, îmi plãceasã lucrez alb pe alb. Chiar am avut în Anglia douãspectacole alb pe alb. E foarte greu. De fiecare datãîmi place sã am puþin roºu. E viaþã, e un contrapunct,e ca un fel de ax. De exemplu în Vizita..., pe bandero-la aceea albã, pânã a veni asistenta de scenografie, amfãcut-o eu ºi mergea foarte bine, roºul în spaþiul acelamergea foarte bine. Ea fiind mai tânãrã zicea cã e preacomunist. „Dar stai puþin, nici nu dã rãu în lumeaasta ºi în societatea asta sã ai un roºu comunist”.Pentru cã societatea asta anunþa toate societãþile. Miechiar îmi place când apare chestia asta atât de brutalãla început, dupã aceea lucrurile devin foarte cenuºii. Eun contrapunct.

- Care sunt experienþele care v-au marcat cel maimult în evoluþia dumnevoastrã profesionalã ºi implicitcreativã?

- Cea mai mare surprizã pe care am avut-o a fostcând am concurat la ocuparea postului de scenograf.Am citit un anunþ la Mica Publicitate, ceea ce nu mis-a mai întâmplat. Nu am spus nimãnui, inclusiv dinfamilie, fetiþa era micã. M-am dus ºi am dat examen,unul foarte lung, a început dimineaþa ºi s-a terminatseara. Când am ajuns acasã, era în ianuarie, ai meisunau la urgenþã cã nu ºtiau ce e cu mine. Eu dãdeamexamen pentru scenograf. Vreo cinci sau ºase am fostpe acel post. Cea mai mare surprizã a fost când mi-am vãzut numele acolo. Renunþasem o perioadãdestul de lungã la ideea cã o sã ajung sã fac teatru ºibrusc am deschis un ziar ºi am citit acest anunþ, eramcumva un outsider, o oaie neagrã ºi am fost cel care acâºtigat. Era la Constanþa, la Teatrul Dramatic.

Dupã aceea faptul cã am fãcut atâþia ani echipã cuMona Chirilã, având o anumitã esteticã, fiind un omcare citea foarte mult ºi care avea preocupãri cumvaapropiate de ale mele; de asta am ºi rãmas sã lucrãmatât. La Constanþa, în teatrul de pãpuºi erau specialiºtide talie europeanã ºi acolo am învãþat cât de grea estemunca aceasta ºi cu câtã dãruire se poate face. Nu erarenunþarea asta, „merge ºi aºa”. Era cam ce gãsesc ºiaici la Teatrul Maghiar.

Dupã care a fost întâlnirea cu Tompa Gábor, cuAndrei ªerban, de la fiecare am învãþat câte ceva, lafel ºi de la alþi regizori.

O altã mare realizare pentru mine, ºi profesionalºi spiritual, a fost proiectul la care am muncit apro-ximativ opt ani, cât am lucrat cu Marea Britanie. Aufost douã spectacole, incluzând însã vizitele ºi schim-burile de experienþã. Am început cu workshop-uri, cudiscuþii, cu vizite, apoi a început lucrul la unspectacol, a avut loc spectacolul, turneul, dupã caream început lucrul la un nou spectacol ºi tot aºa. La eiacest proces este destul de elaborat ºi pus la punct. ªipe partea educativã am fãcut foarte multe workshop-uri cu tineri de colegiu ºi gimnaziu. În Marea Britanieerau colegii de dramã ºi am fãcut workshop-uri cu ei.A fost foarte foarte interesantã descoperirea acesteimari culturi, faptul cã am mers ºi am vãzut de laStonehenge la casa lui Thomas Hardy, a luiShakespeare, am vizionat multe spectacole de teatru,foarte diferite, expoziþii.

Am mai spus cã este foarte important pentrumine ca oriunde merg sã vãd ceea ce se întâmplã, artala momentul respectiv, nu numai muzeele celebre, cimuzeele de artã modernã, expoziþiile, ceea ce seîntâmplã în momentul respectiv. Acolo la Londra timpde trei luni repetam lângã Tate Modern Gallery ºi lapauza de prânz în loc sã merg sã mãnânc preferam sãmerg la Tate Modern ºi în Bookshop, stãteam în faþaunei lucrãri, în douã ore ºi îmi luam o cafea ºi un sucºi mã întorceam la lucru, era o „hranã”. Mult maibine mã simþeam decât dacã aº fi stat la cantinã ºi sãschimb vorbe cu colegii.

O altã experienþã aparte pentru mine a fost ceadin Grecia. Am fãcut opt spectacole acolo, faptul cãam întâlnit cultura aceea extraordinarã, faptul cã ammers ºi am vãzut spectacole la Epidaurus, am vãzutacolo Yannis Kokkos. La Teatrul Irodion, unde dupãani de zile am avut noi premiera, am vãzut PinaBausch ºi am vãzut-o pe Pina Bausch. Era în 2000 sau2002.

E foarte important cã am lucrat în diferite culturi,cum a fost recent la Praga, acum doi ani ºi cã deviiparte dintr-o comunitate, din cultura ei la momentulrespectiv, iar tu ca strãin vii cu toatã încãrcãtura ºiexperienþa ta în cultura respectivã ºi faci un proiectacolo. Apoi la Sankt Petersburg a fost o experienþãextraordinarã, faptul cã eºti în locul acela, unde amprins ºi ziua polarã ºi noaptea polarã. Eram înnoiembrie-decembrie, când era tot timpul întuneric;ºtiam cã soarele rãsare teoretic la 9.30 ºi apune la15.30, dar nu vedeam nici un fir de luminã. Am fostapoi în mai-iunie-iulie, era oarecum un apus ºi imediat

"

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

rãsãrea soarele, nici nu aveai timp sã îþi dai seama.Dar nu am fost ca turist. Când mergi ca turist, îþipropui ceva, nu poþi sã acumulezi ºi sã cunoºti. Nicieu nu am cunoscut, dar parcã am prins puþin dinspiritul culturii respective.

- Credeþi cã genul acesta de experienþe esteindispensabil creatorului de azi?

- Nu neapãrat, nu pot sã fac reþete, vorbesc dinpunctul meu de vedere. În Grecia în 2002 eraOlimpiada Culturalã înaintea Olimpiadei sportive.Dintre mii de proiecte culturale, proiectul nostru afost acceptat. Noi am fãcut acest proiect, Electra, decare în România s-a vorbit destul de puþin, eu ºiBogdán Zsolt am mai vorbit. E un proiect extraordinarde frumos ºi de important, Electra, cu o echipãromâno-greacã. Regizorul grec, scenograful român,coregrafa suedezã. Compozitorul Arild Andersen,faimos compozitor norvegian; Electra era jucatã deMaia Morgenstern, Oreste de cãtre Bogdán Zsolt, iarrestul echipei era formatã din actori de primã mânãdin Grecia. Am avut douã spectacole. Am mers, ampredat schiþele, s-a lucrat, am repetat în alt spaþiu pânãla sãptãmâna dinaintea premierei când am trecut chiarpe Teatrul Irodion. Acum e cel mai vechi teatru undese joacã în continuare, este la poalele Akropolei, amavut douã premiere, douã zile, în iunie. La douãpremiere, în douã zile, am avut 12.000 de spectatori,pentru cã teatrul acela antic avea 6.000, 6.500 despectatori. ªi când ieºi la aplauze, pe piatra teatrului ºivezi doar oameni în mulþimea aia ºi deasupra eAkropole luminatã... E o experienþã. Atunci era cevanormal, vedeam afiºe uriaºe care se tot schimbau, cunumele nostru, cu fotografii din spectacole ºi mi sepãrea normal. În acelaºi timp la Epidaurus era PeterStein, la Tesalonic Andrei ªerban. Dau doar douãnume, au fost sute de artiºti.

- Cum filtraþi toate aceste experienþe ºiexperimente diverse, prin ce „sitã” le treceþi?

- Simþi o mare bucurie, sunt acumulãri. Înãuntrulmeu este o ladã de zestre, iar aceste lucruri vin ºi seaºeazã acolo.

E însã o imagine care îmi revine din timp în timpºi este prima imagine care m-a marcat foarte tare decând am fãcut teatru, dupã care au venit altele. Daraceasta îmi revine ºi nu cred cã una exact ca aceasta,sau ceva în direcþia asta, sã mai întâlnesc. Eramscenograf la Teatrul de Pãpuºi din Constanþa ºi dupãcum am mai zis, îmi place sã mã uit la spectatori. Iarla teatrul de pãpuºi existã un public special, copiii. Înacelaºi timp eram profesoarã la un liceu, profesoarã dedesen. I-am luat sã mergem sã vedem spectacole laTeatrul de Pãpuºi, care în Constanþa are ºi un locfoarte frumos, pe malul mãrii, în oraºul vechi. Faptulcã ei erau duºi dintr-un cartier de blocuri, cu maºina,acolo ºi cã se plimbau apoi pe falezã, lângã Cazino,era un lucru foarte frumos. Au adus fiecare banii debilete, am spus cât costã, am organizat autobuzele.Cine credeþâi cã a venit primul cu banii de bilete? Eraun bãieþel dintr-o familie cu 7-8 copii, un copil pe caretoþi îl trimiteau în fundul clasei, cã mirosea urât, cãera îmbrãcat jerpelit, cã nu avea de desenat blocuri ºicarioci, cum scoteau toþi. Acolo era o categorie acopiilor de navigatori, prin anii ‘90, când încã nuexista posibilitatea asta sã îþi cumperi, lor le aduceaucarioci, erau cumva privilegiaþi.

Acestui copil eu îi luam caietele de desen,acuarelele ºi era printre puþinele ore la care el venea.De obicei muncea în port ca sã îºi ajute tatãl. Primulcare a venit cu banii de bilet a fost acest bãiat. Cândam început sã fac lista diriginta mi-a zis: „vai, sã nu îlluaþi, cã vã face de rîs, ce sã caute el la teatru?”. Amzis cã nu se poate, nu poþi sã îi refuzi unui copil acestdrept. Dimineaþa au venit douã autobuze la ºcoalã,toþi copiii erau îmbrãcaþi în tricouri, pantaloni scurþi,era iunie, înainte de sfârºitul anului ºcolar. ªi acestbãiat nu apãrea. Am zis sã mai aºteptãm. ªi când îl

vãd, alerga, nu ºtiu de unde ºi-a fãcut rost de un cos-tum, cã el ºtia cã merge le teatru, era cu un costumponosit ºi cu cãmaºã ºi cu crãvãþicã. ªi am ajuns laspectacol, în salã, colegii tot aºa l-au împins în fundulsãlii. Era micuþ ºi firav ºi nu vedea ºi stãtea pe muchiascaunului, stãtea ºi se uita. Iar eu m-am dus pe ulti-mul rând ºi mã uitam la el. Ce am vãzut în ochiiacelui copil este cea mai frumoasã recompensã. Copiiise agitau, alergau, iar în momentul ãla ochii lui audevenit imenºi, cât toatã sala. Avea o bucurie, era unburete, absorbea tot ce se întâmpla acolo. Uneori cânde greu ºi îþi vine sã depui armele îmi vine imagineaacestui copil ºi îmi zic cã meritã sã faci eforturileastea, dacã un om în viaþa ta iubeºte astfel ceea ce tuîi oferi.

- ªtiu cã aþi absolvit Liceul de Artã, dar dupã aceeaaþi terminat Facultatea de Geologie. Cum aþi trecut dela artã la geologie ºi cum aþi fãcut apoi „switch-ul”înapoi spre scenografie?

„Switch-ul” a fost fãcut. Eu asta am visat ºi amfost încurajatã pentru scenografie. Sã nu uitãm cãRomânia a mai avut o perioadã înaintea acestor ani încare totul e liber ºi se poate. Eu am fãcut studiile înacea perioadã în care erau trei locuri pe þarã (laScenografie, n. red.). Se dãdea examen din doi în doiani. Din start mi s-a spus sã nici sã nu mã gândesc sãintru. M-am dus totuºi, am încercat, nu am intrat, amfost extrem de dezamãgitã ºi am spus cã nu maivreau. În liceu eram foarte rãsfãþatã de cãtre profesori,aveam tot timpul expoziþii, iar deodatã a venit cealaltãrealitate deasupra mea ºi am fost extrem de deza-mãgitã ºi am spus cã dau unde rãmân locuri pe toam-nã. Geologia m-a dus chiar cu picioarele pe pãmnântºi la propriu ºi la figurat. Nici nu ºtiam ce e, am cititîn Dicþionarul Enciclopedic ºi acolo scrie foarte fru-mos, dar e cu totul altfel. Iar dupã cei trei ani de sta-giaturã am mers la Minister ºi am cerut sã întrerup,cred cã am fost printre cei sub 1% care cereau întreru-perea contractului de muncã, pentru cã îmi termi-nasem stagiatura, deci îmi plãtisem obligaþiile cãtrestat vizând ºcolarizarea. Dupã aceea m-am angajat camuzeograf, profesor, dupã aceea ca scenograf. Drumulla Mecca a fost mai ocolit pentru mine.

- De ce artã se situeazã cel mai aproapescenografia, din perspectiva dumneavoastrã?

- Mie îmi place sã o vãd aproape de instalaþie, ceeace nu reuºeºete câteodatã, dar bineînþeles arte vizualemoderne, mi-ar place sã cred. Genul de expoziþii careîmi place sã îl vãd este cel de instalaþii, iar în ceea cepriveºte arta modernã care se face acum, am o marebucurie cã e atât de variatã ºi cã oamenii creeazã atâtde divers; nu mai sunt canoane atât de stricte, care sãmarcheze un anumit curent artistic, chiar dacã peanumite sectoare sau perioade un anumit artist,grupãri sau ºcoli îºi impun influenþa. În expoziþii, ca ºila teatru ºi în cinematograf, eu sunt un „consumator”- nu îmi place termenul -, un om care are toatesimþurile deschise pentru a se bucura, a privi. Nu mãduc ca „eu, scenograf” sã judec sau sã vãd, mã duc caun om care este curios ºi cautã. Ceea ce fac mi-arplãcea sã fie o parte din arta momentului. Totuºimeseria noastrã este extrem de efemerã.

Chiar acum câteva zile am fost la depozitele dinBaciu, unde toate teatrele Clujului îºi au depozitele dedecoruri. Toþi sunt acolo, dacã mergeþi lunea sunttoate ºi Operele ºi Teatrele, lunea se schimbã repertori-ul ºi duc ce a fost jucat o sãptãmânã ºi aduc pentrusãptãmâna urmãtoare. Foarte ciudat, pentru cã acolose schimbã tot timpul, tu îþi aranjezi pe scenã un anu-mit spaþiu, laºi ca scenograf un anumit spaþiu, daracolo e puþin suprarealist locul acela. Lucrezi, e unefort ºi financiar, pe urmã dispare, e o muncã extremde efemerã.

- Cât de mare e diferenþa între cum se concepe oscenografie astãzi ºi perioada în care vã aflaþi mai laînceput?

- Este mare, când am început în primul an descenografie nu am luat salariu. În al doilea an am luatdupã ºase luni ºi asta era ºi situaþia cu bugetul teatru-lui. Fãceai din ce gãseai, drept pentru care fãceam dinsac, nisip, sau pânzã. Dar inventam. Uneori când airesurse mai puþine eºti constrâns sã fii mai inventiv. Pede altã parte conteazã foarte mult ºi cu cine lucrezi.Una e ce facem noi pe hârtie ºi la stadiul de machetãºi apoi acestea sunt date unor oameni. Sunt constrân-gerile economice, dar ºi limitele umane. Una e cândlucrezi într-un atelier cu oameni dedicaþi, dar cumijloace reduse ºi sunt doi oameni ºi alta e când facidecoruri într-un loc, precum în Bucureºti, unde ate-lierul cu care lucrãm de o vreme, sunt foarte profe-sioniºti, lucreazã numai decoruri de teatru, acolo efabricã pentru decoruri de teatru. Eu nu sunt unscenograf care sare calul. ªtiu care sunt limitele ºibugetele ºi atunci încerc din start sã îmi propun cevacare sã se poatã face în condiþii optime. Sã nu facrabat, sã vreau sã fac piramida Keops ºi sã ajung sãpun o piatrã. Nu, pornesc de la ideea cã am nevoie deo piatrã. Nu ai încotro.

