123

LE CORBUSIER

Spiritul latin

În anii 1911, între lunile mai [i octombrie, Charles-Édouard Jeanneret, cunoscut maiapoi drept Le Corbusier, întreprindea o c\l\torie de studii în Orient. În trecere prinBucure[ti, tân\rul de 24 de ani avea s\ trimit\ spre publicare ziarului La Feuille d’Avisdin ora[ul s\u natal, La-Chaud-de-Fonds, însemn\ri de drum, unele exacte, altele trib-utare temperamentului s\u exaltat de înnoitor. Din notele bucure[tene spicuim mai joscâteva paragrafe, rev\zute de autor în 1965 [i publicate în volumul Le Voyage d’Ori-ent.

De altfel, Le Corbustier f\cea referiri la aceast\ c\l\torie în scrisorile adresate Pro-fesorului George Oprescu în 1930, evocând recomandarea pe care i-o d\duse, de la Berlin,Caragiale («...votre Caradjale...») solicitând imperativ: «Soignez-le comme mon proprefils».

Epistola lui Le Corbusier se încheia, patetic, cu vorbele: «Sauvons l’esprit latin. Levrai».

...multe mai are de spus caldarâmul încins al Bucure[tilor. Cu cât\putere afirm\, cople[it de o implacabil\ senzualitate, suprema]ia c\rnii.Bucure[tii sunt nu numai Paris, ci mai mult. Sub o lumin\ arz\toare, femeilesunt frumoase, coafate [i g\tite cu rochii superbe. Îmbr\c\mintea lor nudefine[te o alt\ lume; ele nu ne sunt str\ine. În cale[ti, defilând pe CaleaVictoriei, la întoarcerea de la curse, ele se l\f\ie în toaletele lor de laParis, sobre, dar somptuoase, cu p\l\rii mari negre, gri sau albastre carefac s\ fluture câte o pan\ enorm\, sau cu p\rul abia cuprins de o toc\.Fardul ochilor [i al buzelor, pe un chip lini[tit, formele nobile ale unortrupuri frumoase sub mângâierea stofelor, totul ne îndemna s\ lerecunoa[tem, s\ le admir\m amintindu-ne, cu melancolie, de seduc\toareleParisului monden. Aici totul îndeamn\ spre un cult al femeii. Idolul acestuiora[, marea zei]\, este doar femeia, datorit\ frumuse]ii sale.

Doamn\, s\ nu mi-o lua]i în râs, dac\ sunt uluit. În plus, peste tot,obsedant, mirosul de crini pe care-i vând ]ig\ncile. {i ele, tot femei fru-moase! Ten m\sliniu sub p\rul negru, [i ochi din privirea c\rora ]â[nesc

LL

124

vorbe îndr\cite. Rochii de culori deschise [i simple de sub care r\sarmâinile, ale c\ror unghii ro[ii p\teaz\ crinii ce-i vând.

Echipaje nenum\rate cu caii mu[când z\bal\. Birjarii, eunuci obezi cuvoci pi]ig\iate, gonesc caii splendizi [i iu]i, prin îmbulzeal\. Ridica]i pecapr\, birjarii poart\ «tog\» din catifea albastr\-închis, iar zgomotul miilorde copite bate pe caldarâm un ritm, o muzic\, ce nu se opre[te nicichiar noaptea.

Ce s\ v\ mai spun despre acest ora[ plin de copaci, care se întindepân\ departe, dând îns\ impresia unui cartier de mode[ti proprietari?Str\zile sunt scurte iar cl\dirile nu au mai mult de dou\ etaje. Pe aici,arhitectura, ca [i via]a, nu este luat\ în serios. Peste tot Beaux Arts, c\cinumai arhitec]ii cu diplom\ de la Paris au ce lucra. Chiar dac\ ceea cefac este banal, nu este urât, din cauza unit\]ii de stil; Bucure[tii n-auurâciunea heteroclit\ a ora[elor germane. Privirile nu se opresc nici peprofiluri, nici pe ornamentele pe care le-am mai v\zut. Privirile sunt libere[i zboar\ spre frumoasele trec\toare! Bucure[tii sunt toate zilele îns\rb\toare...

În române[te de Radu IONESCU

125

R|ZVAN R|DULESCU

Ora[ul auzit de sus

În ce condi]ii se poate studia muzica f\r\ profesorM-am n\scut la maternitatea Polizu, în mâinile cu mânu[i din latex albicios ale doc-

torului Palo[, care locuia la vremea aceea într-o frumoas\ vil\ pe strada Paris, nu departede Policlinica 10. Mi-am petrecut primii doi ani într-un apartament mic pe bulevardul 1Mai, lâng\ Pia]a Chibrit, apoi, cum p\rin]ii mei au vrut spa]iu mai mult, m-am mutat pestrada Brezoianu. Din balcon se vede în primul rând Ci[migiul. Acolo mi-am petrecutcopil\ria, acolo am ascultat fanfara pân\ prin anii ‘80, cu bunica mea, duminic\ deduminic\, la rondoul cu porumbei. Nu [tiu de ce, dar dup\ aceea, militarii au cântat dince în ce mai rar în chio[cul din parc, pân\ nu au mai cântat deloc. Tot acolo s-a con-sumat [i adolescen]a mea (am t\iat de nenum\rate ori Ci[migiul între liceul Laz\r [i casade cultur\ Pétöfi Sándor, unde se ]ineu lunar cursuri de dans, chitar\, poezie [i karate);tot acolo, ocolind parcul, m-am prezentat zilnic în primii doi ani la Conservator. Ulteriorm-am mutat înapoi pe 1 Mai. Sunt, cu toate acestea, un bucure[tean de centru. Nu suntnici iute la vorb\ [i cu r\bdarea scurt\ ca mul]i dintre prietenii mei crescu]i în zona deest a ora[ului, în Pantelimon, Dristor, S\l\jan sau Ozana, nici melancolic sau grav ca aceiacare s-au privit, toat\ copil\ria, în apele lacului Tei, nu am aerul de bun\stare al celor dinCotroceni [i 13 Septembrie, nici aerul bizar occidental din Drumul Taberei [i nu sunt atrasatât de tare de discoteci pe cât sunt cei care locuiesc la nord, în B\neasa (este statisticdovedit c\ în acest cartier, din trei tineri, doi merg la discotec\ la fiecare sfâr[it des\pt\mân\). Mi s-a spus mereu: uite, ce mai vrei, e[ti în buricul târgului, faci doi pa[i [iai ajuns la Teatrul Na]ional, Teatrul Mic e în spatele blocului, ajunge doar s\ cobori culiftul, Sala Palatului – colea. Treci de Sala Palatului, pac, Ateneul. O iei pe lâng\ Sala Palat-ului, hop, biserica Luteran\ [i, mai sus, Sfântu’ Iosif. Dac\ o ]ii drept pe Nuferilor, ai [iajuns la Radio. O iei pe bulevard [i e[ti la Oper\. Treci de Academiei [i ajungi la Dalles.Totul e la doi pa[i.

MM

126

Într-o zi, reluând enumerarea de mai sus, tat\l meu a înso]it-o cu un desen: dintr-un punct (noi) a dus radial linii cu pixul pân\ la alte puncte pe care le-a numit Oper\,Ateneu, Radio, Dalles [i i-a ie[it ceva asem\n\tor unui soare. Pe linii a ad\ugat, inginere[te,între paranteze, urm\toarele nota]ii: noi – Oper\, 15 min.; noi – Ateneu, 10 min.; noi –Teatrul Na]ional, 7 min.; noi – Operet\, 20 min. (Opereta veche de pe malul Dâmbovi]einu fusese d\râmat\ înc\.)

În Bucure[ti, în vremea anilor mei de [coal\, muzica se f\cea în centru. Imagina]i-v\ un stat având drept grani]e Bati[tea, Dâmbovi]a, Cotroceniul, Plevnei, Grivi]a, CaleaVictoriei [i Magheru. Dincolo de grani]\ – t\cere deplin\. Dac\ Dâmbovi]a, sistematizat\sau nu, ar fi un râu important, dac\ ar curge limpede [i demn, dac\ ar clipoci pe subpoduri somptuoase sau [i-ar desface apele ca s\ cuprind\ vreo insul\, atunciBucure[tiul s-ar putea împ\r]i în Rive Droite [i Rive Gauche, în Buda [i Pesta, în Oberkas-sel [i Niederkassel. Dâmbovi]a este îns\ acum o ap\ fantomatic\ f\r\ anvergur\ [i a[aa fost [i în timpul copil\riei mele, curgând împotmolit pe sub ni[te s\lcii luxuriante, con-ducându-[i în aval petele mari de motorin\ care difractau lumina pe sub podurile din piatr\t\iat\. A[a c\ singura demarca]ie cultural\ a ora[ului s-a a[ezat radial în jurul locuin]eimele: Bucure[tiul central [i restul.

Fanfara în parcFanfara nu cânta duminicile numai în Ci[migiu. Exist\ un chio[c cu b\ncu]e în

Her\str\u [i un altul în Parcul Libert\]ii. Acesta din urm\ a fost foarte rar folosit, dup\[tiin]a mea. Mai pu]in rar, îns\ în efectiv mai restrâns – cincisprezece oameni maximum,o dat\ la trei duminici – îi puteai auzi pe militari cântând din al\murile lor în parculHer\str\u. Totu[i, nu pot s\ explic de ce, preferam fanfara din Ci[migiu. Nu era o chestiunede distan]\ sau de obi[nuin]\ (în fond în Her\str\u m\ duceam de câte ori puteam ca s\îmi lansez b\rcu]ele pe lac), ci mai curând una de ambient. În rondoul cu porumbei dinCi[migiu se strângea mult\ lume, aproape toat\ lumea din parc, [i în fa]a unei a[a nume-roase asisten]e, majurul se înfoia, î[i chema subalternii la ordine, rotea ame]itor bagheta,dirija asudând, apoi, în aplauzele copiilor c\rora le curgea înghe]ata la cornet pe degete,îi ridica pe sufl\tori în picioare. De[i, în mare, repertoriul fanfarelor militare era acela[i,indiferent de locul în care cântau (Co]ofana hoa]\, aranjat\ pentru al\muri, ValurileDun\rii, For]a destinului, Liliacul, Menuetul lui Boccherini, tot pentru al\muri), înHer\str\u, sub umbra mole[itoare a unor platani [i în imensitatea parcului, piesele aveauun aer definitiv de muzic\ de duminic\, a[ezat [i deprimant. Oamenii nu st\teau smirn\s\ asculte, ca în Ci[migiu, ci preferau s\ se plimbe, bra] la bra], pe malul lacului, supraveg-hindu-[i progeniturile pe biciclete sau împingând c\rucioarele cu bebelu[i. Dac\ teîndep\rtai de chio[cul surs\, undele fanfarei interferau cu muzica de la Unda Vesel\, c\ci,înc\ prin anii ‘75 - ’80, în Her\str\u mai ales, mul]i b\rba]i cu c\m\[i strâmte de nylon]ineau pe um\r câte un aparat de radio Vef de patru kilograme [i jum\tate.

127

Xilofonul [i pianulContrar numelui, xilofoanele pentru copii au clapele din fier, iar cioc\nelele cu care

love[ti sunt din plastic. Aceasta este o regul\ pentru toate produsele de acest gen, indifer-ent dac\ sunt f\cute la noi sau în str\in\tate. Diferen]ele sunt doar de finisaj. Dovad\ c\am primit la patru ani un xilofon italienesc (cu clapele din fier) pe care am încercat s\cânt câte ceva din ce cânta fanfara în Ci[migiu, cel pu]in a[a mi s-a povestit în leg\tur\cu experien]a mea muzical\ precoce. Tot ce-mi amintesc este c\, în mai pu]in de os\pt\mân\ dup\ ce am primit xilofonul, am rupt cioc\nelele, vrând s\ le încerc elastici-tatea.

Am constatat mai târziu c\ povestirile p\rin]ilor despre ispr\vile artistice din leag\nale copilului se înscriu într-o mi[care de mistificare mai ampl\ [i cu origini str\vechi, încare moneda de schimb este precocitatea. A[a de pild\, mul]i dintre colegii mei de laConservator [i mul]i poate dintre muzicienii de azi [i-au descoperit talentul (le-a fostdescoperit) întâmpl\tor [i devreme. Cutare avea când plângea un ]ignal asurzitor, iar lacinci ani a cântat a[a de frumos la serbarea de la gr\dini]\ încât soarta lui a fost pecetluit\:copilul va deveni cânt\re]. Altul cl\mp\nea la pian, spre furia mocnit\ a vecinilor, cândavea numai trei ani[ori, anun]ând astfel zorii unei str\lucite cariere de pianist de concert.Un altul, complet nevinovat, s-a trezit la [ase ani cu o vioar\ trei-sferturi în mân\ [i, dinscâr]âial\ în scâr]âial\, a ajuns la performan]ele de azi. Eu însumi am fost încurajat s\cânt oper\ la o vârst\ fraged\, în fa]a musafirilor, la coard\ sau la priz\ (se ia cordonulde alimentare de la fierul de c\lcat sau mânerul de lemn al corzii [i se ]ine în dreptul guriica un microfon). Cântam arii din opere pentru c\ ascultam la un pick-up cele câteva dis-curi cump\rate de ai mei. Toate erau cu pove[ti, mai pu]in unul, care con]inea o colec]iede arii italiene[ti în interpretarea lui Herlea: aria calomniei, râzi paia]\, înapoi tr\d\torule,pacea inimii mele.

Crescând, am vrut s\ l\rgesc modesta noastr\ colec]ie de discuri; de unde locuiam,se dispuneau tot radial singurele patru magazine specializate în articole de muzic\ [i foto:

1. Magazinul Muzica, nu mult diferit de cum este el ast\zi, cu vitralii reprezen-tând abstrac]iuni pe o dominant\ de verde [i cu rafturi din lemn [i o]el – un fel de visdecorativ al viitorului imaginat prin anii ‘60 [i, prin urmare, extrem de demodat deja întimpul copil\riei mele. Acolo nu se g\seau decât discuri banale, care z\ceau pe rafturicu anii [i pe care le puteai asculta f\r\ s\ le cumperi, adâncit în fotoliile cu c\[ti. Raf-turile ajunseser\ prin ‘87 aproape goale, [i cele de discuri, [i cele de partituri, dând locu-lui aerul unei alimentare din care nu po]i cump\ra decât fasole cu ciolan. Ce nu mi-a pl\cutniciodat\ la Muzica era c\ nu puteai s\ stabile[ti o rela]ie personal\ cu vânz\torul, s\-lfaci s\-]i pun\ deoparte discuri rare, sau cel pu]in eu n-am reu[it. Oricum, erau acolomai multe femei care vindeau, îmbr\cate într-un fel de uniform\, iar spa]iul era larg,deschis, indecent, lipsit de orice intimitate, spre deosebire de

128

2. Magazinul armeanului, mic, umplut cu discuri. Omul f\cea afaceri cu o marf\care nu era a lui, din pur\ pl\cere. Plin de solicitudine, te sf\tuia ce interpretare s\ alegi,î]i punea deoparte un disc, dac\ te pl\cea, st\tea cu tine la discu]ii interminabile în care-i amesteca [i pe ceilal]i clien]i, lumea se anima, se schimbau p\reri. Spa]iul de opt metrip\tra]i era întotdeauna ticsit. Prin ‘86, dup\ un prelungit concediu de odihn\ (a[a st\teascris pe u[\) în locul armeanului a venit un alt vânz\tor care a beneficiat cam un an defaima locului. Apoi magazinul a ajuns la fel de dezolant ca [i Muzica. Ast\zi se pot cump\rade acolo casete de-a valma. Magazinul se afl\ pe bulevardul Kog\lniceanu, fost Gh. Ghe-orghiu-Dej, între un coafor [i libr\ria Eminescu.

3. Pe {elari se mai afl\ [i ast\zi un magazin tip vagon cu articole muzicale [i foto.Doamna care vindea, cu aparen]\ clorotic\, era o cuno[tin]\ îndep\rtat\, suficient deîndep\rtat\ ca s\ ne vedem numai când aveam eu nevoie de anumite discuri, [i suficientde apropiat\ ca s\ mi le pun\ la p\strare. N-am nici o explica]ie pentru felul în care, dela un moment încolo, s-a pref\cut c\ nu m\ mai cunoa[te. (Pre]ul unui disc Electrecordera 28 lei, se puteau l\sa 30, iar al unui disc din CAER – 39 sau 42 de lei, [i se l\sau 50.)

4. Roman]a (azi Yamaha), ca magazin de discuri nu era cine [tie ce. Prea tehnic[i axat pe vânzarea acelor [i curelelor de transmisie la pick-up, rar se nimerea s\ g\se[ticeva interesant. La etaj îns\ puteai cump\ra instrumente muzicale variate: al\muri, flaute,viori, ba chiar [i pianine.

De[i foarte mul]i au cump\rat pianine Doina de la Roman]a sau de la Muzica, potspune cu mâna pe inim\ ([i tare mi-e team\ c\ [i cei care au cump\rat pot spune acela[ilucru) c\ aceste pianine nu au f\cut niciodat\ doi bani. Conservatorul are în toate s\lilede studiu pianine Doina. Gândite mai curând s\ se asorteze cu biblioteca Dana [i cusufrageria Milcov, ele au fost [i sunt construite împotriva muzicii. Clapele din plastic, careabia se apas\ (nu este vorba de o claviatur\ tare, ci de una înfundat\), cioc\nelele cucursa scurt\, ca s\ reduc\ zgomotul (pentru respectarea orelor de somn la bloc), amor-tizoarele care nu cad complet pe corzi, toate aceastea fac din pianina Doina un suportpentru vazele cu flori.

Recomand acelora care nu-[i pot permite un pian serios de concert în cas\, ori m\carun Bechstein cu coad\ scurt\, pianinele Grand Berlin. Nu sunt nici foarte masive, lem-nul lor negru nu are nici încrusta]ii, nici floricele în basorelief, iar de îmb\trânit, îmb\trâ-nesc frumos. A mea, cump\rat\ cu zece mii de lei în ‘85 de la doamna Apostolescu, v\duvaunui militar interbelic, [i care locuia într-un bloc de trei etaje la intersec]ia Toamnei cuMo[ilor, a fost construit\ în 1901 [i scoate, dup\ nou\zeci [i [ase de ani de exerci]iuasiduu, un foarte pl\cut sunet de ]ambal. În plus, are uria[a calitate de a se dezacordapropor]ional. Cum nu am mai acordat-o de doisprezece ani, a c\zut de-a lungul acestuiinterval de timp pe întreaga întindere a claviaturii cu un ton [i jum\tate mai jos decât dia-pazonul, dar raporturile dintre sunete au r\mas aproximativ corecte.

129

Prejudec\]i muzicaleDin discurile pe care le-am cump\rat pân\ în primul an de facultate mi-au r\mas o

sut\ dou\zeci [i trei (pe unele le-am dat cadou, altele au fost iremediabil împrumutate[i altele s-au deteriorat). Toate sunt pline de urmele grase ale degetelor mele, tot a[acum toate c\r]ile mele sunt îndoite la cotor, semn c\ au fost ]inute deschise cu fa]a înjos, obicei urât. Dintre aceste 123 de discuri, 61 au gravat\ pe ele muzic\ de Mozart [i20, câte am putut g\si, de Rossini. Dintre discurile cu Mozart, unul din ele (Carlo Zec-chi dirijând dou\ simfonii, dup\ accidentul care l-a f\cut inapt pentru pian) s-a deterio-rat în mod comic. }ineam toat\ colec]ia într-un raft lâng\ calorifer, [i nici prin cap numi-a trecut c\ de s\rb\torile din iarna lui ‘89 avea s\ se dea c\ldur\. Discul de care vor-beam, cum se afla la margine, s-a v\lurit u[or. Tat\l meu l-a privit cu aten]ie [i s-a gân-dit s\-l repare. A înc\lzit în acest scop cuptorul, a t\iat dou\ geamuri de 35 pe 35, a pres\ratf\in\ pe ambele fe]e ale discului ca s\ nu se lipeasc\ la c\ldur\, l-a pus la presat întrecele dou\ geamuri [i a dat totul la foc mic. Dup\ zece minute pe ceas a scos discul dincuptor, l-a desf\cut cu ajutorul unor cârpe dintre geamuri (mi s-a p\rut mie, sau am v\zutun firicel de ebonit\ întinzându-se în aer [i apoi înt\rindu-se ca firul de p\ianjen?) [i l-apus sub ap\ rece. Rezultatul st\ la dispozi]ia curio[ilor, [i îl ar\t de obicei celor care aupropria lor colec]ie de discuri [i nu împrumut\ decât cu greu. Vederea discului r\scoptîi înfioar\, îi face s\ se tulbure [i asta e foarte pl\cut.

Despre Mozart [i Rossini, compozitorii mei prefera]i din adolescen]\, am citit tot cese putea citi. Mi-au re]inut aten]ia dou\ lucr\ri cu titluri foarte originale: W.A. Mozart, deI. Weinberg, Editura muzical\ a Uniunii Compozitorilor din RPR, [i Gioacchino Rossini,de G.Sbârcea, idem RSR. Amândou\ sunt lucr\ri de c\p\tâi în ce prive[te muzicologiape aceste meleaguri: cu un aparat critic de tip umbrel\, monstruos de mare, listat tot lasfâr[itul lucr\rii, [i cu toate acestea con]inând o informa]ie exclusiv anecdotic\ din celemai aproximative. Datele istorice [i analizele muzicale din aceste c\r]i sunt tot atât deadev\rate pe cât este de adev\rat\ istoria Fran]ei în romanele lui Paul Féval. Evident, mi-am dat seama de asta mult mai târziu, în momentul acela le citeam tocmai datorit\asem\n\rii lor cu Paul Féval. Surprinz\tor este îns\ faptul c\ în Bucure[ti se maivehiculeaz\ înc\ acest gen de informa]ie în cursuri de istoria muzicii, la Conservator. S\citez din Weinberg, încercând s\ recompun mental felul în care discursul lui critic a s\patf\ga[e adânci [i de neumplut în creierul fragedului cititor care eram pe atunci:

«În sfâr[it, în partea a patra a simfoniei Haffner, Mozart utilizeaz\ oalt\ variant\ a sonatei, forma de rondo-sonat\, care-i permite exprimareaunui torent de voio[ie, de contagios [i str\lucitor optimism.

Vedem deci c\ me[te[ugul de a folosi în simfonie forma de sonat\nu e simplu, me[te[ugul acesta, în mâinile pricepute ale lui Mozart, iaaspectul unei des\vâr[ite arte de arhitectur\ sonor\. Tiparele sonatei suntanalizate cu abilitate [i discern\mânt, fructificând diferitele variante ale aces-

130

tei forme muzicale.Sculptarea pe careMozart o face în mate-ria prim\ muzical\ esteîn toate împrejur\rilesavant\, economic\ [iplin\ de înv\]\minte.»

Discursul de critic muzi-cal a fost dintotdeauna o cat-astrof\.

Programe de sal\Am fost la oper\, cu reg-

ularitate, de mic. Am v\zutMotanul înc\l]at la patruani, un an mai târziuB\rbierul din Sevilla. Num-am dus de capul meu, prinurmare nu este vorba de nici un fel de precocitate. În anii care au urmat am v\zut aproapetot repertoriul de oper\ [i balet al institu]iei cu acela[i nume [i, retrospectiv, nu pot s\precizez momentul când a început s\ nu-mi mai plac\ nimic din ce se întâmpla acolo.Totul continu\ s\ mi se par\ [i ast\zi inutil [i pr\fuit.

