Cadrul legislativ european şi national al produselor

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism, şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC

Lucrările Conferinţei de Cercetare în Construcţii,

Economia Construcţiilor, Urbanism, Amenajarea Teritoriului

Pagin

a 6

5

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

CADRUL LEGISLATIV

EUROPEAN ȘI NATIONAL

AL PRODUSELOR

PENTRU CONSTRUCȚII –

TRECUT ȘI PREZENT

Cora STAMATE

INCD URBAN-INCERC, Sucursala INCERC Bucureşti, Laboratorul INCERC de Cercetare şi Încercări Materiale,

Construcții și Inginerie Seismică

Mariana CIONCU-PUENEA



Mihaela ION



Cristian GRIGORAȘENCO



Abstract

Construction sector was faced with major

challenges in recent decades in the context of the

fast development of technology companies

supported by increasing scientific knowledge.

Government Decision no. 622/2004 establishing

the conditions for the marketing of construction

products, republished, with further amendments,

it was national act which was transposed EU

Council Directive no. 89/106/EEC. The continued

concern for improving the European regulatory

framework for construction was included in the

European Commission's program to improve and

simplify legislation on the free movement of

goods, and the result of this concern was

Regulation (EU) No 305/2011 of the European

Parliament and of the Council of March 9, 2011

laying down harmonized conditions for the

marketing of construction products and repealing

Directive No. 89/106/EEC. Changes to the new

regulation, with an major impact on the

construction products market are: introducing the

fundamental requirement on the sustainable use

of natural resources and the replacement of the

declaration of conformity with the declaration of

performance for products covered by harmonized

technical specifications. The declaration of

performance contains the essential

characteristics of the product for which the

relevant performance is declared, as well as the

information on the dangerous substances,

according to the Regulation of the European

Parliament and of the European Council (EC) no.

1907/2006 on the Registration, Evaluation,

Authorization and Restriction of Chemicals

(REACH), with further amendments.

Key words. construction sector, technical

specification, European regulatory framework.

1. Analiza contextului general privind

introducerea pe piața din România a

produselor pentru construcții

Sectorul construcţii s-a confruntat cu provocări majore în ultimele decenii, în contextul dezvoltării rapide ale societăţilor tehnologice din lume susţinute de creșterea gradului de cunoaştere ştiinţifică. Între aceste provocări, Directiva Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcții (89/106/CEE), aprobată la 21 decembrie 1988 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 11 februarie 1989, a reprezentat, fără nici o îndoială, un progres remarcabil. Documentul şi viziunea lansată atunci, au avut drept scop armonizarea legislaţiilor şi regulamentelor Statelor Membre ale UE cu privire la construcţii, pentru eliminarea obstacolelor în utilizarea produselor pentru construcţii provenind din diferite State Membre ale Uniunii Europene. ”Obiectivul acestei măsuri a fost de a da industriei europene a produselor pentru construcţii o dimensiune continentală, de a creşte astfel competitivitatea ei în raport cu principalii




Pagin

a 6

6

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

ofertanţi de produse şi servicii din Japonia şi Statele Unite. Punerea în practică a Directivei 89/106/CEE s-a dovedit o sarcină de o extremă complexitate datorită numărului şi diversității produselor pentru construcții, a participanților implicați în producerea si utilizarea lor, precum şi a diversității reglementarilor care trebuiau armonizate şi, implicit, adoptate” (APMCR, 2012). Se poate aprecia și astăzi că iniţiativa de a apropia legislaţia Statelor Membre în scopul eliminării diferenţelor şi barierelor existente în calea comercializării a avut o mare importanță şi a ajutat semnificativ piaţa europeană a produselor pentru construcţii, permiţând apropierea oamenilor şi ideilor (APMCR, 2012). De asemenea, a fost înregistrat un progres general în dezvoltarea relaţiilor, armonizarea documentelor tehnice şi unificarea pieţei, unde libera circulaţie să nu mai pună probleme privind ”orice produs sau set fabricat şi introdus pe piață pentru a fi încorporat în mod permanent în construcții sau părți ale acestora” (UE, 2011). Preocuparea principală a fost de a satisface cerințele fundamentale, prin lucrări bine concepute şi bine executate, cu ajutorul produselor calificate drept apte pentru utilizarea preconizată. A fost creată astfel o dinamică ireversibilă care este, incontestabil, o contribuţie la formarea unei pieţe Europene, mai deschise şi mai accesibilă tuturor operatorilor din lanţul de fabricaţie, aprovizionare, livrare din sectorul construcţii. Această orientare s-a dovedit a fi fost utilă şi în afara Uniunii Europene, ţărilor (cum sunt Turcia, tările nordice, Rusia, Israel) care doresc să facă şi astăzi schimburi comerciale cu produse de construcţii şi ar trebui în ţările de origine să pună în aplicare proceduri de urmărire şi control al calităţii construcţiilor (Cobzaru și Grigorașenco, 2015). Directiva 89/106/CEE a fost apreciată de specialişti ca fiind ”o directivă nouă ca abordare şi foarte particulară, din motive care ţin de specificul sectorului de construcţii” (APMCR, 2012). Punerea în aplicare a cerinţelor Directivei 89/106/CEE prevedea

