cancer esofagian

Capitolul I: Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv

Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcții principale

digestia și absorbția principiilor alimentarii și totodată eliminarea rezidurilor neasimilabile ale

alimentelor ingerate.

Organele aparatului digestiv formează un tub de calibru diferit în diferitele sale

segmente tubul digestiv și glandele anexe.

I.1 Tubul digestiv

Tubul digestiv este alcătuit pe toată întinderea sa din patru tunici: mucoasă, submucoasă,

musculară și adventice.

Tunica mucoasă căptușește interiorul tubului digestiv și este constituită dintr-un epitelui

pavimentos stratificat în segmentele superioare ( cavitatea bucală, faringe, esofag ), unde

alimentele sunt doar transportate și un epiteliu cilindric unistratificat în restul tubului, unde au loc

procese de selecție și absorbție.

Tunica submucoasă este formată dintr-un țesut conjunctiv lax conțin o bogată

rețea

vasculară de fibre vegetative (plexul Meissner) iar la nivelul stomacului și duodenului are și

glande provenite din mucoasă. De la nuvelul esofagului și pană la anus, intre mucoasă și

submucoasă există și un strat subțire de țesut muscular neted a cărei contracție formează pliuri ale

mucoasei. Tunica musculară asigură dinamica peretelui digestiv; este alcătuită

din fibre musculare netede în restul tubului digestiv, dispuse în două straturi: intern- cu dispoziţie

circulară şi extern- cu dispoziţie longitudinală. La nuvelul coonului ecest strat este concentrat în 2-

3 benzi musculare, formând pe toată lungimea sa, teniile. La anumite niveluri, musculatura

circulară se îngroaşă constituind sfincterele ( esofagian, cardial şi piloric) iar la capătul distal al

tubului digestiv există şi un sfincter anal constituit din fibre musculare striate. În grosimea tunicii

musculare se afla plexul nervos vegetativ Auerbach.

Tunica externă (adventicea) este constituită din ţesut

conjunctiv lax în jurul faringelui, esofaguluişi părţi inferioare a rectului şi dintr-un ţesut

conjunctiv dens, de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv.

Cavitatea bucală este despărţită de fosele nazale prin bolta palatină. Comunică anterior cu

exteriorul prin orificiul bucal şi posterior cu faringele. În cavitatea bucală se găsesc limba şi dinţii.

Limba este un organ musculo-fibros acoperit de mucoasă, care îndeplineşte roluri

importante în procesele de masticaţie şi deglutiţie, în vorbire, în perceperea gustului alimentelor,

avand sensibilitate la tact, presiune, cald, rece şi durere.

Dinţii sunt formaţiuni osoase dure, inplantate în alveolele dentare, adaptate pentru

tăierea, zdrobirea şi măcinarea alimentelor; de asemenea, au rol în vorbire, în pronunţarea unor

consoane.

Faringele este un conduct musculofibros, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale, ce

reprezintă o răspântie a căilor respiratorii şi digestive. Astfel,realizează legătura între fosele nazale

şi laringe, precum şi între cavitatea bucală şi esofag. Musculatura faringelui, constituită din fibre

musculare striate cu dispoziţie circulară şi longitudinală deţine un rol important în deglutiţie.

I.4.Esofagul

Este un segment tubular lung de 25-30 cm la adult, realizând legatura între faringe şi

esofag. Când este gol are aspectul unui tub turtit, iar când trec alimentele prin el se lărgeşte şi are

un diametru de 2-2,5 cm. Porneşte de la partea inferioară a laringo-faringelui, coboară vertical

între coloană şi trahee, trece prin mediastenul posterior, străbate diafragme prin orificiul

diafragmatic esofagian şi se deschide în stomac. Din punct de vedere topografic, esofagul se

împarte în trei segmente:

- porţiunea cervicală (esofagul cervical) aşezată la nivelul gâtului, se află în raport cu

traheea, lobii tiroidei, artera carotidă, coloana vertebrală. La nivelul cartilajului cricoid prezintă o

îngustare numită strâmtoarea cricoideană;

- porţiunea toracală ( esofagul toracal) este adăpostită în cavitatea toracică. Prezintă

strâmtoarea bronhoaotică şi o strâmtoare diafragmatică şi vine în raport cu segmentul toracic al

traheii, cu bronhia stângă, faţa posterioară a pericardului, marea venă azigos şi aorta;

- porţiunea abdominală (esofagul abdominal) se află sub diafragm şi se continuă cu cardia; are o

lungime de 1-2 cm.

Strucura esofagului

Esofagul este format de la exterior spre interior din patru tunici:

Adventicea esofagului continuă adventicea faringelui. La nivelul porţiunii abdominale a

esofagului, această tunică este înlocuită parţial de peritoneul visceral şi poartă numele de tunică

seroasă.

Tunicea musculară este formată din fibre musculare cu dispoziţie longitudinală şi

circulară. Fibrele longitudinale sunt spre exterior, iar cele circulare către interior. Fibrele circulare

au rolul primordial în transportul bolului alimentar. Extremitatea superioară a esofagului este

alcătuită din muşchi striaţi, extremitatea inferioară din muşchi netezi iar porţiunea dintre cele două

extremităţi este formată dintr-un amestec de muşchi netezi şi striaţi.

Tunicea submucoasă este continuarea fibroasei faringiene. Este o formaţiune conjunctivă

alcătuită din fascicule din fibre conjunctive dispuse încrucişat, precum şi din fibre elastice.

Tunicea mucoasă este continuarea mucoasei faringiene şi căptuşeşte esofagul. Este

alcătuită din epiteliu pavimentos stratificat, corion, glande seromucoase şi un strat subţire

muscular, musculatura mucoasei formând cute ce permit dilatarea lumenului esofagului la trecerea

bolului alimentar.

5. Stomacul

Situat în abdomen, în loja gastrică, este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. In

poziţie verticală stomacul are forma literei J , cu doua feţe (anterioară şi posterioară), două

margini sau curburi (marea şi mica curbura) şi două orificii : cardia, prin care comunică cu

esofagul şi pilorul, care face legatura cu duodenul.

Topografic şi funcţional, se descriu două porţiuni: porţiunea verticală constituită din fundul

stomacului (fornix sau camera cu aer), care nu se umple cu alimente şi corpul stomacului –

porţiunea orizontală formată din antrul şi canalul piloric care se termină la orificiul piloric.

Vascularizaţie

Esofagul primeşte sânge prin artere care provin din mai multe trunchiuri: artere esofagiene

superioare provenite din arterele tiroidiene inferioare, ramuri ale arterei subclaviculare; arterele

esofagiene inferioare care iau naştere din ramuri ale aortei abdominale.

Venele alcătuiesc plexul venos submucos şi plexul venos periesofagian care se varsă în

venele tiroidiene, venele azigos şi venele coronare stomahice.

Limfaticele porţiunilor cervicală şi toracală merg la ganglioni recurenţiali şi esofagieni, iar

limfaticele porţiunilor abdominale, la ganglioni gastrici inferiori.

Inervaţie

Esofagul este inervat de filete nervoase parasinaptice provenite din nervul vag V şi filete

simpatice, care formează un plex muscular (Meissner) şi un plex submucos ( Auerbach).

Fiziologie

Esofagul intervine în actul deglutiţiei. După ce bolul alimentar a pătruns în esofag, este

condus de contracţia şi relaxarea muşchilor circulatori din peretele esofagului dând naştere la

undele perestatice. Prin aceste relăxări şi contracţii, bolul alimentar este împins din esofag până la

cardia, pe care o deschide şi astfel ajunge la stomac.

Viteza undei perestaltice de deglutiţie este mai rapidă în prima porţiune a esofagului, unde

musculatura circulară este formată din fibre striate şi mai lentă în partea caudală a acestuia, care

este alcătuită din fibre netede. În partea mijlocie viteza are o valore intermediară aici făcându-se

trecerea de la musculature striată la cea netedă.

Lichidele sunt trecute în esofag prin contracţia mai ales a muşchiului melohiodian,

acţionând ca un fel de "piston bucal". Atunci când se înghite o singură gură de apă, aceasta este

trecută prin esofag, asemănător bolului alimentar, printr-o undă perestaltică. Când au loc

înghiţituri rapide şi succesive, musculature circulară se relaxează şi esofagul rămâne deschis

asemănător unui tub prin care lichidul se scurge foarte repede.

Dacă sfincterul cardiei este şi el relaxat, lichidul trece direct în stomac, însă este contractat,

greutatea coloanei de lichid ce se colectează în partea inferioară a esofagului determinând

deschiderea acestuia.

Mucoasa gastrică prezintă numeroase cute care îi măresc suprafaţa şi este formată dintr-un

epiteliu cilindric unistratificat. Mucoasa gastrică are numeroase orificii prin care se deschid

glanede gastrice.