Am fost la Ateneu (7 min, nu uita]i) începând cu clasa a doua de [coal\ general\, cuabonament în toat\ regula, vândut prin Ministerul Înv\]\mântului. Am prins s\lile arhiplinecând cânta un solist din str\in\tate, s\lile goale de la recitalurile de muzic\ de camer\,s\lile cu elevi de la concertele educative de duminic\ diminea]a [i s\lile eroice pline decet\]eni înfofoli]i, de pe n\rile c\rora ie[eau aburi, în timp ce pe scen\, în pasajele în carenu avea de cântat, Dan Grigore î[i înc\lzea mâinile la un radiator. Pot preciza retrospec-tiv momentul în care am pierdut orice interes pentru concertele de la Ateneu: era în ‘92,la prânz, [i Cristian Mandeal f\cea repeti]ie cu Mahler. Ateneul înconjurat de schele [iaflat în pline consolid\ri ar\ta pe dinafar\ [i pe din\untru dezolant. Peste tot praf, plutindgros în aer, mi[cându-se haotic în lumin\, dac\ îl stârneai. Mandeal comand\ o fraz\ muz-ical\ în piano. Orchestra se preg\te[te, atac\ [i în acest moment, de undeva, de foarteaproape, din înc\perea de al\turi, se aude un compresor. Zgomotul continu\ un sfert deor\ f\r\ întrerupere, peste el se suprapun apoi p\c\niturile sup\r\toare ale unui ciocanpneumatic. Orchestra [i dirijorul î[i continu\ activitatea. Am mai fost recent la Ateneu,la un concert cu Messiah [i am plecat la pauz\.

Am frecventat sala Radio doar sporadic. Am avut prieteni care au concertat acolo. Înultima vreme nu m\ mai duc la concerte decât silit. În calitate de spectator bucure[tean

131

de muzic\ «serioas\» (dac\ îmi este îng\duit\ aceast\ bizar\ al\turare de termeni) amsim]it, mai ales la sala Radio, statistic vorbind, urm\toarele nevoi:

în 80% din cazuri – s\ arunc cu ro[iiîn 10% din cazuri – s\ huiduiîn multe cazuri – s\ stau cu mâinile în sânîn câteva cazuri – s\ aplaud complezentîn dou\ cazuri – s\ aplaud c\ldurosÎntr-un singur caz am sim]it nevoia s\ m\ ridic în picioare, electrizat, în timpul inter-

pret\rii [i s\ aclam (recitalul de clavecin al lui Pierre Hantaï). Este o statistic\ frustrant\– s\ arunci cu ro[ii la noi nu s-a pomenit, s\ huidui nu se face, s\ aclami face lumea dinsal\ n], n], n], s\ aplauzi complezent asta e voie – [i în urma rezultatelor ei am decis s\m\ duc cât mai rar la concerte de muzic\ «serioas\» pe viu. M-am întrebat adeseori ces-ar întâmpla cu percep]ia mea muzical\, cu axiologia mea de bucure[tean de centru pecare am tot încercat s\ o pun în eviden]\ în acest dezlânat eseu, dac\ a[ face compro-misul cu complezen]a [i a[ da din palme aidoma sutelor de spectatori de la Oper\, de laAteneu sau de la Sala Dalles, la încheierea unui act muzical mediocru. Primesc r\spun-sul la televizor, pe postul na]ional, la o emisiune numit\ «Colocviul criticilor muzicali».Acolo, opt critici muzicali, într-o cinstit\ repartizare pe sexe (cinci a[a [i trei a[a) suntb\ga]i unul într-altul, tâmpl\ lâng\ tâmpl\, în spatele unei mese cu latura de un metru.To]i privesc spre mine, de aceea cred c\ r\spunsul pe care îl d\ aceast\ emisiune mi seadreseaz\ personal. Fiind atât de strâns uni]i, aproape suda]i, am bizara senza]ie c\ ceiopt joac\ «}ar\, ]ar\, vrem osta[i». Pe cine?

De aceea ascult de la o vreme încoace numai muzic\ pe casete.

{arpele ro[u al invidiei{i dac\, într-o sear\ r\coroas\, în loc s\ pleci din buricul târgului [i s\ ajungi la Dalles

(10 min.) te aba]i pe la L\pt\rie? Sau în loc s\ urci pe lâng\ Luteran\ (unde se face muzic\bun\), treci de Sfântu’ Iosif (unde se face muzic\ înfior\tor) [i te opre[ti la restaurantulMaramure[? Sau dac\, în loc s\ mergi spre Oper\, o iei în direc]ia total opus\, treci deimaginara grani]\ format\ de strada Bati[tei, ie[i pe Gala]i [i ]inând-o a[a pe linia lui 5,ajungi la {arpele Ro[u?

L\pt\ria este ceea ce se cheam\ un local [ic, un endroit înc\ fashionable [i estede presupus c\ o s\ aib\ publicul ei mult\ vreme de acum încolo. Tinerii de acum vormerge probabil [i peste cincisprezece ani la L\pt\ria lui Enache în calitate de old-boys[i vor asculta, o dat\ pe s\pt\mân\, o sear\ cu hiturile anilor 1992-1997.

La Maramure[, unde mesele sunt umbrite de acoperi[uri din [indril\ [i unde susur\în mijlocul cur]ii un havuz cu amora[, se afl\ o trup\ de l\utari buni. Fa]\ de ei am gafatodat\ teribil, stricându-le complet cheful de a cânta; le-am zis cam a[a: cânta]i cântecul\la ]ig\nesc cu Jeni. Nu [tiu unde mi-a stat capul de-am pronun]at cuvântul ]ig\nesc.

132

Surâsurile le-au înghe]at pe fa]\, ]ambalagiul s-a îndreptat discret spre alt\ mas\, vio-lonistul a pretins c\ n-a auzit în via]a lui de a[a cântec (este notoriu, cu toate acestea) [iunul câte unul, sub diferite pretexte, s-au c\r\b\nit.

La {arpele ro[u l\utarii sunt [i mai buni, sau cel pu]in erau acum un an, dar, viz-ibil mândri de faima localului, nu-[i dau prea mare osteneal\ s\ cânte cum trebuie. Oricum,pentru cei care cred c\ muzica nu trebuie neap\rat ascultat\ religios [i cu mâinile pe piept(eu unul nu cred a[a ceva nici în ruptul capului), am în[irat mai sus trei locuri respirabileîn Bucure[tiul muzical pe care îl g\sesc atât de sufocant.

Simt brusc cum m\ cuprinde o mare invidie (titlul capitolului l-am pus dup\ ce amscris aceast\ fraz\ impulsiv\, iar paranteza de fa]\ am ad\ugat-o dup\ ce am pus titlul)pentru felul în care spectatorii meseni reu[esc s\ se anime la ritmul contrabasului saual ]ambalului, s\ se entuziasmeze pe loc la un solo de chitar\ electric\ sau s\ se pleo[teasc\la sunetul melancolic al viorii, în locuri a[ezate dup\ o schem\ care nu m\ mai con]ineîn centrul ei. Sunt invidios pe l\utarii care [tiu intuitiv s\ fac\ o muzic\ în absolut maibun\ decât orice vedet\ a concertelor simfonice bucure[tene. M\ cuprinde o gelozie f\r\margini când v\d atâ]ia ani de studiu irosi]i înc\ în timp ce se desf\[oar\ [i îngropa]iapoi definitiv în praful de mausoleu al Ateneului sau în acele lin]olii uria[e ce servesc dreptcortin\ Operei Române. Invidiez din inim\ convivialitatea muzicienilor de jazz [i deplângconstipa]ia lumii muzicale «serioase» bucure[tene. Sunt ro[u de invidie.

M-am mutat din centru acum un an (s-a împlinit în martie), înapoi pe bulevardul 1Mai, îns\ în alt bloc decât cel al primilor doi ani de via]\. Cum renun]asem de mult lapl\cerile vie]ii artistice, plecarea din centru nu m-a afectat în nici un fel. Este o schim-bare de pozi]ie indiferent\. Dac\ prin absurd se petrec la Ateneu, s\ zicem, evenimentecare nu sufer\ amânare, [i dac\ e musai, nu [i nu, s\ m\ duc, atunci iau autobuzul 300[i m\ duc. Dar în mod obi[nuit a[a ceva nu se întâmpl\. Oricum, merg destul de des laConservator, cum ar veni, tot în centru. M\ plimb câteodat\ prin Ci[migiu [i, ori de câteori o fac, nu rabd s\ nu dau un ocol pe la chio[cul cu porumbei.

133

MAGDA CÂRNECI

Bucure[ti – o colec]ie de mirosuri

Trec pe lâng\ un zid putred de pe Calea Grivi]ei col] cu pia]a Matache. Din cl\dire n-a mai r\mas decât scheletul de c\r\mizi vechi [i mortar umed, f\râmi]at; e ca o carcas\albit\ de animal geometric dintre coastele c\ruia se vede direct cerul înnorat [i adânc.În\untru, printre ruine, sunt aruncate gunoaie. Miroase amestecat, s\rat, iute [i acru, apubel\, igrasie [i p\r\senie. Un o]etar s-a în\l]at într-un col], trunchiul lui întrece dejamarginile de sus, rupte, ale pere]ilor. La var\ inflorescen]a lui va mirosi ru[inos acri[or.Trec pe lâng\ forma goal\ a unei ferestre înalte, deasupra ei un fronton cu volute [i îngera[ist\ s\ cad\. Sunt c\r]i aruncate printre gunoaie, mirosul de hârtie muceg\it\ urc\ ver-tiginos, [i brusc îmi amintesc. Aici a fost înainte de ‘89 o libr\rie, din care-mi cump\ramuneori manuale de limbi str\ine [i rechizite. {i înainte de ‘45 fusese un magazin de colo-niale. {i mai înainte fusese o cas\ boiereasc\, lâng\ care locuise cândva Eminescu. {imai înainte de asta, nu [tiu, poate un han, poate un acaret domnesc, poate o ascunz\toarede ho]i. Acum, în mai pu]in de doi ani, p\r\sit\, cl\direa a devenit o ruin\, din care ceis\raci extrag câte ceva utilizabil. O ruin\ adev\rat\. Impun\toare. Aproape ginga[\. Caorice ruin\. O carie enorm\, gola[\, nostalgic\, în mijlocul ora[ului modern, vanitos. Ooper\ de land-art spontan\, ca o plag\ deschis\, despre cre[terea [i descre[terea,aproape organic\, a construc]iilor. Oamenii locului au un instinct de-a dreptul estetic alistoriei imediate. Nimic nu dureaz\ aici, doar frumuse]ea de-o clip\, totul se transform\aici, chiar [i c\r\mida, [i piatra, ba chiar [i betonul, în ceva perisabil, modelabil dup\estetica viului. Dar instinctul \sta era bun acum dou\ secole.

Un ora[ de mirosuri. O ]es\tur\ de arome [i izuri, de duhori [i parfumuri. Ca [i cumconstruc]iile astea amestecate, str\zile întortocheate [i oamenii s-ar fi evaporat în neant[i ar fi r\mas pentru cât\va vreme urma lor volatil\ în aer, ca ni[te corpuri astrale odor-ante, pentru n\rile uria[e ale unui oarecare gigant. Sau ca [i cum a[ fi oarb\, surd\ [ilipsit\ de sim]ul tactil, [i ar trebui s\ m\ descurc doar cu sim]ul mirosului. Sim] umil,cel mai din urm\ sim], cel mai pu]in dezvoltat, ori cel mai atrofiat, c\ci nu pare esen]ialpentru supravie]uirea [i evolu]ia unei specii pur ra]ionale. Asemeni respira]iei – a trage

MM

134

[i a arunca din tine aer înc\rcat cu miresme pare de la sine în]eles, o pulsa]ie automat\,ca ziua [i noaptea, ca anotimpurile, atât de nedureroas\, de insesizabil\ încât nici nu maiobservi, de[i f\r\ aer splendoarea mult mai ap\sat\ a celorlalte sim]uri n-ar folosi la nimic.Iar pe fundul uria[ului acvariu terestru în care înot\m turti]i de marea de aer, înghi]indprin n\ri aer, numai adierea vreunei delicate arome divine mai poate aduce la noi, uneori,semne din lumi suprapuse, eterate, subtile.

S\ vedem, ah, nu, s\ mirosim Bucure[tiul. Orb, de sus, de departe. Dac\ ar fi o fier-tur\, s\ zicem, ar fi o tocan\, o amestec\tur\ bine m\run]it\ de mult\ ap\ de colonieieftin\ [i ceva p\mânt proasp\t arat, de pu]in\ t\mâie [i mult petrosin, motorin\, ben-zin\, de baleg\ uscat\, ciment incins [i gaze arse de e[apament. Sunt undeva sus, dea-supra, [i inspir cu nesa] aburii marii tocane. Dinspre margini urc\ iz umed [i tare de câm-puri, sperm\ [i putoare de vite, vine apoi o duhoare le[in\toare, dulceag\ de mahala [isudoare, dar imediat cade greu mirosul plat, pietros de beton, mult beton, beton umplutcu carne uman\, beton locuit de lapte, sânge, urin\, fecale. In sfâr[it, spre mijloc simtmiros de c\r]i vechi, coapte, [i de Chanel num\rul 5 p\strat vreme îndelungat\. {i pestetoat\ tocana plute[te mirosul atotputernic de mâncare g\tit\ [i de praf, mult praf, enormde mult praf. Dar [i un fir sub]ire, ciudat, întortocheat de mireasm\ aleas\, care ba apareba dispare în ]es\tura celorlalte arome, ca un fel de ornament vechi [i secret, un parfumdiscret de aloe [i smirn\.

Prima mea descindere în capital\, cândva în prima adolescen]\. Z\p\ceal\ [i extaziere,team\ [i gust al necunoscutului, ca într-o ]ar\ str\in\ în care, ciudat, ceilal]i vorbesc limbamea. Cocktail ame]itor de mirosuri de tramvaie [i troleibuze, de mul]imi înghesuite însta]ii, izuri de ]\rani cu co[uri [i saci de legume în pie]e, arome de muzee [i monumenteînv\]ate la [coal\, parfum de vitrine [i magazine cu m\rfuri preten]ioase, mireasm\ defemei elegante [i b\rba]i importan]i. Miros a]â]\tor de capital\, eter îmb\t\tor de maremetropol\, nu e[ti decât o proiec]ie de imagini, fumegarea unor îng\lbenite fotografii,amintirea olfactiv\ a unui ghiveci de lecturi [i anxiet\]i. O construc]ie pre]ioas\ [i strictcultural\. Ca [i cum fiecare amintire, fiecare holografie mental\ ar trebui s\ primeasc\,s\ i se adauge chiar prin efrac]ie un miros, un aer, o atmosfer\, ca s\ poat\ s\ respire,s\ se reînfiripeze în celulele nostalgice ale psihicului, s\ devin\ tridimensional\.

Prim\vara, mirosul adânc, mieros, de tei înflori]i, la {osea sau în cartierele m\rgina[e.Ca [i cum ora[ul ar fi înecat într-un ceai concentrat de floare m\runt\, g\lbuie, l\sândpe degete un polen palid, cu miros farmaceutic pr\fos, ca o saliv\ uscat\ de copil . Subgreutatea ceaiului volatil, oamenii par c\ se clatin\ anestezia]i de mireasm\, droga]i cuparfum. Uneori pân\ la grea]\, c\ci se târ\sc pe trotuare ca ni[te musculi]e c\zute într-un vast borcan cu dulcea]\. Îmi vine s\ iau o linguri]\ [i s\ înghit. Trag cu nesa] pe n\rimirosul \sta dulceag, sedativ, care are ceva, cum s\ zic, na]ional. Sunt [i eu ambetat\.M\ pierd în mul]imea care forfote[te în pie]e printre mormanele de urzici, zambile, lalele,flori de liliac, lobod\ [i spanac. E un dezm\] de flori t\iate [i sev\ crud\, de pomi m\run]iînflori]i, cu izuri amestecate de înviere [i moarte, de noroi transmutat în verdea]\, ce-[i

135

înal]\ efluviile barbare [i îmb\ls\mate din cur]i de case m\runte [i scuaruri elegante debloc, curgând pe str\zile principale ca o invazie suav\ [i victorioas\, în ciuda civiliza]iei.

Prim\vara, Bucure[tiul miroase câmpene[te, floricol. Cum s\ descoperi olfactiv Bucure[tiul. Ca provincial instalat în capital\ cu ambi]ia

nem\rturisit\ de a o cuceri, nu-]i r\mâne decât s\ ba]i str\zile îndelung, s\ furi cu ochiiprin ferestre în interiorul apartamentelor, cu nasul la pând\ s\ te la[i imbibat de miroznelecartierelor [i scuarurilor, l\sându-te în voia inspira]iei [i expira]iei, cu credin]a secret\ [ideplin ira]ional\ c\ adulmecatul te va înv\]a mai multe despre locuitorii privilegia]i ai aces-tei urbe decât orice hart\, carte, album. Dup\ prima faz\ snoab\ [i ahtiat\ a plimbatuluibuimac pe marile bulevarde, uimit c\ nu te salut\ nimeni în mul]imea mi[c\toare de capete,te obi[nuie[ti destul de repede cu mirosul cosmopolit de lac de automobile prea scumpe[i nu prea bine sp\late, de ]ig\ri Kent, tutun de pip\ Borkum Riff [i ]igarete Snagov, deserviete de piele Salamander [i oj\ de unghii, de parfumuri de dam\ cu nume parizienesublime, farduri ieftine [i de gaze dense de e[apament, între care, din când în când,r\bufne[te orizontal, damful acidulat [i zgomotos al barurilor [i restaurantelor. Cum numaiîntr-o capital\ provincialul descoper\ mirosul unanim de sudoare al mul]imilor striviteîn troleie [i autobuze, o sudoare industrial\, dens\, or\[eneasc\, paralizant\ ca [i teroareadescoperirii marelui anonimat, a individului colectiv în care va trebui s\ te integrezi, s\te anihilezi.

Abia mai târziu descoperi str\du]ele lini[tite [i înguste din cartierele vechi, cu miro-sul lor pr\fos [i igrasios, jilav ca mirosul unui trup de b\trân, ie[ind în valuri aproapepalpabile din casele m\runte, pictate în culori cândva pastelate, înc\rcate de zorzoane destucatur\ acum jupuit\, ridicole [i înduio[\toare ca ni[te foste cuconi]e dec\zute. Dincur]ile lor interioare în paragin\ [i din balcoanele strâmbe de fier forjat în volute [iantrelacuri savante, cu u[ile larg deschise, se preling spre strad\ izuri de pr\jeal\ [i ciorb\,de urin\ de copii mici [i de câini prip\[i]i. Dar al\turi dai, ca din întâmplare, de câte ob\trân\ dughean\ cu vitrina întunecat\ [i goal\, în care dac\ intri [u[otesc înspre tinemiasmele st\tute ale unor umbrele pline de dantele putrede, rame de ochelari, ceasuricu lan], coperte de c\r]i legate în carton aurit, fotografii vechi, pipe, bile de sticl\. Dintreele, se târ\[te înspre tine încet mirosul de pe[te uscat sau de moa[te în parafin\ al unuib\trân sau al unei b\trâne.

Mirosul de ora[ încins sub c\ldura toropitoare de var\. Dac\ ajungi cu trenul în Garade Nord [i ie[i apoi pe str\zile dimprejur, te izbe[te ca o prezen]\ f\r\ corp dar de o den-sitate aproape palpabil\ miasma u[or iute de asfalt topit, de tabl\ fierbinte, de praf încins,copt, a ora[ului. Totul miroase a[a, sc\rile blocurilor, bulevardele, hainele transpirate aletrec\torilor, berile r\suflate din halbele r\spândite pe mesele de bodegi, gr\dini de var\[i birturi. Chiar [i frunzele grase ale castanilor enormi, invadatori. Nu [tii bine, e miro-sul materiilor asudate de c\ldura insuportabil\, sufocant\, sau e chiar mirosul c\lduriigrele, animale, care se transmite contagios tuturor lucrurilor, ca [i cum totul s-ar afla înproces de coacere, digerare, în interiorul unui vast, aerian pântec matern, greu de o lumesomnolent\, aproape lichefiat\. O lume aproape f\cut\, aproape n\scut\, îns\ imprecis\

136

înc\, oscilant\, îns\ neterminat\. Peste care plute[te, subreptice dar atoatep\trunz\tor,un piperat [i pofticios efluviu de mititei la gr\tar.

Vara, Bucure[tiul miroase oriental. S\ cazi în c\ldarea de duhori deocheate a Lipscanilor într-o diminea]\ de iulie. E un

fel de experien]\ ini]iatic\, ca [i cum trebuind s\ respiri în apropierea unui cadavru înputrefac]ie, ai avea brusc revela]ia c\ acel cadavru e viu, c\ palpit\ de noi vie]i m\runte,în emergen]\, fiecare plin\ de minusculul ei parfum biologic vital. Iz de români, turci,evrei [i ]igani, vechi [i noi, amestecat cu miros de ziduri str\vechi bizantine, c\zute într-o inimaginabil\ paragin\, exhalând o indolent\ uitare. Iz de marf\ nou\ [i proast\, deblugi, gablon]uri de plastic [i haine de piele sintetic\, amestecat cu miros vechi de înguste[i întunecate magazine fanariote, pline de obiecte inutile [i praf. {i peste toate, ca unliant invizibil, mirosul de nego] [i sudoare, mirosul de amestec, încruci[are, corcire, ca[i cum ai asista pe viu, în colc\iala m\runt\ a str\zilor, la sinteza în plin\ desf\[urare dinmai vechi semin]ii a unei noi rase umane, poate deocamdat\ grosolan\, dar viguroas\[i plin\ de viitor. Mirosul ei iute, pestri] [i puternic are chiar aceast\ calitate pentru papileleodorante ale vreunui rafinat creator de parfumuri umane – amestecul picant dintre rafi-nat [i barbar, pitorescul indefinibil, sinteza.

Mirosul ars-dulceag al ardeilor cop]i, s\rat-acri[or al mur\turilor prosp\t puse, par-fumul a]â]\tor-salivant al bor[urilor groase [i acre, al mânc\rurilor grase [i grele r\bufnindinvadator în orice scar\ de bloc, în orice curte interioar\, în orice birou public, orice sal\de expozi]ii aflate în apropierea vreunui cvartal, a vreunei pie]e de legume [i zarzavaturi,f\cându-te s\ visezi, lacom, la rev\rs\ri de bel[ug câmpenesc, la chiolhanuri pantagru-elice, de[i ele nu sunt decât patina s\r\ciei de ob[te, semnul g\titului îndelung înbuc\t\rioare înghesuite de bloc, al ]\rânii orb fecunde de ]ar\ care urc\ triumf\toare pân\la cele mai înalte etaje, pân\ în locurile cele mai sofisticate, ca un memento etern, ca onostalgie sfâ[ietoare.

Izul imposibil de uitat al cutremurului din 1977. Precum mirosul persistent de for-mol ce nu-]i mai iese din n\ri zile întregi dup\ prima vizit\ f\cut\ la morga unui spital cas\-]i provoci experien]e de via]\. În timp ce dau o mân\ de ajutor voluntarilor [i solda]ilor,m\ invadeaz\ ca o molim\ adiind din toate direc]iile duhoarea cretoas\ a pere]ilor pul-veriza]i, a c\r\mizilor dislocate, izul cavernos al locuin]elor umane sec]ionate [i rev\rsatecu pl\pumi [i veceuri în afar\, ca o vomit\tur\ a zidurilor, ca [i cum, minuscul\, a[ asistaneputincioas\ la o demonstra]ie pe viu, la o sec]ionare gigantic\ printr-o anatomie umano-urban\ smuls\ f\r\ mil\ din alveolele sale, trebuind s\ suport mirosul insidios de carnestrivit\ [i mort\ciune a organelor sale de digestie, reproducere [i evacuare, repetate iden-tic pe vertical\ în zeci [i sute de celule de locuit, devenite brusc impudice pân\ la grea]\,scandalos de vizibile.

