Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 222 - revistatribuna.ro · Texte din Sofocle, Shakespeare, Ionesco... inteligent legate ºi orchestrate spre registrul comic. Dora Lazãr din Bucureºti

TRIBUNA 222

PANTONE pportocaliu

PANTONE vviolet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l XX • 1 - 11 5 dd e c e m b r i e 22 0 1 1

Prozã scurtã la Cluj

Alexandru VladMarcel MureºeanuMihai DragoleaViorel Cacoveanu

Ilustraþia numãrului: Carol Pleºa

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o Cen

tenar Ion

Iosif Ru

ssu

Rainer MariaRilke Poeme în francezã traduse deªerban Foarþã

Supliment Tribuna

Educaþional

Mircea Florian

Car

ol P

leºa

- I

nfl

exiu

ne

- d

etal

iu (

1948

)

Interviu cu muzicianul

Aradul a început sã devinã pentru mulþisinonim cu festivalul de teatru francofon.Iatã cã AMIFRAN atinge în 2011 vârsta

sublimã de 20 de ani. Altã ediþie, acelaºineobosit Florin Didilescu, plus o carteaniversarã cu confesiuni uluitoare ale celor cares-au implicat ºi au fost marcaþi definitiv demagia teatrului. Foºtii elevi din trupele lui Diditrãiesc pe toatã planeta, cu diverse meseriiprezentabile, dar mãrturiile lor din volumdenotã cã experienþa Amifran le-a schimbatoarecum viaþa, opþiunile, modul de gândire.

Festivalul anual de la Arad devine odependenþã incredibilã, o sursã de speranþã.Orice adevãr rezidã în forþa de a continua. Viaþamea teatralã a urmat meandre îndrãzneþe graþieacestui festival. Contacte, spectacole, dezbateri,culise constructive, modele de perseverenþã.

Florin Didilescu a regizat pentru aceastãediþie Prinþesa ºi porcarul de DumitruSolomon, mai precis a instalat pe scenã omiºcare incredibilã, un ritm halucinant, demnde trupa sa ”Amifran”. Textul îºi pãstreazãactualitatea, întrucât prostia, incultura,demagogia nu vor sã disparã în ruptul capului.Nicolae Weisz, cu trupa sa ”Dramatis Personae”,a ridicat sala în picioare. Texte din Sofocle,Shakespeare, Ionesco... inteligent legate ºiorchestrate spre registrul comic. Dora Lazãr dinBucureºti a construit un Cehov credibil cu

Lucruri mãrunte, a creat atmosferã ºi l-a lansat(sper!)... pe viitorul mare actor Gabriel Pãun.Un bãiat cu suflu magic, care pe scenã creeazão luminã stranie ºi contagioasã. La fel detalentat e ºi Cãtãlin Mocan în spectacolul trupei”Assentiment” din Huedin - Maricica ºi Patrickde Alexandru Jurcan, jucând rolul colorat alunui nebun rustic. Roxana Gordea din Cluj aregizat Ultimul Godot de Viºniec, doar cãspectacolul e prea încifrat, ratând tensiuneaposibilã. Cei mici din Rusia au avut culoare înregia Zoei ªubina, într-un spectacol dupãDelphine Martin.

Austria, Spania, Catania, Bistriþa, Slobozia,Constanþa... Sunã atât de bine amestecul detrupe ºi þãri, spre un echilibru artistic universal.Am vãzut ºi un spectacol de la Papier Théâtre,adicã teatru cu figurine din hârtie. EraMansardã la Paris... de Viºniec, în regia luiAlain Lecucq. Despre Cioran altfel. Cu altemijloace. Mã gândeam la spectacolul lui Afrimdupã acelaºi text. Ambele propuneri suntmemorabile. Nu se poate povesti totul. Nu etimp, nici spaþiu. Emoþiile create rãmân înfrânturi durabile, solide, paºnice. AMIFRANcontinuã cu aceeaºi personalitate de cinci stele.

22 TRIBUNA • NR. 222 • 1-15 decembrie 2011

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal rrevistei dde cculturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

Colaþionare ººi ssupervizare:L. G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Un festival de 20 de ani ºi decinci stele

Alexandru Jurcan

agenda

Responsabil dde nnumãr: OOana PPughineanu

Concursul „Cea mai bunã piesã româneascã a anului 2011”

Uniunea Teatralã din România – UNITER anunþã cã ediþia 2011 a Concursului de dramaturgie„Cea mmai bbunã ppiesã româneascã aa aanului” primeºte piese de teatru pentru înscrierea în competiþiepânã la data de 10 iianuarie 22012 ((data ppoºtei).

Autorii vor trimite piesele dactilografiate, într-un singur exemplar, nesemnate, cu un motto scurtpe pagina de titlu, însoþite de un plic închis în care vor figura datele de identificare ale autorului(nume, adresã, telefon, e-mail). Acelaºi motto de pe pagina de titlu a piesei va fi înscris ºi pe pliculînchis cu datele de identificare.

Adresa poºtalã pentru înscrierea pieselor: Str. George Enescu nr.2-4, sector 1 Bucureºti, codpoºtal 010305, cu menþiunea „Pentru Concursul Cea mai bunã piesã româneascã a anului 2011”.

Înscrierea se poate face ºi direct la Secretariatul UNITER.Nu se primesc în concurs piese scurte (într-un act), dramatizãri, piese publicate sau reprezentate.

Textele îînscrise îîn cconcurs nnu sse îînapoiazã.Juriul va anunþa piesa câºtigãtoare în luna martie 2012, iar Editura UNITEXT o va publica într-

un volum ce va fi lansat la Gala Premiilor UNITER din 2 aprilie 2012, moment în care va fiînmânat ºi premiul.

Concursul, premiul ºi tipãrirea piesei câºtigãtoare sunt finanþate prin efortul ºi sub egida CaseiRegale a României.

22 nnoiembrie 22011UNITER

Elena Popescucoordonator proiect

[email protected]@yahoo.com

Nu doresc sã vorbesc din nou despre“Occupy Wall Street”. Mã voi folosi totuºide acest eveniment ºi de unele reacþii pe

care le-a provocat pentru a evidenþia un mecanismce pare sã întunece multe conºtiinþe... un mecanismcare în trena deconstructivismului are tendinþa de adizolva orice tentativã de filosofie practicã, sau maibine sã-i spunem de praxis teoretic, într-un soi depragmatism poetic à la Rorty sau într-un „terorismal obscurantismului” (expresia îi aparþine luiFoucault ºi e extrasã dintr-o convorbire pe care opurtase cu Searle despre Derrida) de tipdeconstructivist. Miºcarea “Occupy Wall Street” eîntoarsã pe toate pãrþile de parcã din ea ar trebuisau s-ar putea extrage un decoct pur, fie pentru a-lomologa în ceva care cu îndeajuns de multãimaginaþie s-ar numi o luptã fictivã de clasã, fiepentru a da în vileag, nimic mai mult decât otrivialã evidenþã: pe cei 1% ºi pe cei 99% (sauconform unei analize din The Guardian pe cei 0,1%“contra” celor 99%. Restul de 0,99 stau la loccãlduþ). Trebuie sã remarcãm cã dacã aceastãrevoltã vizeazã inegalitãþile, ea o face extrem deselectiv. E revolta celor care întreþin sistemul contralipsei de fair-play a sistemului. Cred cã s-ar potrivide minune în cazul de faþã cuvintele acelui Derridacare voia (?) sã salveze onoarea raþiunii, explicându-ne cã trebuie sã ne ferim de bolile sale autoimune.Cãderea bursei exemplificã perfect acest soi deboalã. Dar inegalitãþile sunt mai stratificate ºi maiprofunde. Pe lângã cei care se luptã cu sistemul pecare îl întreþin se gãsesc ºi cei care îi întreþin pe ceicare se luptã cu sistemul pe care îl întreþin. Dacã arfi sã iau cazul Italiei, românii, vietnamezii ºi alteminoritãþi ocupã locul acestor întreþinãtori degradul doi, sunt un soi de paraziþi-necesari. Devincei dintâi, în revolta lor, purtãtorii de cuvânt aicelor din urmã? Devin italienii purtãtorii de cuvântai românilor sau vietnamezilor? (Sau devinamericanii purtãtorii de cuvânt ai mexicanilor carele traverseazã graniþa?) Da ºi nu. Da, în mãsura încare Europa are nevoie de o creºtere a a populaþieiºi de muncã ieftinã (cu cât mai discreditaþi, cu atâtmai ieftini). Nu, în mãsura în care Europa arenevoie de o creºtere a populaþiei ºi de muncãieftinã. Pare contradictoriu? Aºa ºi este, sau maibine spus, aºa ar trebui sã fie. Reluîndu-l peDerrida, putem explica extrem de elegantparadoxul: e vorba de eterna ºi occidentala„eterogenitate dintre dreptate ºi drept [care] nuexclude, ci dimpotrivã, implicã indisociabilitatea lor:nu existã dreptate fãrã trimiterea la determinaþiijuridice ºi la forþa dreptului, nu existã devenire,transformare, istorie ºi perfectibilitate a dreptuluicare sã nu facã trimitere la o dreptate, care îl vaexceda totuºi întotdeauna. A gândi, împreunã, ºiaceastã eterogenitate, ºi aceastã indisociabilitate,înseamnã a lua act, mãrturisind, de o auto-delimitare care divizeazã raþiunea ºi care nu e fãrãraport cu a anume auto-imunitate. [...] Potrivit uneitranzacþii de fiecare datã inedite, raþiuneatranziteazã ºi face concesii între, pe de o parte,exigenþa raþionalã a calculului sau a condiþionalitãþii,ºi, pe de altã parte, existenþa intransigentã, altfelspus de nenegociat, a incalculabilului necondiþionat”(citatele sunt extrase din „Lumea” lumilor ce vorveni, în Deconstrucþia politicii, ed. IdeaDesign&Print, 2005). Cu alte cuvinte, da, în mãsuraîn care avem în vedere calculele pieþei, nu, înmãsura în care mai credem cã existã ceva

incalculabil în om. Problema post-modernitãþii ºi a”satului global” pare sã fie tocmai scurtcircuitareaacestei tranzacþii între calculabil ºi incalculabil. Pânãaici, nimic nou. Toate filosofiile ”crizei spiritului”au identificat o atrofiere a interesului pentru”incalculabil”. Deconstrucþia a preluat problema ºi aîncercat sã îl reintroducã în schemã, dar susþinândsus ºi tare cã el trebuie desprins de orice concept desuveranitate. Cum s-ar putea realiza aceastãdesprindere? Cunoaºtem îndeajuns de binerãspunsul desconstructivist: glisarea eternã asensului. Orice „fixare” s-ar transforma maidevreme sau mai târziu în teroare. Derrida simtetotuºi fundãtura în care se împotmoleºte aceastãcale, subminând orice utlizare practicã ºi politicã araþiunii. Da. Este vorba de eterna „perfecþionare ºideterminare a drepturilor omului”, dar pe ce baze?E îndeajuns sã-i privim pe cei ce negociazã ca fiind„identificaþi” doar prin incapacitatea lor de a ieºidin limbaj? Ar fi la fel de simplist ca identificarealor pe baza deþinerii de „unchii plate”. Derridasfârºeºte prin a da un rãspuns aproape „burghez”.Raþiunea se poate feri de bolile sale autoimune prinuzul „bunului simþ” ºi al „rezonabilului”.Rezonabilul este raþionalitatea care „þine cont deincalculabil”. Dar ce poate fi rezonabil pentrulumea care se târâie în urma sensului? Aiciintervine rãspunul mai puþin burghez, care deschidecalea a ceea ce Mills numeºte în Imaginaþiasociologicã, trecerea de la raþiune la raþionalizare:dezactivarea unui „eu pot” suveran, a ipseitãþii.Omul imaginat de deconstructivism sau deutilitarismul lui Rorty pare sã fie, în cel mai buncaz, un rafinat decadent, preocupat excesiv deproblemele de vocabular (ar fi de-a dreptul minunatca omenirea sã ajungã în stadiul în care ar mai aveanumai probleme de vocabular ºi cu toþii ne-ampetrece timpul într-o continuã ºezãtoare literarã).Dacã existã vreo utilizare a gândirii ea trebuiedesprinsã total de „a acþiona”. Aceastã rafinatãdezactivare a lui „eu pot” este punctul maxim alînstrãinãrii, anulând orice facultate a individului saua grupului de a conºtientiza sau identifica punctelede control prin care realitatea vieþii lui (a muncii, acorpului, a timpului liber) este manipulatã.Deconstrucþia ºi utilitarismul sunt uneltele parexcellence ale unui „amrican way of life” (în modciudat, de necontestat pentru Rorty) în mãsura încare se limiteazã la descrierea neideologicã a lumiisau la negocierea eternã ºi confuzã a drepturiloromului. Scurcircuitarea oricãrei sinteze temporale,face ca viitorul sã fie „aºteptarea fãrã orizont a uneimesianicitãþi fãrã mesianism” (Derrida), trecutul sãse înece în „delirul intepretãrii”, iar prezentul sã fielãsat pradã raþionalizãrii (fie ea corporatistã, fieconsumistã). În lipsa lumii comune, omul eidentificat pe baza unui soi de naturalism (chiar ºiEco ajunge sã vorbescã de identificarea prin stãrileemotive descifrabile în expresiile faciale universalede care vorbeºte Ekman), Rorty explicândinventivitatea umanã prin „contingenþa” razelorcosmice în structura neuronalã a unui individ saualtul. Între „idealismul lingvistic” ºi respectiviineuroni nu se aflã mai nimic. Poate câteva cãrþi pecare întâmplarea ºi norocul de a ne naºte în partealumii care dispune de biblioteci, ni le-a scos în cale.În rest, omul renaturalizat, desprins de ipseitate nuare decât sã-ºi utilizeze capacitãþile pe care le are încomun cu alte specii ºi cu viaþa organicã în general:adaptabilitatea. Din satul global se mutã în staulul

global. În cel mai bun caz (ºi ca o soluþie strictpersonalã) poate sã devinã zen, adicã sã urmeze oserie de tehnici corporale care îl vor obiºnui cuideea unei conºtiinþe care nu are nevoie de un sinepentru a funcþiona. La scarã largã, cea a omului demasã, conºtiinþa redusã la o funcþieperceptivã/descriptivã ºi nu la una constructivã paresã fie ºi ultima þintã al deconstrucþiei ºipragmatismului. Atâta doar cã nimicul la care seajunge nu e cel al maestrului în meditaþie, ci e celal maimuþei sau a „robotului jovial” (Mills) caremândrindu-se cu evadarea din tirania sensului, nuajunge la înþeleapta tãcere, ci la revolta purã,pavlovianã: maimuþa e corpul care þipã când i se iabanana pe care era obiºnuit sã o digere zilnic. Eanu poate sã fie altceva decât acest corp, specific,contingent, singular, închis în propriul limbaj.Deschiderea cãtre lume nu depãºeºte dimensiunilenecesitãþii biologice: a întinde mâna dupã bananã.Când ceva (oare ce?) se interpune între acest corpînchis în propriul limbaj ºi bananã explicaþia va fiori burghezã ºi de bun simþ, lãsatã pe seamaerupþiei unei evidenþe triviale (1%-99%), ori vaderaia literar ºi utopic imaginând evenimentul ca„altul, ca excepþia sau singularizarea absolutã a uneialteritãþi non reapropiabile de cãtre ipseitatea uneiputeri suverane ºi a unei cunoaºteri calculabile”(Derrida). Sã nu ne amãgim. Nu existã o demnitatea lipsei de sens. A postula un infinit al„incalculabilului” din om e doar o nouã tiranie (unamai greu de identificat, mai ne-articulatã, maidescreieratã). Ea va justifica noi ºi noi atrocitãþi ºinici mãcar într-un mod foarte original: e ca ºi cumbazându-ne pe acest incalculabil am reitera la infinitîntrebarea ineptã pe care moraliºtii au pus-o dupãcãderea fiecãrui regim totalitar: torþionarii erauoameni? Da. Erau. Cei care s-au fãcut cã nu vãdlagãrele erau oameni? Da. Erau. ªi nu pare sã fi fostde nici un folos faptul cã, fiecare, blocat încontingenþa lui, ºi-a inchipuit comod cã dacãlimbajul nu ajunge la realitate ea nici nu existã.Raþionalizarea raþiunii nu face decât sã deposedezeomul de masã de orice ºansã de a intra mãcar înlupta pentru hegemonie, aºa cum o vedea Gramsci,ca ºi capacitate de a produce pe lângã bunurimateriale, bunuri teoretice, adicã „o viziune propriea lumii, nesubordonatã sau colonizatã depatrimoniul ideologic al altora”. Revolta îºidezvãluie faþa oribilã: e doar un muget reactiv demasã, ºi, dupã cum am arãtat la începutul textului,extrem de selectiv cu inegalitãþile pe care ar dori sãle înlãture. Dacã nu ar fi selectiv ar trebui sã seautodizolve. O realã producþie de „bunuri teoretice”i-ar dezvãlui propria ipocrizie ºi propria utopiepãguboasã, o utopie a non-ideologicului pe care,dacã ar fi sã o expun printr-o comparaþie cu iznaturalist ºi corporal, ar suna cam aºa:imposibilitatea de a defini „ura” sau „agresivitatea”sau orice altceva nu împiedicã un chirurg sã lezezecu bisturiul zonele din creier asociate cu acestemanifestãri reale pe care le-am putea oculta lainfinit printr-o elegantã, interminabilã,„psihanaliticã” glisare a sensului. A glisa nuînseamnã a înlãtura (poate însemna chiar amultiplica prin metamorfoze iluzoriul care mai apoie reîmpachetat ºi pasat pe post de aºa-zis„incalculabil”). Mai avem nevoie de alte dovezi pelângã miracolul banilor virtuali care produc crizereale?

33



TRIBUNA • NR. 222 • 1-15 decembrie 2011 33

editorial

Staulul global. Mugetul de masã ºi glisarea sensului

Oana Pughineanu

Mircea TomuºAripile demonuluiCluj-Napoca, Editura Limes, 2007, 2009, 2011

Trei decenii din istoria Ardealului ºi,implicit, a þãrii sunt rememorate într-ocreaþie “incomodã” din perspectiva unei

taxinomii consacrate pentru formele narative.Aripile demonului, operã vastã, masivã este,pentru autorul ei, Mircea Tomuº, „lucrare” sau,într-un alt context, „textul pierdut” sau, pur ºisimplu, „texte”. În realitate, cele trei volume serevendicã de la prozã, mai exact, de la condiþiaromanului de mari dimensiuni, conferind, însã,preeminenþã cronicii, documentului, realitãþilortrãite ºi, acum, rememorate. Avem de-a face, maidegrabã, cu tehnicile specifice romanului-cronicã,unde perspectiva deschisã (background) asupraunui teritoriu, destinelor ºi evenimentelor, re-trãirea acestora prin secvenþele numeroase aleaducerilor aminte (flash-back) compun o istorietrãitã sau reconstituitã (inserþia de documente,colajul unor ºtiri decupate din ziare, fragmentedin „jurnale” strict autentice, precumtulburãtoarele pagini din Onisifor Ghibu, undeun anume personaj evocã fapte, locuri, oamenicare au fost etc.)

Pe de altã parte, „hronicul” retrãit sub speciaepicului ºi a ficþiunii, amplele incursiuni înuniversul familiar unui copil ºi, mai tîrziu, alunui adult obsedat de siluetele ºi de impresiileunui timp revolut, asimileazã un discurs propriujurnalului sau – spuneam – memoriilor. Timpulse constituie ca agent declanºator al relatãrii;fãrã ostentaþie, fãrã ca persoana întîi sã decidãnatura acestui discurs, Aripile demonului este,implicit, o confesiune fiindcã reintegreazã încoloanele sale toate evenimentele unei copilãriiprotejate de Familie; instanþele sunt pãrinþii,satul cu geografia lui spiritualã, cu magiacuvîntului ºi a ceremonialului rural; mãrturia ceamai dramaticã e evenimentul istoric: tragicadecizie a Diktatului de la Viena din 1940,rãzboiul cu prelungirile ºi, mai apoi, cudramaticele consecinþe ale Yaltei...

De altminteri, primul volum al trilogieidebuteazã în termenii prozei româneºtitradiþionale: „Într-o dupã-amiazã cãlduroasã ºiprãfoasã de la sfîrºitul lunii august 1940, unautobuz destul de hodorogit, acoperit cu ocarapace aproape rotundã de tablã, jumãtateroºie ºi jumãtate galbenã, ieºea pe ceea ce fusesenu demult bariera de rãsãrit a Clujului”. Unincipit întîlnit în proza de tip, sã spunem,balzacian, pentur a observa cã „textul pierdut” ºitotodatã „regãsit”din cel de-al treilea volum,situeazã naraþiunea simetric (reîntoarcerea lalocurile copilãriei). Peisajul e compus princorespondenþe nuanþate, recunoscînd dealurileCîmpiei Transilvaniei, universul mitologic aloperei lui Pavel Dan. Un peisaj auster, de undramatism insinuat treptat, pregãtind atmosferasfîrºitului de august cu evenimentele pomeniteînainte.

Sã reþinem cã în structura „eclecticã” acãrþilor (cele trei volume) evenimentele se refac

ºi din perspectiva copilului („copilul popii”), aprivirii unui copil, de unde o anume recreare aacestui moment de un intens ºi contaminantdramatism. Avem sã recunoaºtem ºi scenariul(schiþat) al unui Bildungsroman, scenariuconsolidat treptat; cred, de altfel, cã dominantanarativã principalã e aceea a retrãirii prin ochiiunui copil, ale cãrui sensibilitate ºi percepþiiconferã autenticitate întregii naraþiuni.

Altfel, intertextualitatea opereazã prinaglomerarea ºi extinderea datelor ºi„documentelor” autentice. Mecanismele suntcunoscute: inserþia „textelor” reale; „dosare” aleistoriei scrise ºi nescrise; liste, cu efectulcorespondenþelor ºi referinþelor multiple;jurnalele intime ºi jurnalele unor personalitãþicunoscute în istoria þãrii (Onisifor Ghibu);recursul la mãrturia istoricului David Prodan;ecoul presei vremii ºi elocvenþa colajelor, picturamediilor dintr-o autenticã mitologie ruralã saucitadinã dau „cãrþilor” o rezonanþã aparte înspecial pentru contemporanii acelor decenii. Elesunt retrãite astfel (epic, ca soluþie deschisã,apertura avînd sã confere prozei lui MirceaTomuº o anume atmosferã). Timp, oameni,strãzi, peisajul citadin (Clujul), satul,ceremonialul vieþii ºi al morþii, „regãsirea” satuluidupã ani ai copilãriei ºi ai maturizãrii,„intelighenþia” satelor româneºti din Ardeal (veziserile familiei Herdelea din romanul lui LiviuRebreanu, Ion), serbãrile ºcolare (pagini dehumor savuros refac emoþiile unui spectacol deamatori cu Iorgu de la Sadagura), calendarulsãrãbãtorilor ºi ritualurilor dispãrute acum etc.compun capitole care realizeazã, în prozã,sugestia aromelor, culorilor ºi inefabilului vieþiicotidiene.

Naratorul are, subliniam, o prezenþã discretã;implicarea sa e semnul unui evenimentînsemnat. Celebrarea povestirii ca mod deexistenþã ºi ca rãspuns ontologic, avînd misiuneasã pãstreze intactã memoria unei comunitãþi, eun spectacol autentic în primul volum.Conformîndu-se, parcã, ceremonialului ºiuniversurilor predilecte ale povestirii persoaneiîntîi, Mircea Tomuº reuneºte – în virtuteaaceluiaºi invariant – crearea atmosferei;povestirea; ritualul ºi ceremonialul ei constant.„Moara de Gãdãlin”, istoriile spuse, compununiversul încã nealterat al satului de odinioarã:„Povestea despre Popa Ilie pãrea sã înceapãtocmai de la începutul lumii; ea spunea despre olume nouã ºi proaspãtã, iar lumea aceea senãºtea odatã cu vorbele ei, ale poveºtii”. Ocosmologie uimitoare ia naºtere: „...povesteaspunea cum s-au întemeiat munþii ºi dealurile...”(I, 317). Retrãirea timpului – timpul pierdut ºitimpul regãsit – se petrece sub semnulpremoniþiilor grave, al umbrei ameninþãtoare ademonului. Tentativa de exorcizare prin povestesau prin povestire (structura ritualicã a naraþiuniipropriu-zise) e cu totul relativã ºi Istoria punestãpînire pe o lume asediatã ºi, adesea, captivãprecum în viziunea tragicului, a inexorabilului.

Cînd naraþiunea acumuleazã evenimente,destine ºi teritorii noi, sau retrãieºte prin stimuliimemoriei afective situaþii-limitã, intervenþia

naratorului are misiunea de a semnala etapeleacestui hronic al unor decenii ce-au fost: „Voipovesti despre o lume care, nemaifiind, seîndepãrteazã, pe zi ce trece, încît, iatã, ajungedeparte, foarte departe, din ce în ce maideparte” (II, 16). Avatarurile copilului ºi, maiapoi, ale adolescentului iar, ulterior, devenireaanilor – tînãrul „înlãnþuit” într-o cãlãtorie decisãde forþe ineluctabile (satul de pe Cîmpie; Sibiulºi Avrigul refugiului, Clujul postbelic) –recompun, de data aceasta cu mult mai marelibertate, peisajul de la poalele Negoiului, aniistudiilor liceale ºi, într-o structurã narativãheterogenã, anii formaþiei intelectuale în Clujulde dupã rãzboi. E motivul pentru care vorbeamdespre soluþiile imediate ale Bildungsromanului,invariant mai puþin însemnat pentru proiectulnarativ al lui Mircea Tomuº. Dînd curs memorieiºi rechemînd din timp spectacolul în continuãschimbare (anii ’50-’60 ai secolului trecut) alepocii, avem sã ne gãsim în faþa unui joc deschisal factorilor meniþi sã provoace (termenul e, aici,justificat). E vorba, într-adevãr, de o provocare ºide stimulare a memoriei noastre. Altfel spus, neconstituim în ipostaza martorilor ºi actanþilorunor ani primejdioºi, travesaþi însã cu un fel deinconºtienþã a tinereþii. Fãrã sã vreau m-amimplicat în filele evocãrilor realizate prin recursulla aceleaºi tehnici intertextuale: titluri de cãrþi ºiziare, mica publicitate (e oare necesar sã-lamintim pe Cezar Petrescu, cititor, la rîndul sãu,al lui John Dos Passos, pentru expresivitateatitlurilor ºi a decupajelor autentice din presãdintr-un roman precum Ochii Strigoiului?), filede jurnal autentic, informaþii preluate din sursebibliografice pomenite, ecouri ample ale vieþiiartistice ºi... sportive a oraºului.

E în totul explicabil ca în experienþa narativãa lui Mircea Tomuº, cunoscut pînã acum de ceiinteresaþi de istoria literaturii ºi/sau decomentariile criticului literar, aceste amintiri,reîmprospãtate în timp, în cadenþa anilor ºi,inevitabil, a deceniilor, sã se petreacã unfenomen al cãrui mecanism e bine cunoscut.Ipostaza povestitorului, instanþa chematã sãrememoreze, sã refacã timpul, locurile ºioamenii, nu rãmîne imunã la durata ºiintensitatea evenimentelor narate. Iatã de cepaginile despre revistele româneºti ale Clujului

44




o carte în dezbatere

Ion Vlad

Sub zodia istoriei ºi avîrstelor...

Monica Sãvulescu VouduriFetele Nikas, în lumina zilei, mare ºi albãBucureºti, Editura Tracus Arte, 2011

Evocarea, alternativã, a spaþiului originar ºi acelui de adopþiune într-un larg evantai socio-istoric european, punctat de coºmarul

ultimei conflagraþii mondiale, de expulzareagrecilor dupã revolta coloneilor sau de atmosferasufocantã a comunismului autohton constituieeºafodajul cãrþii semnatã de Monica SãvulescuVoudouri (Fetele Nikas, în lumina zilei, mare ºialbã, Tracus Arte, 2011) – un emoþionantdocument sufletesc îmbrãcat în hainã epicã. Dealtfel, Balkania, veºnica noastrã reântoarcere(1999) anunþa întrucâtva prezenta apariþieeditorialã. Destinul Dariei o vertebreazã: custrãmoºi greci strãmutaþi la nord de Dunãre –fixaþi memorabil în cuplul Nikas zis Pipinku ºisoaþa Dafinka, adusã din Pind –, adoptatã apoi demedicul transilvãnean Veiza, plecatã la maturitateîn Grecia, unde se ºi mãritã, în sfârºit, devenitãsociolog („senior researches la o universitate”) cusediul în Olanda. O semnificativã existenþã depicaro modern se desprinde din rememorãrile ºi,mai ales, din prezentificãrile succesive. Lecturacreeazã un veritabil cititor-amfibie care plonjeazã,de pildã, în primele decenii din veacul trecut, înschimbul de populaþie al grecilor din Anatoliadupã desfiinþarea Imperiului Otoman, ca sã fieadus, dintr-o datã, în modernitatea occidentalã ºiromâneascã, plasatã în Urziceni, Bruxelles,Olteniþa, Amsterdam, comuna sãlãjeanã Crasnaetc. Ritmul întregii naraþiuni confesive estedeterminat de aceste alternanþe temporale,finalizate într-un panopticum în care tipologiile –de la Thanassis Zippas, emigrat pe traseulAmerca – Egipt – România, la intelectualiiMarshall, Hank sau Wilfried – devin victimeleistoriei, mereu destructivã cu indivizii, ca într-unkaraghioz tragic. Mãrturisitã, suferinþa fiecãruiaîntãreºte sau creeazã dimensiunea confraternã,pliatã pe dezideratul identitãþii multiple într-unmediu plurilingv sud-est european. Româncã prinadopþiune, Daria se descoperã grecoaicã –prelungire, reflex al grecitãþii ca ºi pol aglutinator,secular, în arealul balcanic. Nu lipsesc, aici,elemente de pitoresc funcþional. Astfel, odiseealui Zippas în Lumea Nouã aminteºte desecvenþele, în alb-negru, ale peliculei lui EliaKazan (America, America!), dupã cum ekphrasis-ul este la el acasã în actul rememorativ declanºat,epicizat de fotografia clasicizatã astãzi, fãcutã înBucureºtiul începutului de secol XX: „ Ofotografie înrãmatã, aºezatã în salon pe bufet, îiarãta pe cei 12 bãieþi Nikas, înºiraþi dupã

înãlþime. Cu costume închise la gât, cu nasturilucioºi. Semãnau atât de mult unul cu altul, încâtîþi venea greu sã le reþii numele. Serioºi.Morocãnoºi. Cu un aer bãtrânicios. Pe care ºi l-aupãstrat mai târziu, la maturitate. Un grupcompact, de bãrbaþi spãtoºi ºi cu sprînceneleîmbinate. Pe care îi deosebeai mai târziu doardupã vârstã ºi dupã mustãþi. Unii le aveaurãsucite în sus, alþii cu vârfurile înspre bãrbie”etc. Amãnuntul etnografic întãreºte pata deculoare, comercianþii naturalizaþi „nu mai purtauanteriu încins cu taclit, aºa cum veniserã greciidin generaþia tatãlui lor, ci scurteicã de blanã devulpe ºi cizme” etc. Intâmpinarea, de cãtre „rudele” peninsulare, a Dariei sositã cu autobusulla Atena este antologicã: pânã la domiciliulElenitsei „intrau pe la unii, fiindcã „nu se fãcea”sã-i refuze. Se aºezau la masã. Erau trataþi cudulceþuri. Cu cafele. Cu plãcinte de abia scoasedin cuptor”. Ospitalitatea sudicã este gravatã de„lumina zilei, mare ºi albã”, cauþionând înrealitate o biografie ce se regãseºte, cu uimire,sub soarele dimineþii, cînd Daria a vãzut pentruprima datã marea „argintie, apoi de safir;încremenitã; legatã cu cerul la orizont;spulberând prin imensitatea ei orice limite; odeschidere dureroasã; a cãrei mãreþie îþi provocaun zvâcnet în plexul solar”. De altfel, solicitareaochiului este o constantã în tablourileportretistice sau în imaginile constitutive spaþiuluigrecesc dintotdeauna: „o cãlugãriþã, la margineadrumului, vindea borcane cu miere. Lumina zileiera mare ºi albã. La câteva sute de metri, pemare, se desenau siluetele unor corãbii,nemiºcate, într-o pace eternã”. Dar suferinþaumanã, moartea celor apropiaþi nu este împinsãîn plan secund, trecutul este scãldat în aceeaºiluminã „mare ºi albã” – metaforã a Balkaniei care„reprezintã o stare” ºi cãreia, scria autoarea înBalkania, veºnica noastrã reântoarcere, „îi aparþiiprin istorie, prin spirit ºi prin educaþie”.

55



55TRIBUNA • NR. 222 • 1-15 decembrie 2011

Mircea Muthu

În „lumina zilei, mare ºi albã”(Almanahul literar, apãrut în decembrie 1949 ºimetamorfozat în revista Steaua, 1953-1954; ceade a doua cu o istorie vie, pasionantã, agitatãîntr-un timp troglodit; sociologismul vulgar,tematismul, vastele poeme epice ilizibile ºi pe-atunci, „prietenii” otrãviþi de invidie, ulceraþi deierarhiile timpului etc. etc.) sunt numeroase ºi,cred, uneori redundante. La fel, ar fi greu deînchipuit – pentru cei care mai sunt – ca sã nuvibreze la incursiunile în istoria echipei defotbal Universitatea. Fireºte e vorba de echipaunor generaþii de jucãtori ºi de spectatoriangajaþi în acelaºi „amfiteatru” al unui spectacolmitic... Reacþiile emoþionale sunt profunde, iarpatetismul unor file se legitimeazã printr-oistorie inauguratã în 1919.

Recompunerea acestui timp e încãrcatã desugestii; sumarul revistei, efectul sãu, ca sistemde conotaþii, e aidoma celui generat de „liste”destinate „înregistrãrii” de efect a unor titluri,lucruri, ca într-o istorie a acestor semne adeseacu un efect de-a dreptul exploziv! Existã,spuneam, o istorie ºi o geografie a teritoriuluirural: preoþi, învãþãtori, ceremonialul dialogului,sãrbãtorile, manifestãrile familiale etc. La rîndulsãu, universul citadin se compune la MirceaTomuº prin retrãirea unei minuþioase„geografii”: cartiere, strãzi, rezonanþa lor;intensitatea privirii; corespondenþe ºi raporturiinterumane sunt „puse în paginã” nu fãrã oanume ºtiinþã a compoziþiei, a cromaticii ºi amecanismelor mai puþin vizibile.

Cãlãtoriile în timp cheamã în memoriascriitorului siluete de altãdatã, prieteni angajaþiîntr-o veritabilã confrerie a cunoaºterii ºi iniþieriiîn „tainele” oraºului. Iniþiere e ºi cunoaºtereaunor oameni care au fost: A. E. Baconsky,scriitorul angajat în viaþa literarã a unor deceniivitrege; prieteni ai orelor tîrzii, neuitatul – ºipentru autorul acestor însemnãri – BebicãManoileanu, iniþiindu-ne în tainele rugby-ului.

Scriitori ºi sportivi, colegi din anii studenþiei,familia ºi amintirile îndoliate fac parte dinaceastã întinsã istorie privitã nu neapãratnostalgic, ci cu sentimentul unei datorii faþã derostul acestei mãrturii. „Iatã ce am reuºit sãîncropesc din ceea ce socoteam cã va fi ºi, înorice caz, o primã variantã” (III, 71). Mai învîrstã sau mai tineri decît autorul acestei vasteevocãri, am retrãit deceniile cu irepresibiladorinþã de a „adãuga” mãrturii. Ar fi cu totulgreºit. Dacã facem abstracþie de prelungiri uºorde amputat, Aripile Demonului ne invitã sãreconstituim ani care au fost. Aripile Demonuluine invitã sã declanºãm resorturile memoriei ºiale imginaþiei stimulate de discursul întemeiat,în cel de-al treilea volum, pe documentulautentic ºi pe complicatul colaj alcãtuit de autor.Mãrturia e prezentã: scriitori ºi reviste; sumarula numeroase numere din periodicele invocate;universitari ºi prieteni ai deambulãrilornocturne; figuri ale unui underground clujean;sportivi ºi colegi de studenþie; celebra „U” Cluj,cu jucãtori formaþi în cultul valorilor academice,mulþi dintre ei viitori medici, universitari.Amintirea lor are, uºor de înþeles, efecte princontraste flagrante cu un azi atît de diferitpentru acele file de calendar de mult dispãrute.

M-am întrebat ºi într-un alt context dacãautenticitatea faptelor ºi realitatea incontestabilãa unor oameni evocaþi au oare darul de a oferi,celor mai tineri sau chiar mult mai tineri,elemente pentru a recompune o lume. Fiindcãproza – ºi numai ea – are acest sens suprem.

Carol Pleºa Izgonirea din Rai (1943)

Literatura de facturã esopicã, fantasmaticã,dupã cum o numeºte Mircea A. Diaconu,era mai puþin acceptatã, ca sã nu spun

chiar refuzatã, de cãtre cenzura de dinainte de1989, fapt ce explicã în bunã mãsurã, ezitareaediturilor de a publica romanul lui MateiViºniec, Cafeneaua Pas-Parol, scris în 1982 ºicare, în fine, a avut o primã ediþie abia în 1992(cu o reeditare în 20081), el fãcând parte, cuîndreptãþire, între acele, mult discutate la noi,scrieri de sertar.

Roamn parabolic ºi, în felul sãu, utopic,Cafeneaua Pas-Parol se aºeazã confortabil, într-ofilierã mai aparte în literatura noastrã, alãturi deCartea fiilor al lui Mircea Ciobanu sau Bisericaneagrã de A.E. Baconski, acesta din urmãpublicat în strãinãtate în anii aceia ºi lipsit decomentarii critice în þarã. Nici romanul luiMircea Ciobanu, tipãrit la Cartea Româneascã,nu s-a bucurat de prea multe întâmpinãri criticeîn presã, el rãmânând – raþiunile îmi scapã –nereeditat nici pânã azi, deºi aducerea lui înactualitate ar fi un act reparatoriu, deplinmeritat, pentru autorul lui. Cafeneaua Pas-Parolnu este un roman mai puþin incitant – judecatîntr-un context literar larg, de dincolo deperimetrul literaturii naþionale actuale – ºi n-ar fiputut fi privit, în condiþiile rigorilor politice deatunci, fãrã suspiciuni (în cel mai bun caz), ca oîncercare (chiar izbutitã) de a vorbi despreobtuzitatea unei lumi prefabricate, desprescindarea personalitãþii umane într-un regimsocial în care teama, frica, incertitudineaexistenþei constituiau, în fapt, marca (marcajul)ei. „În primul rând – se explicã, la un momentdat, Manase Hamburda, eroul central – primejdiae de naturã interioarã”, urmând însã conotaþiaromancierului: „De când a sesizat cã îninteriorul conºtiinþei sale se coace primejdia, n-amai avut nici o trãire afectivã”. Totul venea însã

„din frica socialã a evenimentelor ºi ceea ce i seîntâmpla lui, în interior, nu era decât un reflex,o mostrã, o sugestie despre ceea ce se întâmplape scara normalã a naturii vii”. El devine astfel,un militant împotriva acestei opresiuni: „Despreprimejdie era vorba, împotriva primejdiei pledael, pentru abolirea primejdiei princonºtientizarea ei. Trebuia sã fie mult mai subtil,infinit mai subtil. În primul rând nu trebuia sãle imprime (concetãþenilor sãi – n.n., Ct.C.)panicã. Nu trebuia sã pronunþe, în nici oîmprejurare, cuvântul <primejdie>. Mai multdecât atâta, nu era bine sã pronunþe nicicuvântul <Adevãr>. Strategia lui trebuia sã fieextrem de finã, de perfidã”. Se denumeºte astfel,în fapt, strategia perfidã a romancierului însuºi.Aºa se face cã atmosfera generalã a lumii în carese desfãºoarã acþiunea este plasatã abil înperioada incipientã a rãzboiului, la care se facreferiri mai mult marginale ºi de ordincircumstanþial („Manase Hamburda eraîmpotriva neutralitãþii /.../ Unde erau voluntariidin Spania? Intelectualii cu arma în mânã? Undeera Hemingway, Malraux ºi ceilalþi? De ce numergeau sã-i scoatã pe nemþi din Cracovia?”),deºi ameninþarea izbucnirii lui îi obsedeazã pecei care se întâlnesc zilnic fie la Nomenclator fiela Cafeneaua Pas-Parol („Ziarele scriau desprerãzboi. Titluri de jumãtate de paginã tãiaurãsuflarea mulþimii. Pe calea feratã, prin oraº, sescurgeau în fiecare zi trenuri lungi, bine pãzite,cu efecte de rãzboi pentru Polonia. La Frada, laNomenclator ºi la Pas-Parol se discuta zi ºinoapte”). Totuºi, nu ameninþarea acestui rãzboiapasã sufletele unei populaþii ce pare amorfãîntr-un oraº ridicat ºi plutind, oarecum în derivã,pe un teren pestilenþial: „Oraºul pur ºi simplu sescufunda în noroi. Oraºul era vechi, putred,fetid. Temeliile erau roase de gângâniidezgustãtoare, terenul de sub oraº era mocirlos

datoritã apelor care se tot scurgeau înãuntru ºinu se mai lãsau înghiþite de miezul pãmântului.Bãlteau acolo, la cinci, ºase metri sub temeliaoraºului”. O Societate a intelectualilor îºipropune sã întreprindã ceva pentru scoatereaoraºului din aceastã mizerie. „Dar nu deºobolani era vorba, cât de marele animalalunecos care trãia acolo, în adânc, subduºumele, sub paºii nevinovaþi ai copiilor, subcaldarâmul pe care se rostogoleau roþiletrãsurilor”. Era baza materialã a unei alte,neîncetate ameninþãri: „Starea de continuãscufundare a oraºului avea un reflex pe planmoral, ºi pe zona conºtiinþelor, a ideilor, aîndatoririlor, a convingerilor. Aºa cum oraºul sescufunda insesizabil în carnea moale aanimalului care trãia în temelia oraºului, tot aºaei se scufundau în iluzia morbidã, distructivã,care stãtea la temelia moralei lor. Pentru cãmorala lor era terminatã, depãºitã de istorie,învinsã, compromisã, desfiinþatã. Viaþa lormoralã colcãia de aceleaºi duhuri satanice...”Manase Hamburda, ca ºi alþii din oraº, de altfel,avea conºtiinþa scindãrii propriei persoane, întrecap ºi corp existând acute contradicþii, adicãîntre ceea ce gândea ºi ceea ce trebuia sã facã:„Lupta dintre om ºi cap a devenit însã dureroasã(...) Omul avea în totdeauna tendinþa de a fiamabil ºi respectuos. Capul se repezea însãagresiv ºi uneori chiar vulgar”. Din aceastãpricinã, relaþiile dintre oameni au un caractergrotesc, absurd, chiar ºi atunci când se cautã,prin conciliere între opinii, o comuniunearmonioasã: „Cele trei capete – ale lui ManaseHamburda, Epaminonda Bucevschi ºi adomnului Zambeta”, reuniþi la „o ceaºcã de þuicãfiartã”, pentru a dezbate pericolul glaciaþiunii –„rãmaserã însã într-o nelãmurire de gheaþã. Ceiºase ochi devenirã sticloºi ºi imobili, cele treifrunþi pãreau acoperite de o pojghiþã de culoaregalben-alunecoasã, cele trei guri se încleºtarãadânc, cei ºase pomeþi ai obrajilor se traserã într-o miºcare de încovoiere, cele ºase urechi sepliarã uºor peste sunetele auzite, cele trei gâturitremurarã uºor, cele ºase buze se frãmântarã deparcã ar fi ºoptit un blestem discret, cele treinasuri se alarmarã ca în faþa unei duhoriîngrozitoare pe care o aºteptau sã dea buznadintr-o clipã în alta. Astfel încremenite, ca într-ovitrinã de peruchier, cele trei capete dãdeauimpresia cã aparþin unui singur animal neliniºtit,ameninþat de o primejdie ciudatã pentru el,primejdie despre care, în adâncul memoriei saleancestrale, nu mai gãsea nici un fel deinformaþie”. Aceºti oameni trãiesc mereu cuneliniºtea produsã de presimþirea cã existã cevaîn jurul lor, în preajma lor, despre care nu potafla adevãrul. Mihail Iorca, bunãoarã, are obsesiaînnebunitoare cã în camera alãturatã celei în carelocuieºte, se aflã un mort, despre care nu ºtienimic: cine ar putea fi?, cum de murise?, decând se afla acolo? etc; un alt mort sepresupune a fi într-un vagon de tren, carecãlãtoreºte aiurea; Epaminonda Bucevschi,obiºnuit a se plimba zilnic pe un pod pe subcare nu curge apa, are senzaþia cã este urmãrit,pas cu pas, de cineva invizibil, în raport cu careîºi schimbã mereu programul de promenadã, înîncercarea de a se elibera de o asemeneaurmãrire, cãutând „soluþii de a trãi pe pod”. ªiaºa mai departe. Un oraº plin de oameni mereuameninþaþi din umbrã, tocmai în sensul lorexistenþial. Împotriva acestei primejdii obscureîncearcã Manase Hamburda sã-ºi mobilizeze

66




comentarii

Constantin Cubleºan

Matei Viºniec: Cafeneaua Pas-Parol ºi Domnul K. eliberat

concetãþenii:„Manase Hamburda avuseserevelaþia cã primejdia era de naturã divinã.Relaþia dintre autor ºi personaje (în cartea pecare o proiectase – n.n., Ct.C.) repeta, în mare,relaþia dintre Dumnezeu ºi lume. Numai cãDumnezeu se retrãsese de multã vreme dinlumea creatã în timp ce autorul tocmaiintenþiona sã se retragã. Lumea, în absenþa luiDumnezeu, se prãbuºise deja în haos”. Despreacest haos vorbeºte Matei Viºniec în romanulsãu. Un haos produs în urma instalãrii unei alteorânduieli a lucrurilor, aleatorie:„...Anormalitatea era covârºitoare, pur ºi simplu,rãbufnea pe uºi ºi pe ferestre ºi inunda strada(...) Nu numai obiectele trebuiau puse la locullor. ªi cuvintele trebuiau puse la locul lor. Existao agresiune ºi dinspre cuvinte, dinspreconceptele aruncate înafara conþinutului lor”. Întoatã aceastã atmosferã opresionalã, „libertateaera o iluzie”. Viaþa însãºi cãpãta forme ºidimensiuni groteºti: „Omul înconjurat de obiectemici era întotdeauna mult mai fericit decât omulînconjurat de obiecte mari. Obiectele mici aveau,asupra psihicului, un efect extrem de tonic, dereconfortant (...) Nenorocirea lumii consta înfaptul cã obiectele mari nu puteau încã fiminiaturizate. Printre obiectele mari omul sesimþea strivit, enervat, iritat. Presiunea obiectelormari asupra creierului producea, instinctiv, oreacþie de apãrare”.