- Aþi mai lucrat ºi la alte spectacole de operã, înþarã. Care sunt diferenþele pe care le resimþiþi, cascenograf?

- În operã e mai dificil, e un alt sistem, un altritm, opera la ora actualã în lume spectacolele deoperã sunt ºi în general au fost cele mai costisitoare,nu ai cum. În Anglia când am lucrat am cunoscut unscenograf care fãcea numai scenografie de operã ºi eraplãtit pe acte, pe costum, pe bucatã costum. Erauplãtiþi foarte bine; fiecare act la Operã e altã imagine.Aproape. Am fãcut la Iaºi spre exemplu acea reluaredupã Indiile Galante, sunt patru opere acolo, fiecare sepetrece în alt loc. E un loc superb teatrul din Iaºi, dare o scenã micã. Aveai cor, balerini, aveai ºi soliºti.Andrei ªerban a fãcut un lucru foarte lãudabil, i-a maidus ºi prin salã. Astea fãcute cu materiale dinRomânia, cu un buget stabilit, cu un timp record - sãfaci 700 de costume... La Operã trebuie sã fii înarmatfoarte bine.

- Vã atrage în continuare sã faceþi scenografie deoperã?

- M-ar atrage dacã ar fi un proiect precum specta-colele care se joacã acum la nivel internaþional, caresunt foarte moderne. Ca sã mã întorc în epoca deistorie, cu stânci de polistiren ºi peisaje pictate pe sus– sigur cã erau extraordinare, dar perioada lor acum ede muzeu - nu m-ar tenta. Nu mã atrage stilistic niciîn teatru acest sector, decât dacã este folosit ca citat.

- Care sunt cele mai recente proiecte în care aþifost sau sunteþi implicatã?

- E vorba de patru-cinci spectacole. La TeatrulNaþional Agnus Dei, cu un tânãr regizor la masteracum, dar talentat, Cãtãlin Bocârnea. Apoi la noi lasala Studio, Cântecul lebedei, cu Sinko Ferenc, actorulnostru care face ºi coregrafie; în acelaºi timp pregãtescun spectacol care se va întâmpla în iunie, dar e pentrumine o mare provocare, Livada de viºini, cu GáborTompa, la Maribor în Slovenia. Pânã atunci probabilcã va fi, sper sã fie, Ubu înlãnþuit, tot cu GáborTompa, la Teatrul Naþional din Cluj. În martie începaici Breaking the Waves, cu Tom Dugdale.

Interviu realizat de OOvviiddiiuu CCoorrnneeaa

!

"

8martie: Blânda mea mamã, o gãsesc pevechiul pat cuprinsã de boalã, acoperitã ºi cuochii cufundaþi în orbite. ªtia cã revin acasã,

dar auzind paºi prin curte, s-a sãltat niþel dinaºternut sã vadã pe geam, sã mã vadã. Unzâmbet cunoscut, o faþã palidã iluminatã totuºide surpriza revederii poate nu a mea cel de acumci a copilului ce-am fost sau poate a celui ce sunt,poate a amândurora, cãci mamele au în gândurilelor imagini întreite pe care noi nu le putem ºti.Mama face cât o împãrãþie. Ea adunã rouã înpriviri legând trecutul de prezent, copilãria deadolescenþã, maturitatea de bãtrâneþe. Ea arebusuioc la grindã. Ea aflã mai repede cuvântul ºigestul potrivite pentru orice împrejurare. Mamascaldã cu privirea slãbitã trupul meu din cap pânãîn picioare, apoi stãm liniºtiþi de vorbã. Darcuvântul ei e schimbat. Bat în vocea ei aripistrãine, foºnitoare, foºnete din alt tãrâm. Dejamama e numai jumãtate pe lumea aceasta.Cealaltã jumãtate pluteºte în aer sau poate e încer, în cerul pe care ea l-a adulat, l-a chemat deatâtea ori în ajutor. Cerul pentru ea este opersoanã irealã, o curte cu rândunele ciripitoare,o grãdinã cu flori ºi iarbã crudã. Cu o mânã îmiface semn sã tac. O razã de soare s-a oprit peveºmântul ei, cum venea oblic din strãfunduri delume ºi aprindea locul cu o flacãrã stãtãtoare. Nu-ºi amintea ceva, nu putea localiza în timp oîntâmplare pe care dorea s-o actualizeze. Îi sar înajutor ºi ne amintim clipe de bucurie. Soareleapune ºi apar stele, apoi luna. Mama nu mi-aspus niciodatã nimic despre lunã dar eu vãd cãîntre ea ºi astrul nopþii existã o tainã. Între ea ºistele deja s-a statornicit o înþelegere sorã cumoartea. De când noi am plecat de acasã, decând tata s-a mutat în casa veºniciei lui, ea ºtielimbajul stelelor, al cerului ºi al neprevãzutului, altrecerii lunii în înaltul bolþii dincolo de stâlpulporþii. Dar eu vãd trecutul ei îndepãrtat: mamaspalã vasele seara dupã cinã ºi trece tãcutã încealaltã odaie, unde nu o prinde somnul prearepede. Toarce dintr-un caier un fir argintiu cepoate face, întins, legãtura între douã oraºe, întredouã gãri sau trenuri. Acum pune aþã-n ac ºi nuvede ºi mã cheamã pe mine sã-i bag aþã-n ac cãcinu-ºi gãseºte ochelarii. Eu sunt un copil de ºapteani pe care ea vrea sã-l dea la ºcoalã. Coasepantalonii lui tata. Pune un petec marededesubtul unei gãuri, îl coase pe margini pedinãuntru apoi îndupãceºte la suprafaþã. Peteculare aceeaºi culoare ca pantalonii. Cât l-a cãutat,doamne! Pânã l-a gãsit. Într-o clipã pantalonii luisunt gata ºi se apucã de altceva. N-are astâmpãr.A mãturat curtea, a scormonit pãtulele gãinilor deouã, a ascultat îndelung o pasãre cântãtoareaºezatã pe cumpãna fântânii ºi a rãmas dusã cugândul departe. Grãdina ei de legume e lunã. Nicio buruianã. Când o ia tata la câmp, ajutã laîncãrcat carul, la cãratul snopilor, la împrãºtiereabrazdelor, la prãºit porumbul sau la secerat. Dupãmasã, târziu, pleacã mai repede acasã decâtceilalþi, din câmp, sã pregãteascã cina. Mama emereu în trei schimburi. Dimineaþa e prima înpicioare. E la maºina de cusut sau la rãzboiul deþesut. O pânzã albã e viaþa ei. E în ea atâta calmºi supunere. Atâta cumsecãdenie. Se supãrã penoi, copiii, cã îi furãm zahãrul cubic (mãsuþe demiere) din locul tãinuit, dar îi trece repede. O

simplã basma i-am cumpãrat odatã, ieftinã de tot,ºi nu ºtia ce sã facã de bucurie. Dupã ultimulmare rãzboi soseºte în sat o maºinã plinã cu copiiorfani culeºi de pe strãzi, din Moldova. A fostfoamete mare. Mama ia o fatã, Mãrioara, ºi ocreºte ca pe copilul ei pânã la o vârstã când statulromân a luat-o de la noi ºi a trimis-o la o ºcoalãprofesionalã la Galaþi. La rugãmintea ei, mama i-avândut cele cinci mieluþe pe care Mãrioara lepãºtea ºi spunea cã sunt ale ei ºi i-a trimis baniiprin poºtã. Fraþii mei mai mari o cunoscuserã peMãrioara ºi-mi vorbeau despre ea. I s-a pierdut cutimpul urma. Mama e acum bolnavã. Tristeþii îiplace de ea. Tot timpul spunea „oare ce s-a alesdin Mãrioara?” Oare ce se va alege acum de ea?Mama e o pasãre mãiastrã care va zbura pentrutotdeauna într-un crâng al nopþii. O s-o cautmereu prin curte sau prin fotografii, o sã-mi

amintesc de ea sau o s-o vãd mereu dând târcoalecasei noastre, casei mele, împrejurimilor. Mama eo umbrã ce þine pasul cu mine oriunde mã duc.De n-ar fi fost ea, nu cunoºteam atâtea taine,atâtea înþelesuri ºi neînþelesuri. Mama e ºi cândnu e existenþa mea. Voci colegiale mã anunþau„vine mama la tine”. Venea sã aducã bani lainternat. Mama va fi ºi când nu va fi mama mea.ªi cum au pregãtit-o s-o ducã vecinele; aproape cuce-a venit se duce-napoi, spre moviliþa cu cruce,unde greierii calcã pe vârfuri. Acolo s-a dus ea.Mâine-poimâine voi sãlãºlui ºi eu pe-acolo,luându-mi prieteni o tufã, un prun uscat sau opiatrã. Sau poate un fluture ce va zbura deasupra.Oricum, a coexista cu Dumnezeu e foarte greu,mai ales când el nu existã sau când nu ºtii cãexistã ºi sub ce formã existã. Acestea fiind spuse,luãm parceluþa-n primire cu-mprumut Soarelui ºiLunii. Vântului. Pustietãþii. Un nou sediu pecâmp. Mama coase pe câmp o pânzã de iarbã.

!

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

jurnal

Mama (spicuiri din jurnal)Gavril Moldovan

Corneliu Brudaºcu Sac cu flori (detaliu), u/p, 161 x 161 cm

„Tot aºa ºi credinþa: dacã n-are fapte, e moartãîn ea însãºi.“

(Iac 2, 17)

La nici zece ani dupã apariþia lucrãrii Iubire ºiresponsabilitate, practic în timp ce aceastãoperã fãcea o strãlucitã carierã internaþionalã

(datoritã ºi traducerilor în francezã ºi spaniolã),exact în timpul dezbaterilor aprinse privindinterdicþia întreruperii de sarcinã propovãduitã deenciclica Humanae Vitae, Asociaþia Polonezã aTeologilor din Cracovia a publicat volumulPersoanã ºi faptã.

MMaarrxxiiººttiiii îîll rreemmaarrccãã ppee WWoojjttyyllaa ppeennttrruu aa-llccoonntteessttaa

Geneza celor douã lucrãri o gãsim înpreocupãrile din tinereþe ale preotului KarolWojtyla. Aºa cum am relevat — ca urmare atalentului, preocupãrilor ºi înclinaþiilor sale —umanistul reflecta încã din perioada studiiloruniversitare asupra problematicii umane înansamblul ei, cât ºi la apropierea dintre ºtiinþã ºiteologie, de culturã etc. De altfel, subiectul legatde persoana umanã constituise, în anii ’50, unadintre temele principale ale polemicii dintrecatolici ºi marxiºti, relevatã în cadrul dezbaterilorprivind raþionalismul, dar ºi pe planul mai larg alimplicaþiilor acestuia asupra dezvoltãriipersonalitãþii umane.

„Atunci când, dupã rãzboi, comuniºtii au luatputerea în Polonia — amintea Suveranul Pontif înrãspunsurile la întrebãrile lui Vittorio Messori — ºiau început sã controleze învãþãmântul universitar,te-ai fi putut aºtepta ca la început teoriamaterialismului dialectic sã se exprime, în primulrând, în filozofia naturii. Trebuie spus cã Bisericaera pregãtitã în Polonia ºi pentru aceastãeventualitate. Îmi amintesc ce încurajare aînsemnat pentru intelectualii catolici, în anii dedupã rãzboi, scrierile reverendului KazimierzKósak, eminent profesor al Facultãþii de Teologiedin Cracovia, cunoscut pentru extraordinara saerudiþie. În lucrãrile sale docte, el confruntafilozofia marxistã a naturii cu o abordareinovatoare care permitea sã se descopere în eaLogosul, cu alte cuvinte Gândirea creatoare ºiordinea. Kosak se înscrie astfel într-o tradiþiefilozoficã ce debuteazã cu gânditorii greci ºi, prinacele Quinque vitae ale lui Toma d’Aquino, aajuns pânã la unii savanþi de astãzi, ca AlfredNorth Whitehead…

Încã îmi mai amintesc de acele discuþii. Amparticipat la mai multe întâlniri cu oameni deºtiinþã, în special cu fizicieni, care — dupãEinstein — s-au deschis în mod considerabil faþãde interpretarea teistã a lui.

Dar, în mod curios, acest tip de controversãcu marxismul s-a dovedit de scurtã duratã. Arezultat foarte curând cã tocmai omul, omul cumorala sa, era problema centralã a discuþiei.Filozofia naturii a fost, altfel zis, pusã deoparte.În încercarea de filozofare a ateismului a început

sã domine nu atât interpretarea cosmologicãpropriu-zisã, cât argumentaþia eticã. Primii caremi-au remarcat eseul Persoanã ºi faptã, publicatatunci (1970), evident pentru a-l contesta, au fostmarxiºtii: în polemica lor cu religia ºi cu Biserica,eseul meu constituia efectiv un elementdezangajant“ (Ioan Paul al II-lea Sã trecem pragulsperanþei, Editura, în româneºte de SorinMãrculescu, pp. 238–239, Editura Humanitas1995).

Puþini intelectuali mai ºtiu azi despre aceleînceputuri de dezbateri care aveau loc în Polonia.In scurt timp ideologia marxistã va ocupa terenulcu multã zarvã.

În cursurile monografice pe care preotul filo-zof Karol Wojtyla le-a þinut la UniversitateaCatolicã din Lublin, înainte de 1960, încadratfiind pe postul de conferenþiar ºi apoi de ºef alcatedrei de eticã, profesorul abordeazã cu priori-tate aspectele persoanei umane în toatã pleni-tudinea lor. Persoanã ºi faptã, ca lucrare de refer-inþã pentru etica ºi filozofia teologicã a zilelornoastre, se va desãvârºi însã pe multe dintre coor-donatele ei, în timpul lucrãrilor ConciliuluiEcumenic Vatican II, ale dezbaterilor asupraSchemei a XIII-a ce se vor finaliza în unul dindocumentele de bazã ale Conciliului Constituþiapastoralã privind Biserica în lumea contemporanã(Gaudium et spes), semnatã de Suveranul PontifPaul al VI-lea la 7 decembrie 1976, precum ºi depãrinþii conciliari, deci ºi de Karol Wojtyla.

Problema omului însã, ca preocupareconstantã a sa, este veche la gânditorul KarolWojtyla. În Constituþia menþionatã se subliniazã,încã de la început, cã actualmente „neamulomenesc, entuziasmat de propriile descoperiri (nudemult începuserã cu succes zborurile în Cosmos)ºi de puterea proprie, se întreabã totuºi cuanxietate, adesea, asupra evoluþiei actuale a lumii,asupra locului ºi rolului pe care îl are Omul înunivers, asupra sensului eforturilor individuale ºicolective ºi, în sfârºit, asupra destinului ultim allucrurilor ºi al oamenilor“.

Întâlnim prezentatã pe larg condiþia omului înlumea contemporanã, cu speranþele ºi angoaselesale, respectiv cu mutaþiile profunde înregistrateîn condiþiile de viaþã, transformãrile profaneînfãptuite ce merg spre rãspândirea societãþii detip industrial, mutaþiile psihologice, morale ºireligioase care influenþeazã viaþa spiritualã,dezechilibrele din lumea contemporanã caresporesc contradicþiile, tensiunile din familii,cauzate fie de condiþiile demografice, economiceºi sociale apãsãtoare, fie de conflictele dintregeneraþii, a noilor raporturi sociale dintre bãrbaþiºi femei, a divergenþelor dintre rase, dintrenaþiunile bogate ºi cele sãrace, a egoismelorexistente între diversele colectivitãþi ºi grupurisociale etc. Întrebarea care se naºte nu-i alta decâtcine este subiectul la care se referã acestechestiuni cardinale, dacã nu persoana umanã,dezechilibrele fiind „înrãdãcinate“ în inimaomului. Gaudium et spes constatã, de asemenea,cã „în faþa evoluþiei actuale a lumii creºte din zi

în zi numãrul acelora care îºi pun întrebãrilefundamentale sau le resimt cu o nouã acuitate.Ce este omul? Care este sensul durerii, al rãului,al morþii, care — în ciuda oricãrui progres — nuînceteazã sã existe? La ce bun toate aceste victoriiplãtite atât de scump? Ce poate aduce omulsocietãþii? Ce poate aºtepta de la ea? Ce va urmadupã aceastã viaþã pãmânteascã?“

În faþa acestor întrebãri capitale, Conciliul seadreseazã tuturor „pentru a desluºi misterulomului ºi a colabora la gãsirea unei soluþii pentruprincipalele probleme ale timpului nostru“.