Glandele cardiale şi pilorice secretă mucus iar cele ale fundului şi corpului gastric au în

strucura lor celule care secretă pepsinogen, celule care secretă HCI şi celule accesorii care sectetă

mucus.

Intestinul subţire

Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 m), se intinde de la pilor pană la

valvula ileo-cepcală, prin care se deschide in intestinal gros. Intestinul subţire este diferenţiat în

trei segmente : duodenul, jejunul şi ileonul.

Duodenul – porţiunea iniţială fixă a intestinului subţire are lungimea de 25-30 cm, formă

de potcoavă şi cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului. Mucoasa duodenală conţine glande

asemănătoare celor pilorice dar şi glande de tip intestinal.

Jejunul şi ileonul – porţiunile mobile se intend până la valvula ileocecală, fără a se putea

face o delimitare precisă între jejun şi eleon. La acest nivel mucoasa prezină un număr mare de

vilozităţi intestinale, care măresc mult suprafaţa, favorizând procesul de absorbţie.

La suprafaţă, vilozitatea intestinală are un strat epithelial ale cărui celule prezintă la polul

apical o membrană cu microvili, dispozitiv structural care măreşte suprafaţa de resorbţie. Sub

epiteliu se găsesc: o bogată reţea sangvină şi chiliferul central limfatic. În vilozitate se găsesc

ţesut conjunctiv, precum şi fibre musculare netede care prin contracţia lor împing sângele şi limfa

împreună cu substanţele resorbite în lumenul intestinului. Inervaţia intestinului subţire este

asigurată prin ramuri simpatice şi parasimpatice provenite din plexurile celiac şi mesenteric

superior şi din cele două plexuri intrinseci, care asigură un automatism intestinal.

1.7.Intestinul gros

Este ultimul segment al tubului digestiv. Intestinul gros are o lungime de aproximativ 1,7

m şi un calibru superior faţă de intestinul subţire. Se descriu mai multe porţiuni : cecul, segmentul

situat sub valvula ileo-cecală şi terminat intr-un fund de sac, prezentând la acest nivel apendicele

vermiform; colonul ce formează un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, colonul ce

formează un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, descendent şi sigmoid; rectul,

ultima parte a intestinului gros, care se termină cu canalul anal – ce se deschide prin anus.

Mucoasa intestinului gros, formând în interior plici semicirculare, nu mai prezintă vilozităţi. În

segmentele inferioare creşte numărul celulelor care secretă mucus.

1.8. Glandele anexe ale tubului digestiv

Glandele salivare : parotide, sublinguale şi submaxilare, sunt situate în vecinătatea

cavităţii bucale, cu care comunică prin canalele excretoare. Glandele parotide au o secreţie

seroasă, cele sublinguale – o secreţie mucoasă, iar cele submaxilare au ambele tipuri de secreţie.

Ficatul , cea mai mare glandă din corpul uman (cantăreşte aproximativ 1,5 Kg la adult), in

afara multiplelor roluri metabolice, are şi o secreţie exocrină – bila – care se elimină în perioadele

digestive în duoden. Ficatul este situat în cavitatea abdominală, sub bolta diafragmatică, în loja

hepatică.

Se disting două feţe: una superioară, diafragmatică şi alta inferioară, viscerala. Pe faţa

superioară se observă doi lobi: drept şi stâng.

Faţa inferioară prezintă două şanţuri longitudinale împărţite printr-un şanţ transversal . La

partea anterioară a şanţului longitudinal drept se află vezica biliară, iar la partea posterioară vena

cavă inferioară . În şanţul transversal se află hilul hepatic. Şanţurile de pe partea inferioară

delimitează patru lobi: drept, stâng, anterior şi posterior. Lobul hepatic este format din: hepatocite,

capilar, sinusoide şi canalicuri biliari. Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul

hepatic comun care rezultă din unirea canalelor hepatice şi care se continuăcu canalul coledoc care

se dechide în duoden. Din calea biliară principală se desprinde canalul cistic prin care bila ajunge

înjunge în vezica biliară.

Pancreasul , glanda mixtă, este situat retroperitoneal, în afara stomacului, având o poziţie

transversală. Pancreasului i se descriu : un cap, situat în potcoava duodenală, un corp şi o coadă.

Pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic care este colectat în două canale mari: canalul

principal Wirsung, care se deschide în duoden, împreună cu coledocul (prin orificiul Oddi), şi un

canal excretor secundar.

Pancreasul endocrin secretă şi glancaconul cu rol în digestia glucidelor.

CAPITOLUL II: CANCERUL ESOFAGIAN

2.1. Noțiuni despre boală

1. Definiție

Cancerul esofagian este o tumoare malignă care interesează elementele structurale ale

esofagului și care manifestă clinic prin sindrom esofagian, asociat cu semne generale de

impregnaere neoplazică.

2. Etiologie

Etiologia cancerului esofagian este necunoscută, mecanismul de producere a bolii fiind cel

al bolii canceroase în general. El reprezintă 5-7 % din cancerele digestive și poate să apară la orice

vârstă, cel mai adesea după vârsta de 50 de ani cu o frecvență de patru ori mai mare la bărbați

decât la femei. Se cunoaște o serie de factori de risc, care prin iritație cronică mecanică, chimică și

termică a mucoasei esofagiene favorizează apariția CE. Printre ei se numără: esofagite cronice,

cicatricele esogagiene postcaustice, tumorile esofagiene benigne acalizia, hernia hiatală,

faringoesofagita etrofică, consumul exagerta de băuturi fierbinți, alcooluri concentrate, tutun., etc.

3. Caracterizare

În treimea superioară a esofagului, aproape toate carcionoamele sunt de origine

scuoamocelulară.

În treimea mijlocie tot celulele scumoase sunt cele mai comune cu excepția cazurilor în

care epiteliul cilindric se întinde până la acest nivel.

În treimea inferioară tumorile scuamocelulare predomină în raport de 7:3. Totuși,

adenocarcinoamele sunt raportate cu o frecvență crescută, probabil, datorită asocierii cu reflexul

gastroesofagian cronic și asocierii acestuia cu înlocuirea epiteliului normal cu unul de tip cilindric.

Dintre leziunile predispozante fac parte acalazia esofagiană, structură cu evoluție

prelungită și sindromul Plummer-Vinson. În apariția cancerului esofagian sunt implicați și factori

de mediu, afecțiunea având o incidență mai mai mare în anumite regiuni ( de ex. Bretania,

Normandia și Transkoi).

Tumora diseminează în mod tipic de-a lungul submucoasei esofagiene. Diseminarea

limfatică este orientată către ganglionii supraclaviculari, subdiafragmatici sau mediasternali.

Esofagul are raporturi cu alte structuri vitale din mediastern ce pot fi interesate de invazia locală,

de aceea ce excepția cazurilor aflate în stadii precoce, excizia chirurgicală completă este dificil de

realizat, iar prognosticul este în general sumbru.

2.2. Simptomatologia bolii

Simptomatologia clinică este funcție atât de localizare și extinderea tumorii esofagiene cât

și de forma macroscopică a acesteia. Simptomele de la debut sunt de cele mai multe ori expresia

unei leziunineoplazice avansate.

Simptome subiective

Principalele simptome subiective sunt: disfagia, durerea, regurcitația.

Disfagia- reprezintă simptomul fundamental șe este definită ca o progresie una dificilă

mergând până la oprirea bolului alimentar pe traectul esofagului. În majoritatea cazurilor, este de

la început ușoară și intermitentă, devenind în scurt timp continuă și progresivă, apărând la boluri

alimentare din ce în ce mai mici, apoil chiar și la lichide. Rareori, disfagia poate fi acută, intensă,

prin oprirea completă a bolului alimentar la nivelul stenozei esofagiene.

Durerea- este un simptom care apare de obicei mai târziu dupa disfagie și se intensifică

progresiv. Cel mai adesea este resimțită ca pirozis postprandial, adică sub formă de arsură

retrosternală ci iradieri către baza gâtului și mandibulă suge-rând crizele de angină pectorală. În

această sitație, durerea este determinată de re-fluxul acid gastro esofagian. În cancerul esofagian

ulcerat durerea poate fi prezentă de la început, are sediu fix funcție de localizarea tumorii și se

datorește invadării neosenzitive din submucoasa de către procesul neoplazic. Durerea poate fi atât

de intensă încât cedează numai la administrarea de opiacee.