instituirea unui Comitet Permanent pentru Construcţii (cap. VIII, art. 19, 20), care s-a înfiinţat în mai 1989. Componenţa Comitetului Permanent pentru Construcţii s-a lărgit progresiv, cu membrii observatori: reprezentanţii organismelor profesionale europene, reprezentanţii Comitetului European de Standarde, reprezentanţii ţărilor din Europa de Est candidate la intrarea în Uniunea Europeană. Romania a devenit membru observator în Comitetul Permanent pentru Construcţii al Comisiei Europene şi a numit Consiliul Tehnic Permanent pentru Construcţii care asigură aplicarea la nivel național a deciziilor Comitetului Permanent pentru Construcţii. Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare (Guvernul României 1995, 2002, 2007, 2015, 2016), care reglementează cerinţele fundamentale aplicabile construcţiilor, a reprezentat o etapă importantă în aplicarea cerinţelor Directivei 89/106/CEE în Romania. Consecutiv acestei legi au urmat o serie de regulamente şi legi, aprobate prin HG nr. 766/1997 (Guvernul României, 1997), Legea nr. 608/2001 (Guvernul României, 2001), HG nr. 622/2004 (Guvernul României, 2004), care au reglementat normativ şi au sprijinit administrativ, dezvoltarea şi desfăşurarea corectă a acestor activităţi în cadrul sistemului calităţii în sectorul construcţii. România a devenit membră a UE în anul 2007 iar integrarea ei în Comunitatea Europeană a impus şi efortul de armonizare a cadrului legislativ în sectorul construcţii - asimilarea reglementărilor normative (directive, legi, standarde), atât în scopul consolidării funcţionării pieţei interne, prin introducerea reglementată pe piaţă a produselor pentru construcţii, autohtone şi din import, cât și pentru îmbunătăţirea liberei circulaţii a mărfurilor (Cobzaru și Grigorașenco, 2015). Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a




Pagin

a 6

7

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

produselor pentru construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost actul normativ naţional prin care s-a transpus Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 89/106/EEC. Preocuparea continuă de îmbunătăţire a cadrului normativ european din domeniul construcţiilor a fost inclusă în cadrul programului Comisiei Europene de îmbunătăţire şi simplificare a legislaţiei în domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, iar rezultatul acestei preocupări a fost Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a condiţiilor armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei nr. 89/106/CEE. Începând cu 1 iulie 2013, Regulamentul (UE) nr. 305/2011 a intrat în vigoare, abrogându-se Directiva 89/106/CEE. Revizuirea acestei directive a fost necesară, în principal, din următoarele motive (Schiau, 2012):

• aplicarea diferită a directivei în ţările membre, fapt ce a condus la diminuarea încrederii în marcajul CE, înregistrându-se o cerere importantă de consolidare a credibilităţii sistemului prin creșterea exigenţei privind criteriile de desemnare și notificare a organismelor de certificare a produselor și printr-o mai bună coordonare a supravegherii pieţei;

• necesitatea redefinirii Noii Abordări prin corelare cu obiectivele legislaţiei comunitare, cu luarea în considerare a strategiilor referitoare la dezvoltarea durabilă.

Ca obiective principale ale Regulamentului (UE) nr.305/2011 pot fi menţionate:

• facilitarea punerii în aplicare a acestuia prin stabilirea unor mecanisme simplificate, care să diminueze în special sarcinile producătorilor;

• garantarea prezentării de informaţii clare referitoare la performanţele produselor penru construcţii;

• furnizarea unui limbaj tehnic comun, care să fie utilizat deopotrivă de producători, la introducerea pe piaţă a produselor, și de autorităţi, la stabilirea cerinţelor tehnice pentru acestea.