Toatã aceastã lume colcãitoare dintr-un oraº,de fapt dintr-un univers opresat, are alura uneiconglomeraþii de fantoºe care se miºcã dupãautomatisme prestabilite, provocând scindareatotalã a omului ca om. Personajele trãiesc confuzîntre iluzie ºi realitate, între dorinþa de aîntreprinde ceva pentru a se putea salva dinaceastã capcanã, ºi neputinþa lor (blocajul ) de aacþiona. E o lume închisã, scurtcircuitatã decurentul forþei malefice care îi organizeazã, ladrept vorbind le... ordoneazã dezordineapustiitoare. Romancierul surprinde cu subtilitate– într-o intrigã clãditã pe formula literaturiiabsurdului – tocmai absurdul unei societãþi careîºi dezumanizeazã membrii. E, desigur, oparabolã, dezvoltatã în cheia unei fabulaþiiesopice, vorba lui Mircea A. Diaconu, pasionantãprin tocmai mimarea unei lumi reale care semiºcã anapoda. Matei Viºniec este un excelentcreator de universuri obscure, în care, paradoxal,cititorul îºi poate descoperi posibila existenþãprizonierã, ca în reversul unei imagini dintr-ooglindã deformatoare.

*Motivul recluziunii (detenþiei) prelungite

pânã când eliberarea nu mai înseamnãredobândirea condiþiilor de manifestare fireºti dedinainte, inutilitatea ei devenind mai degrabã onouã opresiune, este destul de frecvent înliteraturile lumii, mai ales în perioda istorieimoderne. Faptul în sine devenea simptomatic,specific, pânã la obsesie, în special în þãrile cudictaturi politice excesive, cum a fost ºi Româniaîn anii de dupã cel de al Doilea Rãzboi Mondial.Utilizat în literaturã, el apãrea sub forma unorparabole, a unor metaforice construcþii cu cheie,mai mult sau mai puþin vizibilã, ºi de fiecaredatã când o asemenea operã scãpa primei atenþiia cenzorilor, se declanºau ulterior adevãrareprocese publice, sancþionare, deduse dinvinovãþia autorilor de a fi atentat la perfecþiuneasistemului, blamându-l (ca sã utilizez acestvocabular, specific justiþiei politice a vremii),prin dezvãluirea esenþei sale torþionare. E cazul,bunãoarã, al nuvelei lui D.R.Popescu, Leulalbastru, publicatã în prima parte a anilor ’60, ºicare a stârnit o întreagã campanie de presã

împotriva autorului ei. Matei Viºniec, cu douãdecenii mai târziu, scrie ºi el pe acestã temã, unroman, Domnul K. eliberat2, propunând oformulã ce se înscrie pe coordonatele literaturiiabsurdului, având ca punct de reper celebrulroman al lui F. Kafka, Procesul, dar intenþionând– parabolic, altfel cum? – nu atât o replicã ºi niciatât o continuare, într-un alt mediu ºi în altecondiþii de depersonalizare a individului, câtreevaluarea unui destin uman ce-ºi pierde, înurma unei vieþi penitenciare prelungite, tocmairaþiunea existenþei sale în libertate. „O povestesimplã, de fapt – se mãrturiseºte autorul –Personajul meu se vede într-o bunã zi pus înlibertate, iar libertatea i se pare un fel deexpulzare anormalã dintr-o lume cu care seobiºnuise...” Kosef J., eroul romanului, odatãvãzându-se dincolo de zidurile închisorii, îºipune cu spaimã întrebarea: „Ce fac eu acum?”,îngrozit a constata o evidenþã pe care nu ºtiacum sã ºi-o asume: „Dumnezeule, îºi spuse, suntalt om”.

Elaborat pe parcursul câtorva luni de muncãfebrilã („Am scris cu pasiune la aceastã carte,timp de vreo ºase luni, în toatã prima jumãtate aanului 1988...”) fãrã a-l putea finaliza cãci, ziceMatei Viºniec: „... nu ºtiam cum sã-l termin”,romanul rãmânând astfel „în sertar timp de 20de ani”, pânã când „a venit revoluþiea românã”ºi deschiderea produsã de aceasta i-a oferitsoluþia încheierii periplului epic al personajuluisãu, de fapt, popsibilitatea publicãrii romanuluifãrã nici un risc, ba dimpotrivã, receptarea luifiind una fireascã, normalã ºi de tot interesul,într-o lume degajatã de-acum de orice fel deconstrângeri ideologie sau politice.

Domnul K. eliberat poate fi înþeles, într-unfel, ca o dezvoltare a ideilor pe care se aºeazãromanul lui F. Kafka – de altfel, numele erouluiderivã din anagramarea numelui celuilalt: JosefK./ Kosef J. – într-o prelungire a derutei saleexistenþiale, nu în recluziune ci în afara ei, dupãce aceasta i-a deturnat orice ºanse deredobândire a personalitãþii. Fiinþialitatea sa, dinmomentul în care aflã cã nu mai face parte dinevidenþele penitenciarului, pare a nu maireprezenta nimic iar tot ceea ce i se întâmplã nueste altceva decât un transfer al propriei fiinþe înirealitatea înconjurãtoare, el însuºi îndoindu-se înprivinþa posibilitãþii sale de a fi: „era un omterminat”. ªi totuºi continuã sã vieþuiascã,reîntorcându-se în mediul penitenciar: „... segrãbi spre corpul principal de celule, rupt deobosealã, tânjind dupã salteaua sa de câlþi ºidupã patul sãu de fier”, deoarece afarã, înîncercarea de a se integra acelui nou univers,fusese complet debusolat: „Unde sã plece?Nimeni încã nu-i spusese unde trebuia sã plece.El era perfect dispus sã plece, chiar voia sãplece. Dar (...) de unde sã ºtie el ce trebuia sãfacã, unde trebuia sã se ducã ºi ce anumetrebuia sã cearã? Nimeni nu-i spusese nimic”.Aºa încât, „Kosef J. se simþi, dintr-odatã, nespusde singur. O singurãtate grea, apãsãtoare,învãluitã într-o tristeþe aproape insuportabilã”.Astfel cã „nu mai dorea nimic altceva decât sãintre din nou în curtea închisorii, la adãpost”.

Reîntoarcerea lui Kosef J. între zidurilepenitenciare, echivaleazã însã cu un adevãratcoºmar pe care îl trãieºte halucinant, asumându-ºi condiþia unui intrus într-o existenþã care defapt nu existã, printre paznicii care odinioarã îlbãtuserã iar acum îl tratau ca pe un egal, fãrã aavea însã statutul identitãþii sale oficiale în acestsens. Toate muncile ce i se încredinþeazã suntdincolo de ordinile firescului, iar cãlãtoriile prinîmprejurimi îi dezvãluie faptul cã oraºul în care

ascede este, în felul sãu, o prelungire aînchisorii, cu oameni ce se miºcã ºi trãiescaidoma unor fantoºe, într-o iluzie de viaþã ce nu-ºi dovedeºte nici ea rosturile normalitãþii („Oareoamenii ãºtia existã cu adevãrat?” se întrebaKosef J.). El descoperã o societate jalonatãopresiv de neputinþa manifestãrii ei în libertate,în ciuda democraþiei pe care o afirmã, absurdã ºiea în toate resorturile intime ale funcþionãriisale: „Atunci de ce nu reuºea, ea, ideea delibertate, sã-i vindece pe cei aflaþi în libertate?Poate pentru cã majoritatea celor care seîmbolnãveau în libertate erau niºte lichele ºiniºte profitori ordinari (...) Pentru cã mulþimembri ai lumii libere simulau boala sau chiarse îmbolãnãveau voit numai ca sã poatã avea unpretext pentru a ajunge la infirmerie. Pentru cãinfirmeria devenise o obsesie a lumii libere.Infirmeria devenise un vis, o iluzie, o himerã”.

Umanitatea în care se miºcã liber era de faptuna bolnavã, suferind acut de îngheþul universal– nu atât cel provocat de iarna ca anotimp, câtde cel sufletesc, un îngheþ al conºtiinþelor, alvoinþei de a fi, de a însemna ceva înanonimitatea sistemului social anchilozat ºiabrutizat: „aceasta este marea tragedie ademocraþiilor sãrace”. Kosef J. înþelesese astfel cãîn închisoare fusese mai liber decât în afara ei ºidecide însuºi a-ºi relua condiþia de deþinut:„Kosef J. îºi reveni puþin doar când îºi dãduseama cã se afla din nou în celula cu numãrul50. O imensã cãldurã interioarã îi inundãsufletul. Auzi, la un moment dat, un zãngãnitfamiliar apoi câteva înjurãturi care îl fãcurã sãtresarã pentru cã le recunoºtea. Când auziscârþâitul atât de familiar al unui cãrucior pecare ºtia cã erau aduse tãvile cu micul dejun,Kosef J. se simþi brusc invadat de un sentimentde recunoºtinþã. Da, mai exista umanitate pelume, speranþa era posibilã”. Era, de fapt,restabilirea pentru sine a ordinei dezumanizãrii,în care se regãsea, paradoxal, liber: „Îºi aminticã, uneori, oamenii nu erau decât niºte numere,ceea ce îl liniºti deplin”.

Romanul lui Matei Viºniec e unul ce-ºipropune sã descrie mecanismele apocalipseiumanitãþii ca ordine a firii. E un roman depresiv.Scris cu o mânã abilã, ce recompune cufidelitate, din detaliile unor articulaþiiinterumane - banale ca factologie diurnã aexistenþei - coºmarul realitãþii opresionare,asumatã de conºtiinþa umanã golitã de oricesens, altul decât cel al detenþiei. E o parabolãrealizatã cu forþa dramaticã a iluminãrii zonelorobscure ale fiinþialitãþii umane cãzutã în capcanaunei societãþi construite programatic pe regulileºi premizele ordinei penitenciare. Matei Viºniecne oferã astfel, la sfârºitul deceniului al nouãleadin secolul trecut, radiografia internã, exactã, aflagelului dezumanizãrii din societãþile paranoiceale instituþionalizãrii falsei libertãþi democratice.E un roman apocaliptic scris în maniera marilorapostrofãri profetice dintotdeauna.

1 Matei Viºniec, Cafeneaua Pas-Parol, roman, Ediþia aII-a. Cu o prefaþã de Mircea A. Diaconu: „Romanulfantasmatic al unei conºtiinþe în acþiune”, EdituraCartea Româneascã, Bucureºti, 20082 Matei Viºniec, Domnul K. eliberat, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2010

77



TRIBUNA • NR. 222 • 1-15 decembrie 2011 77

88




Ca orice ardelean, am ºi eu „boala”instrumentelor de lucru. Mã dau în vântdupã dicþionare – am ºi alcãtuit deja unul,

eu însumi -, enciclopedii, lucrãri de sintezã ºiintroduceri în diverse metodologii fiindcã de la ovreme am înþeles cã fãrã orientarea lor e destulde greu sã ajungi departe în hãþiºul cunoaºterii. Încazul recent apãrutei lucrãri colective intitulate O istorie a prozei ºi dramaturgiei româneºti.Perspectiva personajului literar (2 vol., Cluj-Napoca, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2011, 946 p.),coordonate de profesorul Florin ªindrilaru,aceastã realizare mã pasioneazã încã dintruînceput, de la contemplarea istoricului înfãptuiriiei. De ce? Fiindcã este unul dintre proiectele cudospire îndelungatã, cu rezultate vizibile ºi, maiales, unul care adunã în jur o echipã numeroasãºi funcþionalã de specialiºti. Iar acest lucru –întrunirea unei echipe fidele, nu doar pricepute,în jurul unei idei, e mai rar în cultura noastrã.Deocamdatã.

Pornitã cu scopuri modeste, de naturãdidacticã, în anii ’90 ai secolului trecut, cartea afost conceputã iniþial ca Dicþionar de personajeliterare din proza ºi dramaturgia româneascãpentru clasele IX-XII (Piteºti, Ed. Paralela 45, ediþiiîn 1998, 2002, 2003; ed. a IV-a revãzutã ºiadãugitã, cu o prefaþã de prof. univ. dr. PaulCornea, vol. I ºi II, Ed. Paralela 45, Piteºti, 2008,2009, 404 p.). În aceastã formulã, didacticã prinscopuri, dar ºi prin echipa alcãtuitoare, PaulCornea vedea „… un instrument de lucru deosebitde util elevilor, studenþilor, profesorilor, dar ºimarelui public dornic sã se instruiascã sau sã seþinã la curent. E de sperat cã el va stimulacontactul direct, nemijlocit, cu operele de seamãale literaturii noastre, încurajând lectura proprie ºinu substituind-o prin memorarea de reperecritice”. Acelaºi teoretician ºi istoric literar mairemarca un fapt demn de a fi semnalat: „… eîntocmit de un colectiv de 33 de cadre didacticedin învãþãmântul universitar ºi preuniversitar. Înpofida acestui mare numãr de colaboratori,coordonatorul volumului, profesorul Florinªindrilaru, a reuºit sã impunã un model relativunitar de tratare a materiei ºi sã echilibrezeproporþiile acordate articolelor. E un meritînsemnat, mai ales dacã þinem seama de foartedesele abateri de la aceste principii întâlnite înmajoritatea dicþionarelor de literaturã apãrutepânã acum”.

În evoluþia acestui proiect de cursã lungã ºi deample cuprinderi, în 2002 a survenit o primãcotiturã care a lãsat urme la nivelul concepþiei.Aceasta era semnalatã încã din prezentareaoficialã a cãrþii: „Deºi realizat aparent pe structuraediþiilor anterioare ale Dicþionarului de personajeliterare … , noul dicþionar este o lucrare multdiferitã de acestea. S-a renunþat la o bunã partedin vechile prezentãri (mai ales ale personajelordin opere literare nereprezentative estetic) ºi s-auintrodus/ pãstrat personajele literare cu valoare demodel, din punctul de vedere al tipologiei, almodului de construcþie, al viziunii naratoriale/auctoriale, al mesajului implicit pe care personajulîl aduce în text etc. Structura noului dicþionareste datã în primul rând de conþinutul volumelor

consacrate prozei ºi dramaturgiei cuprinse înIstoria literaturii române din perspectiva didacticã,fiind astfel un instrument important de lucrupentru elevi ºi cadre didactice, necesar pentrudeplina înþelegere a mesajului complex al opereiliterare”. În acea fazã, exemplaritatea didacticã înraport cu programa de liceu mai era încã o þintãdemnã de a fi luatã în seamã cu prioritate, aºaîncât urma sã mai treacã o vreme pânã cândlucrarea colectivã gânditã de Florin ªindrilaru ºide echipa domniei sale sã se desprindã deexigenþa administratã în cadre de gândireministeriale pentru a pleca mai departe.

Decizia respectivã este, pentru mine, una cuvaloare de manifest. Toate prelungirile de tirajdinainte au valorizat la maximumul posibil piaþaºcolarã, singurul argument pe care un profesor îlpoate aduce în favoarea produsului muncii luiintelectuale livreºti la judecata editorului.Capacitatea de a acoperi cheltuielile de producþieºi de reprezentare, ca ºi aceea de a livraplusvaloare, au fost ºi continuã sã fie, pentrulucrãrile savante, hotãrâtoare în cazul unui titlu.Iar aceasta depinde, pentru majoritateapotenþialilor cumpãrãtori, de aptitudinea aceluititlu de a rãspunde nevoilor pregãtirii pentruºcoalã ºi examene.

Hotãrârea, dupã repetate succese de librãrie,de a lãsa în urmã subordonarea iniþialã ºi de arecupera mai multe ºi mai variate personaje, fiecã sunt, fie cã nu sunt de întâlnit prin manuale ºisinteze didactice, a fost un moment, ca sã zic aºa,revoluþionar în gândirea dicþionarului. El a condusla o nouã reºapare, la un alt soi de creºtere ºi,deja, la schimbarea parþialã a þintei. Pãrãsindliceul, cartea se propune, de astã datã, ca O istorie a prozei ºi dramaturgiei româneºti.Perspectiva personajului literar, începând o nouãviaþã, altminteri.

Deocamdatã însã, recenta metamorfozã –extrem de promiþãtoare– se dovedeºte, în fapt,destul de aproape de vechiul dicþionar. Ceea cepromite subtitlul – o traversare a prozei ºiteatrului scris ale românilor din unghiulpersonajului literar… nu se petrece. Nu, în oricecaz, cum îmi imaginasem. Tocmai ceea ce mãsedusese de la prima vedere, ideea cã am puteaciti întreaga noastrã istorie literarã din „balconul”sensibilitãþii Doamnei T – dacã ne gândim lainterbelici – sau a lui Grobei (dacã avem în vedereanii ’60-’70), a Duducãi Mamuca (în caz deprejunimism) ºi a Sãrmanului Dionis (pentru adescifra sensibilitatea noastrã literarã romanticã),nu survine. Gãsim în schimb, bine fãcute, fiºele„fizionomice” ºi critice ale fiecãrui personaj.

Lipseºte ºi un studiu introductiv lãmuritormãcar pentru eliminarea confuziei în care amcãzut, purtat de visarea mea „naivã ºi încrezutã”.Era, totuºi, nevoie de un text care sã mã facã sãînþeleg ce anume înþelege grupul de autori dinspatele cãrþii O istorie a prozei ºi dramaturgieiromâneºti. Perspectiva personajului literar prin„personaj literar” ºi prin „perspectivã”. Nu dealta, dar nu mi-e deloc clar de ce nu ar intra într-un asemenea tip de istorie literarã ºi perspectivapersonajului care traverseazã fugar o operãliterarã, a eroului secvenþial, aproape anonim, dardemn de pãstrat în memorie (soacra lui Ghiþã dinMoara cu noroc, Savista din Ion de Rebreanuº.a.). La premierile Oscar din industria filmului –dar ºi în dicþionarul personajelor lui Dostoievskial lui Valeriu Cristea, ca sã dau douã exemple dinsfere culturale diferite -, asemenea prezenþe nusunt în ruptul capului neglijate. ªi e bine aºa.

Ar fi fost interesant sã aflu ºi unde începe ºiunde se terminã un personaj. Este un oraº unpersonaj? Dar o pãdure? Dar o pãlãrie? (ºtim cã aexistat un ins care ºi-a confundat nevasta cu… opãlãrie, nu-i aºa?, dupã cum Romulus Vulpescuscria odinioarã despre un alt ins care… setransforma voluntar într-o umbrelã). Pe scurt:alegoria ºi simbolul sunt, prin ele însele,producãtoare de personaj? Dacã da – ori dacã nu– care anume tehnici ºi metode literare, careconvenþii beletristice mai produc personaje? O„voce” este personaj întotdeauna? Are dialogul,fãrã alþi adjuvanþi, meritul de a acredita exclusivun personaj?

… ªi m-ar interesa cum se face simþitãistoricizarea materiei, înafarã de ordonareapersonajelor în funcþie de succesiunea cronologicãa apariþiilor operelor ºi a afirmãrii autorilor.

Altminteri, e grozav sã ai la îndemânã atâteafiºe de protagoniºti ai prozei ºi dramaturgieinoastre, filtrate de autentice sensibilitãþi critice aleunor oameni excelent instruiþi în domeniu.

Aºtept, pentru toate aceste motive, ajustãrileulterioare ale cãrþii, împreunã cu „istoricizarea” eimai accentuatã.

imprimatur

Ovidiu Pecican

Istoria literarã la judecatapersonajului?

Carol Pleºa Himera (1957)

Unul dintre argumentele mai persuasive, încampania otrãvitoare declanºatã acumcîþiva ani împotriva lui Mihail Sebastian, se

referea la coaliþiile lui strategice din viaþa literarãinterbelicã. Nu putea fi decît extremist de dreapta“moderat” (!) cel care se coaliza cu antisemitulNae Ionescu, dar îl agresa pe democratul, peeuropeanul E. Lovinescu.

Aºa ar fi, dacã lucrurile s-ar privi numai dinsatelit. Numai cã Sebastian a fost colaboratorullui Nae Ionescu pe vremea cînd pedagogul încã n-o cîrmise decis cãtre legionari. În etapa zigza-gurilor ariviste ale ºefului de la Cuvîntul, care tol-era de altfel o amplã libertate de opinie printrediscipolii sãi ºi care mersese pentru a conferenþiachiar ºi la “cãminul sionist”, nu era nimic ciudatca el sã fie admirat de-un tînãr evreu. Cît despreopoziþia faþã de E. Lovinescu…

Aici nu de-o incompatibilitate doctrinarã sepoate vorbi. Cãci nu propensiunea modernistã,europeanã, democraticã i-o reproºeazã tînãrulgazetar de la Cuvîntul ºefului de la Sburãtorul.Dar ce anume? La drept vorbind, nici nu-i esteprea limpede cititorului de azi, cãci inchizitoareade modã nouã nu insistã pe astfel de aspecte. Ease mulþumeºte sã consemneze (corect din punctulde vedere al faptelor) animozitatea dintre M.Sebastian ºi E. Lovinescu, s-o repete de cîteva oriinsistent ºi sã-i plaseze la rãdãcinã o nepotrivireesenþialã. Aceea dintre gazetarul extremist ºi critic-ul literar democrat. Aceea dintre adolescentulautohtonist ºi sociologul europenizant. Numai cã,în acest aspect, lucrurile nu mai stau aºa.

Pentru a vedea sãmînþa discordiei dintre ceidoi, sã ne coborîm privirile o clipã la firul ierbii.Sã recitim o extraordinarã luare de poziþie –echivalentã cu un articol programatic – de cîndMihail Sebastian avea doar 21 de ani, în 1928.

*

“Am ascultat, domnule, lunga dvs. mustrarepuþin surprins ºi puþin trist. Asta nu m-a împiedi-cat sã privesc îndeajuns de bine în jurul meu ºi sãprind toatã savoarea clipei aceleia rãsãritã deodatãîn mijlocul unor ore egale ºi trecute atunci ca tot-deauna dupã reguli ºtiute. Încerc sã revãd. În faþabiroului, în mijlocul atîtor doamne ºi lîngã atîþiabieþi bãieþi timizi, în picioare, cu capul plecat înjos (din timiditate sau orgoliu – nu mi-am pututda seama), primeam cuvintele dvs. unul cîte unul,simplu ºi atent, ca ºi cum le-aº fi luat în mîini ºile-aº fi cîntãrit, într-atîta erau domoale ºi rare.Simþeam gestul larg ºi evaziv cum incomodeazãdiscursul ºi cum îl suplineºte în pauze. Uneori ostridenþã uºoarã marca o enervare ascunsã, cuînfãþiºarea dvs. calmã, de senior albit aminteaþiacolo imaginea unei armuri în care strãlucirea nue întreruptã decît rar – la încheieturi – de o uºoarãlinie de umbrã. Calmul cuvîntului era violentatscurt de o brutalitate. «Impertinenþã» – aþi spus –despre o observaþie scrisã a mosafirului dvs.,modest. ªi vorba nu m-a supãrat. Injuria (aº voisã cetiþi aici sensul latinesc al expresiei), injuriadvs. e un vîrf de stilet pus pe hîrtie între douãgaroafe.

ªi asta a fost tot. Afarã în stradã uitasem ºi

necazul dvs. ºi pe al meu. Era un ger sticlos ºisincer ca într-un toi de iarnã, care îºi cunoaºtelegile.

Nu ºtiu ce aer festiv de vacanþã ºcolãreascã,nu ºtiu ce aromã familiarã de Crãciun îndepãrtatm-a întîmpinat, o datã coborîtã ultima treaptã ascãrii. Ar fi trebuit, pentru pitorescul senzaþiei, sãi se adauge un sunet de zurgãlãi ºi departe, înluminile Cãii Victoria, sã se zãreascã trecînd capeste o Dunãre improvizatã ºi opritã locului ºirulsãniilor. Era în clipa aceea pe uliþa dvs. ceva dinfrumuseþea micã a tîrgului meu.

De atunci nu m-am mai gîndit la întîmplareaasta. Am bunul obicei de a elimina din þinereamea de minte tot ce stã împotriva lucrului ºimuncii mele de fiecare zi. Îmi place sã las capi-tolul faptelor diverse ºi socoteala lor pe seamamomentelor de rãgaz. Schimb uneori o searã lacinematograf pentru un ceas de proprie rãfuialã.ªi atunci îmi clasez micile evenimente, aºa cummi-aº rîndui o bibliotecã sumarã, prin care n-ammai umblat de mult. Bunãoarã, acum.

Aveþi despre funcþia scrisului, domnule, oprejudecatã, în care amfitrionul din dvs. ºi ºefulunui cenaclu se trãdeazã înaintea criticului. Ar tre-bui sã-i stabilim cuvîntului tipãrit o singurã moral-itate: sinceritatea. Recunoaºteþi cã nu aceastapoate fi legea unui salon.

Ceea ce numim noi obiºnuit «criticã» devine oprofundã inepþie din momentul în care siguranþaunei judecãþi se dilueazã cu amabilitate, reticenþeºi complimente. Un lucru nu poate fi bun ºi prostîn acelaºi timp ºi din aceleaºi motive.

Puneþi acest adevãr simplu în fruntea uneicãrþi de criticã româneascã drept motto ºi-o veþi fidistrus-o pe jumãtate. Sã fie atît de greu de înþe-les cã moravurile scrisului sunt altele decît alerelaþiilor sociale?

Visez pentru scriitori conºtiinciozitateameºteºugarului cizmar. Putinþa ºi voia de a deose-bi o paginã bunã de una rea, ca pe niºte pingelede talpã de altele, de carton. Asta rezumã toatãoperaþia ºi înlãturã caraghioslîcul amabilitãþii. Cãcinu slujeºte la nimic sã spui despre o carte odatãsau despre o idee greºitã vorbe de laudã. Aveþidvs., domnule, naivitatea sã credeþi cã la citire unscriitor de mîna treia ºi o judecatã absurdã seuzeazã mai puþin decît la purtare un costum destofã inferioarã?

Dvs. ºi toþi ceilalþi din generaþia aceasta, ceajunge, iatã, la vremea cînd se fac socotelile uneimunci trecute, cultivaþi în scris obligaþiile strãinelui: m-aº amuza cu succes sã stabilesc o listã com-pletã de relaþii ºi prietenii numai din lecturacãrþilor de criticã. Disting uneori în pagini întreginumai piruete imaginare, saluturi demne, strîngeride mînã ºi surîsuri, o întreagã tehnicã modernã,care transformã volumul criticului într-un adevãratsalon de primire ºi judecata lui într-o simplãgraþiozitate ºoptitã la o masã comunã între douãsandviciuri. ªi încã dvs. sunteþi dintre cei la careaceste maniere se satisfac în expresie, fãrã sãameninþe prea grav independenþa aprecierilor însine.

Ei bine, detest acest joc neserios, de amfitrionexersat, ºi îl resping pur ºi simplu. Îi preferoricum gravitatea care, dacã are primejdie de a

deveni asprã ºi încrezutã, n-o are pe aceea de a fijemanfiºistã. Nu þin sã-mi proptesc scrisul cu niciun fel de prudenþã ºi nici sã-i cocoloºesc ade-vãrurile, prezentîndu-le pe un vîrf de surîs, ce aravea aerul sã spunã dupã fiecare zece cuvinte,pardon.

O paginã nu este un act de mondenitate.Înseamnã a nu fi capabil de singurãtate (ºi dvs.,cel mai frecventat om al Bucureºtilor, trebuie cã opreþuiþi suficient) sã nu poþi scrie simplu ºi drept,dincolo de orice falsã politeþã ºi dulce prevenire.Scrisul e un act personal – mondenitatea otehnicã socialã. Timid ºi paralizat într-o adunarede dudui ºi cavaleri, cineva poate fi puternic ºiclar în faþa unei hîrtii albe, singur cu el ºi cu gîn-durile lui.

Întreagã generaþia dvs. ar trebui denunþatãpentru aceastã lipsã de curaj, de a le spunelucrurilor pe nume. Sunteþi generaþia perifrazei.De aici ºi maniera imagistã. Pentru un adevãr cãu-taþi echivalenþe, pentru o asprime corective, pen-tru o notã tare cîþiva bemoli. ªi nu este asta unlucru ce þine de educaþie sau prejudecatã socialã.E o mentalitate ce vã aparþine.

Priviþi lucrurile, în cazul nostru special operade artã, sub un aspect incert ºi aproximativ, cejustificã orice revenire ulterioarã. Toatã criticaromâneascã exerseazã eseul – luînd aici cuvîntulîn înþelesul unui mod de înþelegere, nu al unuigen. Orice judecatã porneºte de aceea de lapremisa caducitãþii sale posibile.

Responsabilitatea e înlãturatã. La noi cinevapoate scrie în 1923 cã Marcel Proust e un farseur,iar în 1926 cã e un geniu, fãrã ca prin aceasta sãse simtã obligat sã se spînzure sau cel puþin sãdemisioneze de la catedra lui de esteticã ºi sãfugã definitiv din publicisticã. Contrazicerea sim-plã, evidentã, tranºantã ºi deplinã se poate rezolvacu un gest vag. Fiindcã s-a obiºnuit cu aspectelerelative ale lucrurilor, fiindcã din lene de gîndireºi probitate insuficientã nu ºtie sã meargã pînã laesenþa invariabilã ºi certã a lucrurilor, criticulromân a legiferat contrazicerea ºi a absolvit-o. ªipentru ca evidenþa ei sã nu strige, el a deprinsmaniera de a netezi opiniile ºi de a le oferi într-opastã informã, în care cititorul poate distinge ºi opiatrã ºi o coroanã.

Ori, noi – cei care de curînd am pornit-o – amînvãþat din vremurile acestea un lucru simplu ºielementar, care nu exclude nuanþele, dar nu adop-tã principial revizuirile: nu pot exista douã pãreridespre acelaºi lucru la fel de bune. Adevãrul eunul singur ºi pe acela trebuie sã-l afli. Esteticaieftinã a valorilor relative rãmîne lotul minþilor cuact de paupertate. Nu numim noi cugetareaputinþa de a afla? Dibuirile pot fi interesante caexperienþã personalã. O carte însã rezumã drumulacestor experienþe ºi le soluþioneazã.

Cu aceastã conºtiinþã a funcþiunii scriitoriceºti,cu acest cult al esenþialului ºi al adevãrului,înþelegeþi de ce scrisul nostru îºi impune siguranþaexpresiei ºi eliminã toate semnele de scuzã, cucare de obicei vã înfloriþi dvs. sentinþele? Cum sãamendezi o judecatã ºi sã-i strîmbezi înfãþiºarea eionestã fãrã sã o falsifici? Credeþi dvs. cã «stilul» îipoate adãoga cît de cît unei judecãþi ºi cã prin elceea ce e evident se poate întuneca ºi ceea ce egreºit poate sã se dreagã? «Impertinenþã» îispuneþi dvs. acestei lipse de preliminarii ºi reti-cenþe. Nu, cuvîntul nu trebuie sã fie vãtuit ºiascuþiºurile lui nu se cuvin pilite de dragul niciunor consideraþii ce trec dincoace de adevãr.

ªtiu. Principial nu aþi avea nimic de obiectat.

99




amfiteatru

M. Sebastian despre E. Lovinescu

Laszlo Alexandru

Oexigentã antologie din poezia lui ArcadieSuceveanu, publicatã în acest an laEditura ªtiinþa din Chiºinãu sub titlul

Cafeneaua Nevermore, oferã o imagineedificatoare asupra scrisului acestui numereprezentativ pentru peisajul liric basarabean deastãzi. Nãscut în 1952, poetul a publicat pânãacum un numãr notabil de cãrþi, dintre care ºasesunt prezente în sumarul antologiei, cu titlurisemnificative: Þãrmul de echlibru (1982), Mesajela sfârºit de mileniu (1987), Arhivele Golgothei(1990), Eterna Danemarcã (1995), Mãrulîndrãgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar(2001) ºi Zaruri pictate (2003).

În prezentarea pe care i-o face sintetic, EugenLungu vorbeºte despre dificultatea încadrãrii saleîntr-o formulã unicã, datã fiind diversitatearegistrelor în care s-a exersat, de la un «lirismcatifelat la un antilirism aproape dur». «Ultimsonetist», «menestrel» «ce re-inventa cu pacienþede giuvaergiu sonurile neoclasice, uºormanieriste», el ar fi deopotrivã un «artist alcadenþelor pletorice, magnific ritmate ºi perfectrimate, în care rãsunã alãmurile estradei ºi, ºi capoet al cetãþii, dar ºi ca autor perfect sincronizatcu textualismul postmodern». Sunt trãsãturi pecare scrisul lui Arcadie Suceveanu le pune efectivîn evidenþã, însã, dacã e sã adunãm cumva toateaceste deschideri plurale, unitatea de «stil» etotuºi evidentã, poetul afiºând nu atât o varietatede mãºti lirice schimbate contextual, câtconfruntând un subiect liric în esenþã, identic cusine, pentru care doar «decorul» se schimbã,povocându-l la reacþii corespondente.

Aceste trãsãturi unificatoare ale eului aparschiþate de la început în linii ce nu se vor deplasaprea mult pânã la cele mai recente pagini, iaracestea aproximeazã un temperament prinexcelenþã liric, foarte angajat în propriul discurs,de care este, într-un fel, îndrãgostit, argumentândcu fiecare poem o ardentã încredere în Poezie,interpretatã ca act esenþialmente transfigurator, însensul unui modernism mai degrabã «înalt», ceþine sã distingã mereu între atitudinea comunã,«prozaicã», a omului de fiecare zi, ºi starea ºiviziunea poeticã. O invocaþie din prima cartespune aproape totul despre acest statut idealizatal subiectului dedat reveriei ºi pentru care poeziaeste în esenþã transfigurare, înnobililare a lumiiprozaice ºi comune: «Vino odatã, dulce himerã, /Firule-de nisip-princiar, / ºi-n trupul meu cu iluziide sferã / Împlântã lancea ta de cleºtar. /…/ Puneîn ordinea mea fireascã o altã / Ordine, decât încoralii comuni» (s.n.). Altã exclamaþiesemnificativã nu întârzie sã aparã: «Cum ard întemplul tãu, Transfigurare»… Sau: «cãlãreºti caiiverzi de pe pereþi pânã la istovire / lingi aurul depe cotoarele cãrþilor / gata sã inventezi din oaselealbite / o nouã paradigmã a gloriei». Aceste dinurmã versuri, de recunoaºtere francã a substanþeilivreºti a viziunii sale, îl apropie de poetul de laChiºinãu de familia trubadurilor neoromanticiieºeni, precum Dan Laurenþiu ori Mihai Ursachi,slujitori ºi ei, nedescurajaþi, ai unei «paradigme deaur», contra curentului, într-o vârstã de fier…

Raporturile cu «realul» nu vor fi, înconsecinþã, mai niciodatã «tranzitive», notaþia

directã, nemediatã a faptului concret e ca ºiabsentã, pentru a face loc reverberaþiilorobiectelor ºi faptelor «date» într-un spaþiu alfantazãrii, al translaþiilor lor imaginare, ca totatâtea decantãri în spirit, rãsfrângeri mai pure alelumii din afarã. Speþa la care se declarã a aparþinepoetul e cea a visãtorilor dedaþi cu exerciþiul maimult sau mai puþin gratuit al scrisului, deplinconºtienþi însã cã scriu, cã fac literaturã, cãlucreazã cu niºte convenþii fragile, dar a cãrorfiravã constituþie nu-i împiedicã sã insiste: «Eramo ceatã de inºi transparenþi, / un fel de visãtoride profesie, / avangardiºti miopi / cotrobãindprin garderobele literaturii, / scribi jerpeliþilucrând / la Cartea Nimicului». Ipostazeleproprii ale eului apar ca variante ale acesteiumanitãþi dedate reveriei – un poem se numeºteHidalgo ºi donquijotismul face parte dinatributele celui ce vorbeºte în poezie, autodefinitla un moment dat ca un «Quijote modern,neconvertit la nicio religie / (care ia) în arendãultima moarã de vânt»; alteori trece prin versuriPrinþul, dãm ºi de «viaþa mea nobilã de Templier/ al Ordinului de Diamant», de un «Robinsonconfuz» ori de un Hamlet avertizând încã o datãdespre mãrul putred din «noua Danemarcã». Prin«atelierul» poemului trec (cu o amintire din EmilBotta) ºi «Domnul Abis ºi Prinþul Neant»,«Cavalerul Înzadar», «Doamna Apocalipsã», bachiar «Cavalerul Dada»…

Cu o astfel de perspectivã asupra scrisului,poetul promite – ºi se þine de cuvânt – sãconstruiascã un discurs distanþat de limbajul defiecare zi, bogat în ornamentaþii imagistice, cu ogesticulaþie stilizatã, teatralã cu mãsurã, ºi oretoricã ce-ºi controleazã atent efectele, cu ungust al înscenãrii ce presupune - dar o ºimãrturiseºte – conºtiinþa convenþiei literare,alimentatã chiar de sentimentul cã registrulhimeric al viziunii sale e altceva decât cel al lumiidate în concretul ei ºi cã e nevoit sã-ºi cautereperele ca ºi exclusiv în spaþiul metaforelor ºi alsimbolurilor. Însã în aceastã situaþie se insinueazãde la început amintita conºtiinþã a precaritãþiiacestui spaþiu imaginar, programatic-transfigurator, deci în contrast cu lumea datã ºimereu periclitat, riscând sã fie taxat ºi pânã laurmã reismþit ca atare, drept inactual, inadecvatla realitatea mai curând dezamãgitoare din jur. S-ar putea spune, aºadar, cã poetul porneºte ladrum cu destulã încredere în meºteºugul frumosal poeziei – o ºi compune aproape caligrafic, cuplãcerea condeierului rafinat -, cu o obstinaþie ce-lface sã insiste pe un drum ºtiut nesigur ºiaccidentat, cu un soi de bravadã, mic eroism alfiinþei oricând vulnerabile, dar cã ajunge foartedevreme sã-ºi exprime decepþiile.

În aceastã privinþã, poemele sale au ceva dinorgoliul tânãr al congenerului Mircea Dinescu(ucenic, ºi el, al discursivitãþii extrem de mobile aunui Adrian Pãunescu), spirit în permanentãdisponibilitate inventivã, foarte liber în asociaþiilesale, muzical, cu o prozodie mereu pusã la punctîn toate articulaþiile. Dar, pe de altã parte, seprelungeºte în acest lirism generos-visãtor cevadin conºtiinþa unei anumite desuetudini, resimþitecândva de un Constant Tonegaru, frecventator ºi

S-a întîmplat însã ca într-o bunã zi aceastãmanierã dreaptã de discuþie sã se poarte asuprapersoanei dvs. ºi atunci ceea ce nu era decîtonestitate a trecut drept atitudine ºi din preveni-tor am devenit prezumþios.

Nu fac din acest fapt divers «un caz». Þin însãsã vã spun cã scrisul nimãnui nu trebuie sã sesubordoneze decît ideii. Este în abordarea uneiopinii ºi în valorificarea ei o egalitate la care þinºi pe care o pãstrez. Cer eu circumstanþe atenu-ante pentru tinereþea mea? De ce mi-aº impuneatunci obligaþii cãrora nici nu le cer, nici nu leprimesc echivalentul unor drepturi.

Cultiv riscurile ºi rãspunderea scrisului. Astapentru noi nu mai este un platonism. În ziuacînd mã voi surprinde în jocul în care atîþia alþiis-au complãcut înaintea noastrã, voi trage con-secinþele.

Pînã atunci, pãstrez orgoliul credinþei ºi ade-vãrurilor pe care le ºtiu. ªi dincolo de literaturã,asta – vã rog sã credeþi – nu exclude bunelemaniere.”

(Mihail Sebastian, Scrisoare cãtre un critic, înCuvîntul, 1928 – aici reluat din vol. MihailSebastian comentat: Ce vîrstã daþi acestor texte?,Buc., Ed. Hasefer, 2007, p. 168-176)

*

Este limpede acum cã nu adversitateaideologicã îl îndepãrteazã pe M. Sebastian de E. Lovinescu; nu fervoarea de negaþie a extremis-tului, care l-ar biciui pe democratul europenist.Nici pomenealã. Mihail Sebastian pretinde neas-cunsã fermitate în exprimarea opiniilor publice, aaprecierilor literare. Doar liminara onestitate esteîn mãsurã sã deschidã porþile comunicãrii. (“Artrebui sã-i stabilim cuvîntului tipãrit o singurãmoralitate: sinceritatea.”) Din pãcate, însã, cere-monialul relaþiilor sociale obligã la atenuareajudecãþilor contondente, la ºlefuirea asperitãþilorneconvenabile. Iar aceastã filtrare a realitãþii stîn-jenitoare indicã drumul spre valsul ipocriziei. (“Sãfie atît de greu de înþeles cã moravurile scrisuluisunt altele decît ale relaþiilor sociale?”)

Între actul de creaþie artisticã ºi fãþarnicul pro-tocol public trece gardul cu spini al sinceritãþiiasumate. (“Scrisul e un act personal – mondeni-tatea o tehnicã socialã. Timid ºi paralizat într-oadunare de dudui ºi cavaleri, cineva poate fi put-ernic ºi clar în faþa unei hîrtii albe, singur cu el ºicu gîndurile lui.”) Asemeni celebrului sãu prietenliterar Camil Petrescu, pasionat de jocul ielelor,Mihail Sebastian se mãrturiseºte fascinat de joculideilor. (“Þin sã vã spun cã scrisul nimãnui nutrebuie sã se subordoneze decît ideii.”)

