ANUL 11 – Nr.07

BISERICA FILADELFIA

14 februarie 2016

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2016

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Prin harul lui Dumnezeu, pentru anul 2016 ne propunem să ne adâncim privirile în

legea desăvârşită care este legea slobozeniei – Cuvântul lui Dumnezeu, să stăruim în această lege nu ca nişte ascultători uituci, ci ca nişte împlinitori cu fapta, pentru că doar astfel vom putea fi fericiţi în umblarea noastră cu Hristos , conform Epistolei lui Iacov 1:16-27 – „16Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 24şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALA doua venire a lui ISUS

de M. R. DeHaanîn româneşte de Doru Motz

Capitolul doi - Fericita nădejde (Continuare din numărul trecut)II. Răpirea înainte de Marea Strâmtorare - „Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca

să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului” (Luca 21:36)

Una din întrebările arzătoare care stârneşte un deosebit interes este aceasta: Va trece oare Biserica prin Marea Strâmtorare? Ei bine, deşi Scriptura arată că însăşi esenţa fericitei nădejdi este faptul că vom scăpa de perioada de mare încercare ce va veni pe pământ, există mii de credincioşi bine intenţionaţi şi sinceri, care au fost induşi în eroare să creadă că Biserica, Mireasa lui Cristos, va trebui să treacă prin această perioadă groaznică. Aşa sunt înşelăciunile Satanei! Cu cât este mai importantă o doctrină, cu atât mai mult va încerca vrăjmaşul să-i ducă în rătăcire pe copiii lui Dumnezeu. E uşor de înţeles de ce urăşte el adevărul iminentei întoarceri a Domnului Isus. Nimic din lumea aceasta nu poate să-i facă pe oameni să trăiască mai atent decât aşteptarea acestei întoarceri a Domnului Isus, care poate avea loc în orice clipă. Această rătăcire sau stare de confuzie care există între credincioşi i-a făcut pe mulţi nemântuiţi să-şi piardă interesul pentru salvare, întrucât sunt obligaţi să privească la atâtea păreri deosebite şi la starea de confuzie care există între credincioşi şi astfel să nu mai creadă în mântuirea rea Lui.

Există multe şcoli de gândire cu privire la timpul răpirii şi la cei ce vor participa la ea. Există, mai întâi, învăţătura postmilenistă, care plasează învierea la sfârşitul lumii, după Mileniu. Apoi este învăţătura premilenistă, care plasează învierea înainte de Mileniu, iar în cadrul acestei învăţături există mai multe păreri şi anume:

1. Cei care susţin că Răpirea va avea loc după Marea Strâmtorare şi că va participa, de asemenea, toată Biserica,

2. Cei care cred într-o răpire în timpul Marii Strâmtorări,3. Cei care cred într-o răpire parţială şi susţin că numai aceia care ating un anumit grad

de sfinţenie vor fi răpiţi la venirea lui Cristos, în timp ce restul credincioşilor vor trebui să îndure focul judecăţii din perioada Marii Strâmtorări.

Cu toate aceste păreri diferite şi învăţători capabili care să le spijine, nu mai e de mirare că s-a produs atâta rătăcire. Noi ar trebui să ne îndepărtăm imediat de toate cuvintele şi părerile omeneşti şi să ne mărginim doar la Cuvântul Domnului, la lege şi la mărturie. Dacă ele nu vorbesc după acest cuvânt, este din pricina faptului că nu este lumină în ele.

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Marea Strâmtorare pentru Israel - Observaţi, în primul rând, că toate pasajele din

Cuvânt unde este amintită Marea Strâmtorare se referă la Israel. Biserica niciodată nu este asociată cu ea, şi toate referirile la această perioadă o fixează ca pe un timp de judecată pentru Israel şi neamuri. În Ieremia 30:7 ea este numită: ,,O vreme de necaz pentru Iacov”, iar versetele următoare indică faptul că Israelul va intra după trecerea acestei perioade în binecuvântările perioadei de o mie de ani. În Daniel 12:1, se afirmă cu privire la această zi: „…în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit (izbăvit)”. „Poporul tău” la care se referă aceste versete erau oamenii din vremea proorocului Daniel, din neamul lui, adică poporul Israel. Când vorbeşte Domnul Isus despre acea zi, El întotdeauna Se referă la Israel şi avertizările Sale privesc călătoriile din zilele de Sabat şi fuga din Iudeea. Întreaga amplasare a oricărui pasaj referitor la Marea Strâmtorare are caracter israelit. Nu există nicio referire la faptul că Biserica că ar lua parte la ea.