Două modificări importante, cu impact major în contextul pieţei produselor pentru construcţii, sunt aduse de noul regulament, și anume (Schiau, 2012):

• introducerea cerinţei fundamentale privind utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, cerinţă ce impune ca lucrările de construcţii să fie proiectate, construite și demolate astfel încât să asigure, după demolare, reciclarea materialelor și părţilor componente ale lucrărilor, durabilitatea acestora și utilizarea unor materii prime și secundare inofensive faţă de mediu;

• înlocuirea declaraţiei de conformitate cu declaraţia de performanţă, pentru produsele care fac obiectul unor specificaţii tehnice armonizate, în care să se precizeze caracteristicile esenţiale ale produsului pentru care se declară performanţe și nivelurile sau clasele aferente acestora, precum și informaţii referitoare la substanţele periculoase, conform Regulamentului 1907/2006 (CE) al Parlamentului European si al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înRegistrarea, Evaluarea, restricţionarea și Autorizarea substanţelor CHimice – REACH.

Pentru corelarea condiţiilor privind comercializarea produselor pentru construcţii care fac obiectul specificaţiilor tehnice armonizate şi sunt descrise în Regulamentul (UE) nr. 305/2011, cu condiţiile privind comercializarea produselor pentru construcţii care fac obiectul specificaţiilor tehnice nearmonizate, sau care nu au referenţial, s-a impus abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 622/2004 şi înlocuirea acesteia cu Hotărârea Guvernului nr.668/2017 privind comercializarea produselor pentru construcţii.




Pagin

a 6

8

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

Noua Hotărâre de Guvern (HG 668/2017) privind comercializarea produselor pentru construcţii a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 752 din 20 septembrie și a intrat in vigoare la 18 noiembrie 2017 (la 60 zile de la data publicării în Monitorul Oficial), dată la care HG 622/2004 și-a încetat aplicabilitatea. Faţă de prevederile HG 622/2044, HG 668/2017 cuprinde următoarele noutăţi principale:

• Pentru un produs care face obiectul unui standard sau document de standardizare nearmonizat se utilizează schema de certificare echivalentă sistemului de evaluare și verificare a constanţei performanţei prevăzut de Decizia Comisiei Europene referitoare la evaluarea și verificarea performanţei produsului în cauză; dacă pentru produsul în cauză nu a fost emisă Decizie a Comisiei Europene, se va utiliza schema de certificare echivalentă sistemului 4 de evaluare și verificare a constanţei performanţei, adică evaluarea și verificarea efectuată de către fabricant [art. 10 alin. (2) si (3)];

• Produsele evaluate și verificate potrivit unui agrement tehnic în construcţii se pun la dispoziţie pe piaţă însoţite de declaraţia de conformitate cu agrementul tehnic respectiv [art. 14 alin. (1)];

• Declaraţia de conformitate cu un standard sau document de standardizare nearmonizat sau agrement tehnic în construcţii se redactează conform prevederilor seriei de standarde SR EN ISO/CEI 17050 și cuprinde, în plus, performanţele determinate și verificate potrivit referenţialului aplicat [art. 12 alin. (1) si (2); art. 15 alin. (1) si (2)];

• Declaraţiile de performanţă sau de conformitate aferente produselor care conţin substanţe menţionate ca periculoase în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 trebuie însoţite de fișele cu date de securitate întocmite de fabricant [art. 8 alin. (3); art. 12 alin. (4); art. 15 alin. (4)];

• Dovada deţinerii în mod legal, de către emitentul declaraţiei de performanţă/conformitate, a specificaţiei tehnice de referinţă menţionată în declaraţia în cauză [art. 8 alin. (2)].

Fig. 1 ilustrează principalele documente normative ce guvernează piaţa produselor pentru construcţii din România, iar Fig. 2, documentele tehnice ce constituie baza activităţilor de certificare și agrementare a produselor de construcţii, documentele pe fond roșu fiind abrogate, cele pe fond verde, fiind în vigoare.

2. Analiza documentelor necesare punerii pe

piață a noilor materiale ce fac obiectul unor

specificații tehnice de referință armonizate și

nearmonizate (certificare)

După cum a fost menţionat anterior, conform Regulamentului (UE) nr. 305/2011 de stabilire a condiţiilor armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, documentul de introducere pe piaţă a produselor fac obiectul unor specificaţii tehnice de referinţă armonizate este Declarația de Performanță. Specificațiile tehnice armonizate sunt standardele armonizate (standard adoptat de unul dintre organismele europene de standardizare enumerate în anexa I la Directiva 98/34/CE, pe baza unei cereri din partea Comisiei) și documente de evaluare europene (EAD - document adoptat de către organizaţia organismelor de evaluare tehnică – OET, în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene). Declarația de performanță conţine următoarele informaţii:

• referinţa produsului-tip pentru care a fost întocmită declaraţia de performanţă;

• sistemul sau sistemele de evaluare și de verificare a constanţei performanţei produsului pentru construcţii;




Pagin

a 6

9

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

Fig. 1.Principalele documente normative ce guvernează piața produselor pentru construcții din România.