Toamna, Bucure[tiul miroase a frunze coapte, carbonizate de t\ria unui soare-n declin,a praf r\coros, îmbunat, a fum dulce de lemn [i a cea]\. Încet, o surdin\ de aer rarefi-at calmeaz\ mirosurile, le decantez\ coborându-le spre asfalt ori ridicându-le u[or dea-supra acoperi[urilor [i, în melancolia dezesperant\ care înv\luie cu umbre multiple col]urile

137

de strad\ [i ferestrele, se întâmpl\ o stranie stilizare, o subtilizare prin crepuscular a izurilortari [i parfumurilor prea consistente. Pe trotuare calci pe straturi compacte de frunze, peun fel de murd\rie curat\, o mizerie vegetal\ de o frumuse]e r\v\[itoare. Umezit\ de ploi,amestecat\ cu un noroi sub]ire [i proasp\t cu iz de p\dure, intrat\ într-o repede fer-menta]ie, numai copiii de [coal\ [i be]ivii de diminea]\ o mai apreciaz\. Se produce atun-ci o ciudat\ egalizare între periferie [i centru, acelea[i amurguri lungi, sfâ[ietoare îmbrac\într-o anume noble]e, într-un parfum fantomatic, [i varul co[covit al cl\dirilor vechi [ivopseaua l\cuit\ a buticurilor foarte recente. În cur]ile vilelor r\mase printre blocuri cani[te ciuperci într-o p\dure de piatr\, se ard focuri de vreascuri împotriva brumei [i a]ân]arilor, iar mirosul iute [i bun al fumului înec\cios te arunc\ violent într-o reverienomad\. Îl sim]i pân\ sus, la terasele pe de noile buildinguri cu pere]ii de sticl\ brun-fumurie, de unde marea inegal\ de acoperi[uri de cele mai diverse forme [i în\l]imi î]iaminte[te Parisul. Totul pare inconsistent, ireal, sub]iat de materie, gata pentru un fel deplecare.

Toamna, Bucure[tiul miroase cosmopolit. Exhala]ia în ecou a str\zilor [erpuitoare defuncte, a caselor d\râmate, a pia]etelor

intrate în neant, a bisericu]elor rase repede cu buldozerele: Labirint, Seneca, Venerei, Infini-tului, Minotaurului, Simonide. Mireasma umed-vegetal\ a Dâmbovi]ei acoperite cândvade tei [i s\lcii umbroase, îngropat\ acum adânc sub beton [i ciment. Mirosul de lev\n]ic\al unei lumi disp\rute, miros de carne uscat\ [i m\run]it\ pân\ la praf, ca [i cum o bucat\

138

mare de ]esut cu vene, artere, celule, desf\[urându-se arborescent precum capilarele,într-o aparent\ dezordine, ar fi fost brusc extirpat\ cu un bisturiu gigantic din pieptul u[orîn\l]at al ora[ului. Miros fanat, ca de floare presat\, miros de castane c\lcate-n picioare,miros de lume m\runt\ de pe alt\ lume, trecut\, cu buc\t\rii de var\ în fundul cur]ilorlungi, înecate-n verdea]\, cu miros de ciorb\ de burt\ [i tuslama invadând la ore fixe tro-tuarele pavate cu bolovani de râu rotunji]i [i încin[i de torpoare de var\, cu fântâni [ici[mele în mijlocul drumului, unele înc\rcate de m\[ti, scoici [i grifoni de metal, alteledoar de vreun nume cândva celebru, Lahovary, B\la[a. Printre d\râm\turile de pe dealulUranus, unde urmeaz\ s\ se ridice Casa Poporului, împreun\ cu Angela [i Sergiu, lao-lalt\ cu mul]i ]igani [i câ]iva studen]i, c\ut\m printre c\r\mizi sparte, cahle nem]e[ti [igrinzi afumate de u[i [i ferestre, c\ut\m vechi obiecte abandonate. Miroase puternic aparagin\ [i dezolare, a pivni]e sparte, a lemn putred [i a cuiburi de [oareci, desf\cute,abandonate.

Putoare de maidan înc\rcat de gunoaie.... Miasm\ de câini mor]i, arunca]i pestegr\mezi de cutii de conserve, borcane, coji de cartofi pu[i în pungi vechi de plastic....Într-o pia]et\ dintr-un vechi cartier cu nume celebru, Mântuleasa, privesc ru[inat\ [ineputincioas\ piramida de resturi ale vie]ii noastre domestice, [i încerc s\ nu trag pe nasmirosul fetid; e ca [i cum a[ vedea pe cineva f\cându-[i nevoile toate în mijlocul uneis\li de bal cândva somptuoase. Sunt cu o jurnalist\ american\, încerc de dou\ ore s\-ideschid ochii asupra modernismului arhitectural interbelic, dar acum nu [tiu cum s\ facca s\ i-i închid, s\-i abat aten]ia în alt\ parte. O aud în cele din urm\ zicând: Ora[ul \staare totu[i un farmec ciudat, î]i dai cumva seama, tr\ie[ti sentimentul c\ finalmentemurd\ria, s\r\cia, mizeria nu au prea mult\ importan]\, c\ important pân\ la urm\ r\mâne[i pentru tine, ca [i pentru bucure[teni, altceva, altcumva, altundeva, de alt ordin, de[iar fi greu s\ nume[ti acest vag primitor, ata[ant, care-]i scap\ printre degete, printrecuvinte... Poate e c\ldura, familiaritatea surprinz\toare a oamenilor...

Iarna, Bucure[tiul miroase a mu[uroi proasp\t r\scolit acoperit de un uria[ noian dez\pad\, a clan]e de argint înghe]ate, a lung\ pace patriarhal\. Ca [i cum un sul gros defetru alb s-ar fi a[ezat peste sunete [i mirosuri, ca [i cum totul s-ar fi mutat brusc înstepa nesfâr[it\ sau la cap\tul lumii, ca [i cum timpul n-ar mai conta [i dup\ suburbiiar începe dintr-odat\ neantul. Urc\ atunci, sau coboar\, prin aerul extrem de pur [i t\ios,aproape irespirabil ca un cristal, urc\ un miros preistoric, arhaic. Ca [i cum – date la oparte luxurian]a vegeta]iei, praful, agita]ia steril\ a oamenilor – s-ar fi deschis venelestr\vechi ale ora[ului, din care ar exhala la r\stimpuri somn anistoric [i mult\ torpoare,o nuditate de început de lume, [i de aceea esen]ial\, dar uneori [i o luciditate adânc\,necru]\toare. Sub stratul gros de frig cu iz fumegos, chiar [i din cele mai luxoase aparta-mente, ora[ul se simte, miroase ca un câmp de semin]e îngropate adânc sub z\pad\,a[teptând indefinit o încol]ire apocaliptic\. Ca [i cum umanitatea sa pestri]\, amestecat\,tr\ind în timpuri istorice diferite, incongruente, încapsulat\ într-o arhitectur\ devenit\ dintr-odat\ fragil\, pitic\, ar fi doar un pat germinal pentru o specie nou\, înc\ necunoscut\,a unei viitoare forme de vitalitate gânditoare.

139

Iarna, Bucure[tiul regreseaz\ spre sat. Ora[ adunat parc\ din aluviuni de istorie, compus din resturi de ambi]ii m\runte ori

nem\surate, îns\ parc\ prea pu]in dintr-o voin]\ nu doar puternic\ ci [i îndelungat\, dintr-o gândire nu doar clar\ ci [i iluminat\ de o memorie vie [i simpatetic\ a trecutului pro-priu, ca [i cum ar fi fost locuit de valuri succesive [i str\ine de oameni, o singur\ dat\am inspirat cu o anume mândrie în tine, ]i-am sim]it parfumul ame]itor de mare citadel\,metropol\. Era în decembrie, oamenii luaser\ cu asalt ministerele, palatele puterii, pie]ele,bulevardele, ardeau c\r]i false [i portrete perverse în mijlocul str\zilor, se îmbr\]i[aufrenetic, fratern, fluturau stegule]e pe geamurile automobilelor care claxonau, claxonau...Mirosea a praf de pu[c\ în aer, a comuniune nem\rginit\, a o incredibil\ libertate... {ibrusc, privind în jur la agita]ia cu miros de pericol de moarte, am v\zut cu al]i ochi ora[ul,b\trânul, l\b\r]atul ora[. Avea o stranie m\re]ie, ca [i cum în fa]a ochilor mul]imilor care,prin revolt\ [i sacrificiu ar fi meritat în sfâr[it acest lucru, Bucure[tiul pasiv, cople[it de]\r\noi parveni]i [i tâlhari dialectici, Bucure[tiul m\run]it [i învins de istorie [i-ar fi rev-elat adev\rata lui fa]\, ininteligibil\ ca un cifru pierdut. Desfigurat\ de prostia agresiv\ [imeschin\ria avid\, fa]a lui discret\, ascuns\, de centru al lumii, între alte centre pereche,avea o noble]e de loc fierbinte al marii istorii, de loc unde, poate, se joac\ pentru o clip\destinul astrelor [i al umanit\]ii. Dar clipa aceea s-a evaporat totu[i repede...

C\ci Bucure[tiul e un ora[ femel\, o femeie destul de frumoas\ dar [leamp\t\, cuforme întortocheate [i despletite, plin de cercuri strâmbe, imperfecte volute [i labirinturicurbate, în care nici un ochi terestru pare c\ nu e capabil s\ mai citesc\ vreo geometriedreapt\, armonic\, darmite s\ mai simt\ vreo chintesen]\ balsamic\. {i totu[i orice ora[e o form\ de gândire solidificat\, înaintezi prin el ca prin circumvolu]iunile unui creier ac\rui logic\ simbolic\ s-ar putea s\-]i scape în eternitate, a c\rui ordine s\ ]i se par\ dezor-dine numai pentru c\ tu n-ai acces la o form\ mai vast\ de libertate. Poate un ochi divin,sau doar un ochi iubitor, cine [tie, ar putea deslu[i, în jungla de necite]e arabescuri stradale,jocul armonic al unor cercuri bisecte, concentrice, ca undele unei pietre c\zute în ap\,sau curbele involte ca o baroc\ metafor\ ale unui uria[ trandafir cu o sut\ de mii de petale.

Ora[ neiubit, ora[ f\r\ memorie, a ruin\ [i vitalitate s\lbatic\ miroase carnea tadestr\mat\, rupt\. E[ti un fel de relicv\ vie [i de mutant, în tine pot s\ m\ plimb ca într-o gr\din\ botanic\, zoologic\ [i stilistic\, ori ca într-o rezerva]ie a unor culturi disp\rute,ca într-un muzeu al prostiei [i z\d\rniciei umane. Tu e[ti deopotriv\ ]\r\nesc [i aulic,arhaic [i anarhist [i mai mult ca modern, precar [i emfatic. A glod [i ]\rân\ miros picioareletale, iz de mahala meschin\, st\tut\, eman\ gleznele [i toate încheieturile corpului t\u.Bizantin parfumeaz\ aerul bisericile [i m\n\stirile nenum\rate, fanariot put pie]ele,pr\v\liile vechi [i bodegile. Precum mari mu[uroaie umane î]i miros coastele de cartiere[i blocuri, ]ig\ne[te î]i put sub]iorile. Pieptul, umerii, gâtul î]i eman\ îns\ frumos, a s\punscump de toalet\ [i a haine bine t\iate, a snobism fecund [i afaceri frenetice. Ca o neb-unie geometric\ [i megaloman\ î]i miroase acum cerul gurii, pe la Casa Poporului, darcapul e limpede, din casca lui de o]el [i reclame iradiaz\ în jur un miros s\n\tos [i nor-

140

mal, o arom\ bonom\, acidulat\, prietenoas\, îndelung decantat\ prin filtre temporaleaspre [i nemiloase, în sfâr[it ajuns\ la o oarecare con[tiin]\ echilibrat\, împ\cat\, de sine.

Tu e[ti un ora[ din mai multe ora[e, din buc\]i urbane nu suprapuse ci îmbucate caun puzzle pestri] [i eclectic, ca o uria[\ pl\cint\, o pizza enorm\ cu blatul patriarhal, înecatde balcanism [i verdea]\, cu por]iuni hr\nitoare neo-clasice [i eclectice [i sectoare mod-erniste crocante, cu insuli]e iu]i post-bizantine [i picanterii fanariote, dar [i cu mult aluatnou, crud, fad, insipid, crescut anapoda printre delicatese. Mirosul t\u e împletit din maimulte mirosuri [i sinteza lor nu e un parfum stilizat, ci e o gr\din\ cândva s\lb\ticit\ darpe cale de ordonare. Poate de aceea b\[tina[ii te detest\ cu patim\, iar str\inii te g\sescînduio[\tor, ata[ant, ca o anomalie normal\, ca o imposibilitate vivant\, un bazar de stil-uri [i epoci delabrate [i totu[i vii, simbiotice, în care nimic nu s-ar potrivi cu nimic [itotu[i împreun\ dau un organism [ui, fistichiu, care, minune, respir\, se hr\ne[te, viseaz\.Ba chiar, pentru cine [tie s\ miroas\, s\ vad\, un organism ce e în stare s\ secrete unp\trunz\tor iz mitologic, de[i trunchiat, dar [i o arom\ înalt metafizic\, de[i foarte dis-cret\.

C\ci cine ca tine, ora[ lipsit de noroc, [tie s\-[i ascund\ subtilitatea sub ve[mintemodeste, desperecheate, cine mai are supremul rafinament s\ fie deopotriv\ haotic [ilogic, european [i totu[i vag oriental, modest [i totu[i îndelung p\str\tor de mici biju-terii inefabile? Cine [tie s\ ascund\ mai adânc decât tine sub viermuiala parc\ incon[tient\de cartiere [i case, de vegeta]ie, praf [i betoane, genele recesive ale unei ordini mai pu]inevidente [i totu[i profunde, mo[tenirea imemorabil\ a unei armonii spontane [i vii, carenu are frumuse]ea geometric\ dar rigid\ a teoriei, ci doar frumuse]ea cald\ [i arbores-cent\ a naturii u[or corectate? O armonie care integreaz\ tot în alveolele sale f\r\ s\niveleze, f\r\ s\ disciplineze nimic, raportându-se nu la rigoarea orizontal\, lini[titoare[i totu[i factice a intelectului nostru ra]ional [i deci limitat, ci orientându-se dup\ verti-cala de fum a unei ordini devo]ionale, pu]in evidente [i totu[i magnetice ?

Bucure[ti, tu e[ti o f\ptur\ urban\ ce calci în str\chini de ciment cu capul la stele.E[ti o colonie de microorganisme umane ce tr\iesc cu gândul jum\tate aici [i jum\tatedincolo, îns\ f\r\ s\ [tie – înmul]indu-se, extinzându-se în spa]iu [i timp doar ca s\ prez-erve probabil o nuan]\ uman\-n extinc]ie, o calitate spiritual\ str\veche [i devenit\ ast\zinon-evident\. E[ti probabil locul unei specii pe cale de dispari]ie [i totu[i extrem de tenace,ca s\ încerce s\ împace în mod instinctiv, în chiar condi]ia sa marginal\, bordeiul depaiant\ cu grota platonic\, pe[tera de beton cu altarul, Babilonul de ieftine prefabricatecu Jerusalimul celest.

Bucure[ti, mirosul t\u atavic [i copil\ros, acolo sus, cred c\ place.

141

RADU DR|GAN

Occident/Orient

Cre[te iarbaAcum câ]iva ani credeam c\ [tiu despre ora[ câteva lucruri asupra c\rora eram to]i

(unii înc\ mai sunt, dup\ câte îmi dau seama) mai mult sau mai pu]in de acord:1. Bucure[tiul este un ora[ între Orient [i Occident: oriental prin ceea ce mo[tenise

din trecutul s\u fanariot, un mare sat devenit capital\ cam la întâmplare, pentru c\ hati[eri-ful ajungea mai degrab\ prin poarta dinspre Giurgiu, decât în cuibul rebel de la Târgovi[te,[i care sem\na destul de bine, se pare, cu un foburg stambuliot (aveam s\-mi dau seamac\ Atena trebuie s\ fi fost cam acela[i lucru, [i m-am minunat s\ constat c\ [i Beirutultrebuie s\ fi fost cam la fel, un bazar aruncat între gr\dini, cu minarete în loc de turleortodoxe, ceea ce nu e f\r\ importan]\, dar nu din perspectiva în care discut aici); occi-dental prin ceea ce, prin efortul intelighen]iei autohtone, el a încercat ( [i a reu[it) pen-tru scurt timp s\ devin\, de la începutul Regatului [i pân\ dup\ r\zboi, mai precis pân\prin anii ‘50, când modelul occidental a fost sufocat de stalinism;

2. Bucure[tiul este un ora[ diferit de altele: are o «atmosfer\» provenit\ din amesteculdescris mai sus, care îi d\ un farmec aparte, în care «cândva» se tr\ia bine, ceea ce nu maie cazul, [i care ar trebui prezervat, salvat, reconstituit;

3. În fine, credeam, ca toat\ lumea, c\ o dezbatere precum cea de fa]\ este indis-pensabil\, c\ evolu]ia unui ora[ trebuie s\ fie dirijat\, st\pânit\, condus\ de acei oamenilumina]i, bine inten]iona]i [i autot[tiutori care sunt urbani[tii, oamenii de cultur\ politi-ci, intelighen]ia pe scurt, pentru c\ o dezvoltare anarhic\ a ora[ului este cel mai marer\u, [i trebuie evitat\ cu orice pre]. Ast\zi sunt mult mai pu]in sigur c\ e vorba de ni[teadev\ruri evidente, [i din ce în ce mai înclinat s\ cred c\ e vorba numai de câteva cli[eefoarte comune, foarte înr\d\cinate, fantasme pe care, dac\ a[ mai crede [i ast\zi în teo-ria lui Jung (ceea ce nu mai e cazul, dar el pare a face azi ravagii printre intelectualiiromâni), le-a[ atribui f\r\ ezitare «incon[tientului colectiv».

OO

142

Anton Dumitriu, marele logician, a scris o carte care pe mine unul m-a marcat pro-fund pe acea vreme (înc\ m\ întreb cum se face c\ a fost reeditat\ sub comuni[ti) undeîncerca s\ explice, filosofice[te, care e diferen]a între «Orient» [i «Occident». Dac\ eucontinuu s\-i recunosc [i ast\zi o anumit\ valoare, sunt mult mai pu]in sigur în ceea ceprive[te atât resorturile, cât [i explica]iile acestei diferen]e.

Trebuie mai întâi observat c\ originea conceptului de «Occident» este foarte dificilde precizat (în orice caz, a-i descrie istoria, de[i ar fi o întreprindere pasionant\, nu-[iare locul în aceste câteva rânduri). Ea define[te, într-un mod foarte general, pozi]ia pecare [i-a asumat-o civiliza]ia iudeo-cre[tin\ pentru a se plasa în spa]iu, într-un momentcând credea (ceea ce, de altfel, n-a încetat s\ fac\) c\ rolul ei natural este de a fi uni-versal\. Cum, în acel moment, singura delimitare pertinent\ era, din multe motive, nunumai geografice, cea fa]\ de Orient, ea s-a definit pe sine ca «Occident»; lucrurile suntînc\ [i mai complicate de faptul c\, plasându-[i zeii la Orient, aceast\ bi-polaritate regleaz\structura ritului s\u religios, dar provine probabil dintr-o dihotomie esen]ial\ a func]ion\riispiritului, care nu e proprie doar occidentalului. Totu[i, ar fi important de subliniat c\,probabil, «orientalului» nu i-ar spune nimic faptul de a se defini pe sine ca «oriental»,dac\ «occidentul» nu s-ar fi definit astfel, ceea ce, în momentul când civiliza]ia occidental\a devenit un model dezirabil, l-a obligat s\ se plaseze de cealalt\ parte a balan]ei (daraceast\ problem\ e delicat\, [i ar merita o discu]ie mai aprofundat\).

C a r esunt ast\zi consecin]ele acestei mo[teniri ideologice? În primul rând, individul obi[nuitdin Occident face o diferen]\ clar\ (pe care politicienii poate c\ nu i-au sugerat-o, dar pecare n-au ezitat s-o speculeze), între «Europa» [i «]\rile de est» pe de o parte, [i între

143

aceea[i Europ\ [i Orient (în sensul clasic, de aceast\ dat\). Pe de alt\ parte, am motiveserioase s\ m\ îndoiesc c\, pentru individul obi[nuit din România, aceast\ distinc]ie estela fel de pertinent\ ca pentru intelighen]ia româneasc\: ea o prive[te ca pe o nedrep-tate, pentru c\ se consider\ «occidental\» (ceea ce e foarte relativ) în timp ce ]\ranulromân se consider\ înainte de toate «ortodox»; el are, adic\, privirea întoars\ înc\ spreBizan] [i, dac\ privim mai atent distinc]ia pe care o face occidentalul între Europa [i ]\rilede est, ne putem da seama c\ e vorba de unul [i acela[i lucru: «Estul» nu sunt ]\rilecatolice de dincolo de fosta Cortin\ de Fier, ci ]\rile de religie cre[tin\ ortodox\, deci celecare fac parte, tradi]ional, din fosta arie de influen]\ bizantin\.

Aceast\ distinc]ie mi se pare important\, din dou\ motive: 1) ea ar trebui s\ ne ajutes\ ne dep\[im propriile prejudec\]i «intelectuale»: nu suntem occidentali (oriunde amfi) a[a cum ne-a înv\]at o gre[it\ educa]ie, devenit\ cli[eu cultural, care ne face s\ nesim]im dezr\d\cina]i oriunde am fi, în «orient» pentru c\ ne consider\m «europeni«, [iîn «occident» pentru c\ în]elegem c\ nu e adev\rat; 2) distinc]ia în sine e arbitrar\, [i evalorizat\ diferit de to]i cei pentru care ea p\streaz\ o oarecare pertinen]\, ceea ce nuînseamn\ c\ rolul ei nu e indispensabil. Cu alte cuvinte, important\ nu e valoarea ei axi-ologic\, ci simplul fapt c\ introduce o structurare dualist\ care face s\ func]ioneze sis-temul nostru ideologic.

În al doilea rând, cred c\ ar trebui s\ medit\m mai mult la ceea ce înseamn\ raportareanoastr\ la Bizan], nu în sensul s\u religios (sau nu în primul rând), pentru c\, dup\ câtes-au v\zut, ea a continuat s\ fie determinant\ [i când ortodoxia era doar o religie desupravie]uire, noi mo[tenind din trecutul nostru balcanic [i fanariot mult mai mult decâtsuntem îndeob[te dispu[i s\ admitem.

Toate acestea par s\ nu aib\ decât o foarte vag\ leg\tur\ cu problema ora[uluiBucure[ti, dar de fapt nu e a[a: dac\ ne gândim mai bine, ele reprezint\ chiar problemasa principal\.