Nu este, de bunã seamã, E. Lovinescu cel maiticãlos ipocrit din comunitatea literarã autohtonã.În ciuda fandãrilor stilistice, mentorul de laSburãtorul gãseºte încã depline resurse moralepentru a-ºi transmite opiniile nealterate. (“ªi încãdvs. sunteþi dintre cei la care aceste maniere sesatisfac în expresie, fãrã sã ameninþe prea gravindependenþa aprecierilor în sine.”) Dar MihailSebastian înþelege sã-ºi clameze – în pofidaprejudecãþii ºi a iritãrii altora – devotamentul fãrãlimite pentru sinceritatea artistului. (“Cultivriscurile ºi rãspunderea scrisului.”) Cuvintelerãspicate ale tînãrului abia ieºit din adolescenþãau rezonanþa marilor judecãþi din totdeauna.

1100




lecturi

Ion Pop

Arcadie Suceveanu în antologie

el al imaginarului romantic, care se descoperea afi «ultimul de la 1200», într-o stare de inconfortspiritual, cu o melancolie ºi într-o dispoziþieelegiacã. Pânã sã afirme în chip decis aceastãlatura deceptivã a lirismului sãu, ArcadieSuceveanu compune însã poeme foarte fincizelate, printre care remarcabile sonete, ce nuezitã sã recurgã la imagini emblematic-convenþionale, «datate», ca în melodioasa poeziede dragoste Catedrala, unde «la porunca Lui (sprea pãstra / Materia în forma ei divinã) / Vinlebede sã moarã-n carnea ta, / Albinele-þi zidescîn trup luminã»… La o paginã urmãtoare, înpoemul ce dã titlul volumului, se reface, rafinat, oatmosferã poescã, în decor «metafizic» ºi cudansuri, în jur, de «umbre rococo», cu o spectralã«Damã de Caro» ºi cu Corbul Maestrului în chipde ospãtar sumbru-premonitoriu, din repertoriul«decadent», posibil de asociat ºi cu baletulmelancolic al baladistului Radu Stanca. În acestregistru de ambiguitãþi angoasant-ludice sesitueazã multe reuºite certe ale antologiei, cãcipoetul manevreazã cu dexteritate o partesemnificativã a repertoriului de teme ºi motiveconsacrate de tradiþia modernitãþii «estetizante»,le simte ca fiind ºi ale sale, dar se distanþeazãsuficient de ele, pãstrându-ºi un spaþiu de joc ºide reflecþie criticã implicitã, ca de spectatorelegiac al propriilor înscenãri.

Nota aceasta de dezabuzare se agraveazã cutimpul, încât în volume de la Eterna Danemarcã(1995) încolo, e pus în evidenþã mai curândcontrastul regimului himeric-fantezist al trãirii cuo realitate în fond alienatã, de unde ºi conºtiinþaincompatibilitãþii scrisului poetic cu ceea ce i seoferã privirii în peisajul cotidian. E o inadecvarefrecvent tematizatã în versurile mai recente, încare pãtrund ºi elemente de realitate degradatã(«Pe strãzi printre lãzile de gunoaie /bate unvânticel subþire / dinspre vechiul Testament /aducând miros de genezã putrezitã»), subepurarea estetizantã a imaginii se ghiceºte, uºorironizatã, alterarea concretã («din mãrul biblic vaieºi fermecãtorul vierme de argint / anunþândsãrbãtoarea»). Debutul poemului intitulatsemnificativ Buldozerul mãrturiseºte directcontrastul dintre real ºi poetic: «Tu îmi ceri sãscriu / poezii frumoase / dar nu vezi cã dinfrumuseþe n-a mai rãmas nimic». E o constatarefructificatã în mai toate textele urmãtoare, unulevocând ca echivalent al lumii lãuntrice «muzeulsentimentelor demodate» ori recapitulând, înnotabile sintagme ironic-elegiace, ipostaze caaceea de «Veteran al dezastrului» care «semãn(a)ridiche ºi gulii / dar recolt(a) Grecie anticã»…Ceva din ºocul modernizãrii în sens prozaic, de«dezvrãjire» a lumii, simþit deja de un Arghezi, seprelungeºte pânã aici în deposedarea de rolurileprestigioase ale unor personaje – «Polonius eacum directorul firmei / Lacrima Ofeliei SRL /iar þeasta lui Yorick a ajuns material didactic».Propriul «romantism» e calificat «desuet» alãturide «nociva floare albastrã a lui Novalis», în vremece noua «istorie deschisã a literaturii» cere un noulimbaj, tot mai îndepãrtat de clasicitãþile durabile.Spre acestea se îndreaptã, însã, cu o nostalgiedureroasã, poetul al cãrui ideal ar fi sã-ºi gãseascãlocul într-un soi de tablou poetic al luiMendeleev, cu elemente care-i sã-i poarte numele(alãturi de cel al prietenului poet Teo Chriac):«Noi n-am brevetat încã / arcadiul (Ar) ºiTeofiliul (Tf) / desigur, îngerul nostru esteexcentric ºi dadaist / îngerul nostru este ironic,dat naibii, / el se miºcã uºor printre propoziþii /el rupe ºira spinãrii gramaticii / dar te întreb: vaumple el cãsuþele goale?» ºtie cã nu le va umple,– ºi de aici reciclarea post-simbolistã a «portretului

artistului ca saltimbanc» (ca sã preluãm formulalui Jean Starobinski): «Mãnâncã-þi lacrimile, clovnnenorocit, / scuipã-þi circul din piept», «Chiar aºa: îmi trãsesem pe cap / scufia nebunului / erammãscãriciul lu o-ho!, lui da-da / îmi puneamdistrat monoclul lui Tristan Tzara». O constataresimplã ºi duretoasã, la un alt început de poem,spune totul despre aceastã stare de decepþie: «Aivrut sã trãieºti în ortodoxia frumosului, / darviaþa ta a cãzut în noroi»… Metafore pentruaceastã stare de jalnicã decãdere din estetismulcultivat pânã acum sunt multe ºi expresive, ºi elemerg în sensul amintitului «désenchentement», alpierderii magiei lumii (ºi a poeziei), femomenînregistrat cu tristeþe de un poet croit în ºi pentrualte tipare, care se ºi autocaracterizeazã, foarteexact, drept «poet postmodernist în caftanboieresc». Mai corect spus, nici nu e vorba tocmaide un «postmodernism» în sensul propriu alcuvântului, cãci Arcadie Suceveanu se simte caaparþinând mai degrabã modernismului înalt,identificat pânã acum în majoritatea poemeleorsale, atât doar cã îºi constatã ºi exprimã înregistru elegiac, vag autoironic, aceastã condiþieincomodã. Libertatea lui, zisã «posmmodernã», emanifestatã cu o vãditã insatisfacþie, pãstrândfoarte vie ºi tulburãtoare nostalgia celeilaltevârste, a numitei «paradigme de aur» a poeziei.Chiar dacã e deplin conºtient – cãci omãrturiseºte, dar cu amãrãciune – de aºa-zisa«desuetudine» a modului sãu de a simþi ºi descrie, el o face evocând alterarea poeticului însensul sãu «înalt» în termenii poeticii cãreia îiconstatã agonia ºi moartea: el vorbeºte, aºadar, de«Cavalerul Dada», gãseºte o metaforã pentrumoartea Literaturii («cadavrul literatrurii a începutsã miroasã», «pisica dezarticulatã a gramaticii / atrecut sfidãtoare prin dreptul Academiei Franceze»ºi chiar dacã se exprimã cu o dozã de ironiecum cã «frumos mai e / spectacolul dezagregãrii»,cheamã în scenã, pentru a-l ilustra, pe «Cavalerulsubþire / cu ghilotina de cuvinte sub braþ»… La«optzecistul» de la «Echinox», Ion Cristofor,constatam cândva un mod similar de a întâmpinadezastrul Poeziei cu majusculã în termeniiaceleiaºi Poezii, ca într-un «fin de siècle» - de fapt,de mileniu – reeditat, cu o retrãitã melncoliecrepuscularã.

Avem, iatã, de-a face, în Arcadie Suceveanu,

cu un poet în sens superior livresc, care a asimilattoate datele ºi tehnicile modernismului «purist»,ale cãrui mecanisme le mânuieºte… inspirat, cu o,am putea spune, silnicã conºtiinþã criticã, evidentinconfortabilã, asumatã fãrã nicio plãcere, însã pecare e obligat sã ºi-o afiºeze într-o epocã derelativizãri extreme ºi de devalorizãri grave aleunei anumite viziuni moderne, moderniste,despre scrisul liric. Distanþarea de convenþia pecare ºtie cã o cultivã ca atare (ºi o face cu fineþeºi cu un simþ al «regiei» remarcabil) îl salveazã deadevãrata «desuetudine», asigurând discursuluisãu mereu armonic articulat o certã cotã deautenticitate.

1111




Carol Pleºa Aspiraþie (1943)

Carol Pleºa Nud în picioare (1950)

Nu avea ceas, n-avusese niciodatã ºi nici nu i-ar fi folosit la nimic, mai degrabã l-ar fiîncurcat. Ceasurile sunt pentru ºefii de garã,

spunea el când venea vorba despre acestinstrument. Nici în casã n-avea ceas. Când eraflãcãu, singurii care aveau ceas în sat erau evreul dela prãvãlie ºi învãþãtorul de atunci, ceas mare cât ogogoaºã cu lanþ de argint atârnând la vestã. Toatãlumea ºtie cã atunci când ai ceas vremea trece greu.El unul pleca de acasã când lumina devenea gri, n-avea nevoie de mai multã precizie, ºi imediat ceajungea sã-ºi ocupe locul se lãsa întunericul. Se maitrântea câte o poartã, o uºã scârþâia pe undeva,apoi toate se potoleau, începea sã se audã ploaiapiºcând bãltoacele. ªi de acum urma un interval încare nu avea sens sã ºtii cât e ceasul. ªi nimeni dinsat nu mai era interesat în privinþa orei. Oricinealtcineva, un strãin, ar fi crezut cã satul e cu totulmort dupã lãsarea întunericului. Cã satul seînchidea ca o cutie de conservã. Dar el îºi dãdeaseama cã se umblã pe uliþele periferice, dupã cumlãtrau câinii. Îngrijoraþi, sau numai plictisiþi, oameniimergea doi paºi ca sã mai schimbe o vorbã cuvecinii lor. Uneori se auzea câte o tuse scurtã.Femeile cãutau sare sau zahãr, dar se întorceau decele mai multe ori cu ceaºca goalã. Bun pretext sãstea de vorbã chiar ºi pe întuneric. Sau poate cineºtie ce alte vânzoleli, pe el unul nu-l interesaneapãrat. Tinerii probabil n-aveau somn. În unelelocuri apãruserã din nou opaiþele, aºa cumfolosiserã sãracii înaintea rãzboiului, seu rânced pusîntr o cutie de tablã, încãlzit la foc sã se topeascã,un fitil din tivul unei cãmãºi vechi. Foarte puþintrebuie ca lucrurile sã alunece înapoi, unde au fostcândva. Ardea acest opaiþ cât sã învârteºti omãmãligã ºi s-o mãnânci.

Însã atunci când cãþelele erau în cãlduri nici dinlãtratul câinilor nu mai înþelegeai nimic, ai fi zis cão haitã de lupi nãvãlise în sat. Se lãsa cu câte oîncãierare care sfârºea în chelãlãieli. Tinerii maimult ca sigur se învârteau în pat ºi-i invidiau. Darbãtrânii îi înjurau printre dinþi, pentru cã odatãtreziþi din somn nu mai puteau adormi. Spredimineaþã vedea câte un dulãu jigãrit ºi storsstrecurându-se murdar de noroi spre casã, temãtorºi vinovat ca un câine vagabond. Rar de tot seîntâmpla sã mai treacã cineva sã stea de vorbã cuel, acum de când vremea era atât de neprietenoasãºi uliþa mare atât de greu de strãbãtut. Copiii încãnu erau scãpaþi din vedere, erau þinuþi în curte sauchiar în casã sub severã ameninþare cu nuiaua. Îivedea uneori de afarã, când venea la post, cumscriau cu degetul pe geamul umed. ªcoala erapractic închisã.

Dar uite cã noaptea asta avea totuºi noroc, s-aivit iarãºi din întuneric, murdar de noroi pânã în

urechi, profesoraºul acela cu nume ridicol,Pompiliu. I-a auzit paºii ºovãitori timp de vreo ojumãtate de orã, cum se îndrepta încoace ºi nu maisosea. Trebuia sã ajungã aproape ca sã vadã, în faþaprãvãliei, peste drum de turnul vechi al bisericii,sâmburele mic de luminã. ªi sã fie vãzut. De dataaceasta junele acesta cam lãlâu nu mai avea o gãinãîn sân, nici nu venea din colonia de þigani, alegândtraseul cel mai noroios posibil - în care te puteaiîmpotmoli fãrã sã ºtii unde eºti ºi sã rãmâi acoloînþepenit pânã dimineaþa, ci venise aºa, pentru cãera chipurile noaptea prea lungã. Dar dacã seîntâmpla ca flãcãiaºul sã nu aibã somn, ehei, nutrebuia pentru asta sã iasã neapãrat din curte. Iatãînsã cã nu venise cu mâna goalã, avea pititã subhainã o sticlã de rom. Înseamnã cã venise cuintenþia sã-l tragã de limbã ºi, frumos din partea lui,considera cã nu se face sã-l tragã de limbã pe gratis.O noapte de taifas, în locul uneia de picotealã seputea trece totuºi cu roºu în calendar, ca sãrbãtorilecu nume de sfinþi. Sfântul Pompilicã. Când aduci oasemenea sticlã, singurul risc este sã afli mai multedecât ai vrea sã ºtii.

- De unde ai comoara asta? întrebã pazniculdupã ce ridicase sticla sã-i vadã eticheta la luminafelinarului. Cercetã apoi capacul de metal. Cãpãcitãca la fabricã.

El unul nu mai bãuse dintr-o sticlã neînceputã ºicu etichetã de foarte multã vreme.

- De la gazda mea.L-a privit cu o oarecare neîncredere.- ªtii la cine stau? a licitat profesoraºul. Era sigur cã celãlalt ºtia. - De la el, sau de la ea? vru sã afle paznicul. De

ce þi-ar da Alexandru o asemenea sticlã?- Sã zicem cã am gãsit-o în cãmarã, oferi

Pompiliu o soluþie de compromis.Poate cã nu era atât de prost cât pãrea. Putea sã

prindã pariu cã unele cãmãri ascund lucruri desprecare toatã lumea era sigurã cã nu se mai gãseau nicide leac. ªi cãmara despre care vorbea domniºorulera una dintre acestea. Bun romul. ªi e o plãcere sãdescopere omul cã mai are, gata sã se trezeascã dinamorþire, ºi alte simþuri înafarã de vãz ºi auz. Romºi þigarã - se simþea ca-un boier. În condiþiile acesteaera plãcerea lui sã se lase tras de limbã. O sã-i ofereun regal, o sã-i vorbeascã despre strigoi. Oricãruipaznic îi place sã vorbeascã despre strigoi. Strigoiirurali. Aceºtia ieºeau în calea celor care mergeau cucãruþele, la moarã, cu lâna la dãrãcit, sau sã-ºi facãun cojoc nou, în sus spre Valea Chioarului, sau peValea Lãpuºului. ªi firesc. Ce sã caute strigoii laDej? În nopþile viscoloase de iarnã se vedeau prinaer, dacã te uitai atent. Ca niºte zdrenþe întunecate,ca niºte caiere printre palele de zãpadã purtatã devânt. Era un bãtrân care stãtea la una din casele

acelea de dincolo de pârâu, care sunt acum pustii.La el venea noaptea strigoiul, un fel de flacãrãgãlbuie care intra pe coº. Unii au vãzut-o. Vaca luinu mai dãdea lapte, de spaimã. Era lãsat în pacedoar dimineaþa, când cântau cocoºii. I se punea pepiept, încât abia mai respira. Nu prea mãrturisea elasta, se temea de pedeapsa strigoiului. Se lãsase ºide fumat din cauza acestor dureri de piept, dardegeaba. ªi pentru cã totuºi a spus cuiva, strigoiul la muºcat de buza de jos, care nu i s-a mai vindecatniciodatã, degeaba lipise de ea o frunzã de tarhon.De la aceastã ranã i s-a tras ºi moartea. Acum nuprea mai sunt strigoi, au fost probabil alungaþi decursurile acelea împotriva superstiþiilor ºiobscurantismului care s-au organizat imediat dupãcolectivizare.

Trecu partenerului sticla aºa cum se face, darcelãlalt refuzã.

- Nu þi-e greu sã stai treaz noapte de noapte?- De la o anumitã vârstã nu-i chiar aºa de greu.

Existã ºi avantaje: e o viaþã destul de comodã, ziuanu te deranjeazã nimeni cãci te odihneºti, noapteanu te deranjeazã nimeni pentru cã eºti în timpulserviciului.

Remarca lui preferatã, o spunea de câte ori aveaocazia, ºi totdeauna era apreciatã. Ce însemna sã fiipaznic? "Sã ºtie toþi cã undeva în centrul satuluiexistã cineva de veghe treaz pe toatã durata nopþii.Niºte ochi care sã vadã", asta i-au spus autoritãþilecând l-au angajat. Un paznic ºtie multe lucruri, pecare ceilalþi nu vor sã le ºtie, sau vor sã le ºtieselectiv, sau doar în momentele în care sedovedeºte cã au nevoie de ele, dacã le foloseºte laceva, împotriva altora, sã se apere de presupuseatacuri viitoare... Altfel de ce ar fi angajat pe postulacesta un gâj care nu poate face mare lucru în faþaunor flãcãi puºi pe rele, nu are armã, nu arecondicã? Dar un lucru poate spune: le ºtie pe toate.ªi dacã era acuma sãnãtos, pentru cã nu se putea

1122




Alexandru VladNoaptea ºi câinii

Prozã scurtã la Cluj ºi premianþii eiFiliala clujeanã a Uniunii Scriitorilor din România organizeazã, în fiecare toamnã, Zilele Prozei. Prima ediþie lansa antologia bilingvã românã/maghiarã

Lumea fãrã mine / A világ nélkülem. Prozatori clujeni contemporani, în anul Centenarului Pavel Dan, adãugând ºi un volum inedit Ion Agârbiceanu, la 125de ani de la naºtere. Cea de-a doua ediþie, organizatã în colaborare cu Filiala Braºov a USR, propunea ca temã de dezbatere Starea prozei (vezi ºi volumuleditat cu acest prilej). Un Turnir al prozatorilor la ediþia a treia, iar anul trecut, anul prozei, un simpozion ºi lansãri de carte de rangul întâi, cu GabrielaAdameºteanu, Ioan Groºan, Dora Pavel, Mariana Gorczyca, Ruxandra Cesereanu, Ovidiu Pecican (acesta, cu primele douã volume din Antologia prozeiscurte transilvane actuale, iniþiatã de Editura Limes) ca vedete. Ediþia a 5-a a lansat volumul trei al romanului Aripile demonului semnat de Mircea Tomuº,dar ºi microromanul lui Horia Bãdescu, O noapte cât o mie de nopþi. Tot acum s-au inaugurat Galeriile de artã Scriptorium ale Filialei Cluj a USR cu oexpoziþie Mariana Bojan. Concursul de prozã în manuscris Laboratorul prozatorilor a desemnat, prin votul publicului, premianþii: Viorel Cacoveanu, MihaiDragolea, Alexandru Vlad, plus o menþiune pentru Marcel Mureºeanu. Iatã, aici, textele premiate. (Irina Petras)

Se zice cã aºa de tare se îmbãtase Moartea, înziua aceea de joi, la o petrecere în barul“Krupskaia”, cã dimineaþa mirosea dupã ea a

vodcã, de fugeau oamenii la apropierea ei. Vazând asta, s-a ruºinat ºi-a luat-o pe jos prin

stepã, pe zãpadã ºi pe viscol, ºi doar spre searã s-a oprit la poarta unui gulag, parcã anume pus încalea vântului, sã-i nenoroceascã ºi mai tare pebieþii întemniþaþi.

Cum avea nevoie de adãpost, iar gerul seînteþea odatã cu întunericul, Moartea s-a oprit înfaþa porþii ºi-a început a bate cu pumnul în tablade fier ruginit ºi a zgrepþãna cu unghiile ei netãi-ate de-un veac.

– Cine-i acolo? a întrebat scurt gardianul, cumâna strânsã pe armã.

– Eu sunt, Moartea, deschide cã mor de frig ºin-aº vrea sã mã ai pe conºtiinþã!

– Nu pot, se zgriburi soldatul, auzind de cine-ivorba, n-am voie sã las pe nimeni fãrã foaie deliberã trecere!

– Dacã-i aºa, cheamã pe ºeful gãrzii, sã mã-nþeleg cu el, dar grãbeºte-te! se potoli dumneai.

Soldatul se apropie de clopotul din dreapta luiºi-i trezi limba, lovind-o de pereþii de bronz.Trecu cam un sfert de ceas, dacã nu mai bine,pânã se ivi, clãtinându-se, umbra sergentuluiBunin, cel aflat de cart în acea zi, a doua din feb-ruarie, numitã pe-aici ºi “Vinerea Lupului”.

– Ce-i? Cine-i acolo? zbierã el, de se scuturãchiciura de pe salcâmi.

– N-ai aflat încã? Eu, Moartea!– Ptii, bãtu-te-ar, se posomorî el. N-avem loc,

du-te pe drum înainte ºi poate te-or adãposti la“Iunosti”! Nu-i departe. Oricum, numai coman-dantul poate aproba sã te gãzduim.

– Cine-i comandantul tãu? insistã Moartea.– Colonelul Vladimir McClaren, zis Ciontosul!

fãcu el pe militãrosul, socotind s-o sperie.– Tovarãºul Vladimir, adicã! se înviorã cãlã-

toarea. Cheamã-l ºi spune-i cã vin tocmai de laTaganrog ºi cã mã lasã puterile. ªopteºte-i cã-iaduc veºti!

Când sosi comandantul, se aprinserã toateluminile din Turnul Porþii, reflectoarele linserãnorii ºi movilele de omãt, iar lupii îºi ascunserãumbrele sub ei, fãcându-se nevãzuþi.

– Bine-ai venit, generãleaso! o luã în rãspãrcolonelul, din ºuba lui groasã, mirosind a ulei ars,ceea ce nu-i plãcu Morþii. Ce vânt te-aduce?

– Crivãþul ºi pãcatele mele! Mai sã mã rãtãcescºi sã pier!

Poarta se deschise, iar zãpada scârþâi asprusub picioarele celor doi, care se îndreptarã directspre popota ofiþerilor.

Pânã-n zori petrecurã colonelul, cu ofiþerii, cuMoartea ºi cu acordeonistul lagãrului. Se înseni-nase, iar gerul devenise câine turbat, dar stelelenu se înghesuiau sã lurnineze acel loc unde cãlcainumai pe suferinþã.

Apoi, bãutura ºi oboseala îi rãzbirã pe rând,pânã n-au mai rãmas în picioare decât colonelulºi Moartea.

– ªi-acum ce facem? bâigui ea aruncându-ºiruºinatã privirile-n jur.

Colonelul ridicã din umeri a neputinþã, seîndreptã spre ea ºi-o îmbrãþiºã drãgãstos, apoi elînsuºi puse samovarul pe soba de tuci ºi fãcu unceai tare, de Ceylon, în care turnã ultimul stropde vodcã.

– Eu zic sã ne liniºtim! propuse Moartea ºi-iscãpã o lacrimã pe plita fierbinte.

Ce oroare, sã te cheme Adam ªi sã te naºti la sfârºitul lumii!

1133




Marcel MureºeanuColonelul ºi Moartea

plânge c-ar suferi de ceva, trebuie sã fi fost ºi dincauza nopþilor petrecute în aer rece ºi curat, cealtceva?

- Postul acesta s-a instituit atunci când în sat s-adeclanºat vigilenþa popularã. Foarte mulþi ani s-ainsistat pe aceastã vigilenþã. Existau atunci, aici înmijlocul satului, instituþii. Era prãvãlia, SfatulPopular, postul de miliþie, camera de oaspeþipentru activiºti. Instituþiile acestea s-au mutat perând la centrul de comunã. A mai rãmas prãvãlia,dar ºi aceasta e acum închisã. Aveam pe atunci ºiun þignal. Când fluieram din el apãrea miliþianul înizmene, ºi doi sau trei oameni de încredere.Verificam împreunã toate încuietorile, de la uºi ºiferestre. ªi dacã nu cumva au fost ºterse orimurdãrite lozincile. Dacã nu scrisese cinevamãscãri pe garduri. Beneficiam de cartelã, ºi porþiedublã de þigãri.

- Asta se întâmpla pe vremea sabotorilor?- N-au existat niciodatã sabotori. Sabotorii eram

tot noi, atunci când eram prinºi cu mâþa-n sac. Depe vremea aceea dureazã ºi prietenia mea cubufniþele. Bufniþele au avut întotdeaunadiscernãmânt.

Pompiliu nu ceru nici un fel de lãmurire, ceeace îl dezamãgi pe bãtrân, deºi se vedea cã nu ºtiace sã înþeleagã din aceste ultime cuvinte. Dacã erasã le ia aºa cum erau spuse, nicio bufniþã nu sevedea pe nicãieri, ºi dacã era cumva una peaproape el nu-ºi putea da seama. Nu auzise decând era aici ºi umbla noaptea prin sat nici unþipãt de cucuvaie. Auzise lãtrat de câini, lãtrat devulpi, respiraþie gâfâitã de arici, cocoºi în fapt de zi.Probabil ideea lui este cã mã plictisesc ºi încep sãinventez lucruri, se gândi paznicul privindu-l pe celtânãr cu indulgenþã. Dar din cauza întunericuluicelãlalt n-avea cum sã-ºi dea seama. Îi trecu iarãºisticla de rom sã tragã ºi el un gât, dacã nu-i eragreaþã cumva de buzele lui veºtejite. Tinerii ãºtia dela oraº au maniere ºi ficatul sensibil. Probabil ºistomacul. Dacã ar fi vãzut câte a vãzut el, ºi-ar daseama cã întunericul poate fi, mai ales de la oanumitã vârstã, preferabil. Mult mai multe lucrurirele se întâmplã la lumina zilei.

- Dar o fatã pe care o chema Anca?Asta era, deci. - Pe ea þi-o aminteºti?Cum sã nu ºi-o aminteascã? Dar de ce îl

întreba tocmai pe el, ºi nu de pildã pe cel la carestãtea în gazdã? Ia sã-i gãseascã lui pe cineva însatul acesta, înafara celor nãscuþi poate dupã 1950,care sã nu ºi-o aminteascã! Unii pierdeau vremeape uliþã numai ca s-o zãreascã trecând. Mergeau înurma ei la seceriº ori la cules. Se apleca dupã snopiºi i se vedeau muºchii frumoºi. Nu era încã paznicpe vremea aceea, spre norocul lui pentru cã lumeape atunci nu se prea grãbea sã meargã la culcare.Viaþa de noapte a satului era cu totul alta. Se cântamai mult, se fãceau ºezãtori, se torcea pânãnoaptea târziu. Movile mari de porumb sedepãnuºau în ºuri. Spre casa ei se strecurau flãcãii,în speranþa cã vor putea schimba cu ea câtevacuvinte peste gard, c-o vor zãri pe geam când suflaîn lampã, ori sã vadã cine erau ceilalþi care dãdeautârcoale, sã se alunge reciproc de acolo. Se bãteausã-i ducã furca de tors. ªi cei dezamãgiþi seîntorceau puºi pe rele. Apoi a apãrut un activistgras, un fel de bivol asudat despre care era maibine sã nu ºtii încotro îºi îndrepta la lãsarea nopþiipaºii. ªi de paznic, evident, n-au avut nevoie decâtdupã ce se mai stabilizaserã lucrurile.

Carol Pleºa Leda (1940)

Motto: „Urzica nu va fi floare niciodatã“(Proverbe româneºti, E.P.L., 1966)

„Pânza pãianjenului este de douã ori maielasticã decât nylonul ºi de ºase ori mai rezistentãdecât oþelul. Pãianjenul produce mai multe tipuri

de pânzã: una pentru a-ºi acoperi ouãle, altapentru a-ºi împacheta prada ºi alta pentru a

realiza punctele de sudurã între firele pânzei. Deasemenea, el produce tipuri diferite de pânze în

decursul a 24 de ore, în funcþie de climã ºi degradul de umiditate.“

(Ioana Ariniº, Sabina Bãtrânu, Curiozitãþi dinlumea vie, Ed. Paralela 45, 2005)

„Eu sunt o etajerã de flacoane goale“.(Fernando Pessoa, Cartea neliniºtirii, Ed.

Humanitas, 2009)

Prieten drag, stimate domn, ne cunoaºtem de-o viaþã, precum declara demult, în vremuride „dictaturã“ solista Pompilia Stoian. Am

plecat, aproape concomitent, unul spre Paris – tu,celãlalt spre þinuturile lui Ion Budai Deleanu – eu.Am ajuns acolo cândva, pe la ora amiezii, pecaniculã dezlãnþuitã. Am pornit agale spre centrulmicului târg, destul de precar populat la acea orã.

Nu era lume cine ºtie ce nici printr-o piaþã decartier, dar tentant utilatã cu grãmezi ispititoarede ciuperci de varã, evident proaspete. La librãriaapãrutã în cale nu am pãtruns, sã nu fiu luatdrept hoþ potenþial ºi pentru a-mi proteja nervii,oricum destul de consumaþi. Ei, aºa am ajuns ºila firma unei doamne binevoitoare, care mã maiadusese cu automobilul ei în sat. Firma delicateidoamne se numeºte „Sfarmã piatrã“; altfel,doamna e deosebit de energicã, dezvoltãpreocupãri artistice, are un soþ blând ºi douã fetefrumoase. Cu ea am venit aici, într-o pustietatedragã ºi iritantã în acelaºi timp. Destul de greu,am deschis vechea poartã de lemn, obositã ºiinflamatã de ploi, dar ºi de neutilizare. Dupãscuzele cuvenite, am îndrãznit, totuºi, sã o invitpe doamna transportatoare (nu te gândi la altecele, doar la propriu!) la o cafea. Pentru cã aveachef de sporovãialã a acceptat, iar eu chiar amgãsit cu ce se fac cafea. Dupã o vreme, în timp cepovesteam ºi savuram lichidul fierbinte ca ºimeteorologia zilei, am auzit clopoþelul de lapoartã, semn cã era rost de un musafir. Iarãºi m-am scuzat doamnei ºi am ieºit sã vãd despre cineeste vorba. Da, intrase în curte un fel de mãtuºã,Ana pe nume. Mi se pãrea incredibil, nu maifãcuse asemenea gest cu mulþi ani înainte de

evenimentele din 1989, pe când era cunoscutãdrept o femeie aprigã, lacomã, mincinoasã, darnu lipsitã de isteþime. Acum, eu trebuie sã-iprezint gingaºei musafire o bãtrânã scheleticã, acãrei unicã vigoare este vorbitul continuu.

(Început de text cu evoluþie imprevizibilã.)

1144




Mihai Dragolea

Împotmolit în cãptuºeala cupãienjeni, zmeurã ºi urzici

Un român, între douã vârste, decis ºiviguros, strãbãtea grãbit ºi bucuros o micãpãdure de stejari bãtrâni ºi rari. Se ducea

într-o comunã, unde o organizaþie a partiduluisãu avea o importantã ºedinþã. Pe care el urma são conducã. Bucuros, pentru cã drumul prinpãdureera mai scurt ºi mai odihnitor, iar aerulsãnãtate curatã. Mergea preocupat, dãruit trup ºisuflet ºedinþei ºi partidului sãu. Cu atât mai multcu cât, în comunã, forþele sensibile erau sensibilegale. Preocuparea principalã a foºtilor þãrani,puþini la numãr, rãmaºi în comunã, nu mai eracultura pãmântului, nici creºterea animalelor, cireforma ºi politica. Oricum lucruri mult maiuºoare ºi la îndemâna tuturor. Munca a fost

disponibilizatã ºi aici, ca mai peste tot în þarã.Cum mergea savurând liniºtea ºi miresmelepãdurii, auzi, undeva în spate, niºte lovituri, seci,scurte, ca niºte pãreri. „Cineva taie lemne” gândiel ºi-ºi continuã drumul. Loviturile erau acum maiapropiate, mai ascuþite. „Ce oameni, gândeºte el.Precis taie lemne fãrã aprobare!” Alungã gândurileºi iuþi pasul. Apoi tresãri, cãci bãtãile sauloviturile i se pãreau mai apropiate. „Ãºtia furãlemne din pãdure” – îºi spuse. ªi hotãrî ca, deîndatã ce va ajunge în comunã, la locul ºedinþei,sã anunþe poliþia. E clar: furt din avutul statului.Ãsta din pãduri e la modã cât cuprinde. Se uitã laceas, nu cumva sã întârzie. Loviturile îl urmaudin ce în ce mai apropiate. Privi în urmã: pãdurea

era pustie. Auzi un cuc strigându-ºi numele.Acum simþea o durere în ceafã, dar el seconcentra, se gândea, mai mult la ºedinþã. Începusã coboare o pantã ºi duse mâna la cap. Îºi pipãiceafa ºi se sperie: simþi niºte umflãturi dureroase.Erau cucuie. Cineva îl lovea pe el, în cap. Semirã, nevenindu-i sã creadã. Îºi cercetã ceasul,când simþi – sau i se pãru? – o loviturã. Seîntoares brusc ºi vãzu un copil cu o bâtã debambus în mânã, care se ascunse, dispãru dupã otufã. Românul chibzui: sã-l caute pe copilul celobraznic sau sã-ºi vadã de drum? ªi hotãrî rapid:„Mai importantã e ºedinþa unde sunt aºteptat,decât copilul zurbagiu. ªi apoi, trebuie rãbdare. Osã treacã ºi... obrãznicia copilului. În fond, noi,românii, suntem obiºnuiþi cu tot felul denedreptãþi, supuneri, oprimãri... O sã treacã.” ªise bucurã: stejarii erau din ce în ce mai mari ºi sevãzu soarele. ªi un lan de grâu... Ieºi din pãdureºi nu-l mai lovi copilul în cap cu nuiaua. „Toatetrec pe lumea asta... îºi spuse el fericit”.

Viorel Cacoveanu

Românul

Carol Pleºa Prinderea lui Horia-Cloºca (1964)

1155




Sã nnumeri…

Sã numeri pân’ la zece, -abia ajungiºi totu-i altfel: vântul poartã lumina lujerilor lungiai porumbiºtilor, într-altã

priveliºte... Ea zboarã, lunecã-nprãpastia sonorãîn care o luminã, sorã cu ea, se dezîntunecã;

ºi care, prinsã-n joculãsta, aspru,îºi schimbã loculcu un altul, mai albastru.

Ci, parcã, mângâiatã, – vastaîntindere-i ciudatde uluitã,-n joaca asta,ce formã, poate,-i va fi dat.

Livadã

Nicicând pãmântul n-are sã se vadãatât de ferm ca-n crengile-þi, livadã,nici mai difuz ca-n horbota, pe careo fac pe iarbã umbrele-þi, nu are

a se vedea... Cãci, numai în livezi,se-mbinã ce e greu ºi ne e hranã cu invizibilul, pe care-l vezi, al frãgezimii fãrã de prihanã.

O, ffericire-aa vverii!

O, fericire-a verii! Sunã,-n zare,un clopot de duminicã, a plin. E cald ºi, în cãldura tot mai mare,miroase,-n jurul foii de viþã, a pelin.

În ciuda toropelii, apa curgede-a lungul ºleaurilor, fãrã niciun preget... O, din zori pânã amurge, ce trainicã-i duminica aici!

Fântânã

Doar de la tine vreau sã-nvãþ, fântânãce tot recazi în tine însãþi, – undãcãreia, temerarã, îi incumbãîntoarcerea din cer întru þãrânã.

Ce alta,-n locul susurului tãumultiplu, sã-mi slujeascã drept exemplu;fragil pilastru-nalt al unui templumereu surpat prin chiar avântul sãu.

Cât de mlãdiu e jetul unei apece-ºi are într-un dans sfârºitul propriu!Îngãduie-mi, fântânã, sã-mi apropriutiparul tãu – simþindu-mi-l aproape.

Mã-mbii, însã, cu cântu-þi mai puþindecât cu, grea, tãcerea-þi de-o secundã,când noaptea, prin patetica ta undã,se-aude-ntoarcerea-þi, ca un suspin.

Contemporanul rrozelor

Varã: sã fii trei-patru zilecontemporanul rozelor, – cu,-n jur,parfumul ce-l împrãºtie, pur,rozariul lor cu-ntredeschise file.

O confidentã, în amurg, nu-n zori,sã-þi faci din cea pe moarte, – ce supravieþui-va,-n parte, în gemenele ei surori.

Drumuri

Drumuri ce, între douã pajiºti, nu te ducnicãieri, – de parcã dinadinsabãtute-au fost, cu meºteºug, de la un þel, al lor, de neatins;

drumuri ce, mai tot timpul,în faþã ºi-mprejur,n-au decât spaþiul purºi anotimpul.

Fereastrã ((I)

Fereastrã, eºti mãsura aºteptãriice se-mplineºte-adesecând inima din sine-ºi iesespre-o altã inimã... Asemeni mãrii,

te schimbi mereu: dezbini ºi-atragi,iar când ne oglindim în tine,cu noi odatã, se rãsfrâng, strãineºi depãrtate, chipuri vagi.

Oglindã, libertate-avarã,fi’ndcã stãpânã þi-este soartade neînduplecat... Eºti poartaprin care-ajungem una cu préamultul de-afarã.

Fereastrã ((II)

Fereastrã, oare, nueºti geometria noastrã, – simplã formã,circumscriindu-ne ca de la sine, tu,viaþa din noi, enormã?

Cel mai frumos aratã o iubitãcând îþi apare-n ramã, dintre apede sticlã, – cãci imaginea-i subitãtu i-o faci veºnicã aproape.

Hazardul e învins ºi toþise aflã-n miezul cel mai pural dragostei, – în care poþisã fii cu-acest mic spaþiu împrejur.

Acum, ccã tte-aam vvãzut...

Acum, cã te-am vãzut în ramaferestrei ultime,-nþelegcã mi-am bãut amaru-ntreg,jucându-mi drama.

Vãzându-þi braþele întinseîn noapte,-ncep a ispãºi : ceea ce,-n mine, te respinse,pe mine mã respinge ºim-alungã pe sub stele stinse…

Ci gestu-þi fãrã de cuvântsã fi fost marele adio, –cel ce te schimbã, seara,-n vântºi,-n râu, te varsã cãtre ziuã?

Într-uun bbalcon...

Într-un balcon, o doamnã care întârzie, sau într-o fereastrã, –e limpede cã-i cea pe careo pierdem fi’ndcã,-n noaptea noastrã,vom fi vãzut-o cã transpare.

Iar dacã braþe de-alabastrã,ca sã-ºi înnoade multul pãr,înalþã, – cât prestigiu fãr-de-ºansa ºi mâhnirea noastrãvor dobândi într-adevãr!

O, ccâte uuºi…

O, câte uºi ºi câte porþi, ºi,-n porþi,atâtea porturi ce te-aºteaptã, poate.Câte ferestre ºi, din câte toate,se vede,-n cârcã, viaþa cum þi-o porþi.

Câte grãunþe-ntraripate alerãspoimâinelui, duse de furtunacea oarbã, dintre care, baremi, unava da rod bun în þarinile tale.

ªi câte vieþi ; iar prin avântul tãudestoinic, ca al unuia ce estedin lumea asta, – cât nimic dând pestestrãmarginile lacomului hãu.

Femeie aadormitã

Femeie,-n somnul ei, închisã,-n sine,ce-aude, cu-o lãuntricã ureche,un sunet, parcã, vag ºi neperecheniciunuia, – ce-o umple-n întregime.

Sonoru-i trup, în pacea strãadâncã,pare cã, iatã, se dedã plãceriide a mai fi un murmur, încã,în însãºi inima tãcerii.

Rainer Maria Rilke,poet bilingv

Poeme în francezã traduse de ªerban Foarþã

emoticon

Carol Pleºa Tristeþe (1964)

În curând se vor împlini 100 de ani de lanaºterea lui Ion Iosif Russu. Al doilea prenumea rãmas multã vreme misterios pentru cei care-

l cunoºteau, cãci niciodatã n-a semnat altfel decâtcu iniþiala acestui prenume. Nu-i plãcea, îiamintea de un celebru mustãcios care i-aschimbat viaþa în rãu, lui ºi atâtor milioane deoameni? Greu de spus. Lui I.I. Russu i se spunea,acum vreo 45 de ani, când l-am cunoscut eu, ii,sau Russu maior, spre a-l deosebi de Mircea Rusu,care era Rusu minor. Aºa i se spunea în citadelacu curte interioarã stãpânitã de ConstantinDaicoviciu, care era pentru toþi ºeful, sau, cum îlnumea I.I. Russu, conu ori bulibaºa.

Ion I. Russu a fost profesorul meu, în senspropriu, puþin timp. Dacã prin profesor înþelegempersoana care îþi spune ceva de la catedrã ºi-þicere sã reproduci ulterior, atunci I.I.Russu era totce poate fi mai departe de un profesor. Am fostla cursul sãu de greacã. N-am buchisit ºi n-amrepetat în cor declinãrile la lecþie. Nu le scria petablã. Fiecare învaþã singur aºa ceva, daca vrea.Dar felul în care explica un cuvânt, cum ajungeala etimologii, cum fãcea acolade peste regiuniistorice ºi peste timp, te lãsa cu gura cãscatã.Aflându-ne mai mult timp în preajma unui aseme-nea profesor ºi studiindu-i lucrãrile, ne surprin-dem mai apoi cã am preluat ceva din modul de agândi, de a înþelege disciplina, profesia, societateacare ne înconjoarã ºi ce trebuie sã facem cu viaþanoastrã. Ne surprindem cã am preluat,inconºtient, ticuri verbale, sintagme în scris,inflexiunile vocii maestrului.

Ion I. Russu s-a nãscut la 4 decembrie 1911 înSãliºte, sat din comuna Ciurila, în apropiereaTurzii. Tatãl sãu era învãþãtor. Ion I. Russu aurmat liceul la Turda, între 1921-1928, apoiFacultatea de Litere ºi Filosofie la Universitateadin Cluj, între 1928-1932.

Tabloul profesorilor din acei ani eraurmãtorul: ªtefan Bezdechi la greacã, TheodorNaum la latinã, D. M. Teodorescu la arheologie,Emil Panaitescu la istorie anticã – pânã în 1929,G.G. Mateescu la epigrafie ºi antichitãþi greco-romane (decedat în iunie 1929). ConstantinDaicoviciu era asistent ºi, curând apoi,conferenþiar. Vasile Bogrea murise de un an. Deun an murise ºi Vasile Pârvan, cel care întemeiaseîn 1919 la Cluj, în universitatea româneascã,studiile privind Antichitatea. Colegi ceva maimari – cu trei ani - îi erau Mihail Macrea ºiNicolae Lascu, pe atunci Laslo. Chiar atunci, înanul universitar 1928-1929, se înfiinþa Institutulde Studii Clasice al Universitãþii, care avea sãdevinã în 1949 Institutul de istorie ºi arheologieal Academiei. În cadrul Institutului de StudiiClasice funcþiona ºi muzeul, actualul Muzeu deIstorie a Transilvaniei. Cu unii din profesorii sãi apãstrat relaþii vreme îndelungatã. Relaþii cordialeºi respectuoase. Când, mulþi ani mai târziu,traducea în româneºte un pasaj din latinamedievalã a lui Zamosius, îl ruga printr-oscrisoare pe Theodor Naum sã revadã traducerea.