Pentru a remarca amplitudinea abordãriiamintesc faptul cã demersul acestui documentimportant de la sfârºitul veacului XX are menireade a descifra o tematicã de mare cuprindere dindezbaterile privind spiritualitatea umanã, încapitolele: Biserica ºi vocaþia omului; Demnitateapersoanei umane; Comunitatea umanã;Activitatea umanã în lume; Misiunea Bisericii înlumea contemporanã; Demnitatea cãsãtoriei ºi afamiliei ºi promovarea ei; Promovarea culturii;Viaþa economico-socialã; Viaþa comunitãþiipolitice; Promovarea pãcii ºi construireacomunitãþii popoarelor.

FFeennoommeennoollooggiiaa ººii oonnttoollooggiiaa îînnttrr-oo nnoouuããlluummiinnãã

Toate acestea trebuiau sã aibã ºi odemonstraþie teologicã ºi eticã. Acest efort degândire îl realizeazã filozoful teolog KarolWojtyla. Cercetãtorul polonez va pune în centrulinvestigaþiilor sale, aºa cum au remarcat mai toþiexegeþii sãi, experienþa trãitã a omului, plecând dela gândirea modernã fenomenologicã spre ceaclasicã. Se cunoaºte cã Roman Ingarden(1893–1970) — eminent fenomenologcontemporan teologului cracovian — ºi eruditulteolog ºi-au desfãºurat activitatea exact în acei anila Cracovia. În acelaºi timp, gânditorul polonezKarol Wojtyla, influenþat ºi de Ingarden, r e i n te g r e a z ã fenomenologia ºi ontologia, reuºindsã le punã într-o nouã luminã.

Important pentru lucrarea menþionatã estedesluºirea fundamentului ontic al persoanei. Iarpersoana nu-i altceva decât omul, mai ales înrealitatea sa interioarã.

Cealaltã componentã a ecuaþiei o constituiefapta (în polonã — czyn, cu o trimitere delocîntâmplãtoare la Biblie. Amintim citatele dinLuca: „Iisus Nazarineanul, care era proorocputernic în faptã ºi în cuvânt.“ Deci f a p t ã(czyn) - fapta omului, acþiunea sa având osemnificaþie moralã, exprimatã în bine sau în rãu(subl. — N.M.).

În septembrie 1983 s-a organizat la Roma unsimpozion ºtiinþific pe tema: Gândirea filozoficã alui Ioan Paul al II-lea — în filozofia, învãþãtura ºipoezia sa. Wojtyla era Episcopul Romei din1978.

Când Papa a aflat de acþiunea respectivã, cuun zâmbet înþelegãtor, a remarcat: „de n-aº fipapã, nu v-ar fi preocupat gândirea meafilozoficã“. Si a avut dreptate. De când a muritpuþin se mai preocupã de aceastã chestiune.

Noi amintim cã chiar ºi în proverbele sale,românul spune: fapta adevereºte vorba sau faptabunã laudã pe om; nu fapte dupã slavã, ci slavãdupã fapte;; faptele celor mari pildã se aratã la ceimici.

La rândul sãu, gânditorul teolog demonstreazãcã fapta înfãþiºeazã persoana, care e descoperitãprin experienþa cu care se verificã, aºa cum, dealtfel, releva ºi remarcabilul sãu exeget, dr.Tadeusz Rostworowski S.J.

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

IOAN PAUL AL II-leaPrin credinþã filozof-teologîntru credinþã

Nicolae Mareº

eseu

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Un gânditor care a trecut prin gheenarãzboiului ºi prin toate ipostazele vieþii omului nuputea lãsa deoparte experienþa în analizapersoanei ºi a faptei, lucru exprimat clar de KarolWojtyla în una dintre intervenþiile sale.

„Se poate afirma cã experienþa e, într-unanumit sens, un prim ºi neîncetat apel alrealitãþii, îndreptat cãtre puterile cognitive aleomului. Prin acest apel realitatea «se defineºte» înacelaºi timp ca transcedentalã faþã de orice act alcunoaºterii, în acest mod moralitatea se defineºteprin faptul cã e datã în experienþã.“ Vedem înaceste aserþiuni ºi o concluzie, dacã nu chiar uncredo al profesorului de eticã. Realitatea (ºi nuevidenþa?), eul ca subiect real, viu, devenirea,natura, raþiunea, conºtiinþa, transcendenþa,autodeterminarea sunt alte concepte de bazã alelucrãrii, toate analizate din diferite unghiuri, darºi ca termeni operaþionali, devenind pertinentãconcluzia dr. Rostworowski S.J., ºi anume: „Sepleacã de la conºtiinþã, prin care se întrevedeexperienþa de bazã, cognitivã. Experienþa se aflãîntr-o continuã relaþie cu calitatea, care, pãstrândcaracterul ireductibil al persoanei umane, înaintede toate o releveazã. Acest lucru e încercat ºidemonstrat prin experienþã. Pornirea de laexperienþa trãitã dezvãluie dependenþagnoseologicã de acþiune a fiinþei; ºi tocmai deacest nivel ontic se încearcã o apropiere prinanaliza faptei. Un astfel de demers rãstoarnãordinea onticã în care: «operari sequitur esse».Experienþa, ca sursã a cunoaºterii, ar trebui sã neapropie de nivelul ontic al cãrui principiu e fiinþa.Pare cã acest lucru nu poate avea loc decâtmenþinând integralitatea experienþei ca datconstant prezent în analiza desfãºuratã. În modparticular, acest lucru a apãrut pe mãsuraanalizãrii opoziþiei dintre reducþiafenomenologicã, pe de o parte, ºi metafizicã, pede alta, a definit termenul de «naturã» ce pare sãîncerce o sintezã a celor douã poziþii divergente,fãcând o ulterioarã sãriturã înainte. Depãºireacontrapunerii se va regãsi în domeniuldinamismului ca o coeziune esenþialã întresubiectul dinamismului ca o coeziune.

Punctul convergent, culminaþia acesteideveniri, îl reprezintã momentul adevãruluidespre binele realizat. Acesta nu va fi estompatde metoda fenomenologicã, dupã cum nici decãtre reducþia metafizicã aici prezentã. Adevãrulþâºneºte ca legãturã, raport necesar ºiindispensabil al apropierii între cele douã metode.Acest lucru se întâmplã graþie acþiunii, cauzadevenirii morale a omului. Acþiunea, în viziunefenomenologicã, se prezintã ca o unitate a celuice acþioneazã cu actul sãu. În schimb, în viziuneareducþiei fizice, ea apare ca «fieri» dinamic alomului. Fenomenologia subliniazã unitatea ºidiversiunea acþiunii; metafizica, prezentândcauzele unor astfel de daturi, valideazã datelecercetãrii“ (Tadeusz Rostworowski S. J., Dingândirea filosoficã a Papei Ioan Paul al II-lea, p.81), Ed. Ars Longa, Iaºi, 1994.

DDeesspprree ddiimmeennssiiuunneeaa ddiinnaammiiccãã aa ppeerrssooaanneeii

Abordarea gnoseologicã are aceleaºi temeiuri ºitermeni de referinþã, asumând experienþa trãitã apersoanei ºi atingând categoriile esenþiale alefiinþei.

Din nou concluziile exegetului polonez suntexacte, deoarece prezintã esenþa lucrãrii, am puteaspune osmoza dintre subiectivitate ºi obiectivitateîn opera Persoanã ºi faptã.

„În analizele concrete, desfãºurate de autor,acest lucru reprezintã descoperirea dimensiuniidinamice a persoanei, în care are loc o foartestrânsã legãturã între raþiunea ºi voinþa care se

condiþioneazã reciproc. Punctul în care acesteaconverg ºi, în acelaºi timp, de care depinde emomentul adevãrului, deoarece, chiar dupãadevãrul despre bine, prezentat de voinþã ca lucrudezirabil, atins, mai apoi, de acþiune, omul serealizeazã în bine, pânã la atingerea Bineluisuprem, conform teoriei participãrii.“

Aºadar, ce rezolvare a dat autorul tezei saleprin metoda gnoseologicã? se întreabã exegetulpolonez, dând urmãtorul rãspuns:

„… Plecând de la daturile experienþei, «euacþionez» ºi «ceva se întâmplã cu mine», sedescoperã douã straturi ale dinamizãrii, careconverg în acþiune. Spuneam cã aceste daturi,interpretate fenomenologic, penetreazã ºitraverseazã sfera experienþei; considerate înschimb din punctul de vedere al reducþieimetafizice, ele dezvãluie unitatea esenþialã prinacel «fieri» dinamic al omului.

Dialogul între aceste douã metode, în cepriveºte analiza acþiunii, a dat rezultate, înmãsura în care, pe de o parte, a permis autoruluisã înþeleagã acþiunea în dimensiunea sa subiectivã,ce rezidã în eu, iar, pe de alta, a fondat-o subaspect existenþial ca raþiune supremã.

MMaanniiffeessttaarreeaa pprriinn ffaappttãã —— uunn ccrreezz wwoojjttyylliiaann

Acþiunea, legatã strâns de principiile moralei ºide sfera binelui dorit de cãtre voinþã, serealizeazã, formând omul însuºi, în categoriilemoralei „bun“ ºi „rãu“, în mãsura în care estefondatã pe adevãrul despre bine.

Adevãrul e necesar, fiind cea mai profundãlegãturã între subiectivitate ºi obiectivitate,deoarece reprezintã þinta omului concret, în vastasa complexitate intelectualã ºi spiritualã“ (ibidem,pp. 162–163).

Amintesc, totodatã, cã în cadrul unordezbateri ample asupra volumului, care au avutloc în 1970 la Universitatea Catolicã din Lublin,deci cu opt ani înainte ca Autorul sã se fi urcat înjilþul papal, acestea fiind publicate, în 1973, în„Analecta Cracoviensia“, eminentul profesor

Kazimierz Kósak, autoritate incontestabilã înmaterie, dupã cum am mai menþionat, releva:„Pentru polonezi are o importanþã cardinalã ideeacãrþii, respectiv aceea cã persoana se manifestãprin faptã, cã fapta prin care omul intrã înacþiune este dreptul suprem al omului, o partedin sufletul lui viu, acel loc al timpului ºi alistoriei în care se aflã având un preþ aparte.“

Aceasta a fost, considerãm, ºi un credo a luiKarol Wojtyla de a se manifesta prin faptã în totceea ce a fãcut, indiferent de treptele ierarhice pecare s-a aflat.

Convingerea la care a ajuns Suveranul Pontif,exprimatã mai recent, este cã „omul contemporanredescoperã sacrul, chiar dacã nu totdeauna poatesã-i spunã pe nume… Tocmai din acest motiv,pentru gândirea contemporanã este atât deimportantã filozofia religiei: de exemplu, cea a luiMircea Eliade, la noi. În Polonia, cea aarhiepiscopului Marian Jaworski ºi a ºcolii de laLublin. Suntem martorii unei întoarcerisimptomatice la metafizicã (filozofia fiinþei) prinantropologia integralã. Nu putem gândi omul înmod adecvat fãrã referirea — constitutivã pentruel — la Dumnezeu. Este ceea ce Sfântul Tomanumea actus essendi, în limbajul filozofieiexistenþei. Filozofia religiei exprimã acelaºi lucrucu ajutorul categoriilor experienþei antropologice“(ibidem, Ioan Paul al II-lea Sã trecem pragulsperanþei, pp. 59–61, 1995).

De remarcat cã încã de la începutul slujirii laRoma, ca urmaº al Sfântului Petru, SuveranulPontif Ioan Paul al II-lea remarca în enciclicaRedemptor hominis cã omul este calea Bisericii, —lucru pe care filozoful teolog îl avea demonstratºi în liricã prin raþionamente de mare fineþe.

Adevãrul trebuie sã se ascundã ºi sã doarã.(Karol Wojtyla, Poeme, p. 131)

(Fragment din monografia Ioan Paul cel Mareîn curs de apariþie la Editura TipoMoldova)

!

Corneliu Brudaºcu Compoziþie, u/p

Ne întâlnim cu rãul în multiple ipostaze.Bunãoarã, sãptãmâna în curs a fost adecidenþilor ultimei decade, care au

traficat funcþii publice, în vreme ce tãiau anapodadin veniturile angajaþilor. Se vãd acum bineroadele confuzionãrii sistematice a valorilor ºi aleascensiunii diletanþilor, într-o societate ce luptã cusãrãcia. Se mai vede cum unii îi împiedicã pe alþiisã-ºi valorifice pregãtirea, discreditându-i în toatefelurile, într-o þarã ce are nevoie de inovaþie ca deoxigen. Nu de mult, un aviator a fost ars de viu,iar un ziarist a fost decapitat. Recent, s-aucomemorat atrocitãþile de la Auschwitz.

Rãul este prea rãspândit ca sã mai fie nevoiede multe exemple. Dar nu cumva, tocmai deaceea, îl nesocotim ºi ne preocupã prea puþin?Poate cã ar trebui întoarsã foaia ºi vãzutã nunumai faþa acceptabilã a realitãþii, ci ºi cea în carerãul îºi face de cap. O autoare sensibilã lasuferinþã (vezi Susan Neiman, Evil in ModernThought. An Alternative History of Philosophy,Princeton University Press, 2002) a ºi propus, depildã, rescrierea istoriei filosofiei din punctul devedere al abordãrii rãului. Numai aºa, filosofiadevenitã canonicã ar mai putea fi pusã în legãturãcu istoria trãitã. În orice caz, pentru a rãmâneexpresia vieþii oamenilor, filosofia ar avea de fãcutfaþã rãului din lume. Dar numai filosofia?

Cum se poate însã face faþã rãului? Ca ºi altã-datã, suprafaþa rãului trebuie mai întâi circum-scrisã. Nu rezolvã, fireºte, mare lucru inventarul,dar circumscrierea rãului este indispensabilã pen-tru a întãri conºtiinþa cã lumea are mai multe feþe– nu numai cea convenabilã. A lua în seamã fap-tul cã în proximitatea noastrã se aflã rãul esteprimul pas spre luciditate. Vestitul cutremur de laLisabona a decredibilizat interpretarea lui Leibnizcã am fi în “cea mai bunã dintre lumile posibile”.Exterminarea industrializatã de oameni a infirmatconvingerea cã s-ar fi învãþat suficient din istorie.Acum, extinderea rãului ne îndeamnã sã accep-tãm cã aproape orice generalizare este în discuþie.

Trebuie fãcut încã un pas – lãmurirea surselor.Distincþia nu consoleazã, dar unul este rãul cevine din mecanismele nestãpânite ale naturii – uncutremur, o boalã din naºtere etc. – ºi altul esterãul pe care oamenii ºi-l fac. Pentru primul rãu nuavem altã cale decât sã dezvoltãm cunoaºterea, pecât posibil ºtiinþa, ºi mijloacele de intervenþie.Asupra celui de al doilea mai este încã de reflec-tat, datã fiind varietatea sa – de la accidentul decirculaþie din culpã, de pildã, trecând prindeposedarea de bunuri sau strivirea demnitãþiialtora, la crimã premeditatã.

Apoi, mai este nevoie de ceva, anume, de asesiza unde rãul este calculat ºi unde este involun-tar. ªtim de la moraliºtii secolelor anterioare cãnu existã legãturã necesarã între intenþiile acþiu-nilor ºi rezultatele lor. În definitiv, cercetarea ato-mului nu duce direct la lansarea de bombe atom-ice. Rãul involuntar trebuie lãmurit, dar ceea cetrebuie sã ne preocupe, înainte de toate, este rãulfãcut cu bunã ºtiinþã.