Sunt din ce în ce mai înclinat s\ cred c\, într-adev\r, atât «timpul» cât [i «spa]iul»sunt tr\ite în «Orient» în mod diferit; toat\ problema este s\ admitem c\ suntem în ori-ent (orientul ortodox bizantin) [i c\ n-o s\ fim niciodat\ altundeva, oricâ]i zgârie-nori arconstrui vreun promotor curajos sau incon[tient, [i a[ spune chiar c\, pân\ la urm\, nicinu are prea mare importan]\ dac\ se vor construi sau nu. O istorie de actualitate mi separe edificatoare: englezii, pe cale s\ p\r\seasc\ Hong-Kongul, par foarte mira]i s\ con-state c\ acei chinezi pe care-i crezuser\ câ[tiga]i civiliza]iei occidentale din colonie începs\ arate, tot mai f\]i[, v\dite sentimente anti-engleze; a pune totul pe seama unui pretins«oportunism asiatic», gata s\ se plieze în fa]a fatalit\]ii noului st\pân, nu explic\, cred,lucrurile, în ciuda bunelor inten]ii [i a orgoliului britanic r\nit.

Bucure[tiul va r\mâne o metropol\ oriental\, [i orice discu]ie ar trebui s\ înceap\de la acest adev\r simplu, în ciuda (sau tocmai din cauza) naturii sale perfect arbitrare.

Ar fi poate mai profitabil s\ încerc\m s\ reflect\m, pe cât posibil, la ceea ce acestadev\r implic\ din punctul de vedere al percep]iei spa]iale; [i a[ da aici un singur exem-plu.

144

Dup\ câte [tiu, nu exist\ în acest ora[ nici un singur spa]iu urban care s\ merite cal-ificativul de «pia]\» în sensul pe care îl are aceast\ no]iune în ora[ele europene: m\ referla un anume raport între plin [i gol, la o anumit\ valorificare a no]iunii de limit\ [i la unanumit raport între obiecte, care este specific percep]iei spa]iale în occident, [i este difer-it\ de tot ceea ce poate fi întâlnit în alt\ parte; aceasta nu este o judecat\ de valoare, ciun adev\r evident, pe care îl poate constata oricine.

Poate c\ pia]a Senatului ar fi putut s\ se apropie de acest model, iar nefericita ei isto-rie nu e departe, poate, de a închide o fatalitate indescifrabil\: sunt multe «pie]e» înBucure[ti, dar natura lor spa]ial\ (care depinde, e adev\rat, de multe elemente) nu e ceeace, în istoria urbanismului occidental, e definit ca atare. Cred, de fapt, c\ ele sunt multmai aproape de ceea ce ]\ranii români desemneaz\ prin «mijlocul satului» (ar fi r\u sf\tuitacela care ar încerca s\ m\ acuze, în urma acestei compara]ii, de paseism, sem\n\torism,sau ceva asem\n\tor): o r\scruce de drumuri, cu câteva case mai ac\t\rii, eventual hanul[i cârciuma satului: aceast\ structur\, care e mult mai complicat\ decât pare la primavedere, nu e «urbanistic\», [i e mai originar\ decât urbanismul în accep]iunea sa curent\.Modul de a o traduce în spa]iu e îns\ generat de tipuri diferite de a-[i reprezenta spa]iul[i, oricare ar fi explica]iile acestui fapt, ar fi nimerit s\ medit\m asupra lui.

Al doilea lucru pe care a[ vrea s\-l semnalez este c\ un cli[eu (la care va fi probabilfoarte dificil de renun]at) vrea ca Bucure[tiul s\ fi avut între r\zboaie o arhitectur\ «euro-pean\». Ideea subîn]eleas\ este c\, natural, el era pe atunci un ora[ «european» [i tre-buie s\-[i reg\seasc\ aceast\ voca]ie. Ideea e cum nu se poate mai fals\, pentru c\ inter-ven]iile urbanistice din anii ‘30 nu au fost rezultatul unei schimb\ri a modului dereprezentare a spa]iului; dimpotriv\, ele nu au fost decât adaptarea, la modelul spa]ial«oriental» (folosesc termenul în lips\ de ceva mai bun, pentru c\ nu cred c\ e vorba devreo «matrice stilistic\», ci de un mod de organizare «logic\» a percep]iei spa]iale, pecare nu e locul s\ o detaliez aici), a unui model care nu era decât calchierea epidermic\a unui curent arhitectural la mod\, de c\tre ascenden]ii în spirit a celor care încearc\ s\fac\ azi acela[i lucru, din nefericire cu mult mai pu]ine mijloace, [i nu m\ îndoiesc c\rezultatele vor fi mai nefericite.

N-am nici o simpatie pentru psihanaliza istoric\, dar nu m\ pot împiedica s\ observc\, probabil, nu e lipsit de semnifica]ie faptul c\, de la 1848 încoace, revolu]ia burghez\a fost mereu, din diferite motive, împiedicat\ s\ ia sfâr[it: «occidentalizarea» început\atunci, probabil semnul ultim al dezagreg\rii Bizan]ului, a fost mereu întrerupt\ [i relu-at\, de o intelighen]ie al c\rei «arbore genealogic» e uneori uimitor de u[or de recon-stituit; d\ ea seam\ doar de fantasmele acesteia din urm\, sau e un fenomen istoric maiprofund? N-am nici o competen]\ pentru a tran[a între cele dou\ ipoteze, dar cred c\amândou\ ar trebui luate în serios [i supuse unei discu]ii lipsite de patim\.

Dac\ aceste considera]ii l\muresc, cred, destul de bine [i al doilea punct luat în discu]ie(«trebuie s\ prezerv\m ora[ul [i s\-i reg\sim savoarea de alt\dat\») – în care nostalgia(explicabil\) între ceea ce credem c\ am fost (de[i nu e prea sigur) se combin\ cu convin-gerea c\ suntem «diferi]i» (ceea ce e [i mai pu]in sigur înc\) [i cu dorin]a de a fi ca «toat\lumea» (de fapt cu o anume parte a ei, am spus care, [i sper c\ am explicat de ce), – ar

145

mai r\mâne de spus câteva cuvinte cu privire la ultimul cli[eu, acela c\ putem ([i avemdatoria, c\ dac\ nu noi…) s\ st\pânim [i s\ dirij\m evolu]ia ora[ului.

Este aceasta posibil, [i mai mult înc\: este de dorit s\ fie a[a? A[ începe prin a obser-va c\ ideea care a dat na[tere urbanismului este în acela[i timp [i cea mai nefericit\ dinîntreaga sa istorie: aceea c\ un ora[ trebuie s\ fie «planificat» pe termen lung, dac\ sepoate construit din nimic; nu exist\ orgoliu mai nem\surat, care s\ se fi n\scut dintr-oincompeten]\ mai des\vâr[it\. Faptul c\ e explicabil (prin vanitatea [i prin naivitatea ome-neasc\) nu-l scuz\; to]i dictatorii au vrut [i au încercat s\ construiasc\ ora[e, destul dedes d\râmându-le pe cele existente (Ceau[escu e departe de a fi fost singurul). Dar aicinu este vorba de ambi]ia nem\surat\ a st\pânilor acestei lumi, ci de validitatea în sine aurbanismului. Se pretinde, cel mai adesea, c\ ora[ul contemporan este mult mai com-plex decât ora[ele de pân\ acum, [i c\ e imposibil de l\sat ca dezvoltarea sa s\ se fac\la voia întâmpl\rii; s\-mi fie permis a observa c\ acest\ idee permite o argumenta]ie per-fect contrar\: fiind atât de complex, el este cu atât mai imprevizibil, [i orice previziunepe termen lung cu atât mai riscant\ (un singur exemplu: date fiind problemele actualelegate de poluare, [i posibilit\]ile tehnologice tot mai nelimitate, ce ne garanteaz\ c\ cir-cula]ia urban\ va mai fi, în 50 de ani, aceea[i ca ast\zi, nu ca ritm [i volum, ci ca modîn sine de a circula?). Afar\ de asta, am motive serioase s\ m\ îndoiesc c\ [tim, ast\zimai mult decât ieri, ce «este» ora[ul, [i locuirea în genere; mul]i au încercat s\ ledefineasc\, [i un r\spuns satisf\c\tor nu a fost g\sit, [i cred c\ e firesc s\ fie a[a. {i a[mai observa c\, de la o anumit\ scar\ începând, aproape c\ nu exist\ opera]ie urbanis-tic\ reu[it\, [i înc\ aceast\ afirma]ie nu e decât un eufemism: o opera]ie urbanistic\ nu«reu[e[te» decât atunci ([i dac\) ora[ul o înghite, o asimileaz\, o face de nerecunoscut.

Sunt con[tient c\, venit\ din partea unui arhitect [i a unui urbanist, afirma]ia poate[oca: totu[i, dac\ ne gândim mai bine, norocul tuturor «planurilor de sistematizare» estec\ n-au fost niciodat\ duse la îndeplinire pân\ la cap\t; abia schi]ate [i începute, au fostp\r\site [i s-a încercat altceva; ceea ce a f\cut, de altfel, s\ par\ indispensabile. Dac\ aproiecta re]elele edilitare e inevitabil, a «proiecta» un ora[ r\mâne întotdeauna o utopie,[i e, câteodat\, o utopie periculoas\. Cea mai mare problem\ urbanistic\ [i social\ aora[elor europene este reprezentat\ ast\zi de marile ansambluri corbusiste, construiteîn elanul f\r\ precedent al anilor ‘60, cu cele mai bune inten]ii de altfel; ele sunt ast\ziora[ele-dormitor ale delincven]ei [i [omajului de mas\, ceea ce urbani[tii [i oamenii politi-ci ar prefera bucuros s\ uite.

Un poet american (care nu vorbea despre ora[, dar un poet poate vorbi despre omul]ime de lucruri) are un poem care se termin\ a[a: «Sunt iarba. L\sa]i-m\ s\cresc.» Oricât ar putea p\rea de paradoxal, nu cred c\ este, între ora[ [i iarba crescândpe câmpul unei b\t\lii pierdute, o prea mare diferen]\.

146

SANDA VOICULESCU

Parohia – spa]iu de agregare religioas\,social\ [i urbanistic\

«Minunata cetate», «de Dumnezeu p\zit\ cetate», «minunatul ora[»,«sc\unalul ora[ al Bucure[tilor», a[a cum apare cu orgoliu în cele mai vechi acte,înc\ secolul XVI1, a fost [i este un ora[ neîn]eles. Un ora[ perceput ca un mare sat, unora[ al dezordinei [i contrastelor, un ora[ în care Pierre Lescalopier în secolul XVI nu av\zut nici o cl\dire frumoas\, în care c\l\torii str\ini remarc\ obsesiv lipsa fortifica]iilor,uli]ele podite [i num\rul mare al bisericilor. Un ora[ neobi[nuit pentru str\inul venit dinburgurile Europei occidentale [i care îl face pe clericul englez Edmund Chishull, care viz-itase capitala în secolul XVIII, s\ afirme c\ «Bucure[tii sunt un ora[ mare cu oînf\]i[are original\», observa]ie pertinent\ care define[te deruta în fa]a atipicului2.

În 1992 Pierre von Meiss, arhitect [i profesor la facultatea din Lausanne, subtilcunosc\tor al ora[ului nostru, a definit într-un eseu Bucure[tii ca fiind un «Collage City».Cu 150 ani înainte, Aurelie Soubrian-Ghika, cu ochii unui francez, nu reu[ea s\ descifrezeo ordine în aparenta dezordine: «Bucure[tii sunt un ora[ aparte care nu seam\n\cu nici una din capitalele noastre europene, aliniate [i de o uniformitatecare face disperarea artistului. Uli]ele lungi [i întortochiate, ca str\du]eleitaliene, refuz\ orice lege a armoniei. Casele sunt aruncate la nimereal\,într-o înv\lm\[eal\ ca ni[te cuiburi în p\duri; ele î[i arat\ aici opulen]aîn mijlocul unor vaste cur]i care le dau un aer seniorial [i izolat al uneire[edin]e de ]ar\… Uli]a continu\ cu case având un etaj sau dou\, f\r\ordine sau regul\».3

PP

Versiune ad\ugit\ a unui text ap\rut în «Forum» (suplimentul revistei Arhi-tect).

1 G.I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Bucure[ti, 1899, p. 40.2 George Potra, Bucure[tii v\zu]i de c\l\tori str\ini (secolele XVI-XIX), Bucure[ti, 1992,

p. 43.3 Aurelie Ghika, La Valachie moderne, Paris 1850, în George Potra, op. cit., Bucure[ti,

1992, p. 194.

147

O anumit\ structurare, specific\ ora[ului este perceput\ în 1877 de Ulysse de Mar-sillac folosind mijloace surprinz\tor de moderne de analiz\ urbanistic\: „J’ai sous lesyeux un plan de la ville de Bucarest au XVII siècle, et qui peut nousdonner une idée de l’aspect que présentait alors cette grande ville, déjaresidence des domni de Valachie. Au centre s’éléve le palais princier,plus semblable à une forteresse qu’à une habitation de plaisance; autorse gouppent les maisons de grands boyards, comme des satellites grav-itant autour de leur astre principal».4

Prezentând afectuos Bucure[tii – devenit «micul Paris» – Paul Morand nu poate s\nu observe c\ «Si l’on regarde un plan de Bucarest, surtout un de ces plansd’avant-guerre ou les boulevards n’ont pas tracé leurs lignes rigides… lacapitale aparaît comme un corp mou axé sur sa grand’rue, comme unesort d’amibe dont la Calea Victoriei serait le conduit vital».5 {i pentru Argheziatipicul apare ca o tr\s\tur\ esen]ial\: «Bucure[tii nu sunt un ora[ standardizat[i construit în serie, de la un cap\t la altul. În Bucure[ti sunt adunatemai multe ora[e [i târguri cu câte o caracteristic\ particular\». Imaginea pecare o are este cea a unui ora[ care, privit de sus, «arat\ ca o vast\ livad\ cl\dit\pentru tihna unei popula]ii de cet\]eni mijlocii, dominat de clopotni]e [ide turle»6.

Bucure[tii par s\ fi fost [i s\ continue s\ fie un ora[ greu de descifrat: discontinu-it\]i ale ]esutului urban, varietate stilistic\ [i dimensional\ a cl\dirilor, o juxtapunere aparentnecontrolat\ a mai multor ora[e, un adev\rat «Collage City». Persisten]a unei atari viz-iuni asupra ora[ului impune lectura structurii sale ca punct de pornire al cunoa[terii. Ora[ulremarcat ca «original» trebuie «decodificat» pentru a-l în]elege iar în]elegerea are drept

4 Ulysse de Marsillac, Guide du Voyageur à Bucarest, Buc., 1877, p.19.5 Paul Morand, Bucarest, Paris, 1935.6 Tudor Arghezi, Cu bastonul prin Bucure[ti, Buc., 1972, p. 22-23.

148

suport cunoa[terea. Poate aceast\ decodificare ar fi suportul unor politici urbane îndrep-tate spre reg\sirea unei identit\]i pierdute.

Un ora[ mare, un ora[ capital\ nu este un spa]iu propice cre\rii unei st\ri de aparte-nen]\ la comunitate. Or, tocmai spa]iul urban poate avea capacitatea de a induce un sen-timent de securitate, de reg\sire a locuitorilor într-un mediu familiar, un spa]iu al unorposibile contacte interumane. Arhitectul de rafinat\ cultur\ care a fost G.M. Cantacuzinoobserva înc\ din 1934 faptul c\ «Bucure[tii, aceast\ capital\ care pare mereuimprovizat\, nu are pie]i, [i un ora[ f\r\ pie]i este un ora[ f\r\ via]\social\»7. Destructurat, mai mult decât alte a[ez\ri, prin salturi demografice generatoareale cartierelor de locuin]e sociale dezumanizate [i dezumanizante, prin interven]ii urban-istice brutale [i lipsite de logic\, Bucure[tii au nevoie de c\utarea unor c\i, posibile direc]iiîn evolu]ia sa viitoare. În asemenea situa]ii recursul la istorie poate oferi dac\ nu solu]ii,m\car idei utile unor viitoare studii. Titlul dezv\luie – înaintea demonstra]iei – o aseme-nea idee: parohia ca spa]iu de agregare, religios prin defini]ie, social [i urbanistic prinefectele acestei structur\ri.

În aceast\ arie geografic\, a unui ev mediu definit ca un Bizan] dup\ Bizan], modelulde ora[ – [i Bucure[tii îl reprezint\ întru totul – a fost rezultatul unor condi]ii similaresau apropiate celor care au determinat configurarea centrului major al Europei medievaler\s\ritene, Constantinopolul. Nu î[i are locul aici eviden]ierea tuturor motivelor care aucondus la aceast\ stare de fapt. Re]inând numai dou\ dintre acestea, trebuie semnalat\similitudinea de rela]ie dintre biseric\ [i stat [i, poate de mai mare importan]\, tipul deproprietate urban\: teritoriul ora[ului apar]ine, ca [i în Bizan], domnitorului, posibil a fid\ruit sau concesionat dup\ propria sa voie demnitarilor, m\n\stirilor, locuitorilor. Aicise afl\ de altfel una dintre cauzele esen]iale a evolu]iilor distincte ale ora[elor r\s\ritene

7 G.M. Cantacuzino, Izvoare [i popasuri, Buc., 1977, p. 206.8 Se adaug\ ca particularitate a ariei extracarpatice, definitorie în planul configur\rii spa]iale,

absen]a incintei de fortifica]ii, prezent\ îns\ la majoritatea ora[elor bizantine.

în raport cu cele occidentale8. Aici î[i poate g\si explica]ia absen]a unui sentiment deapartenen]\ la comunitate, inexisten]a unei agreg\ri sociale la nivelul a[ez\rii [i, implic-it, a unor spa]ii publice propice contactelor interumane. Dar acest sentiment a existat [iistoria îl confirm\. Într-un ora[ care nu le apar]inea, or\[enii se identificau cu un anumeloc, cel în care via]a lor avea repere comune: biserica, obi[nuin]ele, contactele. Parohie,mahala sau cartier, acest ora[ în ora[ a fost nucleul ordonator [i unificator al locuito-rilor.

Privind planuri vechi, din secolele XVIII [i XIX, apar c\ile importante care p\trund înora[ – Podul Târgului de Afar\, Podul de P\mânt, Podul Mogo[oaei – [i se adun\ c\trecentru, re[edin]a voievodal\ [i mitropolia. În interiorul acestei re]ele radiale se reia schemageneral\, centrele polarizatoare ale str\zilor secundare fiind bisericile parohiale. Teritoriileparohiilor s-au constituit astfel ca subzone echivalente, reeditând la alt\ scar\ ora[ul celmare cu institu]iile sale. O observa]ie semnificativ\ a unui c\l\tor german în 1856 ne per-mite refacerea, printr-o impresie, a unei posibile imagini: «Între 8 case se g\se[teo bisericu]\, un cimitir cu morminte proaspete, o cârcium\ cu rachiu, otutungerie, un atelier de modist\ care cuprinde mai mult\ ru[ine decâtmod\ [i o colib\ pentru paznicii de noapte».9 Pe un asemenea teritoriu se al\tur\casele boiere[ti cu propriile lor cur]i, cu atenanse, cu slugile [i robii proprii, locuin]eleor\[enilor apar]inând st\rii medii [i cele ale s\r\cimii. Modelul centrului ora[ului estereluat în interiorul parohiilor: aceea[i grupare a me[te[ugurilor [i comer]ului sau ahanurilor modeste în preajma bisericii, aceea[i dilu]ie a ]esutului urban, rarefiat c\tre per-iferia parohiei prin numeroase terenuri libere, gr\dini sau vii.

Aproape întreaga via]\ social\ a comunit\]ii parohiale constituit\ prin apartenen]a lastructura religioas\ fundamental\ s-a concentrat astfel în rela]ie cu biserica [i zona ime-

9 W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Valachei, Praga, 1859, în George Potra,op.cit., p. 112.

10 I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Buc., 1899, p. 170.

150

diat limitrof\. Marele [i primul istoric al ora[ului, Ionnescu-Gion, sesiza aceast\ situa]iesus]inând c\ «În toate timpurile Biserica a ajutat pe Bucure[teni [i Bucure[teniiau ajutat Biserica»10. Dac\ [colile importante, cele domne[ti, apar]ineau m\n\stir-ilor intraurbane, cele modeste func]ionau pe lâng\ biserici. La o asemenea [coal\ pen-tru copiii parohiei înv\]ase [i scriitorul Ion Ghica în anii ‘20 ai secolului trecut: «Dar s\ne întoarcem la [coala noastr\ de la Udricani, [coal\ sub albastrul ceru-lui, pe prispa bisericii unde, când ploua, copiii se înghesuiau în odaia]ârcovnicului… sau în clopotni]\… Primprejurul bisericii, în mahala, printrelivezile de meri, de peri [i de duzi, se z\reau vreo zece-cincisprezeceînv\li[uri cu strea[in\ ie[it\ ca o umbrel\, sub care locuiau câ]iva cavafi,croitori, islicari [i cojocari; ace[tia, când plecau la pr\v\lie, î[i trimiteaucopiii la dasc\lul Chiosea, ca s\ nu [treng\reasc\ pe strad\».11 Pe lâng\multe dintre bisericile parohiale func]ionau spitale, ca în cazul bisericii Icoanei; înapropierea bisericii se aflau uneori hanuri [i cârciumi. Un spa]iu neconstruit, maidanulbisericii cu fântâna proprie era un alt loc posibil de întâlnire a locuitorilor. Biserica îns\[iera un spa]iu care, în anumite situa]ii, garanta securitatea locuitorilor [i a averii acesto-ra: «În biserici se p\strau sipete, l\zi, boccele, toate avu]iile mahalagiilor.La foc, în biseric\ îngrozi]i, c\rau tot ce aveau bucure[tenii» afirm\ acela[iIonnescu-Gion12.

Autoritatea judec\toreasc\ pentru cauze de importan]\ local\ a preo]ilor de mir esteatestat\ înc\ din sec. XVII, ca [i calitatea lor de redactori de acte juridice sau de martoriaudia]i obligatoriu. Dreptul de judecat\ a fost înt\rit prin Regulamentul Organic din 1831,limitat la «judec\toriile de împ\ciuire organizate duminica… pentru j\luirile deprea pu]in pre]»13. Legea p\mântului [i regulile bisericii confereau parohiilor o anu-mit\ autoritate administrativ\: înregistrarea [i p\strarea actelor de stare civil\, devenit\ulterior obliga]ie legal\ prin Regulamentul Organic în 183114. Pomelnicele p\strate înarhivele parohiale sunt o întreag\ istorie a enoria[ilor care înregistreaz\ nume, meserii,evenimente.15

For]a structurant\ a parohiilor a fost validat\ prin asimilarea lor ca unit\]i adminis-trative teritoriale. Dac\ pân\ în secolul XVI termenul de enorie sau parohie este utilizatcurent pentru localizarea unor persoane, terenuri sau cl\diri, începând din sec. XVII apare«mahalaua», cu semnifica]ie de cartier ca element de structur\ a ora[ului. Împ\r]ireaadministrativ\ a ora[ului în cinci districte – «boiele», «v\psele», «culori», «pl\si» – agrupat aceste nuclee, comunit\]i constituite în jurul bisericii, de]in\toarea registrelor de

11 Ion Ghica, Scrisori c\tre V. Alecsandri, Buc., 1953, p. 77.12 I. Ionnescu-Gion, op.cit., p. 170.13 Pr. prof.dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Buc., 1981, p. 28.14 Op. cit., p. 28; aceast\ obliga]ie a fost retras\ [i transferat\ prim\riilor prin Legea Comunal\ din 1864

(op. cit., p. 121).15 Aurelian Sacerdo]eanu, Etnografie bucure[tean\ în secolul al XVIII-lea în Bucure[ti, IX, 1973,

p. 143.