Între 1933-1936 a fost trimis cu o bursãpentru studii post-universitare la Roma, la ªcoalaRomânã, actuala Accademia di Romania. Directoracolo era, din 1929, Emil Panaitescu. A fost colegla Roma – ori ºi-au suprapus parþial stagiile - cuDumitru Tudor, Grigore Avakian, Octavian Floca,Emil Condurachi, Bucur Mitrea, pentru a-i

pomeni doar pe istoricii antichitãþii ºi pearheologi.

Rezultat al studiilor la Roma a rãmasconsistentul articol, de aproape 130 de pagini,Macedonica. Osservazioni sulla lingua el’etnografia degli antichi Macedoni, puiblicat învolumul VIII, din 1938, al anuarului ªcolii de laRoma „Ephemeris Dacoromana”. Acest studiudeschidea de fapt una din orientãrile esenþiale alecercetãtorului I.I. Russu: antichitatea traco-daco-illirã.

Dar anii petrecuþi la Roma, ca ºi urmãtorii,pânã prin 1940, ne relevã o laturã mai puþincunoscutã a viitorului savant: preocupãri defilosofie, de filosofia istoriei, de politologie, deartã. Este vorba de colaborarea sa la revisteleturdene de culturã „Abecedar” ºi „Pagini literare”,dirijate de Theodor Murãºanu. A expus-o CamilMureºanu, în În templul lui Janus, la capitoluldedicat unor personalitãþi, sub titlul Un maresavant democrat. Ion I. Russu. Publicã evocãri(Francesco De Sanctis), recenzii (la OswaldSpengler, George Brãtianu, Ion Lupaº, St.Bezdechi etc.), trimite corespondenþe despreevenimente din Roma care puteau sã interesezeopinia publicã româneascã. Aºa este relatareadespre expoziþia de artã futuristã cu participareinternaþionalã; la ea expuneau ºi românii MacConstantinescu, Marcel Iancu, Henry Maxy,Miliþa Pãtraºcu, Margareta Sterian. Descrieserbãrile de la Roma, comemorând 2000 de anide la naºterea poetului Horatiu. ªi aici, ca ºi înalte corespondenþe ºi comentarii ale sale, îºistrecoarã propriile opinii cu coloraturã politicã,antitotalitare, cu trimiteri la regimul mussolinian.Scria cu aceastã ocazie: „Figura lui Horatiu nutrebuie separatã de oamenii ºi de timpul sãu, iarevocarea sa sã nu se amestece cu actualeleidealuri ale stirpei italice”. Când recenzeazã cartealui Benedetto Croce, Orientamenti, conchide cã“propovãduit de doctrinari improvizaþi,colectivismul e o specie de fatalism, de renunþarela libertatea de gândire ºi de acþiune, oabandonare a acestor facultãþi în grija câtorva, saua unuia singur”. Iar într-o corespondenþã dinRoma, din august 1934: “Sub teroarea mizeriei ºisub fanatismul agitatorilor se formeazã imenseîngrãmãdiri de oameni, toþi supuºi aceloraºi legi ºiprimind aceeaºi educaþie, izolaþi într-o îngustãmentalitate de partid. Întregul sistem e organizatdupã o singurã formulã: militarismul ºi uniformaîi sunt principalele norme. „Poporul” pentru cares-a fãcut revoluþia ºi care e suportul regimurilor, eþinut în permanentã agitaþie ºi ignoranþã.Naþiunea se aseamãnã cu un furnicar … pestecare se suprapune o elitã: „avangarda” … iar învârful construcþiei stã cãpetenia, care rezumãidealul comun ºi e idolul întregii miºcãri. Laaceasta se adaugã partea de misticism ºi deteatru, completatã cu un sentiment de mesianism,care dã tuturor „revoluþionarilor” - de la ºef pânãla ultimul gregar - convingerea profundã în marealor „vocaþie””.

Dupã revenirea în þarã a fost profesorsecundar, apoi asistent universitar, ºef de lucrãrila Institutul de Studii Clasice. Titlul de doctor înlitere l-a obþinut în 1942 la Sibiu, undeUniversitatea clujeanã era în refugiu.

Pentru deceniul cinci al secolului, lucrãrile

esenþiale ale sale sunt trei: Graniþa etnicã întreTraci ºi Illiri, Onomasticon Daciae (ambele publi-cate in Anuarul Institutului de Studii Clasice,volumul 4, 1941-1943) si Religia geto-dacilor. Zei,credinþe, practici religioase (în acelaºi anuar,volumul 5, 1944-1948). S-a spus cã Onomasticonera un rãspuns la o lucrare similarã a lui Kerényi.Studiul a fost completat câþiva ani mai târziu totde el, ºi reluat sub formã concisã, în 1977, laParis.

Cum era într-un fel turdean, ºi se interesasedeja ºi publicase monumente epigrafice ºisculpturale din Potaissa, în 1945 I.I. Russu estedelegat de Comisiunea Monumentelor Istorice sãamenajeze muzeul din localitate, împreunã cudirectorul Ioan Þigãra. Muzeul se va deschidepublicului în august 1951.

În 1946 i s-a incredinþat, ca suplinitor,predarea cursului de istorie veche universalã. Iatãcum îl descrie pe I.I.Russu la catedrã profesorulCamil Mureºanu, mulþi ani dupã ce i-a foststudent: „Deºi, dupã câte ºtiu, a fost întâia saprezenþã amplã ºi de majorã rãspundere laînãlþimea catedrei universitare, ºi-a evidenþiat,spontan, calitãþi de admirabil profesor. Revãrsa depe podium verva cunoscutã acelora ce au asistatla intervenþiile polemice ale sale... Vorbea liber, înfraze ritmate nervos, urmãrind exprimareaprecisã, concretã; deschidea paranteze, revenea,arunca uneori câte o ironie la adresa opiniilornefondate. Ca mare profesor ni s-a impus însãIon I. Russu prin cunoºtinþele sale excepþional deîntinse, îndeosebi în lingvisticã. De fapt, el eralicenþiat în limbi clasice ºi sunt toate motivele dea se crede cã atât la Cluj cât ºi la Roma a fãcutstudii aprofundate de filologie comparatã.Memorabilã ºi probatorie a fost o suitã deprelegeri în care demonstra descendenþa fonduluilexical principal al latinei, prin surprinzãtoareavataruri, dintr-o ipotetic reconstituitãindoeuropeanã originalã, trecând prin filierepersane, tracice, celte, paleogreceºti ºi ajungând ladialecte protoitalice “.

Dar cariera-i universitarã a fost de scurtãduratã. Cel care nu se abþinuse de la accentecritice în privinþa regimului totalitar de dreapta, aprocedat la fel faþã de regimul comunist decurând instaurat în România. „Sã rãmânemcredincioºi adevãrului” ar fi spus el de la catedrãîn 1947, studenþilor anului I al Facultãþii de Litereºi Filosofie din Cluj. „Sã-i rãmânem credincioºimãcar în aceastã salã, fiindcã de îndatã cecoborâm în stradã, ne întâmpinã peste tot numaiminciuna…” Nu era probabil prima datã cândfãcea asemenea observaþii. Cei care l-au cunoscutºtiu cât de acid putea sã fie într-o singurã frazã.S-a urzit o cabalã de cãtre autoritãþile locale,folosindu-se un grup de studenþi membri departid, „revoltaþi” de aserþiunile profesorului. Într-o declaraþie datã la „cadre”, în 1958, un personajcare a fãcut ulterior carierã importantã înuniversitatea clujeanã descrie cum a organizatacþiunea... menþionând cã de fapt nu-l cunoºteape Russu ºi abia dupã 1950 ºi-a dat seama decalitãþile sale de cercetãtor (!). Încercarea lui C. Daicoviciu, pe atunci ministru adjunct laînvãþãmânt, de a-l salva pe I.I. Russu de„comprimare” (aluziile acestuia n-ar fi fost lademocraþia popularã din România, ci la ...democraþia anticã !) n-au dat rezultat ºi I.I. Russua fost îndepãrtat prin urmare de la catedrã ºi n-afost rechemat ulterior decât sporadic, casuplinitor.

Deºi n-a suportat consecinþe mai grave, n-a

1166




Mihai Bãrbulescu

Centenar Ion Iosif Russu profil aniversar

fost arestat, documente publicate relativ recentdezvãluie cã s-a aflat ºi el în vizorul Securitãþii. Lasfârºitul anilor ’50 ºi la începutul anilor ’60 ceicare studiaserã în perioada interbelicã la Roma nuprezentau, principial, încredere. A fost urmãrit ºiI.I. Russu pentru corespondenþa cu istorici dinFranþa ºi Italia. Informatorii erau cercetãtori dinInstitutul de Istorie ºi arheologie ºi dinUniversitate.

A fost ulterior toatã viaþa cercetãtor laInstitutul de Istorie ºi arheologie al Academiei,unde a devenit ºeful sectorului de istorie veche ºiarheologie. A primit dreptul de a conducedoctorate, dar a avut foarte puþini doctoranzi,patru din câte ºtiu, inclusiv cel care scrie acesterânduri. În 1970, ca o palidã recunoaºtere, adevenit membru corespondent al proaspãtînfiinþatei Academii de ªtiinþe Sociale ºi Politice.Unii confundã azi, din neºtiinþã sau voit,Academia de ªtiinþe Sociale ºi Politice cuAcademia „ªtefan Gheorghiu”. Ultima era o înaltãºcoalã de partid, iar prima era o academiesimilarã, sã zicem, celei de ªtiinþe Medicale.

S-a pensionat la vârsta de 63 de ani, în 1974,cercetãtor principal gradul II. De altfel, îninstitutul clujean de istorie ºi arheologie, din 33de cercetãtori erau doar doi cu gradul II, niciunulcu gradul I. Din sutele de cercetãtori din toatãþara, de la institutele care aparþineau de Academiade ªtiinþe Sociale ºi Politice, doar doi aveaugradul I. Pentru savantul I.I. Russu pensionarean-a însemnat nici o schimbare în activitatea sa,mai ales de epigrafist, dupã cum se va vedea maijos.

Prin urmare, ultimul sfert de veac din carierasa de slujbaº al statului I.I. Russu l-a petrecut înbiroul sãu din Institut, în veºnicul sãu costum grisau în halat bleumarin, ºi în modesta garsonierãdin apropierea Institutului, pe care se zice cã opãstrase încã din vremea tinereþii, ºi unde nuexista decât un pat ºi teancuri de cãrþi sprijinindpereþii. Acolo îºi bea cafeaua seara târziu pentru aasculta pânã noaptea „Europa Liberã” ºi „VoceaAmericii”, iar spre dimineaþa lua somniferepentru a putea dormi. Apoi din nou cafea, pentrua lucra pânã seara. Acolo l-a gãsit moartea la 9 octombrie 1985, cu douã-trei zile înainte cacineva sã-ºi dea seama.

Dezordinea de pe biroul sãu era aparentã ºi îiservea sã refuze pe vreun nepoftit care dorea ocarte ori un extras. În caz contrar, se dovedea cãºtia precis locul fiecãrei însemnãri ºi putea sãscoatã pe loc, cu o îndemânare de prestigitator, oanume foaie de hârtie dintr-un teanc. Aversiuneasa (fost fumãtor !) faþã de fumãtori, care astãzi arfi extrem de apreciatã, mergea pânã acolo încâtspãrgea scrumierele de pe birouri, din prefãcutãneatenþie. Singura sa pasiune a fost munca. Eratotal absorbit de cercetãrile sale. O oarecaredeconectare îi ofereau deplasãrile în Transilvania,Banat ºi Oltenia pentru a verifica ºi fotografia lafaþa locului monumente epigrafice, însoþit deVolker Wollmann, care-i era colaborator ºi ...ºofer. Era departe de orice publicitate, de spiritulgregar, ºi rar se lãsa antrenat în amintiri. Osingurã relatare am pãstrat-o ca memorabilã,dintr-o dupã amiazã când avea chef de vorbã,vizita lui Carol al II-lea la muzeul din Cluj. Eramai degrabã un însingurat, iar viaþa sa particularãa fost un cvasitotal secret.

În anii ’60 ºi ’70 era deja o incontestabilãautoritate în domeniile lingvisticii ºi epigrafiei, nudoar în România. Nu s-ar putea spune cã nu sebucura de aceastã recunoaºtere la Cluj dar,desigur, nu atât cât ar fi meritat. Chiar ºi ofiþeriiSecuritãþii notau în rapoartele lor cã Russu e„þinut” pe o poziþie secundarã de C. Daicoviciu.

Profesorul ªtefan Pascu, care în anii ’70 ºi ’80 seadresa tuturor colegilor – mai bine zissubordonaþilor - pe nume (cu excepþia lui VirgilVãtãºianu), avea pentru I.I. Russu o formulãspecialã, uºor condescendentã, spunându-i„maestre”. La rândul sãu, I.I. Russu nutrea pentruConstantin Daicoviciu un sentiment special, încare respectul se amesteca cu rezerve. În 28 mai1973, a doua zi dupã decesul lui ConstantinDaicoviciu, intrând în biroul lui I.I. Russu, acestamã întreabã în stilu-i caracteristic: „ai auzit ce-apãþit conu’ ?”, ca sã adauge imediat despre„conu’”, adicã despre C. Daicoviciu, cã „vorbealatineºte ca nimeni altul”. La urma urmei, spusede I.I. Russu, atât de parcimonios cu laudele,aceste vorbe puteau fi cel mai mare complimentadus lui Constantin Daicoviciu.

I.I. Russu era extrem de meticulos. Aucontribuit la aceasta, cred, tocmai studiile delingvisticã anticã, de indoeuropenisticã, deepigrafie, domenii dificile, care presupun, pelângã multe altele, concentrare maximã laredactare, cãci fiecare literã ºi semn graficconteazã, fiecare virgulã, fiecare cratimã.Pasiunea sa pentru a scoate texte perfectetipografic era proverbialã, pasiune care i-a fostexploatatã de multe reviste, mai ales dinTransilvania, care-l cooptau în redacþii nu doarpentru numele sãu, ci ºi pentru cã ºtiau cã vaface corecturi extrem de atente în ºpalturi, înpagini, la birou sau direct în tipografie. O acribieasemãnãtoare am întâlnit-o numai la alt savantclujean, Nicolae Vlassa, învãþatã poate tocmai dela I.I. Russu. Mai era o explicaþie pentru care luiI. I. Russu îi plãcea sã facã aceste corecturi larevistele de specialitate: afla mai repede noutãþilecare-l interesau. M-a chemat odatã ºi mi-a dat unarticol al sãu din Anuarul Institutului de Istorie ºiarheologie, pus deja în paginã, aflat la a treiacorecturã, „Ia-l, dom’le, ºi citeºte. Dau o beredacã mai gãseºti vreo greºealã”. Am plecatîncântat de asemenea serviciu care mi se cerea.Nu era nici o greºealã. Dar mare mi-a fostsurpriza sã vãd cã în colontitlu numele sãu eratipãrit cu un singur s. A pufnit în râs, zicând „Ebunã, dom’le, bunã”. Berea n-am vãzut-o, cãciera, potrivit jargonului din institut, o „berearheologicã”, adicã una care nu se dãdeaniciodatã. A vrut poate sã-mi testeze atenþia sau,mai curând, a vrut sã aflu ceea ce scriseseînaintea apariþiei revistei. ªi nu era neinteresant,cãci corecta lectura mai veche a celebrei inscripþiide la Cumidava, unde se citise pânã atunci

cohors VI nova Cumidavensium. De altfel, asemenea „avanpremiere” ºi le

organiza singur sieºi. Cu câteva sãptãmâniînaintea apariþiei în librãrii, în primãvara anului1973, a cãrþii sale Dacia ºi Pannonia Inferior înlumina diplomei militare din anul 123, a þinut oconferinþã la Institut, în care anunþa „bomba”istoriograficã reprezentatã de diploma gherleanã.Îmi amintesc de stilul sãu savuros, ironizând peistoricii care – crezând cã slujesc romanitateaDaciei – îºi manifestau neîncrederea înautenticitatea izvorului antic privind intenþiainiþialã a împãratului Hadrian de a pãrãsi Dacia:„unii cred cã ºtiu mai bine ce avea împãratul încap decât împãratul însuºi”.

Era neiertãtor cu erorile ºtiinþifice ori deexprimare. Încerca sã schimbe limbajul stereotipal breslei. Atâtea titluri de articole de felul „onouã inscripþie din Dacia romanã” erau taxate peloc, ironic, prin notaþia cu creionul pe margineaalbã a paginii „da, nouã... de douã mii de ani !”.Dar însemnãrile sale cu creionul pe cãrþile ºirevistele bibliotecii sunt uneori de-a dreptulcaustice. Pe când polemiza cu D. Tudor înprivinþa localizãrii Malvei, Constantin Daicoviciua publicat, în 1944, o broºurã cu titlul Nesciendiars... care se dorea o „desfiinþare” a coleguluibucureºtean. Pânã la urmã, dreptate s-a dovedit aavea D. Tudor. Pe exemplarul din bibliotecaclujeanã, în continuarea titlului Nesciendi ars...I.I.Russu a notat cu creionul „cu care C.D. s-a...ars”.

Unul din domeniile de cercetare în care aexcelat I.I. Russu a fost studiul vechilor idiomuri.Începuturile dateazã din tinereþe, din perioada saromanã ºi imediat urmãtoare. A fost preocupat înprimul rând de limba traco-dacilor, dar nu numai,cãci în 1969 publica monografia Illirii. Istoria –Limba ºi onomastica – Romanizarea. Domeniuleste extrem de dificil prin carenþa izvoarelorantice, aºa încât a pornit de la toponime ºiantroponime, de la glose ºi inscripþii, pânã lacuvintele asemãnãtoare din albanezã ºi românã, lacuvintele considerate ca provenind din substratulpreroman, prelatin. A fost o întreprindere uriaºãde culegere de informaþii, de analizã ºiinterpretare a tuturor relictelor lingvistice. În 1959apãrea prima ediþie din Limba traco-dacilor,urmatã de alte trei, revãzute ºi adãugite. A fost,evident, cel mai mare cunoscãtor dintre români alacestui subiect, ºi unul din savanþii recunoscuþi peplan mondial în domeniu. ªi aceasta într-o vreme

1177




Ion Iosif Russu

când se scriau destule inepþii despre limbadacilor, fiind ºtiut cã lingvistica este unul dindomeniile predilecte ale amatorilor.

A spune, cum face Lucian Boia, cã I. I. Russua scris Limba traco-dacilor la comanda politica aPCR, este o eroare. Cu totul alt gen de lucrãrierau – dacã nu comandate, cel puþin apreciate –de fostul institut de istorie a partidului,ajungându-se treptat la explozia de traco-dacomanie din anii ’80. Se cerea chiarintroducerea în facultãþi a unui curs de limbãdacicã, pornind de la supoziþia cã toate cuvinteleromâneºti cu etimologie neclarã ar fi de originetraco-dacicã. Nimic mai departe de I.I.Russu decâta se fi înregimentat în acest curent.

În Elemente autohtone în limba românã.Substratul comun româno-albanez, carte apãrutãîn 1970, inventariazã ºi analizeazã etimologiccuvintele din substrat. Problema va fi reluatã ºidezvoltatã în ultima mare sintezã care i s-apublicat în timpul vieþii, în 1981, Etnogenezaromânilor. Fondul autohton traco-dacic ºicomponenta latino-romanicã. Unii n-au înþeles,rezultã din recenziile pe care le-au fãcut acesteicãrþi, cã atenþia autorului se concentra pe zonaunde era stãpân absolut, reflectatã de subtitlulvolumului. Deci, nu o carte definitivã, sau nu unaîn primul rând de istorie ºi arheologie. În sfârºit,aceluiaºi cerc îi aparþine lucrarea postumã,îngrijitã de Mircea Rusu, apãrutã în 1995, Obârºiatracicã a românilor ºi albanezilor, cu o versiunegermanã datoratã lui Konrad Gündisch.

Dacã Religia geto-dacilor. Zei, credinþe,practici religioase era o lucrare de tinereþe, ladeplinã maturitate I.I. Russu îºi îndreaptã atenþiaspre diaspora dacicã. În Daco-Geþii în Imperiulroman (În afara provinciei Dacia Traianã) (1980)totul este adunat ºi „pus la contribuþie” – dupãcum îi plãcea chiar lui sã spunã, de la onomasticãºi epigrafie, pânã la sculpturã, în primul rând dinRoma, dar ºi din meleaguri îndepãrtate aleImperiului, din Britannia pânã în Africa, de pestetot unde soarta i-a aruncat pe daci dupã anul106.

Încã din anii ’30, I.I.Russu a avut preocupãriepigrafice. Cu timpul ºi-a creat un adevãrat cultpentru textul de pe piatrã, manifestând un interesdeosebit pentru fiecare fragment de inscripþie ºidezvoltând treptat o metodã a publicãrii ºiinterpretãrii, am spune desãvârºitã, la nivelulinternaþional de la mijlocul ºi din a douajumãtate a secolului trecut. În ultimii ani ai vieþiisale îmi pare cã interesul pentru epigrafie l-adepãºit chiar pe acela pentru lingvisticã. Era,alãturi de D.M. Pippidi, epigrafistul prin excelenþãal României. De aceea, când s-a pus problemaeditãrii unor corpora epigrafice moderne, care sãcontinue mai vechiul Corpus inscriptionumLatinarum, cei doi au fost aleºi sã coordonezeseria Inscriptiones Daciae et Scythiae MinorisAntiquae, din care partea referitoare la Dacia,Inscriptiones Daciae Romanae, îi reveneasavantului clujean. Dar I.I. Russu n-a coordonatdoar: a lucrat efectiv, a adunat tot materialulepigrafic publicat, ori cel rãmas prin vechimanuscrise, a cãutat sã vadã fiecare piesã, sã ociteascã, sã corecteze eventualele erori de lecturã,sã o fotografieze, sã o deseneze. Aceastã vastãacþiune întreprinsã împreunã cu colaboratorii sãia durat ani indelungaþi ºi nici pensionarea sa nu i-a pus capãt. Dimpotrivã, abia dupã pensionare auapãrut cele cinci volume coordonate de el, într-ocadenþã, aº zice, fulminantã, pentru cine cunoaºtece înseamnã un asemenea travaliu: 1975, 1977,1980, 1984, 1988 (ultimul postum).

În scrisul sãu, mai ales în comentariile

epigrafice, întâlnim, de regulã, o rigoare ºi oconcizie remarcabile. Nimic mai mult, nimic maipuþin decât trebuie. Acolo unde documentulepigrafic era cu totul neclar, cu un non liquetîncheia un comentariu a cãrui lungire ar fi fostsuperfluã. Uneori însã se lãsa purtat de efuziuni,aproape lirice, cu fraze ºi perioade lungi, de câte150-200 de cuvinte, greu de perceput la primalecturã, plãcute însã ºi aproape muzicale dupã cete-ai familiarizat cu stilul. În sfârºit, se întâlnesc ºicomentarii care depãºesc stricteþea epigrafistului.Iatã cum încerca sã descifreze provenienþa unuimonument epigrafic vãzut de el însuºi la conaculdin Poiana – Gorj, ce aparþinuse politicianuluiinterbelic, puþin ºi postbelic, Gh. Tãtãrãscu (IDR,III/2, 289, p. 251): „Provenienþa din Ulpia Traianaa reliefului mitraic apare foarte probabilã, dacã nuchiar certã, indicatã de materialul (roca) tipicã înzona capitalei provinciale ºi chiar de textul votiv,adicã numele dedicantului. Data ºi felul cum aputut sã ajungã fragmentul sculptural-epigraficmitraic la Poiana-Gorj nu le cunoaºtem, nu ºtimsã existe indicaþii lãsate de vechiul proprietar saude erezi (erede e unul din cuvintele favorite alelui I.I. Russu, n.n., M.B.); dar cunoscând relaþiilece avea fostul primministru prin anii 1930 ºivizita sa în 1934 la Ulpia Traiana cu prilejuldeschiderii marei campanii de sãpãturiarheologice (cf. de ex. figura lui în fotografie,revista Realitatea Ilustratã, Bucureºti, an VIII, nr.399, 16 IX 1934), G.T. fiind în optime (alt cuvântfavorit, n.n., M.B.) relaþii amicale ºi politice cuºeful ºantierului arheologic C. Daicoviciu – sepoate presupune cã cu acest prilej sau în altturneu prin „Þara Haþegului”, G.T. îºi va fiprocurat piesa arheologicã mitriacã direct sau prinvreun intermediar ºi a pus-o în zid la reºedinþaestivã din Gorj unde ea a stat neobservatã dearheologi-epigrafiºti vreo patru decenii.”. Aici I.I. Russu a vrut sã comunice ºi altceva, a vrut sãarunce o sãgeatã... ºi a aruncat-o.

Ce se întâmplã cu moºtenirea lui I.I. Russu?Aici trebuie despãrþite apele. La nivelul opiniei

publice, de interes rãmân scrierile sale desprereligia ºi limba dacilor. Observ cã s-au republicatde curând, inclusiv studiul sãu din AnuarulInstitutului de Studii Clasice despre religia dacilor,sub formã de carte de aceastã datã. Nu este rãu,dar pe lângã cei interesaþi de asemenea subiecteca act de culturã în sine, sunt destui de care îmieste fricã, gândindu-mã la felul în care vor fiutilizate aceste lucrãri de amatorii de lingvisticã ºide etimologii, felul în care vor fi rãstãlmacite întoate aiurelile protocroniste, a cãror modã nunumai cã n-a dispãrut, ci s-a fortificat în ultimiiani, ajungând la culmi nevisate nici mãcar de uniiistorici de la defunctul institut de istorie al PCR,din anii ’80. Atingând un alt domeniu, dar ºiacesta de interes pentru o parte a opiniei publiceactuale, presupun cã este cartea postumã, apãrutãîn 1990, îngrijitã de nepotul sãu Ioan Opriº,Românii ºi secuii.

La nivelul cercetãrii, lucrurile stau în felulurmãtor. Deºi Religia geto-dacilor. Zei, credinþe,practici religioase este o lucrare de peste 60 deani, ea îºi pãstreazã valoarea documentarã, prinizvoarele adunate, ºi valabilitatea multorinterpretãri lingvistice ºi istorice. În ultimii anidomeniul este ilustrat de lucrãri cu totulremarcabile, mã gândesc la cãrþile Zoei Petre ori afostului nostru student, Dan Dana.

În lingvistica istoricã, în speþã în studiul limbiitraco-dacice, I.I. Russu nu a creat din pãcate niciun discipol, cel puþin nu dintre istoricii care seocupã de antichitate ºi care i-au fost în preajmã.Nu ºtiu care sunt explicaþiile. Subiectul e greu, secer cunoºtinþe vaste, în primul rând de limbi

clasice, carenþã veche ºi ireparabilã de multãvreme în rândul istoricilor. Poate ºi ridiculizareacu toate ocaziile a sintagmei mazãre – barzã –viezure – mânz etc., perceputã drept chintesenþaneaoºismului românesc, va fi contribuit lareþinerea celor din generaþia mea de a se apropiade aceastã disciplinã. Teribilismul tinerilor îi faceadesea sã se aºeze sub stindarde aparent corecte,în fond greºite. Dar, dacã dupa prima tinereþe letrece, pot sã fie iertaþi.

Metoda epigraficã a lui Ion I. Russu esteurmatã, în liniile sale esenþiale, de toþi epigrafiºtiide azi. Dar ritmul de 3-4 ani al publicãriivolumelor din seria Inscripþiile Daciei romane nus-a mai pãstrat. Dupã apariþia ultimului volumcoordonat de I.I. Russu, în 1988, au trecut 11ani pânã când Cloºca Bãluþã a scos volumul„Apulum – instrumentum domesticum” în aceeaºiserie, ºi au trecut 13 ani pânã când Ioan Piso ascos la Paris, rupând seria, volumul „Apulum” –inscripþiile litice. Iar de atunci au trecut alþi zeceani în care nu s-a mai publicat nimic. Doar C.C. Petolescu a dat, înafara seriei, un util volumîn 2005.

Cât priveºte memoria lui I.I. Russu ... ostrãduþã modestã din Turda îi poartã, de câþivaani, numele. Modestã ca întindere ºi poziþie, darsemnificativã în plan sentimental, cãci duce sprecastrul roman, acolo unde m-a vizitat profesorulîn campania de sãpãturi din 1973, fãcând pe locnotiþe ºi estampaje dupã ºtampilele legionare depe cãrãmizi.

Am avut satisfacþia, în 1995, la zece ani de ladispariþia sa, sã pot organiza la Muzeul turdean,pe când acea instituþie nu-ºi pierduse încãrespectul faþã de ºtiinþã, un colocviu naþional deepigrafie în memoria lui Ion I. Russu. Satisfacþiapentru memoria epigrafistului de a fi putut sãaºez la aceeaºi masã pe cei mai mari epigrafiºtidin România momentului, pe Constantin C.Petolescu de la Bucureºti ºi pe Ioan Piso de laCluj, împreunã cu alþii, care nu se aºezau chiar debunã voie pânã atunci, alãturi. Volumul aceluicolocviu s-a publicat doi ani mai târziu de cãtreCentrul de Studii Transilvane sub titlul Civilizaþiaromanã în Dacia. Ar fi trebuit sã fie cu titlullimpede Omagiu lui I.I. Russu, dar din raþiuni pecare nu le-am înþeles, editorul a refuzat acesttitlu. Ar fi fost corect, ar fi fost unicul volumomagial pentru I.I.Russu, chiar dacã dupã moarte.Este adevãrat cã pe atunci nu curgeau încã fluviilede volume omagiale.

Cred cã a venit ceasul ca Academia Românãsã primeascã în rândurile sale, ca membru postmortem, pe Ion Iosif Russu. Nu pentru cã ar aveavreo importanþã pentru el, acolo unde se aflã, cipentru noi, pentru a demonstra cã într-o vremede degringoladã moralã, într-o vreme cândpseudo e calificativul potrivit pentru atâtea actede „ºtiinþã” ºi de „culturã” în România, mai existãraþiune, mai existã adevãr, mai existã normalitate.


Tudor RRuncanu: - Foarte multã lume vãrecunoaºte ca fiind un înaintaº al folk-ului, eprima referinþã care se face vis-a-vis de MirceaFlorian, un înaintaº de la care se revendicã foartemulþi, inclusiv cei din propria generaþie, inclusivcei din ziua de astãzi. În acelaºi timp, sunteþi unînaintaº ºi în muzica electronicã în România.Vrând-nevrând aþi mers de la început pe douã pla-nuri care aparent erau îndepãrtate, erau paralele.

Mircea FFlorian: - Mie mi se pãrea cã nu suntdeloc îndepãrtate, mie mi se pãrea cã sunt chiarconvergente cumva. Am folosit convergenþa lor încâteva din piesele mele. Acum, cu aspectul istorical muzicii folk e de spus doar atât: cred cã doarfaptul cã am fost unul dintre primii care am cân-tat folk este ceea ce i-a determinat pe mulþi sã seapropie cumva de ceea ce am fãcut ºi sã declarecã i-am influenþat. Adevãrul este cã eu nu simtdeloc asta. Eu nu vãd pe niciunul care sã facãlucrurile pe care mie mi-ar fi plãcut sã le facãcineva care e tânãr ºi o ia de la început ºi careeste influenþat de mine. Poate aici greºesc eu, darãsta este adevãrul.

- Mulþi oameni din generaþia dumneavoastrãse revendicã de la Bob Dylan, toþi au acelaºireper, “Blowing in the wind”, vreau sã vã întrebdacã aveþi un model care v-a influenþat atunci înacel moment al începutului, în anii ‘60…

- Nu, nu am avut... Sigur cã am ascultat ºiBob Dylan ºi Woody Guthrie, ºi Joan Baez, câþi ºicâþi, chiar ºi pe cei francezi, pe Antoine sau peDonovan din Anglia, dar nu pot sã spun cã erauniºte modele. Pentru cã la mine aºa s-a întâmplat:influenþele erau foarte multe. Dacã aº începeacum sã îi listez pe toþi cei care pe vremea aceeaîmi plãceau, îi ascultam ºi mã formau cumva, artrebui sã îi amintesc ºi pe Pierre Schaeffer, ºi peStockhausen, ºi pe Boulez, ne-nu-mã-raþi.Important este cã cel mai bazal motor era dorinþa

mea de a face poezie ºi muzica nãscutã dinaceeaºi minte ºi din aceeaºi simþire. Acesta eradezideratul meu ºi acesta este încã ºi astãzi – vis-a-vis de aceastã muzicã, de expresie mai soft, cân-tatã cu vocea ºi chitara, sau chiar cea cântatã elec-tric cu diversele formule de trupe cu care maicânt în continuare. Am ºi numit-o, i-am spus laun moment dat melopoia, muzica ºi poeziaîngemãnate. E un concept foarte vechi ce vine dinantichitatea greacã. Aceasta era ceea ce mã ten-siona, ce mã þinea pe o cale, îmi folosea dreptºina pe care sã merg.

- În câteva dintre interviurile pe care le-aþi dat,eraþi împotriva reeditãrilor de CD-uri a înreg-istrãrilor pe care le-aþi fãcut în anii ‘60, ‘70. Elesunt prezente în arhivele radiourilor, la Bucureºtisau Cluj, ºi aþi declarat atunci cã preferaþi sãrãmâneþi mai degrabã un personaj din folklorulfolkului, sã fiþi mai degrabã mitologie decât reali-tate. De ce?

- E un orgoliu – trebuie sã recunosc – fiindcãnu poþi, a posteriori, sã forþezi destinul public aloperei sau al artistului. Sigur mi-aº fi dorit sã seîntâmple aºa ceva, dar ceea ce era important lavremea aceea era cã nu vroiam sã stric întregulacela care era special. Discurile le-am fãcut þinândcont ba de posibilitãþile tehnice, ba de lungimeapracticã pe care putea sã o aibã un disc. Era omare problemã sã te încadrezi în cele cca. 20 deminute ale unei feþe. De acolo începeau prob-lemele. Astea au fost aºadar la început gândurilemele vis-a-vis de reeditãri. Primul, legat de o posi-bilã folklorizare a produselor pe care le-am fãcut,pentru cã observasem cã aºa ceva s-ar chiar puteaface… ºi mai era ºi exemplul dirijorului SergiuCelibidache care nu a vrut multã vreme sã i seimprime pe vreun suport produsele muzicale pecare le dirija fiind, prin definiþie, împotriva con-servei. Adicã ceva care ar sta scrijelitã pe o placã,fix, i se pãrea o mortãciune ºi nici nu prea putemsã îl contrazicem. Aceastã perspectivã s-a mai

schimbat puþin pentru cã vãd foarte multã lumecare mã roagã, mã tot zgândãre sã editez vechileproducþii pe CD. „Mi-ar trebui, sã pot sã ascultlucrurile acelea, de atunci ºi nu mai am cum:pick-up-ul l-am aruncat, magnetofoane nu maisunt ºi nu se mai pot folosi…”. Lumea îmi spune:“Te rog fã ceva sã existe ceva ºi pe CD”.Rugãminþile acestea ºi sincera dorinþã de a ascultaceva în condiþiile pe care le oferã tehnica deastãzi m-au determinat sã zic la un moment dat:ei bine, sã o facã cine vrea sã o facã, eu nu maipot sã mã ocup, nu mai am inima ºi sufletul sãfac eu operaþia asta.

- Unul dintre ascultãtorii mei fideli dinGermania, Doru Stoica, plecat din þarã cu benzi ºiarhive care nu se mai gãsesc decât la el, mi-a trim-is o variantã din ’68 a “Veveriþei subacvatice”,spunând cã singurul loc în care aceastã“Veveriþã...” se aflã e la el…

- Bun, asta e o veste interesantã! În aceastãvreme, în care pe de-o parte nu se mai poatecâºtiga mare lucru de urma vânzãrilor de discuri,de CD-uri, ar fi o idee sã las pe cine vrea ºi pecine e în stare sã o facã, sã se ocupe. Eu o sã-mirezerv totuºi supervizarea!

- ªtiu cã nu aþi acceptat nici restituiri de genul“Pasãrea Colibri”, chiar dacã publicul de azi l-adescoperit aºa pe Dorin Liviu Zaharia sau peNicu Vladimir cu câteva dintre piesele care altfelar fi rãmas necunoscute.

- E adevãrat, numai cã eu sunt nemulþumit deversiunile prin care au fost descoperiþi, într-unsfârºit, aceºti doi giganþi ai muzicii folkromâneºti. Pe amândoi i-am cunoscut extrem debine ºi ºtiu sigur cã nu le-ar fi fãcut bine sã audãformulele acestea. Nu spun cã s-au cântat rãupiesele, doar cã spiritul era cu totul altul. Eramult mai multã frondã, mai puþin entertainment.ªi nu era frondã, era scârba, iar Pasãrea Colibrinu a cântat niciodatã cu scârbã, nici nu poate sãcânte cu scârbã fiindcã asta e… nu e în nici uncaz o acuzã, dar aºa sunt ei ºi atunci e foartegreu sã cânþi Dorin Liviu Zaharia care cânta fãrãpauzã într-o scârbã definitivã – era rãspunsul sãula mediul social înconjurãtor care era cum era ºi îlºtim bine. El nici nu a apucat trecerea ºi post-rev-oluþia. La fel ºi cu Nicu Vladimir. Aºadar pe de-oparte e un lucru bun pentru cã s-a auzit de ei, darpe de altã parte s-au auzit lucruri care nuneapãrat îi reprezintã, sau care nu erau ale lor.Nu ãºtia erau ei!

- Unul dintre discurile pe care le-am ascultat înneºtire în copilãrie ºi care m-a marcat definitiv afost “Fântânã”. Am aºteptat foarte multã vreme ocontinuare, am sperat cã va exista o continuare,un poem epic sau o operã rock. A apãrut un cân-tecel ºi pe “Tainicul vârtej”. Aþi avut la momentulacela o idee globalã asupra poveºtii lui Creangã?Existã ºi alte fragmente undeva?

- Existã o operã întreagã care se cheamã“Harap Alb”, dar care nu ºi-a gãsit deocamdatãproducãtorul, finanþele, scena ºi actanþii. Asta epartea mai proastã… dar cine ºtie, poate peste268 de ani, opera va fi înscenatã pentru cã eaexistã cu totul, ºi cu muzicã ºi cu textul rescris ºidramatizat de mine. Piesele despre care spuneaisunt din aceastã lucrare care avea un ambitusfoarte mare. Existã piese înãuntrul operei care


interviu

de vorbã cu muzicianul Mircea Florian

„Pentru mine conteazã enormpoezia ºi muzica”

sunt cu totul diferite faþã de cele trei care s-auauzit în concerte ºi s-au imprimat. Erau ºi pieseexclusiv interpretate de instrumente acustice, eraºi multã electronicã, era o paletã foarte largã detimbre ºi de posibilitãþi instrumentale.

- Aþi avut o deschidere foarte mare cãtreinstrumentul acustic în paralel cu cel electronic.Aþi adus sitarul, aþi adus drâmba în anii ‘70, suntinstrumente care pãreau extrem de exotice atunci.Aþi renunþat în ultima vreme la ele în favoareacelor electronice? Spuneaþi despre drâmbã cã eprimul instrument sintetic.

- Da, e un instrument pe care eu îl ador. Înprimul rând pentru cã e atât de mic încât îl ai tottimpul la tine… îl am ºi acum la doi centimetri demine în geantã. Pe de altã parte, într-adevãr, esteun instrument care se bazeazã pe armonice supe-rioare, pe celebra serie a lui Fibonacci. E uninstrument foarte precis, foarte ºtiinþific. Pitagoras-a ocupat de „muzica dintr-un sunet”, de aspectulmatematic al muzicii, în felul în care, cu mono-cordul ºi cu toate “echipamentele” pe care le-aconstruit, a încercat sã pãtrundã misterul muziciidintr-un singur sunet. Pentru cã aceasta este ºidrâmba: un instrument cu care se poate facemuzicã, cu toate cã produce un singur ton. Dardin tonul acela, dacã ºtii cum sã o faci, poþiextrage toate sunetele Pãmântului. E un instru-ment la care þin foarte tare. Am fãcut tot ce amputut sã þin în viaþã câteva instrumente care suntpe cale de dispariþie, care stau sã moarã – ºi le þinîntr-o stare comatoasã. Din pãcate nu reînvie niciunul. Nici mãcar cobza, care a avut un momentîn care pãrea cã se va mai dezvolta. Acum maiam o altã durere ºi preocupare pe cap… tulnicul.ªi el este destul de periclitat ºi apãsat de o imi-nentã dispariþie. În astfel de situaþii trebuie fãcutceva; eu încerc sã fac ceva… Ultima oarã am avutun concert la Berlin unde am fost invitat laînchiderea Festivalului de Film, ”Berlinala”. Amluat ºi patru tulnicãrese din Munþii Apuseni cumine, în frunte cu doamna Mariana Gligor, omuzicianã extraordinarã, ºi a ieºit ceva foarte fru-mos. Sper cã, în combinaþia pe care am fãcut-o,cu încã doi DJ ºi un VJ, publicul tânãr poate sãse apropie mai uºor de instrumente atât dearhaice – se naºte astfel speranþa unui reviriment.

- Revenind la anii ‘70 ºi la Ceata Melopoicã,vrând-nevrând îmi dau seama cã foarte mulþi din-tre oamenii de acolo au fost marcaþi de întâlnireacu dumneavoastrã. Spre exemplu Sorin Chifiriuc,care sunt convins cã ar fi fãcut o cu totul altãmuzicã dacã nu ar fi cântat în acel context. El adevenit ºi este un important artist experimental,underground… sunteþi un fel de avatar pentru el,din punctul meu de vedere.

- Da, dar e drept cã fluxurile circulau dinspreambele pãrþi. Eu la rândul meu am primit foartemult de la oamenii cu care am lucrat. Fie cã eraLiubisa Ristici, care acum e un sitarist extraordi-nar trãind la New York, sau Gabi Cãciulã, sauSorin Chifiriuc, sau chiar Mihai Creþu, nepotul luiJohnny Rãducanu. De la toþi am luat câte ceva…sigur cã voi fi dat ºi eu, impulsuri, idei. Dar amprimit, am primit poate chiar mai mult.

- Mã gândesc cã muzica pe care aþi scris-o sesusþine foarte mult ºi prin cuvânt. ªi aþi împinsmetafora poeticã la extrem. Existã fragmentesuprarealiste de genul “Asia cu patru vârfuri”,care sunt greu de tradus. Nu aþi optat pentru cevamai facil, pentru o rimã în coadã sau pentru o

poezie clasicã. Aþi fost consecvent cu stilul ãstapoetic. Era un risc ºi cred este în continuare.

- Da, dar nu vreau sã se uite deloc ce am spusla început. Pentru mine conteazã enorm poezia ºimuzica. Nici mãcar nu zic muzica ºi poezia.Realmente, în algoritmele mele, poezia este ceamai importantã în ultimã instanþã. Culmea estecã nu am vrut sã o pãstrez în scris, aºa cum seface, în fel ºi fel de volume. Evident cã au apãrutacum domni ºi doamne, lume, iubitori a ceea cefac, care mã roagã: „…Domnule, fã ceva sã leavem pe hârtie, pentru cã ne-au încântat,metaforele sunt grozave, însã nu le avem pe hâr-tie”. Dar eu le-am publicat. Le-am publicat cântân-du-le. Publicare nu înseamnã neapãrat sã letipãreºti pe o hârtie la o tiparniþã. Publicareînseamnã sã le faci publice. Ori eu le-am fãcutpublice de le-au sãrit capacele! Le-am cântat denenumãrate ori ºi cântecele ºi chiar poeziile,poezii care sunt de gãsit ºi pe internet. Trase încondiþii mai puþin grozave, pentru cã pe net numai ai nici un control. Aºa cã zic sã facã cinevaceva dacã chiar o vrea, pentru cã eu chiar vreausã mã ocup de fãcutul lucrurilor ce vor sã vinã ºinu neapãrat de publicarea vechilor lucrãri pe hâr-tie ori pe CD – multiplicarea este o altã meserie.Aºadar poezia e foarte importantã pentru mine încontextul acestor produse conglomerate care suntcântecele mele formate din muzicã, din acting,din poezie, din culoare.