Fig. 2.Documente tehnice - baza activităților de certificare și agrementare în România a produselor de construcții.

• numărul de referinţă și data eliberării standardului armonizat sau a evaluării tehnice europene care a fost utilizată pentru evaluarea fiecărei caracteristici esenţiale;

• după caz, numărul de referinţă al documentaţiei tehnice specifice utilizate

și cerinţele pe care fabricantul susţine că produsul le respectă.

• utilizarea preconizată sau utilizările preconizate ale produsului pentru construcţii, în conformitate cu specificaţia tehnică armonizată aplicabilă;




Pagin

a 7

0

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

• lista caracteristicilor esenţiale, astfel cum sunt stabilite în specificaţia tehnică armonizată pentru utilizarea preconizată sau utilizările preconizate declarate;

• performanţa cel puţin a uneia dintre caracteristicile esenţiale ale produsului pentru construcţii, relevante pentru utilizarea preconizată sau utilizările preconizate declarate;

• după caz, performanţa produsului pentru construcţii, pe niveluri sau clase, sau sub formă descriptivă, dacă este necesar pe baza unui calcul, în ceea ce privește caracteristicile esenţiale stabilite;

• performanţa acelor caracteristici esenţiale ale produsului pentru construcţii care sunt legate de utilizarea sau utilizările preconizate, luând în considerare dispoziţiile legate de utilizarea sau utilizările preconizate acolo unde fabricantul intenţionează să pună la dispoziţie pe piaţă produsul pentru construcţii;

• atunci când produsul a făcut obiectul unei evaluări tehnice europene, performanţa, pe niveluri sau clase, sau într-o descriere, a produsului pentru construcţii în ceea ce privește toate caracteristicile esenţiale cuprinse în evaluarea tehnică europeană (ETA) corespunzătoare.

În funcţie de sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei corespunzător utilizării preconizate prevăzute în anexa ZA a standardului armonizat aplicabil, declarația de performanță se emite de către producător pe baza: a) certificatului de constanţă a performanţei pentru sistemul 1 şi 1+; b) certificatului de conformitate a controlului producţiei în fabrică pentru sistemul 2+; c) raportului de încercări pentru sistemul 3; d) evaluărilor şi verificărilor efectuate de producător pentru sistemul 4. Certificatul de constanţă a performanţei, certificatul de conformitate a controlului producţiei în fabrică şi raportul de încercări menţionate anterior sunt elaborate de către

un organism de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, numite organisme de certificare

produse – OCP, în cadrul activităţii numite pe scurt certificare a produselor. Atunci când produsele pentru construcţii fac obiectul unui standard armonizat, evaluarea şi verificarea constanţei performanţei produselor - certificarea performanţei - de către un organism de certificare se realizează în concordanţă cu sistemul 1, pe baza sarcinilor producătorului și pe baza sarcinilor organismului notificat (Regulamentul nr.305/2011):

• sarcini producător: - controlul producţiei în fabrică; - încercări pe eșantioane prelevate de

la locul producţiei, dupa un plan stabilit de încercări;

• sarcini organism notificat: - încercările iniţiale de tip ale

produsului; - inspecţia iniţială a locului de

producţie; - controlul producţiei în fabrică; - supravegherea continuă, evaluarea și

acceptarea controlului producţiei în fabrică.

Certificarea de conformitate a controlului producţiei în fabrică în sistemul 2+ se realizează pe baza sarcinilor producătorului și pe baza sarcinilor organismului notificat, astfel:

• sarcini producător: - determinarea produsului-tip pe baza

încercării de tip (inclusiv eșantionarea), a calculării de tip, pe baza valorilor tabulare sau a documentaţiei descriptive a produsului;

- controlul producţiei în fabrică; - încercarea eșantioanelor prelevate în

fabrică în conformitate cu un plan de încercări prestabilit.

• sarcini organism notificat: - inspecţia iniţială a fabricii și a controlului

producţiei în fabrică; - supravegherea și evaluarea continuă a

controlului producţiei în fabrică




Pagin

a 7

1

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

Procesul de certificare a produsului după sistemele 1 și 2+ se realizează în următoarele faze: A. Faza 1 – iniţierea certificării produsului:

• solicitarea certificării produsului de către producător;

• completarea cererii de solicitare și documentele însoţitoare de către producător;

• analiza cererii și documentele atașate de către Organismul de certificare;

• încheierea unui contract de certificare, în cazul acceptării cererii.

