Calea către o nouă medicină

Calea către o nouă medicină Calea către o nouă medicină "Un doctor ce prescrie tratamente identice pentru doi indivizi si se asteapta la rezultate identice, poate fi corect clasificat drept un pericol social." - Lin Yutang. Deşi sistemul de sănătate are nevoie stringentă de reforme atât în prezent cât şi mai ales în viitor, totuşi aceste reforme sunt blocate în Consiliile şi Comisiile care sunt în fapt conduse de interese ce au mai puţină legătură cu SĂNĂTATEA populaţiei. Singurele măsuri care se iau sunt acelea de a stoarce şi epuiza cât mai mult bietul cetăţean, în timp ce „prestările de servicii” ale membrilor activi ai sistemului de sănătate (medici de familie, spitale, clinici universitare, etc) scad permanent în calitate! Tocmai de aceea numărul persoanelor bolnave cronic creşte continuu, la fel ca şi costurile (doar că acestea deja în pr oporţie geometrică). Este evident şi imperios necesar a se modifica fundamental ceva. Dar cine să o facă? Politicienii? Ei sunt susţinuţi şi finanţaţi de către concernele farma, şi în consecinţă dansează cum li se cântă! Medicii? Ei au alte probleme pe cap. Unii trebuie să-şi plătească datoriile la bănci pentru aparatura şi cabinetele proprii, alţii trebuie să-şi consume cumva grămada de bani prin Maldive sau Canare. Cât despre concernele farma... cred că nu este cazul să ne facem vreo speranţă. Un vechi proverb chinezesc spune că: „Medicii excepţionali preîntâmpină bolile; medicii mediocrii vindecă o boală care nu este înca activă; iar medicii neînsemnaţi vindecă o boală care este deja prezentă.” Domnilor medici al opat-şcolastici, î n care dintre cele trei categorii vă consideraţi Domniile-Voastre incluşi? Tocmai în aceste vremuri, la o populaţie de circa 1,3 miliarde de locuitori, cât are în prezent China, înţelegerea profundă a proverbului de mai sus are o însemnătate deosebită. Căci o ţară cu o populaţie atât de numeroasă nu îşi poate permite sub nici o formă şi mai ales în nici un caz nu poate finanţa un sistem de sănătate ca cel american sau german. Astfel că în China lumea merge la medic atunci când este sănătoasă, pentru a afla ce trebuie să facă pe viitor, pentru a-şi păstra această stare de sănătate. Chiar şi astăzi există în China medici care consulta bolnavul gratuit, dar care îşi primeşte onorariul atunci când pacientul său rămâne în continuare sănătos. În timpul lui Confucius lucrurile stăteau la fel: medicul era platit atâta timp cât te „ţinea” sănătos. Dacă te îmbolnăveai, nu primea un ban şi trebuia să te consulte şi trateze gratuit. Îndeobşte însă era concediat înainte de a se ajunge aici. Dar nu numai asta. Şi ordinea procedurilor terapeutice este complet diferită acolo faţă de ţările europene sau nord-americane. Primul pas terapeutic este schimbarea nutriţiei, urmată de modificarea felului de viaţă dus de bolnav. De abia după aceasta se administrează medicamente, iar abia în ultimul rând sunt aplicate procedurile teraputice complexe. Cunoştinţe de bază în privinţa alimentaţiei, bolilor uşoare (cum ar fi r ăcelile sau deranjamentele digestive) precum şi a măsurilor de menţinere a sănătăţii cum este de exemplu gimnastica, Tai Chi, Qi Gong, masajul şi meditaţia, modalităţile prin care se pot evita bolile care provin în principal dintr-un mod defectuos de viaţă, toate acestea se învaţă în China încă din grădiniţă şi şcoala primară. Iar mai târziu acest „stil de viaţă sănătoasă” este practicat în familie şi la serviciu. De asemenea, în China mai există încă aşa-numiţii „medici desculţi”, în sensul asemănător întrucâtva terapeuţilor europeni, care sunt în stare să recunoască la timp o boală, să ofere primul ajutor şi să aducă pacientului clarificările necesare, precum şi să-l îndrepte către un specialist. Prin această formă de medicină este posibil ca în China, în ciuda numărului enorm de mare de locuitori, numărul bolnavilor cronici (diabet, afecţiuni cardio-circulatorii, reumatism şi artrită, şi nu în ultimul rând cancer) să fie în scădere. Deoarece afecţiunile sunt în marea lor majoritate r ecunoscute la timp, în stadiile incipiente, succesele terapeutice sunt foarte multe iar cronicizările pot fi de regulă evitate. Este adevărat că în ultimul timp, datorită puternicii industrializări, a poluării mediului inconjurător ce rezultă din aceasta, a felului mode rn-orăşenesc de viaţă, apar multe boli ale „bunăstării” în China, dar „per total” acest sistem medical rămâne evident în avantaj faţă de medicina alopat-şcolastică europeană şi nord-americană. China a învăţat, desigur 1

Documents

Calea către o nouă medicină