- Îmi vine sã vã întreb despre “TainiculVârtej”, ºi vis-a-vis de acest album am putea faceun interviu întreg, pentru cã e un paradox ceea ce

s-a întâmplat, înainte ºi dupã ce a apãrut. El adispãrut practic din magazine, eu îmi amintesc cãl-am gãsit la Oradea într-o consignaþie, cinevavindea douã discuri: Marius Popp cu “Acordulfin” ºi Mircea Florian. Ambele discuri aveaupreþul de 3 lei, deºi la vremea aceea discurile sevindeau cu 26. Poate cineva nu a vrut sã learunce, sau nu s-au casat, ºi le-a pus cu 3 lei într-un colþ, într-un magazin. ªi toatã nebunia asta acreat o aurã vis-a-vis de discul acesta, care înmomentul acela dar ºi acum pare cel mai curajosgest din underground-ul românesc.

- Da, ºi eu l-am simþit la fel. Þin minte cãeram în pragul exploziei. Discul l-am scos în anulîn care am ºi plecat din þarã. Nu am apucatlansarea discului pentru cã am plecat în America.Poate ºi din cauza asta discul a avut o viaþã atâtde curioasã. S-a vândut foarte bine, dupã care nus-a mai vândut, discurile s-au scos de pe piaþã.Dupã care s-a mai tipãrit un tiraj – probabilzicând cã trebuie recuperatã investiþia. Dar nu tre-buia pus prea în faþã în vitrine. Mi s-a povestit cãerau tot felul de indicaþii de la centru: „...fiindcãomul e plecat, însã nu e nici asta prea sigur”.Atunci când l-am fãcut ne aflam toþi cei din trupaaceea, inclusiv Dietrich Krauser, care a plecat ºi elchiar mai devreme decât mine, într-o tensiuneexplozivã din cauza presiunii care se aplica asupranoastrã. Mie îmi erau expoziþiile închise fãrã nicio pauzã. ªi nu erau expoziþii neapãrat „anti”, pen-tru cã nu puteai face aºa ceva. Dar ºi simplul faptcã nu erai aliniat era un afront faþã de sistem ºiera, bineînþeles, pedepsit ca atare. Atunci seînchideau chiar ºi expoziþiile mari de grup la caream participat. Îmi amintesc de ultimele trei mariînchideri de expoziþii la Institutul de Arhitecturã.În plus, de la un moment dat nici nu mai puteamsã cânt. A fost datã o interdicþie ºi nu mai „încã-peam” pe listele artiºtilor invitaþi în concert.Toatã chestia asta nu avea cum sã rãmânã fãrãurmãri pentru cã în subtextul fiecãrui cântec prac-tic se afla încã o palmã pe care încercam sã o dausistemului ºi mai ales celor care se ascundeau înspatele sistemului.

- În încheiere, vorbiþi-mi puþin despre modali-tatea în care vã acordaþi chitara, ºtiu cã folosiþi unsistem personal, încã din anii ‘70.

- Îl folosesc de când m-am apucat de chitarã,deci nu e din ‘70 ci de undeva din ‘60. Folosesc oscordaturã pe care am descoperit-o ºi într-unmuzeu la Londra – nu e o invenþie proprie. Amgãsit-o ca mod de acordare a unei chitare foartemititele. Pãrea aºa, ca o chitarã trei sferturi carese gãseºte la Royal Museum. Pe nota lãmuritoarea exponatului scrie cum era acordatã: exact aºacum este acordatã chitara mea, Sol-Si-Re-Sol-Si-Re.Credeam cã am descoperit de unul singur aceastãscordaturã însã, cum vã spun, exista deja demult.Practic, un acord major cu care se pot cântaextrem de uºor acorduri deschise, open, care nuau terþe, au numai cvinte. ªi mã folosesc adeseapentru a cânta modal, în moduri în care nu existãcalitatea asta minorã sau majorã, care duce într-oanumitã direcþie. E mult mai permisivã zona astaºi mã simt bine. Asta nu înseamnã cã nu am ºipiese pentru chitarã obiºnuitã, folosesc ºi chitaracu acordajul italian, dar acordajul modal e cel cucare cânt cel mai mult ºi cel mai adesea.

Interviu realizat deTudor RRuncanu

2200




Carol Pleºa Hermai (1940)

Carol Pleºa Cariatidã (1964)

Dupã Unire, timp de doi ani Transilvaniaeste administratã de Consiliul Dirigent,iniþial cu sediul la Sibiu, apoi la Cluj. În

acest scurt interval, se realizeazã ceea cecontemporanilor, indigeni ori strãini, li s-au pãrutmai degrabã miracole. Astfel, stupefiant ºiaproape de neînþeles, ia fiinþã la Cluj, în 1919,Universitatea româneascã, supranumitã a DacieiSuperioare. Existã studii monografice temeiniceasupra subiectului, însã istoria „secretã” a naºteriio cunosc cel mai bine cei doi pãrinþi fondatori aiinstituþiei, Onisifor Ghibu ºi Sextil Puºcariu.Ghibu era numit secretar general al Resortului deinstrucþiune ºi culte al Consiliului Dirigent, iarPuºcariu vine din Cernãuþi, unde fusese profesoruniversitar. În memorii ºi în alte scrieri ale lor, eievocã ori analizeazã minuþios ºi documentat atîtcontextul, cît ºi întregul registru al formalitãþilorcare au fãcut posibilã uimitoarea creaþie. Înrelatãrile lor existã un acord asupra faptului cã neaflãm într-un moment revoluþionar cînd birocraþiaconservatoare poate fi ignoratã prin decizii cuaparenþã de ilegalitate. Urmînd procedurileconsacrate, Universitatea n-ar fi fost înfiinþatã mairepede de doi, trei ani. Prin Resortul deinstrucþiuni ºi culte, Consiliul Dirigent simplificãlucrurile ºi hotãrãºte formarea unei comisiiindependente cu 20 de personalitãþi: 12 profesoriuniversitari de la Universitãþile existente în þarã ºi8 ardeleni (intelectuali). Preºedintele Comisiei esteSextil Puºcariu, iar membri: Nicolae Iorga, VasilePârvan, D. Gusti, Petre Poni, G. Þiþeica, Em. Teodorescu, M. Cantacuzino, ºt. Longinescu,I. Teodorescu, M. Manicatide, Gh. Marinescu ºiJuvara; ardelenii: Vasile Goldiº, Ioan Lupaº,Onisifor Ghibu, Al. Borza, Emil Haþieganu, PetruPoruþiu, Iuliu Moldovan ºi Iuliu Haþieganu. Înnumai cîteva luni, aceºtia trebuiau sã construiascãstructura Universitãþii cu cele patru facultãþi(Litere ºi filosofie, Medicinã, ªtiinþã ºi Drept) ºi,mai ales, sã asigure necesarul de cadre didactice.Presiunea ºi responsabilitatea sînt enorme, dar înasemenea condiþii de situaþie limitã Sextil Puºcariuse dovedeºte a fi omul providenþial. El se tragedintr-o familie ilustrã de cãrturari ardeleni, dinBraºov, unchiul sãu Ioan Puºcariu fiind uncunoscut animator al vieþii culturale transilvãnene,dar ºi membru al Curþii Supreme judecãtoreºti dinBudapesta. Studiazã filologia ºi lingvistica în maricentre universitare: Leipzig, Paris, Viena, unde, perînd, devine studentul unor celebritãþi precumGustav Weigand, Gaston Paris, W. Meyer-Lübke.La Universitatea din Viena conduce din 1905Seminarul român, de unde, în 1906, treceprofesor la Universitatea din Cernãuþi. Din 1905,este membru corespondent al Academiei Române,care îi încredinþeazã continuarea Dicþionaruluilimbii române, de care se va ocupa foarte seriosîndeosebi dupã stabilirea la Cluj. În 1919, are 42 de ani ºi e considerat în mediile academice osomitate în lingvisticã, deºi se remarcase ºi caistoric ºi critic literar. Cum se ºtie, intuiþia luiistoricã rãmâne descoperirea ºi lansarea Poemelorluminii, volumul de debut al lui Lucian Blaga.Onisifor Ghibu îl convinge aºadar sã se înhame laun proiect care pãrea mai tuturor utopic. ChiarGhibu îºi aminteºte cã Nicolae Iorga îºi exprimasepublic scepticismul în Neamul românesc. Pe lîngãprestigiul profesional ºi experienþa universitarã,mai deþine cîteva atuuri: e ardelean ºi familiarizatcu lumea din fostul imperiu ºi, mai ales,

e cunoscut în mediile universitare europene. ÎnRegat a întreþinut, de asemenea, relaþii solide cumulte personalitãþi, cu Nicolae Iorga în primulrînd. Coordonatã de el, Comisia reuºeºteimposibilul. Onestul Onisifor Ghibu varecunoaºte mai tîrziu, în Amintiri despre oamenipe care i-am cunoscut: „ºi aºa, graþie în bunãmãsurã înþelepciunii lui Puºcariu, care s-a doveditfoarte la locul ei, s-a putut face, în timpul scurtde numai cîteva luni, o universitate care putea stacu onoare alãturi de universitãþi cu oarecare trecutºi care, dupã cum se ºtie, a rãspuns tuturoraºteptãrilor noastre, ba uneori a depãºit chiar ºicele mai optimiste aºteptãri”. Ghibu e mereuidealizant în evocãrile sale, insistînd asupraaspectului eroic ºi exemplar al mãreþei înfãptuiri.În schimb, Sextil Puºcariu vede ºi micile slãbiciuniale ardelenilor, în speþã unele vanitãþi ale celordin Partidul Naþional Român. El impusese dincapul locului depolitizarea Universitãþii, exigenþãacceptatã în Consiliul Dirigent, însã ulterior n-aulipsit intervenþiile nepotiste. Se face o singurãexcepþie, cu fratele lui Iuliu Maniu, Cassiu,devenit profesor la Drept. În evocãri alecontemporanilor apare ca un personaj uºorridicol, dar simpatic ºi discret. Mai aflãm de laSextil Puºcariu cã printre cei peste o sutã decandidaþi la posturi universitare se gãseºte ºiEugen Lovinescu ºi cã acestuia i se preferãBogdan-Duicã. Opþiunea ni se poate pãrea astãziinjustã, dar în 1919 Duicã avea avantajul originiiardelene ºi faima localã a unui bun istoric literar;iar, pe deasupra, era cumnat cu Nicolae Iorga.Am putea specula, pe de altã parte, cã stabilirealui Lovinescu la Cluj ar fi putut schimba destinulcriticului. Revenind la Sextil Puºcariu: el are ideeainvitãrii la Cluj a unor universitari occidentali,respectiv francezi. Aºa se face cã va þine cursuriaici celebrul geograf Emmanuel de Martonne, celcare va juca un rol esenþial în trasarea graniþelorRomâniei Mari la Conferinþa de Pace de la Paris.Tot la iniþiativa lui, se înfiinþeazã catedra deIstorie a medicinei al cãrei prim titular este o altãsomitate, Jules Guyart, de la universitatea dinLyon. El va fonda Muzeul de istorie a medicineiºi îl va forma pe urmaºul sãu la catedrã, ValeriuBologa, care fãcuse studii medicale la Jena ºiInnsbruck. Universitatea se deschide în 3 noiembrie 1919 ºi primul ei rector este Sextil Puºcariu. Cursurile încep într-o atmosferãobiºnuitã de lucru. Ca ºi cum nu s-ar fi întîmplatnimic, cu excepþia faptului cã profesorii maghiariau pãrãsit în bloc instituþia. În realitate, seîntîmplase un fapt extraordinar: formarea unuicorp profesoral de elitã care, brusc, a transformatClujul într-un centru universitar cu vizibilitateeuropeanã. Cei mai mulþi dintre profesorii celorpatru facultãþi sînt absolvenþi ai unor universitãþistrãine ºi s-au afirmat în specialitãþile lor. Cîþivasînt academicieni. O asemenea creaþie trebuiatotuºi consacratã printr-un ceremonial public.Onisifor Ghibu ºi Sextil Puºcariu organizeazã, înconsecinþã, o deschidere festivã care va avea loc la1 februarie 1920. Scenariul e fastuos ºi de unsimbolism cu un impact devastator. Mizaevenimentului depãºeºte semnificaþia unei simpleinaugurãri, cum corect înþelege lucrurile O. Ghibu: „Am vrut sã fac din inaugurareaUniversitãþii din Cluj nu numai un moment deimportanþã ºtiinþificã, ci ºi unul de importanþãpoliticã. Voiam sã se ºtie pentru vecii vecilor cã

noua universitate nu era o ºcoalã oarecare, ci erapilonul principal al drepturilor noastre româneºtiîn Ardeal, dupã o mie de ani de lupte ºisuferinþe”. Momentul e delicat politic întrucîtTratatul de Pace de la Paris nu fusese încãsemnat. Tocmai de aceea, „spectacolul” clujenilore conceput ca o imagine a unitãþii, dar ºi ca una arecunoaºterii internaþionale. În acest sens,profesorii depun jurãmîntul de fidelitate faþã destatul român în faþa Regelui ºi a celor doiMitropoliþi ai þãrii, cel ortodox ºi cel greco-catolic.La ceremonial erau invitaþi reprezentanþi aimisiunilor diplomatice acreditate la Bucureºti ºidelegaþi ai universitãþilor de prestigiu din Europa.Sînt prezenþi nu doar mulþi universitari europeni,ci ºi aproape toþi ambasadorii strãini care, încuvîntãrile deloc convenþionale, omagiazã tînãraUniversitate. Sãrbãtoarea e grandioasã, cudiscursuri entuziasmante ºi cu diverse gesturisimbolice, dintre care donaþia regelui Ferdinandde 400.000 lei pentru înfiinþarea unui Institut alistoriei naþionale are un ostentativ nimb depatriotism. Universitatea ºi, odatã cu ea, oraºuldevin imaginea esenþializatã a ideii naþionale. Maimult, poate, decît Alba Iulia, Clujulcorporalizeazã actul Unirii. Este primul mareproiect cristalizat al acesteia. Festivitãþile dureazãdouã zile ºi antreneazã o mare mulþime deoameni. Ritualizate, ele reactualizeazã actulfondator ºi exemplar de la 1 Decembrie.Sentimentul românesc al existenþei este, la aceastãorã a istoriei, complet „naþionalizat” ºi receptiv lamiturile de întemeiere a naþiunii.

Din coregrafia unor asemenea sãrbãtori nu vorlipsi niciodatã costumele populare, cãci, înconcepþia vremii, fundamentul naþiunii îlconstituie þãranul. Sã observãm, apoi, cã, deºifoarte pragmaticã în acþiunile sale, intelighenþiadin Ardeal rãmîne conectatã la un soi de idealismiluminant, cel puþin prin asumarea unui destinmisionar, acela de formare a individului, respectiva cetãþeanului, prin culturã. Saltul de la naturã laculturã este unul ontologic, va spune Lucian Blagaîn filosofia sa. Universitatea, învãþãmîntul, îngenere, au tocmai aceastã misiune, în special înArdeal, unde românii au avut un acces extrem delimitat la educaþie. Universitatea, prin urmare, nuînseamnã numai o prioritate a unei buneguvernãri. Ea este o paradigmã a lumii noi care senaºte prin marea Unire. Într-o altã perspectivã,universitatea are regimul unei geneze. Toatecompartimentele sale sînt creaþii absolute. Veniþi,în cea mai mare parte, de la universitãþi din þarãºi strãinãtate, profesorii inaugurali asigurãcaracterul cvasi-mitizant al începutului prin însuºiprestigiul lor deja confirmat. Cîþiva dintre eiînfiinþeazã institute de cercetare care, împreunãcu catedrele de specialitate, produc specialiºti deînaltã clasã. Asistãm, astfel, în acest spaþiu defervoare intelectualã, la o succesiune densã depionierate în cele mai variate domenii: de lalingvisticã ºi speologie pînã la istoria medicinei ºioncologie. Ca rector, în primul an de funcþionarea Universitãþii, Sextil Puºcariu înfiinþeazã Muzeullimbii române, într-o vilã cumpãratã de el înstrada E. Racoviþã, unde se gãseºte ºi în prezent.Cu o echipã de lingviºti foarte bine instruiþi,continuã aici Dicþionarul Academiei ºi începeAtlasul lingvistic român. Conform regulamentului,el nu rãmîne rector decît un an (va mai fi ales odatã, în 1940, dupã mutarea Universitãþii laSibiu), dedicîndu-se lucrãrilor filologice ºilexicografice de la Muzeu ºi muncii didactice dela catedrã. El practicã în paralel, ºi istoria, ºi

2211




Clujul interbelic

Universitatea Petru Poantã

Sorin Nicu BlagaDascãlul blãjean de oninioarãBlaj, Editura Buna Vestire, 2011

Între cãrþile lui Sorin Blaga, cunoscutul medic ºiprofesor universitar clujean, aceasta este unadeosebitã. Aº zice chiar cã este o carte

surprizã, pentru cã nu este un curs universitar deerudiþie cardiovascularã (Sorin Blaga fiind unspecialist recunoscut în acest domeniu) ºi nici onouã contribuþie la circumscrierea Blajului înspiritualitatea româneascã sau a aportului acestuioraº la dezvoltarea ºcolii medicale clujene. Este o„carte a amintirilor”, o evocare a copilãrieifericite. La lectura cãrþii mi-au venit în minteduioasele versuri ale lui Panait Cerna:„ Din vârstafericirii fãrã minte/ Icoane dragi mi-apar mereu înminte”.

Sorin Blaga a avut o copilãrie fericitã. Dealtminteri o întreagã literaturã ne-a obiºnuit cuideea cã aceastã vârstã este – aºa cum a zisCreangã –„singura veselã ºi nevinovatã”. S-anãscut într-un sat de pe valea Târnavei Mari,Micãsasa, dar profesiunea tatãlui, învãþãtor ºinotar public a mijlocit cunoaºterea ºi a altor satedin jur: Cheslerul, locul naºterii tatãlui, Fãget,Idici, Alma, Geacãº, ªoroºtin ºi Þapu. Dar în1956, familia s-a stabilit la Micãsasa în casabunicilor dinspre mamã, loc de care a rãmas legatsufleteºte ºi pe care-l viziteazã ori de câte ori,multele îndatoriri profesionale îi îngãduie.

Este cartea unui popas aniversar; la 60 de ani,Sorin Blaga „alunecã pe panta amintirilor,descoperind mãreþia ºi frumuseþea vieþii” prinrememorarea copilãriei la Micãsasa. Uimitoareeste, dupã o jumãtate de veac precizia evocãrii,cu detalii ºi informaþii care recompun un tablouviu ºi autentic al „vieþii la þarã” de la mijloculveacului XX. Pãrinþi, bunici ºi rude suntprezentaþi într-un arbore genealogic rãmuros, cuplãcerea transcrierii numelor ºi poreclelor, într-oaglomerare enumerativã pe care am întâlnit-o înmemoriile lui Cipariu. „Grochila” este partea desat în care ºi-a petrecut copilãria în Micãsasa, ºidupã prezentarea casei bunicilor ne plimbã de-alungul uliþelor din sat pentru a ne face cunoºtinþãcu multele rudenii, fini ºi cumetri, cu vecinii.Ceea ce conferã un caracter specific acesteievocãri este întâlnirea „amintirilor din copilãrie”-cu nãzdrãvãniile specifice vârstei pentru oricecopil, nu numai pentru Nicã a lui ªtefan a Petreidin Humuleºti - cu descrierea aproape etnograficãa gospodãriei þãrãneºti. Uneori aceste descrierisunt predominante ºi covârºesc întâmplãrile dinviaþa copilului, spectator uimit ºi încântat lacunoaºterea uneltelor din gospodãrie, a animalelordomestice, a pãsãrilor din curte, a holdelor,livezilor ºi viilor din hotarul satului. Este o primãetapã de cunoaºtere a vieþii ºi una decisivã.Interesant cã plecarea la ºcoalã nu constituie unmoment asupra cãruia sã stãruie în amintire -noteazã doar cã învãþãtorul i-a spus odatã mameicã bãiatul scrie bine, dar aproape nu ºtie citi, ºidupã cuvenita „corecþie” maternã, a devenit întoþi anii de ºcoalã care au urmat un elevpremiant. Dar este impresionat de ordinea dinbucãtãria bunicii, de felul în care se pregãteaumâncãrurile de sãrbãtori, murãturile de toamnã,iar capitolul dedicat Simfoniei anotimpurilor la

Micãsasa are virtuþile unui prozator descriptiv, cesurprinde cu încântare ºi emoþie culoarea ºisunetul din peisaj. Sorin Blaga este un pasionatde muzicã ºi armonia naturii îi apare ca oînãlþãtoare cântare de recunoºtinþã ºi mulþumirepentru Creator. „Totul era înconjurat pe pãmântde normalitate ºi bunã înþelegere, iar sus în cer decredinþa în Dumnezeu. Acestea erau coordonatelefilosofiei omului de la þarã, pe vremea copilãrieimele”. Elogiul muncii þãranului, vãzutã într-orelaþie a pãmântului cu cerul se aflã învecinãtatea pastelurilor luminoase ale luiAlecsandri: „Sfântã muncã de la þarã, izvor sacrude rodire/ Tu legi omul cu pãmântul în o dulceînfrãþire!.../ Bucuria sãrbãtorilor creºtine este oaltã coordonatã a evocãrilor nostalgice: slujbeledin sãptãmâna mare, prohodul cu înconjurareabisericii, predicile pãrintelui ªtefan Criºan, mareorator bisericesc, colindatul au rãmas vii înamintirea copilului.

S-ar putea crede cã este o viziune absolutidilicã a satului. Desigur preponderentã estepartea luminoasã a vieþii pentru cã la aceastãvârstã, copilul nu are încã percepþia dramelorexistenþei. ªi totuºi, unele pãrþi întunecate vin sãumbreascã icoana aducerilor-aminte. Vin dupã1960, echipe de lãmurire pentru þãranii din sat casã intre în C.A.P.-uri; bunicul este consideratchiabur ºi închis o lunã la Dumbrãveni, tatãleliberat din funcþie pânã când îºi lãmureºteneamurile din Chesler sã se înscrie în colectivã,miliþianul Huþiºor (nume predestinat) are oplãcere sadicã sã denunþe þãranii din Micãsasa casabotori ai regimului, micãsãsenii, ca ºi alþilocuitori ai satelor, fac tot mai greu faþã cotelorînrobitoare; doctorul Dragomir de la dispensarulmedical refuzã sã-l panseze când a fost muºcat deun câine turbat, motivând cã pierde trenul cu carefãcea naveta la Sibiu; secretarul primãriei dinMicãsasa, fãcea exces de zel pe perioada predãriicotelor („Bunicilor mei le-a luat slãnina de porc,atârnatã în cãmarã”); erau anii în care BisericaGreco-Catolicã era scoasã în afara legii, ºi copilul

critica literarã, însã instrumentarul sãu înînþelegerea ºi comentarea literaturii moderne esteinadecvat, cu toate cã, printre altele, are intuiþiavalorii ºi noutãþii liricii lui Lucian Blaga. Dealtminteri, în cadrul Facultãþii de Litere ºiFilosofie, profesorii clujeni, cei din primageneraþie în special, sînt mai degrabã remarcabilfilologi, lingviºti, istorici literari pozitiviºti sauspecialiºti în literaturile clasicismului antic ºipremodern. Un fel de model al acestei orientãrieste, pînã pe la începutul anilor ’30, Gheorghe Bogdan-Duicã, primul decan alFacultãþii. Nãscut în 1866 la Braºov, urmeazãcursuri de filologie la universitãþi din Budapesta,Jena ºi Viena, dar îºi ia licenþa la Universitateadin Bucureºti, în 1897. Era cãsãtorit cu oalsacianã, fusese profesor în Braºov ºi director laGazeta Bucovinei din Cernãuþi. Dupã absolvireafacultãþii este profesor, peste un deceniu, laLiceul „Mihai Viteazul” din Bucureºti. În timpulrãzboiului, e arestat ºi deportat. Devenise unpublicist activ, autor al unor volume de istorieculturalã, afirmîndu-se ca adept al curentuluimaiorescian privind mediocritatea literaturii dinArdeal. Din 1919, este profesor la catedra deistoria literaturii române moderne, unde varãmîne pînã la moartea sa, în 1934. Devine unpersonaj influent al mediilor culturale ºi politice:rector, delegat în Senatul României din parteaUniversitãþii, deputat liberal. Locuieºte într-o vilãcochetã, pe lîngã Piaþa Mihai Viteazul, în caresoþia sa are o grãdiniþã, frecventatã în copilãriede I. Negoiþescu ºi Nicolae Balotã.Contemporanii îl admirã pentru erudiþia safenomenalã, dar ºi pentru vocaþia pedagogicã.Scrie mult: studii monografice despre clasici(Budai-Deleanu, Titu Maiorescu, V. Alecsandri,Simion Bãrnuþiu, Gheorghe Lazãr, Petru Maior,Ioan Barac, Eftimie Murgu), o serie de articoledespre M. Eminescu, precum ºi Istoria literaturiiromâne. Întîii poeþi munteni (1923), excelîndîndeosebi în descrierea minuþioasã, nu lipsitã deculoare, a contextelor în care au evoluat autoriicomentaþi. Se ocupã frecvent ºi de literaturacontemporanã, însã ca un moralist cu un gustclasicizant. Competenþa sa în materie e ºarjatãironic de G. Topîrceanu: „Lãuda-te-ar Bogdan-Duicã”. Adevãrul e cã „arhivistica sa literarã”(Pompiliu Constantinescu) constituie ocontribuþie esenþialã, cu informaþii de la surseleoriginare, în cazul multor subiecte de istorieliterarã. În posteritate, imaginea lui s-a voalat,mai ales cã a comis eroarea de a-l contesta,cumva pasional ºi cu o orbire suspectã, peLucian Blaga cãruia, pe deasupra, i-a obstaculataccesul la catedra de esteticã a Facultãþii deLitere ºi Filosofie. Metoda sa pozitivistã ºipasiunea arhivisticã n-au rãmas fãrã urmãri înfilologia clujeanã.

(continuare în numãrul urmãtor)

2222




accent

O „„carte a amintirilor””Ion Buzaºi

Ilie Rad, Un ardelean la Bucureºti,Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2011

Universitarul Ilie Rad a publicat o nouãcarte în stilul propriu de-acum cunoscutcititorilor sãi, fie ei jurnaliºti, filologi,

istorici ori simpli curioºi sã afle ceva inedit saumai puþin cunoscut de cãtre marele public.

Titlul mi-a amintit de doi termeni multdiscutaþi altãdatã: provincia ºi provincialismul,reflectaþi în ºi prin literaturã. Se ºtie, Provinciaeste o realitate geograficã ºi administrativã, iar“Provincialismul” este o “atitudine”. Adicã, pentrua feri de provincialism pagina scrisã, ea trebuie sãreflecte “localismul creator” (de care vorbeacândva Al. Dima), menit sã înlãture “complexulde inferioritate” al intelectualului trãitor în afaracapitalei.

Afirmãm din capul locului cã Ilie Rad nu acunoscut nici în tinereþe, nici la maturitatecomplexul amintit, deºi a conversat ori acorespondat din studenþie cu o seamã depersonalitãþi de prim rang din cultura românã,majoritatea trãind în Bucureºti.

Aºa cum recunoaºte în Prefaþã, cãlãtoreºte desîn capitalã, pentru conferinþe, comisii dedoctorat, întâlniri ºi interviuri, documentãri laarhivele ºi bibliotecile de acolo etc. Cu diverseprilejuri, obþine mãrturii preþioase directe sauintermediare de la mari scriitori: Tudor Arghezi,Radu Gyr, Mircea Vulcãnescu, ªtefan Baciu. Apoi,stã de vorbã tête-à-tête cu personalitãþibucureºtene precum: Edgar Papu, Tatiana Slama-Cazacu, Al. Rosetti, Adrian Pãunescu, ConstantinAntip, Ion Zamfirescu, Ion Jalea, Ioan Grigorescu,Theodor Hristea, George Pruteanu, ConstantinCiopraga, ªtefan J. Fay.

ªi în aceastã carte, Ilie Rad este acelaºimaestru al interviului ºi al corespondenþei bogateîn toate sensurile. Îndrãgeºte deopotrivãdocumentul de arhivã ºi genul epistolar carelumineazã o epocã, coloreazã înfãþiºareainterlocutorului, cãruia îi întocmeºte un portretde neuitat. E tolerant cu intelectualii aflaþi la ovârstã venerabilã ºi aspru cu cei care au cãlcatstrâmb într-o privinþã sau alta. Literatul ºtie sãfixeze printr-un cuvânt ori printr-o sintagmãstatura celui din faþa sa. Astfel, Al. Rosetti e un“boier al spiritului”, Mihai Beniuc – “un comunistpânã la moarte”, la George Pruteanu remarcã“inteligenþa cãrturarului”, din scrisul lui SilviuBrucan reþine o paginã “strãlucitã” pentrulimbajul de lemn în referinþa de recomandare,compusã pentru intrarea în partid a lui GeoBogza etc.

Pe de altã parte, corelaþiile intelectualului cuevenimentele zilei, cu lecturile sale, cu stareasufleteascã a cãlãtorului aflat în hotelurilebucureºtene îl predispun la meditaþie, încâtpagina scrisã capãtã certe valenþe artistice. Depildã, observã cã nopþile de la hotel au alt ritmdecât cel de acasã. Când aude la radio cã existã“Ziua Internaþionalã a Somnului”, îºi aminteºtespontan de poezia lui Blaga – “Somn”. Pentru IlieRad, somnul obiºnuit este o repetiþie pentru“somnul veºnic”, singura certitudine a omului.Nu cred cã e singura. ªtiind cã are o “cãsnicie”exemplarã, oare asta nu e o certitudine a vieþiisale?

Moartea mamei îi provoacã sentimentedevastatoare, parcã “universul se prãbuºeºte”

peste el. Absenþa ei este înlocuitã, treptat, de o“prezenþã puternicã”, prin sentimentul cã mama e“vie”, doar cã “s-a mutat din casa de pe uliþasatului în cimitir!” Meditaþia cu tentã metafizicãîi aminteºte versurile din cunoscuta Elegie, peaceeaºi temã, a lui Marin Sorescu.

Alte pasaje de acest gen ne conving cã IlieRad þine în mânã nu numai un condei dejurnalist ºi filolog, ci ºi de scriitor adevãrat.

De la “tragismul” vieþii, profesorul are tãriadetaºãrii ºi plonjarea în sfera autoironiei de înaltãþinutã. Reproduce, spre amuzamentul cititorilor,epigrama unui confrate basarabean, care aobservat o “coincidenþã” între felul cum ocelebritate italianã recomandã tinerilor Cum seface o tezã de licenþã... ºi modul cum profesorulclujean le aratã studenþilor Cum se scrie un textºtiinþific…: Umberto Eco, profund, cu excelenþã, /Ne-nvaþã cum se scrie teza de licenþã. / Ilie Rad,mai cu metodã, mai prolific, / Ne spune cum seface textul ºtiinþific. / Contrariat sunt, totuºi, ºipe gânduri cad, / Când lumea îi confundã: IlieEco ºi Umberto Rad!

Sigur, valoarea cãrþii de faþã stã îndocumentele ºi confesiunile multor celebritãþi, pecare jurnalistul-filolog le descoperã, le ordoneazãºi le comenteazã cu rãbdarea unui benedictin.Pasiunea ºi priceperea lui ne amintesc dePerpessicius ºi de Augustin Z. N. Pop – doidocumentariºti ºi istorici literari de certã vocaþie.

Însã, jurnalistul Ilie Rad nu se rezumã lapunerea în paginã a documentului de arhivã, ci îlpune într-o “ramã” modernã, în corelaþie cuevenimente, mentalitãþi ºi vremi deopotrivã dinmomentul genezei lui ºi din plinãcontemporaneitate, arãtând cum trebuie privit ºijudecat de cãtre generaþiile de astãzi. Apoi, pentruca cititorul sã nu oboseascã ori sã picoteascã încontact cu sumedenia de fapte de arhivã, scrisori,interviuri º.a., el intercaleazã, cu mãsurã ºiinspiraþie, elementul anecdotic, pitoresc ºi cu finenuanþe de umor. În acest mod, fila cãrþii, destulde îndesatã, este întoarsã repede de cititorulcurios sã afle amãnuntul, gluma ori judecata care-i produce satisfacþie pe plan mintal ºi clipele devoioºie ºi de respiraþie atât de necesare de la opaginã la alta.

2233




Vistian Goia

O cãlãtorie în capitalãvede, seara plimbându-se pe canonicul IoanMoldovan, însoþit de pãrintele Boar:„Câtevacrâmpeie din viaþa, lupta ºi suferinþelecanonicului Moldovan au fost prezentate deautor în cartea Spiritul Blajului, Editura BunaVestire, Blaj, 2009: „Atât canonicul Moldovan câtºi pãrintele Boar au continuat, în clandestinitate,în casa pãrinteascã a primului, sã oficieze Sf.Liturghie în ritul greco-catolic. Participa,bineînþeles, o comunitate „selectatã” dinMicãsasa sau din satele din jur. Totul se derulaîntr-o discreþie „absolutã”. Chiar în anii aceiaîntunecaþi resursele de umor þãrãnesc semanifestã într-un fel pitoresc, memorabil: Buniculera abonat la România liberã, iar poºtaºul când i-o aducea spunea: „V-am adus Româniaeliberatã/ Tot de ruºi înconjuratã”. Un þãran vinede la nuntã, dimineaþa, cântând în gura mareromanþe ºi la insistenþele nevestei de a contenipentru cã râd oamenii de el, se opreºte ºi spunetacticos: „Marie, te rog sã nu îmi mai faciobservaþie pentru cã sunt obligat sã strig ajutor!”La aceste secvenþe umoristice se adaugã, sporindautenticitatea evocãrii cuvinte care sunt astãzi dince în ce mai rar folosite chiar în satele de peTârnave, pe care autorul le însoþeºte de oparantezã explicativã „cum i se spune laMicãsasa”. Aºa aflãm cã „hudiþa” e o stradãmicã, lictarul - magiun, mãserniþa - mãcelãrie,jitarul - paznicul de câmp, frãgarul - dud,jghiciulatul pe tecãrãu - meliþatul cânepii º.a.

Revenirea peste ani, iatã o jumãtate de secol,îi aduce pe lângã bucuria amintirilor ºi mâhnireacã dintre cei alãturi de care ºi-a petrecut copilãria„sunt tot mai puþini în viaþã ºi tot mai mulþi încimitirul comunei”. Dacã oamenii ...„sunt din ceîn ce mai puþini”, toate celelalte sunt pe loc,Grochila copilãriei sale e neschimbatã, ºi autorular putea exclama, la una din aceste revederi alesatului, uimirile din versurile lui Blaga: „ Lângãsat iatã-mã iarãºi,/prins cu umbrele tovarãº./Regãsescu-mã pe drumul/ începutului,strãbunul./ Câte-s altfel - omul, leatul!/Neschimbat e numai satul,/ dup-atâþi Prieri ºitoamne/ neschimbat ca Tine, Doamne”./

Satul – evocat cu recunoºtinþa unei copilãrii încare s-au pus tiparele unei deveniri umaneexemplare, oamenii - aºa cum ne ºi spune, -evocaþi „cu toatã sinceritatea ºi respectul cuvenit”- s-au transformat acum în „universul copilãriei”,care este o luminã sufleteascã ºi un tonus vitalpentru tot restul vieþii.

Carol Pleºa Christ (1941)

Multiculturalismul european este unuldintre conceptele intens utilizate recentîn discursurile politice ºi de analizele din

domeniile ºtiinþelor sociale. „Unitatea îndiversitate” pare a deveni motto-ul cãlãuzitor alcelor mai mulþi oficiali europeni care discutãdespre actuala situaþie din Uniunea Europeanã(UE). Ultimii doi ani au ilustrat complexitateaobstacolelor pe care o astfel de idee le întâmpinãîn procesul de implementare. Evenimentele careau avut loc la nivel european sau naþional înmultiple þãri ilustreazã o situaþie puþin diferitã deaceste discursuri optimiste oficiale.Multiculturalismul continuã sã rãmânã un scopnobil, un deziderat important în dezvoltareaconstrucþiei europene, dar momentan nu este maimult de atât.

Alegerile pentru Parlamentul European dinvara anului 2009 au fost elocvente pentrusprijinul de care se bucurã aceastã idee. Înaproape jumãtate dintre statele membre ale UEpartidele extremiste – ce se opun ideologic ºidiscursiv ideilor multiculturale – au beneficiat desusþinere popularã. În unele dintre state, Româniase numãrã printre acestea, aceste partide au avutacces la mandate legislative europene în pofidafaptului cã eºuaserã sã aibã susþinere popularãpentru precedentele alegeri naþionale. Acelrezultat electoral nu a fost însã surprinzãtor.Venea pe fondul unor dezbateri prelungitereferitoare la emigranþi, drepturile acestora ºistatutul lor de cetãþeni europeni care pot circulaliber. Incidente din Italia, Franþa, Belgia, Olanda,Germania sau Marea Britanie au alimentatsentimentele de nesiguranþã ale cetãþenilor.Discursurile naþionaliste au înlocuit politicile.

Revoluþiile africane ºi schimbarea regimurilorautoritare au generat valuri de emigranþi care auajuns pânã în Scandinavia. Conceptul demulticulturalism susþinut de elitele politice era

unul exclusiv. Deºi nu se menþiona explicit, sepromova o comunitate formatã din cetãþenieuropeni (acest aspect explicã parþial opoziþia faþãde aderarea Turciei). Afluxul cetãþenilor non-europeni i-a gãsit nepregãtiþi pe adepþii modeluluimulticulturalist mai ales în dezbaterile directe cunaþionaliºtii. Unul dintre rezultatele imediate aleacestei confruntãri a fost anunþul Danemarcei deintroducere a controalelor la graniþele sale cu altestate ale UE. Aceastã politicã a apãrut în pofidafaptului cã spaþiul Schengen este fundamentat peideea absenþei graniþelor interne. Acesta era unprim compromis major la nivelul politicilordeterminat de presiunile extremiºtilor (dinDanemarca). Aceastã situaþie a fost în principalposibilã datoritã succesului repurtat de extremiºtiidanezi în alegerile naþionale. Comportamentul laurne din 2009 avea practic continuitate în 2010 încazul þãrii care se mai confruntase ºi în trecut cusituaþii delicate (scandalul caricaturilor religioasedin urmã cu câþiva ani).

Anul 2011 a oferit noi dovezi ale obstacolelorexistente în faþa multiculturalismului.Evenimentele din Norvegia ºi Germania aureprezentat noi mostre de atitudine extremistã. Pelângã pierderea vieþilor umane (ce nu poate ficuantificatã sau evaluatã), crimele lui AndersBehring Breivik au avut ºi o consecinþã negativãrelativ uºor de observat: popularitatea sa. Inepþiilesale au devenit accesibile unui public larg prinmediatizarea sa. „Mesajul” pe care Breivik îl doreatransmis a ajuns astfel la urechile celor mai mulþidintre cei pe care îi viza... mult mai repede decâtar fi fost posibil în circumstanþe obiºnuite.Precedentul exista, de câteva decenii, Breivik l-aadaptat la perioada contemporanã ºi a profitat lamaximum de tehnologizarea globalã pentru a seface cunoscut. Pentru cei ca el preþul estenesemnificativ. În acelaºi timp, grupurile de neo-naziºti din Germania fac dificil orice discurs pro-multiculturalism al cancelarului german.

Descoperiri recente indicã unele crime care aufost un mister pentru autoritãþi, victimele fiind cupreponderenþã emigranþi. Deºi partideleextremiste sunt interzise prin lege în Germania,libertatea de asociere permite formarea de facþiunicu orientãri ideologice extremiste. Acesta estemotivul pentru care existã multiple astfel degrupuri pe teritoriul Germaniei. Monitorizarea loreste singura mãsurã pe care o pot lua autoritãþile,iar aceastã procedurã a fost demaratã în luminaevenimentelor recente.

Acestea sunt doar câteva puncte de referinþãrecente din câteva þãri europene în ultimii doi ani.Dacã extindem perioada de referinþã, numãrulacestora creºte exponenþial. În afara acestoraspecte majore au existat declaraþii ale unorpoliticieni proeminenþi (Nicolas Sarkozy sauSilvio Berlusconi) care contravin discursuluimulticultural. Atitudinile lor politice au generatunele acþiuni pe plan domestic. Fãrã susþinerepopularã, niciunul dintre cei doi lideri nu ar fiiniþiat astfel de acþiuni. Existã multiple problemegenerate ºi de anumite segmente de emigranþi,fapt ce îngreuneazã ºi mai tare misiunea deacomodare culturalã. Criza economicã, situaþiadelicatã a unor þãri ºi planurile de ajutor reciprocridicã noi obstacole. Cetãþenii statelor care oferãajutor au sentimente mixte referitoare lacheltuirea propriilor bani pentru cauzele altora.Cei din statele ajutate – exemplul la care mãrefeream în numãrul trecut era cel al Greciei – nupercep mereu pozitiv acest ajutor ºi recurg lagesturi ce denotã stereotipuri ºi prejudecãþi. Deºiaceste tensiuni existau ºi înainte, dinamica s-amodificat gradual. Dacã înainte tensiunile erauevidente doar în momentul în care apãreau uneleevenimente majore – de obicei agresiuni sau crime– actualmente par sã fie declanºate de aspecte maipuþin importante sau chiar sã fie vizibile fãrã ocauzã particularã (doar cele generale). Apropiereadintre multiculturalismul la nivel ideatic ºi cel real(din viaþa cotidianã) depinde în totalitate deaceastã dinamicã.

2244




dezbateri & idei

Multiculturalismul realitãþiiSergiu Gherghina

deschiderea câtorva expoziþii peste hotare(Germania, îndeosebi, Israel, Olanda), rãscolindvechile amintiri, rãnile închise, dar contribuind laexprimarea unui statut profesional sobru, conso-nant primelor sale experienþe artistice, întreþinân-du-i un climat securizant din punct de vederesocial.

Dupã anii 1970, prin schimbarea generaþiilorde artiºti, prin relativa „marginalizare” a vârstni-cilor de cãtre noii conducãtori ai breslei, dar maiales prin grija sa de a nu face nici o concesiepoliticã ºi propagandisticã în domeniul artei, s-aînchis, alãturi de alþii - precum Aurel Ciupe, PetruFeier, Petru Abrudan - într-o lume preferatã, print-re aceia care au optat sã rãmânã artiºti „intimiºti”,preocupaþi de relaþia lor constantã cu un publicfidel, fãrã a face concesii climatului politic. Deºi arãmas prieten cu Ion Vlasiu, devenit un personajimportant prin funcþiile de conducere ocupate în

cadrul breslei, nu a apelat la nici o servitute pen-tru a obþine comenzi sociale importante, prefer-ând lumea subiectivã a atelierului sãu ºi contactulprivat cu publicul.

În anii ‘60 - ‘70, are realizãri notabile mai alesîn sculpturã, prin executarea unor busturi,comandate sau nu: teme curente ale epociiinterbelice (nudul, compoziþiile cu figuri clasice,mitologiile populare sau creºtine, etc.), tehniciletradiþionale ale modelajului, ºlefuirea formei,sinteza formalã, dar ºi cioplitura directã carepuneau la încercare tocmai competenþa saprofesionalã. S-a situat foarte aproape desensibilitatea ºi concepþiile altui sculptor eminental Ardealului, Borgo Prund, dispãrut odatã cuîncheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial(emigrat în vest odatã cu trupele germane care seretrãgeau din România), privind de departe, ca laun zeu, la sculptorul francez Bourdelle, sau la„arhanghelul” român Corneliu Medrea. Pictura acurtat-o ca pe un adevãrat violon d’Ingres, ca peo plãcere freneticã ºi o bucurie a vieþii, camanierã sincerã ºi dezinvoltã de a exprimabucuriile senzoriale ale temperamentului, plãcerilevieþii, coloratura sa etnicã.