151

botezuri [i decese, de informa]ii privind structura [i via]a microcolectivit\]ii. Este indu-bitabil faptul c\ mahalaua ca grupare administrativ\ [i unitate de recens\mânt s-a supra-pus teritorial parohiilor, entit\]i religioase. Dovada o constituie denumirile acestor maha-lale, a[a cum apar înc\ din primele catagrafii ale ora[ului. Cea mai veche dintre acestea,datând din 1789, consemneaz\ 80 de mahalale, dintre care peste 60 poart\ denumireaunei biserici, a unui preot sau a unui ctitor (restul denumirilor fiind date de curteaboiereasc\ – B\l\ceanu, Dudescu –, de grup\ri pe meserii – C\r\midari, Tabaci –, saupe etnii – Sârbi, Armeneasc\).16

Rela]ia parohie – mahala (ca unitate administrativ\) nu a fost univoc\. Dac\ majori-tatea parohiilor existente în momentul în care a ap\rut acest sistem de administrare aora[ului au devenit mahalale, exist\ [i situa]ia invers\: o mahala odat\ constituit\ printr-o aglomerare de locuitori s-a constituit în parohie, enoria[ii construindu-[i propria bis-eric\. Începând din secolul XVII este frecvent cazul în care anumite bresle, primind drep-tul de a se instala pe o mo[ie domneasc\, boiereasc\ sau monastic\, [i-au construit bis-erici [i au devenit o parohie asimilat\ administrativ cu o mahala (mahalaua Scaune, Batiste,a Tabacilor [i C\r\midarilor, men]ionate mai sus). Într-un mod similar au devenit paro-hii [i mahalale constituite pe criterii etnice. În egal\ m\sur\, satele înglobate în «hotarul»ora[ului, alc\tuind de la origine o unic\ parohie, au devenit mahalale în accep]iunea admin-istrativ\ a termenului. Existen]a acestor entit\]i – parohia [i echivalenta sa administra-tiv\, mahalaua, define[te îns\[i esen]a structural\ a ora[ului.

Procesul incipient de modernizare a capitalei marcat de elaborarea [i aplicarea «reg-ulamentului de înfrumuse]area ora[ului», parte component\ a Regulamentului Organicdin 183117 a adus anumite modific\ri în sistemul de administrare a ora[ului. Apari]ia den-umirii str\zilor [i a numerot\rii cl\dirilor a constituit noua form\ de localizare, înlocuindreperele anterioare – apartenen]a la o mahala sau vecin\tatea cu o construc]ie notorie.Catagrafia din 1838 p\streaz\ înc\ mahalalele ca unit\]i de recens\mânt dar consemneaz\[i o numerotare a cl\dirilor apar]inând fiec\reia dintre «culori».

Cartierul modern este rezultatul unor destructur\ri, al unor schimb\ri sociale [i fiz-ice ale organismului urban. La o analiz\ atent\, semnele spa]iale [i cele de receptare dec\tre locuitori a vechilor parohii persist\. Con[tiin]a apartenen]ei la o mahala – deci la oanumit\ parohie – s-a men]inut mult peste limita secolului XIX: în numeroase scrierimemorialistice sau de alt\ factur\ mahalaua în care s-au n\scut sau unde au locuit autoriireprezint\ un reper important. Paul Emil Miclescu î[i aminte[te de curtea bunicului s\u–Tata Mo[u – din mahalaua Mandritu18.

Cartierul ora[ului modern a distrus mahalaua, termen care a c\p\tat treptat cono-ta]iile peiorative actuale. Derivat din mahalaua Evului Mediu, cartierul modern a devenit

16 Florian Georgescu, Aspecte privind împ\r]irea administrativ\ [i evolu]ia demografic\ din Bucure[tiianilor 1831-1848, în Bucure[ti, Materiale de istorie [i muzeografie, III, 19.

17 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucure[tilor din cele mai vechi timpuri pân\ în zilele noas-tre, Buc., 1966, p. 123

18 Paul Emil Miclescu, Din Bucure[tii tr\surilor cu cai, Buc., 1985.

152

noul element structurant al ora[ului. Cre[terea rapid\ a capitalei începând de la sfâr[itulsecolului XIX a condus la apari]ia unor noi cartiere: Grammont, Cotroceni, Parcul Filipescu,Bazilescu, Domenii, Cotroceni. Cartierul nu a fost asimilat unei unit\]i administrative dara fost [i este receptat ca un reper important pentru locuitorii ora[ului, echivalent, din acestpunct de vedere, parohiei sau mahalalei. Într-o m\sur\ mai mic\ sau mai mare, în func]iede omogenitatea social\, de o anumit\ coeren]\ arhitectural\, de dimensiuni, cartierul aconferit locuitorilor s\i o identitate inducând în mentalitatea acestora o stare de aparte-nen]\ la o comunitate a locului. Dup\ 1950, îns\[i ideea de cartier a fost compromis\.Drumul Taberei, Balta Alb\ sau Militari definesc numai un «loc» în marele ora[ în inte-riorul c\ruia nu exist\ [i nu poate exista o rela]ie interuman\ fireasc\, în care o popu-la]ie neomogen\ [i majoritar alogen\ nu-[i recunoa[te identitatea.

Parohia este singura entitate care s-a men]inut din Evul Mediu pân\ în zilele noas-tre dar cre[terea popula]iei a condus la supradimensionarea multora dintre acestea [i,implicit, la sl\birea leg\turilor dintre enoria[i. Noile cartiere, f\r\ biserici proprii, reprezint\limita extrem\ a acestei destructur\ri. Acceptând ideea c\ parohia a constituit micronu-cleul religios, social [i urbanistic tradi]ional al ora[ului, asimilat – nu întâmpl\tor – formelorlaice de organizare (mahalaua) [i receptat ca atare de locuitori (cartierul), o analiz\ aevolu]iei teritoriului parohial în rela]ie cu dinamica dezvolt\rii urbane poate deveni o surs\a în]elegerii acestui «model» atât de greu de descifrat.

Comparând ora[ul actual cu imaginea sa consemnat\ în planuri vechi, este înc\ per-ceptibil\ o anumit\ continuitate a structurii tradi]ionale, a acelor subzone al c\ror centrupolarizator este biserica parohial\. Multe asemenea subzone au fost distruse integral saupar]ial într-un proces de modernizare început înc\ de la sfâr[itul secolului XIX. O prim\«urbanizare» pe principii de inspira]ie haussmannian\ prin marile bulevarde, implantulunor edificii publice necesare statului român modern, alte interven]ii urbanistice impor-tante au dezechilibrat par]ial vechea structur\ policentric\. Au disp\rut parohii odat\ cubiserica: Stelea Sp\taru ars\ la marele incendiu din 1847, Caimata [i biserica M\gurea-nului prin ample interven]ii urbanistice necesare. În unele cazuri teritoriul parohial a fostfracturat sau modificat ca în cazul bisericii Armene[ti sau a Doamnei fie prin tr\s\turi destr\zi noi, fie prin apari]ia unor cl\diri publice, b\nci, birouri care au dislocat popula]ia[i au mic[orat num\rul enoria[ilor.

Procesul s-a accelerat dup\ r\zboi afectând grav arii din vechiul ora[. Biserici demo-late absurd în anii ‘70-’80, biserica Enei, Sfânta Vineri, Sf. Spiridon [i altele, mult preanumeroase, biserici mutate, ascunse în spatele unor blocuri, ca Sf. Ioan «din gura pie]ii»,Olari, Schitul Maicilor dau imaginea unei politici urm\rite cu obstina]ie, al c\rei rezultatnemijlocit a fost alterarea sau anihilarea unui sistem comunitar tradi]ional. Poate cel maigrav fenomen a fost cel al frustr\rii a sute de mii de locuitori de rela]ia fireasc\ polar-izat\ de o parohie. Marile cartiere sunt lipsite de biserici, popula]ia este «arondat\» înparohii al c\ror nucleu vital, biserica, este undeva departe, la zona de contact cu ora[ulreal, cel care a continuat s\ tr\iasc\. Monotonia imaginilor, spa]iul urban amorf care se

strecoar\ aleator printre blocuri [i str\zi depersonalizeaz\ [i înstr\ineaz\ locuitorii. Un«ora[» anonim pentru o popula]ie anonim\, izolat\ [i indiferent\, frustrat\ de posibili-tatea unei fire[ti comunic\ri.

Parohia îns\[i [i-a pierdut for]a coagulant\ prin supradimensionare. Dac\ în secolultrecut, a[a cum apare în catagrafia din 1838, o parohie/mahala avea, în medie, 600 deenoria[i, în prezent num\rul minim de familii necesar conform regulilor este de 500 (1500-2000 de enoria[i), fiind frecvente parohii cu peste 25.000 de membri. Este greu de imag-inat constanta [i necesara leg\tur\ spiritual\ între preot [i enoria[i, posibilitatea unei comu-nic\ri între membrii parohiei. Dispari]ia st\rii de siguran]\ pe care o confer\ apartenen]aasumat\ la un grup social devine explicabil\.

Parohiile [i-au diminuat autoritatea spiritual\, rolul lor social aproape a disp\rut iarora[ul modern, în multe cazuri, le-a desfigurat sau distrus teritoriul. Acolo îns\ unde isto-ria a fost mai blând\, aceast\ veche structur\ înc\ se vede [i tr\ie[te. În anumitecartiere/mahalale/parohii, mai mult sau mai pu]in îndep\rtate de centru, biserica se men]ineîn punctul de convergen]\ al câtorva str\zi. O pia]\ de mici dimensiuni ocup\ uneori loculcimitirului dezafectat înc\ din secolul trecut; [coala se afl\ în imediata apropiere ca [i ogrupare de magazine, mici ateliere, cârciumi. Locuitorii se adun\ nu numai la slujbe; eise întâlnesc folosind asemenea locuri destinate vie]ii de zi cu zi. A[a se întâmpl\ în paro-hia Icoanei – mahalaua popei Cosma, la Silvestru sau Popa Rusu. Teritoriul parohiei nueste omogen dar tendin]a de captare în apropierea bisericii a unor spa]ii sau cl\diri legatede preocup\ri [i nevoi comune este înc\ perceptibil\.

Gândindu-ne la un alt Bucure[ti care s\-[i recreeze nu imaginea, oricum dep\[it\ devremuri, ci «modelul» urban care l-a definit, apar întreb\ri al c\ror r\spuns poate fi c\utatîntr-o istorie recuperat\. Se poate lua în considerare o viitoare dezvoltare a ora[ului prinrevenirea, într-o concep]ie contemporan\, la acest sistem policentric având drept reperparohia? Un r\spuns nu poate rezulta dintr-o simpl\ idee, chiar dac\ aceasta este sus]inut\de o abordare istoric\. Poate fi ignorat\ nevoia aproape axiomatic\ a bucure[tenilor dea-[i reg\si identitatea într-un spa]iu urban care s\ le apar]in\? Pertinen]a unei aseme-nea c\i nu se poate afirma în absen]a studiilor urbanistice, a unor analize sociologice [ia unei consult\ri a popula]iei. Nu trebuie îns\ ignorat faptul c\ o asemenea politic\, pelâng\ înscrierea în cursul firesc al evolu]iei [i dezvolt\rii ora[ului, poate contribui larecreerea sentimentului de apartenen]\ la o comunitate [i a comportamentului caredecurge, substituindu-se st\rii de izolare resim]it\ în marile ora[e.

Bucure[tii pot [i trebuie s\ fie reda]i bucure[tenilor, acei locuitori care, dup\ stare,se întâlneau uneori la Târgul Mo[ilor, la Gr\dina cu Cai, la «apele» de la V\c\re[ti, înCi[migiu, sau se plimbau la Kiseleff ori pe Calea Victoriei dar care se întorceau în spa]iulfamiliar al parohiei pentru c\ acolo, în preajma bisericii lor, se sim]eau acas\.

153

154

RADU COSA{U

Rolul str\zii Popa Nanîntr-un punct nodal al globului

Exact – Dumnezeu le aranjeaz\ pe toate; eu n-a[ fi îndr\znit.Acum 50 de ani – tot prim\vara – m\ desp\r]eam, într-o dup\-amiaz\, definitiv, de primul meu amor care durase de la 9 la 16 ani. Ea m\ chemase din alee pe strad\, din aleea Popa Nan undelocuiam amândoi, pe strada propriu-zis\, ca s\-mi spun\ c\ mama ei n-o mai l\sa s\ mearg\ cu mine la Milano,fiindc\ eu intrasem în UAER care era «o organiza]iece ]inea cu Stalin, iar Stalin omorâse to]i atâ]ia oamenicât Hitler». (Mi se p\ruse o absurditate [i-mi interzica m\ disculpa.) Ea nu-mi cerea s\-mi schimb op]iunea.Ea m\ anun]a c\ nu vom mai merge la Milano, a[acum nu vom mai merge la Nisa, sau, s\pt\mâna viitoare,ascunzându-ne de p\rin]i, la Barcelona, departe, ca s\vedem «Ora 6, dup\ r\zboi». Mama ei n-o mai l\sa s\ vad\ nici un film rusesc, nici cu mine, nici f\r\ mine, nici m\car pân\ la «Pache» – Pache, prima noastr\ aventur\, dincolo de alee, dincolo de biseric\, traversând Ronda, luând-o pe Mecet, t\ind Matei Voevod, pân\ la Elena Doamna, col] cu M\t\-sari – locul divor]ului nostru era în fa]a bisericii Sfân]iiConstantin [i Elena, pe partea Popa Nanului, peste drum de o biat\ cizm\rie [i o vulcanizare în jurul c\rora se adunaser\ câteva od\i]e mizere, într-una din ele locuind Milic\, 17 ani, recordmanul str\zii în proba de fond: de 12 ori turul aleii Popa Nan. La sprint, aleea din cap în cap, campioana era ea, alergând f\r\ s\-[i ]in\ sânii, m\ricei, dr\gu]i, cu un început de inteligen]\ în sfârcuri. O pierduse – dac\ admitem c\ inteligen]a se poate v\di, atotputernic\

PP

155

în orice om, pân\ [i într-un deget al piciorului. Eu nu îndr\zneam, aici, acum [i în urm\toarele 5 minute, mî[kiniene, 5 ore [i 5 secole, decât s\ spun c\ o pierduse, era clar [i f\r’ de triste]e, nu era nevoie s\ m\ obosesc dezbr\când-o cu privirea, de[i mai eram capabil de aceast\ mediocritate viril\, sub soarele [i cerul Ierusalimului, cu Zidul Plângerii în fa]\, cu Via Dolorosa la picioare, unde Cel care le aranjeaz\ pe toate îmi îng\duia s\-i v\d, prin bluza sub]ire, contururile complicate ale unui sistem de copci ale sutienului abundent, c\ci pierzând într-o direc]ie, pieptul câ[tigase (cu un fiu la Londra, altul la Chicago [i unul mort în Liban) în generozitate [i într-o omenie calm\ [i monoton\. Sirotând un suc de portocale, dup\ copii [i rude, am ajuns la cinema.– Mai exist\ Nisa în Bucure[ti? (Nu mai exist\)Se intra pe lâng\ Ci[migiu. (Exact – prin intrarea Zalomit.) Mai exist\ Milano? Mai exist\

Barcelona? Dar Volga? Dar Paris? (Ai ceva din dic]ia japonezului în «Hiroshima, momamour».) Era Select, vis-à-vis de Palatul Telefoanelor… (E un teatru de p\pu[i…) Lâng\ Selectera un cinema unde cântau în pauz\ Steve Bernard [i Kiki Marcov (Odeon…) Am v\zut acolo,«Luana»… (Nu cu mine, nu mai eram împreun\, de mult, de la «Ora 6, dup\ r\zboi».) L-amv\zut la noi, la Cinematec\, acum câ]iva ani… e înc\ extraordinar! Am auzit c\ ai devenit crit-ic de cinema, ne povesteai foarte bine filmele în alee, – niciodat\ nu am în]eles de ce n-aiplecat de acolo…

– Am avut un prieten, acum 25 de ani, eram la prima terapie… (De ce ]i-a trebuit psihi-atru?) Din cauza lui Stalin, din cauza lui Ceau[escu, din cauza ta, din cauza mea – Freud n-a cunoscut cazul meu, n-a întins pe divan niciodat\ un comunist anticomunist, nu [tiamnimic de freudism (prefer Montgomery Clift…) Nu mi-a dat niciodat\ un antidepresiv, mi-aspus c\ n-am nevoie, c\ sunt bucure[tean, m\ l\sa s\-i povestesc oricât despre str\zileBucure[tiului, sim]eam câteva clipe c\ m\ fac bine, el insista, avea o metod\ a lui, am con-sacrat dou\ [edin]e Popa Nanului, Bisericii… (N-au d\râmat-o?) Ne-am luat r\mas bun – elpleca legal în Elve]ia, prin ‘77, dup\ cutremur – la o benzin\rie, pe lâng\ Statuia Aviatorilor.Mai [tii unde-i…? Noi n-am ajuns niciodat\ pân\ acolo… (Cum e un r\mas bun la o benzin\rie?)Mi-a spus-o clar: «Numai nebunii mai pot iubi Bucure[tii, nu-i meseria mea, eu încerc s\-i vindec»… (Poate c\ avea dreptate) Avea dreptate, dar adev\rul este c\, dup\ ce-a plecat,10 ani n-am mai putut s\ ies singur pe strad\, scriam, publicam, nu eram nebun, criticazicea s\ descriu foarte bine Bucure[tii, str\zile, cinematografele, parcurile, [oferii. Cred c\-i tot ce [tiu s\ fac. M-am f\cut bine imediat dup\ ce-a c\zut Ceau[escu, într-o lun\, ca dinsenin, ca prin minune, dac\ e voie s\ vorbe[ti de minuni, aici: 20 de ani am crezut c\-s bol-nav de inim\ [i nu eram decât bolnav la cap. Mi-a trecut [i abia acum, de 7 ani încoace, sepoate spune c\ sunt normal [i nebun [i n-am nevoie de psihiatru, fiindc\ nici unul, dac\-ibun, nu poate defini normalitatea… (Mai tr\ie[te Milic\, mai exist\…?) Milic\, nu mai [tiu,cred c\ a murit, dar abia acum sunt nevindecabil. Sunt liber [i scrântit din cauz\ c\ to]i suntapuca]i de gândul normalit\]ii. Un ora[ întreg vrea s\ fie normal, e obsedat [i înnebune[te

156

din asta. Se poate înnebuni din dorin]a de a fi normal. S\pt\mâna trecut\ am luat-o de lastatuia Pache pân\ sus la Mihai Bravu, s\ caut o adres\, am trecut de {coala Iancului [i deNôtre Dame, mai erai în Bucure[ti când Nôtre Dame devenise Jdanov? (Nu…) Toate numerelecaselor erau schimbate, se s\rea de la 114 la 210, acum Bulevardul Pache s-ar putea numiLabirint (Mai exist\ Labirint…? Tramvaiul 7 mergea pe Labirint, avea sta]ie la Mecet…) Iarnae prea frig, vara e prea cald, parcurile au devenit maidan, au r\mas neterminate blocurienorme, f\r\ ferestre, schelete de beton, ceva de Dresda în Pia]a Senatului unde era «Gio-conda» (La «Gioconda», am v\zut «Drumul spre stele»…) Nu cu mine, eu nu mai pot s\ coborpe strad\, la noi, pe Boteanu, pân\ la col]ul cu Franklin se ]in scai oameni care m\ întreab\dac\ n-am de schimbat dolari, m\rci, m\ cred str\in, încep s\ m\ întreb, ca nebunii, logic,ce am pe fa]\; ca s\ m\ în]eleg cu [oferii le spun c\ sunt din New York, «cât îmi ceri pen-tru un drum pân\ în Popa Nan, am o mam\ care s\ a[teapt\ cu masa…» M\ cred, îmi iaumai pu]in dac\ le spun ce-o s\ fie, ce se zice în America, ne normaliz\m sau nu? Cobor lanoi, la Biseric\, nu pot s\ le spun c\ nu [tiu, c\ tr\iesc cu «nu [tiu» ca un agnostic. E sin-gura solu]ie; dac\ vrei s\ fii sincer, liber, normal, scrântit. (De unde ai bani ca s\ fii a[a?)Merg mult cu taxiul, n-am ma[in\, mi se spune c\ sunt taxicoman. Luna trecut\, m-am duss\-mi cump\r casa de la Stat, am luat-o pe Academiei, în jos, pe lâng\ fostul «Excelsior»(«Modelul» cu Rita Hayworth…) Exact… ca s\ ajung la ICRAL – \sta nu-i un cinema, la noitoate revolu]iile trec pe la ICRAL – ]ineam la piept o saco[\ mare, de nylon, cu 15 milioanede lei. Mi se uscase gâtul, ziceam c-o s\ mi se fac\ r\u ziua în amiaza mare [i, pân\ o s\vin\ Salvarea, o s\-mi fure banii. Care-i nebunia total\? Îmi place, e interesant, nu mai prinzinic\ieri…

– Nu în]eleg absolut nimic din ce-mi poveste[ti. Ar trebui s\ pui un bilet, acolo, în zid[i s\-L rogi s\ fii s\n\tos.

{i fiindc\ Dumnezeu le vede pe toate, eu n-a[ fi îndr\znit,ea a pl\tit cele dou\ pahare cu suc [i am coborât de peesplanada Zidului spre Cinematec\, unde lucra de 15 ani,la Arhiv\, departe de Zid, de Via Dolorosa [i de El Aqsa,e a[ezat\ divin Cinemateca la Ierusalim, turi[tii nualearg\ s-o vad\, oaz\ de inocen]\ într-o vale înverzit\,e mult de mers, mie îmi tremurau picioarele mai r\udecât pe Academiei cu milioanele acelea strânse la piept,nenorocirea etern\ a Ierusalimului e ca [i a uli]ei infantile,nu o voi dezv\lui, nu îndr\znesc, doar în îmbr\]i[areascurt\, la poarta Cinematecii, sub ochii unui cinefilcare intra, am cutezat s\-i pip\i, pe spate, cataramadur\ de sub bluza sub]ire, v\zând, peste um\rul ei, unafi[ al «P\mântului» lui Dovjenko, în limba rus\.– N-am vrut s\-]i spun decât c\ la Bucure[ti am descheiat primul nasture la bluza unei

fete.– Gre[e[ti, ca de obicei. Era la Poiana }apului.

157

FLORIN DUMITRESCU

Un ora[ în reclame

Publicitatea este la origini oral\ [i în esen]\ citadin\: cea a telalilor, a negustorilorambulan]i ori statornici, a strig\torilor de bâlci ori de obor. Figura crainicului ce-[i batetoba-ntre anun]uri, prea b\]oas\, prea oficial\, prea împil\toare, s-ar potrivi mai degrab\propagandei…

Ora[ul nostru, n\scut [i crescut ca un târg la r\scrucea drumurilor comerciale, iarnu ca un burg închis [i tem\tor de str\ini, pare s\ spun\ chiar prin denumire: bucuro[ide oaspe]i! Târgul Bucure[tilor, a[adar, cel care a [tiut s\ se bucure de to]i [i de toate,a fost înso]it de reclam\ ca de o fireasc\ [i permanent\ larm\ de fond, dar n-avea s\scape nici de tobele monotone ale discursului totalitar.