Mai este de fãcut un pas – distincþia între rãulaccidental ºi rãul sistematic. Câte instituþii nu ºi-au pervertit menirea? Câþi neaveniþi nu ajung sãle conducã? Câte decizii nu sunt greºite, ºtiindu-se de la început cã sunt greºite? Fiecare rãu tre-buie luat în seamã, cãci atinge pe cineva, dar cel

sistematic este întins ºi adesea insidios, întrucâtpare în firea lucrurilor.

Poate cã sunt indispensabili ºi alþi paºi pentrua contracara rãul. Ei se pot stabili lãmurind în ceconstã acesta. Unde este, aºadar, rãul, ºi nu doarinsuficienþa, nereuºita, neîmplinirea, dezavanta-jarea, pierderea, ce sunt percepute în mod curentca rãu? Cred cã nu atenuãm deloc gravitatea vre-uneia spunând cã rãul este distrugere: distrugerefizicã (de exemplu, de resurse, de posibilitãþi dedezvoltare, de vieþi), distrugere moralã (descura-jarea, umilirea, înjosirea), distrugere instituþionalã(direcþionarea greºitã a unei comunitãþi, antagoni-zarea, oprimarea), distrugere ideaticã (cultivareaimposturii, a ideilor fãrã suport, a inculturii).Când vorbim despre rãu angajãm inevitabil cevadin optica proprie, dar putem delimita rãul cudestulã siguranþã dacã îl considerãm distrugere deposibilitãþi. Este simptomatic cã avem reflecþiiabundente, chiar filosofii, care privesc lumea pelinia opusã – cea a îngrijirii fiinþãrii. Dar avemincomparabil mai puþine reflecþii asupra dis-trugerii – iar faptul ar trebui sã dea de gândit.

Altãdatã, rãul era mai preocupant ºi lua anver-gura unor mari construcþii ideatice. Nefiind laîndemânã instrumente practice de a-l limita, s-arecurs, spre exemplu, la cercetarea corelaþiilorlumii, care, odatã stãpânite, ne-ar permite acþi-unea preventivã sau vindecãtoare. Din tradiþiachinezã vine conjurarea spiritelor la templu, dintradiþia evreiascã vine marea viziune a kabbalei,din tradiþia greceascã optica gnosticismului (veziTobias Churton, Gnostic Philosophy. FromAncient Persia to Modern Times, InnerTraditions, Rochester, Vermont, 2005, p.98).Fiecare îºi asuma cã existã o organizare lãuntricãa lumii, pe care ºtiinþa secretã a unor iniþiaþi opoate pune în lucru pentru a þine la distanþã rãulsau a-l contracara. Dar aceastã ºtiinþã a rãmasprea esotericã pentru cei loviþi de rãu.

Preocuparea de a face faþã rãului nu a scãzutodatã cu articularea teologiei. Lactantiu îi atribuielui Epicur acest raþionament: Dumnezeu saudoreºte sã elimine rãul ºi nu poate; sau poate ºinu vrea; sau nici nu vrea nici nu poate; sau vrea

ºi poate. Dacã vrea ºi nu poate atunci este slab,ceea ce nu concordã cu caracterul lui Dumnezeu.Dacã poate ºi nu vrea, atunci este maliþios, ceeace nu se potriveºte lui Dumnezeu. Dacã nici nuvrea ºi nici nu poate atunci este slab ºi maliþios ºinu este Dumnezeu. Dar dacã Dumnezeu vrea ºipoate, ceea ce i se potriveºte de fapt, de undevine rãul? De ce nu-l înlãturã?.

Teodiceea întreþine pânã azi întrebarea: cumse explicã prezenþa rãului în lume? Doar cã acumputem face un bilanþ. Dumnezeu este atotputer-nic, infinit bun ºi l-a creat pe om dupã chipul ºiasemãnarea sa, dar ceva a intervenit. Nu dã rezul-tate ipoteza lui Dostoievski ºi Nietzsche –“Dumnezeu a murit”, chiar dacã ambii acuzau defapt împrejurarea cã în cultura modernãDumnezeu a ajuns sã fie scos din discuþie. Niciipoteza lui Hans Jonas cã Dumnezeu este împied-icat sã acþioneze nu este soluþie. În schimb, dã încontinuare rezultate ipoteza lui Isaac Luria –Dumnezeu a lãsat lumea sã ruleze deocamdatã înbaza legilor ei.

Dar nici teodiceea nu satisface. Discuþiadespre atributele lui Dumnezeu nu modificã situ-aþia, cãci chestiunea presantã pe care fiecare oîntâlneºte este alta, anume, ce fac oamenii fãrã deDumnezeu? Ne aflãm, de fapt, în plinã istoriepãmânteascã, ba chiar prea pãmânteascã, pentru aparafraza o formulare celebrã, încât pe terenulistoriei trebuie cãutatã acum soluþia. Unele argu-mente sunt mai mult decât încurajatoare: revoluþiifãcute la timp, dreptul bine elaborat, justiþia înþe-leaptã, medicina avansatã, moralitatea ridicatã,progresul cunoaºterii, educaþia reuºitã au dus lalimitarea rãului, dacã nu la eliminarea lui. Ceva s-a schimbat în bine, chiar dacã mai este loc sufi-cient pentru ameliorãri.

Aceste argumente mai denotã ceva. Anume, cãsimple reacþii estetice sau morale nu ajung nicio-datã pentru a limita rãul. Kierkegaard (înConceptul angoasei) ne spunea cã „rãul este plici-tistor“. Propoziþia este, probabil, adevãratã, darnu duce departe. Rãul trebuie explicat pentru aputea fi contracarat.

Toma d’Aquino (în De Malo) credea cã “rãuleste o entitate”. Numai cã rareori situaþia esteatât de simplã. Prea rar putem nominaliza sursarãului undeva sub privirile noastre, încât, dacã amlua-o sub control, rãul ar dispare, precum oflacãrã când i se opreºte combustibilul. Rãul esteîn fapt difuz, tentacular, fiind pregãtit în þesãtura

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

diagnoze

Andrei Marga

Rãul ca problemã

Corneliu Brudaºcu 7 studii de compoziþie Nr 5, u/p, 40 x 38 cm

Entuziasmul unora dupã victoria lui KlausIohannis, multiplicat de hãuliturile ritualice aleunor televiziuni, ºi mai ales satisfacþia dupã

înfrângerea lui Victor Ponta, mai bine cunoscut dejapentru puþinãtatea ºi inadecvarea lui flagrantã lapostul de prim-ministru, s-au topit ca aburul, iatã, lascurtã vreme. Noul preºedinte pare aproape paralel cugravitatea ºi importanþa rolului spre care a fost împinsîn condiþii încã neclare (nu ºtim de cine ºi nici pentruce). Facebook-ul ºi diaspora, cele douã marote agitatede susþinãtorii sãi, au fost aruncate în aer de ElenaUdrea, care i-a dat ºi un brânci interimarului de laSRI, Florian Coldea, spre puternica luminã areflectoarelor, fatalã pentru un om al umbrei. L-asusþinut sau nu aparatul operativ al SRI în alegerile depe 16 noiembrie pe Klaus Iohannis? Pentru cã, pe dealtã parte, e clar cã Ponta ºi PSD îl aveau în vedere pedirectorul SRI, George Maior, pentru postul de prim-ministru. Chiar de aceea a demisionat George Maior,pentru cã l-a susþinut pe perdantul Victor Ponta? Noiifripturiºti liberali (dar ºi pedeliºtii travestiþi în PNL)citeazã data de 16 noiembrie cu aceeaºi misticãfervoare cu care comuniºtii citau pe vremuriCongresul al IX-lea al PCR. Simplist ºi jenant.Propagandã de doi lei. Culturã puþinã, ambiþiinemãsurate.

De altfel, PNL-ul, partidul preºedintelui ales KlausIohannis, nu se aratã capabil sã trânteascã printr-omoþiune de cenzurã guvernul lui Ponta ºi, încã maigrav, nu are de unde propune nici oamenii competenþiºi cinstiþi, ºi nici proiectul de schimb. Decât poatevechea filosofie „pleacã ai noºtri, vin ai noºtri, noirãmânem tot ca proºtii...”. Sau „PSD-PNL – aceeaºimizerie”. E mai breazã prin ceva Alina Gorghiu decâtVictor Ponta? Alina Gorghiu pare a fi chiar variantafemininã a lui Victor Viorel. Prin susþinerea ei lapreºedinþia PNL (partidul Brãtienilor!), Klaus Iohannisne-a arãtat cu cine ar vrea sã guverneze. Modelulurmat aminteºte, din pãcate, de cel al EleneiCeauºescu, care îºi alegea colaboratoarele (Gãinuºã,Gâdea, Ciobanu, Dobrin etc.) astfel încât, pe lângã ele,ea sã aparã într-o luminã favorabilã. România bãlteºtemediocru ºi trist, urmãrind, obositã, arestãrile la vârfaproape cotidiene : Adrian Sârbu (fost Pro TV, actualMediafax etc.), Elena Udrea, Miron Mitrea, dupã ceînainte au fost Adriean Videanu, Gheorghe ºtefan, zisPinalti, primarul din Neamþ, judeþul în care s-a ales înParlament Elena Udrea, Dorin Cocoº, fost domnul

Udrea, fluvialul turnãtor Gabriel Sandu, fost ministrual Comunicaþiilor, deh... Mult zgomot ºi multã furie.

Singurul personaj performant din þarã a rãmas,mediatic vorbind, Laura Codruþa Kövesi, procuror-ºefDNA, care distribuie cãtuºe, propuneri de arestãripreventive, inculpãri multiple la tot poporulpoliticienilor ºi afaceriºtilor importanþi (care, parþial,sunt cam aceiaºi). Nimeni nu va mai fi cu adevãratsurprins dacã vor fi arestaþi în sãptãmânile sau lunileurmãtoare foºtii preºedinþi Ion Iliescu (pentrumineride) sau Traian Bãsescu (pentru 1001 de motive,unul mai serios decât altul, ºi chiar pentru flotadispãrutã sau implicarea în afacerile Alro, retrocedãrifrauduloase, moºia Nana etc.). Sorin Ovidiu Vântu ºiIrina Jianu ies ºi intrã în puºcãrie la fel cum unul caAdrian Nãstase, care ºi-a executat deja pedepsele,poate intra din nou în alte ºi alte dosare.

Guvernul Victor Viorel Ponta e o bãrcuþã de hârtiesãltând pe valuri din ce în ce mai înalte. Lichiditãþiledin piaþã au dispãrut aproape cu totul, întreprinderilemici ºi mijlocii care nu au fost deja închise în aceºtiultimi cinci ani de groazã gâfâie pe ultima sutã.Eternul ºi fascinantul Mugur Isãrescu, un mediocrueconomist venit din epoca Ceauºescu, ca atâþia alþidinozauri, expert doar în soluþii monetariste, camaceleaºi de douãzeci de ani, a suferit o îmbãtrânireacceleratã odatã cu catastrofa creditelor în francielveþieni. Falimentul lent, pas cu pas, al zonei euro îiva pune capac ºi marelui cinic simplist de la BNR, cutoate alifiile Clubului de la Roma, ale guvernuluimondial, Trilateralei, bilderbergilor, dar mai ales cuinconfundabila experienþã a comunismului târziu.

Încotro merge România? Klaus Iohannis pare sã-ºifi descoperit, în sfârºit, un prieten politic internaþional:ciudatul preºedinte al Ucrainei, Petro Poroºenko,vorbitor ºi de românã, care l-a invitat deja sã vizitezeKievul. De luni de zile în Moldova de peste Prut nuse degajeazã o majoritate pentru formarea unuiguvern stabil. Un partid ultranaþionalist din Bulgaria,Ataka (7 %, cu 23 de parlamentari, cel de-al patruleapartid din þara vecinã), propune un referendum pentruieºirea þãrii din NATO. Acordul de încetare a foculuiîn estul Ucrainei de la Minsk, Minsk 2, este în modevident o încercare teatralã de pãcãlire reciprocã ºi îngrup. De fapt, e vorba de un acord pe care nu l-asemnat nici unul din ºefii de stat prezenþi. Seîndreaptã, de fapt, România spre Republica Moldova,spre Ucraina, spre Bulgaria, spre Grecia sau chiar spreRusia?

În orice caz, România nu este în acest momentguvernatã. Nici preºedintele, nici primul-ministru, pelângã certitudinea cã se detestã sincer, cu toatãcomedia civilitãþii, nu guverneazã nimic ºi pe nimeni.Iar Parlamentul este o arcã a lui Noe care a adunattoate lighioanele meleagurilor româneºti. Cum obsevaunul dintre ei, dacã lipsesc o sutã de la o ºedinþã, nicinu se bagã de seamã. Liderii politici fac doar cheltuielimari fãrã rost de la buget pentru ei înºiºi, pentruanturajul lor numeros, dar ºi pentru un aparat de statcu nenumãratele lui servicii secrete, între altele,supradimensionat ºi lipsit de orice busolã. Amesteculbrutal al FMI ºi al Comisiei Europene în deciziilecapitale le dã guvernanþilor noºtri impresia cã rolul lore doar acela de arendaºi disciplinaþi ºi obedienþi. Înrest, liber la „business” ºi corupþie!

ªi, fiindcã tot sunt în lumina rampei serviciile deinformaþii, prin generalul Coldea ºi prin penibilaComisie SRI din Parlament (Georgian Pop, ºefulcomisiei, spunea pe Realitatea TV cã suntem laservicii secrete pe locul trei în Europa, în lume...), sãremarcãm cã dupã demisiile lui Meleºcanu ºi MaiorRomânia a rãmas fãrã ºefi legitimaþi de Parlament laprincipalele douã servicii, SRI ºi SIE. Ambii ºefi deservicii ºi-au arãtat în finalul mandatului inconsistenþadramaticã, lamentabilã. Meleºcanu a plecat câine surdla vânãtoare de preºedinþie (sau de alte câºtiguri,finanþãri de campanie? – ca la anterioara campanieprezidenþialã la care a participat), iar George Maior s-atrezit ca proasta-n târg atacând Curtea Constituþionalãºi fãcând mãrturii stupefiante despre acoperiþii dinpresã. A tãcut zece ani ºi a pãrut profund. A vorbit dela el o singurã datã ºi ne-a bãgat în sperieþi. Un autorde prefeþe pe banii statului. Un impostor printre mulþialþii. Preºedintele Iohannis nu poate sã-ºi numeascãoameni de încredere (Dan Mihalache, Eduard Hellvig,George Scutaru – mari oameni, mari caractere!) pentrucã nu are majoritate în Parlament ºi ori numeºteoameni pe placul ºi în interesul PSD, ori numirile salenu vor fi validate. Nivelul real al prestaþiilor serviciilorde informaþii poate fi mãsurat prin oamenii apropiaþidin viaþa „civilã” cu care au interacþionat economic ºiutilitar-mediatic : Sorin Ovidiu Vântu, Sebastian Ghiþã,Elena Udrea, Dorin Cocoº („sâmbãta, duminica”,Elena Udrea dixit) etc.

Iar conflictul din Ucraina vecinã nu face decât sãse agraveze ºi, foarte probabil, sã se extindã la toþivecinii...

!

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

politica zilei

Petru Romoºan

România bãlteºte urât

de relaþii ce compun realitatea, încât contracararealui se complicã. Hannah Arendt avea dreptatecând vorbea (în Eichmann la Jerusalim) de “banal-itatea rãului” – o altã sintagmã deformatã copiosprin interpretare: “banalitatea” nu înseamnã aiciacceptabilitate, ºi nici ubicuitate, ci doar prezenþarãului printre oameni, în realitãþile de fiecare zi,din care se iveºte în anumite condiþii.

Cum se ajunge de fapt la rãu în viaþa de zi cuzi? Nu aº accepta sugestia unor interpretãri ale luiOthelo, dupã care Jago face rãul fãrã scop, chiardacã personajul avea un scop. Dacã l-am socotifãrã scop, rãul s-ar sustrage rãspunderii, fiind doarun fel de prostie. În fapt, rãul fãcut de oamenialtor oameni nu este inocent. Accept însã ceea cesugera Thomas Mann, în Muntele vrãjit, anumecã rãul este “faþa nevãzutã a unei boli”. Da,vedem bine, ºi în exemplele date, cã este vorbanu doar de erori sau accidente, ci de boli!