Exegeþii sãi reputaþi, Negoiþã Lãptoiu ºiAlexandra Rus, ºi-au disputat cu elocinþã

profesionalã, mai ales cu prilejul expoziþieiretrospective organizate la Muzeul de Artã dinCluj, în anul 1999, cele douã chipuri ale unuiIanus hâtru, punând mereu în faþã altã oglindã aînsuºirilor sale. Paradoxal vorbind, vreme de 75de ani artistul nu s-a miºcat din perimetrul arteisale, punând alternativ în luminã una sau altadintre calitãþile sale. A rãmas acelaºi competitorredundant cu sine însuºi, sfidând competitivitateavijelioasã ºi insolentã a altora, strecurându-semereu ca un saltimbanc în spatele adversarilor pecare i-a învins ºi, spre disperarea multora, acumapare mai clar, mai eficient, statornicia unuicaracter a cãrui bãrbãþie s-a probat mereu în luptãcu regimurile politice ºi cu vicistitudinile vremilorpe care le-a traversat, atent doar la pulsul sãu ºi lafrumuseþile trecãtoare ale naturii înconjurãtoare.

Captiv în universultimpului - Carol Pleºa(urmare din pagina 36)

2255




În primele ore, “Occupy Conti” (ocupareaclãdirii fostului Hotel Continental din Cluj decãtre activiºtii din Campania „Salvaþi Roºia

Montanã!”)1 a fost privitã cu sentimente diferite(în funcþie de preconcepþii ºi ante-poziþionãri), dela simpatie la iritare, cu variante intermediare deindulgenþã ºi/sau neîncredere („niºte copiiteribiliºti care nu ºtiu ce fac” ori „bine mãi, v-aþigãsit ºi voi sã faceþi revoluþie”). Ca orice lucru carenu e înþeles „din prima” (ºi pe care nici nu încercisã-l înþelegi) s-a încercat etichetarea ºiideologizarea acþiunii – „ecologiºti”, „stângiºti”,„anarhiºti”, „oamenii lui cutare” sau „oamenii luicutare”. S-a marºat ºi pe coincidenþa datei de 7noiembrie cu cea a Revoluþiei Bolºevice (trecânddirect la efectele acelei revoluþii ºi ignorândcauzele care au generat-o – în acest sens, Învierealui Lev Tolstoi, tradusã ºi publicatã anul trecut laPolirom, e, poate, cel mai teribil ºi plastic tabloual corupþiei ºi birocraþiei din fostul Imperiu Þarist,care nu aveau cum sã nu ducã, într-un final, larevoltã).

Reacþia autoritãþilor (Poliþie, Jandarmerie,Primãrie), incompetenþa ºi debusolarea lor auarãtat, însã, cã cei care au ocupat Conti (profitândde situaþia legalã controversatã a acestuia) ºi ceicare i-au susþinut, ºtiau foarte bine ce fac. Cã,dincolo de ideologizãri ºi etichetãri, sunt niºteoameni care îºi cunosc foarte bine drepturile. ªicare sunt deciºi sã acþioneze pentru a ºi le apãra.Spre deosebire de aceleaºi autoritãþi, care ºi-audemonstrat din start reaua-credinþã. În acest sens,sunt ilustrative câteva reacþii. În jurul orei 12.00,comisarul-ºef Marcel Bonþidean, comandantulPoliþiei municipale, declara pentru un cotidianonline local: „Cãutãm soluþii pentru a interveni înstoparea acestei manifestaþii neautorizate. Este oproprietate privatã. Cãutãm soluþii ºi vom gãsi”.Aºadar, autoritatea (Poliþia) „cãuta soluþii” pentrua rezolva problema. Doar cã nu existã„manifestaþii neautorizate în spaþiu privat”(manifestaþiile au loc în spaþiul public, nu peproprietãþi private). Poliþia ar fi putut interveni celmult în virtutea tulburãrii de posesie (pretextulsau „soluþia” invocatã ulterior de Poliþie) ori cel altulburãrii liniºtii publice. „Manifestaþiileneautorizate” þin de competenþa Jandarmeriei.Ridicându-i pe protestatari prin invocarea„tulburãrii de posesie” (în urma unei aºa-ziseplângeri penale formulate de administratorul legalal societãþii care deþine clãdirea), Poliþia a sãvârºitun nou abuz, substituindu-se justiþiei (singura înmãsurã sã decidã cine e proprietarul imobilului,implicit cine are dreptul sã formuleze o eventualãplângere penalã). Pentru a pune „cireaºa pe tort”,Biroul de Presã al Poliþiei a emis un comunicat dincare unii jurnaliºti, mai puþin familiarizaþi cunormele ºi procedurile legale, au tras concluzia cãprotestatarilor ar urma sã li se întocmeascã dosarepenale. Pe reprezentanþii Poliþiei nu-i interesa însãacoperirea afirmaþiilor pe care le fac, citransmiterea a douã mesaje: unul de inducere aideii de menþinere a controlului asupra situaþiei, aldoilea de intimidare la adresa altor eventualiprotestatari.

Aceleaºi mesaje (de control al situaþiei ºi deintimidare) a încercat sã transmitã ºi Primãria, carea anunþat, prin purtãtorul de cuvânt, cã

protestatarii au fost amendaþi contravenþional cucâte 2.500 de lei (amenda maximã) pentru afiºajilegal. Jurnaliºtii care au publicat aceastãinformaþie nu s-au obosit însã sã-i întrebe pereprezentanþii Primãriei cum au ajuns la concluziacã cei care au protestat au ºi afiºat banereleincriminate (ideea cã cei care au protestat suntaceeaºi cu cei care au afiºat banerele este doar oprezumþie, o prezumþie care, conform principiuluinevinovãþiei, trebuie doveditã de cei care auîntocmit procesele-verbale de contravenþie). Maimult, clãdirea în paraginã a fostului HotelContinental este un imens spaþiu de afiºaj, folositîn acest scop de mai bine de doi ani.Reprezentanþii Primãriei nu au putut spune care etaxa plãtitã pentru celelalte afiºe de pe Conti oridacã a mai dat vreo altã amendã pentru afiºajilegal pe Conti.

Incompetenþa ºi reaua-credinþã cu care auacþionat autoritãþile au fost dublate de fondulproblemei – intervenþia lor în oprirea protestului s-a fãcut în interesul unei firme private (RMGC).Astfel, protestatarii ºi susþinãtorii lor au capitalizat(scuzaþi termenul corporatist) simpatia publicã.Chiar dacã televiziunile ºi cea mai mare parte apresei mainstream au pãstrat tãcerea asupraacþiunii (deºi reporteri, cameramani ºi fotografi aufost prezenþi în bloc la evenimente), Facebook ºireþeaua paralelã de comunicare pe care ºi-aconstruit-o în ultimii anii Campania „Salvaþi RoºiaMontanã!” au funcþionat la maxim. În seara zileide luni, aproape 200 de tineri s-au adunat din noupe trotuarul din faþã de la Conti. Timp de aproapedouã ore, „înarmaþi” cu baloane, s-au plimbat depe o parte pe alta a strãzii, spre disperarareapoliþiºtilor ºi jandarmilor mobilizaþi de urgenþã.Marþi seara, la Cluj ºi Bucureºti, þinta a fostreprezentatã de sediile televiziunii publice, în faþacãrora, cu leucoplast pe gurã, s-a protestatîmpotriva presiunilor fãcute de conducerea acesteiinstituþii pentru a bloca mesajele societãþii civilelegate de cazul Roºia Montanã. O intervenþieabuzivã în forþã a Jandarmeriei (la Bucureºti) aridicat nivelul revoltei ºi a alimentat noi acþiuni.

Miercuri, câteva sute de oameni au ieºit dinnou în piaþã, la Cluj ºi Bucureºti, pentru a juca„Þarã, þarã, vrem ostaºi pentru Roºia Montanã”. ªi sã se distreze pe seama aceloraºi poliþiºti careinvocau necesitatea autorizãrii pentru a avea voiesã te joci într-o piaþã publicã (!). Seara de joi a fostdedicatã unui training de popularizare a „Kit-uluide nesupunere civicã”. „Nesupunerea civicã esterefuzul activ de a te supune anumitor legi, norme,ºi hotãrâri date de un guvern ce prejudiciazã ocauza dreaptã, drepturi ºi libertãþi fundamentaleale cetãþenilor. Nesupunerea civicã este frecventdefinitã ca fiind rezistenþã nonviolentã. (...) Pescurt, nesupunerea civicã este un act democraticce reprezintã, mai ales, acea acþiune înfãptuitã cuintenþie, publicã ºi fãrã violenþã, dar nelegalã, careare ca scop schimbarea politicii autoritãþilorpublice, în baza unei viziuni a moralitãþii ºi adreptãþii consideratã ca fiind in interesul public.”Acestea sunt premisele „Kit-ului de nesupunerecivicã”2. Vineri, alte câteva sute de oameni s-ausinucis simbolic, cu cianurã, iar sâmbãtã s-auîmpãrþit îmbrãþiºãri pentru Roºia Montanã.

În fine, tot vineri ºi sâmbãtã (11-12 noiembrie),s-a desfãºurat la Cluj-Napoca cea mai mareconferinþã ºtiinþificã internaþionalã (din punctul devedere al numãrului persoanelor invitate, alinstituþiilor implicate ºi a diversitãþii tematicii –economie, arheologie, arhitecturã, ºtiinþelemediului, comunicare, politologie, drept etc.) carevizeazã Roºia Montanã. Desfãºuratã sub egidaAcademiei Române, a Universitãþii Babeº-Bolyai ºia ICOMOS România, conferinþa a reunitcercetãtori ºi de la alte instituþii academiceimportante din România (Universitatea Bucureºti,ASE, Universitatea de Arhitecturã ºi Urbanism„Ion Mincu”), Ungaria, Italia, Germania ºi MareaBritanie. Rezoluþia conferinþei3 este extrem deexplicitã: din toate punctele de vedere (economic,patrimoniu cultural, mediu, social etc.) proiectulRMGC este unul dezastruos ºi trebuie oprit.

Am citit o parte a reacþiilor legate de “OccupyConti” ºi ceea ce a urmat (în special comentariileºi trimiterile din articolele de opinie). Obsesivrevine o temã: „de ce opozanþii Roºiei Montanenu se ocupã ºi de alte probleme mai mult sau maipuþin asemãnãtoare cu acest caz?” cu varianta„existã probleme mai mari în societatearomâneascã decât Roºia Montanã”. Tema nu estenouã, dar în ultimul timp am întâlnit-o mult maides ca pânã acum. Fie cã e vorba decomentarii/opinii de rea-credinþã (care încearcã sãminimalizeze problema), fie de bunã-credinþã (careaºteaptã mai mult din partea celor care s-auimplicat în Campania „Salvaþi Roºia Montanã!”).Indiferent însã de perspectiva din care este privitã,aceastã întrebare reprezintã o confirmare: cazulRoºia Montanã a devenit un reper pentrusocietatea civilã autohtonã. M-am „hazardat” sãanticipez acest efect încã din 2007 (pe cândvizibilitatea ºi notorietatea cazului era mult, multmai micã). Acum, îmi permit sã fac o nouãpreviziune: cazul Roºia Montanã va fi mai multdecât un reper pentru societatea civilã autohtonã –va fi ºansa ei de a se salva.

Note:1 – în 7 noiembrie, un grup de ºase activiºti din

Campania „Salvaþi Roºia Montanã!” s-au baricadat înclãdirea pãrãsitã a fostului Hotel Continental, afiºândbanere ºi solicitând stoparea proiectului RMGC de laRoºia Montanã; cei ºase au fost ridicaþi cu forþa dePoliþie;

2 – http://www.criticatac.ro/11573/kit-de-nesupunere-civica-%E2%80%93-editia-de-buzunar/

3 – http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/proiectul-de-la-rosia-montana-trebuie-oprit-rezolutie-comuna-ubb-academia-romana-icomos-romania-si-imbratisari-pentru-rosia-montana-foto-69982.html

civic media

Roºia Montanã Salvarea societãþii civile. “Occupy Conti”

Mihai Goþiu

2266




(Urmare din numãrul trecut)

ROMÂNIA ARE NEVOIE DE TOÞI ROMÂNII

Nimeni sã nu plece. România liberã de mâineare nevoie de toþi românii.Partidul Comunist nu e o sectã. El nu

goneºte pe nimeni din viaþa naþionalã. El nutãgãduieºte nimãnui dreptul de a lua parte la nouaaºezare a þãrii. El vrea o Românie creatoare, fãcutãprin munca, prin inteligenþa ºi prin libera strãduinþãa tuturor. Nici o energie productivã nu va fialungatã. Nici o bunãvoinþã nu va fi nesocotitã.

Partidul Comunist cere tuturor cetãþenilor sãrãmânã la casele lor ºi sã-ºi apere avutul împotrivajafului nemþesc ºi împotriva pustiiriiguvernamentale. Rãzboiul a fost o atât de grozavãrisipã de forþe ºi bogãþii româneºti, spulberate încele patru vânturi, încât avem datoria sã pãstrãm cugrijã tot ce ne mai rãmâne, pentru a putea începemâine reclãdirea þãrii.

România liberã are nevoie de întregul ei popor.Cine nu are mâinile pãtate de sânge, cine nu a

împins la rãzboi ºi la pradã, cine n-a jefuit, cine n-aucis – trebuie sã lupte pentru libertate, sã aºtepte cunãdejde ceasul libertãþii.

Sã fugã criminalii – dacã mai au timp ºi dacãmai au unde. Pedeapsa îi va gãsi oricum ºi oriunde,pânã în cea mai îndepãrtatã vizuinã.

«ELITA» CARE FUGE

Guvernul Antonescu îºi cautã complici. Cuprinsde spaimã, el pândeºte peste hotare un loc liniºtit,în care sã poatã fugi în ultima clipã. Undeva, înElveþia, pe malul unui lac albastru, guvernul ºioamenii lui sperã sã gãseascã un refugiuconfortabil, dupã ce vor fi dat foc întregii þãri ºidupã ce vor fi pãrãsit ºi „poziþia arici” din Ardeal.În aceastã fugã, guvernul vrea sã atragã ºi, lanevoie, sã împingã o întreagã serie de oameni, caresã serveascã drept paravan în faþa istoriei. Profesoriuniversitari ºi academicieni sunt momiþi cu unpaºaport diplomatic ºi cu valutã de la BancaNaþionalã. Asta numeºte Mihai Antonescu „salvareaelitelor”!

Neamul românesc poate sã piarã. Dar „elita”trebuie salvatã. „Elita” trebuie sã fugã. „Elita” fuge.Dar cine formeazã aceastã „elitã”?

S-au cerut, în Elveþia, vize de intrare pentru treimii de persoane. Cam la atâta socoteºte Antonescucã se ridicã numãrul „elitei”. Guvernul elveþian arefuzat aceastã cerere de turism în bloc. Antonescutrateazã mai departe. Se târguieºte. E gata sã reducãnumãrul „elitei” de la trei mii la douã sute. Emisarispeciali umblã la Geneva dupã case de închiriat.

Liste confidenþiale s-au pus în circulaþie înAcademie ºi Universitate, în cãutare de voiajoridornici sã fugã. În aprilie, în plin consiliu alFacultãþii de Litere, profesorul Caracostea, vechiagent german, a expus un întreg plan detransportare a universitarilor ºi academicienilor, cufamiliile respective, în hotelurile ºi restauranteleelveþiene. La 6 iunie 1944, Mihai Antonescu aconvocat cincizeci de universitari ºi academicieni, înfrunte cu rectorul Hulubei ºi toþi decanii ºiprofesorii hitleriºti. Le-a vorbit patru ore, dupã careprofesorul Giurãscu a declarat discursul „istoric”.Apoi, au încredinþat profesorului Vântu sarcina de a

organiza salvarea „elitelor”. Ion Nistor, Ciocâlteu,Tomescu, Onicescu, Plãcinþeanu, de la Iaºi, ºi alþinotorii legionari ºi agenþi hitleriºti au acceptat sãplece, dacã nu în Elveþia, cel puþin în primitoareaSpanie a lui Franco.

Mihai Antonescu trage nãdejde sã se poatãcamufla ºi el în ultimul moment, sub un paºaportde profesor universitar ºi sã ajungã pe teren neutru,la Ankara, la Geneva, la Madrid sau la Lisabona,pentru ca, odatã cu pielea lui, sã salveze astfel„cultura românã” ermetic închisã într-ungeamantan.

Cãrturarii români, adevãraþii cãrturari, savanþi ºiintelectuali români – nu pot decât sã respingã cudezgust insulta ce li se face. Universitatea românãcunoaºte multe minunate figuri de profesori, careau înþeles de mult cã libertatea ºi cultura suntnedespãrþite. Ei ºtiu cã a lupta pentru libertateînsemneazã a lupta pentru culturã. Ei ºtiu cãintelectualitatea româneascã este produsul acestuipopor de muncitori ºi plugari, care, cu truda lor, cusacrificiul lor, totdeauna necunoscut ºi de multe oribatjocorit, au ridicat ºi plãtit biblioteci, laboratorii ºiuniversitãþi, fãcând cu putinþã înfiriparea unuiînceput de culturã naþionalã.

Menirea intelectualitãþii româneºti este sã steaalãturi de popor ºi sã pãstreze licãrirea de luminã,în clipele cele mai întunecate. Guvernul Antonescutrateazã intelectualitatea românã ca pe o ciocoimeegoistã, fãrã ideal ºi fãrã scrupule, gata sã dea bircu fugiþii, la cea dintâi zguduire naþionalã.

Partidul Comunist cheamã pe profesori, peingineri, pe medici, pe magistraþi, pe preoþi, pescriitori ºi artiºti sã rãmânã în mijlocul neamului ºiacum, în ceasul de cumpãnã al istoriei naþionale, sã-ºi dea contribuþia lor de jertfã, luptând fãrãºovãire împotriva duºmanului þãrii noastre ºi alculturii omenirii: Hitler ºi bandele lui înarmate.

LINIªTE ÎN MOLDOVA DE NORD

Sunt patru luni de când Armata Roºie a intratpe teritoriul românesc. Primele oraºe din Moldovade Nord – Botoºani, Dorohoi, Fãlticeni, Hârlãu –adãpostesc, de tot atâtea luni, garnizoane sovietice.

Opinia publicã româneascã, cãreia douãzeci deani i s-a vorbit despre „ororile bolºevice”, despre„perfidia asiaticã” a bolºevicilor – stã cu ochiul ºiurechea aþintite spre Nordul Moldovei. Ar vrea sãvadã, sã audã, sã ºtie, ce se întâmplã „dincolo”.

„Dincolo” – nu se întâmplã nimic. „Dincolo” eliniºte. Liniºte ºi ordine. O populaþie paºnicã îºivede de treabã, în deplinã libertate.

Declaraþia Molotov a fost limpede. ArmataRoºie nu este o armatã de nãvãlitori. Ea nu luptãîmpotriva poporului român, pe care-l socoteºte maimult o victimã a hitlerismului, decât un inamic.

Armata Roºie se aflã în trecere în România.Þinta ei finalã este Hitler ºi hitlerismul. Pe teritoriulromânesc, Armata Roºie nu este o armatã deocupaþie, ci una de eliberare. Teritoriul românesc îºipãstreazã un statut politic, pe care angajamenteinternaþionale îl garanteazã lãmurit. DeclaraþiaMolotov, întãritã de declaraþiile Roosevelt ºiChurchill, sunt garanþii absolute.

Armata Roºie a lãsat neatinsã, în Moldova deNord, administraþia localã. Nici o imixtiune militarãsau politicã nu modificã, întru nimic, orânduireasocialã existentã. Totul a rãmas pe loc, în mâiniromâneºti, sub legi româneºti. Numai guvernul

naþional de mâine va avea dreptul sã dea poporuluiromân legi ºi orânduiri. La Botoºani, prefect esteprofesorul Rusu. La Fãlticeni, este prefect fratelescriitorului Lovinescu. La Hârlãu, este primarpreotul Constantinescu. Nici o uzinã n-a fostexpropriatã, nici o moºie nu a fost împãrþitã;proprietatea agrarã nu a fost colectivizatã.

Grija Armatei Sovietice de a nu se amesteca întreburile interne merge atât de departe, încât –dupã cum comunicã corespondentul de presãenglez Paul Winterton – nici mãcar legile despoliere ale C. N. R.-ului n-au fost scoase dinvigoare.

Asta nu însemneazã cã Sovietele aprobã regimulsocial existent sau metodele vechi de administraþie.Sigur cã nu. Dar acestea constituiesc obiectul unorprobleme pe care poporul român le va rezolvasingur, când ºi cum va voi. Armata Sovieticã are deîndeplinit o misiune militarã, nu una politicã.Destinul nostru politic ne priveºte pe noi românii ºinumai pe noi.

La Botoºani, la Hârlãu, la Fãlticeni – populaþiaromâneascã ºtie cã declaraþia Molotov e o realitate.Nimeni nu a fost deportat, nici mãcar cei care omeritau. Toatã lumea munceºte la adãpostulArmatei Roºii.

Toate reportajele din presa neutrã, toaterapoartele informative, toate documentele ce vindin Moldova de Nord aratã aceastã stare de lucruri.Statul Major Român are informaþii complete, careconfirmã liniºtea ºi ordinea perfectã din Moldovade Nord. Nicãieri în publicaþiile confidenþialemilitare româneºti – nici în aºa numitul „Operativ”(comunicat confidenþial zilnic al Marelui Stat MajorRomân, destinat numai generalilor comandanþi) ºinici în „Sinteza sãptãmânalã” a M[arelui] St[at]M[ajor], nicãieri nu s-a putut afirma decât adevãrul.Armata Roºie din România nu este o armatã decotropitori, ci o armatã de eliberatori.

Guvernul Antonescu ar fi folosit în propagandasa orice fapt, orice document, orice indiciu despre„ororile bolºevice” – dacã asemenea fapte,documente ºi indicii ar exista.

Guvernul Antonescu n-ar ºovãi sã se slujeascãde minciuni ºi defãimãri, dacã realitatea n-ar fi maiputernicã decât ele. O singurã datã, ziarelebucureºtene au publicat, din izvor german, opoveste cu un brutar „ars de viu”, în cuptorul depâine – dar povestea era atât de vãdit idioatã, încâtpropaganda oficialã a gãsit cã e mai bine sã renunþeºi sã tacã.

În Moldova de Nord, în plin rãzboi, e liniºte ºilibertate.

MOMENTUL DE TRECERE: NÃVALAMAHALALELOR

Marea spaimã a românului mijlociu începe sãfie nu Armata Sovieticã, pe care acest rãzboi, aºacum s-a desfãºurat, a dovedit-o a fi un organism dedisciplinã neîntrecutã: marea lui spaimã estedezordinea ºi jaful ce se pot produce în clipa încare, între regimul hitlerist, ce se prãbuºeºte, ºiregimul de libertate, ce se întemeiazã, ar urma ungol. Totdeauna, în istorie, momentele de trecere aufost greu de suportat.

Societatea româneascã, în care diferenþele destare socialã sunt mai dureroase ºi mai izbitoaredecât oriunde, se teme de nãvala mahalalelor, deasaltul servitorimii, de prada ºi dezmãþul borfaºilorºi declasaþilor de tot soiul. Existã, dincolo de maselemuncitoare, o lume în zdrenþe, pe care proletariatuladevãrat a denumit-o: „lumpen-proletariat”.Pretutindeni, în momentele de clãtinare socialã,toatã aceastã „scursoare” a societãþii încearcã sã iasã

verdele de Cluj

„Lazaretul sufletesc”Aurel Sasu

2277




afarã la jaf. Este lumea din care s-au format, înItalia, bandele fasciste ºi, în Germania, batalioanelede SS. Sunt jefuitorii ºi incendiatorii, care au ieºitdin cele mai întunecate unghere, la chemarea luiHitler ºi Mussolini.

În România, acest lumpen-proletariat a avutepoca lui de glorie sub legionari. Din el ºi-a recrutatconducerea legionarã poliþia ºi bandele de jefuitori.Pe ruinele blocului Carlton, dãrâmat de cutremur,haite de hiene prãdau ºi scormoneau printre ruine.Strãzile rãsunau de urletele lor. Douã luni maitârziu, 21 ianuarie 1941 a fost, în Bucureºtiulincendiat, jefuit ºi semãnat cu cadavre, ziua lor desãrbãtoare.

Partidul Comunist cunoaºte aceastã primejdie –ºi tocmai pentru cã o cunoaºte are putinþa s-oînlãture.

Societatea româneascã nu poate gãsi o garanþiemai sigurã de apãrare ºi de ordine, decât înmuncitorimea organizatã. Trei mii de muncitori ºiintelectuali zac în închisori ºi lagãre, fãrã vinã. Eisunt o elitã – cu totul alta decât aceea a lui MihaiAntonescu. Sunt trei mii de oameni demni, deoameni dârzi, disciplinaþi, iubitori de libertate. Sãfie lãsaþi liberi. Gãrzi muncitoreºti organizate vorpãstra ordinea în spiritul democraþiei populare, înurma bandelor hitleriste fugite.

„PROGRAMUL” PARTIDULUI COMUNIST?

Programul Partidului Comunist a fost prezentatmereu opiniei publice româneºti sub culorile celemai murdare, în linii groase de caricaturã ºibatjocurã. Propaganda oficialã în stat a cheltuitmiliarde pentru a întreþine o presã anticomunistã,care a rãspândit, ani de zile, cele mai sinistrelegende, cele mai grosolane nãscociri.

Comuniºtii distrug familia! Comuniºtii despartpe copii de mamele lor! Comuniºtii pângãrescbisericile! Comuniºtii ard instituþiile de culturã!Comuniºtii dau þara pe mâna jidanilor!

Oricât de înrãdãcinate ar fi aceste paroleinfame, într-o biatã opinie publicã ameþitã depropagandã, adevãrul începe sã se lumineze. Rusiasovieticã nu mai este o þarã necunoscutã desprecare presa unei Românii, sleite de analfabetism,tuberculozã ºi sifilis, putea sã-ºi râdã pânã mai iericu ironica formulã de „rai bolºevic”. Lucrareadoctorului G. Banu despre Sãnãtatea poporuluiromân, lucrarea doctorului Al. Claudian despreAlimentaþia poporului român, amândoi oameni dedreapta, publicaþi de o editurã oficialã, constituiedocumente zdrobitoare pentru mizeria socialã aRomâniei. În acest timp, în Rusia sovieticã, oexperienþã de regenerare umanã de proporþii uriaºeînfãptuia ºcoli, teatre, stadioane, spitale, sanatorii,muzee de artã, biblioteci. Opt sute de mii desoldaþi români au vãzut cu ochii lor tot ce s-apetrecut acolo. Au vãzut ºi au înþeles.

Comunismul este o mare operã omeneascã decreaþie ºi construcþie, nu de distrugere. PartidulComunist Român vrea sã îndrepte toate forþele viiale neamului, toate resursele economice ale þãriispre viaþã ºi libertate.

Copilul ºi familia ocupã în alcãtuirea socialã,pentru care luptã Partidul Comunist, un locînsemnat. Mortalitatea infantilã atinge, în Româniade azi, cifre de dezastru. Pânã ºi în filmele depropagandã ale Consiliului de Patronaj, în carezâmbeºte graþios Maria Antonescu, în scene plinede mãrinimie, bieþii copii fotografiaþi sunt jerpeliþi,palizi, triºti ºi scheletici. Moartea secerã o treimedin copiii care se nasc în România.

Partidul Comunist Român socoteºte aceastãproblemã printre cele mai însemnate ºi caretrebuiesc rezolvate. În locul batjocurii filantropice,el vrea sã înfãptuiascã o ordine socialã, în carecopilul sã gãseascã în casa pãrinteascã, în leagãne,

în ºcoli ºi pe stadioane, soarele, pâinea ºi bucuria.Partidul Comunist Român nu înþelege sã

oprime credinþa ºi nici sã distrugã bisericile.Libertatea religioasã va fi asiguratã. Cetãþenii voravea dreptul de a-ºi avea biserica lor. Bisericaromânã, care a fost mereu aservitã statului ºiregimurilor politice, se va putea manifesta liberã petãrâmul care-i aparþine.

Legenda bisericilor transformate în grajduri faceparte din cele mai ticãloase minciuni depropagandã. Este aceeaºi propagandã care agitã, cape o ameninþare supremã, „dictatura jidanilor”.

Partidul Comunist Român are faþã de aºa-numita „problemã evreiascã” atitudinea pe careRomânia modernã a afirmat-o pentru prima oarã la1848. Evreii sunt cetãþeni ai þãrii. Un statdemocratic nu cunoaºte nici privilegii de rasã, nicipersecuþii de rasã.

Antisemitismul a fost sifilisul politic alRomâniei. A fost diversiunea de care s-a folositpermanent reacþiunea românã ºi strãinã împotrivapoporului român. A fost, în sfârºit, calea depãtrundere a lui Hitler în România ºi instrumentulprin care s-a încercat solidarizarea poporului româncu crima.

Partidul Comunist Român va scoate din viaþãnoastrã publicã pentru totdeauna aceastã falsãproblemã.

O NOUÃ ORDINE SOCIALÃ

Desigur Partidul Comunist este un partidrevoluþionar. El tinde la schimbarea pânã la temeliia alcãtuirii sociale române.

Partidul Comunist Român are un punct devedere în explicarea istoriei ºi un ideal de luptã careîl desparte hotãrât de celelalte partide politice.

În primul rând, el vrea sã lichideze toaterãmãºiþele feudale, atât în domeniul economieiagrare, cât ºi în domeniul social.

Þinta finalã a Partidului Comunist este sãînfãptuiascã o Românie socialistã, fãrã clase.

Partidul Comunist are conºtiinþa cã, prin acestideal, lupta sa se leagã cu trecutul naþional. Partidulcomunist român este pe linia istoricã a revoluþieilui Horia, a revoluþiei lui Tudor Vladimirescu, de la1821, ºi a revoluþiei de la 1848.

ÞINTA IMEDIATÃ: ELIBERAREA ÞÃRII

Fãrã sã se dezicã de nici unul din punctele salede program, a cãrui realizare nu se înfãþiºeazã ca osarcinã imediatã, Partidul Comunist a înþeles cãdatoria sa cea mai grabnicã e, de astãzi, de a luptapentru eliberarea þãrii de sub teroarea lui Hitler.Pentru ca sã existe o Românie socialistã, trebuie sãexiste poporul român. Idealurile politice seînfãptuiesc de oameni, pentru oameni.

Prima lege de viaþã a poporului român este dea-ºi recuceri libertatea politicã.

România e trãdatã prin alianþa cu Hitler. Alianþacu Hitler trebuie sã înceteze.

România se sinucide într-un rãzboi purtatîmpotriva intereselor sale naþionale, doar pentruinteresul lui Hitler. Rãzboiul împotriva UniuniiSovietice ºi aliaþilor ei trebuie sã înceteze. Armeletrebuiesc întoarse împotriva armatei de ocupaþiehitleriste.

România se înãbuºã sub dictatura Antoneºtilor.Dictatura Antoneºtilor trebuie sã înceteze.

Acestea sunt marile comandamente ale clipei defaþã. Asupra lor nu poate exista nici o deosebire deopinie între români.

Partidul Comunist, dornic ca toate forþelenaþionale sã lupte împreunã pentru eliberareaneîntârziatã a þãrii, a încheiat un pact de acþiunecomunã cu toate celelalte organizaþii politiceromâneºti. Împreunã cu Partidul Social-Democrat a

înfãptuit Frontul Unic Muncitoresc. Împreunã cuacest partid, cu Uniunea Patrioþilor, cu PartidulSocialist-Þãrãnesc ºi cu Frontul Plugarilor, PartidulComunist acþioneazã în cadrul „Grupului PatrioticAntihitlerist”. În sfârºit, împreunã cu PartidulNaþional-Liberal, cu Partidul Naþional-Þãrãnesc ºi cuPartidul Social-Democrat, Partidul Comunistformeazã azi Blocul Naþional-Democratic.

Programul imediat de luptã este simplu. El nusuferã nici rãstãlmãcire, nici întârziere.

Încheierea imediatã a armistiþiului ºi a pãcii cuUniunea Sovieticã ºi celelalte naþiuni unite.

Alungarea nemþilor ºi a hitlerismului din þarã.Suprimarea legilor dictatoriale.Restaurarea libertãþilor cetãþeneºti.Fãurirea unei Românii libere, democrate ºi

independente.E mai mult decât un program politic. E un

program de viaþã.

ULTIMA CLIPÃ

Paginile acestea nu sunt un manifest. S-ar puteaca, între timp, cursul precipitat al evenimentelor sãlase în urmã tot ce am putut spune aici. Faptelesunt mai tari ºi mai repezi decât orice încercare dea le fixa pe hârtie.

Dacã mai e o clipã pentru poporul nostru de ase alãtura celorlalte popoare care luptã pe totîntinsul pãmântului pentru libertate – dacã mai e oclipã, atunci aceasta este. ªi este ultima.

Datoria fiecãrui român este sã rãmânã pe loc ºisã ia parte la lupta de dezrobire, formând grupe departizani, participând cu arma în mânã la sabotareaºi distrugerea maºinii de rãzboi naziste. Nimeni sãnu plece. Cine a plecat, sã se întoarcã. Tot ce a fostgonit dincolo de munþi sã fie adus înapoi. Fabricile,maºinile, depozitele desfãcute ºi risipite pe toatedrumurile, sã fie neîntârziat readuse la rostul lor.Împiedicaþi, prin orice mijloc, cu forþa, mutareacelor care au mai rãmas. Nemþii se pregãtesc sãpunã mâna pe recolta treieratã. Nu lãsaþi sã vi se iapâinea copiilor voºtri. Þãrani, muncitori ºiintelectuali, nu plecaþi. Cei evacuaþi sã se întoarcãacasã. E nevoie de braþe de muncã, e nevoie debraþe de luptã pentru România liberã de mâine ºide totdeauna.

Autor: Mihail Sebastian

Cum ar fi evoluat Sebastian?, se întreabãGabriel Dimisianu într-un articol din Ramuri (nr. 9,1997), reprodus în antologia lui Iordan Chimet,dedicatã Jurnalului (Dosar Mihail Sebastian, 2001).Cum ar fi evoluat cel pentru care „imperialismulrusesc” ºi „testamentul lui Petru cel Mare” eraudoar „sperietori ale burgheziei române”? Sau„primejdia bolºevicã”, doar balaurul cu careMareºalul Antonescu speria „lumea timidã ºidezorientatã”? Cum ar fi evoluat cel sub condeiulcãruia Partidul Comunist era „însuºi glasulinstinctului naþional ºi de conservare”, iarcomunismul „mare operã de creaþie ºi construcþie”?Cum ar fi evoluat cel ce vedea un întreg poporfericit „la adãpostul Armatei Roºii”? Întrebareafusese pusã ºi de Petre Pandrea (vezi Turnul deivoriu, 2004). Dincolo de ipoteze (afilierea lagrupul Pãtrãºcanu, opþiunea pentru stânga radicalã,trecerea în tabãra intelectualitãþii „progresiste” saurenunþarea la activismul politic), ManifestulBlocului Naþional-Democratic ºi Armata Roºie vinesugereazã, cred, singurul drum posibil pe care ar fimers cu adevãrat scriitorul. Cel puþin deocamdatã,misterul înceteazã sã mai fie un exerciþiu deimaginaþie.

(va urma)

2288




Prin anul 2000, în raionul de librãrie al unuisupermagazin din Praga, atenþia mi-a fostatrasã de un roman apãrut în „Livre de

poche policier”, cu titlul Le tableau du maîtreflamand, de un autor evident spaniol: ArturoPérez-Reverte. Dupã câteva apropieri ºi depãrtãride tejghea ºi mai multe ezitãri – banii eraunumãraþi ºi cãrþile aveau o prioritate scãzutã – mil-am fãcut cadou. Ajuns acasã, l-am citit cu nesaþºi am rãmas încântat. Era un roman-enigmã demodã veche, a cãrui intrigã se învârtea în jurulunui tablou de un maestru flamand necunoscut ºiîn jurul unei inscripþii aflate pe dosul pânzei.Soluþionarea ºaradei se realiza prin interpretãrilefeluritelor detalii ºi amãnunte ale picturii, dargândirea ºahistã avea ºi ea o contribuþie serioasã.Pe ultima copertã se menþiona cã respectivulvolum fusese distins, în Franþa, cu Grand PrixAnnuel de Littérature Policière. Nu peste multtimp a apãrut ºi în româneºte, la editura„Polirom”, care a fãcut din Pérez-Reverte unuldintre autorii sãi, publicându-i, în tãlmãcirisemnate de Ileana Scipione, Tudora ªandru-Mehedinþi ºi Mihai Cantuniari, o serie de operereprezentative. Pe majoritatea le-am citit ºi mi s-aconturat imaginea unui scriitor inegal, maestru alscenelor de acþiune, bun cunoscãtor de istorie,iscusit la încâlceala iþelor intrigii, dar uneori tentatde divagaþii intelectuale ºi prea mare iubitor derecuzitã operetisticã. Un autor la care paradigmeleliteraturii populare se amestecã savant cu erudiþia.Din tot ce am citit de el mi-a plãcut cel mai mult– în afarã de Maestrul flamand – romanul scurt Elpintor de batallas (Pictor de rãzboi), unconcentrat al experienþei autorului de reporter derãzboi (pe fronturi din Balcani, din OrientulApropiat ºi din Africa). Protagonistul acestuiroman, fotoreporterul Andrés Faulques, se retrage,dupã experienþa bulversantã a teatrelor de luptã,într-un turn abandonat din insulele Baleare, undelucreazã la o giganticã frescã având ca subiectrãzboiul, de la bãtãlia pentru Troia pânã în zilelenoastre. Referinþa tacitã se pare cã este laFrancesco Goya, care ºi-a petrecut ultimele luni deviaþã zugrãvind scene de oripilantã violenþã pepereþii vilei sale de la periferia Madridului. Într-ozi, un croat, Markovic, apare la uºa turnului.Falques câºtigase un premiu important pentru ofotografie care surprindea retragerea unuicomando croat dupã un mãcel; Markovic,identificat drept criminal de rãzboi dupãinstantaneul ce fãcuse ocolul lumii, fusesecapturat ºi torturat de inamici, iar soþia ºi fiul îifuseserã uciºi. Dorinþa de a-l gãsi pe autorulmoral al tragediei sale îi cãlãuzise paºii pânã peinsula lui Faulques ºi este gata sã-l execute pefotograf, dar nu înainte de a afla de la elmotivaþia acþiunilor sale ºi dacã exercitareaprofesiunii sale îi prilejuise regrete ºi remuºcãri. Înfelul acesta, cei doi petrec nenumãrate seridiscutând despre rãzboi, despre omenie, violenþã,responsabilitate. „Falques este o ipostazã a mea”,îi declara Pérez-Reverte Mirandei France în TheDaily Telegraph. „ªi-a creat o structurãmatematicã prin care reuºeºte sã accepte suferinþaca parte din viaþã.” Autorul spaniol are gândurisumbre despre rãzboi: „În rãzboi, întâlneºtioameni care omoarã de plãcere, din urã sau din

simþul datoriei. E un creuzet teribil ºi fascinant.Rãzboiul este starea în care fiinþele omeneºti îºidau arama pe faþã. Este viaþa normalã împinsãpânã la intensitatea maximã.” Despre Pictor derãzboi spune: „cartea asta este soluþia mea,analgezicul meu. E felul meu de a transforma uncoºmar într-o fantomã. Cu fantomele se poatetrãi, pot deveni chiar prietenoase. Dar cu uncoºmar e imposibil sã trãieºti.”

Arturo Pérez-Reverte Gutiérrez (n. 1951 laCartagena, în Spania), membru al AcademieiSpaniole (din 2003) este cunoscut acasã ºi înstrãinãtate în special pentru romanele avându-ldrept erou pe Cãpitanul Alatriste, un mercenardin secolul XVII care trãieºte (ºi face) istorie peviu. Spadasinul Alatriste este protagonistul a ºapteromane, dintre care ultimul, El puente de losasesinos (2011) relateazã încercarea sa de a-lasasina pe Dogele Veneþiei. Istoria joacã un rolimportant nu doar în romanele acestui ciclu, ci ºiîn cele neînseriate, multe dintre acestea fiindplasate în epoca rãzboaielor napoleoniene (CaboTrafalgar, La sombra del águila), sau în diferitemomente ale clãdirii imperiului spaniol (Ojosazules) ºi recurgând fãrã reþinere la cele maipopulare motive ale romanelor de aventuri: goanadupã comori (La carta esférica), societãþi secrete(El Club Dumas), traficul de droguri (La Reinadel Sur) etc. Acþiunea are de obicei loc în Spaniasau în bazinul mediteraneean, iar romaneleabundã de informaþii privind istoria Spaniei,trecutul ei colonial, arta ºi cultura ei, fascinaþia ºilegendele mãrilor.

Cu prilejul apriþiei la Seuil a romanului Cadizou la diagonale du fou (El asedio), în care unucigaº în serie îºi comite crimele în timpulasedierii portului Cadiz de cãtre francezi, ClaudeArnaud i-a luat romancierului spaniol un interviupentru hebdomadarul Le Point, din care spicuim:

Întrebare: Meditaþi îndelung înainte de adecide unde sã se petreacã acþiunea?

Arturo Pérez-Reverte: Aº fi putut alege alteoraºe maritime aflate în rãzboi, Troia sauLeningrad, dar Cadiz era în vremea aceea o mizãpoliticã majorã. Portul se afla în mâinile uneiburghezii liberale, care citea, investea, cãlãtorea,vorbea franþuzeºte ºi englezeºte, iar femeile jucauun rol crucial în viaþa cetãþii. Negoþul eraimportant, aristocraþia nu avea nicio putere. Era,deci, unica localitate spaniolã realmente modernã,opusã Spaniei bigote, tradiþionale. Adevãraþiinoºtri duºmani nu erau francezii, ci englezii, peplan maritim ºi colonial, iar pe plan politic,reacþiunea internã, biserica, monarhia, aristocraþia.Ar fi fost mai bine sã fim înfrânþi de Napoleon,istoria noastrã ar fi fost mai puþin tragicã. Cadize marea noastrã ocazie ratatã.

Întrebare: Totuºi, invazia napoleonianã azdrobit miºcarea liberalã.

Arturo Pérez-Reverte: Provocând o revoltã, eaa fãcut ca iniþiativa sã treacã de partea regelui,nobilimii ºi clerului. Aceºtia au profitat ca sãstriveascã mugurii iluminismului, în particularacel focar de libertãþi constituþionale care eraCadiz.

Întrebare: Romanul dumneavoastrã nu esteatât de pro-napoleonian cum susþineþi.

Arturo Pérez-Reverte: Adevãrat. Dar am citittoate memoriile ºi rapoartele militare de atunci ºi,credeþi-mã, situaþia trupelor franceze era deseorimai teribilã decât a celor spaniole.

Întrebare: Zugrãviþi o Spanie de un liberalismprecoce, pe când lumea crede cã obscurantismuln-a încetat decât odatã cu urcarea pe tron aregelui Juan Carlos.

Arturo Pérez-Reverte: Poate surprinde, dar credcu adevãrat cã, dacã Spania neagrã n-ar fi ridicatatunci capul, Cadiz ar fi rãmas faþa adevãratã apatriei mele. Paradoxal, dar ne-a lipsit ghilotina.Chiar ºi astãzi, cardinalii ºi clerul, tot ce este mairetrograd în þara asta, tind sã influenþezedezbaterile politice ºi opþiunile societãþii.

Întrebare: Spania liberalã ar fi putut triumfafãrã Napoleon?

Arturo Pérez-Reverte: Nu, avea nevoie de el.Era unica speranþã, în ciuda pãrþilor lui negative.Napoleon a fost ºi rãmâne cel mai importantpersonaj al Europei.

Întrebare: Pãreþi nostalgic dupã vremurile cândistoria clocotea, când naþiunile se înfruntau.Regretaþi pacea care domneºte azi în Europa?