Telalii vechi [i noiAjuns aici cu etalarea, de negustoreasc\ inspira]ie, a unor eviden]e unanim admisi-

bile, recunosc c\ am sim]it, în fa]a sarcinii de a schi]a o panoram\ a publicit\]ii bucure[tenecontemporane, tenta]ia de care unii distin[i intelectuali dâmbovi]eni poate c\ n-ar fi sc\pat:aceea de a actualiza parafrastic glosarul din celebra schi]\ Mo[ii (tabl\ de materii),într-o list\ care ar fi ar\tat azi mult mai haotic, mai pitoresc [i mai caragialesc ca însu[ioriginalul de acum un veac. Dar anii ’80 au trecut de multi[or [i, o dat\ cu ei, [i modade a râde neîncetat de ce-]i aduci aminte…

Un sinopsis mai cu schepsis al publicit\]ii bucure[tene de azi î[i va re]ine, pe cât posi-bil, pornirea de a cataloga un material de altfel prea vast, prea inform [i prea eterogen.Va încerca mai degrab\ o selec]ie de stiluri [i tendin]e semnificative atât pentru para-digma de ora[-talcioc a Bucure[tiului, cât [i pentru anii ace[tia tranzitorii, când telalii vechicedeaz\ locul celor noi, mai g\l\gio[i, mai tehnologiza]i, mai pu]in naivi, dar nu neap\ratmai persuasivi…

Ultima genera]ie, cea a copiilor revolu]iei, e cea dintâi de la noi care se va educa, înstil cu adev\rat postindustrial, sub cople[itoarea influen]\ a reclamei audiovizuale. Pân\la ei, noi ce[tilal]i g\seam pricini de mirare [i amuzament în primitivele [i obsesivele

RR

158

strig\turi, azi tot mai rare, ale vânz\torilor de P\mânt de flori! Brânza-smântâna!M\turica-m\tura!…, ori ale cump\r\torilor de Sticle goale! Haine vechi!… Cât despreacel fistic-cacao-vanil al vânz\torilor de înghe]at\ – deja e doar literatur\…

Tarabagiii asepticiTarabagiii sunt azi [i ei mai t\cu]i, mai serio[i, mai îngrijora]i, mai ales de când petic-

ul de galantar le este taxat ca ditai spa]iul comercial [i împins, prin reglement\ri edil-itare, spre periferii pierdute, subsoluri dezolante [i rezerva]ii insalubre de beton, numitepie]e agroalimentare. Dar o pia]\ e, peste tot în lume, o Pia]\ a Libert\]ii: buricul târgu-lui, locul unde se face politic\ [i nego], unde pornesc s\rb\torile [i revoltele. O pia]\ nupoate fi ghetou sau lag\r.

E de notat c\ George P\dure, primarul cel mai împotrivit micilor negustori din strad\,este proprietar de super-magazin (deci coleg de breasl\ cu tarabagiii… sau, mai [tii?, omulnostru o vedea în ei tocmai acerba concuren]\…) [i c\ s-ar fi cerut s\ respecte în ei o faz\de dezvoltare tehnic\ cronologic anterioar\, mai umil\ dar nu mai pu]in onorabil\, a pro-priei îndeletniciri.

Dac\ prezen]a lor nu cadreaz\ cu fasoanele de centru al capitalei, nu e în principalvina lor, ci a ceau[istei sistematiz\ri tip ]arc… Dar la noi, în ora[ul unde camionagiii îidispre]uiesc pe c\ru]a[i, unde parvenitul e mai respectabil decât muncitorul cinstit [i undeciviliza]ia se confund\ de fapt cu ]icnelile cele mai la mod\, atari atitudini nu-s de mirare.

Ghioceii de sub z\pad\Mai exist\ azi în Bucure[ti strig\turi comerciale de tip folcloric: ele se pot auzi mai

ales în talcioc [i mai rar în pie]ele unde vin ]\ranii. Pentru multe produse ale m\rcilorcunoscute exist\ sloganuri populare care dubleaz\, de multe ori ironic, pe cele originale,chiar cu mai mult spor decât acestea: e cazul s\punului turcesc Duru, cel mai bine vân-dut s\pun, în ciuda numelui ingrat [i a nesfâr[itelor glume pe care acesta le genereaz\în fiin]a poetic\ [i «mitician\» a bucure[teanului.

Dar cei mai temerari, cei mai superbi, cei mai «bucure[tene[te creativi» supravie]uitoriai tuturor planurilor de ghetoizare ale micului comer] urban sunt, f\r\ doar [i poate,me[te[ugarii-vânz\tori de m\r]i[oare. Nemaivorbind de inventivitatea artizanal\ [i ono-maturgic\ ar\tat\ fa]\ de m\runtele f\pturi ale fanteziei lor (deopotriv\ ta]i [i na[i, ei lesunt acestora creatori în sensul cel mai propriu al cuvântului), e imposibil s\ nu te sur-prind\ strig\turile cu care-[i laud\ marfa, totodat\ ponegrind-o; cu care te îmbie s-ocumperi, totodat\ ridiculizându-te ca mu[teriu; cu care ]i-o destineaz\ presupusei talefiin]e iubite, totodat\ zeflemisind-o chiar [i pe aceasta! E o ironie generoas\, e o batjocur\prietenoas\, e o biciuire rodnic\, de tradi]ie saturnalic\, pe care o tr\im cu bucuria prim-itiv\ a primenirii de prim\var\.

159

Toat\ îndr\zneala [i tot rafinamentul ironic din campaniile Diesel, Levi’s, Benetton [iSwatch la un loc le po]i g\si în ajun de 1 Martie, într-o rait\ prin pie]ele Bucure[tilor ([icând spun pie]e, spun Pie]e, nu ]arcuri post-comuniste, se-n]elege: atunci, în acele zile,pân\ [i bonjuri[tii c\rora le pute balcanismul local r\mân neputincio[i, vr\ji]i poate [i eide exuberan]a ora[ului ren\scut; de vigoarea irezistibil\ a culturii populare revigorate).

Cei care spun c\ românul nu are educa]ia publicit\]ii se în[eal\ amarnic. De obicei,ace[tia sunt persoane care detest\ cump\r\turile de la pia]\ [i care nu iau m\r]i[oaredecât de la Fondul Plastic…

Departamentul «Suflet Comer]»Cealalt\ latur\ a publicit\]ii, pe lâng\ cea folcloric\, mai sus pomenit\, este compo-

nenta modern\, mediatic\, caracterizat\ prin a[a-zisa estetic\ industrial\. Ea î[i propune(c\ci i se impune) s\ recupereze secolele de prelucrare colectiv\ care au dus la puritateade cristal a crea]iei populare – prin eficacitatea retoricii [i a design-ului, prin studiul sta-tistic economic [i psihologic al pie]ei [i, mai ales, prin difuzarea mesajului pe canalelecele mai modernizate [i mai eficiente.

Aici îi voi g\si [i un merit domnului P\dure care, în calitatea sa de proprietar al mag-azinului Gepa, devenit, în contextul începutului de deceniu, un telal modern, chiar un pio-nier al publicit\]ii de tip industrial, a lansat dintr-o dat\ trei sloganuri fondatoare ale genu-lui la noi: orgoliosul «Calitate înainte de toate»; euforicul «Compara]i [i cump\ra]i»; [ipersuasivul «Un pic mai bine pentru dumneavoastr\»…

{i acum, o special\ pentru b\ie]ii de pe 335…O modernizare a tradi]iei orale a vânz\torilor ambulan]i, tipic\ mahalalelor de alt\dat\,

ar fi posibil\, nu îns\ [i rentabil\. Singurele dou\ ocazii când am pomenit la mine în carti-er anun]uri venind de la ma[ini cu megafon au fost h\t, pe vremea [colii generale [i erauamândou\ legate de ceea ce se nume[te de obicei la noi «evenimente culturale»: era vorbao dat\ de spectacolele itinerante ale unui circ italienesc cu cort; [i alt\ dat\ de cele aletrupei }\nd\ric\, cu Sânziana [i Pepelea, de v\zut în curtea [colii pe cauciucuri uzate(de fiecare dat\ m-am l\sat convins).

Azi, când consumatorul este mai pu]in sedentar ca-n epoca «stagn\rii», nu renteaz\s\-l pânde[ti la el pe strad\, ci, dimpotriv\, s\-l ataci din mi[care. {i pentru o astfel devân\toare, autobuzele DAF, dotate cu foarte bune radiouri [i difuzoare, sunt o capcan\redutabil\. De voie, dar mai ales de nevoie, to]i c\l\torii din ele ascult\ acele posturi deradio care-[i încep din zori programul de discotec\ [i care, printre «piesele» [i comen-tariile englezite, plaseaz\ generoase calupuri de publicitate. Stratagema e simpl\; nu-inevoie de contracte, nici de buget\ri, nici de planuri de marketing: de ajuns ca tinerii ani-matori ai acestor posturi comerciale s\ fac\ dedica]ii muzicale [oferilor de pe liniile cu

160

pricina [i se ob]ine o rela]ie de afaceri mai stabil\ decât multe altele bazate pe tone dehâr]og\raie.

{i astfel afli despre «Paco-de-[oferi-[coal\» (o [coal\ de [oferi cu predilec]ie c\treanastrofe), despre canapelele din piele, bune dac\ «vrei s\ te invidieze prietenii», ori desprevodca «pentru oameni puternici»…

Urm\re[te ma[ina aceea!Dar, se [tie, autobuzele [i tramvaiele au alt mod, mult mai specific [i mai spectacu-

los de a face reclam\, prin inscrip]ionarea flancurilor [i a spatelui cu logotipul m\rcii depublicizat, bineîn]eles pe fundalul culorii heraldice a acesteia (în jargon publicitar, bus-stick sau chiar, spre deliciul lingvi[tilor, stickuire). Astfel, ma[inile care erau deun\zig\lbui Camel pot deveni pân\ mâine verzui Tuborg.

Uneori numele m\rcii este înso]it de sloganul «de semn\tur\», cel care trebuie s\fie pe cât posibil scurt, pentru a putea fi citit în goana circula]iei: Tu [i Tuborg; Dae-woo/ For]a tehnologiei; Columbia Gold/ Greu f\r\ ea… Mai greu, dar nu imposi-bil, e cu serialele s\pt\mânii de la Pro TV, programate de asemenea pe caroseria auto-buzelor, cu tot cu ziua [i ora difuz\rii…

A[tep]i în sta]ie? Autobuzul întârzie, ce-i drept, ca [i alt\dat\, dar tu nu te mai plic-tise[ti la fel de r\u, c\ci acum î]i ]in companie afi[ele [i panourile din refugiu. Iar, varamai ales, e foarte pu]in probabil s\ scapi de radio, [i implicit de reclamele radiofonice,în sta]ii, c\ci negustorii din chio[curile refugiului sunt mari melomani (dac\ nu cumvaa[teapt\ [i ei dedica]ii)…

Dar sub p\mânt, în imperiul dezol\rii…… [i al regiei Metrorex, panourile cu reclame se-ntrec parc\ s\ compenseze senza]ia

deprimant\ a v\g\unii metropolitane – cu imagini ale naturii în toat\ splendoarea ei; imag-ini ale evad\rii, ale aspira]iei spre vacan]a în permanen]\ amânat\; ale scurtului vis citadinboulot [i dodo.

A[a, de pild\, timonierul b\rbos ca un semizeu de la Assos ne-ndeamn\ la «tr\itlegenda» cu, pe fundal, o panoram\ mediteraneean\ întrecut\ ca frumuse]e poate doarde peisajele cu subiect ecvestru propuse de Marlboro. Un petic de cer îi înv\luie [i petinerii motoriza]i de la L&M, care ne propun altceva ce trebuie tr\it: «momentul». În sfâr[it,azurul cerului apare ca-ntr-un Magritte (cu nori[orii conformi), tocmai în cea[ca unde î]ighice[te «ziua bun\» cafeaua Nova Brasilia.

B\t\lii de uzur\ sau ac]iuni de comando

161

Una din cele mai ingenioase c\i de a se publiciza a fost g\sit\ de Camel, care [i-aplasat cunoscutul simbol heraldic al c\milei taman pe lampa galben\ a semaforului.Imposibil s\ scape aten]iei – a [oferilor, cel pu]in!

Dar întreg ora[ul pare un front în care se-nfrunt\ cohorte de flamuri, culori [i bla-zoane, o lupt\ pe metri p\tra]i de panou, de zid orb, de bandier\ transversal\ (pentruini]ia]i, banner…), de tabl\ de chio[c, de tonet\, de tarab\…

Galbenul, am spus, e al Camelului, care contraatac\ mai nou [i pe câmpul de bleu(unde se înfrunt\ îndeob[te m\rcile de înghe]at\), dup\ un sezon plin de h\r]uielile g\lbuiale Kodak-ului. Pe gama de verde, p\durosul Tuborg suport\ cu t\rie atacurile unorpr\zulii 7 Up ori Fuji. Ro[u-Împ\rat este «întotdeauna» Coca-Cola, pe lâng\ care LuckyStrike sau L&M sunt doar ni[te vale]i de ro[u. Portocaliul a fost capturat, pare-se, deMirinda, iar turcoazul îi revine prin forfet lui Philips. Albastrul e disputat de Rodae [iSamsung pe de o parte; de Assos [i Rothmans pe de alta… Cafeniul a fost cedat,f\r\ mari opozi]ii, de Globo («café do Brasil») în favoarea lui Amigo (fost «[i e[tica nou», actualmente «natur\ brazilian\»), în timp ce negrul e al «adev\ratei cafele sol-ubile», Nescafé. Albul sincerit\]ii [i simplit\]ii e al firmelor care pretind (cel pu]in…) c\n-au nimic de ascuns: aici nu cosmeticele au suprema]ia, a[a cum ne-am putea închipui,nici detergen]ii (cu barocele lor discursuri despre cur\]enia imaculat de pur\ a clarit\]iilimpezi), ci unii prin]i[ori ai tehnologiei, ca alde NEI, Xerox ori Macintosh (ultimul cuo sucursal\ excelent definit\ de un slogan-semn\tur\ ca la carte: Arexim/ Atât de sim-plu).

În aceast\ nemiloas\ gheril\ urban\, McDonald’s e un general ambi]ios [i inven-tiv. Nu-i ajung panourile, indicatoarele [i firmele luminoase – de[i pe toate astea le posed\din bel[ug. A trebuit s\-[i pun\ firma, asemeni vedetelor de la Hollywood, pe trotuarul[i treptele pe care calc\ zilnic mii de c\l\tori (în sta]ia de metrou Dristor), apoi pe co[urilede gunoi (lâng\ Prim\rie); [i chiar s\ cucereasc\ o ultim\, intangibil\ redut\ a propri-et\]ii publice, M-ul din numele sta]iei Pia]a Roman\, convertit o vreme în clasicul sim-bol al McDonald’s-ului, «arcadele aurii» (doi cartofiori pr\ji]i stiliza]i).

Pe fronturi secundare, firma de calculatoare Optimus inscrip]ioneaz\ (sau, dac\ vre]i,branduie[te) mânerele din autobuze, iar firma de telecomunica]ii Ericsson, cartelelede telefon.

Afi[eaz\-te cu mineOamenii-afi[, numi]i printr-un soi de înclina]ie canibalic\ [i oameni-sandvici, n-au

prea avut succes la noi în ora[. Atari afi[e umane, [i ele semne ale unor timpuri trecute,când publicitatea aducea mai mult a exhibi]ie [i mai pu]in a viol, au fost proiectate, maimult a[a, de dragul experimentului, ori cel mult ca simple stileme nostalgice, ba de vreunziar ce urma s\ apar\, ba de vreun magazin ce urma s\ se deschid\ publicului, îns\ exper-imentele respective se poate spune c-au dat gre[. Tocme[te un tân\r bucure[tean s\ seplimbe cu un anun] ag\]at de gât [i spate [i fii sigur c\ ori î]i va trage chiulul exemplar,

162

ascuns în vreun b\rule], ori î]i va sta cu amicii la taclale [i ]ig\ri la col] de strad\, dac\nu cumva – [i asta în cel mai bun caz – va lua o atitudine atât de zeflemitoare fa]\ de elînsu[i, c\-]i va face mai mult\ anti-reclam\ decât un du[man dovedit.

Dar de ce s\ arunci banii a[a proste[te pe o reclam\ ce risc\ s\-]i fie negativ\, cânde de ajuns s\-]i imprimi pe ni[te tricouri mai ac\t\rii, ori pe foarte practicele [epcu]e –[i ai pe tot sezonul de var\ oameni-afi[ voluntari, dispu[i uneori chiar s\ pl\teasc\ eiîn[i[i pentru a se ar\ta în lume astfel… brandui]i. Pro TV-ul a f\cut acela[i lucru maidin timp, împ\r]ind c\ciuli]ele care au ajuns de mare mod\ nu numai printre tineri, iarPro FM-ul – m\r]i[oarele cu sigla proprie. Dar pentru vreme urât\ exist\ de asemeneaumbrele [i fulare, iar saco[ele, se [tie, sunt bune oricând (bune de inscrip]ionat, vreaus\ zic).

Un carnaval de ]ipl\Putem, l\rgind discursul la extrem, s\ admitem ca materiale publicitare de un gen

aparte chiar [i gunoaiele aruncate pe strad\, fie ele pungi, cutii, sticle (de plastic sau chiarde sticl\), ori alte ambalaje ale diverselor produse [i deci ale diverselor m\rci, pe care îndefinitiv le reprezint\, într-un soi de pars pro toto înjosit, turmentat [i repetitiv à laAndy Warhol.

Marea parte a bucure[tenilor, despre care obi[nuim s\ spunem eufemistic c\ sunto p\tur\ social\ în plin dinamism, au în ei nervul [i intui]ia unui artist gestual: ei arunc\gunoiul cu gra]ie, cu voluptate [i cu un oarecare sim] estetic înn\scut, la fel cum scuip\,cu sau f\r\ emisie de coji de semin]e, umplând goluri, stabilind propor]ii [i armonizândspa]ii (a[ spune chiar spa]ialit\]i, cu o dedica]ie pentru Gabriela Bidu & Co.)… Pentru c\ei, atunci când arunc\ ambalajul de Snickers [i cutia de Coca-Cola Light, înceteaz\s\ mai fie ni[te bie]i rumâni am\r\[teni, cu dureri, nevoi [i inhibi]ii, sugruma]i de «ces\-i faci» [i consola]i de «asta e»; [i se preschimb\ în ni[te occidentali non[alan]i [i liberi,to]i made in Beverly Hills [i fiecare «a piece of America». M\car atunci, în timp cedespacheteaz\ [i lanseaz\, cu gesturi de rebel cinematografic, ambalajul-feti[ care îidesemneaz\ (nu e o aruncare, ci o auto-exprimare; nu o debarasare, ci o asumare), m\caratunci s\ se poat\ despacheta ei în[i[i de umilin]a acumulat\ în restul timpului [i s\-[iv\deasc\ splendoarea, asemeni Cenu[\resei, la marele bal citadin: e momentuldezghioc\rii lor ritualice, e micul mare beneficiu pe care li-l ofer\ tân\ra noastr\ economiede pia]\.

Astfel, orice gard viu se cere împodobit cu pahare de plastic sau carton, de la Cocasau Mac, înfipte printre r\murele cu o preocupare mascat\ în nep\sare; iar orice grilajoblig\ la completarea intersti]iilor sale cu ghemotoace varii de la pachete de ]ig\ri lacroissant-e.

Reluându-mi discursul aplicat, voi deduce c\ un ambalaj colorat func]ioneaz\ la noiîn urbe nu doar cu scopul lui ini]ial de a atrage, ca o nad\ artificial\, cump\r\torul, ci î[iprelunge[te via]a mult timp dup\ consum, cu concursul acelora[i bravi cet\]eni, înd\r\tnici

163

în colaborarea cu «Prim\ria Capitalei [i REBU», dar activi în promovarea pe toate c\ilea valorilor occidentale (m\ rog, a[a cum le în]eleg ei, în entuziasmul lor de p\tur\ social\purt\toare de progres)…

* * *Un popor de telali: ace[tia sunt bucure[tenii. Ingenuitatea [i naturale]ea cu care abor-

deaz\ ei aceast\ îndeletnicire prin excelen]\ citadin\ – care este publicitatea – îi definesc[i îi disting de minune. O anumit\ tensiune emo]ional\ – între marele bazar oriental careeste Bucure[tiul în mod funciar [i micul Paris spre care tinde încontinuu, asimptotic [iagonic – nu face decât s\-i creasc\, în definitiv, farmecul.

164

PAVEL CÂMPEANU

Spa]iul social

Textul pe care vi-l înf\]i[ez ast\zi aici seam\n\ destul de pu]in cu proiectul lui ini]ial.Între cele dou\ momente a survenit un eveniment perturbator: alegerile parlamentare [ipreziden]iale care au avut loc în ]ara noastr\ în 3 [i 17 noiembrie. Singurul punct pier-dut cu acest prilej de opozi]ie este noul primar general al Capitalei, ales în iunie [i pro-movat cinci luni mai târziu în func]ia de prim-ministru. Purtat de aceste circumstan]e,elanul meu de a descrie Bucure[tiul ca un spa]iu social sfâr[e[te prin descrierea lui caun spa]iu electoral. Dar procesele electorale nu sunt procese extra-sociale, m\rturie stândexisten]a unui Comitet de Sociologie Electoral\ pe lâng\ Asocia]ia Interna]ional\ a Soci-ologilor.

Urmând exemplul dat de principalul nostru amfitrion, Raoul Granquist, în nota sa intro-ductiv\, a[ începe cu o zical\ româneasc\, dar nu cu cea aleas\ de el. A mea zice: «Schim-barea domnilor, bucuria nebunilor». Ceea ce s-a petrecut la noi nu a fost o schimbarede domni, ci de pre[edin]i [i, urmare a acestei schimb\ri, o imens\ rev\rsare de bucuriepopular\ care a durat întreaga noapte dintre 17 [i 18 noiembrie în centrul Bucure[tiului[i mai cu seam\ în faimoasa Pia]\ a Universit\]ii. Negând zicala, acesta nu a fost un accesde nebunie colectiv\, ci expresia în stil latin a unui legitim entuziasm de mas\.

Temeiurile acestei legitimit\]i sunt de ordin în acela[i timp psiho-social [i electoral:fa]\ de principalul s\u competitor – fostul pre[edinte – pre[edintele proasp\t ales a ob]inutun surplus de voturi care a atins 9% la scal\ na]ional\ [i 25% la scala Capitalei, o difer-en]\ de 3 la 1. Din aceast\ inegalitate statistic\ s-a nutrit [i sentimentul bucure[tenilor

Acesta este textul comunic\rii prezentate în cadrul colocviului dedicat multîncercatei noastre capitale, organizat la sfâr[itul anului trecut într-o alt\ capi-tal\: Stockholm, sub egida Consiliului Suedez pentru Planificarea [i CoordonareaCercet\rii [i a Universit\]ii din Umea. Ini]iatorul reuniunii a fost Raoul Granquist,profesor la acea universitate, un nordic angajat cu o pasiune tot mai sudic\în investigarea antropologic\ a meleagurilor dâmbovi]ene, bucurându-se de asis-ten]a unui alt autentic prieten al României, Ambasadorul Suediei la Bucure[ti,domnul Ragnar Angeby.

SS

165

c\ au avut un cuvânt greu de spus în peripe]iile acestor alegeri. Femeile [i b\rba]ii [i maicu seam\ tinerii care cântau, dansau [i strigau în acea noapte inundând str\zile nu erauferici]i pentru c\ pur [i simplu un nou pre[edinte lua locul celui vechi, ci pentru c\ eis\vâr[iser\ aceast\ schimbare pe care nu o impuseser\ prin sânge [i fl\c\ri ca în decem-brie 1989, ci prin for]a votului lor, care se dovedise superioar\ celei a puterii de stat. Ova]iilelor se adresau deopotriv\ noului pre[edinte pe care tocmai îl aleseser\ [i probei palpa-bile c\ mecanismul electoral opereaz\, [i deci c\ democra]ia opereaz\. Tranzi]ia dobân-dea în sfâr[it un sens, ducând de la luptele de strad\ la fiesta de strad\, un pas hot\râtordinspre haosul pre-democratic spre dezordinea democratic\.