Regurgitația- reprezintă tăcerea conținutului esogagian sau gastric în cavitatea bucală,

fără efort de vomă și este determinată de stenizarea esofagului prin procesul tumoral. Când tumora

esofagiană este localizată superior, bolul alimentar este eliminat nemodificat, imediat după

deglutiție. În localizările tumorale inferioare cu dilatație esofagiană importantă, regurcitațiile sunt

tardiviști abudente, iar alimentele pot fi amestecate cu mucus, sânge sau fragmente de sânge

tumoral. Alte simptome care întregesc sindromul esofagian sunt: erucațiile, siloreea și vărsăturile.

În stadiile avansate ale cancerului esofagian se adaugă anorezii, astenii, pierderi în greutate și

uneori subfebrilitatea. Deasemenea, pot fi prezente și simptome din partea organelor invadate de

procesul neoplazic, tulburări de fonație (răgușeală, voce bitonală, tuse, asfixie).

Simptome obiectve

În stadiul incipient al bolii, examenul fizic al bolnavului nu furnizează date deosebite. Într-

o fază avansată pot fi prezente următoarele semne: paloarea tegumentală, emaciere, tumefierea

ganglionilor limfatici (cervicali, supraclaviculari, axilari), hepatomegalie, cașexie, tulburări de

glutiție.

2.3. Metode de investigație

A. Examenul clinic

Anamneza: în mod tipic, pacientul se prezintă cu un istoric de scurtă durată de disfagie

progresivă, care afectează la început numai alimentele solide, apoi progresează până când

înghițirea lichidelor poate deveni o problemă. Pot apărea dureri retrosternale (de obicei acesta este

un simptom tardiv, regurgitație sau vărsături cu firișoare de sânge și mucus). Frecvent se relatează

o scădere considerabilă în greutate.

Inspecția ne oferă date concrete, specifice Ce; bolnavul poate fi palid, cașetic, facies

suferind, astenic, ca urmare a aportului scăzut de substanțe prin apariția deficiențelor de deglutiție.

Palparea În stadii avansate, se pot palpaganglionii limfatici axilari, cervicali,

supraclaviculari, hepatomegalie.

Primul pas în conduita tratamentului cancerului esofagian este a evolua grdaul de

invazie a tumorii și starea generală a pacientului, deziderat ce poate fi realizat prin următoarele

exploatării.

B. Examenul de laborator

Hemoglobina poate fi scăzută datorită absorției reduse de Fe;

VSH-ul crescut

Teste de funcție hepatică pot sugera existența metastazelor (crește bilirubina și fosfoza

alcalina în sânge) sau pot fi malnutriția (hipoproteinemia)

C. Examenul radiologic

Determină imagini radiologice diferite în funcție de aspectul macroscopic al tumorii. El

începe prin efectuarea unei esofagografii.

Esofagografia se face cu substanță de contrast (Sulfat de Ba) respectându-se tehnica de la

examenul tranzitului barital digestiv. Are drept scop studierea morfologiei și funcționalității

orgabelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului.

Pregătirea materialelor și prepararea substanței de contrast

Materialele necesare sunt următoarele:

- sulfat de Ba- 150g;

- cană sau pahar;

- lingură de lemn;

- purgativ;

Se pregăteşte suspensia de bariu. Cantitatea de 150 g sulf de bariu se amestecă cu o

cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă, la care se adaugă apa rece la 200-

300g, amestecându-se cu o lingură de lemn.

Pregătirea psihică

- Se anunţă pacientul cu două zele înainte, explicându-i necesitatea tehnicii şi importanţa ei

pentru diagnosticul bolii.

- Se explică pacientului tehnica de investigaţie;

- Se anunţă pacientul că în dimineaţa examenului nu trebuie şi să respecte regimul

alimentar.

Pregătirea fizică

- Se administrează pacientului cu 1-2 zile înaintea examenului, regim, alimentar, lichid,

neflatulent;

- Seara în ajunul examenării se efectuează o clismă evacuatoare;

- În dimineaţa examenului, pacientul este condus la serviciul de radiologie.

Participarea la examen

- Pacientul (dupa ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran, unde i se oferă cana cu

sulfat de bariu pregătit;

- La comanda medicului, pacientul va înghiţi sulfatul de bariu dizolvat şi omogenizat;

- După terminarea examinării, pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat.

- Pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului) după

2,8,24 ore pentru a se urmări sub ecranul radiologic evacuarea stomacului, umplerea intestinului

subţire şi a colonului;

- La 2 ore după începutul examinării pacientul poate să mănânce.

Îngrijirea pacientului după tehnică

- Se administrează un purgativ (o lingură de parafină) după terminarea examinării;

- Pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb;

Cu 2-3 zile înainte de examinare nu se administreayă medicamente u conţinut de bismut,

iod, calciu sau bariu pe cale bucală (împiedică vizibilitatea organului de examinat).

Esofagografia cu sulfat de bariu determina imagini radiologice diferite de aspectul macroscopic

al tumorii. Astfel:

Lacuna- este expresia unei tumori vegetante, care determină o umplere parţială sau o lipsă

de umplere cu bariu a lumenului esofagian. Imaginea lacunară are contur neregulat, estompat, iar

mucoasa din jurul ei preyintă nişte pliuri distorsionate sau întrerupte.

Nişa malignă- se constată în forma ulcerativă a cancerului esofagian.

Conturul esofagian neregulat se obsrvă în forma infiltrativă a cancerului esofagian alături

de delimitarea imprecisă, rigiditate a yonei şi undele perisaltice care se opresc la acest nivel.

Stenozarea poate fi dispusă axial sau excentric si se datoreaza proliferării endocavitare a

procesului neoplazic. Segmentul suprastenotic se întinde mai puţin evident de cât în cayul unei

stenoze benign, care cere o evoluţie mai îndelungată.

Examenul radiologic continuă cu:

Radiografia toracică cu sau fără bronhoscopie. Acesta va arăta (după caz trecerea

substanţei de constrast în arborele respirator ceea ce denotă prezenţa unei fistule esofagotraheeale

sau esofagobronşice.

Radiografia toracică are drept scop studierea morfologiei şi a funcţionalităţii plămânilor

precum şi modificările de volum şi formă ale inimii bolnavului.


- Se anunţă şi se explică tehnica de lucru;

- Bolnavul va fi condus la serviciul de radilogie;

-I se explică acestuia cum trebuie să se comporte în timpul examinării.

Pregătirea fizică

- Se dezbracă complet regiunea toracică;

- Se îndepărtează obiectele radioopace;

- Pacientul este aşezat în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte în

spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran;

- În timpul examenului radiologic bolnavul va fi ajutat să ia poziţiile cerute de medic

Bronhoscopia constă în explorarea arborelui treheobronşic şi se face cu bronhoscopul rigid sau flexibil.

Pregătirea materialelor necesare

• măşti de unică folosinţă;

• casolete cu măşti sterile, tampoane şi comprese de tifon sterile;

• casolete cu tampoane, pense şi oglindă frontală;

• tăviţă renală;

• seringă laringeană;

Pregătirea psihică a bolnavului

• i se explică,mai întâi,necesitatea şi tehnica examenului;

• cu o zi înainte de examinare se face o testare la xilină 2%;

• dimineaţa,bolnavul nu trebuie să mănânce;

• bolnavul este condus în camera de bronhoscopie.

Pregătirea fizică

•asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal cu extremitatea cefalică în

extensie;

•sub umerii lui se plasează o pernă tare care ajută la extensia capului;

•asistenta serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate de acesta.

Supravegherea pacientului după examen

•după examinare, pacientul nu va mănca timp de 1 oră;

•asistenta va supraveghea pulsul şi tensiunea arterială;

•anunţă imediat medicul dacă survin modificări de la valorile normale.

Incidentele şi accidentele care pot să apară în urma examenului medical

•hemoragia

•suprainfecţia

•dureri în cavitatea bucală

•disfagie

•dureri retrosternale,cefalee

•insomnie,tuse,expectoraţie.

D.Examenul endoscopic

Fibroscopia esofagiană permite vizualizarea directă a tumorii, precum şi efectuarea biopsiei

din mai multe zone ale leziunii, conferind certitudinea diagnosticului.

Examenul începe cu:

Esofagoscopia constă în examinarea lumenului esofagian cu un aparat numit

esofagoscop,în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini, incizarea unor abcese,

sclerozarea varicelor esofagiene.

Material necesar

•măşti de unică folosinţă sau casolete de măşti sterile;

•două şorţuri de cauciuc (medic şi asistentă);

•pipe Guedell;

•tăviţă renală;

•casoleta de comprese sterile;

•porttampoane;

•substanţă anestezică (Xilocaină spray, Stomacoyna spray sau Novocaina 1% şi Xilina pentru

badijonarea locală);

•mănuşi sterile;

•ochelari de protecţie;

•esofagoscopul cu toate anexele sterilizate;

•substanţe dezinfectante:Glutaraldehida,Cidex,alcool 90%:

•recipient cu soluţie de Glutaraldehidă pentru dezinfecţia pipelor folosite;

•alt recipient cu soluţie de Glutaraldehidă pentru aspiraţie;apă distilată pentru

spălarea lentilelor din interior;

•medicamente: sedaţive,cardiotonice,trusa antişoc,substanţă medicamentoasă pentru screlozarea varicelor esofagiene;•depărtător de gură (în serviciile ORL),oglinda frontală cu sursa de lumină corespunzătoare, aspirator de salivă cu sondele corespunzătoare.