Numai cã nici boala, oricât de gravã ar fi, nuscuteºte de rãspundere. Din faptul cã toþi seîmbolnãvesc ºi o societate îmbracã alura casei de

nebuni, nu rezultã cã nimeni nu mai este respons-abil. Rãul este fundamental acþiune de distrugere.Împãrtãºesc opinia lui Terry Eagleton (Das Böse,List, Berlin, 2012) cã “rãul vrea sã nimiceascãîntregul” (p.27) – întregul posibilitãþilor sau mãcarceva din el.

Am amintit reflecþiile de mai sus cãci avem laîndemânã o tradiþie de reflecþie ce ne oferãpuncte de sprijin pentru a-l circumscrie ºi con-tracara. În plus, elementarismul (“lasã-mã cud’astea!”) ce se rãspândeºte emfatic, din nou, nueste soluþie, iar împotriva lui este de actualizatacea tradiþie, ce vede oricum lucrurile mai înadâncime.

Ce este, însã, de fãcut efectiv? Nimic nu esteasigurat a priori pe lume, dar nu este totul pier-dut. Avem încã soluþii la dispoziþie. De pildã, sãnu cedãm în raport cu nevoia unei legislaþiiechitabile, cu cerinþa înfãptuirii perspicace ajustiþiei, cu educaþia de bunã calitate, cu extin-derea cunoaºterii, cu îmbrãþiºarea valorilor ºi adezvoltãrii. Putem reflecta îndelung asupra

diverselor ipostaze ale rãului, de la naturã, larelaþiile din societate, dar este de luat în seamãfapul cã mai multe vin din istorie decât din altãparte. Mai este de asumat cã, înainte de drept,este morala, iar, înainte de justiþia din tribunale,este un simþ natural a justiþiei, care n-ar trebuidesconsiderate. Dacã, de pildã, s-ar fi reacþionat latimp, nici unul dintre fãptuitorii pe care i-ampomenit la început ºi nici alþi neaveniþi nuajungeau sã-ºi facã jocul. Rãul se limiteazã dacãoamenii responsabili intervin ºi-ºi spun cufrancheþe pãrerea.

Peste toate, are mereu importanþã crucialãieºirea din indiferenþã (“ºtiu cã este rãu, dar nueste treaba mea!”). Ieºirea, adicã, din indiferenþaatitudinalã (“lasã cã trece ºi asta!”) ºi din cea con-ceptualã (“toþi fac acelaºi lucru”). Rãul se con-tracareazã dacã destui oameni se opun înaintãriispre “societatea indiferenþei”, oricare ar fi difi-cultãþile.

!

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

un minim sprijin – sunt convins – am fi putut.De aceea, mai înainte de toate, recomand oricuiconfruntarea cu textul (evident, cine deþinedarul aplecãrii pentru partea ºtiinþificã asupralui Aristotel – cãci lucrurile nu numai cã sunt„serioase” dar au o coerenþã internã delocsimilarã unei filosofii – sã-i spunem –„artistice”). Câteva aspecte care pot fi expuse cuclaritate: ce este Timpul? Ce este Eternitatea?Ce leagã ºi ce desparte Timpul de Eternitate?

Timpul – dincoace de Eternitate: clipa (cuminusculã) este limita anterior-posteriorului(numãrabilul, discontinuul). Timpul în calitatede Eternitate: Clipa (cu majusculã) este unîntreg nediferenþiat, continuu, esteInstantaneitatea care cuprinde ºi în acelaºi timpdepãºeºte anterior-posteriorul. Aici apare aporiaconcomitenþei celor douã timpuri: primulsensibil, celãlalt inteligibil. Celui inteligibil i s-arputea spune: postulat: ba nu!: dedus. Exact caîn schematismul transcendental kantian: schemaeste vecinãtatea (funcþionalã) dintre sensibilitateºi intelect, între receptivitate (spontaneitate) ºiapercepþie (categorial). Totul rãmâne sãconfirme un Aristotel trecut prin Kant dardincolo de el. Totuºi: rolul imaginaþiei înapercepþia trecutului (Kant) – este recunoscut ºila Aristotel.

(S-ar putea preciza originalitatea ProfesoruluiCiomoº în ceea ce priveºte asimilarea trecutului,prezentului ºi viitorului cu elementele kantienedin Deducþia transcendentalã a categoriilor:unitatea originar-sinteticã a apercepþiei, este eulcare, tautologic, oferã diversitãþii (sensibile) – ounitate (inteligibilã) care poate suporta, într-unsingur concept, Unul-Multiplul. Iar cele treitipuri de timp sunt, în deducþia transcendentalã,corespondente urmãtoarelor concepte ce leagãsensibilitatea de intelect: (dacã nu ne înºelãm)sinteza aprehensiunii în intuiþie (viitor), sintezareproducerii în imaginaþie (trecut), sintezarecogniþiei în concept (prezent). Aceastãinterpretare este originalã ºi este dezvoltatã dedomnul Profesor în volumul despre Kant. Darasta e o altã discuþie.)

Sã ne întoarcem la text! Având în vedere cãorice filosof îºi doreºte sã afle alcãtuireaconcretã a lumii dar ºi legãtura acesteia cuconºtiinþa – eventual exact în momentul în carealcãtuirea are loc – putem spune cã domnulProfesor adaugã, cu fiecare aspect discutat, nunumai „gânditul” din text dar ºi „de-ne-gânditul”. Spune undeva: învãluitorul (forma,frontiera) este dar nu existã (cãci între materieºi formã – distanþa nu existã); iar învãluitul(conþinutul) existã dar nu este (cãci este ospecie fãrã gen, un individual care nu aregeneral, el este iluzoriu pentru cã nu poateconcret sã fie un tot, un întreg cãci atunci s-arconfunda cu însãºi lumea).

Altã idee magistralã: dubletul aristotelicmaterie-formã analizat mai în adâncime.Despãrþirea de Platon îi aduce lui Aristotelconceperea principiului absolut ca fiind îninteriorul lumii – nu transcendent ca la Platon.Dar cum se raporteazã acest dublet laconcreteþea analizei timpului ºi locului? Oarelocul poate conþine alte locuri – în modconcentric – la infinit? Sau pânã undeconþinãtorul ce nu mai poate fi conþinut – seîntinde? Aºa cum spune Aristotel – pânã la Cer?Sau cum vom spune Cerului? Cã e însuºiEternitatea? Dupã cum spune Platon (Timaios):„Cerul este imaginea mobilã a Eternitãþii”?Toate aceste întrebãri sunt lãmurite ºi rezolvatede cãtre domnul Profesor. Dar noi, oare le-am

înþeles? ºi dacã le-am înþeles cui le vom„traduce” în expresie democratã? Oricum, amrisca prea mult sã le înfãþiºãm cãci – evident –limbajul este arid, semnificaþiile sunt greu de„stãpânit”, de „înºirat”. Dacã s-ar putea „înºira”aceste mãrgãritare ale domnului Profesor, ar finevoie de o „strãinã gurã” care sã ne introducãîntr-o lume de basm, narcoticã, cu un halo detransã, o lume care se rezumã la un ecouinefabil: „înºir-te mãrgãrinte!...” Fiecare arînþelege pânã unde ar ajunge cu gândul...

Mai rãmâne pentru final încã o situaþie caremeritã sã mai fie menþionatã: aplicaþiadubletului materie-formã la problema sufletului.Sufletul se comportã ca un Primum Movens.Sufletul miºcã trupul fãrã ca el sã se miºte. Aicieste invocat paradoxul lui Zenon: sãgeata, faþãde locul care îi aparþine, este nemiºcatã, dar încomparaþie cu distanþa pe care o strãbate spreþintã, este în miºcare. Sufletul fiind în afaramiºcãrii (exprimatã ca lume sensibilã) estenemiºcat. Cu toate acestea numai un lucrunemiºcat poate sã producã miºcare, cãci dacã unlucru în miºcare ar produce la rândul luimiºcare, s-ar spune cã aceastã a doua miºcare enumai relativã ºi nu absolutã. Iar dacã obiectulmiºcat prin aceastã miºcare nu are o singurãmiºcare, ce fel de miºcare ar fi aceea? Miºcareamiºcãrii n-ar putea exista nici mãcar cametabolon, darãmite ca un kinesis. Cãci arexista o altã ºi o altã miºcare a miºcãrii. E unlucru imposibil de conceput. De aceea numainemiºcatul absolut poate produce o miºcareabsolutã. Dar aici, trecând peste acestea, apareun concept interesant: auto-afectarea: trupulauto-afectat este sau poate fi atât agent cât ºi

pacient al acþiunii (o mânã o poate pipãi pecealaltã). Dacã suntem mai atenþi, nu trupuleste cel care iniþiazã actul de a se auto-percepe(auto-afecta), ci sufletul (o face indirect, prinintermedierea trupului). Fãrã ca sufletul sãtransforme trupul în pacient, trupul însuºi n-arputea fi agent ºi pacient în acelaºi timp. Darsufletul nu se poate auto-afecta pe sine decâtprin intermediaritatea trupului. Pe când trupul,prin auto-afectare, devine materie (de-finitã)învãluitã de o formã (in-form-alã), sufletul estetocmai actualizarea care nu mai cunoaºtediferenþa (materie-formã), este însãºi forma carenu mai face altceva decât sã înregistrezeprezentul rotund al actului. În acest senssufletul este forma trupului.

Încheind, mai menþionãm cã puterea depãtrundere în lucruri atât de profunde, conferãdomnului Profesor Virgil Ciomoº o aurãneºtirbitã de gânditor în plinã maturitate ºifecunditate, de la care aºteptãm încã multecãrþi. ªi asta deoarece o anumitã sferã aabilitãþii dumnealui este concentratã pe studiulcomparat al filosofiei. De aici – credem noi –vor izbucni încã multe reuºite interesante...

!

Corneliu Brudaºcu 7 studii de compoziþie Nr 2, u/p, 40 x 38 cm

(urmare din pagina 3)

Dacã te lãsau generalii ºi colaboratorii tãiîn pace, cã doar oameni i-ai fãcut, aveaiacuma frumoasa vârstã de 97 de ani iar

Doamna, ceva mai în etate, s-ar fi apropiat desutã. Matusalemici, nimeni nu spune, dar aici lanoi s-ar fi marcat o performanþã. Ce fericire arfi fost pentru poporul acesta, sã vã aibã mereuîn frunte ºi pe soare ºi pe ploaie ºi pe timp desecetã ºi de inundaþii. Poporul, fost al tãu, erãbdãtor ca ºi oaia, dar prea i-ai apãsat grumajii,mult iubite ºi stimate, prea te-ai transformat întot ºi toate ºi la un moment-dat s-a umplutpaharul, adicã scuze, ce pahar, s-a umplutbutoiul. Prea i-ai pus pe toþi sã te proslãveascã,prea ai dat iama în istorie (dar unde n-ai datiama?), printre domnitori ºi oblu în mijlocul lorte-ai pus. TU ºi ei roatã-n jurul tãu ca la horã.Nu era cântec fãrã tine, spectacol în care sã nufii fost pe primul plan, clipã pe care sã nu fipus stãpânire. Erai de dimensiunea Carpaþilor,fãceai cât toþi bãrbaþii la un loc, vorba versului –„ºi Vodã-i un munte”... Pe urmã Doamna a luatAcademia la ochi ºi tu, mult iubite ºi stimate,dintr-un condei ai bãgat-o acolo la rând cu

matematicienii, filologii, istoricii ce realmente i-am avut. O luaserã-þi, mult iubite ºi stimate, pecalea delirului iar turma, oile, vreau sã spun, pecalea mizeriei. Mâncare proastã ºi puþinã,profesorii universitari, dar nu numai ei,înghiontiþi pe la cozi, în case, blocuri, bordeie,frig, un permanent decembrie, curent electricîntrerupt, aproape tot ce cãutai nu gãseai, canci,acesta e cuvântul. Ne bãgaseºi cu ajutoruloamenilor tãi, care tot din popor proveneau, sãnu se uite asta, într-un fel de þarc cu câini depazã pretutindeni. Si aþi numit tot aranjamentulãsta “Epoca de Aur”. Vã cântau poeþii, vã pictauartiºtii plastici, eraþi pe toate gardurile,depãºiserãþi orice limitã imaginabilã. O fãceaþipentru cã vi s-a permis. Spre sfârºitul“povestirii”, a lungii povestiri, trebuie sã þi-ospun, aveai un chip urât, te topiseºi încostumele pentru care nu erai fãcut, tu ºiDoamna apãreaþi ca o povarã, ca un sac decãrbuni aruncat pe pieptul unui muribund.Spãlaserãþi, tu ºi mult prea numeroºii tãisusþinãtori, nepoþi de daci ºi de romani, douãdecenii ºi jumãtate, creiere cu nemiluita ºi la

urmã, în Decembrie ‘89, eraþi ºi voi obosiþi.Lovitura de graþie, cel puþin pe de-o parte, nu v-a dat-o însã poporelul ci chiar aceia pe care i-aþiîncãlzit la sânul vostru. Vã uitaþi lung la ei laaºa-zisul vostru proces. A rãmas în urmã o þarãcãzutã, o naþie derutatã, aproape aº zice niºtetrupuri fãrã cap. “Auziþi, a venit libertatea,acum o sã renaºtem etc., etc...”. Mai e multpânã la renaºterea asta, drum lung, ºerpuitor,dar prima datã, dacã e posibil, ar trebui sã necurãþim sufleteºte. Mult iubite ºi stimate, spredeosebire de predecesorul tãu, Gheorghe, care aomorât, bãtut, dintr-un dispozitiv întunecat, dela punctul cardinal est, dând drumul ºi spaimeisã paralizeze totul, tu, ca ºi un demncontinuator ai menþinut frica, dar ai solidificat“cultul ºefului” care anuleazã dreptul ºi alsupuºeniei. Cãci celelalte, corupþia, abuzul,dubla faþã, vorbele cu trei înþelesuri, le aveamdemult, ne veneau ca un ºuvoi din istorie. Întoatã democraþia noastrã de astãzi eºti prezentmult iubite ºi stimate. Porunca, ferfeniþarealegii, “încã o datã, ºefismul”, sunt aici, le þinemîn braþe ca pe niºte daruri de Crãciun.Nonvalorile sunt la putere, mediocritatea emarea statuie la care se fac închinãri. Dacã i-aiauzi pe câþi vorbesc, cum exact ca ºi tine, sepricep la toate, chiar s-ar ivi o expresie demirare pe chipul tãu învechit. Dar te-am meritatdin plin, mult iubite ºi stimate, ºi nici nu ºtiicâþi te regretã. Pentru funcþii, pentru noiînchinãri, pentru noi proslãviri. Stau poeþii cupana uscatã ºi n-au pentru cine sã scrie. ªi mulþiprozatori cum s-ar mai înhãma la un omagiu.Dar poate sub o altã formã o sã mai vii, cãciduhul tãu n-a plecat de aici. Mã gândesc, ºi cuasta închei, cã trebuie sã te fi amuzat copioscând tu, mâncãtor de brânzã ºi ceapã, împreunãcu Doamna, Tovarãºa, i-aþi pãcãlit, dus de nas,pe atâþia ºefi de state, încât sã vã primeascãaceºtia în palate, sã de-a baluri în cinsteavoastrã, sã vã vorbeascã în cele mai alese limbiale pãmântului când voi nici biata limbãromânã n-o ºtiaþi corect. Sãnãtate, în hãurileunde te afli, mult iubite ºi stimate...

!

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

o datã pe lunã

Mircea Pora

Scrisoare deschisãMult iubite ºi stimate...