Arturo Pérez-Reverte: Nu am nici urmã denostalgie dupã marile furori patriotice, mã doareîn cot de ele. Am lucrat douãzeci de ani careporter de front, deci sunt vaccinat. Am crescutîntr-o familie republicanã liberalã, emancipatã ºicultivatã. Pentru bunicul, nãscut în secolul XIX,Europa era patria comunã a grecilor, romanilor, alui Carol cel Mare ºi Napoleon. Franþa erapunctul central, buricul acestei Europe. Iar aceastãEuropã nu era deloc cea a birocraþilor de laBruxelles, cu regulamentele lor maniace ºi cudemagogia anti-tabac. Uite ce m-ar putea facenostalgic: Europa trage sã moarã, ca Bizanþul deodinioarã; legifereazã aºteptându-i pe barbari, capatricienii romani din secolul IV. La Paris, în faþãla Café Procope, îmi spun: iatã Europa pe care oiubesc, a oamenilor care au redactat Enciclopediaºi au rãspândit Luminile ... Aproape toate cãrþilemele sunt legate de aceastã Europã, deMediterana ºi de rãzboaiele napoleoniene ...

Întrebare: De ce scrieþi?Arturo Pérez-Reverte: Scriu ca sã trãiesc ceea

ce n-am trãit, ca sã iubesc femeile pe care nu le-am putut iubi, ca sã omor bãrbaþii pe care m-am înfrânat sã-i ucid.

Întrebare: Vã place sã vã plasaþi romanele întrecut?

Arturo Pérez-Reverte: Nu numai. Dar nu poþiînþelege prezentul decât în lumina istoriei. Scriuromane fals istorice, în sensul cã ele lãmurescmereu probleme contemporane. Cred cã am înbibliotecã circa 30.000 de volume, din care douãtreimi sunt cãrþi de istorie veche ºi contemporanã.De fiecare datã când am vãzut bãrbaþi masacraþi,femei violate sau copii sugrumaþi, la Sarajevo sauîn Angola, am interpretat scenele în funcþie decãrþile pe care le aveam în cap, de la Tucidide laDumas. Fãrã asta, viaþa mea de reporter n-ar fifost decât o lungã suitã de orori.

Arturo Pérez-Reverte, unDumas spaniol

Virgil Stanciu

flash meridian

(urmare din numãrul trecut)

În continuarea precedentului articol, despreactivitatea ICR Lisabona pe parcusul lunilordin urmã, voi proceda la o consemnare mai

elipticã, spre a câºtiga timp ºi spaþiu. Tânãrul artist plastic Rareº Moldovan, crescut

ºi educat în ambianþa culturalã a Timiºoarei, ºi-afãcut un remarcabil debut în circuitul artistic alLisabonei. El a fost invitat de cãtre unica firmãalternativã de discuri din Portugalia – Clean Feed(de mare succes internaþional) – sã realizeze opicturã muralã dedicatã sãrbãtoririi a 10 ani dela înfiinþare. Totodatã, Rareº Moldovan (purtândpseudonimul artistic N.E.U.R.O.) ºi-a lansat ºiprimul volum individual de benzi desenate, subtitlul Neuro-trip. Volumul a apãrut la edituraportughezã MMMNNNRRRG. Lansarea cãrþii,precum ºi o expoziþie cu lucrãrile iconoclastuluiplastician român, au fost incluse în Feira Laica(un mini-festival de arte alternative desfãºurat înspaþiul Loja Trem Azul, patronat de Clean Feedpe Rua do Alecrim din Lisabona). Serata abeneficiat de susþinerea ICRL ºi s-a bucurat deun deosebit succes în rândurile publicului(preponderent tânãr, ceea ce e o raritate într-oþarã situatã pe locul patru în ierarhia îmbãtrâniriiglobale).

În contextul excelentelor relaþii dintre ICRLisabona ºi Museu de Arqueologia e Etnografiado Distrito de Setubal, la sediul acestei instituþiisituate în piaþa centralã a strãvechii urbe dincapitala Peninsulei omonime a avut loc o nouãacþiune de cooperare culturalã româno-portughezã. E vorba despre vernisajul expoziþieide picturã a tinerei artiste Silvia Pintilie, ce s-abucurat deja de succes în cadrul altor locaþii deprestigiu: sediul ICR Lisabona, Galeria Colorida(ambele la Lisabona), precum ºi la CentrulArtelor din Sines. La vernisaj, urmãrit cu interesde publicul ce umplea sala de ceremonii aMuzeului, au rostit alocuþiuni d-na JoaquinaSoares, directoarea Muzeului de Arheologie ºiEtnografie din Setúbal, d-ra Roxana Ripeanu,referentã la ICR Lisabona, iar d-na LauraDobrescu a prezentat un scurt recital de poesieromânã.

În data de 30 iulie 2011, la prestigioasaGalerie Colorida, situatã pe Rua Costa doCastelo, în imediata vecinãtate a Fortãreþei SaoJorge ce dominã capitala Portugaliei, a avut locvernisajul expoziþiei Beautifully Imperfect, aartistului fotograf român Dan St. Andrei. Înprealabil, câteva dintre lucrãri fuseserã dejaprezentate ºi la Cluj, ca expoziþie afiliatãFestivalului de cinema TIFF. Cu ocaziavernisajului lisabonez, a avut loc una dintre celemai animate fieste inaugurale din cei patru anide când funcþioneazã cosmopolita galerie(excelent coordonatã de curatorii RosemaryEstheter ºi Roberto Moreira, originari din SaoPaulo/Brazilia).

Din iniþiativa unui comitet local alrezidenþilor strãini stabiliþi în zonaColares/Sintra, ICRL a fost cooptat printreentitãþile susþinãtoare ale concertului Arias deAmor, interpretat de soprana Ana-Cameliaªtefãnescu, tenorul Zeno Popescu ºi pianista

Joana Barata. Evenimentul a fost organizat înatmosfera foarte specialã a unei biserici dinsecolul XVI, Nossa Senhora da Conceieição, dinUlgueira (penultima localitate din Vestul Europei,situatã la 4 km de extremitatea occidentalã acontinentului). Spaþiul bisericii s-a doveditinsuficient pentru numeroºii melomani, veniþi laUlgueira în pofida ameninþãtoarei furtuni de peAtlantic, spre a aplauda un program ce a cuprinscompoziþii de Giulio Caccini, Giuseppe Giordani,Domenico Scarlatti, J.S. Bach, W.A. Mozart,Friedrich Haendel, Charles Gounod ºi CesarFranck.

În luna august, apreciatul om de radio Lucianªtefãnescu l-a avut ca invitat pe Virgil Mihaiu,director al ICR Lisabona, în cadrul emisiuniilunare Ear to the Ground, produsã pentrupodcast-ul The Blender al Radio Free Europe /Radio Liberty de la Praga (Cehia). Tema discuþieiau constituit-o grupurile de jazz Trigon ºi Shin,reprezentante de vârf ale genului muzical-improvizatoric din Rep. Moldova ºi, respectiv,Georgia. Directorul Institutului Cultural Romândin Lisabona s-a aflat, de asemenea, printreinvitaþii emisiunii Portugal Sem Fronteiras. Acestprogram de divertisment televiziv e transmis îndirect – în fiecare sâmbãtã, timp de douã ore –avându-l ca realizator ºi moderator pe apreciatulteleast Carlos Alberto Moniz. Emisiunea sebucurã de o amplã audienþã, fiind difuzatãsimultan atât pe principalul canal al televiziuniipublice portugheze, RTP – Antena 1 – cât ºi pecanalul RTP Internacional.

Tot în luna august, la Évora, municipiu cumultiple semnificaþii istorice ºi culturale, a avutloc a ºaptea ediþie a Festivalului Internaþional deGravurã, organizat sub egida Asociaþiei CulturaleTeoartis din localitate. România a fostreprezentatã de cãtre artistul vizual CiprianCiuclea, a cãrui participare a beneficiat desusþinerea Institutului Cultural Român dinLisabona. E vorba despre o a doua participare alui Ciprian Ciuclea la festivalul evorian (încadrul celei dintâi, din 2008, artistul româncucerise Marele premiu al Galeriei Teoartis, înurma cãruia a beneficiat, în 2009, de o rezidenþãartisticã în aceeaºi þarã). De data aceasta,proiectul lui Ciprian Ciuclea, intitulat ApparentSilence, a constat dintr-o instalaþieprint/multimedia, plasatã în spaþiul specialrezervat la Palatul Dom Manuel din Évora,edificiu impunãtor, fostã reºedinþã a familiilorregale portugheze. Spaþiul este unul incitant, cuo arhitecturã care îi permite artistului realizareaunui site specific. Apparent Silence este unconcept care descrie bruiajul contemporan,aparent ascuns, nevãzut, asemeni vântului sauaerului aflat în miºcare. Proiectul s-a dezvoltatîncepând din octombrie 2009, în timpul uneirezidenþe la Monsaraz, ºi a fost definitivat în2011. Ciprian Ciuclea, absolvent al Facultãþii deArte a Universitãþii de Vest din Timiºoara,trãieºte ºi lucreazã la Bucureºti. E un artistpreocupat în egalã mãsurã de formeleexperimentale ale gravurii, cât ºi de subtilitãþiletehnologice pe care le integreazã cu fidelitate îninstalaþii tip site-specific.

Ansamblul «Ceata Junilor/Junii Sibiului» afost invitat la Festivalul Internaþional de Folclor

Alto Minho din Viana do Castelo, în perioada29 august- 5 septembrie 2011. E vorba despreuna dintre cele mai vechi formaþii de dansuripopulare din România, ce a luat fiinþã în 1944,din iniþiativa maestrului coregraf Ioan Macrea ºis-a transformat, de-a lungul timpului, dinformaþie de amatori (la început bãrbãteascã, apoimixtã) în Ansamblu Profesionist Naþional (1991).În repertoriul ansamblului figureazã jocuripopulare din Transilvania, Moldova, Oltenia,Valahia, Banat, Dobrogea, din patrimoniulmuzical-coregrafic european, toate prezentate încostume specifice. La fel ca ediþiile precedente,festivalul din 2011 fu organizat de cãtre VianaFestas & Associação dos Grupos Folcloricos doAlto Minho / Asociaþia Ansamblurilor Folcloricedin Alto Minho, cu susþinerea Primãriei Viana doCastelo, beneficiind ºi de colaborarea cuprimãriile municipiilor Caminha, Vila Nova deCerveira ºi Paredes de Coura. Pânã în prezent auparticipat la Festivalul de la Viana do Casteloreprezentanþi din 37 de þãri. Aºa cum era deaºteptat dupã succesele mondiale aleansamblului sibian, participarea româneascã lafestivalul din acest an din Nordul Portugaliei s-abucurat de un deosebit succes.

La începutul toamnei 2011, Centrul de Istoriea Culturii patronat de Universidade Nova dinLisabona, în colaborare cu Centrul de Excelenþãpentru Studiul Identitãþii Culturale alUniversitãþii din Bucureºti, au organizat înPortugalia un congres internaþionalpluridisciplinar intitulat Flori (Flores / Flowers /Fleurs). O binevenitã ocazie de a reuniuniversitari, cercetãtori, cugetãtori de remarcabilãþinutã intelectualã (reprezentând varii domenii –litere, filosofie, antropologie culturalã, istoriaideilor, artelor ºi religiilor, studiul culturiimateriale, artelor vizuale etc.), într-o tentativãinterdisciplinarã ºi interculturalã de a examinafrumuseþea polimorfã, inepuizabilul simbolism ºiinfinitele beneficii dãruite de flori omenirii. Pelatura româneascã, prezenþa cea mai dinamicã însectorul organizatoric a fost aceea a distinseiprofesoare universitare ºi poliglote MihaelaIrimia. Ea a reuºit sã mobilizeze o consistentãparticipare din partea þãrii noastre la acesteveniment, beneficiind de erudite contribuþiidatorate preºedintelui Institutului CulturalRomân, Horia-Roman Patapievici, unorinvestigatori de marcã, precum Corin Braga,Ruxandra Cesereanu ºi câtorva posibilireprezentanþi ai unui „nou val” al elitei noastreumaniste – (în ordinea din program): AidaOsian, Andreea Serb, Dragoº Ivana, Elena

2299




corespondenþã din Lisabona

Vârf de sezon la ICR LisabonaVirgil Mihaiu

Artistul vizual Ciprian Ciuclea

Clujul în topul ºtirilor de scandal sunã bizarºi umilitor. Un minim patriotism localîndeamnã pe orice clujean sã considere cã

e un loc nemeritat pentru oraºul nostru. Pe primapaginã a tabloidelor, acolo unde ºuncile divelor dedoi bani, vulgar dezgolie, îºi împart spaþiultipografic cu ºmenari de tot felul, a ajuns ºionoarea pierdutã a primarului Apostu. Mai multdecât în gura presei, Clujul a ajuns în gura luiMircea Badea un fel de pol naþional alinfracþiunilor politic dirijate ºi ambalate, de parcãtot rãul actualei situaþii din þarã ar veni de la Cluj.Rãguºit, cu nãduf în suflet ºi scãpãrãri de urã înpriviri, el tuna ºi fulgera cã s-a sãturat deRomânia condusã de la Cluj. De parcã totguvernul ºi-ar fi stabilit reºedinþa aici. Mã rog,înfocare mai mult subiectiv motivatã, întrucâtranchiuna purtatã zonei în urma unui eºecpersonal i-a inflamat comentariul. Un alt ziaristde pe Someº spunea, cu mulþi ani în urmã, cã s-asãturat de România condusã de la Bucureºti. Aºase gãseºte câte unul sã dea vina pe cine nu-iconvine aducând în discuþie însãºi þara. Dacãpersoana sau ºleahta de la conducere suntindezirabile, la fel devin ºi toponimele puse înrelaþie, care ar trebui sã fie mai mult decât niºtedenumiri pe o hartã. Dar asta e o altã problemãce þine de etica socialã a momentului. Carevasãzicã nu existã, vorba lui nenea Iancu.

Dar ia sã vedem de cine nu-i convine luiMircea Badea. De clujeanul ajuns prim ministru,de clujeanul ajuns ºeful DNA ºi, fireºte, de

clujeanul Sorin Apostu, ultimul clujean portocaliuprins în ºtafetã la conducerea administraþieilocale. Sã-i luãm pe rând. Emil Boc e dinRãchiþele, Daniel Morar e din Luduº, judeþulMureº iar Sorin Apostu e din Focºani. Careclujeni aºadar? Dar batjocura la adresa fruntaºilorclujeni n-a încetat, maimuþãrindu-le propriul graiardelenesc. Nu vreau neapãrat sã spãl obrazul„oraºului comoarã” (cum i se spunea în EvulMediu), dar e bine sã punem ordine în informaþiiºi sã-i cunoaºtem pe veneticii harnici puºi pecãpãtuialã.

Scandalul actual scoate la ivealã o rãspântiesubteranã de interese mai vechi, ale cãreiramificaþii sunt mult mai întinse decât s-ar puteacrede la prima vedere. Rãspântia Apostu aºadarascunde un nume de femeie: Monica, soþia ex-primarului arestat. Prin firma ei de consultanþãau trecut OMV Petrom, SC Carrefour, Dedemanºi Baumax. Câte benzinãrii, supermarketuri s-audeschis în oraº, câte mari societãþi au intrat pepiaþa clujeanã, toate au avut brusc nevoie de„consultanþa juridicã” a Monicãi Apostu.Purtãtorul de cuvânt al Primãriei, Oana Buzatu, adezminþit acuzaþiile DNA pe motiv cã, bunãoarã,OMV a intrat în oraº în timpul lui Funar iarhipermarketul Carrefour se aflã pe teritoriulcomunei Floreºti. Fapt e cã pânã acum au fostdate în vileag niºte grisine de ronþãit pentrupopulaþie precum: „ºpagã de 94.000 de euro înschimbul unor contracte legate de asigurarea

parcului auto ºi de salubrizare”, „daruri în haine,excursii ºi pepeni”, „cele 17 telefoane mobile”,„pentru 50.000 de euro nu mã dau jos din pat”(afirmaþie ce aparþine, se pare, lui Cãlin Stoia,directorul Brantner, arestat pentru dare de mitã,dar deturnatã de mentalul colectiv spre inculpatulApostu).

În intersecþia Apostu (a libertãþilor îngãduitede tranzacþionare) mai sunt aºteptate firme caGroupe Frarom, Kiat Group Construct,Electrogrup SA, Rosal Grup SA. Dupã ele seascund manageri pricepuþi în arta cãþãrãriiprecum Aspasia Droniuc, Mustafa Beker, SimionMureºan, Silviu Prigoanã, unii dezvoltatorimobiliari sau chiar un comerciant ca MarinSandu, cel care ºi-a plãtit autorizaþia de vânzarede pepeni cu... niºte pepeni. Pânã unde s-a ajuns!Drumul era deschis atât pentru traficul greu cât ºipentru biciclete sau trotinete. Pe ce vehicole îºivor face intrarea marii capi ai reþelei? Vor fi eidaþi vreodatã în vileag? Desigur, nu. Boc se parecã nici n-a trecut pe acolo.

Cam asta era circulaþia banilor în intersecþie ºicum s-au adunat destui bani murdari, la rãscrucede mandate, când nisipurile devin miºcãtoare,trebuia sã se facã ºi puþinã gãlãgie, pardon!curãþenie. Salubrizarea e necesarã într-o cloacãatât de infestatã cu noroiul corupþiei. Dar niciunclujean nu crede cu adevãrat în „circul primenirii”stârnit cam la comandã. Rãspântia Apostu aratãînsã, din pãcate, cã onoarea ºi credibilitateaClujului e la rãscruce.

3300




zapp media

Rãspântia ApostuAdrian Þion

Butoescu, Florentina Luminita Gheorghiu,Mihaela Doaga, Oana Fotache Dubalaru, Petruþa Nãiduþ, Ruxandra Viºan. În deschidere,Horia-Roman Patapievici a efectuat o incursiuneîn profunzime prin domeniul, atât de strãinmuritorilor de rând, al istoriei ºtiinþei. Cuargumente peremptorii, el a demontat o serie deprejudecãþi comod instalate în autoevaluareacivilizaþiei de tip occidental. Cea maispectaculoasã rãsturnare s-a referit la falsitateaideii conform cãreia Evul Mediu ar fi reprezentato perioadã de absolutã sterilitate ºtiinþificã. Dincontra, demonstreazã Patapievici printr-olaborioasã investigaþie, în acea etapã –„expurgatã” datoritã ulterioarelor contestãri detip voltairean – progresele ºtiinþei au apãrut înconsonanþã cu evoluþia creºtinãtãþii (analiza sereferea exclusiv la spaþiul creºtin occidental).Gânditorul român îmbinã acribia omului deºtiinþã cu flexibilitatea ºi plasticitatea meditaþieifilosofice. Dintr-o asemenea dublã perspectivã, elreveleazã ºi reevalueazã descoperirile fiziciimedievale, ca pe niºte câºtiguri de neeludat alecunoaºterii umane. Utilizând metaforabuchetului de flori pentru diversele domenii alemodernitãþii europene, Horia-Roman Patapieviciconclude cã mitul anti-creºtin e floarea neagrãdin cadrul acestuia. Am constatat cu satisfacþiecã îndrãzneþele teze ale expozeului au fostreceptate cu maxim interes de cãtre audienþã,din care fãceau parte distinºi intelectuali, precumE.S. ambasadorul Vasile Popovici, José EstevesPereira, vice-rector al Universidade Nova ºireputatul scriitor portughez Rui Zink (ambiipurtãtori ai titlului onorific Amicus Romaniae,instituit de cãtre ICR Lisabona), profesorii

britanici Charles Moseley (Cambridge) ºiStephen Prickett (Kent), care au susþinut unincitant dialog cu colegul lor român, la fineleintervenþiei acestuia.

La aceeaºi sesiune am urmãrit cu fascinaþieintervenþia lui Corin Braga (din pãcate, unica înlimba francezã de pe parcursul congresului): oanalizã pe cât de comprehensivã, pe atât desubtilã, referitoare la conceptul Grãdina luiDumnezeu în mitologia creºtinã. Apropiatãcolaboratoare a lui Braga, Ruxandra Cesereanu aabordat o tematicã extrem-orientalã – GrãdinaParadisului la Sei Shonagon ºi Akira Kurosawa,iar José Manuel Anes, de la Universidade Lusiadadin Lisabona, a vorbit despre Flori în imaginarulalchimic. Spre onoarea sa, profesorul portugheza avut gentileþea sã-i salute pe participanþiiromâni, ca reprezentanþi ai unei culturi ce l-a datomenirii pe istoricul religiilor Mircea Eliade(care, între 1941-’44, locuise pe strada EliasGarcia, la câþiva paºi de locul întânirii noastredin 2011).

Congresul a avut parte ºi de un epilog, plasatcum nu se putea mai excentric, în Ponte deLima, localitate de la frontiera cu Galiciaspaniolã. Acolo, aceeaºi infatigabilã MihaelaIrimia a coordonat o Masã rotundã, unde ºi-aprezentat propriile idei inspirate de tematicafloralã, sub titlul O luxurianþã a florilor: gustulºi cornul abundenþei culturale în secolul 18.

La început de toamnã a avut loc în unuldintre cele trei Muzee ale Apei din Lisabona –Reservatorio do Patriarcal, amplasat înimpresionanta cisternã de sub Parque PríncipeReal – vernisajul expoziþiei Imagens de Amor.Publicului i s-a oferit ocazia de a admira lucrãrilede sculpturã ale Elenei Surdu Stãnescu ºi cele de

picturã ale Georgetei Grabovschi. Au rostitalocuþiuni directorul Muzeului Apei, Ing. PedroInacio, purtãtor al titlului onorific AmicusRomaniae, ºi directorul ICRL, instituþia ce aconceput inaugurarea expoziþiei ca parteintegrantã a Zilei Europene a Limbilor 2011, dincadrul Anului European al Limbilor, decretat caatare de cãtre Consiliul Europei. De menþionatcã Z.E.L. a ocazionat ºi un eveniment festivmulticultural ºi pluridisciplinar organizat dereþeaua EUNIC-Portugal, în frumosul palat dinsecolul 18 unde funcþioneazã British Council. Înultimul final de sãptãmânã din septembrie 2011,institutele român, spaniol, italian, francez,german, finlandez, britanic ºi portughez dinLisabona au prezentat oferta lor de cursuri, auorganiza mini-cursuri de limbi strãine, atelierepentru profesori ºi copii, au prezentat filme ºistanduri expoziþionale, au oferit lecturi de basme(în limbile respective) ºi momente recreativecelor mici, interludii muzicale etc. Finalul a fostasigurat de concertul grupului italian AnonimaNuvolari, graþie Institutului Italian de Culturã.

Demn de remarcat e faptul cã în presaportughezã, atât de parcimonioasã înconsemnarea prezenþelor culturale strãine, auapãrut – pe parcursul lunilor iunie-septembrie2011 – nu mai puþin de 26 de articole referitoarela evenimentele legate de activitatea ICRLisabona.


Imaginea studentului la arte, boem prindefiniþie, cu vântul bãtându-i prin buzunaredar tânãr ºi ferice, stãruie într-un cotlon al

minþii fiecãruia dintre noi, cei mai...maturi. Dincele trãite, din cãrþi (ce cuvânt vetust!), din filmemãcar. Cu toate cã se afirmã sus ºi tare cã nuexistã conflicte reale între generaþii, sunt gata sãrepet constatarea proprie parinþilor, bunicilor,strãbunicilor ºi strã-strã-strãbunicilor noºtri, cumcã „tinerii ãºtia de azi nu mai sunt ca cei de pevremea noastrã”. ªi pãrerea mea este cã nuaparenþele fac diferenþa ci fondul. Cã umblã cufreze ciudate – nu conteazã (ºi noi purtamneapãrat plete, în plin comunism), cã se-mbracãsubþirel în toiul iernii – treacã-meargã (ce, noi nuumblam obligatoriu cu capul gol, chiar ºi-n gerulBobotezei), cã îºi duc lucruºoarele într-un rucsãcelcu care vin pânã ºi la operã – iarãºi n-areînsemnãtate (ºi noi importaserãm borsettaitalianã), cã mai bine nu mãnâncã dar îºi cumpãrãultimul telefon mobil ieºit pe piaþã sau ultimelecizme pânã-n gât (fetele) – tot nu-i o noutate (ºinoi umblam în limbã dupã tot ce era haios).Deosebirea mare dintre tânãrul învãþãcel de azi ºistudintele de altã datã, stã, dupã cum o vãd eu,în atitudinea faþã de meseria aleasã. O trateazã cuun fel de detaºare, de neimplicare, de apatielãlâie, un fel de „las’ cã diploma mi-o iau oricumºi-apoi oi mai vedea eu”. Rar observi dãruire,abnegaþie, interes treaz, sfredelitor, neostoit. Fiicã-mea, abia sãltatã din puful facultãþii, a ºi adus încasã o vorbã cu tâlc pentru cele tocmai spuse:„da’ nu-s curioasã, dragã!” Ãsta-i cuvântul –puiºorii aceºtia par a nu fi curioºi de ceea ce seîntâmplã în breasla lor. Sigur cã nu este cazultuturor, însã grãmada cam aºa rãtãceºte prinfacultãþile zilei, la rândul lor ºi ele acreditate saunu(!). Vorbind poate cu pãcat, zic cã stareaaceasta de fapt n-ar fi atât de dãunãtoare cândvine vorba de a-þi însuºi o meserie, dar devine denetolerat atunci când la mijloc este împlinireaunei vocaþii. Iar muzica a fost ºi va rãmâne ovocaþie. (Huliþi fie impostorii care lâncezesc prinorchestre de mâna a doua, executând mecanicnotele din partiturã, fãrã urmã de simþire, sterpeajungându-le sufletele pipernicite!). ªi dacã desprebuchiseala în alte ramuri ale universalului arboreartistic nu-mi stã bine sã vorbesc, despre muzicãam s-o fac, nu neapãrat sub influenþa ultimuluiconcert de la Academia de Muzicã Gh. Dima.

M-a chemat acolo un afiº drãguþ altfel, pecare, dintr-o greºalã cromaticã, numele dirijoruluinu se vedea deºi ar fi trebuit. ªi încã cum!Fiindcã în explozia de tinereþe care avea sãurmeze, omul cu bagheta, deºi aproape la fel detânãr ca discipolii, avea sã fie dascãlul CristianSandu, un muzician cu izbânzi vrednice de luatîn seamã. Scria pe foaia cu pricina cã o sãascultãm orchestra studenþilor anilor I ºi III, cuun program pretenþios stilistic ºi tehnic –Beethoven, Mozart ºi un Concertante rar cântat,pentru patru clarinete, de Louis A.B.Schindelmeisser.

Salã nu destul de plinã – primul semn deinteres scãzut faþã de truda colegului de chin ºi elun damnat ca ºi tine, muzica fiind o formã uºurelatenuatã a coºmarului lui Sisif. Aplauze veºtejitede la bun început ºi în scenã încep sã intre instru-mentiºtii orchestrei, care mai elegant care maimodest îmbrãcat dar aceasta nu din cauza lip-

surilor materiale ci din aceeaºi desconsideraþiefaþã de ideea de concert, de festiv, de public carevine sã te ºi vadã, nu numai sã te asculte. Amremarcat un singur student cu papion (culmea ecã face parte dintre cei care vin ºi la modestulmeu curs de...nu vã spun acum ce fel de curs),dar am vãzut ºi un violonist in simplã cãmaºãalbã ºi chiar un contrabasist într-un fel de costumgri, ºi zic „într-un fel de costum” fiindcã nu erade o croiala cu care sã te urci pe un podium deconcert. Fetele – dupã mintea ºi gustul fiecãreia:care mai „de searã”, care mai în iegãri (habar n-am cum s-ar putea scrie corect în limba românãcuvântul acesta vânãtoresc de stirpe germanã,probabil cu „j”). Aratã bine de tot o tânãrucã înpantalonaºii mulaþi de le zice...cum spuneam darnu „interpretând” uvertura Egmont... In con-cluzie, chiar daca fuseserã în viaþa lor puþinã depân-acum la nenumãrate concerte, nepãsãtoriiorchestranþi nu s-au obosit de loc sã-ºi uni-formizeze vestimentaþia sau mãcar s-o aducã întrelimitele reclamate de eveniment. Sunt convins cãdacã dirijorul ar fi încercat sã le sugereze acestlucru, ar fi venit ºi mai pestriþ îmbrãcaþi, numaiaºa, în ciudã!

ªi-ncepe concertul. Uvertura beethoveneinãEgmont este dificilã, poate nu atât prin tehnicainstrumentalã individualã cât prin cea de ansam-blu, prin încãrcãtura dramaticã romanticã (titanulde la Bonn a privit dincolo de clasicism), prinatacurile pe formule ritmice cu dichis. Iar dacã înacest sens cordarii beneficiazã de avantajulturmei, suflãtorii, sãracii, se trezesc în faþaascultãtorului cam în pielea goalã, nimeni ºinimic neacoperindu-i. Orice „chiftea” de corn seaude, orice chix þipã în gura mare, de falsuri sãnu mai vorbim. Mai este ºi efectul de tub ºiinstinctul de conservare care te-ar împinge sã-l laºipe vecin sã atace primul º.a.m.d. Aºa cã amnumãrat intrãri debile câte am vrut eu. De la ovreme, m-am sãturat ºi nu le-am mai þinutsocoteala. ªi, credeþi-mã, nu erau din cauzabaghetei, care descria miºcãri energice ºi executatecu uºoarã anticipaþie, ci din nepercutare, din lipsaadrenalinei care sã-þi ascutã reacþiile, din lipsa deneîngãduit a dãruirii trup ºi suflet. Mi-am adusaminte de plângerile dirijorilor-profesori cum cãprezenþa la repetiþii e subþire, de ameninþãrile depe anunþurile privind întâlnirile de ansamblu,gen „instrumentiºtii care nu se prezintã vor fi...”Nu vor fi...nimic – sancþiunile rãmân, de regulã,literã moartã. Aºadar, dezinteres constant, deparcã nu majoritatea dintre ei, studenþii, urmeazãsã devinã orchestranþi.

Bine, scapã cumva cu toþii de Egmont ºi vineConcertino-ul pentru patru clarinete. Piesã desprecare nu ºtiam nimic, dar care s-a dovedit clasicã,deºi scrisã târziu, pe la 1833. Toate elementele detehnicã specificã au fost prezente în partiturã, înafarã, poate, de tripla stacaturã, glissando-ul ºisunetele armonice. ªi toate au fost rezolvate meri-toriu, din cvartet detaºându-se totuºi primul clar-inetist, Dorinel Puia, din anul III, un artist demare viitor cred eu, cu palmares de-acum bogatpentru vârsta lui. Dar, cu cinste trebuie amintiþi ºiceilalþi, adicã Krisztina Nagy, Victor Tobac ºiEmese Török, toþi din anul I, toþi de la clasa prof.univ. dr. Ioan Goilã. Ceea ce n-am înþeles au fostproblemele de acordaj. În asemenea cazuri seintrã în scenã dupã un acordaj dumnezeiesc în

culise, diferenþa de temperaturã dintre cele douãspaþii fiind aproape nulã. Acordajul de scenã faceparte, în general, dintre fiþele artiºtilor, deºi nuarareori previne niºte accidente. În concertul nos-tru, clarinetiºtii au intrat pe podium, s-au acordatsumar iar una dintre fete, care era deja jos cu la-ul, încã a mai scos butoiaºul, manevrã carecoboarã tonul! Poate s-o fi gândit cã „lemnele”urcã la cald, dar încãlzirea trebuia sã se fi fãcut înprealabil. Rezultatul – o expunere falsã a primeiteme, abia la ideea secundã cvartetul sunând cuadevãrat curat. Neglijenþã, emoþii? Poate amân-douã la un loc. Mai este ºi adevãrul cã toateinstrumentele de suflat au probleme de intonaþieînsã compensarea lor din buzã ºi deget ar trebuisã fie instantanee ºi reflexã – doar pe aceasta seconsumã cea mai mare parte din timpul destudiu.

Piesa fiind conceputa ca un dialog întregrupul concertino ºi ansamblu, orchestra aveamari interludii, din care se trezea cu greutate,pãrând a fi cufundatã în contemplarea soliºtilor.De aici, o articulare deficitarã a segmentelor solo-tutti, concentrarea clarinetiºtilor neavând cum sãfacã casã bunã cu relaxarea orchestranþilor. Mãgândeam: „mãi fraþilor, sunt colegii voºtri în faþã,îºi dau duhul acolo cu spaime în suflet ºi sudoripe ºira spinãrii ºi voi dormiþi în bancã”.

Dupã pauzã a urmat prima simfonie din trilo-gia finalã mozarteanã – cea cu numãrul 39, în Mi b. major, KV 543. O capodoperã a geniuluimatur, cu dezvoltãri mãiestre ºi împletiri preten-þioase între compartimentele orchestrei. ªi tocmaiaici a fost buba: cordarii erau într-o parohie iarsuflãtorii în alta, de parcã unii ar fi fost ortodocºiiar ceilalþi greco-catolici. Dupã concert am schim-bat douã vorbe cu dirijorul, care a ºi zis: „în anu-mite momente, când îi vãd cã nu se-ascultã întreei, nu-i mai dirijez, pur ºi simplu, ca sã-i oblig sãse coordoneze singuri!” Într-un ansamblu muzical,de orice naturã, dacã-þi bagi capul în partiturã ºinu veghezi cu toate simþurile ca briciul, ruinezitot. Acesta este riscul execuþiei în timp real, încercare grea ºi nobilã, o echilibristicã auditivã,motorie ºi intelectualã, pe care puþini o înþeleg înprofunzime, chiar ºi dintre melomani. Au maifost ºi pasaje falsate grosolan , unul cu deosebire,la viorile prime, în care niºte la bemoale s-audovedit la nãmoale... Tot o consecinþã anepãsãrii, fiindcã zece minute, doar zece minutede studiu, ar fi curãþat locul.

Acuma nu înseamnã cã în concertul stu-denþilor muzicieni de la Academia Gh. Dima n-aufost ºi multe lucruri bune: am remacat sufletulpus de concert-maestrul Radu Dunca, gesticaunor contrabasiºti care simþeau importanþaintrãrilor compartimentului din extrema gravã,coregrafia involuntarã (a unor fete, în special) deunde se vedea pãtrunderea în adâncurile frazãriiºi ale expresivitãþii în general. Ca peste tot ºi caîntotdeauna, oamenii sunt fel ºi fel. Numai cã înartã, ºi parcã în muzicã mai abitir, calitãþile nativeaproximative nu au ce cãuta. Numai chemaþii auloc, meseriaºii îi încurcã pe ceilalþi. Despre pasivi-tate nici nu mai are rost sã discutãm. Ea nu-ºi jus-tificã prezenþa, oricâtã descurajare ar provocacelor din eºalonul inferior competiþia necruþãtoaredin lumea artisticã a secolului XXI.

Cât despre firea ucenicilor vrãjitori, aºa stautreburile de când lumea: daca nu fac nãzdrãvãnii,înseamnã cã nu se aflã la locul potrivit.

Ucenicii vrãjitoriMugurel Scutãreanu

muzica

3322




(urmare din numãrul trecut)

Însemnãrile unui necunoscut dupã Dostoievski,în dramatizarea regizorului Ion Cojar, unproiect asumat scenic de Alexandru Darie, a

prelungit ”seria ruseascã”, foarte consistentã, aprogramului Festivalului Naþional de Teatru dinacest an. Din nou un spectacol amplu, de pestetrei ore ºi jumãtate, ambiþios, fãrã sã atingã însãscontata incandescenþã. Însemnãrile unuinecunoscut redau peisajul unei ”case de nebuni”,a unui imobil ce gãzduieºte de-a valma oameni decondiþii ºi extracþii sociale diferite, cutemperamente diverse, cu atitudini publiceantagonice uneori, o lume întreagã în litota unuiacoperiº. Un nepot soseºte la conacul coloneluluiRostanev, pentru a deveni mire într-un proiectatmariaj al protectorului sãu, care vrea morþiº s-opãstreze în casã pe femeia cu care toþi bãnuiesccã are o aventurã. Pe acest fir roºu al poveºtii seþes însã iþele unei galerii de personaje nãucitoareprin gama de trãiri, fie cã avem de-a face cuamfitrioana autoritarã a familiei, doamna general,mama lui Rostanev, cu ofiþeri hiper-politicoºi ºiretraºi, dornici însã de repede cãpãtuialãfinanciarã, de un tânãr cam fãrã scrupule ºimama interesatã a acestuia, de fete bãtrâne ºiacre, ce ”vegheazã” la morala casei, de guvernantesfioase ºi servitori manipulabili etc., o întreagãmenajerie umanã ce sufocã acest spaþiu. Dinmagma omeneascã se disting douã figuricomplementar-antagonice: pe de o parte,colonelul Rostanov, ce suferã de o frustrareintelectualã ºi tânjeºte cãtre un statut de moºier”iluminist”, pe de altã parte de un versatil ºigrosier escroc intelectual, ”gânditorul”, ”poetul”insuflat de idei nobile, care suferã pentru toþisuferinzii seminþiei umane, Foma Fomici Opiºkin,oaspetele de onoare al conacului-balamuc.

Intriga spectacolului se naºte din savuroasaconfruntare a celor doi eroi, alãturi de”chibiþeala” celorlalte personaje ºi de micilecomploturi bi- sau tri-laterale ce se adaugãconflictului principal. Romanul lui Dostoievskieste o satirã dezlãnþuitã a societãþii rurale ruseºtide la mijlocul veacului 19, una din puþinele salescrieri cu tentã comicã. Nici unul dintre eroi, nicimãcar nepotul ce asistã la desfãºurareaîntâmplãrilor, nu este nevinovat, toþi au laturi

meschine, pofte vicioase, planuri mârºave, ceeace-i face sã semene adesea cu o haitã de maimuþepuse pe furat.

Spectacolul lui Alexandru Darie surprindeaceastã dimensiune a universului dostoievskian,cu un remarcabil pitoresc uneori, însã înansamblu existã o incoerenþã dramaturgicã ce-lîmpiedicã pe spectator sã înþeleagã de la începutghemul intrigii, iar galeria personajelor nu eîndeajuns de limpede pentru a suplini prin”portrete” devãlmãºia acþiunii. O forfotãpermanentã, cu o risipã de gesturi ºi iniþiativescenice repede frânte ale personajelor dau senzaþiaunei aglomerãri inutile a spaþiului de joc, astfelcã, pânã la finalul cu adevãrat incandescentprivitorul are destule momente de derutã.

Actorii de la Bulandra au jucat bine, fiecare pe”felia” sa, dar vocile lor n-au reuºit din pãcate sãdevinã un cor, ci doar niºte glasuri disparate. S-auremarcat Marian Râlea (servitorul Falalei), un soide înþelept-bufon rural, ce a ilustrat eficient ºisclipitor butada ”uite nebunul!”, TamaraBuciuceanu (doamna general), matroana fermã ºineînduplecatã ce-i cere imperios fiului sãu sã-laducã înapoi pe alungatul Foma Fomici, altfel eamoare - un rol economic dar pregannt alvenerabilei doamne, pe alocuri Mihai Constantin(colonelul Rostanev), acesta însã cu un exces de”psihologism” gâfâit, sincopat, ce a denaturatconturul personajului. O patã de culoarepitoreascã a adus în spectacol corul de ”cãlugãri”ce cântã muzicã bisericeascã ortodoxã (în afarã deinterludiul jazzistic, strident dupã opinia mea). Astrãlucit însã cu adevãrat în reprezentaþia vãzutãde mine Virgil Ogãºanu, un Foma Fomici briliant,combinaþie perfectã de parazit, escroc, pozeur,profitor, oportunist, un puzzle perfect de viciitransformate în virtuþi. Este unul dintre cele maispectaculoase roluri vãzute de mine în actualaediþie a FNT, pentru care actorul meritã încã odatã aplauze. Datoritã lui, în mare mãsurã, dealtfel, scena finalã a spectacolului - în care Foma,readus din viscolul iernii ruse în care-l alungaseRostanev, îºi þine ultima tiradã rizibil-glorios-ceremonios-narcisistã, bãtându-ºi joc, cu superbie,de sine ºi de ceilalþi - capãtã lumina incendiarã asensului dostoievskian, salvând astfel întreagalentã rostogolire a ghemului intrigii. Cred cãÎnsemnãrile unui necunoscut ar fi câºtigat printr-oprimenire regizoralã a scenariului dramatic.

O reprezentaþie neaºteptat de distantã -paradoxalã în raport cu elogiile necondiþionate aleunor colegi care au vãzut spectacolul ”acasã” - aavut Caligula de Camus, montat de LaszloBocsardi la Teatrul Naþional ”Marin Sorescu” dinCraiova. Apetenþa regizorului pentru un anumehieratism semantic se pliazã perfect pe acest text,doar cã spectacolul craiovean a emanat o rãcealãpe care în general creaþiile lui Bocsardi nu o au.Caligula e gândit cu o admirabilã rigoarehermeneuticã ºi interpretat în acelaºi registru, cuo mizã foarte mare pe text, cu detaliisemnificative ºi fine inflexiuni de sens, dar credcã dinamica sa la Bucureºti n-a fost cea potrivitãºi gânditã, de aici ºi impresia ”nemulþumitã” aprivitorului. Ciudat este cã, revãzându-mi notiþeledin spectacol, reacþia mea scriind aceste rândurieste de a-l revedea...

Interacþiunea personajelor se consumã într-unspaþiu asimetric, modular, metalic, în carecromatica predominant alb-negru a costumelor(Judith Dobre-Kothay) ºi decorului (Jozsef Bartha)are o plasticitate glacialã. În aceastã morgã-salã debalet apare Caligula (interpretat cu o perversãrigoare de Sorin Leoveanu), care iese dinmormântul Drussilei, ca un balerin-spectru,pentru a-ºi desãvârºi cruda coregrafie. Eroultransmite teroare ludicã; el ºtie cã se joacã dar ºicã toþi ºtiu cã jocul lui e perfid ºi vindicativ, fals;elementul nebuniei e înlocuit aici de cel alcalculului rece, inuman, hrãnit de moartea în careîmpãratul a intrat înainte de a fi ucis. Jocul pur -ºi dur - apare în câteva secvenþe de o cruzimeimplicitã, deºi cu aparenþa unor ”armistiþii”: cea amesei lui Caligula cu curtenii sãi, la niºte beri ºicârnaþi pe grãtar, ori cea - mai viu cromaticã,investitã astfel cu o semanticã aparte, a joculuicreaþiei - în care apar poeþii, precum niºte clovni-cerºetori, ridicoli, emfatici ºi hãmesit-meschini,întrucât interesaþi. E interesant raportul acestadintre poezia-care-dã-de-mâncare ºi poemul glacial-pur închinat de Caligula moartei Drussila. Aici seascunde unul din punctele de inflexiune alespectacolului lui Bocsardi, aºa cum destule replicidin textul camusian sunt înregistrate de spectator,fãrã ca un accent deosebit sã cadã pe ele. ”Tu eºticurat în bine, eu sunt curat în rãu”, cum îi spuneîmpãratul lui Scipio - relaþia dintre cei doi fiindînsã prea firav precizatã în spectacol -, ”Te invit lao serbare nemãsuratã” ori ”Un împãrat artist e deneconceput” sunt niºte jaloane care marcheazãedificiul semantic din Caligula, ºi nu întâmplãtorsunt ele memorate.

Sorin Leoveanu a întruchipat un Caligulasarcastic ºi cerebral, cu geometria unui psihopat,dar fãrã pulsiunile incontrolate ale acestuia.Dintre ceilalþi interpreþi l-am remarcat în specialpe Ilie Gheorghe în Cherea, contrapunctând cuforþa raþiunii, la fel de cerebral, tenebreleîmpãratului, însã prezenþa scenicã a tuturoractorilor a fost evidentã. Foarte plasticã scenafinalã, a întoarcerii lui Caligula în mormântulDrussilei, în care curtenii înfig spadele, precumîntr-un cufãr de circ.

Caligula este un spectacol cu impecabilambitus metafizic ºi simbolic. Repet, cred cã unviciu de dinamicã a reprezentaþiei de la Bucureºtimã împiedicã sã fiu un fan necondiþionat al sãu.