A[a cum men]ionam, preferin]a pentru aceast\ schimbare a fost de 3 ori mai puter-nic\ în Bucure[ti decât pe ansamblul ]\rii. Cum poate fi interpretat\ o asemenea difer-en]\? S\ admitem c\ în genere o capital\ evolueaz\ mai repede decât ]ara – dar cu câtmai repede? Exist\ oare riscul ca aceast\ distan]\ admisibil\ s\ degenereze în alienarea Capitalei fa]\ de restul na]iunii [i s\ înlocuiasc\ supracentralizarea specific\ dictaturiiprintr-un soi nou de centralizare democratic\? {i pentru a imprima discu]iei o not\ maiconcret\: de unde provine, în cazul nostru, aceast\ considerabil\ distan]\?

Evident, alegerile din noiembrie ‘96 nu reprezint\ prima împrejurare care a scos laiveal\ o astfel de diferen]\ – mai ales în ultimii 7 ani. Omenirea p\streaz\ înc\ în mem-orie imaginea Bucure[tiului incendiat, locul geografic al singurei revolu]ii sângeroase dinestul Europei la acel sfâr[it de deceniu. Început\ la Timi[oara, Revolu]ia român\ avea s\izbândeasc\ la Bucure[ti, ceea ce nu constituie nicidecum o premier\ în istoria vechiu-lui continent: Revolu]ia francez\ a fost o revolu]ie parizian\; Revolu]ia rus\ a fost rev-olu]ia Sankt Petersburgului; Revolu]ia ungar\ din 1956 a fost revolu]ia Budapestei. Lafel ca Var[ovia ori Praga în circumstan]e comparabile, Bucure[tiul se conforma aceleiregularit\]i istorice potrivit c\reia în momente de criz\ na]ional\ sau de seism social cap-italele o iau înaintea ]\rilor c\rora le apar]in.

Bucure[tiul nu s-a distan]at de România sub aspect politic numai în 1989 [i 1996,ci [i între cele dou\ date. Astfel, în chiar inima ora[ului s-a înfiripat, în aprilie 1990, repli-ca european\ la Pia]a Tien-An-Men – demonstra]ia de [ase s\pt\mâni din Pia]a Univer-sit\]ii.

Asincronismul Capitalei cu ]ara avea s\ degenereze în antagonism de la o zi la alta.Sim]indu-se amenin]at de o mi[care care p\rea s\ se transforme în r\zmeri]\, pre[edin-tele Iliescu, beneficiarul unui veritabil triumf electoral – 85% din voturi – lansa în aceletulburi ore apeluri repetate solicitând o protec]ie pe care nici popula]ia, nici armata – [icu atât mai pu]in «majoritatea t\cut\» a bucure[tenilor – nu se precipitau s\ i-o ofere.Refuzat\ de institu]iile statului al c\rui [ef formal abia fusese validat, protec]ia solicitat\avea s\ fie ob]inut\ de dl Iliescu din alt\ parte – [i anume din partea minerilor.

Veni]i de la o distan]\ de sute de kilometri, agresiunea lor non-selectiv\, imperson-al\, împotriva locuitorilor Capitalei, era un semnal de alarm\: în decursul zilelor [i nop]ilor

166

de 14-15 iunie 1990 ace[ti mineri – ori fal[i mineri – reprezentau ]ara iar victimele lorîntruchipau o capital\ rebel\. Urm\rind s\ pun\ cap\t violen]elor anti-guvernamentale,violen]ele anti-populare ale minerilor vesteau transformarea dezarticul\rii dintre ]ar\ [iCapital\ în conflict. Opunând violen]ei civile o alt\ violen]\ civil\, acest conflict dobân-dea primele caracteristici ale unui r\zboi civil. Incapabil s\ î[i exercite monopolul fun-damental al violen]ei legale, statul îl transfera minerilor sub forma unui monopol alviolen]ei, ilegal, dar legalmente tolerat în virtutea imunit\]ii asigurate purt\torilor s\i.

Din fericire, aceste amenin]\toare premise nu au ajuns s\ se împlineasc\ [i r\zboiulcivil, început în fapt pe str\zile Bucure[tiului, a fost evitat. Acum, dup\ 6 ani, ]ara [i Cap-itala continu\ s\ aib\ comportamente politice distincte, dar pe o cu totul alt\ baz\. Laizvorul acestei distinc]ii nu se mai afl\ conflictul, ci disimilaritatea; ea nu se mai exprim\prin gestica violen]ei, ci prin gestul op]iunii electorale; iar esen]a ei nu mai const\ în incom-patibilitate, ci în inegalitatea preferin]elor pentru democra]ie. Deosebirea dintre Capital\[i restul ]\rii pare s\ fi atins un stadiu în care eventuala lor alienare poate avea, în celmai r\u caz, o semnifica]ie exclusiv politic\.

Substan]a acestei deosebiri a constituit-o atitudinea fa]\ de putere, cu o înclina]ie maiaccentuat\ spre acomodare din partea ]\rii [i spre împotrivire din partea Capitalei. Pro-gresul în convergen]\, semnalat de recentele alegeri, nu indic\ o evolu]ie a bucure[tenilorspre acomodare, ci o oboseal\ a acomod\rii din partea ]\rii. Astfel, aceste alegeri nu auprilejuit numai victoria fostei opozi]ii asupra fostei puteri, ci [i o victorie politic\ aBucure[tiului asupra României. Un simbol al acestei din urm\ victorii este promovareaprimarului general al Capitalei în func]ia de prim-ministru al guvernului.

Aproape jum\tate din popula]ia României continu\ s\ tr\iasc\ la ]ar\, ca atare deose-birea dintre op]iunile politice poate fi privit\ [i ca o expresie particular\ a deosebirii din-tre cultura urban\ [i cea rural\. Victoria electoral\ a opozi]iei a fost cea mai categoric\în aproape totalitatea marilor ora[e. De aceea, men]ionatul progres în convergen]\ are[i valen]ele unui progres în urbanizare. Dar de o jum\tate de secol str\zile marilor ora[e,inclusiv cele ale Capitalei, sunt literalmente inundate de torentul unei neîntrerupte urban-iz\ri incomplete, care îi absoarbe f\r\ a-i asimila pe nou-veni]ii de provenien]\ rural\. Asim-ilarea acestei imigra]ii reclam\ succesiunea câtorva genera]ii. Ne afl\m deci în lunga etap\echivoc\ în care urbanizarea popula]iei rurale se manifest\ ca ruralizare a a[ez\rilor urbane– o stare de fapt cu profunde repercusiuni pentru via]a cotidian\ a Capitalei, mai multdecât vizibile pe str\zile ei.

Urbanizarea nu aduce cu sine în primul rând un anumit comportament electoral, ciun anume tip de convivialitate numit în genere urbanitate. În mod normal, în România,comportamentul electoral este activat o dat\ la 4 ani, pe cât\ vreme urbanitatea este a[tep-tat\ s\ modeleze via]a de fiecare zi în detaliile ei aparent cele mai insignifiante. Dup\ Erv-ing Goffman (La mise en scène de la vie quotidienne, Ed. De Minuit, 1973)urbanitatea ar consta cu prec\dere în reglarea informal\ a contactelor fugitive care se

167

înfirip\ în aria ora[elor între persoane necunoscute unele altora, ale c\ror trasee se întâl-nesc întâmpl\tor. Acest mod de reglare spontan\ are la baz\ polite]ea. A[a cum poateremarca orice observator, contactele de acest fel care au loc pe str\zile Bucure[tiului nupar excesiv înc\rcate de polite]e, respectiv de urbanitate. Comparând felul cum se poart\locuitorii Capitalei în fa]a urnelor de vot [i felul cum se poart\ unii cu al]ii, suntem nevoi]is\ constat\m c\ urbanizarea a influen]at mai profund primul dintre aceste comportamentedecât pe cel de al doilea.

Polite]ea str\zii este o strategie orientat\ spre ordonarea unor contacte care, din pric-ina efemerit\]ii lor, au mai vagi caracteristici de rela]ii umane decât de simple intersect\rifizice. Spre deosebire de familiaritatea rural\, alimentat\ de vechi tradi]ii, ori de curtoaziaaristocratic\ medieval\, cod al ierarhiz\rii rangurilor nobiliare [i al diferen]ierii între sexe,urbanitatea, ca polite]e a str\zii, inseparabil\ de civiliza]ia modern\, reprezint\ o crea]iecultural\ colectiv\ care nu d\ înc\ tonul dominant al peisajului oferit de str\zilebucure[tene.

Traficul auto reprezint\ unul dintre aspectele cele mai relevante ale scenariului carese desf\[oar\ zi de zi pe str\zile acestui ora[. Tranzi]ia a produs o cre[tere enorm\ anum\rului de ma[ini, dar nu [i a suprafe]ei adecvate unei circula]ii auto normale. Str\zilorgrav denivelate [i supra-aglomerate li se adaug\ un straniu daltonism contractat de majori-tatea bucure[tenilor: atât conduc\torii auto cât [i pietonii disting cu greutate între culoareaverde [i culoarea ro[ie a semafoarelor. Consecin]ele sunt tragice: propor]ional cu num\rulma[inilor, rata accidentelor auto este incredibil de ridicat\.

La aceast\ regretabil\ stare de lucruri, o nedorit\ contribu]ie revine metamorfozeifunc]ionale a trotuarelor. Ele nu mai asigur\ un parcurs ferit de amenin]\ri pentru mer-sul trec\torilor – ci ofer\ un spa]iu ilegal [i gratuit de parcare a mii de ma[ini [i totodat\un ad\post pentru puzderia de tarabe deschiz\toare ale drumului c\tre visata economiede pia]\.

Pe lâng\ aportul consistent la atmosfera haotic\ a Capitalei, traficul auto mi se pare înacela[i timp înc\rcat cu sugestive conota]ii simbolice – dintre care notez:

1. Supradimensionarea circula]iei auto este un simbol ostentativ al rupturii efectivecu dictatura stalinist\. Sub vechiul regim densitatea automobilelor private era printre celemai sc\zute din Europa; benzina era practic ra]ionalizat\ [i de o calitate foarte îndoiel-nic\; folosirea ma[inilor «proprietate personal\» era interzis\ dou\ duminici pe lun\ [iîntreaga iarn\ dup\ c\derea primei z\pezi. Un vizitator str\in care ar reveni la Bucure[tidup\ 7 ani, purtând în memorie str\zile pustii [i înecate în bezn\, ar descoperi cu uimirefluxul neîntrerupt al ma[inilor care se scurge anevoie pe acelea[i str\zi.

2. Mai toate aceste ma[ini nu se g\seau acolo înainte de 1989 – ceea ce înseamn\c\, pân\ una-alta, cei mai mul]i dintre proprietarii lor sunt conduc\tori auto de dat\ recent\.Acest fapt este simbolul propag\rii unui nou mod de via]\ – [i în acela[i timp o alt\ expli-ca]ie pentru frecven]a exorbitant\ a accidentelor de automobil.

168

3. Cre[terea exploziv\ a circula]iei auto are diferite surse, dintre care una câtu[i depu]in neglijabil\ este contrabanda cu ma[ini vechi furate din ]\ri vestice. Întâlnirea noilorconduc\tori auto, neroda]i, cu b\trânele ma[ini supra-uzate nu are [anse s\ diminuezeamenin]\rile generate de traficul bucure[tean. Dar hr\nit din bel[ug cu vechi ma[ini furate,acest trafic este totodat\ un simbol al economiei subterane [i al ponderii ei în Româniaacestui sfâr[it de veac.

4. Starea haotic\ a str\zilor reprezint\ un simptom, un mecanism [i un simbol al st\riihaotice care st\pâne[te societatea româneasc\ în aceast\ perioad\ a istoriei sale. În cal-itatea lor de înainte-merg\tori ai societ\]ii, locuitorii Bucure[tiului transfer\ lipsa lor desimpatie fa]\ de legi, de norme [i de reguli din domeniul circula]iei stradale în multe altedomenii, începând cu cel al activit\]ii productive.

5. Caracterizat prin astfel de tr\s\turi, traficul auto se prezint\, sub o inciden]\ mailarg\, ca un simbol al transplant\rii disfunc]ionale a unor modele occidentale. Adoptareaneproductiv\ a unor asemenea modele se extinde de la mecanica auto la mecanismeleeconomiei de pia]\.

6. Alian]a malefic\ dintre starea str\zilor, starea ma[inilor [i proasta calitate a car-buran]ilor transform\ circula]ia auto într-una din principalele surse de poluare a Capi-talei [i într-un simbol al indiferen]ei oficiale fa]\ de morbiditatea alarmant\ care bântuieBucure[tii. Oricine poate obiecta: asemenea noxe nu bântuie numai în Bucure[ti, ori numaiîn România, ori numai în estul Europei – ceea ce ne conduce la o problem\-cheie a a[a-numitei tranzi]ii: de ce ne-am str\dui noi, est-europenii, s\ asimil\m modelul occidentalîncepând cu noxele de care el însu[i nu izbute[te s\ se vindece, dar pe care noi izbutims\ le agrav\m?

7. {i, în sfâr[it, dar nu în cele din urm\, ap\s\toare pentru marea majoritate, diviz-iunea crescând\ dintre pietoni [i conduc\torii auto este un simbol al principalului obsta-col cu care are de furc\ tranzi]ia: obstacolul unei noi forme de injusti]ie social\. Din acestunghi, tranzi]ia apare ca încercarea de a înlocui formula stalinist\ a unei injusti]ii socialeconspirative printr-o formul\ nou\ care transform\ injusti]ia social\ într-un ostentativ spec-tacol zilnic. Nivelul la care ar urma s\ se petreac\ aceast\ muta]ie este cel al valorilor:condamnat formal ca un delict sub stalinism, accesul privat la o via]\ îmbel[ugat\ tre-buie acum s\ fie nu numai tolerat, dar [i apreciat ca o virtute.

Traficul auto în cre[tere nu este stânjenitor numai pentru mersul pietonilor pe str\zi,ci [i pentru iluziile lor despre mersul pe potecile istorice necunoscute ale tranzi]iei.

169

ALEXANDRU BACIU

Bucure[tiul tragic

77 mmaarrttiiee 11997777Cum a[ putea cuprinde în cuvinte ce mi-a fost dat s\ tr\iesc în aceste ultime zile de

groaz\?Când s-a produs cataclismul n-am priceput prea mult. S-a stins brusc lumina, s-a între-

rupt televizorul, am c\utat [i am g\sit ni[te lumân\ri [i am continuat «s\ facem ordine»în odaie. Peste pu]in timp a venit la noi criticul de art\ Radu Ionescu, a c\rui mam\ locuie[tedeasupra noastr\. Ne-a spus c\ în ora[ este dezastru. Dar tot nu am în]eles. N-a trecutmult – s\ fi fost orele 23 – [i prin întunericul de afar\, cu o lantern\, au venit la noi buniiprieteni Mircea Alexandrescu [i so]ia sa. Ne-au spus [i ei c\ în ora[ este pr\p\d, dar niciatunci nu am priceput prea bine. C\tre miezul nop]ii, i-am condus spre casa lor, din bloculEva, în bezna aceea str\b\tut\ doar de pâlpâirile timide ale lanternelor [i lumân\rilor. Mis-a p\rut c\ în Pia]a Rosetti, foarte aproape de noi, se pr\bu[iser\ mai multe blocuri, îns\asta nu mi s-a p\rut semnificativ pentru propor]iile dezastrului. I-am condus mai departepân\ la sta]ia de autobuze din fa]a spitalului Col]ea.

De acolo, – Doamne, nu voi uita niciodat\ clipa aceea – m-am uitat spre cl\direa Muzeu-lui or\[enesc, spre blocul unde locuia Nardi (Shifer), spre etajul unde se afla apartamen-tul lui; aici – ani [i ani – am dep\nat atâtea gânduri [i acum câteva ore îi auzisem voceaîmpov\rat\ de disperare. N-am v\zut decât cerul, cu sclipirile sticloase ale stelelor. Atun-ci am în]eles adev\rul, cumplitul adev\r, însp\imânt\torul adev\r! {i m-a ]intuit spaima.

1100 mmaarrttiiee 11997777În noaptea aceea blestemat\ de 4 martie, ne-am întors acas\ prin întunericul str\b\tut

de luminile isterizante ale ma[inilor. Cu mult\ greutate se mai putea înc\ circula [i în scur-tul drum de la spitalul Col]ea pân\ la noi acas\ am observat c\ se pr\bu[iser\ mai multeblocuri mari din apropierea locuin]ei noastre. Nu m-am gândit c\ s-ar mai putea repetacutremurul [i, la lumina obosit\ a câtorva lumân\ri pe care le aveam în cas\, am început

Din volumul Amintirile unui secretar de redac]ie, în curs de apari]ie la Ed. CarteaRomâneasc\.

TT

170

s\ d\m telefoane la rudele [i prietenii no[tri: n-au r\spuns nici Nardi, nici sora so]iei mele,de care eram foarte ata[a]i. Târziu, în noaptea de co[mar, ne-am dus spre blocul undest\tea, în strada Brezoianu nr.7: am g\sit un munte de ruine…

Spre diminea]\, am pornit din nou spre centrul ora[ului. Incredibil ce ne-a fost dat s\vedem, nou\, celor care trecusem de mii de ori pe str\zile acelea ale Bucure[tiului! Elese identific\ indisolubil cu fiin]a noastr\. Aici am crescut, aici de fiecare loc ne leag\ oamintire, o durere sau o bucurie, f\când parte din mine însumi. Toate obliga]iile profe-sionale ne-au purtat zilnic, ani [i ani, prin aceast\ zon\. {i acum nu mai existau blocurileScala, Wilson, Nestor, Dun\rea, Casandra [i atâtea altele. Doar mun]i de ruine sub caremai pâlpâia poate o f\râm\ de via]\ marcat\ de spaima mor]ii.

1144 mmaarrttiiee 11997777De la am\râta mea locuin]\ din strada Caimatei pân\ la redac]ia revistei Secolul 20

(pe Calea Victoriei) unde lucrez de zeci de ani, – a trebuit s\ str\bat zona central\ a ora[uluide mii [i mii de ori, peisajul devenindu-mi de o familiaritate pe care o ignoram. Variampu]in drumul ca s\ înl\tur o fals\ impresie de monotonie. Cuno[team str\zile pe care lestr\b\team sub aura tuturor anotimpurilor: a gerului sticlos de iarn\, a mângâierii proaspetea prim\verii, a soarelui torid de var\ [i a toamnei pline de reverbera]ii melancolice.Perimetrul acesta central al Capitalei, pentru un bucure[tean, pentru cel care s-a n\scutaici, însemna mult mai mult decât un reflex condi]ionat.

Destinele noastre se confund\ cu ora[ul în care tr\im. Dar cine le poate explica pedeplin? Ce Pythie modern\ ne-ar fi putut sf\tui în n\prasnica noapte de 4 martie? Ce gânddin zona tenebrelor l-a îndemnat pe scriitorul Ivasiuc s\ dea un telefon atunci de la intrareablocului Scala, acolo unde [i-a g\sit moartea? Sau pe marele actor Toma Caragiu s\ alergepe scara unde s-a pr\p\dit, în loc s\ stea în camera lui, unde putea sc\pa? Sau pe famil-ia Caraion s\ nu se duc\ la familia Petroveanu, în blocul din strada Bibliotecii, care s-apr\bu[it? Sau pe so]ii Gafi]a s\ mai întârzie câteva minute s\ ajung\ aici, unde de aseme-nea fuseser\ invita]i?

Ca niciodat\, ispita de a urca pe firul necunoscut al destinului nu este mai acut\ capentru seara de 4 martie.

88 aapprriilliiee 11997777Centrul Bucure[tiului este jalnic. În drum spre redac]ie sunt obligat mereu s\ trec prin

zonele cele mai afectate de cataclism. Peisajul cotidian a devenit lugubru. «Înainte», st\zileerau slab luminate din motive economice. Acum ard mai multe becuri, dar o mul]ime deblocuri avariate privesc cu uit\turile goale, negre [i hâde ale ferestrelor, parc\ înc\însp\imântate. Rar, în cl\dirile evacuate sclipe[te tem\tor câte o lumini]\. Cu toate riscurile,unii au r\mas pentru c\ nu au avut unde s\ se duc\…

1100 aapprriilliiee 11997777Un mare dramaturg polonez, Witckiewicz, – socotit [i el unul din pionierii teatrului

absurd – are o pies\ intitulat\ Mica noastr\ stabilitate. Dup\ cutremur, mul]i au socotit«util» s\ se retrag\, s\ se claustreze în «mica lor stabilitate». Dac\ e posibil s\ nu maiaud\ nimic despre urm\rile tragice ale cataclismului, s\ nu mai [tie nimic despre el, evitând

171

chiar pe acei care puteau fi «propagatori» – voluntari sau involuntari – a tot ce avea «izde seism». {i asta, în numele vie]ii, «care trebuie s\ continuie»! Fire[te, fire[te, dar nuputem trece totdeauna «pe trotuarul cel\lalt»?

* * *La redac]ie, totul parc\ e centrifug. Personalul Uniunii Scriitorilor s-a mutat din cl\direa

de pe [oseaua Kiseleff – care a fost avariat\ – în localul din calea Victoriei, evacuându-nepe noi din od\ile spa]ioase [i elegante unde lucram. St\m acum în birourile revistei Via]aRomâneasc\, în «contra-tur\» cu personalul acesteia.

1155 aapprriilliiee 11997777Ceea ce-i cumplit de greu este s\ ucidem în noi imaginile celor ce ne-au fost dragi,

acelora care intraser\ oarecum în reflexele noastre cotidiene, în rutina zilnic\. Ele fac partedin noi [i amintirea lor obsesiv\ ne provoac\ o cumplit\ angoas\, vecin\ cu disperarea.Cum observa foarte bine zilele trecute Ana Blandiana într-un articol: unii din noi am devenitdin spectatori actori ai seismului. F\r\ s\ vrem, sub semnul barbar al absurdului – amdevenit dintr-odat\ actori…

2211 aapprriilliiee 11997777Ast\-noapte a fost un nou cutremur, ce a durat numai câteva secunde în Bucure[ti.

Suficient ca s\ intensifice spaima care colc\ie în noi. Totul contribuie s\-]i lase un gustamar de via]\, un soi de lehamite ca s\ lup]i pentru ea. Ca ni[te straturi de bezn\ – mereu[i mereu altele – care se a[tern, unul peste altul, în sufletul nostru.

Via]a continu\ în capitala ]\rii, într-un ritm sincopat, întortocheat, sinuos, împov\ratde tot ce ne-a v\duvit cutremurul din 4 martie, care a pus un fel de z\gaz, de barier\ latot ce voim s\ înf\ptuim. Ca un pustiu crescând mereu în jurul nostru. Caut totu[i s\ dauno]iunii de «normal» un con]inut, care s\ m\ scape de alunecarea pe panta disper\rii, într-un cotidian [i a[a populat de prea multe umbre din cauza regimului în care tr\im.