Corneliu Brudaºcu 7 studii de compoziþie Nr 3, u/p, 40 x 38 cm

Corneliu Brudaºcu 7 studii de compoziþie

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Nãscutã la Cluj-Napoca, solista de jazz Elena Mîndru(26) a studiat la Academia de Muzicã “Gheorghe Dima”din Cluj, Det Jyske Musikkonservatorium Arhus (DK),Kungliga Musikho g skolan Stockholm (Suedia) ºiSibelius-Akademia Helsinki (Finlanda, unde în prezenturmeazã studiile doctorale). De-a lungul anilor a câºtigat,printre altele: Locul 1 la Festivalul „Jazz Napocensis”,Cluj-Napoca (2004); Trofeul Festivalului „Flori de Mai”,Timiºoara (2004); Trofeul Festivalului „George Grigoriu”,Brãila (2005); Trofeul Festivalului „Mamaia Copiilor”(2005); Premiul Special al Juriului la Festivalul de Jazz dela Sibiu (2008); Premiul pentru cel mai bun solist vocal laConcursul Internaþional de Jazz, Târgu Mureº (2009);Finalistã a concursului ”Scrivere in Jazz Competition”,Sassari, Italia (2010); Finalistã a concursului “Keep AnEye Jazz Award”, Conservatorium van Amsterdam,Olanda (2011 ); Premiul pentru cel mai bun solist vocalla “Festivalul Internaþional de Jazz” de la Sibiu (2011);Premiul al doilea ºi Premiul Publicului la “Montreux JazzVoice Competition”, Elveþia (2012); Câºtigãtoarea “YoungNordic Jazz Competition Finland”, împreunã cu “Elena &The Rom Ensemble”, Helsinki, Finlanda (2014).

Elena Mindru Finnection e cel mai recent proiect alvocalistei Elena Mîndru. Repertoriul abordat include înmare parte compoziþiile Elenei. Muzica lor combinã ele-mente din muzica tradiþionalã româneascã cu ritmurilejazz. În luna mai 2014, grupul a câºtigat competiþia“Young Nordic Jazz Comets Finland”, reprezentând ulte-rior Finlanda în showcase-ul nordic din cadrul “JazzFinland 2014”.

RRiiCCoo:: –– Când þi-ai dat seama de pasiunea tapentru muzicã?

EElleennaa MMîînnddrruu:: –– De când eram mic copil. Mi-am dorit dintotdeauna sã devin cântãreaþã. Nuºtiam exact de ce stil ºi cum anume funcþioneazãlucrurile, dar vroiam sã cânt. La ºapte ani m-a dustata la “Tiptop Minitop”. Apoi am început sãstudiez vioara, ulterior pianul, timp în care am con-tinuat sã cânt.

–– Ce muzicã asculþi acasã?

–– În ultimii ani, procentul muzicii jazz ascultatacasã a crescut foarte mult. Aº putea spune cã înproporþie de 80 la sutã ascult jazz. Apoi, clasic,pop, rock. Îmi plac artiºti ºi muzicieni din toategenurile. Existã un “ceva” care îmi place la maimulþi dintre ei. Compozitori: Stravinski, Debussy,Enescu, Sibelius, Horace Silver. Artiºti: Miles Davis,Sarah Vaughan, Nina Simone, Oscar Peterson,Dianne Reeves, Dee Dee Bridgewater, Ella, DizzyGillespie, Brad Meldhau, Sting.

–– Cum ai ales sã cânþi?

–– Am cântat de când mã ºtiu. Mã simt cel maibine când cânt pe scenã. Treptat, mi-am dat seamacã jazz-ul mi se potriveºte cel mai bine. Am fãcutcunoºtinþã cu jazzul pe la 15 ani, la Palatul copiilorCluj, sub îndrumarea lui ªtefan Vannai.

–– Cânþi ºi la instrumente?

–– Cânt la vioarã, pian ºi extrem de puþin la sax-ofon.

–– Ai ºi alte proiecte în paralel cu Elena MîndruQuartet/Quintet?

–– Mai am un ““Duo” cu Tuomas J. Turunen, un

“Trio” (voce – pian – contrabas) ºi proiectul de jazzsimfonic. “Elena Mîndru Quintet” (EMQ) e în douãvariante: cu saxofon sau cu vioarã (“Elena & TheRom Ensemble” / “Elena Mindru Finnection”).

–– Ai ºi alte pasiuni în timpul liber?

–– Dans, puzzle, cãrþi, sudoku.

–– Ai fost invitatã sã colaborezi cu alte proiectemuzicale?

–– Am colaborat în concerte cu “FinnishAirforces Big Band” (Ilmavoimien Soittokunta)“Budapest Jazz Orchestra” (2013), “Big Band-ulRadio Bucureºti” (2005, 2010). Din cauza unor con-cursuri, am colaborat cu “Sassari Jazz Orchestra”,trupa lui Lee Ritenour (Patrice Rushen – pian,Melvin Davis – bas electric, Will Kennedy – tobe);în Amsterdam cu Hans Vrooman, Alfredo Paixao,Borislav (Bobby) Petrov.

–– Cum ai ajuns la ideea de a forma “ElenaMîndru Quartet/Quintet”?

–– Prima mea trupã în care am cântat jazz senumea “Alpha”, iniþiatã de prof. ªtefan Vannai laPalatul copiilor Cluj. Am cântat sub numele acestaîn 2003-2006. Apoi, ne-am desprins uºor de el,membrii formaþiei s-au schimbat, aºa cã noua trupãa primit numele de “Jaywalk”. Ideea de a folosinumele meu pentru numele trupei a apãrut dupãniºte probleme cu “Jaywalk”. Am schimbat din noucomponenþa, parþial, ºi am hotãrât sã folosescnumele meu pentru toate proiectele.

–– Cum ai adunat formaþia actualã?

–– Formaþia mea actualã e cea finlandezã. Primulconcert pentru care ne-am adunat a fost concertulmeu de absolvire de masterat din mai 2013, în vari-anta de cvartet. Nu era o trupã de sine stãtãtoare ºinici nu cântaserã mult împreunã, însã i-am alespentru cã sunt oameni faini ºi muzicieni excelenþifiecare dintre ei. Dupã aproape doi ani de colabo-rare, îmi dau seama cã ne potrivim foarte bine ºi cãavem multe în comun, chiar ºi ei între ei. Sampo(vioarã) ni s-a alãturat în toamna 2013, dupã ce s-aîntors din Miami (Florida/SUA).

–– Care este partea bunã ºi partea proastã de apleca în turneu?

–– Vãd doar pãrþi foarte bune în ceea ce priveºteturneul. Trupa, în sens de echipã, câºtigã multãexperienþã, se cântã mult live, iar oamenii se cunoscmai bine, ceea ce este extrem de important.Turneele sunt întotdeauna reuºite.

–– Spune-mi te rog o întâmplare interesantã saudistractivã pe care ai avut-o alãturi de formaþie.

–– Cred cã prima noastrã sosire în România, pen-tru Gãrâna Jazz Fest, a fost cea mai distractivã. Amavut multe peripeþii atunci. Colegii mei au încercatsã înveþe româneºte, aºa cã au inventat urmãtoarearegulã de memorare pentru “Mulþumesc”:mulþumesc = something close to multimedia.

–– Care este cel mai interesant comentariu primitde la un fan?

–– Cel care îmi vine în minte acum e cã lemângâi sufletele cu muzica mea. Când aud asta,mã simt extrem de împlinitã.

–– Care a fost cel mai reuºit concert din carierata pânã în prezent?

–– Au fost mai multe concerte. E greu de alesunul singur. Aº zice concertul de jazz simfonic dinfebruarie 2014 de la Cluj, cu Orchestra FilarmoniciiTransilvania. E incredibil când 65 de muzicienicântã împreunã ºi respirã împreunã. Mai ales jazz,chiar dacã e jazz simfonic.

–– Care este þelul tãu alãturi de Elena MîndruQuartet/Quintet?

–– Þelul meu este sã oferim publicului o muzicãcare sã le relaxeze mintea, dar în acelaºi timp sã îiintrige. Vreau sã îi facem extrem de interesaþi demuzica live ºi în special de jazz. Vreau cât maimulte concerte în cât mai multe locuri din lume.Vreau sã ne simþim bine pe scenã ºi sã implicãmpublicul în ceea ce facem.

–– Ce înseamnã pentru tine Elena MîndruQuartet/Quintet?

–– În oricare formulã în care am cântat subnumele Elena Mîndru Quintet, am urmãrit acelaºilucru: sã avem grijã de public ºi de muzicã. Vreauca orice piesã am cânta, sã fim implicaþi ºi sã neplacã.

–– Unde te vezi peste 10 ani?

–– Pe scenã.

–– Dacã ai avea o putere specialã, care ar fi aceas-ta?

–– Am douã puteri pe care le doresc: sã mã tele-portez oricând în viitor ºi trecut ºi sã pot vorbitoate limbile de pe Pãmânt.

–– Dacã te-ai afla pe o insulã pustie, care ar fi treilucruri pe care le-ai avea la tine?

–– Greu de zis ºi de ales. Presupunând cã ar fiapã de bãut acolo, aº lua un generator mare decurent, laptop ºi pian.

–– Care este filmul tãu preferat?

–– V for Vendetta (2005).

–– În ce sens consideri cã se potriveºte formareata de muzicã clasicã cu proiectul Elena MîndruQuartet/Quintet?

–– Înþeleg în primul rând ce se întâmplã în trupamea din punct de vedere tehnic instrumental. Înþe-leg cum funcþioneazã instrumentele ºi am ºi o per-spectivã diferitã în ceea ce priveºte forma muzicii.

Interviu realizat deRRiiCCoo!

muzica

„Am cântat de când mã ºtiu”de vorbã cu solista de jazz Elena Mîndru

Reflectoarele sunt focalizate pe arlechinul cudublu sens (actor ºi culisã) în spectacolultânãrului regizor Tudor Lucanu de la

Euphorion-ul Naþionalului clujean: Barrymore deWilliam Luce, adaptare de Radu Beligan ºi LiviuDorneanu. Textul americanului William Luce l-asensibilizat în mod deosebit pe nonagenarul mareactor român ºi nu e greu sã înþelegem de ce. Estevorba aici despre artistul celebru ajuns la sfârºit decarierã. Lumina care cade pe el este necruþãtoare,trezeºte compasiune ºi animã tristeþi. Este o privireîn oglindã plinã de cruzime ºi melancolie totodatã.Ceva asemãnãtor ne-a servit cu mult înainte Cehovscriind Cântecul lebedei. ªi foarte recent, cuextrapolarea de rigoare, realizatorul lui Birdman sauVirtutea nesperatã a ignoranþei (film de AlejandroGonzáles Inárritu, cu Michael Keaton). În toateacestea personajul principat este Teatrul. Adicãlumea teatrului vãzutã din interior, de dupã cortinã,cu toate cotloanele ºi umbrele sale aduse în primplan. Arlechinul care se priveºte în oglinda timpuluidin arlechin, dupã spectacol (la Cehov) sau înainteaunui alt virtual spectacol în pregãtire (în

Barrymore). Asistãm, chipurile, la repetiþiile pentruRichard al III-lea, dar ele sunt un pretext transparentpentru devoalarea complexelor trãiri ºi nostalgii alepersonajului-actor în piesa lui William Luce.Problematica textului se miºcã în jurul biografieiactorului John Barrymore, reprezentant de frunte alunei familii celebre din teatrul american. Premiera aavut loc pe Broadway, la Music Box Theater în1996 ºi montarea cu Christopher Plummer în JohnBarrymore a fãcut carierã.

Evident cã rolul nu putea fi acordat decât unuimare actor pentru ca motorul cvasi-monologului sãprindã forþã de persuasiune. ªi Clujul are unasemenea actor, mare, minunat, iubit ºi preþuit, înpersoana lui Anton Tauf. Astfel cã rolul îi vinemãnuºã, oferindu-i ºansa unei autoevaluãri laapogeul carierei. În rolul sufleorului evolueazã multmai tânãrul Ruslan Bârlea, cu deferenþa necesarãarãtatã unui maestru.

Deºi spectacolul demareazã lent, cu ezitãri carederuteazã spectatorul (ºi poate e bine aºa), TudorLucanu prefaþeazã reprezentaþia cu o seamã desecvenþe filmate din spectacolele de tinereþe ale lui

Anton Tauf proiectate acum pe un ecran.Fizionomia, ºarmul, silueta ºi vocea inconfundabilãa actorului rãzbat din imaginile de acum 30 sau 40de ani. Secvenþe din Macbeth, Femeia îndãrãtnicã,Antoniu ºi Cleopatra... Mãrturii ale gloriei dealtãdatã în competiþie cu trecerea timpului. Daracum Actorul a ajuns la vârsta când trebuie sã-ºi deajos toate mãºtile personajelor interpretate ºi un fiorte cuprinde la mãrturisirea lui Tauf dintr-un interviu:„La capãtul fiecãrui rol este marea ta singurãtate”.Iatã-l pe Actor în faþa adevãrului ultim, când mãºtileau cãzut ºi confruntarea cu sine e tulburãtoare,inacceptabilã. De aceea cautã sã se agaþe... de altrol, de acela al cocoºatului Richard al III-lea sau demonologul lui Hamlet, pentru cã el tânjeºte dupãjocul pe scenã ca dupã viaþã. Chiar celebra replicãdin piesa shakespeareanã „Un regat pentru un cal” edeturnatã în „Un regat pentru o replicã”. ªi celconsiderat cã e bun pentru a-i da replica (insinuarevenitã din Beckett), sufleorul, înþelege dificultatea încare se aflã ºi cautã sã-l ajute, dar fãrã succes.Alcoolismul, memoria deficitarã ºi-au spus cuvântul.Doar orgoliul nu l-a pãrãsit. De unde reflecþia plinãde amãrãciune: „Nimic nu e mai mort decât unactor mort”. Numai un cunoscãtor apropiat alpsihologiei actorului putea sã surprindã atât de binetertipurile de eschivare ºi de acoperire în faþarepetatelor feste jucate de memorie. Scenaristul le-a evidenþiat iar Anton Tauf le-a nuanþat ºiexploatat corespunzãtor. Sunt eschivele celui ce nu-ºi acceptã îmbãtrânirea, apelând constant lafantomele trecutului pentru a-ºi acoperi neputinþele.De fapt, tronul regelui, fastuos, central plasat,pregãtit pentru repetiþie, rãmâne neatins. Adicãinaccesibil în prezent. Iar recuzita pusã la dispoziþie(costume, coroanã, sãbii) sunt doar niºtereminiscenþe ale aceluiaºi trecut. Decorul ºicostumele Adrianei Grand servesc ideea inadecvãriicu noua calitate a personajului, doborât dealcoolism ºi singurãtate, coborât în hãul lãuntric.

Anton Tauf este actorul prin excelenþã carerespirã prin toþi porii scena, teatrul, mirajul ºieclerajul acestei arte a triumfului ºi a efemerului. Pescena Teatrului Naþional clujean a jucat neîntreruptdin 1968, de când a pãºit pentru prima datã pe ea.Nu e de mirare cã, în 2013, Anton Tauf a primitPremiul pentru cel mai bun actor la cea de a XIX-aediþie a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea.Un arc peste timp, o carierã glorioasã. Orecunoaºtere ºi un omagiu aduse unui admirabilslujitor al teatrului.

!

31TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

teatru

Anton Tauf - Barrymore însemn de omagiu

Adrian Þion

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Leviatanul lui Andrei Zviaghinþev este unfilm din zona „academismului” (cu actoride top, cu decoruri „de atmosferã”), a

cãrui reþetã scenaristicã a fost rãsplãtitã laCannes cu un premiu. Dincolo de schemã – orãfuialã între doi vechi prieteni pentru o femeie,un adulter, „învârteli” ºi corupþie la nivel înaltîn administraþia unui orãºel, complicitatea printãcere a „înaltelor feþe bisericeºti” º.a. – ºi înciuda decupajului regizoral (bine temperat,minimalist), încape (din fericire, doar spre final)ºi puþinticã „moralizare”.