Pregătirea psihicăAsistenta:

•identifică cunoştinţele pe care le are pacientul,legat de procedură şi cunoştinţe despre eventuala

afecţiune pentru care se efectuează examinarea;

•identifică intensitatea fricii şi clarifică unele percepţii eronate legate de obiectul fricii;

•informează şi explică procedura şi îi spune pacientului ce va simţi în timpul examinării;

•îl convinge de necesitatea şi importanţa investigaţiei;

•îi va spune că va fi tot timpul alături de el,asigurându-l că îl înţelege temerile,

•îl roagă să coopereze.

Asistenta trebuie să fie capabilă ca printr-un dialog cu pacientul să stabilească o relaţie de

interacţiune şi să-1 încurajeze; o comunicare eficace,făcută cu abilitate şi competenţă de către

asistentă îl face pe pacient să se deschidă şi să fie cooperant,săa+şi descarce

sentimentele,exprimându-şi frica, anxietatea. în felul acesta, el se uşurează şi îşi diminuează

anxietatea.

Pregătirea fizică

In ziua premergătoare examinării,execută testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la

acest anestezic; la indicaţia medicului pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării,

cât şi în dimineaţa examinării. Pacientul trebuie anunţat că nu trebuie să mănânce dimineaţa.

Pentru anestezie, e aşezat pe un scaun, în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală, sau o

scuipătoare, iar cu mâna stângă, după ce îşi deschide larg gura, îşi scoate limba şi-o imobilizează

cu două degete deasupra şi cu policele dedesubt.

Intr-un prim timp, medicul, cu ajutorul unui spray cu xilină 2% îi anesteziază

limba, orofaringele, hipofaringel, urmând să anestezieze esofagul cu xilină picătură cu picătură.

Pacientul este condus în camera de esofagoscopie. Asistenta I aşează pacientul pe

masa de examinare în decubit dorsal, cu extremitatea cefalică întinsă. Sub umerii lui se plasează o

pernă tare care ridică capul cu 12-15 cm şi la extensia acestuia. Orientează capul în direcţia

indicată de medic pentru a permite acestuia o orientare cât mai completă.

Supravegherea pacientului după esofagoscopie: Pacientul nu va mânca o oră înainte de operaţie. In

acest timp asistenta va supraveghea parametrii (puls,TA) anunţând imediat medicul dacă survin

modificări. Asistenta va avea la îndemână hemostatice, pe care le va administra la nevoie:

Adrenostazin, Dicinine, EAC, Venostat.

B. Biopsia ganglionilor limfatici

Orice ganglion cervical mărit de volum trebuie bipsiat înainte de a decide asupra unei

intervenţii chirurgicale de anvergură.

Pregătirea materialelor

- câmpuri de protecţie a mesei de operaţie;

- dezinfectante pentru tegumente:alcool, alcool iodat etc.;

- instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim-Silverman, ace cu diametrul de 1-2 mm şi lungimi

diferite, seringi de 5-20 ml, ace pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, mănuşi, comprese,

tampoane, pense hemostatice;

- alte materiale: lame de microscop, hârtie de filtru, vas cu 50 de ml ser fiziologic, tăviţă renală;

- medicamente: tonicardiace, hemostatice, sânge izo-grup şi izo-RH.


Se informează bolnavul asupra necesităţii funcţiei, a poziţiei care va sta,se asugură că

durerea va fi înlăturată prin anestezie, se instruieşte cum să se comporte în timpul puncţiei.

Pregătirea fizică

• se fac cu câteva zile înainte TS, TC, numărul de trombocite, timpul de protrombină;

• se asigură poziţia care va fi funcţie de localizarea şi mărimea ganglioanelor.

Execuţia puncţiei

Se face de către medic şi două asistente care îsi vor spăla şi dezinfecta mâinile. Medicul

alege locul puncţiei, asistenta II aşază pacientul în poziţie corespunzătoare, iar asistenta I

pregăteşte locul puncţiei şi se dezinfectează tegumentele. Medicul face anestezia locală servit fiind

de asistenta I, iar asistenta menţine poziţia pacientului. Locul puncţiei se protejează cu câmpuri

sterile. Medicul execută puncţia, aspiră ţesutul. Asistenta II supraveghează pacientul pulsul,

respiraţia, culoarea feţei. Se îndepărtează acul, se badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod, se

aplică pansament compresiv şi se fixează cu benzi de romplast.

Îngrijiri după puncţie: pacientul rămâne la pat 24-48h, e locul puncţiei se aplică o pungă cu

gheaţă, după caz.

Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator

Fragmente de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt

pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri. Se

întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică.

F. Examenul citologic

Examenul microscopic al lichidului de spălătură esofagiană poate să evidenţieze celule

neoplazice într-o proporţie de până la 95% din cazuri, fiind deosebit de util în diagnosticul precoce

al cancerului esofagian.

Spălătura esofagiană (lavaj esofagian)

Pregătirea materialelor

de protecţie: -2 şorţuri din material plastic

- muşama, traverse - prosoape

sterile: -două seringi de 20 ml

-casoletă cu mănuşi de cauciuc

-pensă hemostatică

nesterile: -cană de sticlă sau metal

-pâlnie,apă caldă la 25-26°C -recipient

pentru captarea lichidului (găleată,lighean) -scaun.

Medicamente: - cărbune animal sau alt antidot la indicaţia medicului.


Se anunţă şi se explică pacientului importanţa examenului şi a colaborării sale.

Pregătirea fizică

se aşază pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului;

se aşază şorţul de cauciuc;

se îndepărtează proteza dentară (când este cazul);

i se oferă tăviţă renală şi este rugat să o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei);

Execuţie

Asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşile şi şorţul de cauciuc, umezeşte sonda

şi se aşază în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi torace, cere pacientului să

deschidă gura şi să respire adânc.

Introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai

aproape de rădăcinile limbei invitând pacientul să înghită. Prin deglutiţie sonda pătrunde în

esofag. La capătul sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului. Se

verifică temperatura lichidului de spălăturî şi se umple pâlnia. Se ridică pâlnia până deasupra

capului pacientului. înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul

epigastrului pentru a se aduna în ea conţinutul din esofag. Se goleşte conținutul pâlniei în vasul

colector. Se repetă operaţia până lichidul este curat, limpede fară resturi alimentare şi substanţe

străine. Se îndepărtează pâlnia,se pensează capătul liber al sondei, după care se extrage cu atenţie,

pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faring, de unde ar putea fi aspirat de pacient.

Pregătirea produsului pentru examenul de laborator

Din lichidul recoltat se va trimite un eşantion la laborator pentru examinarea tipului de

celule eliminate.

Îngrijirea după lavaj

Pacientului i se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura,se şterg mucozităţile de pe faţă şi

bărbie,se îndepărtează tăviţa şi şorţul,se aşază pacientul in poziţie normală.

G. Tomografia axilară computerizată

Poate oferi un tablou al gradului de invazie mediasternală.

în urma acestor exporări ar trebui să fie posibil să se stabilească dacă tumora este potenţial

curabilă prin rezecţie locală şi dacă pacientul este capabil să suporte o intervenţie majoră.

2.4.Tratament

Tratamentul de bază rămâne cel chirurgical, însă este însoţit de un tratament igieno-dietetic

şi paliativ.

a) Tratamentul igieno-dietetic. Bolnavul se va îngriji asupra unei alimentaţii de

consistenţă semilichidă, lichidă pe cât posibil cu o valoare calorică, nutritivă ridicată, cu mese,

regulate, în cantităţi mici şi la intervale scurte. În stenozele esofagiene se va face lavaj esofagian şi

bucal pentru dezobstrurarea esofagului, asigurarea permeabilităţii lui şi prevenirea în acest fel a

suprainfecţiei prin produşi de putrefacţie daţi de stagnarea resturilor alimentare. Această terapie

are o componentă igienică şi una profilactică de prevenire a aspiraţiilor accidentale de resturi

alimentare prin trahee.