B. Faza 2 – pregătirea evaluării produsului:

• analiza documentaţiei tehnice depusă de producător

• elaborarea programul de evaluare specific C. Faza 3 - determinarea constanţei performanţei prin încercări de tip şi/sau audit de certificare

• prelevarea din fabrică a eşantioanelor de produs pentru certificare (sistemul 1);

• încercările de tip (IT) (sistemul 1);

• inspecţia iniţială (II) la locul de producţie a fabricii şi a sistemului de control al producţiei în fabrică (CPF) (sistemele 1 și 2+) – audit de certificare

D. Faza 4 - evaluarea şi verificarea constanţei performanţei cu cerinţele specificate; decizia privind certificarea produsului

• evaluarea şi verificarea constanţei performanţei cu cerinţele specificate prin compararea rezultatelor IT şi II faţă de cerinţele referitoare la produs/sistem CPF, indicate în standardul armonizat

• analiză şi luarea deciziei privind certificarea produsului

E. Faza 5 - emiterea dovezilor oficiale de certificare a produsului; acordarea certificatului

• eliberarea dovezilor oficiale de certificare: certificat de constanţă a performanţei produsului în sistem 1 sau certificat de conformitate a controlului producţiei în fabrică, în sistem 2+

În sistemul 3, producătorul întocmește declaraţia de performanţă pe baza raportului de încercări elaborat de un laborator notificat. Sarcinile prevăzute de Regulamentul (UE) nr.305/2011 sunt următoarele:

• producătorul efectuează controlul producţiei în fabrică;

• laboratorul de încercări notificat efectuează determinarea produsului-tip pe baza încercării de tip (pe baza eșantionării efectuate de fabricant), a calculării de tip, pe baza valorilor tabulare sau a documentaţiei descriptive a produsului.

Sistemul 4 prevede următoarele sarcini pentru producător, pe baza cărora întocmește declaraţia de performanţă:

• efectuează determinarea produsului-tip pe baza încercării de tip, a calculării de tip, pe baza valorilor tabulare sau a documentaţiei descriptive a produsului;

• efectuează controlul producţiei în fabrică.

În cazul în care un produs pentru construcţii face obiectul unui document de evaluare european (EAD), Organismul de evaluare tehnică (OET) este responsabil cu efectuarea evaluării produsului și emiterea ETA (evaluarea tehnică europeană, în conformitate cu art. 30 al.(1) și art.26 al.(1) din Regulamentul nr.305/2011), pe baza unui document european de evaluare (EAD) elaborat în cadrul EOTA. EOTA este Organizaţia Europeană pentru Evaluarea Tehnică în domeniul produselor de construcţie, o organizaţie care, folosind expertiza știinţifică și tehnologică a membrilor săi, elaborează și adoptă documente de evaluare europene (EAD). Evaluarea tehnică europeană (ETA) include performanţele care trebuie declarate cu privire la acele caracteristici esenţiale ale produsului agreate de producător și de OET pentru utilizarea (utilizările) prevăzută (art.26, al.(2) din Regulamentul nr.305/2011). Utilizarea (utilizările) prevăzută este (sunt) definită de




Pagin

a 7

2

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

producător conform art.2 al. (14), art.24 al.(1) și art. 26 al. (2) din același act normativ. Procedura de obţinere a unei ETA, respectiv obligaţiile OET, sunt prevăzute la art.21, din Regulamentul nr.305/2011, astfel: (1) OET care primește o cerere de evaluare tehnică europeană informează fabricantul dacă produsul pentru construcţii este reglementat, integral sau parţial, de o specificaţie tehnică armonizată, după cum urmează: (a) în cazul în care produsul este reglementat integral de un standard armonizat, OET informează fabricantul cu privire la faptul că, în conformitate cu art.19 al. (1) din Regulamentul nr.305/2011, nu se poate elibera o evaluare tehnică europeană; (b) în cazul în care produsul este reglementat integral de un document european de evaluare, OET informează fabricantul cu privire la faptul că respectivul document european de evaluare va fi utilizat drept bază pentru evaluarea tehnică europeană care urmează să fie eliberată; (c) în cazul în care produsul nu este reglementat sau nu este reglementat integral de nicio specificaţie tehnică armonizată, OET aplică normele de procedură prevăzute în anexa II sau cele stabilite în conformitate cu art.19 al.(3) din Regulamentul nr.305/2011. (2) În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (b) și (c), OET informează organizaţia OET-urilor și Comisia cu privire la conţinutul cererii și la trimiterea la o decizie relevantă a Comisiei privind evaluarea și verificarea constanţei performanţei, pe care OET intenţionează să o aplice în cazul produsului respectiv sau cu privire la lipsa unei astfel de decizii a Comisiei. (3) În cazul în care Comisia consideră că pentru produsul pentru construcţii respectiv nu există o decizie adecvată privind evaluarea și verificarea constanţei performanţei, se aplică art.28 din Regulamentul nr.305/2011. Conform Hotărârii Guvernului nr.668/2017 privind comercializarea produselor pentru construcţii, documentul de introducere pe piaţă a produselor fac obiectul unor