Omul păcatului şi Marea Strâmtorare - În cea de a doua epistolă a lui Pavel către Biserica din Tesalonic, în capitolul al doilea, noi avem o dovadă care, chiar în afară de orice alte dovezi scripturale, aşază Răpirea Bisericii înainte de ziua Domnului. Creştinii din Tesalonic fuseseră foarte tulburaţi de o veste falsă, o scrisoare măsluită ca să pară că ar fi fost scrisă de mâna lui Pavel, după care învierea ar fi trecut deja şi ei ar fi fost lăsaţi jos. Fireşte, acest lucru i-a alarmat, căci ei fuseseră învăţaţi că înainte de a veni ziua Domnului, Biserica va fi răpită. Ei se aşteptau să scape de ororile Marii Strâmtorări şi motivul tulburării lor a fost tocmai această veste, după care ei ar fi fost lăsaţi jos, urmând să treacă prin Marea Strâmtorare. Lucrul acesta reiese foarte clar din versetele următoare: „Vă rugăm fierbinte, fraţilor, prin venirea Domnului nostru Isus Cristos şi prin strângerea noastră laolaltă la El, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo scrisoare ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit deja” (2 Tesaloniceni 2:1-2, traducere literală). Aceşti credincioşi au fost tulburaţi de o veste falsă, după care ei ar fi întrat deja în Marea Strâmtorare sau perioada tribulaţiei, denumită în versetele de mai sus ziua Domnului. Dacă Pavel ar fi răspândit această învăţătură, aşa cum fac unii astăzi, după care Biserica trebuie să treacă prin Marea Strâmtorare, atunci cu siguranţă ei ar fi aşteptat-o şi n-ar mai fi fost atât de tulburaţi. Faptul că aceşti creştini s-au tulburat de vestea falsă primită dovedeşte că ei aşteptau ca Biserica să fie luată înainte de venirea Domnului, aşa cum fuseseră învăţaţi de apostolul Pavel.

Răspunsul lui Pavel - Când Pavel aude despre această stare de confuzie şi rătăcire, el scrie imediat epistola respectivă, ca să clarifice problema ivită. El le-o pune în termeni atât de clari, încât ne mirăm cum de creştinii mai pot fi tulburaţi de această problemă, acum când au trecut mai bine de o mie nouă sute de ani de atunci: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip [observaţi foarte bine avertizarea sau prevenirea împotriva înşelăciunii cu privire la acest adevăr]; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării...” (2 Tesaloniceni 2:3). Iată, deci, că lucrurile sunt cât se poate de clare: ziua aceea nu poate veni până când nu s-au întâmplat două lucruri: Mai întâi o alunecare de la credinţă (apostazia din zilele de pe urmă), urmată de arătarea (descoperirea) omului fărădelegii. Venirea lui Antichrist va introduce în scenă Marea Strâmtorare şi o va preceda. Observaţi, de asemenea, versetele 6 şi 8: „Şi acum ştiţi

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>bine ce-l opreşte [pe Anticrist] ca să nu se descopere decât la vremea lui... Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.” Duhul Sfânt, care, conform spuselor lui Cristos, locuieşte în Trupul Său, adică în Biserică începând cu ziua Cincizecimii şi până în zilele noastre, este numit aici Cel care împiedică arătarea Anticristului. Acest om al fărădelegii nu se poate arăta până când Duhul Sfânt, care locuieşte în Biserică, nu este luat din calea lui. Îndată ce Duhul Sfânt a luat Biserica, cel nelegiuit se va arăta, pentru a fi însă nimicit, atunci când Domnul Se va întoarce din nou pe pământ împreună cu Mireasa Sa. Legaţi acum aceste două fapte unul de altul:

– mai întâi, ziua Domnului nu poate să vină până când omul păcatului nu se descoperă; – în al doilea rând, omul păcatului nu se poate arăta până când Cel care îl împiedică

acum nu este luat din cale. Deci, acest al doilea fapt legat de primul face ca să fie imposibil ca ziua Domnului să vină înainte ca Biserica să fi fost răpită. Cu siguranţă, nu cred că avem în Scriptură un text mai clar decât acesta.