In ceea ce priveşte temperatura alimentelor,se va evita consumul de alimente

fierbinţi,reci sau iritante de altă natură.

b) Tratamentul simptomatic vizează în principal reducerea durerii prin

administrarea de analgezice.

c) Tratamentul chirurgical reprezintă măsura terapeutică de elecţie şi

constă în rezecţia tumorii urmată de esofagoplastie. Dar această cură radicală se practică numai în

situaţia în care diagnosticul este relativ precoce şi bolnavii nu prezintă semne de invazie

neoplazică mediasternală sau la distanţă. Când tratamentul radical nu se poate efectua din cauza

complicaţiilor bolii, se recurge la gastronomia de alimentaţie şi la cobaltoterapie.

2.5.Pregătire preoperatorie


Având în vedere natura bolii şi prognosticul ei,pregătirea psihică are un rol deosebit în

terapie şi aceasta se face ţinând cont de structura psihică a bolnavului. încă de la începutul

investigaţiilor,bolnavului i se va explica necesitatea supunerii la aceste proceduri şi se va

contracara tendinţa de a sustrage supunerii lor,manifestare apărută deseori la cancerofobi. Aceasta

frică obsesivă poate apărea ca urmare a unor factori de mediu (persoane care lucrează în preajma

bolnavului canceroşi-cadre medicale sau auxiliare, sau care provin din familii ce au avut un astfel

de suferind), starea somatică a bolnavului. Modul de a aduce la cunoştinţă diagnosticul trebuie să

fie funcţie de structura personalităţii pacientului:rezistenţă,maturitate psihică. Cadrele

medicale,trebuie să-şi controleze atât conţinitul afirmaţiilor cât şi expresiile mimice. Nu se

vorbeşte în şoaptă în prezenţa bolnavului. Se vor suprima senzaţiile dureroase, se va prelungi

somnul fiziologic şi se vor trata suferinţele psihice mari în legătură cu boala.

Pregătirea fizică

Pregătirea preoperatorie trebuie să ţină seama de particularităţile procesului patologic şi

mai ales de gradul în care acesta a dereglat constantele bilogice. Pregătirea preoperatorie are ca

scop corectarea constantelor homeostazice şi să aducă bolnavul în condiţia de a suporta actul

operator.

Pentru corectarea hipoproteinemiei se vor administra suplimente calorice sau se va

recurge la alimentarea parentală prin:transfuzii,perfuzii cu plasmă,hodrolizate de proteine,acizi

aminaţi esenţilai,acizi aminaţi sintetici,lipide sintetice.

Perfuzia cu plasmă se va face în cantităţi mici 200-500 ml repetată la 2-3

zile,deoarece administrată în cantitate mare este eliminată în proporţie de 50%.

Hidrolizatele de proteine sunt foarte indicate,deoarece administrate

pe cale digestivă scutesc organismul de efort digestiei lor,iar parental au avantajul că nu se produc

accidente anafilactice. Hidrolizatele de proteine se peroduc prin scindarea moleculelor proteice

sub acţiunea acizilor,alcalilor sau enzimelor. Valoarea lor nutritivă este ridicată. în organism sunt

resintetizate grăbind refacerea bilanţului proteic. Rezultatele cele mai bune se obţin când sunt

administrate împreună cu glucoza care se pare că intervine în procesul de sinteză,în plus aceasta

econimiseşte consumul de proteine pentru nevoile calorigene ale organismului.

Acizii aminaţi esenţiali menţinerii şi creşterii unui organism adult sunt:triptofanul 0,25

g;fenilalanina l,lg;izoleucina 0,7g; lizina 0,8g;teronina 0,5gvalina 0,8g; metionina l,lg; leucina

1,1,g. Pentru a-şi activa aceşti opt acizi aminaţi esenţiali, trebuie administraţi concomitent şi

asociaşi cu glucoză.

În aceste condiţii participă la reconstrucţia diferitelor proteine plasmatice, globuline,

hemoglobulină etc. Fiecare dintre ei au şi acţiune proprie. De exemplu, meteonina are acţiune

asupra metabolismului şi troficităţii celulei hepatice.

Acizii aminaţi sintetici sunt în număr de 11 din totalul celor 18 care alcătuiesc

structura proteinelor. Amestecul celor 18 în proporţie de 8% în soluţie glucozată 5% s-a dovedit

activ în menţinerea şi refacerea bilanţului azotat.

Lipidele esenţiale se folosesc pentru acţiunea lor indirectă reducând

consumul de proteine cu scop calorigen.

Concomitent cu folosirea proteinelor,glucidelor şi

lipidelor,sunt necesare substanţe electrolitice sub formă de lichide hidroelectrolitice administrate

parenteral de tipul sol.Rienger,ser fiziologic, glucoză,etc..

Perfuzia este o injecţie prelungită parenterală de

introducere picătură cu picătură iv sau sc,a unei cantităţi de soluţie cu sau fară medicamente.

Scopurile urmărite prin perfuzie privesc:

aportul parental de lichide

hidratere volumică

hidratare şi mineralizare

reglarea metabolismului acido-bazic.

Instrumentar şi materiale necesare

perfuzor, trusă de perfuzie, ace şi seringi sterile

garou

stativ pentru perfuzie

pernă tare cu muşama şi aleza cu soluţie de perfuzat la temperatura corpului

tăviţă renală, medicală

tampoane, alcool, şeucoplast.

Pregătirea psihică a bolnavului

este informat asupra scopului şi durata perfuziei

asigurarea unei poziţii cât mai comodă şi relaxată prin decubir dorsal, semişezând.

Pregătirea fizică

dezinfecţia şi spălarea zonei,radere,degresare

îndepărtarea ceasului,a bijuteriilor etc.

bolnavului i se recomandă săa urineze înaintea intervenţiei la care urmează a fi supus.

Tehnica efectuării perfuziei

În realizarea perfuziei se parcurg următoarele etape:

asistenta îşi spală şi îşi degresează mâinile

se alică garoul

se puncţionează vena aleasă

la apariţia jetului de sânge se dezleagă garoul şi se daptaează rapid perfuzorul la ac

se dechide prestubul şi cu ajutorul picurptorului se reglează ritmul de curgere de 60 pic/min

se fixează tubul şi acul cu luucoplast

se imibilizează braţul bolnavului

starea bolnavului este permanent supravegheată.

Incidentele şi accidentele perfuziei. In timpul perfuziei pot apărea următoarele situatii nedorite:

supraîncărcarea volumică care duce în final la edem pulmonar acut

ruperea venei

perfuzie paravenoasă prin poziţionarea greşită a acului

embolia gazoasă, uleioasă

coagularea pe ac

cefalee

hematom.

Încercarea de a corecta deficitul nutritiv prin aceste măsuri trebuie să asigure 4.000 cal/zi.

Pentru corectarea anemiei se va recurge la transfuzia cu sânge care va reechilibra valoarea

hemoglobinei şi se va asigura o mai bună oxigenare a ţesuturilor. Există unele reguli tehnice

privind transfuzia de sânge. Astfel:

a) sistemul de închidere se verifică să fie integru şi aspectul macroscopic următorul:

-zona superioară omogenă, clară, galben citrină = plasma

-zona de mijloc foarte subţire, albicioasă = leucicitele depuse

-zona inferioară omogenă, roşu închis formată din hematiile sedimentate.

b) se efectuează testul de compatibilitate dintre sângele donatorului şi primitorului şi aceasta se

face prin punerea în contact a unei picături din plasma primitorului cu o picătură de 10 ori mai

mică din sângele donatorului. Lama conţinând acest amestec se introduce la termpstat (37°C) timp

de 30 minute, apoi se face citirea. O cât de uşoară aglutinare a hematiilor indică incompatibilitatea

celor două tipuri de sânge. Dacă picătura rămâne clară, sângele este compatibil şi se poate

transfuzia (proba Janbreau).

c) încălzirea treptată a sângelui la temperatura corpului.

Transfuzia de sânge

În pregătirea bolnavului preoperatoriu pentru corectarea anemiei instalată lent nu este

nevoie de o transfuzie directă de sânge. Metoda utilizată viziază tehnica transfuziei indirecte cu

sânge izo-grup şi izo-Rh de la donator cunoscut prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC

cu stabilizator anticoagulant.

Pregătirea materielelor

toate materielele menţionate anterior la perfuzia iv

trusă pentru perfuzat sânge în picurător

sânge izo-grup şi izo-Rh

materiele necesare pentru controlul grupei sanguine

medicamente pentru eventuale accidente

îbvelitoare de flanelă

casoletă cu câmpuri sterile

aparat cu oxigen

se verifică aspectul macroscopic al sângelui după regulile descrise anterior tehnicii.


i se explică necesitatea şi riscul transfuziei

dacă este posibil,pacinetul îşi exprimă consimţământul în scris

dacă pacientul refuză transfuzia,nu se va efectua

aparţinătorii nu au drept de hotărâre.