44 mmaaii 11997777E ceva de provizorat care plute[te permanent în via]a noastr\, – a celor mai mul]i, în

Bucure[tiul atât de îndr\git. O atmosfer\ de nesiguran]\ acut\ ca în timpul r\zboiului.C\ut\m certitudini, pe care nu reu[im s\ le g\sim. Tr\im de azi pe mâine, improviz\m,ca s\ ne am\gim, atunci când pur [i simplu nu suntem obseda]i de team\. Cea mai mic\cl\tinare a pardoselei preludeaz\ parc\ un nou seism. Lupt împotriva acestor obsesii [inu reu[esc…

172

ADRIAN-SILVAN IONESCU

Un cronicar al timpului s\u:Ulysse de Marsillac

F\când parte din aceea[i familie de intelectuali str\ini cu multiple cuno[tin]e, pasiu-ni [i abilit\]i ca [i Carol Wahlstein, Henri Trenk, Enric Winterhalder sau Frédéric Damé,Ulysse de Marsillac (1821-1877) p\r\se[te pentru totdeauna Fran]a natal\ [i se stabile[teîn România la 1852. Angajat, la început, ca profesor la Colegiul Na]ional [i la {coala Mil-itar\ din Bucure[ti, apoi la Facultatea de Litere, tân\rul Ulysse de Marsillac nu semul]ume[te doar cu o carier\ pedagogic\, sigur\ [i recompensat\ dar obscur\ [i nespec-taculoas\ – el sim]ea chemare pentru o activitate mult mai important\: aceea de a facecunoscut\ noua sa patrie restului Europei. Era exact epoca deschiderii acestor «por]i aleOrientului» spre lumea larg\: revistele ilustrate se interesau tot mai mult de aceste zoneaparent periferice ale continentului, presa, în general, era avid\ de [tiri. Iar Ulysse de Mar-sillac [i-a dat seama de necesitatea furniz\rii de informa]ii direct de la surs\ printr-unperiodic redactat într-o limb\ de circula]ie, menit s\ aib\ audien]\ atât la editorii din ]ar\cât [i la c\l\torii afla]i în tranzit ori la comunit\]ile str\ine din Capital\. În 1861 fondeaz\gazeta bis\pt\mânal\ La Voix de la Roumanie ce va ap\rea pân\ în 1866; între 1868[i 1870 este redactor-[ef pentru Le Moniteur Roumain iar din 1870 pân\ în 1876editeaz\ Le Journal de Bucarest.

Dar prodigiosul editor nu s-a limitat doar la gazet\rie ci a avut [i ambi]ii [tiin]ifice.În volumul Leçon de Littérature, publicat la Bucure[ti în 1859, d\ m\sura vastelorsale cuno[tin]e literare [i a extinselor sale lecturi.

S-a avântat [i în cercet\ri de mai mare anvergur\ precum Histoire de l’ArméeRoumaine (Bucarest 1871) care este prima sintez\ de acest fel dup\ savanta scriere alui Nicolae B\lcescu Puterea militar\ la români. Ulysse de Marsillac acord\ o mareaten]ie armatei moderne, contemporan\ lui, la a c\rei reorganizare [i dezvoltare era elînsu[i martor.

Împ\timit c\l\tor, dornic s\ cunoasc\ toate aspectele vie]ii din ]ara de adop]iune, els-a dedicat, cu prec\dere, memorialisticii de voiaj. Informa]iile sale deveneau un util mate-rial pentru orice turist str\in ajuns pe t\râmurile noastre. Majoritatea articolelor cu acest

UU

173

subiect au fost adunate în volumele De Pesth à Bucarest. Notes de Voyage(Bucarest 1869) [i Guide de Voyageur à Bucarest (Bucarest 1877). Vaporul peDun\re, c\ru]a de po[t\ [i sta]iile ei, hanurile, hotelurile [i restaurantele, sistemul admin-istrativ, comercial [i educa]ional, locurile de distrac]ii, societ\]ile [tiin]ifice [i artistice,expozi]iile, plasticienii, actorii [i cânt\re]ii î[i g\sesc locul în paginile scrise, cu har [idragoste, de Ulysse de Marsillac.

Traseul str\b\tut în precara c\ru]\ a Serviciului Telegrafelor [i Po[tei direct pestecâmpurile desfundate – c\ci un drum anumit nu exist\ înc\ – prilejuie[te autorului pasajememoriabile, pline de umor: «Imagina]i-v\ o cutie trapezoidal\ de lemn, f\r\ un cui, f\r\o ferec\tur\; câteva cepuri de lemn le ]in locul. Aceast\ cutie era a[ezat\ pe patru miciro]i poligonale. Era umplut\ cu fân. Marele lux era de a avea mult fân. Pacientul se chirce[teîn fân [i se prinde bine de loitre iar patru cai urâ]i, pipernici]i, dar neobosi]i, mi[c\ dinloc [ubredul vehicul care salt\ peste pietrele str\zilor, peste asperit\]ile drumurilor, pester\d\cinile de pe pârloag\, peste f\ga[e, peste podurile de lemn f\cute de ]\rani [i careconsist\ dintr-un bra] de pomi pu]in ciopli]i aruncat de-a curmezi[ul unui râu. În primulmoment e[ti n\ucit, capul ]i se învârte[te, întregul corp caut\ un echilibru pe care nu îlg\se[te. La cap\tul unei ore o durere puternic\ î]i cuprinde [alele, m\runtaiele ]i ser\sucesc. Dac\ lucrul dureaz\ dou\ ore începi s\ î]i aminte[ti, vag, de torturile din EvulMediu [i, ca un divertisment alin\tor, ai cere s\ fii întins pe [evalet sau s\ înghi]i plumbtopit. Nu se moare totdeauna dup\ acest supliciu. Atunci, tor]ionarul, vreau s\ zic, po[tal-ionul (…) vine la dumneavoastr\, cu un dulce surâs, [i anun]ându-v\ c\ a]i ajuns, v\ cereun bac[i[. Ar fi bine s\ îi da]i. Nu ne poveste[te, oare, istoria c\ hainele supliciatuluiapar]ineau c\l\ului?»

În multiplele sale c\l\torii, Ulysse de Marsillac a avut posibilitatea s\ admire pe braviisurugii [i costumul lor specific, plin de culoare, care îi deta[a dintre ceilal]i locuitori aisatelor sau ai periferiei ora[elor ca pe ni[te fan]i locali, mândri [i îndr\zne]i: «Sunt curio[ide observat ace[ti po[talioni români [i era o stranie idee a unui pretins reorganizator caredorea s\ le îndep\rteze aspectul na]ional pentru a-i transforma în po[talioni francezi. Cos-tumul lor se compune dintr-o vest\, un pantalon [i jambiere de lân\ alb\ sau brun\, abun-dent g\it\nate cu ro[u [i cu albastru. O cing\toare îngust\, cusut\ cu m\rgele albe, leînconjoar\ mijlocul de dou\zeci sau treizeci de ori. Ni[te jartiere decorate cu m\rgele [iciucuri de lân\, ni[te pantofi de piele f\r\ tocuri, o bonet\ scund\ din blan\ de miel sauun mare sombrero de fetru negru garnisit cu lungi panglici în culori vii completeaz\ acestcostum mai mult ciudat decât gra]ios. Pentru a-[i însufle]i caii surugiii folosesc rar bici-ul. Ei se mul]umesc a scoate strig\te cu totul s\lbatice. Este mai întâi o not\ foarte ascu]it\pe care el apas\ cu putere, apoi un fel de tremolo care se termin\ cu un fel de lung sus-pin. Noaptea, când auzi aceste strig\te în singur\tatea câmpiei sau repetate de ecourilemun]ilor, [i când te sim]i purtat într-o curs\ vijelioas\, în galop întins, de cai înnebuni]i,este un lucru impresionant [i straniu, mai asem\n\tor visului decât realit\]ii. În timpuliernii, urletele lupilor acompaniaz\ câteodat\ strig\tele surugiilor; ochii lor str\lucesc înz\pad\ [i boturile surescitate sufl\ turbate în urma c\ru]ei.»

174

Con[tient de valoarea tradi]iei prin care este atestat\ originalitatea unui popor în con-textul interna]ional al unui secol aflat în plin proces de modificare, autorul pledeaz\ pen-tru p\strarea tuturor formelor, înc\ nealterate de moda european\: «De amorul artei,p\stra]i strig\tele surugiilor. P\stra]i-le, de asemenea, costumul. Nu îi împopo]ona]i cufracul strâmt [i ridicol al greoilor no[tri po[talioni. L\sa]i-le c\ciula, acest acoper\mântde cap pitoresc [i comod, de sub care ies, ca ni[te grele stalactite, valuri de p\r pe carenici pieptenul nici foarfecile nu-l ating vreodat\; l\sa]i-le pantalonii à la zuav de lân\cafenie sau alb\, cu g\itane negre; în sfâr[it, l\sa]i-le aceste aluri care nu sunt lipsite degra]ie [i de mândrie [i pe care un pictor sau un poet le admir\ cu pasiune.»

De la memorialul de voiaj la arta documentaristic\ a pictorilor c\l\tori nu este decâtun pas. Iar Ulysse de Marsillac a [tiut s\ o aprecieze [i s\-i releve calit\]ile în articolelesale, împ\rt\[ind cititorilor bucuriile [i tr\irile estetice pe care i le produseser\ opereleunor plasticieni de marc\. Unul dintre ace[tia a fost Carol Szathmari. Numele s\u apareadesea în paginile ziarelor franceze îngrijite de Ulysse de Marsillac în articole ample sauîn noti]e fugare ce anun]\ fie sosirea sau plecarea pictorului într-un lung voiaj prin ]ar\sau peste hotare, fie o nou\ distinc]ie primit\ din partea vreunui rege sau împ\rat ca semnal pre]uirii crea]iei sale, fie apari]ia unui fascicol de plan[e cu peisaje, tipuri umane [i cos-tume:

«Dl. Szathmari se ocup\ în acest moment cu strângerea tuturor elementelor pentruun album destinat s\ p\streze amintirea unor clipe care dispar, unor obiceiuri care setransform\ [i unor pitore[ti costume care fac loc fracului uniform al civiliza]iei moderne.Dl. Szathmari vrea s\ adune în primul rând un mare num\r de fotografii care îi vor servide modele pentru acuarele iar aceste acuarele vor fi cromolitografiate la Paris sau Lon-dra în a[a fel încât s\ formeze o serie de mici tablouri încânt\toare care vor putea fi vân-dute la pre]uri foarte moderate. Avem sub ochi primele pagini din aceast\ curioas\ galerie[i credem c\ nu vom fi fal[i profe]i prezicându-i un mare succes. Moravurile autohtone[i costumele na]ionale au disp\rut din clasele înalte ale societ\]ii. Un salon din Bucure[tiseam\n\ foarte mult cu un salon din Paris. De aceea nu acolo s-a dus dl. Szathmari s\-[i caute modelele. El le-a g\sit în mahalale [i la ]ar\, printre ]\rani [i oameni din poporiar arta n-a pierdut nimic coborând astfel în aceste zone, ultim refugiu al pitorescului.Am v\zut tinere fete, minunate în c\m\[ile lor cusute cu aur [i cu flori în p\r; am v\zut]igani care p\reau sco[i dintr-o acvaforte de Callot [i scene rustice amintind chermezele[colii flamande. (…) Pictorii poe]i, precum dl. Szathmari, declam\ posterit\]ii chipurile [iobiceiurile secolelor ce se duc.»

Con[tient de valoarea de mesaj a imaginii, de elocven]a ei atunci când înso]e[te [tiridespre evenimente de mare importan]\ [i-l ajut\ pe cititorul pasionat s\ cunoasc\ lumeac\l\torind, cu mintea [i cu ochiul, prin ]inuturi îndep\rtate f\r\ a-[i p\r\si comodul fotoliude acas\, Ulysse de Marsillac nu uita s\ salute apari]ia (sau reapari]ia) unor reviste ilus-trate sau s\ deplâng\ dispari]ia altora, a[a cum au fost Icoana Lumei de la Ia[i, oriIllustra]iunea, Jurnal Universal de la Bucure[ti.

175

Difuzarea, în iarna lui 1874, a Albumului Armatei Române – oper\ de referin]\a fotografului [i litografului M.B. Baer, realizat\ la sugestia [i sub coordonarea ofi]erilorde artilerie Anton Costiescu [i Alexandru F\lcoianu, dup\ bro[ura de uniformitate ce intrasede curând în vigoare – îi produce lui Ulysse de Marsillac un mare entuziasm, concretizatîntr-o recenzie laudativ\.

În paginile ziarelor sale, Ulysse de Marsillac a f\cut educa]ie estetic\ într-o vremecând mi[carea artistic\ era abia la începuturile ei în ]ara noastr\. Prin cronicile sale plas-tice, prin prezentarea muzeelor [i a atelierelor unora dintre cei mai renumi]i arti[ti români,ca [i prin anun]urile laconice ale succeselor na]ionale sau interna]ionale ale acestora, elîndeplinea o activitate de pionierat în modelarea gustului publicului. Micile prezent\ri mono-grafice dedicate operei lui Theodor Aman, C.I. St\ncescu, Gheorghe Tattarescu [i Nico-lae Grigorescu demonstreaz\ competen]a cronicarului [i capacitatea sa de a stârni curi-ozitatea cititorilor. Autorul î[i îndeamn\ lectorii: «Amatorii de pictur\ ar face bine ca, dup\o vizit\ la muzeu, s\ mearg\ s\ vad\ atelierele câtorva distin[i pictori pe care îi posed\Bucure[tiul. Îi sf\tuim, în special, s\ mearg\ s\ bat\ la u[a D-nilor Aman, Grigorescu,St\ncescu, Tattarescu, Lecca; vor fi excelent primi]i [i se vor putea bucura de vedereaunor lucruri foarte frumoase.»

Descriind lucr\rile lui Gheorghe Tattarescu este subliniat\ influen]a artei mae[trilorRena[terii [i manierismului cu specificele absorb]ii în umbr\ [i cu tonalit\]ile pre]ioasecare înnobileaz\ compozi]ia: «Ceea ce frapeaz\ în primul rând atunci când se intr\ în ate-lierul d-lui Tattarescu este cantitatea de picturi reproduse dup\ {coala italian\. Dac\ nu[ti]i se ghice[te foarte repede c\ Dl. Tattarescu [i-a primit educa]ia artistic\ în Italia. Ate-lierul s\u este luminat de acele culori vesele [i acea limpezime de azur [i aur pe carepaleta Bunului Dumnezeu a r\spândit-o cu generozitate peste patria lui Rafael [i Tizian.(…) Opri]i-v\ s\ vede]i o copie redus\ a principalei opere a D-lui Tattarescu „De[teptareaRomâniei“. Ne place mai mult prima schi]\, aceea pe care o posed\ de atâta timp muzeuldin Bucure[ti. Ideea este poetic\, România sub figura unei femei tinere [i frumoase estepe jum\tate îngenunchiat\ [i se treze[te; la picioarele ei se v\d ni[te lan]uri [i o sabiefrânt\; un înger st\ în picioare lâng\ ea; cu o mân\ îi ridic\ v\lul care îi acoperea frun-tea, cu cealalt\ îi arat\, spre cer, [tiin]a [i religia. În ultimul plan se vede Dun\rea mi[cându-[i încet apele pe marginea câmpurilor române[ti. (…)»

Pentru Theodor Aman gazetarul avea o deosebit\ simpatie, vorbind adesea desprepersonalitatea sa marcant\. În casa maestrului era, de altfel, adesea oaspete, astfel c\ ocuno[tea foarte bine [i-i putea face reclama cuvenit\: «(…) Dl. Aman [i-a construit o cas\delicioas\ în stil pompeian; este o bijuterie pe care o simpl\ privire o revel\ ca pe un cuibde artist. Fericit om care, tân\r înc\, a g\sit ceea ce atâ]ia al]ii caut\ în van întreaga via]\:norocul, mediocritas aurea, pacea, siguran]a c\minului [i renumele.» Prezent atât laactul crea]iei cât [i în momentele de destindere ale gazdei, la concerte, serate [i baluri,Ulysse de Marsillac g\sea subiecte [i pentru cronica monden\ în casa pictorului: «Ser-ata… m\ în[el… matineul dat duminic\… nu, luni… de Dl. [i D-na Aman, a fost minunat. Invi-ta]iile erau pentru duminic\ dar, cum se obi[nuie[te azi, s-a venit la miezul nop]ii [i s-a

176

dansat pân\ la 5 diminea]a. A fost mult\ lume, poate pu]in prea mult\ dar, în general,fiecare a reu[it s\-[i g\seasc\ locul; doamnele au aflat secretul de a-[i etala pe parchetlungile lor trene f\r\ a [i le mototoli prea mult, iar domnii pe cel de a naviga în acestocean de v\luri de m\tase, de tul, de satin [i dantel\ f\r\ a lua prea multe epave pe tocurileghetelor. O veselie fireasc\ anima petrecerea. Se dansa într-un atelier de artist care esteîn acela[i timp un salon. Elegan]\ [i poezie, vis [i realitate, totul s-a reunit pentru a încân-ta… [i a l\sa regrete.»

De la atelierul de pictur\ transformat, ocazional, în sal\ de bal, Ulysse de Marsillac– transformat în fin cronicar monden – pornea s\ fac\ turul marilor case boiere[ti [i als\lilor publice unde, în toat\ perioada carnavalului, se d\deau baluri mascate ce f\ceausavoarea epocii prinzându-i în vârtejul dansului [i al pl\cerilor de-o noapte pe to]ibucure[tenii, de la elegan]ii din protipendad\ la mahalagiii ce f\ceau tot anul economiipentru a le risipi în acest sezon. Unul dintre locurile preferate ale înaltei societ\]i era Palat-ul Su]u cu spa]ioasele sale saloane la a c\ror splendid\ ornamentare contribuiau, în egal\m\sur\, primitorii proprietari, Irina [i Grigore Su]u, ambii mari amatori de distrac]ii rafi-nate [i admirabile gazde. Ei d\deau, practic, nota sezonului, deschizându-l [i închizându-l cu baluri somptuoase. În 1862, cronicarul nota: «(…) Contrar prevederilor noastre, b\rba]iitravesti]i erau foarte pu]in numero[i. Dl. Adolf Cantacuzino purta cu dezinvoltura aristo-cratic\ a unui viconte de Létoriére gra]iosul costum de curte al secolului trecut. Dl. locote-nent Ion V\c\rescu avea un foarte bogat ve[mânt de muschetar. Dl. Ulise Cre]ianu eradon Alonzo [i dl. Serge Putowski era Pierrot; d-nii Alexandrescu adoptaser\ eleganta uni-form\ a g\rzilor franceze. Num\rul doamnelor travestite era mult mai mare. Am remar-cat-o pe doamna Obrenovici (n\scut\ Catargi) care, cu gra]ia sa, înfrumuse]a costumulcavaleresc [i rebel al domni[oarei de Longueville; doamna Alexandrina Catargi (n\scut\B\r\cnescu) era minunat\ în originalul ei costum reprezentând „Veselia“; doamna MariaS\vescu era o micu]\ spaniol\ iar sora ei, Elena Rallet, o elve]ianc\; domni[oara LuciaRacovi]\ a îmbr\cat foarte bogatul [i foarte pitorescul costum al ]\r\ncilor, la fel ca [idoamna Maria Cantacuzino, purtându-le cu o fermec\toare elegan]\; cele dou\ surori,domni[oarele Cretzulescu, au avut fericita idee de a se costuma în anotimpuri, una fiindvara, cealalt\ iarna. St\pâna casei, Irina Su]u, î]i lua vederea prin costumul istoric al Mar-guerittei de Bourgogne. Domni[oara Eufrosina F\lcoianu era ]\ranc\ breton\ iardomni[oara Eliza Ol\nescu p\stori]\ din vremea lui Ludovic XV. S\ cit\m de asemeneao cochet\ Esmerald\, doamna Eufrosina Manu. Nu le pot numi pe toate [i regret c\ci aiciera o profuzie de bog\]ie [i frumuse]e care transform\ splendidele saloane ale palatuluiSu]u într-una din acele scene unde par s\ aib\ privilegiu exclusiv pove[tile din „O mie [iuna de nop]i“.»

Cu o pronun]at\ not\ ironic\, Ulysse de Marsillac se încumet\ s\ realizeze chiar ostatistic\ a unuia dintre aceste sezoane vesele [i pline – acel al anului 1872: «Carnaval-ul a durat anul acesta în România opt s\pt\mâni [i dou\ zile. Au fost, în medie, patrubaluri pe s\pt\mân\, ceea ce d\ pl\cutul total de treizeci [i dou\ de serate dansante. Nuexist\ tân\r\ care s\ nu danseze cel pu]in cinci cadriluri pe sear\ [i cinci sau [ase hore,

177

ceea ce d\ un minim de trei sute treizeci de dansuri pe sezon. Fiecare serat\ cost\ o femeieelegant\, în medie, cinci sute de franci. Ajungem astfel la un total variind între 16 [i 17mii de franci pentru aceste câteva s\pt\mâni de pl\cere. {i aceasta f\r\ a renun]a la spec-tacole, concerte, loterii caritabile, subscrip]ii etc. Este drept c\ exist\ resursele postuluiPa[telui, când nu se danseaz\ decât o dat\ pe s\pt\mân\ [i apoi venirea verii de care seva profita pentru a se face economii mergându-se la b\ile din Fran]a [i Germania, trecândprin Italia, pentru a se ]ine regimul vie]ii ieftine.»

Interpretul preferat al bucure[tenilor era violonistul, compozitorul [i [eful de orchestr\Ludovic Wiest. Numele s\u pe afi[ele de concert ori de bal era o certificare a succesu-lui serii. Asigurând [i cronica muzical\, Ulysse de Marsillac nu uita niciodat\ s\ men]ionezepiesele audiate [i calit\]ile interpretative ale solistului, virtuozul Wiest.

F\când o leg\tur\ între realit\]ile cotidiene ale epocii pe care o tr\ia [i un viitor ideal,Ulysse de Marsillac a f\cut [i literatur\ de anticipa]ie prev\zând multe schimb\ri urban-istice [i edilitare ale ora[ului capital\. Lectorul actual al acelor rânduri, intitulate Bucaresten 1873, citite în paginile îng\lbenite din Le Journal de Bucarest din 1873, se înfioar\descoperind similitudini cu realit\]ile «epocii de aur» pe care le-a sim]it pe propria-i piele(demol\ri masive, dispari]ia unor cartiere, modificarea destina]iei unor edificii etc.). Lit-eratul francez î[i imagina c\, în locul m\n\stirii V\c\re[ti se afl\ Universitatea [i cam-pusul studen]esc aferent; c\ Dâmbovi]a este canalizat\; c\ pe Dealul Spirii se afl\ impozan-tul Palat Guvernamental înconjurat de toate ministerele; c\ în locul Hanului {erban Vod\sunt amplasate Banca [i Bursa; c\ în Ci[migiu s-a f\cut o gr\din\ botanic\ iar la intraresunt ridicate dou\ edificii grandioase ce ad\postesc Muzeul Na]ional [i Biblioteca; c\ înfiecare pia]\ public\ ori scuar este câte o fântân\ bogat ornamentat\ [i purtând numeleunui erou na]ional. Ulysse de Marsillac visa ora[ul [i guvernul utopic, pe linia lui Tom-maso Campanella [i a Cet\]ii Soarelui conceput\ de acesta.

Prin articolele de exegez\ literar\, prin cronicile de art\ plastic\, teatral\ [i muzical\,el a fost un lumin\tor [i un deschiz\tor de drum într-ale esteticii. Rar s-au reunit într-unsingur om preocup\ri atât de variate pe care s\ le trateze cu talent [i d\ruire, [i cu egal\competen]\, într-un stil fluent, agreabil [i accesibil unor largi categorii de cititori de limb\francez\. Pentru toate acestea trebuie s\-i aducem lui Ulysse de Marsillac tributul nos-tru de gratitudine.