specificaţii tehnice de referinţă nearmonizate este Declarația de Conformitate. Specificaţiile tehnice nearmonizate cuprind standardele şi documente de standardizare internaţionale, standardele şi documente de standardizare europene nearmonizate adoptate de Asociaţia de Standardizare din România la nivel naţional, precum şi standardele române originale. Declarația de conformitate este întocmită de producător pe baza certificatului de conformitate, a raportului de încercări sau a evaluărilor şi verificărilor efectuate de producător, în funcţie de schema de certificare aplicabilă. Schema de certificare se stabileşte prin echivalarea cu sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei prevăzut pentru produsul în cauză prin Decizia Comisiei Europene referitoare la procedura de evaluare şi verificare a constanţei performanţei aplicabilă produsului respectiv. Certificatul de conformitate este elaborat de către un organism de evaluare a conformităţii produselor pentru construcţii acreditat de către un organism naţional de acreditare în sensul şi potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor. Declaraţia de conformitate se elaborează potrivit prevederilor seriei de standarde SR EN ISO/CEI 17050 Evaluarea conformităţii.

3. Analiza documentelor necesare punerii pe

piaţă a noilor materiale pentru care nu există

specificaţii tehnice de referinţă armonizate

sau nearmonizate (agrementare)

Documentul care transpune în legislaţia naţională Regulamentul (UE) nr.305/2011 este HG 668/2017 privind comercializarea produselor pentru construcţii și prevede la Art. 14., alin.(1): produsul pentru construcţii pentru care nu există specificaţii tehnice




Pagin

a 7

3

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

armonizate sau specificaţii tehnice nearmonizate se comercializează însoţit de declarația de conformitate întocmită de producător pe baza unui agrement tehnic în construcții. Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare (Guvernul României 1995, 2002, 2007, 2015, 2016), reglementează cerinţele de bază aplicabile construcţiilor, stabilind, în cap. II, la Art. 8, existenţa sistemului calității în construcții: ” Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora”. La Art. 9, lit.c) legea menţionată reglementează că agrementul tehnic în construcții face parte integrantă din sistemul calităţii în construcţii. De asemenea, Art.12 al aceluiași act normativ, prevede că: (1) agrementele tehnice în construcţii stabilesc, în condiţiile prezentei legi, aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere în operă şi de întreţinere a acestora și (2) la lucrările de construcţii care trebuie să asigure nivelul de calitate conform cerinţelor se vor folosi produse, procedee şi echipamente tradiţionale, precum şi altele noi pentru care există agremente tehnice corespunzătoare. De asemenea, HG 750/2017 referitoare la Regulamentul privind agrementul tehnic în construcţii prevede la Art. 2., alin. (1) agrementul tehnic în construcții este o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi reprezintă evaluarea tehnică favorabilă, concretizată într-un document scris, asupra aptitudinii de utilizare în conformitate cu cerinţele fundamentale aplicabile construcţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, a unor produse sau seturi, denumite în continuare produse pentru construcţii, care nu fac obiectul unei specificaţii tehnice. La Art. 3., al.(1) al aceluiași act normativ se precizează

că: agrementul tehnic în construcţii este elaborat, în condiţiile legii, de un organism elaborator de agremente tehnice în construcţii abilitat de autoritatea de stat competentă în domeniul produselor pentru construcţii, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice. Același act normativ HG 750/2017 referitoare la Regulamentul privind agrementul tehnic în construcţii prevede la Art. 3., alin.(8), precizări privind documentele agrementului tehnic în construcţii, care sunt: a) agrementul tehnic propriu-zis; b) dosarul tehnic; c) anexe, după caz. iar la al.(9), precizări privind conținutul dosarului tehnic al agrementului tehnic: a) documentaţia de referinţă privind produsul pentru construcţii, inclusiv piese desenate, întocmită de solicitant şi verificată de elaborator; b) documentele privind rezultatele activităţilor de apreciere a produsului: rapoarte de încercări, teste, buletine de analize, după caz; c) documente privind evaluarea unităţii producătoare, dacă este cazul; d) extrase din procesul-verbal al şedinţei de deliberare a grupei specializate.