Pregătirea fizică

pacientul nu va mânca

se aşază în decubit dorsal, comod cu braţul în extensie şi supinaţie

i se adimistrează romergen dacă este alergic

se acoperă cu învelitoarea

Tehica propriu-zisă: Montarea flaconului

spălarea mâinilor cu apă şi săpun

asistenta îmbracă mănuşi sterile pentru protecţie

se fectuează proba de compatibilitate Jambreau pentru fiecare flacon

se îndepărtează dopul de parafină

se dezinfectează dopul cu tictură de iod

se montează aparatul de perfuzat

evacuarea aerului din tubul de perfuzie

se fixează flaconul în stativ.

Efectuarea puncţiei veniase

se alege o venă şi se puncţionează

se îndepărtează garoul şi se ataşează amboul aparatului la cui de perfuzat Efectuarea

probei biologice Oelecher:

se fixează acul,amboul şi extremitatea tubului la piele

se lasă 20-30 ml sânge să curgă prin picurător şi se reglează ritmul la 10-15 picături/minut timp de

5 minute.

se supraveghează pacientul. Dacă apar semne de incompatibilitate se continuă perfuzia.

Efectuarea transfuziei:

Dacă apar semne de incompatibilitate se stabileşte ritmul picăturilor/minut şi se continuă

transfuzia pregătindu-se flaconul următor dacă este cazul.

Încheierea transfuziei:

se reţin din fiecare flacon 5-6 ml sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente post-

transfunzoinale

se închide prestbulul, se aplică pensă între ambou şi tubul de control

se retrage acul şi se comprimă vena cu tampon steril

se aplică pansament steril la locul puncţiei şi se fixează.

Îngrijiri ulterioare transfuziei:

se aşază bolnavul comod şi se acoperă

se asigură temperatura camerei la 1-2°C mai ridicată

se oferă pacientului lichide calde

se alimentează la 2 ore după terminarea transfuziei

se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat.

În cazul tumorilor localizate în treimea inferioară sunt necesare spălăturile esofagiene.

Cavitatea bucală trebuie, de asemenea, curăţată.

Paralel cu toate aceste măsuri de pregătire a organismului, se practică ambioterapia

profilactică.

Pregătirea preoperatorie în seara zilei precedente

a) Pregătirea pielii.

- baia generală, duş, spălatul părului

- se limpezeşte abundent şi se şterge foarte bine

- se verifică regiunea inghinală, ombilicul, axială, unghiile tăiate

scurt, relăcuite, picioarele, spaţiile intergitatale

- toaleta bucodentară

- toaleta nasului

- rasul se practică cât mai aproape de

momentul intervenţiei pentru a se evita proliferarea germenilor la nivelul escoriaţiilor cutanate

b) Pregătirea tubului digestiv

-bea numai lichide dulci, alimentaţie lejeră

-clismă evacuatoare

-lavaj esofagian

În ziua intervenţiei, pacientul nu mai bea apă.

c) In salon

-se face o clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei

-se îndepărtează bijuteriile, proteza dentară, agrafe de păr

-se rebadijoneajă cu antiseptic regiunea rasă

-se îmbracă pacientul cu lenjerie curată

-se pregăteşte foaia de observaţie, analize, radiografii care vor însoţi

pacientul.

Transportul pacientului în sala de operaţie se face însoţit de asistenta medicală, care are obligaţia de a

preda pacientul asistentei de la anestezie, împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi

foarte importante pentru intervenţie. Transportul se face cu brancard, pat rulant, cărucior funcţie de bolnav.

Pacientul trebuie să fie aşezat confortabil şi acoperit.

e) In sala de preanestezie:

-se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele eczeme

-se verifică starea de curăţenie; regiunea inghinală, ombilicul, axilele, unghiile

-se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară

-se pregătesc zonele pentru perfuzie prin badijonare cu antiseptice colorate

-instalarea sondei urinare.

f) In sala de operaţie:

-se execută ultima parte a pregătirii bolnavului

-se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie

-monitorizarea funcţiilor vitale

-menţinerea unui abord venos

-pregătirea câmpului operator

-badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curaţirea pielii de antisepticul anterior

-badijonarea cu tinctură de iod se face începând cu linia de incizie de la centru spre periferie şi se

termină cu zonele septice -ajută la instalarea câmpului steril textil

Pentru pacienţii dependenţi, cu 24 ore înainte, se fac 2 toalete generale la pat.

Tipul de intervenţie practicată de localizarea tumorii.

a) Faringo-laringo-esofagotomie

În această operaţie este necesar ca alături de esofag să se rezece şi

laringele.Traheostomia permanentă este inevitabilă. Restabilizarea continuităţii se face în regiunea

cervicală prin suturarea fundusului gastric la partea inferioară a faringelui, sau prin interpoziţia

unui segment de colon sau de jejun. Acest segment poate fi poziţionat intratoracic (retrosternal sau

paravertebral) ori subcutanat înaintea sternului.

b) Esofagectomia totală

Acest procedeu este efectuat pentru tumorile localizate în treimea medie a esofagului. Se

face incizie abdominală prin care se mobilizează stomacul şi se evaluează gradul de diseminare a

tumorii. Dacă leziunea este rezecabilă, se deschide toracele printr-o toracotomie dreaptă. Tumora

este rezecată cu margini normale largi şi în continuare fie se aduce stomacul în torace pentru a fi

anastomozat cu capătul proximal al esofagului (operaţia Ivor-Lewis),fie se interpune un grefon de

jejun sau colon cu pedicul vascular.

c) Esofago-gastectromia

Procedeul se întrebuinţează pentru carcinoamele din treimea inferioară a esofagului şi de la

joncţiunea esofago-gastrică. Se mobilizează stomacul şi esofagul inferior şi se palpează ficatul.

Dacă se apreciază că tumora este rezecabilă, se descghide toracele de-a lungul coastei a opta

(printr-o incizie toraco-abdominală stângă) şi se rezecă porţiunea inferioară a esofagului la un loc

cu tumora în întregime, tot stomacul sau numai o parte, splina şi marele epiplon. Restabilizarea

continuităţii se face prin anastomoza capătului proximal al esofagului cu porţiunea gastrică rămasă

sau, dacă stomacul a fost rezecat în întregime cu o ansă jejunală.

2.6.Ingrijiri postoperatorii

l.O operaţie de asemenea amploare va avea nevoie de îngrijire acordată în cadrul

serviciului de terapie intensivă, unde parametrii vitali sunt monitorizaţi.

a) Aparatul cardoivascular: puls periferic, tensiune arterială, alura ventriculară,

presiunea venoasă centrală, ECG.

b) Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor

respiratorii. c) Aparatul urinar: curba diurezei şi debitul urinar în ml/oră,g urinei,

ureea sangvină şi ureea urinară.

d) Aparatul digestiv: starea abdominală, staza gastrică (cantitate,

calitate). e) Curba febrilă.

f) SNC prin EEG, presiune intracraniană

g) Probe de coagulare :timp de coagulare,

timp Howell,timp de protrombină etc. h) Echilibrul acido-bazic: ph-sanguin,

PO2, PCO2 i) Ionograma: Na, K, CI, Ca.

j) Hematocrit, hemogramă

2. Poziţia bolnavului în pat este de obicei decubit dorsal. In cazul în care bolnavului i s-a

practicat toracotomie trebuie să beneficieze de anlgezie suficientă pentru aputea respira adecvat şi

tuşi. Aceasta se poate realiza prin blocaj eintercostale cu un anestezic cu durată lungă de acţiune

(de exemplu, Marcaine), prin anestezie epidurală toracică sau prin administrare parenterală de

opiacee. în primele zile se vor efectua radiografii toracice zilnice.

3. Calmarea durerii postoperatorii se face cu analgezice obişniute însă curba durerii creşte în

noaptea de după operaţie scăzând progresiv la 48 ore,situaţie în care se folosesc opiaceele. Acestea

accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventulalele complicaţii.

3. Mobilizarea bolnavului se face în funcţie de starea bolnavului. Se începe cu mobilizarea pasivă

în pat urmată de cea activă. Se previn complicaţiile precum tromboflebite, bronhopneumonii,

escare, etc.

Reluarea alimentaţiei. La 6-7- zile de la operaţie se face un pasaj baritat pentru a observa

integritatea anastomozei. Dacă aceasta este integră, se administrează lichide limpezi care sunt

crescute gradat până se ajunge la o dietă uşoară. Până atunci, alimentarea şi reechilibrarea

hidroelectrolitică şi nutritiv calorică pe cale parentală. Dacă tranzitul baritat evidenţiază o scurgere

la nivelul anastomozei,pacientul este menţinut cu „nimic per oral" până ce anastomoza se vindecă.