Tot pe text, înscenat fãrã artificii ºi inovaþii,dar contextualizat scenic în ”remorca” uneipostmoderne ”cãruþe cu paiaþe”, a mizat ºi SilviuPurcãrete în D’ale carnavalului (Teatrul Naþional”Radu Stanca”, Sibiu). Pe ampla scenã nudã aOperei Naþionale, presãratã doar cu un strat de

teatru

Spectator la Bucureºti. FNT 2011Claudiu Groza

3333




nisip ce figureazã un maidan pustiu, frizeria luiNae Girimea se ”aºterne” în faþa spectatorilordintr-un autotrailer ce intrã pufnind din motor.Scoarþele, covoarele, scaunele, cuieru, ba chiar ºiuºa sunt aºezate gospodãreºte într-un colþ, în timpce personajele coboarã de-a valma din aceeaºiremorcã. ªi, pe mãsurã ce prima scenã ni sedesfãºoarã cuminte, curat, exact cum scrie lacartea lui Caragiale, în cealaltã laturã a scenei seaºeazã mese ºi se introduc lãzi cu clondire, iarprin fundal trec femei ce poartã o uriaºã cratiþãcu varzã. Muzica este cântatã fie de actori, fie deo orchestrã ce deambuleazã prin spaþiul scenic,secvenþa carnavalului respectã, iarãºi, fidel textulpiesei, ca ºi momentul împãcãrii din final.

Un spectacol cuminte? Nici vorbã, pentru cã”deliciile” din D’ale... apar de astã datã la nivelvizual, unde fantezia lui Purcãrete se dezlãnþuie,adjuvatã de formidabila scenografie a lui DragoºBuhagiar, de muzica încã o datã admirabilã a luiVasile ªirli, cu sonuri diverse, mai neaoºe ori mai”fusion”, în detalii savuroase, nãvalnice, de unirezistibil comic. Aderenþa corectã la text estedoar o capcanã, iar adevãratul spectacol,flamboaiant, se consumã ”în vãzul lumii”. Aº finedrept cu virtualii spectatori dacã aº dezvãluiprea mult din aceste amãnunte carecondimenteazã montarea lui Silviu Purcãrete. Deremarcat, totuºi, ”obsesia culinarã” a regizorului,prezentã ºi aici, îngroºarea spre grotesc a unorclipe scenice, cum e cea când Crãcãnel aleargã uncopilaº, strigând ”Eu sunt Bibicul!”, costumele decarnaval, care amplificã datele caracteriale alepersonajelor, toatã construcþia pe verticalã carepãstreazã sensul intrigii orizontale, încãrcând-oînsã cu ”interpretare”. Finalul în care scena devinedin nou goalã marcheazã sfârºitul unei poveºtispuse parcã, pantagruelic, unor comeseni la omasã cu ciozvârte grase ºi licori gâlgâitoare, încare imaginaþia prinde aripi prin moleºealatrupului ºi abureala minþii.

D’ale carnavalului este un ”chef”, ce face partestructural din poetica teatralã a lui SilviuPurcãrete, iar echipa de la Sibiu l-a pus în vãzulunei sãli arhiplin-entuziaste. E povestea uneipoveºti de demult, dacã vreþi, istorisitã nouã deniºte paiaþe agile, între care Marius Turdeanu, unIordache mereu pe fazã, asudând pentru ”liniºtea”patronului sãu, Constantin Chiriac, un Pamponmasiv ºi aspru, cam primitiv-nesimþit princomparaþie cu ”sensibilul”, dar nu mai puþinnaivul Crãcãnel (Adrian Matioc), capabil depuseuri nebuneºti de ”bãrbãþie”, o Miþa (OfeliaPopii) sãlbatic-pisicoasã, oglindindu-se în Didinacea cu trei feþe (Cristina Ragos, Raluca Iani,Serenela Mureºan), care dã conflictului o aparenþãfantast-marypoppinsianã, în fine, un Nae Girimea(Nicu Mihoc) onctuos ºi diplomat, bãiat de bãiatbine frezat, oarecum estompat prin alura demaestru de ceremonii pe care o are în economiaintrigii.

Sã trecem la emoþii.Ca în multe alte spectacole ale lui Radu

Afrim, emoþia, drapatã în faldurile unei comediiromantice cu accente groteºti, apare ºi în Maiîntâi te naºti de Line Knutzon (Teatrul ”AndreiMureºanu” din Sfântu Gheorghe). Probabil cãAfrim este regizorul cu cea mai ostentativãpoeticã din teatrul românesc de azi. Ca unspectator de cursã lungã al montãrilor sale - unspectator cârcotaº, de bunã seamã - am avutuneori senzaþia cã el va cãdea în capcanapropriilor constante hermeneutice, devenindmanierist; senzaþia aceasta am avut-o ºi vãzândMai întâi te naºti, în care mai toate personajelesunt conturate într-o cheie liminarã, de la surorileagorafobe Lili ºi Pipi, ce trãiesc într-o claustrare

autoimpusã, privind lumea ca pe o poveste cudiferite culori, pastelate ori întunecate, la ghebos-piticul Viktor, chinuit de migrene, morocãnos ºitabietgiu pânã la manie, ori la Nymse,adolescenta dromomanã, cu puseuri emo. Elimpede cã Afrim depãºeºte nivelul primar alpiesei, care este povestea unei iubiri ratate, a unoraºteptãri ºi dorinþe înãbuºite, a unor dureri mariºi bucurii prea mici pentru câtã suferinþã le stã înspate. ªi totuºi, oricât de familiare ar pãreachipurile, ipostazele, situaþiile, confruntãrile, nuavem de-a face cu o manierã, cât cu o empatie lacare o parte din noi rezoneazã necondiþionat ºiinvoluntar, adesea. Personajele lui Afrim suntliminare în mãsura în care fiecare din noi avem ozonã de marginalitate, de temere interioarã, dedependenþã faþã de alteritate, fie cã orecunoaºtem, fie cã nu. Or, din acest punct devedere, regizorul nu face un abuz hermeneutic, ciun gest de specularizare a emoþiei (scuzaþisonoritatea rebarbativã). Aºa se întâmplã ºi înacest spectacol, pe care l-am privit la început cumefienþã, ca pe un déjà vu, lãsându-mã, însã,încetul cu încetul, copleºit de emoþia pe care otransmite.

În decorul dickensian-domestic imaginat deCristina Milea, eroii din Mai întâi te naºtiinteracþioneazã dupã cum le e firea: naiv-entuziast, dupã ce-ºi înving rezerva socialã, încazul surorilor, evaziv-distant în cazul lui Viktor,care-ºi calcã pe suflet ca s-o accepte pe Nymse încasa lui, ataºându-se de ea pânã la iubire,adolescentin în cazul bãieþilor Axel ºi Toader,primul fost iubit al tinerei fugite în lume. Dinîntreaga sferã de confruntãri, cu detalii cecontureazã profund personajele, în registrul tipicafrimian, spectatorul rãmâne cu gustul amãrui ºiintim al încã unei poveºti despre noi aºa cum nee fricã sã ne recunoaºtem. Remarcabil au jucatactorii de la Sfântu Gheorghe, o echipã cu careRadu Afrim comunicã perfect: Fatma Mohamed ºiClaudia Ardelean au fost Lili ºi Pipi, prima uscatãparcã de un eºec afectiv, a doua rãmasã, orirefugiatã, într-o perpetuã ºi încântatã copilãrie,Sebastian Marina l-a întruchipat meticulos ºiexpresiv pe piticul morocãnos Viktor, cel care nue strãin de iubire, deºi pare demult mumificat înritualuri casnice, Elena Popa a fost o Nymse de odureroasã, vulnerabilã ºi voluntarã totodatã,feminitate - un rol de o fineþe copleºitoare -,Cezar Antal a fost ezitantul Axel, cel care nu-ºi dãseama de greºelile sale decât prea târziu, în ciudasfaturilor mai înþeleptului sãu tovarãº, Toader(Daniel Rizea), a cãrui maturitate pare sã derivetocmai din amintirea unor erori personale.

Mai întâi te naºti e încã o poveste afrimianãdin seria celor pe care nu te saturi sã le vezi, sã leasculþi, sã le povesteºti, în care sã te oglindeºticathartic. Oricât de cârcotaº, ca mine, ai fi.

Am lãsat la urmã spectacolul cel maitulburãtor, dupã pãrerea mea, din ediþia de anulacesta a FNT, un spectacol la care-þi dau lacrimileindiferent de cât de curatã þi-e conºtiinþa ori viaþaîn ce priveºte ”greºeala faþã de aproape”. Pentrucã despre greºeli aproape iremediabile ºi iubiridisperate, ca ºi când prin ele s-ar repara acelegreºeli, este vorba în Îngropaþi-mã pe dupã plintã,înscenat de Yuri Kordonsky dupã romanulautobiografic al lui Pavel Sanaev (Teatrul”Bulandra”, Bucureºti).

Un copil care trãieºte între iubirea sufocantã,excesivã, manifestatã însã imprecativ, aspru, delocafectuos, a bunicii, ºi imaginea mai degrabãidealizatã a unei mame retractile ºi neajutorate,dar a cãrei afecþiune o simte chiar ºi când nu suntîmpreunã este eroul acestei tulburãtoare piese.Între bunicã ºi mamã calea dragostei este sãpatã

de neºtiute de copil, strãvechi, iremediabileºanþuri. Iar el, bãiatul, micul Saºa, nu înþelege dece bunica se ceartã cu mama ºi o alungã defiecare datã când îl viziteazã ºi de ce mama nu îlia sã stea cu el. Dramatizarea operatã chiar deregizor mixeazã elemente promiscue ºi groteºti,secvenþe care te zdruncinã ºi tensiuni careizbucnesc din scenã spre salã. Înjurãturilecopioase ale bunicii la adresa bunicului, vãzut caun ratat, la adresa lui Saºa, bolnãvicios ºi ”prost”,la adresa fiicei sale care ºi-a ratat viaþa, ”ierarhia”mitei pentru doctori, pe categorii de calitate(”ºproturile ºi sardinele pentru asistente, icrelepentru medicii specialiºti”), rarele momente deafecþiune, repede cenzurate, fuga lui Saºa prinviscolul iernii, cu mama sa care, în sfârºit, îl iaacasã, apoi dilema lipsei medicamentelor, venireacelor doi bunici ”recuperatori” ºi moartea buniciila uºa încuiatã a fiicei sale, proferând un teribilultim blestem - toate alcãtuiesc fulgii mareluibulgãr de zãpadã care ne rostogoleºte în el, cu el,în viaþa care merge ºi nu dã rãgaz sã neîndreptãm greºelile.

Kordonski a ales un text frisonant pentru a-lpune în scenã ºi a fãcut-o magistral. Înjurãturabolovãnoasã ºi poezia, dragostea tãinuitã înpedepsitoare indiferenþã, mutilarea interioarãtranspar deodatã în fiecare secvenþã a acestuispectacol ce poate fi rezumat printr-o replicã abunicii: ”Dacã þip, numai de fricã þip. Dragosteaasta mã face sã urlu, dar fãrã ea de ce aº trãi?”.Construit cu o fineþe uluitoare, de la felul în carese ”mobileazã” casa în care maturul Saºa îºiretrãieºte copilãria, el însuºi regresând în aniodatã cu obiectele ce se aglomereazã pe scenã -Marian Râlea a jucat cel mai veridic rol decompoziþie, fãrã sã fie infantil, nici strident,dimpotrivã, cu o extraordinarã ºtiinþã a trecerii dela replica adultului ce-ºi aminteºte la cea acopilului care trãieºte -, fin construit, aºadar, pânãla ultimul, aproape insesizabilul, gest al buniciiînainte de moarte, prin care actriþa desãvârºitãMariana Mihuþ, pentru rolul cãreia nu existãsuperlative potrivite, într-atât este de unitar,nuanþat, bogat în registre, semnificaþii deprofunzime ºi forþã conþinutã, Îngropaþi-mã pedupã plintã e un spectacol-eveniment, o creaþieteatralã din seria celor despre care se vorbeºte cunostalgie ºi dupã trei generaþii.

Nu mai puþin pregnant, cu momente deadevãratã graþie scenicã, au jucat ºi ClaudiuStãnescu (Bunicul), Andreea Bibiri (Mama) - carea reuºit sã-ºi încarce rolul cu o traumaticã poezie,ca ºi toþi ceilalþi actori cu roluri mai puþinsemnificative în substanþa spectacolului.Splendide scenografia pe turnantã a NineiBrumuºilã, care permite un flux dinamicpermanent al reprezentaþiei, la fel ca ºi light-designul lui John Carr ºi muzica lui GeorgeMarcu.

Da, Îngropaþi-mã pe dupã plintã este ocapodoperã. ªi, cu certitudinea cã veþi ficutremuraþi ºi la vizionare, am sã vã dezvãlui acelfinal care te face sã plângi în timp ce aplauzi:blestemându-ºi fiica, nepotul, lumea întreagã,înainte de a muri singurã în viscolul iernii, bunicase bate peste gurã, într-un gest pe care nu-l va ºtinimeni, niciodatã, decât Dumnezeu...

3344




film

Dupã Revoluþie recupereazã imaginilefilmate de Laurenþiu Calciu (care e ºiautorul proiectului actual) în perioada

ianuarie-mai 1990. Demonstraþiile pro ºi anti-FSN,drumul spre putere al FSN-ului ºi o lume cu darla vorbã ºi extrem de neclintitã în opiniile sale.Filmul oferã posibilitatea unei întoarceri în timpabsolut necesarã pentru societatea noastrã. E unpunct zero al României, cuprins într-o orã ºijumãtate de proiecþie în care înþelegi de ceRomânia nu putea fi altundeva decît e astãzi.Dupã Revoluþie a fost singurul film din festival –dintre cele douãzeci ºi cinci vãzute de mine – carecorespune întru totul ideii de film-document.Filmãri directe, în mulþime ºi cu mulþimea aflatãpe strãzile din Bucureºti, filmãri realizate dintr-opoziþie neutrã. Aparatul de filmat dispare ºi lasãloc ochilor spectatorului sã priveascã tot aceltumult nebun, în care e greu sã gãseºti speranþãpentru cele ce vor fi fost în ultimii 20 de ani înRomânia (pentru numeroase date ºi imaginidespre ºi din acest proiect, vedeþiaftertherevolution.ro).

Victoria, realizat de Ana Vlad ºi Adi Voicu, eun film bine concertat, în care nu sînt trasateliniile amprentei socialiste asupra oraºului care dãnumele proiectului, ci e urmãrit modul în care,astãzi, localnicii fac faþã nevoilor proprii pe undrum care ar trebui sã ducã inevitabil spreEuropa. Aspectele importante ale existenþeiumane – educaþia, grija faþã de societate,apropierea morþii, dorinþa de reuºitã, lecþia deviaþã – sînt abordate neostentativ de autori, într-oprivire echilibratã, plinã de tandreþe, de înþelegere,o privire ce lasã lumea respectivã sã respire liber.Ca o mîngîiere blîndã, ironia atinge imaginilefilmului, conferindu-le timbrul necesar uneiurmãriri uºoare, plãcute.

Home Alone – A Romanian Tragedy e un filmde Ionuþ Cârpãtorea. Ceea ce m-a bucurat e cãautorul reuºeºte sã pãstreze distanþa faþã depersonaje, niciun moment nu le invadeazãintimitatea ºi nu le exploateazã suferinþa. Filmulprezintã povestea cîtorva familii distruse deîncercarea de a lucra în Occident. Copiii rãmaºiacasã au ajuns sã se sinucidã. Peste 350.000 decopii din România rãmîn în grija rudelor,bunicilor sau a unuia dintre pãrinþi. Un sfertdintre ei prezintã tulburãri psihice, iar o partedintre aceºtia din urmã încearcã sã se sinucidã.Faptul meritoriu al acestui film e cã ajunge sãpriveascã lucid evenimentele regretabile petrecuteîn familiile respective. Nimic din tot ceea ce arputea þine de exploatare – durerea nestãvilitã,lacrimile pãrinþilor acestor copii, rememorarea defacto a întîmplãrilor, angajarea minorilor (fraþi aivictimelor) în rememorarea acestor întîmplãri – nue prezent pe ecran. Camera nu intrã în ochiipersoanelor care vorbesc, nu trece barieraintimitãþii ºi nicio clipã nu priveºte cu aroganþãsau compasiune, nu judecã relatãrile celorimplicaþi. Astfel, din punct de vedere al realizãriifilmului, putem vorbi de normalitate ºi decenþã.Totuºi, ceva este deranjant în acest proiect: titlul.Trimiterea la seria americanã de comedie cuMacauley Culkin ºi explicitarea acestei trimiteri –drept o tragedie româneascã – aruncã în derizoriuo bunã parte din demersul autorului. Pare mai

degrabã un comentariu de pahar al autorului laadresa datelor incluse în proiect. Ca într-o glumãneinspiratã în care îþi vine în minte o secvenþã defilm total opusã discuþiei momentane ºi încerci sãfaci haz de necaz.

Claudiu Mitcu revine pe ecrane cu Noi doi.Pentru a evita probleme care puteau sã aparãodatã ce personajele filmului ar fi fost urmãritede o echipã de filmare, autorul acestui film s-aînþeles cu George ºi Cristi sã le ofere o camerã defilmat ºi la fiecare trei sãptãmîni sã se întîlneascãsã analizeze împreunã materialele aduse de ei.Montajul final aratã ca un soi de Big Brothercontrolat de protagoniºti. Confesiuni în faþacamerei, dincolo de urechile ºi ochii alteipersoane, clipe de tandreþe, discuþii între prieteni,parada gay ºi manifestaþii anti-homosexualitate. Aieºit un film cuminte, nimic deranjant ºi nimicspectaculos, cu un minus major pentru final, carepare jucat, regizat, din dorinþa de a vãrsa ºi cevadramã în poveste, sã fie mai aproape de viziunilehollywoodiene asupra normalitãþii homosexuale(dupã modelul vizibil în The Kids Are All Right,cu menþiunea cã aici eroii sînt mai degrabãadolescenþi decît persoane mature).

Metrobranding nu are tãria ºi siguranþadocumentarului secund realizat de Ana Vlad ºiAdi Voicu (Victoria). Filmul lor de debutinventariazã o serie de produse-emblemãromâneºti, în prezentãri colorate cu ajutorulcîtorva detalii cu privire la producþia respectivelorobiecte ºi prin introducerea reclamelor careînsoþeau acele obiecte în perioada pre-decembristã. Bicicleta Pegas, salteaua Relaxa,becul de Fieni (Selum), teniºii de Drãgãºani,Mobra sau maºinile de cusut realizate la Cugir.Vocea autorului (ca instanþã narativã ºi viziunecinematograficã) se stinge în acest film faþã deproiectul anterior. Dispar absurdul ºi transpunereasigurã ºi intrigantã a conceptului în imagine, faptecare construiau o viziune puternicã asupraîncercãrii autohtone de a tranforma derizoriulîntr-o imagine a decenþei. În locul lor avem otrecere în revistã a unor date de epocã ºi cîtevamãrturii ale ataºamentului sentimental existentîntre cei care au produs obiectele respective ºifabricile în care au lucrat. O traversare pe repedeînainte la finalul cãreia poþi spune cã e în regulã,ai vãzut ºi asta, ºi poþi trece fãrã probleme laproiecþia urmãtoare.

One-Way Round Trip e realizat de Mirel Branºi Jonas Mercier. Filmul urmãreºte drumul uneifamilii de þigani înspre Franþa ºi dificultãþile pecare le întîmpinã în a regãsi un loc în caremembrii ei sã-ºi reia viaþa. Fuseserã expulzaþi cu ojumãtate de an mai devreme ºi odatã ajunºi înþarã singurul lor gînd era de a se reîntoarce înFranþa. În clipa expulzãrii trãiau deja de trei aniîn Boulogne-sur-Mer, copiii urmau cursurile ºcoliilocale ºi erau apreciaþi atît de colegi cît ºi deprofesori (lucru ce se desprinde cu uºurinþã dinatitudinea ºi rostirea francezã a fiului mai mare alfamiliei), iar familia lor, financiar, o ducea destulde bine, fãrã sã urmeze cãi de cîºtig reprobabile.Documentarul e un road-movie care ne þine înpreajma familiei din Bãrbuleºti pînã în Grasse,apoi pe Coasta de Azur, unde, în sfîrºit, familiaDuduveica reuºeºte sã se stabileascã. Filmul te

ajutã sã înþelegi modul în care gîndesc oameniiaceºtia, realizezi motivele alegerii lor de a pãrãsiRomânia, înþelegi dorinþa lor ca pãrinþi de a leoferi celor mai tineri un viitor cît mai stabil.Datoritã neutralitãþii privirii autorilor acestui film,aºezarea spectatorului în situaþii similare celor pecare le trãieºte familia Duduveica este simplã ºinaturalã, lucru care sporeºte autenticitateademersului de documentare al realizatorilor. Nue un film spectaculos prin prisma celorprezentate, nu depãºeºte aºteptãrile normale de laun astfel de demers. ªi tocmai de aceea devine unfilm de vãzut ºi o contraparte solidã la tot ceeace înseamnã acest subiect în media convenþionalã– televiziune ºi presã.

Pãcãtoasa Teodora e un titlu de film puternic.Tocmai de aceea trebuie fãcutã o diferenþã clarãîntre persoanele filmate de cãtre Anca Hirte,autorul filmului, ºi modul în care le filmeazã,construcþia propriu-zisã a istoriei de pe ecran.Teodora, personajul central al poveºtii, e o tînãrãde douãzeci ºi ºase de ani, aflatã în pragul întrãriidepline în cãlugãrie. Simþi dorinþa sa de aîmbrãca straiele monahiei ºi realizezi cã în spateleacestor haine pulseazã un suflet blînd, careiubeºte viaþa ºi ºtie sã se bucure de ea încontextul dat (secvenþele în care tinerele mãicuþealeargã prin zãpadã, la sãniuº, sînt puþineleimagini inspirate ale acestui film). Însã acolounde intervine viziunea autorului asupracãlugãriei, lucrurile devin îndoielnice. Anca Hirtepune accent pe senzualitatea existentã în nouaviaþã pe care o îmbracã Teodora. Ea devinemireasa lui Hristos, aºa cã trupul ºi sufletul sãu –dupã cum spune ºi o rugãciune a fetei – seînfioarã pentru El. Anca Hirte preia acest aspectde facto, astfel cã din vreme în vreme se întoarcela buzele fetei ºi le filmeazã în gros-plan în timpce rostesc rugãciunile cãtre Hristos. Repetareaacestui detaliu, pus în relaþie cu textele unorrugãciuni sau cîntecele care trimit la relaþiaspiritualo-trupeascã instituitã între om ºidivinitate, duce filmul într-un kitsch pornograficusturãtor. Cînd Caravaggio picteazã NecredinþaSfîntului Toma, detaliul introdus de el – Toma,condus de Iisus, introduce degetul arãtãtor înrana dintre coastele celui din urmã – are valoareiconoclastã. Într-o lume înceþoºatã de fanatismreligios, la jumãtate de secol dupã Copernic ºicîþiva ani înainte de judecata lui Galilei, aºadar înepoca avîntului Inchiziþiei, Caravaggio vorbeºtedespre natura umanã a chipurilor religioase. Ceeace face el e sã coboare sfinþii de pe pereþi ºi sã ledea carne, oase, curiozitate, instincte de animale.În contextul respectiv, gestul artistic al luiCaravaggio este unul însemnat – e un gest politic,e un act critic. Buzele din filmul Ancãi Hirte ºitransformarea lor în leit-motiv nu depãºescînþelegerea „artisticã” specificã interpretãrii literarede lemn – aci dau seama despre ceea ce vedeautorul filmului în cuvintele ºi gesturile prin carecãlugãriþele îºi afirmã credinþa. La fel ca ºi leit-motivul cu toaca, la fel ca ºi muzicatenebroasã aºezatã peste spovedania Teodorei, lafel ca ºi sugestiile de profunzime pe care leconstruieºte autorul acestui film prin anumiterelatãri secvenþiale – o mãicuþã bate toaca, sunetulrespectiv rãmîne în off, dar imaginea e mutatã închilia Teodorei, care, la geam, gîndeºte clipajurãmîntului.

ªapte documentare româneºti înFestivalul de Film Astra 2011

Lucian Maier

În momentul în care vorbim de cinematografiese impune o analizã atentã a imaginilor, cuprecãdere modalitatea de configurare a

imaginilor, în speþã, în cazul analizei noastre, acelor care compun religiozitatea în filmele AndreiRubliov (URSS, 1966; r. Andrei Tarkovski) ºiPrimãvarã, varã, toamnã, iarnã ºi iar primãvarã(Coreea de Sud / Germania, 2003; r. Kim Ki-duk).Deºi fiecare film trateazã ideea religiozitãþii, acredinþei, analiza de imagine demonstreazã cã atâtmodul de raportare la spiritualitate, cât ºi esenþaacesteia sunt total diferite.

Metoda cea mai apropiatã de ceea ce nepropunem aici este, în termenii lui Gillian Rose,analiza compoziþionalã. Aceasta implicã unvocabular specific care sã poatã diseminaimaginea ºi are în centru ideea ochiului carepriveºte atent apariþia unei imagini. Prioritarã estecalitatea de imagine, adicã toate nuanþele moduluiîn care ea ni se înfãþiºeazã ºi nu atât ceea ce facºi ceea ce spun imaginile. Facem recurs laimaginea în profunzime luând în consideraretoate elementele care contribuie la realizareaacesteia, pentru cã analizând imaginea în sine ºiacordând mai multã atenþie construcþiei sale decâtsensului, suntem mai aproape de înþelesurilelatente care ni se descoperã dupã analiza imaginii.ªi pentru cã nu poþi vorbi de construirea uneiimagini fãrã sã ai în vedere producþia ei, vomstabili o serie de termeni cheie care þin devocabularul analiziei compoziþionale. Urmãrimconstrucþia unei imagini în sensul analizeimaterialului ºi tehnicilor folosite, pentru cãacestea creeazã parþial efectul pe care imaginea îlare.

Joshua Taylor vorbeºte de culorile în care seîmbracã o imagine. Astfel analiza lui se centreazãasupra nuanþelor, saturaþiei (puritatea unei culoriîn raport cu spectrul din care face parte; dacãculoarea este folositã cu nuanþa sa aprinsã,saturaþia este maximã, în vreme ce aceasta sediminueazã ca intensitate dacã se foloseºtenuanþa mai ºtearsã dintr-un anumit spectru) ºi avalorii de intensitate (gradul de luminozitate saude întunecime a unei culori; dacã culoarea esteînconjuratã de tonuri de alb, imaginea are ointensitate adâncã, pe când, dacã este înconjuratãde tonuri negre, intensitatea scade). Acesteelemente au o importanþã deosebitã în ordineacercetãrii noastre.

În ceea ce priveºte Andrei Rubliov, nu putem,pânã în finalul filmului sã vorbim de culori, cinumai de nuanþe de alb ºi negru. Este un joc dealb ºi negru în tonuri mai aprinse sau mai ºterse,cu o intensitate mai mare sau mai redusã.Întotdeauna albul bisericii se va opune hainelornegre, în tonuri închise, ale oamenilor careaparþin spiritualitãþii. Extrem de relevantã esteimaginea crucii, din secvenþa cu refacereadrumulului Golgotei, când crucea, imagine cusaturaþie maximã (un negru închis) esteînconjuratã de ºi totodatã suprapusã peste albulzãpezii. Datoritã acestei suprapuneri, cruceaprimeºte o intensitate profundã la nivel imagistic,realizându-se o presiune, o încordare legate deacest obiect. Aceastã tensiune nu are alt rol decâta individualiza imaginea crucii plasând-o întresintagmele imagistice privilegiale ale filmului.

Momentul în care apare culoarea este datã delemnele aproape transformate în cãrbuni de dupã

momentul exuberanþei generale datorate reuºiteicreãrii clopotului. Imagine de prim plan, cu odeplinã ºi prelungitã focalizare, creeazã aceasenzaþie de distanþare, de superioritate pe carereligiozitatea o pretinde. Imaginea religioasã îngeneral nu se vrea una excesiv de accesibilã, ci serevendicã mai degrabã ca realitate care trebuiecuceritã, pãstrându-se totuºi o distanþare încãrcatãde sobrietate. Tot o explozie de culoare apare înfinal în icoane. Un joc de imagini cu saturaþie ºiintensitate maximã, cu tonuri de roºu ºi albastru.Nuanþe clare în spectrul coloristic cãruia aparþin,culori saturate, de o intensitate mare, participã lacrearea acelei tensiuni de care am pomenitanterior. Imaginea iconograficã poartã în sinereligiozitatea, acest lucru fiind sugerat clar dinmodul în care este construitã.

În Primãvarã, varã… imaginea ce neintereseazã este statueta care îl reprezintã peBuddha. Este folositã o culoare din spectrul celorînchise (gri), într-o nuanþã ºtearsã, saturaþia esteminimã. De cele mai multe ori este înconjuratã,cel puþin parþial, de tonuri de roºu aprins (încamera maestrului, localizatã între douã obiectede mobilier ºi un covor în nuanþe de bordointens), diverse tipuri de maro (chiar în finalulfilmului unde, deºi statueta este plasatã pe ostâncã, deasupra spaþialitãþii lumeºti, vizibile, sesprijinã tot pe elemente de culori intense –crengile ºi imaginea întunecatã, ºtearsã a vãii cese deschide, unde este ºi casa maestrului).Singurul moment în care aceastã imagineobiectualã a lui Buddha este de intensitateridicatã (înconjuratã de tonuri de un albastrudeschis, în nuanþa cea mai luminoasã) apare înurma drumului sacrificial, cu piatra agãþatã degât, al tânãrului învãþãcel. În ordine ideaticã sepoate observa cã imaginea religioasã nu esteprezentatã ca având intensitate în sine, ci i seconferã doar dupã ce personajul parcurge undrum iniþiatic, purificator, ca sã disparã iar înmomentul când microuniversul insulei estemarcat de gesturile gratuite ºi crude ale copilului.Aºadar religiozitatea funcþioneazã mai degrabãorizontal, compunându-se din comuniuneatuturor elementelor vegetale, animale sau umane,imaginile elementelor mici fiind încãrcate de, sau,altfel spus, compunând spiritualitatea.Dimpotrivã, în Rubliov, religiozitateafuncþioneazã vertical, iar imaginile care o compunau grad maxim de saturaþie ºi intensitate.

Tot Gillian Rose îl citeazã pe Monaco careîncearcã sã identifice toate elementele esenþiale înanaliza unei imagini în miºcare. Astfel, când sevorbeºte de o imagine în miºcare, trebuie avute învedere urmãtoarele elemente: punerea în scenã(care poate fi înþeleasã prin termenii: cadru,focalizare), montajul (pentru care trebuie urmãritelucrurile unde imaginea e tãiatã ºi, desigur, ritmulimaginilor) ºi linia melodicã (având în vederetipul acesteia ºi relaþia ei cu imaginea). Eimportant în primul rând sã observãm cum suntconstruite cadrele. Monaco vorbeºte despreatenþia acordatã proporþiilor într-un cadru.Cadrele construite într-o dispunere verticalã nufac altceva decât sã focalizeze atenþia privitorilorpe chipurile prezentate, adicã pe imaginiindividuale, în vreme ce cadrele dispuse verticalse concentreazã asupra peisajelor (a imaginilor deansamblu) ºi asupra acþiunii filmului (asupra

firului narativ). Acest lucru are o importanþãdeosebitã în ordinea discursului nostru deoarecese poate observa cã în Andrei Rubliov tehnica defilmare dispune cadrele pe verticalã, proporþiecare ne obligã sã ne îndreptãm atenþia asupraimaginii în sine. Aºadar putem concluziona cãfilmul se construieºte din puterea ºi încãrcãturasimbolicã ºi narativã a imaginilor, neavând nevoiede o acþiune liniarã accesibilã oricãrui tip deprivitor.

În altã ordine de idei, în Primãvarã, varã…predominã cadrele orizontale: multitudineaimaginilor de ansamblu, a peisajelor,sugestivitatea firului narativ, toate acestea neconduc la ideea cã filmul are alte mize ºi alt modde funcþionare. Aºadar, focusul nu e îndreptatasupra unei imagini individuale, plinã desemnificaþie, ci sensul se creeazã prin dispersie:privitorul îºi construieºte înþelegerea filmuluiliniar, luând în calcul toate momentele acþiunii ºitoate spaþiile întinse ce ni se înfãþiºeazã.

Montajul, o altã problemã esenþialã pentru unfilm, se referã la strategiile de punere împreunã ascenelor. Existã tipuri de a tãia imaginea carecreeazã impresia unei continuitãþi narative ºispaþiale. Acestea determinã privitorul sã aibãimpresia realitãþii, filmul compus din astfel detãieri fiind uºor de digerat. În filmele clasice deHollywood montajul se realizeazã în aºa fel încâtsã existe legãturã evidentã între scene.Dimpotrivã, tãierile care tranºeazã firul narativ,sau care chiar îl anuleazã, creeazã o tensiune carese acumuleazã de-a lungul derulãrii filmului.Ritmul succesiunii de scene aparent fãrã legãturãîntre ele nu face altceva decât sã determineprivitorul sã acumuleze tensiunea care va fieliberatã în momentele cheie, în scene lungi pecare se pune accentul.

Acesta este cazul filmului Andrei Rubliov,atipic ºi din acest punct de vedere. Succesiuneade scene marcate parcã de rupturi atrage atenþiaasupra imaginilor magistrale: biserica, clopotul,icoanele, crucea, refacerea drumului crucii.Religiozitatea este resimþitã datoritã încãrcãturiipe care aceste imagini o au. Tensiunea acumulatãconlucreazã în mintea privitorului cu sentimentulreligiosului: spiritualitatea se construieºte prinsobrietate, depãrtare, grandoare.

În Primãvarã, varã… tãierile se fac cumvafiresc fãrã ca privitorul sã fie luat prin surprinderesau sã fie încãrcat de mai multe posibile sensuri.Sensul se construieºte liniar din imagini de acelaºitip care curg. Imaginea încãrcatã de spiritualitate(ne referim aici la insula pe care este casamaestrului, cu poarta pe care se intrã spreiniþiere) apare repetat pe parcursul filmului. Doarcã aceste tãieri între imagini vin liniºtit, asemeneaanotimpurilor (coloritul se modificã datoritãschimbãrilor din naturã provocate de succesiuneaanotimpurilor). Montajul este de-a dreptul narativ,iar intensitatea nu se creeazã prin rupturã, ci prinrepetitivitate.

3355




Imaginea religiozitãþii înRubliov ºi Primãvarã, varã…

Simina-Elena Raþiu

ÎnºtiinþareÎntrerupem pentru un numãr serialul O anamnezã necesarã, semnat de Ioan-PavelAzap, pentru ca autorul sã-ºi mai tragã sufle-tul, dar dãm de ºtire cã în proximele episoadevor fi analizate debuturile deceniului 1991-2000în cinematografia românã, de la ratãri ºi promi-siuni pânã la debuturile de excelenþã.

Aniversarea unui secol de la naºterea artistuluiclujean Carol Pleºa (n. Alba Iulia, 1911 - d.ClujNapoca, 2006) este un prilej de a reflecta asupracondiþiei artiºtilor din aceastã parte a þãrii, siliþide douã rãzboaie mondiale ºi de dramaticedispute politice, sociale ºi naþionale, sã gãseascãresursele supravieþuirii ºi mijloacele artei într-olume prea des încercatã cu tãiºul rece al lamei decuþit. Printre ei, Carol Pleºa are un destinexemplar. Expoziþia poate fi vizionatã în perioada17 nov. -9 dec. 2011 la Artexpert Gallery (str.IuliuManiu, nr.10)

Elev al sculptorului Corneliu Medrea, în1940, la 30 de ani, Carol Pleºa puteaconsidera încheiatã etapa formãrii sale. În

loc sã gãseascã liniºtea atât de necesarã creaþiei,destinul sãu este hãituit ºi ameninþat cuagresivitate orgolioasã de administraþiile a douãstate vecine care ºi-l disputã cu o vehemenþãposesivã, alteratã de ideologiile mutilante alevremii. Atât România, cât ºi Ungaria ºi-l reclamã,pe rând, ca apartenenþã, pretinzând, la începutulrãzboiului, „datoria de sânge” a unui sacrificiucare transforma libertatea lui într-o flamurãiluzorie, zbãtându-se în iureºul vânturilor ºi alintereselor unor clase dispuse, pentru a-ºiconserva interesele, sã-ºi sacrifice cetãþenii. Hãituitîn propria þarã, revendicat în egalã mãsurã deambele patrii politice, aleargã ca un cetãþeanpribeag ºi dezorientat în întunericul nopþiirãzboiului, urmãrit de spectrul înfricoºãtor altrãdãrii. Avea, din toate etniile care populau acestorizont, câte o rãdãcinã amarã! ªi tot atâteacapete de acuzare: în funcþie de caruselulbesmentic al politicii europene, trebuia sã ascundãsub veºminte când „accidentele” moºtenirii austro-ungare, când „disgraþioasele” forme ale uneiumanitãþi semite sau româneºti. Ceea ce se adunala un moment dat ca aritmeticã a succesului seprefigura, prin partizanatul disputelor sau liberularbitru, în atributul maladiv ºi grotesc al uneisubumanitãþi animale. În locul succeselor artistice,Ungaria „l-a gratulat” cu penitenþa rãzboiului,fãcându-l sã împãrtãºeascã, alãturi de evreii sauintelectualii de stânga, experienþeledezumanizante ale frontului de est, din Ucrainasubcarpaticã. În locul succeselor aristice mondiale(participase în anul 1939, alãturi de maestrul sãu,Corneliu Medrea, la decorarea PavilionuluiRomâniei la Expoziþia Mondialã de la New York),autoritãþile postbelice româneºti l-au prigonit cape un reprezentant al capitalismului ºi ca pe unpericulos partizan al Sionismului. A pãºitînfrigurat, neîncrezãtor, pe sub faldurileatrãgãtoare ale artei proletcultiste, strângând înmânã desaga sa cu pensule ºi dãlþi, fierbinþi depojarul epicureic al unor concetãþeni ca IonVlasiu, Petru Abrudan, Emil Cornea sau NicolaeBrana. A aruncat o privire sagace spre acolo undedestine insurgente colocviau pe ascuns:

avangardiºtii temerari ai epocii interbelice, fie cãse numeau Brâncuºi, Hans Mattis-Teutsch, JulesPerahim sau Max H. Maxy. A împãrtãºit solidarcu aceºtia destinul nedrept al unor „minoritari”,fie cã erau nemþi, ardeleni, sau evrei, precumArnold Cencinski (Borgo Prund) sau WalterWidmann. A mers cu alegerea sa pânã acolo încâta cerut expatrierea sa alãturi de prietenii sãi evreiºi de familiile lor, care au devenit ºi ale sale,împingând onoarea cuvântului dat pânã lasacrificiul de sine. A suportat înfrigurat maligna„Epocã de Aur”, dupã ce s-a împãrtãºit dedulceaþa libertãþii puþinelor zile de la sfârºituldeceniului ºase. A trecut prin înceþoºata dictaturãhorthystã, prin ghetoizarea ºi exterminareaevreilor, prin sovietizare ºi proletcultism, prinmarasmul dictatorial al statului comunist, aîndulcit aceste friguri tragice visând la bucuriarevederii rudelor din Salzburg sau a celor dinGermania, în anii reconcilianþi ai Estului cuVestul. La capãtul acestui drum, s-a configurat ooperã care nu s-a clintit din starea beatificatã atalentului sãu, într-o notã care exaltã natura cu oimpetuozitate pe rând clasicã sau expresionistã.

Avea, ca toate seminþiile mici ºi rãtãcite pringeografie, sub crusta bobului gros, energiile vitalede a rãsãri în lut, de a fecunda din cenuºa col-buitã a stâncii. În anii 1940-1944 nu a încetat sãrãmânã fidel vocaþiei sale artistice, expunând artasa într-o „patrie de conjuncturã”, dupã cum, înanii care au urmat, s-a strãduit sã rãmânã pe mar-ginea apelor infestate de torentul bolºevic,stãpânit de un acut sentiment imunitar. S-a ridicatneobosit, de fiecare datã când „ceasul istoriei” îl„scurtcircuita”, trântindu-l la pãmânt, împins deîncãpãþânarea sa aproape maladivã de a reuºi.

Câtã energie ºi ce zbucium tragic au presupuspentru artist supliciul de a lupta singur împotrivadramelor în care îl târãserã succesiv istoriile trag-ice ale popoarelor din care el însuºi fãcea parte!Câtã nobleþe, atâta speranþã încarcã de succescântarul sãu de supravieþuitor! Incomparabil maimult ºi mai greu decât al altor artiºti, rãmaºineatinºi de forfota desfigurantã a luptelor, dedi-caþi, ca prin miracol, exclusiv lor înºile. Sau, aacelora care ºi-au negociat succesul imoral cu pro-pria lor conºtiinþã, împãrtãºind „banalitatea”...binelui, seduºi de gloria de conjuncturã care îlîngroapã pe artist alãturi de binefãcãtorii sãi, aºacum servitorul faraonului calcã urmele acestuia înmoarte. În timpul regimului comunist, subapãsarea atâtor experienþe dramatice din punct devedere social ºi politic, artistul a trãit retras, par-ticipând sporadic la manifestãrile colective alebreslei. A pãºit arareori peste graniþã, fiind ºtiutedificultãþile legate de cãlãtoriile în strãinãtate, deseverele interdicþii privind contactele cu strãinii,chiar dacã fãceau parte din familie. Aceste relaþiiºi cercul vastelor sale cunoºtinþe au facilitat

3366



agenda

Alexandru Jurcan Un festival de 20 de ani ºi de cinci stele 2

editorial

Oana Pughineanu Staulul global.

Mugetul de masã ºi glisarea sensului 3

o carte în dezbatere

Ion Vlad Sub zodia istoriei ºi a vîrstelor... 4

Mircea Muthu În „lumina zilei, mare ºi albã” 5

comentarii

Constantin CubleºanMatei Viºniec:

Cafeneaua Pas-Parol ºi Domnul K. eliberat 6

imprimatur

Ovidiu PecicanIstoria literarã la judecata personajului? 8

amfiteatru

Laszlo AlexandruM. Sebastian despre E. Lovinescu 9

lecturi

Ion Pop Arcadie Suceveanu în antologie 10

Prozã scurtã la Cluj ºi premianþii ei

Alexandru Vlad Noaptea ºi câinii 12

Marcel Mureºeanu Colonelul ºi Moartea 13

Mihai Dragolea Împotmolit în cãptuºeala

cu pãienjeni, zmeurã ºi urzici 14

Viorel Cacoveanu Românul 14

emoticon

Poeme în francezã traduse de ªerban FoarþãRainer Maria Rilke, poet bilingv 15

profil aniversar

Mihai Bãrbulescu Centenar Ion Iosif Russu 16

interviu

de vorbã cu muzicianul Mircea Florian "Pentru mine conteazã enorm poezia ºi muzica" 19

Clujul interbelic

Petru Poantã Universitatea 21

accent

Ion Buzaºi O “carte a amintirilor” 22

Vistian Goia O cãlãtorie în capitalã 23

dezbateri & idei

Sergiu Gherghina Multiculturalismul realitãþii 24

civic media

Mihai Goþiu Roºia Montanã

Salvarea societãþii civile. "Occupy Conti" 25

verdele de Cluj

Aurel Sasu "Lazaretul sufletesc" 26

flash meridian

Virgil StanciuArturo Pérez-Reverte, un Dumas spaniol 28

corespondenþã din Lisabona

Virgil Mihaiu Vârf de sezon la ICR Lisabona 29

zapp media

Adrian ÞionRãspântia Apostu 30

muzica

Mugurel ScutãreanuUcenicii vrãjitori 31

teatru

Claudiu GrozaSpectator la Bucureºti. FNT 2011 32

film

Lucian Maier ªapte documentare româneºti în

Festivalul de Film Astra 2011 34

Simina-Elena Raþiu Imaginea religiozitãþii în

Rubliov ºi Primãvarã, varã… 35

plastica

Vasile Radu Captiv în universul timpului -

Carol Pleºa 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Captiv în universul timpului -Carol Pleºa

Vasile Radu

(Continuare în pagina 24)

Documents

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 222 - revistatribuna.ro · Texte din Sofocle, Shakespeare, Ionesco... inteligent legate ºi orchestrate spre registrul comic. Dora Lazãr din Bucureºti