Personajele sunt cuprinse de o iremediabilãstare de lehamite ºi abandon fatalist – mai puþinpreotul de la final (cel care cumpãrã pâine labutic ºi trece prin cadru aproape neobservat), acãrui intervenþie trimite spre o altã realitate (ºi,poate, spre un alt film). Sau, mai exact, spre oaltã aºezare în realitate, asemenea lui Iov ºiasemenea învãþãturii Cuv. Siluan Athonitul:„Þine-þi mintea în iad ºi nu deznãdãjdui!”Accentele filmului cad însã nu atât pe nãdejde1,tainã ºi dimensiunea paradoxalã a existenþei (încare suferinþa asumatã este însãºi calea spreviaþã), ci pe realitatea-iad a împãrãþiei celorputernici. La o analizã mai atentã, Leviatancultivã starea de spirit a ultimelor cinci secole,de când din biserici (ºi – mai ales – din inimileoamenilor) lipseºte Pantokratorul (pe carecopilul primarului îl cautã în zadar pe cupolabisericii celei noi, în timpul Sfintei Liturghii,atunci când tatãl sãu – ca un lup moralist – îiºopteºte: „Dumnezeu e mare ºi vede tot!”).Pantokratorul este prezent doar în predicaapãsat „legalistã” a episcopului ºi, în general, întoate poveþele sale despre atotputernicia„Împãratului a toatã fãptura”.

Mai puþin interesat de „devenirea întrufiinþã” a personajelor, filmul lui Zviaghinþevsurprinde – cool, în cadre bergmanian-antonioniene – „urâciunea pustiirii” dintr-o lumecinicã, preocupatã exclusiv de „fapte” ºi de unzeu ce este chemat doar ca sã le „justifice” înfavoarea ei. Dumnezeu însã este „tainic”. Daraflãm de „lucrarea Sa în chip minunat” doarprin declamaþia unor replici2.

Personajul preotului ce cumpãrã de la butic

pâine (pe care o împarte altora), iar nu vodcã(asemenea personajului principal – Kolya –cuprins de letargie), pare sã transmitã gândul(mãrturisit ºi de Pr. Rafail Noica) potrivit cãruiabiserica (ortodoxia) este firea omului,desãvârºirea lui, venirea lui în fire. Leviatan nueste filmul acestei deveniri, comentariulpreotului rãmâne la stadiul de sugestie.Zviaghinþev surprinde însã – critic, „progresist”,„laic” – îmbisericirea exterioarã, formalistã ºi deparadã a celor ce, potrivit principiului semnalatde Petre Þuþea, „Îl invocã pe Dumnezeu doar casã le binecuvinteze prãvãliile”. Preotul, careîncearcã sã-l îmbãrbãteze pe Kolya, vorbindu-ide soarta lui Iov, cel împãcat – pânã la urmã –cu soarta ºi care a trãit peste 100 de ani, esteîntrebat de unde sunt „basmele astea”. Spune:„Din Biblie3.”

Cred cã ºtiu de ce Leviatan impresioneazãatât de puternic: pentru cã priveºte spre acelaºitip de cinema (ºi de problematicã) din filmelelui Mungiu (4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile; Dupãdealuri), în timp ce, nonºalant, stã cu spatele laproducþii dulceag-moralizatoare ºi„duhovniceºti” gen Ostrov. „Pustiurile” ºi„minimalismele” Leviatanului ascund nebãnuite„mãri” ºi „oaze” pe care autorul are inteligenþasã nu le „explice” ori sã le expunã ieftin.Remarcabile sunt distanþele pânã la care seapropie autorul de „poveste”, de „inima” ei. ªi„locul geometric” pe care povestea îl creeazã –la modul potenþial – în mintea spectatorului. ªigustul amar de Proces kafkian în care – notabene! – se aflã o pâlpîire de nãdejde.

„Dacã încep de-acum sã mã spovedesc, o sã-mi dea Dumnezeu casa ºi nevasta înapoi?”„Nu ºtiu.” – rãspunde preotul din film. „Atuncide ce mã chemi sã mã spovedesc?” Existã aici,în acest scurt schimb de replici, o posibilã„cheie” a filmului. Pentru cã, la urma urmei, ceeste îmbisericirea minþii ºi deprinderea aceleirânduieli bisericeºti la care – spre alarmarea ºiiritarea „utilitariºtilor”, „modernilor” – se facereferinþã? O conformare legalistã,contabiliceascã, pentru a „da satisfacþie” unuizeu neînduplecat? Sau o „devenire întru fiinþã”,o „venire în fire” a omului deprins a se închina

doar sticlei de vodcã ºi, poate, calea spreîmpãcare cu leviatanele petrecerii noastrepãmânteºti. Viziunea „neutrã”, „imparþialã” a luiZviaghinþev nu trage nicio concluzie. Cine areurechi de auzit ºi ochi de priceput va ºti ce sãaleagã...

NNoottee::1. Leviatanul – „împãrat peste fiarele

sãlbatice”, fãrã pereche pe pãmânt, „fãcut sã nucunoascã frica” ºi cu „inima tare ca piatra” –stârneºte groaza, astfel cã nãdejdea în izbândaasupra lui este „o deºertãciune” (Iov, 41.9).

2. În alte filme ruseºti, din altdeceniu/secol/mileniu (în filmele lui Tarkovski,Paradjanov, Abuladze, ªepitko sau chiar înrelativ recentul Pridel Angela / Lãcaºulîngerului, de Nikolai Dreyden, 2008), tainavieþii ºi a morþii cãpãta pe ecran expresiefilmicã. Era poezie, nu ilustraþie de tip livresc,nu lecþie de moralã. Era „înviere” ºi „metaforãrevelatorie”, iar nu o „naturã moartã” ºi„plasticizantã”.

3. În volumul Nicolae Steinhardt rãspunde la365 de întrebãri, Monahul de la Rohia esteîntrebat de Zaharia Sângeorzan ce va fi Biblia –„Cartea Cãrþilor”, „o mitologie cu ochii deschiºispre orizontul profeþilor” – pentru secolul XXI.Rãspunsul sãu surprinde foarte binedezbisericirea (ºi încã neîmbisericirea) minþiimultora, mai cu seamã a celor din intelighenþia:„Nu ºtiu. ªtiu cã o elevã particularã a mea, ofatã de 18 ani, deºteaptã, fiica unor intelectuali,mi-a pus aceastã întrebare: Biblia... Tot aud deBiblie. Ce e aia Biblie, nea Nicule?!”

!

Leviatan sau urâciunea pustiiriiMarian Sorin Rãdulescu

film

Cadru din Leviatan

Pe 3 octombrie 2014, pe canalele Twitter alelui David Lynch ºi Mark Frost a apãrut, laaceeaºi orã, 18:30, acelaºi mesaj: The gum

you like is going to come back in style!#damngoodcofee

Ceea ce apãrea în online din primãvara lui2014, ca zvon, începea sã prindã rãdãcini. Cîtevainterviuri mai tîrziu ºi era clar: serialul TwinPeaks se va întoarce pe micile ecrane în 2016, înportofoliul canalului Showtime.

În 1990-1991 Twin Peaks a fost întreprinderetemerarã. Era o producþie greu de prins îngraniþele unui gen; un proiect construit laîntîlnirea filmului poliþist cu thriller-ul ºi horror-ul,un film care întorcea o oglindã ironicã la adresaproducþiei de televiziune; propunea un fel deconfruntare între raþiune ºi inconºtient, unde,oricît de multe aspecte din realitate ar cuprinderaþiunea, tot rãmîne un rest care scurtcircuiteazãpercepþia ºi traseazã o minunatã, înfricoºãtoarelinie între datele lumii ºi cãile nebãnuite aleinconºtientului; o investiþie postmodernã careavea sã ducã ideea de soap opera (dupã cumspune motto-ul Star Trek) where no man hasgone before.

În (de)plin cinematograf, poate, prinnumeroasele momente memorabile pe care TwinPeaks le oferã: de la zugrãvirea ideii de pierdere aceluilalt în episodul pilot al seriei (odatã cudiseminarea veºtii cã Laura Palmer a fost ucisã), lajocul cu tabieturile clasei de mijloc americane, laamendarea producþiei de consum televizuale, saula ºtacheta pe care o aºeazã acest proiect. Un pragpe care – ca producþie de televiziune – l-au atins,douã decenii mai tîrziu, seriale HBO precumWalking Dead sau True Detective; dar pe care –cel puþin raportat la prima parte Twin Peaks,

pînã la al optulea episod – nu l-a atins vreun altserial – ca atmosferã creatã, ca naturaleþe areprezentãrii raportatã la ciudãþeniile de pe ecran,ca vervã cu bãtaie spre societate. Seria a fostprodusã de ABC, povestea filmatã pe peliculã.Douã sezoane, treizeci de episoade, dintre caredouã de o orã ºi jumãtate, restul de patruzeci ºicinci de minute. Un serial cult, care a deschisdrumul pentru X-Files, The Outer Limits,Millenium, Lost sau mai recentul True Detective.Aºa cum, dacã doriþi, compoziþiile formaþieiRadiohead stau în spatele întregului rock vizibilastãzi pe MTV.

Un an dupã închiderea serialului de cãtreteleviziunea ABC, din cauza unei pierderi deaudienþã în timpul seriei secunde – pe careautorul american a redresat-o spre final, dupãzece-douãspreceze episoade pe care nu le-asupervizat –, Lynch a lansat un lungmetraj încinema. Cu premiera la Festivalul de la Cannes,unde, doi ani mai devreme, Lynch fusese distinscu Palme d’Or. Twin Peaks: Fire Walk with Me,un film care vorbeºte despre întîmplãripremergãtoare celor ce vor fi fost vãzute pemicile ecrane în cadrul serialului. Un film adulatîn Japonia, dar trecut cu vederea în Statele Unite.ªi o primã colaborare a lui Lynch cu francezii dela CiBy 2000 (ºi cu casele franceze în general,care îl vor sprijini în toate producþiile pe care le-agîndit dupã Festivalul de la Cannes din 1990,indiferent cã filmele au avut succes de casã – cuma fost cazul cu Mulholland Drive, sau cã nu ºi-aurecuperat investiþiile – cum s-a întîmplat cu FireWalk with Me, Lost Highway sau The StraightStory).

În afara lui Inland Empire – care, oricum, paremai degrabã o prelungire a curiozitãþilor video

gîndite de David Lynch pentru proiectul sãuonline, davidlynch.com (în partea de acces prinabonament) –, autorul american ºi-a petrecutultimul deceniu la joacã: discuri audio proprii,cîteva discuri semnate ca producãtor (pentruChrysta Bell, de exemplu) ºi seriale sau fragmentevideo realizate pentru site-ul propriu – Dumbland,Rabbits, Axxon N. Din acest punct de vedere, ecu atît mai interesantã revenirea lui David Lynchla cîrma unui film de mari dimensiuni. Experienþasa e vastã, afirmaþie care stã în picioare ºi pentrucolaboratãrul sãu de acum douãzeci ºi cinci deani ºi de astãzi, Mark Frost. ªi, dacã la începutulanilor ‘90, Lynch a demarat Twin Peaks-ul, dar aplecat dupã primul sezon sã încheie Wild atHeart, noua serie va fi semnatã în întregime decuplul Frost-Lynch. Cele nouã episoade vor fiscrise de cei doi ºi regizate de David Lynch.

Restartul pe care-l primeºte Twin Peaks nu eun fapt singular. Televiziunea A&E (parte dinNBC Universal) difuzeazã Bates Motel, o seriecare porneºte de la istoria construitã de Hitchockîn Psycho. Televiziunea FX (FFox exxtended – partedin corporaþia Fox) a produs o serie omonimãcare pleacã de la Fargo al fraþilor Coen (ºi îi arepe aceºtia ca producãtori executivi). Pe o aºaconcurenþã în sfera cult, corporaþia CBS, caredeþine Showtime, nu putea sta mai prejos. TwinPeaks e anunþat pentru prima parte a anului2016. Pînã atunci, Showtime mai pregãteºte unhit – un serial care va lãrgi universul ficþional dinjocurile video produse de Microsoft, Halo, unserial supervizat de Steven Spielberg din posturade producãtor; cu lansare în toamna lui 2015. Caproducþie originalã, cei de la Showtime s-auremarcat pînã acum cu The Outer Limits, StargateSG-1, Dexter, The Tudors, The Borgias,Californication ºi cu organizarea unei serii demeciuri de box în care, astãzi, îl au ca sportiv detop pe Floyd Mayweather.

!

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

David Lynch, Mark Frost:Twin Peaks, 2016

Lucian Maier

Trei nume, distanþe în timp, conexiune clarã– 1951, 1983, 2014. Acel „nimic nu sepierde, totul se câºtigã”. Recunoaºtere

postumã, reabilitare. Memoria oamenilor – iatã –nu e gãunoasã. Timpul pecetluieºte valoarea,reaºazã prioritãþi, contribuþii, personalitãþi.

Andrew Hodges s-a nãscut în 1949. A fostmatematician, dar ºi autor. A lucrat la elaborareateoriei twistor, a predat la Oxford, fiind decan operioadã. A scris în 1977 Aspecte alehomosexualitãþii. Stil de opresiune, iar în 1983Alan Turing: Enigma, dupã care s-a realizat filmulrecent (2014) The Imitation Game – Joculcodurilor, în regia lui Morten Tyldum, cuBenedict Cumberbatch în rolul lui Turing.

Alan Turing, matematician britanic, a spartcodul Enigma în vremea celui de-al Doilea RãzboiMondial, iar aliaþii au aflat astfel planurile derãzboi naziste. Lucrul acesta a rãmas secret destat timp de 50 de ani. În 1952 lui Turing i seintenteazã proces pentru vina de a fi homosexual.Acceptã tratamente hormonale ca sã evite

închisoarea, asemenea celor 49.000 dehomosexuali obligaþi la aceeaºi inutilã ºidãunãtoare medicamentaþie, menitã – se zicea – sãschimbe orientarea sexualã. În anul 1954 Turing s-a sinucis, fãrã a bãnui cã regina Angliei îl vareabilita în 2013, cerând scuzele de rigoare. Ce afost Turing? Erou, geniu, criminal? Soþia îi spune:„Lumea e mai bunã pentru cã tu n-ai fostnormal”.

Interpretarea lui Benedict Cumberbatch e unaexcepþionalã, tulburãtoare. Turing devine credibilsub înfãþiºarea actorului, care pune la bãtaienuanþe fãrã numãr: introvertit, dur, timid,exuberant, bolnav, optimist, perseverent, fragil,sceptic, demn. O interpretare empaticã. Nimiccontrafãcut, excedentar, respectând inflexiunilepersonajului. Nu mai e cel din Hobbit ori 12 anide sclavie. O performanþã pe care actorul nu credcã o va depãºi vreodatã.

!

colaþionãri

Hodges, Turing, CumberbatchAlexandru Jurcan

Pentru tânãrul de aproape 20 de ani care trãiaîn acei ani în metropola bucureºteanã ºiîncerca sã facã Politehnica, distracþiile erau

cele despre care nu o datã v-am vorbit atât depãtimaº... Ei bine, spectacolele de cinemareprezentau pentru mine suprema regalare.Acuma, nu ºtiu dacã astea erau înainte sau dupãcelelalte distracþii, cum ar fi dansul de laArhitecturã ºi de la Cãminul 303, sau partidelealea interminabile de poker din camerelesportivilor... Cred cã filmele erau totuºi undeva înfaþã la toate astea.