Mai există o alternativă ce constă în trecerea unui tub nazogastric pe la nivelul anastomozei până

în jejun prin care se poate începe alimentarea din a 4-a, a 5-a zi.

Prevenirea şi combaterea complicaţiilor inflamatorii.

Complicaţiile pulmonare: dacă se practică toracotomie, drenul toracic trebuie să rămână

potent, bolnavul primeşte analgezice şi fizioterapie corespunzătoare.

Complicaţiile tromboembolice se previn prin mobilizare precoce supravegheată de

anticoagulante.

Complicaţiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicaţie de stimulare a

micţiunii (alfa şi betablocante).

7.Supravegherea evoluţiei plăgii. Se efcuează pansamente zilnice cu curăţarea şi

aseptizarea plăgii sau la nevioe,de mai multe oro pe zi, verificându-se aspectul tegumentelor din

jur, secreţiei, curba febrilă, natura pansamentului scos (infiltrat-aspectul secreţiei, culoare, miros).

După caz se recoltează secreţie într-o eprubetă sterilă cu un tampon de la nivelul plăgii se trimite

la laborator unde se stabileşte dacă există germen patogen, natura lui cu efectuarea antibiogramei.

Complicaţiile postoperatorii ce pot să apară sunt: infecţia pulmonară asociată cu alelectazie

pulmonară sau penumotorax precum şi dezlipire parţială a anastomozei care dă naştere unei fistule

esofagiene. De aceea, până la vindecarea anastomozei, bolnavului i se impune „NIMIC PER

ORAL".

Tratamenttil prin radioterapie este utilizat în prezent la pacienţii cu carcinom

scuamo-celular care nu ar suporta o intervenţie chirurgicală şi la pacienţii cu carcinom esofagian

care interesează porţiunea organului de deasupra crosei aortice. In unele cazuri radioterapia este

utilă pentru tratamentul paleativ al disfagiei. Cincizeci la suta din pacienţi necesită dilataţii

esofagiene la distanţă după iradiere. Dintre complicaţii fac parte leucopenia, fibroza pulmonară, şi

comprensiunea medulară.

Metodele de paliaţie. Dintre 100 de pacienţi, 60 vor fi diagnosticaţi cu tumori

nerezecabile şi la mulţi dintre eceştia va trebui să se aplice o formă sau alta de tratament

simptomatic. Simptomul cel mai important este disfagia, care poate fi tratată prin:

1 .intubaţie transtumorală; 2.procedeu by-pass; 3.iradieri.

Intubatia transtumorală constă în: instalarea unui tub prin stenoză pentru a beneficia de

un lumen care să permită alimentarea cu o dietă lichiodă şi semisolidă. Aceste tuburi au tendinţa

de a se bloca şi se pot deplasa din poziţia lor. Există mai multe tipuri de tuburi: Celestin, Socittar

şi Mosseau- Barbin. După instalarea şi fixarea unui astfel de tub pacientul va înghiţi numai

alimente bine mestecate şi va bea lichide multe. Băuturile gazoase sunt eficace pentru curăţirea şi

fixarea tubului.

Procedeul by-pass constă în mobilizarea unei anse jejunale şi suturarea ei la esofag deasupra

tumorii. Radioterapia poate

ameliora disfagia.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA BOLNAVILOR

3.1.Bolnavul A

1 .Identitatea persoanei îngrijite:

-internat la data de 16.05.2012

-numele şi prenumele: P.G. -vârsta: 64 an i

-sexul :masculin

-greutatea: 50kg -înălţimea: 1,61 m

Mediul familial:

-copiii: 4

-stare civilă: căsătorit

-fraţi şi surori: 2 surori şi 3 fraţi

-relaţiile cu fraţii şi surorile: bune

-persoane care pot fi anunţate: soţia, 2 copii şi 2 surori

-adresa: Strada Vasile Lupu nr.84 Vaslui

-telefon la domiciliu: fară telefon

-locul de muncă: pensionar de vârstă

Mediul social:

-limba vorbită: română -

naţionalitatea: română -relaţia cu

exteriorul.fotbal

-probleme :bronşită tabacică 4.Starea de

sănătate -motivele

internării: -disfagie

-disfagie totală

-vărsături

-ceşexie

Istoricul bolii: debut în urmă cu aproximativ 1 lună când bolnavul remarcă dificultăţi la înghiţire

din ce în ce mai persistente, la început pentru lichide (disfagie paradoxală), apă şi pentru solide. În

ultima săptămână, uşoare vărsături alimentare frecvente. Scăderea ponderală: circa 10 kg în 3

săptămâni. Este internat în Secţia gastroenterologie. După tranzit baritat se descoperă o tumoare

vegetantă în treimea superioară a esofagului pe aproximativ 14 cm. Se transferă la Secţia

Chirurgie pentru diagnostic şi tratament.

-operaţii precedente :fară

-tratament în curs: nici unul

-obişnuinţe :tabagism

-alergii cunoscute:-

5.0bişnuinţe de viaţă:

-obişnuinţe de viaţă înaintea internării: fumător, mese neregulate, dezechilibrate

calitativ.

6.Psihologia în raport cu boala:

Bolnavul se află în faza în care nu poate să se obişnuiască cu ideea cancerului. Sentimente

de neputinţă, de frustrare. Nu este mulţumit de nimic. Iritabilitate. După externare, pacientul va

respecta indicaţiile medicului de a se alimenta pe gastrotornă etc.

3.2.BoInavuI B

1 .Identitatea persoanei îngrijite:

-internat la data de :25.04.2.012

-numele şi prenumele: L.F.

-vârsta: 67

-sexul :masculin

-greutatea:48 kg

-înălţimea:

2. Mediul familial:

-copii: 5

-stare civilă: văduv

-fraţi şi surori: 2 fraţi şi o soră

-relaţiile cu fraţii şi surorile: bune

-persoane care pot fi anunţate: copiii

-adresa:Satul Munteni,Comuna Munteni

-telefon la domicilui: fară telefon

-locul de muncă: agricultor

3. Mediul social:

- limba vorbită: română

- naţionalitatea: română

- religie: ortodoxă

relaţia cu exteriorul :fară -probleme: -tabagism: -BPOC

-alcoolism

-laringită

-glosită

4.Starea de sănătate

-motivele internării:-disfagie totală

-caşexie

-istoricul bolii:debut în urmă cu aproximativ două săptămâni când bolnavul observă

apariţia disfagiei,iniţial pentru solide,ulterior şi pentru lichide,scădere ponderală până la caşexie.

Este internat în Secţia medicală pentru sindrom infecţios bronşitic însoţit de o mică

hemoptizie,bolnavul fiind cunoscut ce numeroase schele pulmonare TBC,bronşite,tabagism

cronic.Rx gastroduodenală efectuată arată exestenţa unui neoplasm eofagian,forma ulcero-

vegetantă în treimea medie a esofagului toracic pe aproximativ 12 cm. Se internează în Chirurgie

pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

-operaţii precedente :fară -tratament în curs:Glubifer 3 cp/zi -obişnuinţe: alcool,tutun -alergii

cunoscute:-

5.0bişnuinţe de viaţă:

-obiceiuri de viaţă înaintea internării;alcoolic,fumător,tranzit normal -obişnuinţe alimentare mese

neregulate,condimentate,neechilibrate.


Pacientul pare a fi în faza de tocmeală la început,apoi de depresie şi acceptare. După

externare,pacientul va respecta indicaţiile medicului de a se alimenta pe gastrostomă cu alimente

consistente,uşor digerabile,de consistenşă păstoasă fară a depăşi 500 ml la o masă de 5-6 ori/zi. Va

fi antenată atât familia cât şi individul în acest proces. Va fi informat asupra necesităţii igieneo

pielii din jurul stomei şi i se va explica cum se face aceasta.Evită fumatul,tutunul,alcoolul. Revine

la control la 30 zile.

Bolnavul C

l.Identitatea persoanei îngrijite:

-internat la data de:20.05.2010* -numele şi prenumele:F.C. -vârsta;.7G ani > -sexul: masculin -

greutatea: 5 2kg -înălţimea: 1,68 m.

Mediul familial:

-copii: 2

-stare civilă:căsătorit

-fraţi şi surori: 1 soră şi 2 fraţi

-relaţiile cu fraţii şi surorile :bune

-persoane care pot fi anunţate:soţia şi copiii

-adresa:Crasna,judeţul Vaslui

-telefon la domiciliu: fară telefon

.locul de muncă:pensionar caz boală.

Mediul social:

-limba vorbită:română

-naţionalitatea:română

-religia:ortodoxă

-relaţia cu exteriorul:fară hobby-uri

42

-probleme: TBC pulmonar 2003;bronşită cronică tabagică 2009;anemie

hipocromă,feriprevă;aritmie extrasistolică ventriculară.