Mărturia prototipului - Vorbind despre a doua Sa venire, Domnul Isus Cristos S-a referit la două incidente din istorie ca imagini prefigurate ale zilelor care vor preceda întoarcerea Sa. Primul a fost potopul lui Noe, iar celălalt a fost nimicirea cetăţilor din câmpie, Sodoma şi Gomora. În fiecare caz avem o întruchipare a răpirii, ca având loc înaintea judecăţii. În cazul potopului, Noe, care a umblat cu Dumnezeu, a fost scos din lume (luat dintre ceilalţi), înainte de a izbucni furtuna. În cazul nimicirii Sodomei, Lot şi cu cele două fiice ale sale au fost scoşi şi conduşi de îngeri, înainte ca să pogoare focul din cer. Cu siguranţă, nu a fost accidental faptul că Domnul Isus a ales chiar aceste două imagini din istorie ca să ne înveţe adevărul cu privire la venirea Sa din nou. Enoh este prototipul omului spiritual, a omului duhovnicesc răpit înainte de Marea Strâmtorare, care a fost foarte bine întruchipat prin potopul din vremea lui Noe. Lot şi fiicele sale au fost credincioşi lumeşti. Scriptura ne spune că Lot era un om neprihănit, care-şi chinuia sufletul datorită murdăriei Sodomei. Totuşi, ei au fost scoşi la timp şi conduşi în siguranţă, înainte de a se pogorî focul din cer.

La scaunul de judecată al lui Cristos, imediat după Răpire, vor exista două categorii de oameni, categorii ce sunt bine reprezentate de Enoh şi de Lot, şi anume: cei ce vor fi plini de încredere şi cei care se vor ruşina. Unii vor primi răsplată, în vreme ce alţii vor suferi pierderi. Ambele categorii se vor afla însă acolo, deşi unii vor fi răsplătiţi şi vor avea parte de o intrare din belşug, în vreme ce alţii vor fi mântuiţi, însă ca prin foc.

Răpirea în Apocalipsa - Adăugaţi la toate aceste dovezi protipale învăţătura de fond a cărţii Apocalipsa, care în capitolele 2 şi 3 ne dă o imagine a istoriei Bisericii în timpul absenţei Domnului nostru de pe pământ. Aceasta îşi desfăşoară cursul din ziua Cincizecimii până la venirea Sa pentru Biserică şi este descrisă prin imaginea celor şapte biserici, care au existat în chip real în Asia Mică, începând cu Efes şi terminând cu Laodiceea. În aceste două capitole, Biserica este amintită de 14 ori. Observaţi, în continuare, versetele 1 şi 2 din Apocalipsa cap. 4: „După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie şi pe scaunul acesta şedea

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Cineva.” Ceea ce urmează în Apocalipsa de la capitolul 6 la 19 este considerat şi recunoscut de toţi creştinii ca cea mai vie descriere din Biblie a perioadei tribulaţiei, adică a perioadei Marii Strâmtorări. Înainte de a fi fost descrisă Marea Strâmtorare, Ioan a fost invitat şi apoi răpit în cer şi de acolo el a privit lucrurile care aveau să urmeze. Biserica s-a dus şi ea nu se va mai vedea niciodată pe pământ în timpul Marii Strâmtorări, conform cărţii Apocalipsa. Înainte de Răpire, ea a fost menţionată de 14 ori în capitolele 2 şi 3, de unde a reieşit foarte clar că se afla pe pământ. După ce a fost însă răpit Ioan, Biserica a dispărut de pe pământ şi în tot acest timp care urmează, noi vedem Israelul şi neamurile, dar nu şi Mireasa. Ea este acum cu Domnul ei. Capitolul 19 vorbeşte despre întoarcerea ei cu Domnul, pentru a domni cu El pe pământ.

Scriptură directă - Noi ne-am ocupat de un număr de incidente care simbolizează şi preînchipuie „Răpirea, înainte de Marea Strâmtorare”. Duhul Sfânt este atât de gelos cu privire la acest adevăr important, încât El ne-a dat, în plus, foarte multe pasaje directe, care nu permit nicio răstălmăcire sau interpretare greşită. Vom observa câteva din aceste pasaje.

„Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1:9-10).

În capitolul 5 al aceleiaşi epistole, Pavel vorbeşte despre venirea Domnului ca un hoţ noaptea şi îi avertizează pe credincioşi să vegheze şi să aştepte. El ne dă următoarele cuvinte, ca motiv pentru acest lucru: „Căci Domnul nu ne-a rânduit pentru mânie, ci ca să obţinem mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos” (1 Tesaloniceni 5:19). Mântuirea despre care vorbeşte aici apostolul Pavel este o mântuire viitoare, ce se referă la scăparea de mânia lui Dumnezeu, atunci când va veni El să judece pământul.

Există apoi un pasaj rostit de Domnul Isus Cristos, care risipeşte orice îndoieli cu privire la faptul că Biserica va scăpa de acea zi groaznică. El se găseşte în acelaşi capitol, care descrie atât de viu acea zi groaznică a necazului lui Iacov (vezi Luca 21). În acest capitol, Domnul răspunde ucenicilor, care L-au întrebat cu privire la vremea şi semnele care vor preceda nimicirea Ierusalimului şi întoarcerea Domnului. El le spune despre războaie şi veşti de războaie şi despre groaznica stare de agitaţie de pe pământ, imediat înaintea acelei zile. Apoi le descrie în amănunt condiţiile care vor domni pe pământ: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia” (Luca 21:20-23). „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului” (Luca 21:34-35). Aceasta nu e decât o parte a descrierii acelei groaznice zile. O găsim mai pe larg descrisă în evangheliile lui Matei şi Marcu, precum şi în întreaga carte a Apocalipsei. După ce i-a prevenit pe ai Săi, Domnul adaugă un verset cât se poate de semnificativ: „Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă ca să aveţi puterea să scăpaţi de

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului” (Luca 21:36). Prin urmare, va exista un grup de oameni care vor veghea şi se vor ruga şi care vor scăpa de toate aceste lucruri care se vor întâmpla. Aceasta este, preaiubiţilor, fericita noastră nădejde!

Fericita noastră nădejde - Credinciosul are o nădejde binecuvântată şi fericită. O, cum ar dori diavolul să ne răpească această scumpă nădejde în aceste zile întunecate în care trăim! Şi cum a reuşit el să înşele pe mulţi creştini, încât aceştia să aştepte acum Marea Strâmtorare, iar nu Venirea Domnului! Dacă Biserica ar trebui să treacă prin Marea Strâmtorare, atunci înseamnă că Biserica îl aşteaptă pe Anticrist, şi nu pe Cristos, căci în timpul Marii Strâmtorări va domni Anticrist. Unde mai este atunci fericita noastră nădejde? Care mai este speranţa noastră?

Nădejdea noastră este faptul că aşteptăm şi privim înainte spre venirea Domnului nostru Isus Cristos ca să-şi ia Mireasa, eveniment ce va preceda arătarea Anticristului. Prietene, care este nădejdea ta fericită? Într-una din aceste zile Domnul va veni şi atunci toate vor depinde de ceea ce faci tu cu El acum. „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apocalipsa 3:10).

7

(Continuare în numărul următor)

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 14 - 21 februarie 2016„7Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: "Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui

David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: 8"Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu. 9Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. 10Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca

să încerce pe locuitorii pământului. 11Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. 12Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou. 13Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul." (Apocalipsa 3:7-13)

Ne vom ruga pentru oraşul Focşani şi pentru localităţile învecinate de care suntem legaţi într-un fel sau altul, mijlocind pentru ca propovăduirea Evangheliei să aibă efect în viaţa persoanelor pe care le cunoaştem şi care dorim să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu.

Ne vom ruga pentru credincioşii de la Costache Negri cărora li se alătură periodic alţi membri şi prieteni ai Bisericii Filadelfia, cu dorinţa comună de a descifra tot mai mult tainele Scripturii şi având acelaşi scop – împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa lor.

Ne vom ruga pentru familia fratelui Beniamin Fărăgău, greu încercată prin boala gravă prin care trece fiul lor Filip, mijlocind pentru ca în această încercare credinţa lor să nu se clatine.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Ţiflea Ion, Matei Elena.