Pânã sã vin la Bucureºti, cele douãcinematografe din micul meu orãºel ardelenesc deprovincie nu-mi oferiserã prea mare lucru, deºi înacei ani, spectacolul de cinema era la marecãutare. ªtiþi bine cã imediat dupã terminarearãzboiului, ecranele erau pline de filme sovietice.Povestea unui om adevãrat, Tânãra gardã, Aºa s-acãlit oþelul sau Cruciºãtorul Potemkin. Da, campuþin, dar sã nu uitãm cã ºi gusturile noastre înacei ani nu erau prea departe de ceea ce partidulmuncitoresc ne tot povestea de câþiva ani:

realismul socialist ºi alte rahaturi. În fine...Apoi, am plecat în Bucureºti, la facultate. Erau

anii ’60, anii aceia nebuni – mai puþin la noi înþarã – perioada hippie, Beatles ºi Rolling Stones,minijupa ºi bikini care ne scoteau din minþi, darºi o oarece ,,deschidere” în cinematografie. Sigurcã v-am vorbit nu o datã despre curentele cine-matografice din acei ani, despre Free Cinema,despre Neorealismul Italian, Noul val francez ºialte miºcãri culturale. Ecranele au început sã fiepopulate cu tot felul de filme mai mult sau maipuþin ciudate, cu personaje avânt tot soiul deprobleme psihologice, angoase, suferinþe saudatorii de conºtiinþã faþã de ceilalþi ºi alte chestiidin astea. ªi într-o dupã-masã de toamnã,francezii au început sã vinã ºi cu niºte filme

poliþiste total diferite de ceea ce am vãzut pânãatunci. Aveam 20 de ani, o oarece culturã cine-matograficã ºi nu-mi erau indiferenþi niºte eroi defilm altfel decât vãzusem pânã atunci, scenariibine scrise ºi destul de ciudate. Filmele poliþisteale anilor ‘60…

Impactul asupra mea a fost puternic. Era cevanou, nou de tot ºi atât de departe de cliºeelepalide ale anilor trecuþi. Apãruserã regizorii.Nume ca Yves Boisset, Jean-Pierre Melville, HenriVerneuil, Georges Lautner sau Louis Malle, sce-nariºti noi, care ne arãtau baruri întunecate,apartamente sãrãcãcioase cu mobilã simplã, secþiide poliþie cu funcþionari având feþe obosite ºiuneori chiar triste, nu odatã depãºiþi de mersulanchetelor. Se folosea un limbaj frust, aveau locrãbufniri teribile. Atmosfera, vestimentaþia,maºinile, muzica, totul îmi vorbea de anii ’60.

Tot atunci, m-am întâlnit ºi cu actorii. Erauoameni ciudaþi, îmbrãcaþi în trenciurile alea maricu o mulþime de buzunare, clape ºi tot soiul deanexe, cu pãlãriile trase pe frunte, borsalinele ace-lea negre ºi atât de explicite pentru cei din jur.Purtau nume frumoase, care vor rãmâne pentrutotdeauna în mintea mea: Jean Gabin, LinoVentura, Alain Delon, Jean-Paul Belmondo, PierreMondy, Yves Montand… Cât despre filme, eibine, acestea erau “lucrate” cât se poate de “mese-riaº”. Efecte speciale aproape de loc, interioare cala tine acasã, strãzile aproape identice cu cele dinoraºul tãu. Story-ul?

Reconstituirea unei anumite atmosfere efãcutã fãrã ostentaþie, doar se sugereazã ceea cetrebuie sã vezi, binele ºi rãul nu mai au aceleaºilocuri, totul se schimbã într-o poveste spusã atâtde bine. ªi pe urmã, dragii mei, filmele astea nuºocheazã, te cuceresc definitiv. Nu o datã, ampãþit-o ºi eu…

Aºa au apãrut câteva filme poliþiste care mi-aufãcut viaþa mai interesantã. Îmi plãcea – dupã ce-mi încasam de la Poºtã mica sumã trimisãlunar de ai mei în studenþie – sã mã îmbrac câtmai frumos ºi sã “pendulez” pe strãzileBucureºtiului în cãutarea noutãþilor cine-matografice. Era bine, mã simþeam bine cu cei100 de lei din buzunarul de la piept ºi aveam 20de ani. Ce-mi doream mai mult? Nimic. Poate unfilm bun ºi pe urmã, o bere la vreo terasã cumiros de mititei bine fãcuþi. Filmul acela bun,exista, dragii mei. Tocmai îl gãsisem la salaVictoria. Se numea Ascensor pentru eºafod înregia lui Louis Malle ºi de pe afiº mã privea îngri-joratã Jeanne Moreau. Reuºesc sã-mi gãsesc unbillet ºi voi vedea un veritabil film poliþist, dar ºio meditaþie asupra unor sentimente, onoare, des-tin.

Au mai fost ºi alte filme de care ºi astãzi îmiamintesc cu plãcere: Aventurierii cu Lino Venturaºi Alain Delon, apoi Samuraiul lui Jean-PierreMelville cu acelaºi Alain Delon, Borsalino cu Jean-Paul Belmondo ºi Alain Delon, Adio, prietene! cucarismaticul Charles Bronson ºi Alain Delon sauUltimul domiciliu cunoscut cu Marlene Jobert,Lino Ventura ºi Michael Constantin. E doar omicã parte din mulþimea de filme poliþistefranþuzeºti care au invadat ecranele acelor ani, iar

unul din aceste filme îl revãd ºi astãzi cu mareplãcere. Mã simt din nou de 30 de ani, chiar dacãau mai trecut atâþia ani ºi peste mine: Clanulsicilienilor. Fiindcã despre el este vorba. Un filmfãcut magistral de cãtre Henry Verneuil ºi cu odistribuþie deosebitã: Jean Gabin, acel senior ele-gant, cu vorbe puþine ºi deºtepte, Alain Delon,frumos ºi aici, violent ºi iubitor de frumos, LinoVentura, un poliþist uneori depãºit de viaþa astade rahat, dar care ºtie sã rezolve probleme atât deurâte…

Dragii mei, au fost niºte filme ºi niºte ani carele-au meritat. Credeþi-mã. Cã dupã mulþi ani, cine-matografia francezã a intrat într-un con deumbrã… Dar asta e altã poveste…

!

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015

Anii ’60. Filmul poliþist francez

remember cinematografic

Ioan Meghea

Încrederea pictorului este temperatã desensibilitate, reprezentãrile sale poartãamprenta culorilor simþite ºi aplicate în

momentul lucrului, dezvãluind impulsivitateaimprovizatorie a artistului. Aceastã moderare îipermite pictorului „sã amestece lavis-uriexecutate rapid cu linii unduitoare cu zonedense, uscate ºi pãstoase” (Jane Neal, Art Citiesof the Future – 21st Century Avant-Gardes, ed.Phaidon, Londra, 2013, p. 69). Întregul procesconcluzionat în caracterul abstract producesenzaþia a ceva haotic, neaºteptat, improvizat,dar care reuºeºte sã funcþioneze în imaginarulprivitorului sub forma a ceva proaspãt, incitant,viu ºi colorat. Prin împãstarea masivã dinanumite lucrãri tendinþa este aceea de a figuraaproape tridimensional. Din aceastã cauzã„fondurile lui Bercea sunt probabil maiinteresante atunci când le priveºti de aproape”(p. 69).

La prima vedere, spectatorul experimenteazãsenzaþia unui peisaj care nu poate fi încadrabilîn timp sau spaþiu. Privitorul poate citi doarfrânturi din ceea ce îi este înfãþiºat: „soarele caun disc alb-magnezium” (Michael Bracewell,„California Dreamin’ – Some notes on the art ofMarius Bercea”, Marius Bercea, Londra, 2014, p.7) care provoacã o senzaþie de „cãldurã moleºitãdar totuºi brutalã” (p. 7), reflectatã ca sentimentîn percepþia spectatorului, cu scopul de adecodifica ce este reprezentat. Privitorul sepoate simþi copleºit de Soarele de un alb arzãtorcare provoacã senzaþia cãldurii înãbuºitoare.Pictura lui Marius Bercea, mai ales cea ulterioarãcercetãrii din California, posedã o „calitateextraterestrã” (p. 7) ce poate fi translatatã înformã existenþialã sub termenul de strãin, osenzaþie perceptibilã bazatã pe impresiileprivitorului. Construcþia figurativã conduce la „oimpresie distinctã de timp static, defazat(deportat)” (p. 7). Pictura lui Bercea oferãsenzaþia de încadrare în spaþiu, dar într-un timpnedefinit, „un prezent creat dintr-un sensfotografic al trecutului, în care existã deasemenea ºi o vizualizare în viitor” (p. 7). Altfelspus, construcþia picturalã este bazatã peelemente imaginare neîncadrabile în timp ºi ºimai puþin în spaþiu, privitorul fiind pus în faþaunei imagini pe care o percepe senzorial ca fiindceva strãin, extraterestru, cuprins de fervoareacoloristicã, astfel încât pãtrunde în imageriaartistului, a celui care abstractizeazã viziunea saraportatã la diverse locuri. Prin acest proces,pictorul se poate apropia de funcþia metodicã asuprarealismului, inserþia visului în artã, însãtehnica sa poate fi consideratã de facturãabstract-expresionistã.

Personajele lui Bercea nu au o funcþiestabilitã, importantã, deºi în urma cercetãriicaliforniene putem observa hint-uri cãtrepersonaje arhicunoscute, precum bãrbatul dinreclamele la þigãrile Marlboro (, 2013). Cu toateacestea, indiferent dacã personajele nu deþin unrol important, fiind Spies of the Angelsreprezentate în majoritatea lucrãrilor caanonime, ele contribuie la construcþia picturalã:„în centrul pânzei, figuraþia ºi abstracþia

fuzioneazã” (p. 7). Prin urmare, influenþelepictorului provin cel mai mult din zonaexpresionismului abstract, cu infuziiimpresioniste ºi o metodicã creativã cu nuanþesuprarealiste.

În anumite lucrãri, Marius Bercea oferãprivitorului „impresia care ar putea fi sintetizatãprin înfrãþirea palmierilor californieni cumestecenii argintii din Europa de Est” (p. 7), iararhitectura îºi pierde din importanþa figurativãîn lucrãrile rezultate din cercetarea californianã.Dacã într-o primã fazã post-2010 încã observãmstructurile arhitecturale brutale specificeobtuzitãþii totalitariste în privinþa armoniei,peisajul californian este figurat mai mult penatural, pe acel virginal, decât pe cel urbancivilizat (vezi art. Formaþia figurativului prinluminã ºi culoare, revista Steaua anul LXVI, nr.5-6, [799-800], mai-iunie 2015). Arhitectura aretendinþa sã disparã probabil ºi datoritãcontextului, pictorul bazându-se în creaþie maimult pe elemente naturale deºertice, devegetaþie, ºi pe spaþiul larg al vieþii umane (Suspended Animation 2013; Echo Dramaturgy2013; Personified Season 2013). Ca tehnicã apicturii, putem sintetiza cã Bercea „desfãºoarã

acumulãri ºi pete de vopsea pentru a construiun sens visceral al peisajului ºi a intensitãþiiatmosferice” (p. 8), aºadar o construcþieasamblatã din multiple elemente picturale.

Pictura lui Marius Bercea surprinde o parteanecdoticã ºi narativã prin scenã ºi caracter.Scena poate cuprinde, sau, mai bine spus,construieºte anecdota prin naraþiuneapersonajului. În aceastã funcþie constã „punctulde întâlnire dintre Impresionism ºiAbstracþionism” (p. 9), însã „totuºi realismul nue niciodatã distant, [e] întotdeauna prezent” (p.9), frazã ce doreºte sã insinueze surprinderea

societãþii de cãtre „estetica extravagantã ºicaracterul bizar al picturilor” (p. 9) prinfigurarea acþiunilor umane în trecerea timpuluicare expune transferul destinderii rutinale înplictisealã, sau transferul plictiselii în satisfacþie.

Pe de altã parte, impulsivitateaimprovizatorie a artistului poate fi comparatã cucea a unui narator de roman, acesta „fiind unscriitor dar nu este exact scriitorul care a scriscartea” (Barry Schwabsky, „Scenes from theMirage”, Marius Bercea, Londra, 2014, p. 12).Altfel subliniat, pictura lui Marius Bercea evocãneclaritatea mai ales printr-o lucrare fãrã titludin 2013, un fel de „peisaj gol în care douãzone orizontale de culoare – albastru în registrulsuperior, un ton rozaliu de pãmânt dedesubt –apar ca niºte rãmãºiþe ale unei alte picturi care afost ºtearsã înainte sã se usuce” (p. 12). Tocmaiîn acest caz putem observa posibilitatea infinitãa jocului picturii în ulei de care vorbea ºi AdrianGhenie referindu-se la vechii maeºtri olandezi.Legãtura dintre pictor ºi scriitor este realizatãprin termenul ºtergere, înnoire a ceva pe bazaunui element existent mai vechi, o esenþializaresau renunþare, o perfecþionare sau distrugere. Încazul acestei picturi artistul „a încercat sãºteargã un efort eºuat dar nu a fost capabil sã-lanuleze total însã nici sã îl înlocuiascã cualtceva” (p. 12). În fond creaþia bazatã peimpulsul artistic nefiltrat intelectual aredistincþia majorã de a deveni artã! În acelmoment de luciditate empiricã artistul setranspune în arta lui, pe când construcþiaraþionalã este creaþie dar nu creare în urmaexteriorizãrii interiorului artistic, care poate ieºila suprafaþã doar spontan, improvizat, într-unmoment de pierdere, de rãzvrãtire sau devierede la un program artistic. Aºa este construitabstractul în ochii spectatorului, ceea ce nupoate fi perceput raþional, însã meditaþia ºirenunþarea la raþional în faþa unei astfel delucrãri semnificã atingerea darului artistictranslatat în operã.

Image Courtesy of the Artist andBlain|Southern

!

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 300• 1-15 martie 2015 35

Încadrare în atemporal.Despre Marius Bercea

arte

Robert Terciu

Spies of the angels (2013) u/p, 190 x 135cm

Suspended animation (2013) u/p, 45 x 50 cm

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cv. abonament cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx, cv taxe poºtale ro16trez24g670310200108x B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Corneliu Brudaºcu la Bienala dinGwangju 2014, Coreea de Sud5 septembrie 2014-9 noiembrie 2014„Burning Down the House”

bloc-notes

2

filosofie

Remus Foltoº - Lecþiile de aristotelism ale Profesorului

Virgil Ciomoº 3

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia Fiul lui Hans Rudolf Giger 4

Imelda Chinþa Mozaicul emoþiilor ºi al trãirilor

în universul Norei Iuga 5

Iuliu Pârvu Un jurnal inedit marca Perpessicius 6

Ioan Negru Textul e scris, lumea abia începe 7

Vistian Goia Lumea veselã a scriitorului 8

Ion Buzaºi Trecute vieþi de poetese 9

comentarii

Dumitru Velea Cãrþi, prieteni, scrisori. Note despre

V. G. Paleolog 10

poezia

George Chiriac 12

Radu Cange 13

parodia la tribunã

Lucian Perþa George Chiriac 13

proza

Emilia Faur Marta 14

Teodor Bârsan Sfoara, puii lunii ºi un ºerveþel de

nicãieri 15

document

Bartolomeu Anania - inedit 16

plastica

Vasile Radu Corneliu Brudascu - 78 "Dezlegarea"

la picturã 18

interviu

de vorbã cu scenografa Carmencita Brojboiu "Ceea ce

fac mi-ar plãcea sã fie o parte din arta momentului" 20

jurnal

Gavril Moldovan Mama (spicuiri din jurnal) 23

eseu

Nicolae Mareº IOAN PAUL AL II-lea, Prin credinþã filo-

zof-teolog întru credinþã 24

diagnoze

Andrei Marga Rãul ca problemã 26

politica zilei

Petru Romoºan România bãlteºte urât 27

o datã pe lunã

Mircea Pora Mult iubite ºi stimate... 29

muzica

de vorbã cu solista de jazz Elena Mîndru

"Am cântat de când mã ºtiu" 30

teatru

Adrian Þion Anton Tauf - Barrymore în semn de

omagiu 31

film

Marian Sorin Rãdulescu Leviatan sau urâciunea

pustiirii 32

Lucian Maier David Lynch, Mark Frost:

Twin Peaks, 2016 33

colaþionãri

Alexandru Jurcan Hodges, Turing, Cumberbatch 33

remember cinematografic

Ioan Meghea Anii '60 . Filmul poliþist francez 34

arte

Robert Terciu Încadrare în atemporal. Despre Marius

Bercea. 35

plastica

Corneliu Brudaºcu la Bienala din Gwangju 2014 36

sumar

Directorul artistic al celei de-a 10-a Bienale de Artã de la Gwangju, JessicaMorgan a formulat astfel tema actualei ediþii : Au fost selecþionaþi 105 artiºti din36 de þãri “care au îmbrãþiºat spiritul radical al conceptului “arderii pânã la temelie”a status quo-ului tradiþional al artei ºi crearea unei ordini artistice noi prin putereainovaþiei artistice”. Corneliu Brudaºcu, a reprezentat România a participat cu oselecþie de lucrãri care anul acesta vor fi expusã la celebra “Tate Gallery” dinLondra.