Conţinutul-cadru şi principalele elemente de organizare privind agrementul tehnic în construcţii este menţionat în HG 750/2017 la cap.II, art.7, al. (3) și prezentat în anexa 1. Capitolul III al actului normativ menţionat cuprinde obligaţiile principalilor factori interesaţi în activitatea de agrementare, și anume:

• Producătorii sau reprezentanţii lor autorizaţi

• Organismele elaboratoare de agrement tehnic în construcţii

• Grupele specializate

• Titularii agrementelor tehnice

• Comisiile tehnice de specialitate

Activitatea de elaborare a agrementelor tehnice se desfășoară de peste 20 de ani în România, dat fiind cadrul legislativ generat




Pagin

a 7

4

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

prin aplicarea în ţară a cerinţelor Directivei 89/106/CEE. Consiliul Tehnic Permanent pentru Construcţii a iniţiat abilitarea organismelor elaboratoare de agremente tehnice în construcţii în România, iar ca urmare a unei evaluări iniţiale din cursul anului 1998, INCD URBAN-INCERC obţine primul Certificat 21.12.1998 reprezentând atestarea iniţială ca organism elaborator de agremente tehnice în construcții, pentru 5 grupe specializate în domeniile: Grupa 1 - Elemente structurale şi fundaţii Grupa 2 - Elemente de închidere, compartimentare, pereţi nestructurali, tâmplărie şi vitraje Grupa 3 - Protecţie la foc, termotehnică, acustică, protecţii hidrofuge şi învelitori Grupa 4 - Finisaje, protecţii anticorozive şi speciale, tencuieli, placaje şi pardoseli Grupa 5 - Produse, procedee şi echipamente pentru instalaţii aferente construcţiilor de: încălziri, climatizări, ventilaţii, sanitare, gaze şi electrice Din anul 2012, s-a adăugat abilitării și Grupa Specializată nr.7: “Drumuri, poduri rutiere, porturi şi aeroporturi”. INCD URBAN-INCERC este înregistrat în Registrul National al Organismelor Abilitate pentru Elaborarea Agrementelor Tehnice în Construcţii RN-OAT, în Lista organismelor abilitate să elaboreze agremente tehnice în construcţii, în componenţa bazei de date a sistemului naţional de informare (B.D.S.N.I.) privind produsele pentru construcţii (CTPC, 2015). La nivelul INCD URBAN-INCERC, numărul de agremente tehnice, elaborate între 2010-2018 de grupele specializate din sucursalele Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara este cel din Tabelul 1, însumând servicii profesionale de evaluare tehnică pentru producători, furnizori, investitori sau dezvoltatori în construcţii. O mică incursiune în istorie ne relevă faptul că Instituţia Agrementului Tehnic în Construcţii a apărut mai întâi în Franţa imediat după cel de-al doilea război mondial, procedeul extinzându-se în toată Europa. Dovada

valabilităţii conceptului de Agrement Tehnic în Construcţii este faptul că ţările din Europa de Vest, în care instituţia Agrementului Tehnic funcţionează, s-au asociat în Uniunea Europeană de Agrement Tehnic în Construcţii (UEAtc), înfiinţată în anul 1960. Ulterior, după anul 1990, la UEAtc s-au afiliat şi ţări din Europa de Est (Ungaria, România, Polonia, Cehia) (MLPTL–DGTC, 1997). În prezent, conceptul de Agrement Tehnic s-a răspândit şi în afara Europei, astfel încât la începutul anului 1995 a fost creată Federaţia Mondială a Organizaţiilor pentru Agremente Tehnice (WFTAO), având aceleaşi obiective de bază ca şi UEAtc (Cobzaru și Grigorașenco, 2015).

Tabelul 1. Agremente tehnice, elaborate de către INCD URBAN-INCERC, în perioada 2010-2018.

Anul elaborării

Sucursala INCERC

Bucureşti (SB)

Sucursala Iaşi (SI)

Sucursala Cluj-

Napoca (SC)

Sucursala Timişoara

(ST)

2010 83 36 10 9

2011 64 58 12 7

2012 57 57 8 11

2013 66 50 12 8

2014 57 63 11 4

2015 69 16 52 9

2016 68 14 56 11

2017 67 11 66 7

2018 70 31 35 6

UEAtc a realizat, la o scară limitată, obiectivele Directivei Produselor pentru Construcţii 89/106, de a permite produselor de construcţii să treacă peste frontierele naţionale” (Popescu şi Dinculescu, 1996). Activitatea UEAtc s-a extins, strategia pe care şi-a definit-o urmărind următoarele obiective: consolidarea şi încurajarea iniţiativelor în domeniul agrementelor tehnice şi ghidurilor de realizare a acestora, extinderea activităţii în afara pieţei UE, admiţându-se intrarea în UEAtc a unor institute de notorietate,




Pagin

a 7

5

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

introducerea şi reglementarea sistemului de confirmări de agremente tehnice (reglementarea UEAtc RO4)” (Dumitrescu et al., 1996). “INCERC a luat cunoştinţă la sesiunile de lucru ale UEATc, de eforturile ce se depun pe plan european pentru unificarea în viitor a procedeelor de testare a produselor şi tehnologiilor, în vederea pregătirii condiţiilor de elaborare a unor Agremente tehnice unice pe plan european” (Popescu şi Dinculescu, 1996). Institutul nostru, INCD URBAN-INCERC, este membru atât în EOTA, cât și în UEAtc și WFTAO.

3. Concluzii

În procesul de armonizare a legislaţiei Statelor Membre, preocuparea principală a fost de a îndeplini cerinţele fundamentale, prin lucrări bine concepute şi bine executate, cu ajutorul produselor calificate drept apte pentru utilizarea preconizată. Astfel, a fost creată o dinamică ireversibilă în scopul formării unei pieţe Europene mai deschise şi

mai accesibilă tuturor operatorilor din lanţul de fabricaţie, aprovizionare, livrare din sectorul construcţii. Ca o concluzie, HG 668/2017 precizează la cap.IV, art.21 toate documentele necesare introducerii pe piaţă a unui produs pentru construcţii, concluzie prezentată schematic în Fig. 3.

BIBLIOGRAFIE

APMCR (Asociaţia Producătorilor de Materiale de

Construcţii din Romania) (2012), Sistemul de calitate pentru produsele de constructii, introducerea pe piață şi marcajul CE, în Suport curs, proiect Formare profesională şi creşterea adaptabilității angajaților şi întreprinzătorilor din sectorul producției de materiale pentru construcții prin promovarea utilizării noilor tehnologii, ctr. nr.: POSDRU/ 81/3.2/S/59614, http://www.permar.ro.

Fig. 3 Activitățile și documentele necesare introducerii pe piață a unui produs pentru construcții, conform

legislației în vigoare.




Pagin

a 7

6

CO

NS

TR

UC

ŢII,

AR

HIT

EC

TU

RA

, U

RB

AN

ISM

Cobzaru A., Grigorasenco C. (2015), Produse, procedee şi echipamente pentru construcții: evaluarea performanței prin agrement tehnic 1995 – 2015, Lucrările Conferinţei de cercetare în construcţii, economia construcţiilor, urbanism şi amenajarea teritoriului 9: 23-36.

CTPC (Consiliul Tehnic Permanent pentru Construcţii) (2015), Componența bazei de date a sistemului național de informare privind produsele pentru construcții, RN-OAT - Registrul Național al Organismelor Abilitate pentru Elaborarea Agrementelor Tehnice în Construcții, www.ctpc.ro/bdsni.html.

Directiva Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcţii (89/106/CEE).

Dumitrescu V., Petre-Lazăr Ş., Marin Perianu C. (1996), Agrementarea tehnică în Construcții, Revista Construcţii 1:12-16.

Guvernul României (1995), Legea nr. 10 privind calitatea în construcții, Monitorul Oficial al României nr. 12.

Guvernul României (2001), Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, Monitorul Oficial al României nr. 712.

Guvernul României (2004), Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a produselor pentru construcții cu modificările şi completările ulterioare Monitorul Oficial al României nr. 421.

Guvernul României (2007), Legea nr. 123/2007, Monitorul Oficial al României nr. 307.



Guvernul României (2017), Hotărârea Guvernului nr.668/2017 privind comercializarea produselor pentru construcții, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752.

Guvernul României (2017), Hotărârea Guvernului nr.750/2017 - Regulamentul privind agrementul tehnic în construcții, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829.

Guvernul României, (1997), Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcții, Monitorul Oficial al României nr. 352.

MLPTL - DGTC (1997), Notă privind Instituția Agrementului Tehnic, Bucureşti.

Popescu P., Dinculescu M. (1996), Integrarea institutelor de cercetare în construcții din România în activitatea Uniunii Europene pentru agrement tehnic în construcții, Revista Construcţii 1:3-4.

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011.

Schiau A.M. (2012), Armonizarea cadrului legislativ pentru produsele de construcții și impactul asupra pieței construcțiilor, Bursa construcţiilor 2:68-69.

Documents

Cadrul legislativ european şi national al produselor