43

4.Starea de sănătate:

-motivele internării:-disfagie

-disfagie totală

-dispnee

-caşexie

-istoricul bolii :debut cu 2 luni în urmă,deşi bolnavul relatează că

( /V

disfagie pentru lichide a prezentat de peste 4 luni,dar nu a dat atenţie. In ultimele 8 săptămâni,însă

a remarcat o agravare a difagiei,a dispneei şi o scădere ponderală foarte marcată(20 kg). Internat

în Secţia gastroenterologie,unde i se face RX gastro-duodenală; se descoperă o tumoare în

treimea superioară a esofagului de circa 15 cm. Se internează în Secţia Chirurgie.

-operaţii precedente:fară -tratament anterior:fară -obişnuinţe: alcool,tutun -alergii cunoscute:-

5,Obişnuinţe de viaţă

-obiceiuri de viaţă înaintea internării:alcoolism,tabagism -obişnuinţe alimentare:mese

neregulate,carenţă nutriţională.


pacientul este foarte descurajat,foarte trist şi se află în faza de răspuns agresiv la

ameninţarea vitală. Ulterior,trăieşte un sentiment de inferioritate,din cauza pierderii imaginii de

sine (în cursul operaţiei) pentru ca,în sfarţit,să se semneze în faţa soartei nemiloase.

27

CAPITOLUL IV

PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVILOR

Stabilirea gradului de dependenţă după modelul conceput de Virginia Henderson

Nevoia Manifestări de independenţăSursa de dificultate Manifestări de depedenţă

la.A respira -respiraţiaritmică,

liniştită.suplă,mişcări simetrice

ale hemitoracelui stâng şi

drept -nr.resp./min 16-18 -

mucoasă resp.umedă, secreţii

reduse, transpiraţii dense

-comprensiune traheală

-anxietate

-tabagism

-poziţie inadecvată

-deshidratare

-dipnee cu trahipnee -tuse

uscată -mucoase uscate

lb.A menţine o

bună circulaţie

-puls ritmic -nr.bătăi/min 60-

80 -TA 120-140/75-90 mmHg

-tegumente calde,normal

colorate

-deshidratare -tahicardie

-tegumente pal ide,reci -pliu

cutanat prezent -puls

filiform

2.Nevoia de a bea

şi a mânca

-dentiţie bună,mucoasă bucală

roz şi umedă -masticaţie

eficace,uşoară -reflex de

deglutiţie prezent -2-3 mese /zi

-obiceiuri alimentare

neconforme cu dieta specifică

diagnosticului -obstacol

esofagian cu îngustarea

lumenului -consum redus de

lichide şi săruri minerale

-anorexie -disfagie -vărsături

-greşeli în alegerea

alimentelor

-consum redus de lichide şi

săruri minerale -caşexie

-urină concentrată -

tegumente şi mucoase uscate

3.A elimina URINA: Frecvenţa 5-6/zi -ritm

mai scăzut noaptea de 3 ori

-culoarea galben deschis -

Ph=4,5-7,5 -g=1010-1025 la

25°C -cantitae =1200-1800/24

ore -aspect transparent

-hidratare ineficientă -oligurie

-absenţa nisturiei

-culoare galben brun

-pH=4

-g=1030

-cantitate-700ml

-aspect închis28

SCAUNUL: -absenţa mişcării -scaun la 3 zile

-frecvenţa 1/1-2 zile -peristaltism leneş -pierderea orarului

-orarul.ritmic -alimente în cantitate redusă -redusă

-cantitate-150-200g/zi fără reziduri vegetale -fecaloame

-forma cilindrică -brună

-culoare brună -fecaloid

-miros fecaloid

TRANSPIRAŢIA:

-componenta 99% apă,l% -consum redus de lichide -redusă

reziduu uscat -igienă precară din cauza -miros greoi

-cantitate-minimă dificultăţilor fizice:astenie,

-miros variabil funcţie de oboseală, hopotonie

deprinderile igienice şi musculară

consum alimentar

PH=5,2

VĂRSĂTURILE:

-orarul -obstacol esofagian -cu ocazia ingestiei de

-cantitatea alimente de consistenţă

-conţinutul solidă

-mirosul -variabilă,funcţie de

-forţa de proiecţie cantitatea ingerată

-simptome ce însoţesc -conţinutalimentar

vărsăturile -fără miros

-fără efort,fără greaţă

EXPECTORAŢIA:

-cantitate redusă -fumatul -absenţa expectoraţiei

-mucoasa căilor respiratorii

uscată

4.A se mişca şi -postură inadecvată: -hipotonie musculară -chinostatism

a avea o bună -ortostatism -crampe musculare -şezând

postură -chinostatism (hipocalcemie) -TA scăzută în ortostatism

-şezând -dificultate în a respira -pups filiform,celer>

-mişcare adecvată -tulburări psihice 80/min

-TA şi pulsul se modifică în -diminuarea interesului

raport cu intensitatea

efortului depus

-postura inadecvată

POSTURA: -durere -decubit lateral drept sau

-drenarea căilor stâng

respiratorii,evitarea

29

asfixiei mecanice sau a

bronheolitei alimentare

5.A dormi şi a se

odihni

SOMNUL: -durata 7-9 ore -

calitate:fară întreruperi

regenerator,calm,vise

agreabile,plăcute,fară

coşmaruri

-durere -anxietate

-senzaţie de sufocare -

disconfort de mediu -

inadaptare la condiţiile de

spital

-neacceptatea bolii căldură

-somn agitat,cu întreruperi în

4-5 prize/noapte

REPAUS:

-alternarea perioadei de repaus

cu activitate -stare de confort

-apatia

-reducerea interesului pentru

propria-i persoană -

transpiraţie,cameră

neaerisită,nr. mare de pacienţi

în acelaşi salon

-absenţa activităţilor -

disconfort

6. A se îmbrăca şi

dezbrăca

VESTIMENTAŢIA: -

sugerează apartenenţa la un

grup social

-conturează personalitatea -

lejeră,comodă,conformă cu

gusturile bolnavului -curată

- mobilizare dificilă -durere

-tulburări psihice -veşminte

inconfortabile

-incapacitatea de a se

îmbrăca şi dezbrăca singur -

imbrăcămintea inadecvată

taliei

-apatie în a se îmbrăca

7. A menţine

temperatura în

limitele normale

-TEMPERATURA: -36-37°C-

corpul -18-25°C-mediul

ambiant

-temperatura mediului ambiant

scăzută -deshidratare

-temperatura3 5,5 °C -

TA=90/60mmHg -cianoza

tegumentelor şi mucoaselor -

somnolenţă

8A fi curat,

îngrijit, a proteja

tegumentele şi

mucoasele

-coloraţie normală a

tegumentelor, fanerelor, părul

bine îngrij ir, spălate -periajul

dinţilor după ficare masă

-baie parţială zilnică şi

generaşă/săpt

-mucoasă umedă,fose nazale

libere

-absenîa vit C din alimentaţie -

neputinţa de a se deplasa la

toaletă

-gingivită -păr nepieptănat -

unghii crescute -axile

transpirate -miros dezagrabil

9. A evita

pericolele

PREVENIREA: -infecţiilor

pulmonare -altor boli

-risc de aspiraţie alimentară -drenaj postural -alimentaţie

neadecvată

30

—

]

31

-agresiunilor(fizice, -nerecunoaşterea alimentelor -nerespectarea orarului

chimice,mecanice,umane, permise,consistenţa lor meselor(2 ori/zi neregulat)

animale,autoagresiune) -componenta lor şi -consum redus de lichide

respectarea orarului şi -ingestia de Aspirină pe

SECURITATE cantităţii ingerate nemâncate şi fără protecţie

PSIHOLOGICĂ: -nerecunoaşterea efectului prin tamponare

-control emoţional nociv al Aspirinei -încercare de suicid

-metode de destindere şi administrate fară protecţia -cameră supraîncşlzită cu

relaxare mucoasei gastrice aer uscat

(ulceraţii+HDS) -poluare fonică

SECURITATE -instabilitate emoţională

SOCIOLOGICĂ -vecinătatea atelierului de

-mediu salubru reparaţii cu clinica

-umidificarea aerului -cameră neaerisită

-temperatura ambientă

18,3-25°C

-absenţa poluării

fonice,chimice,microbiene

10.A comunica -M. DE ORDIN BIOLOGIC

-acuitate -diminuarea auzului,a

(vizuală,auditivă,sensibilitate percepţiei şi a interpretării

tactilă) cuvintelor ce îi sunt

-expresie nonverbală adresate

(mişcări,gesturi,posturi, -imposibilitatea de a

facies expresiv,privire răspunde pe seama

semnificativă) întrebărilor

-preocupare exagerată faţă

-limbaj clar,precis,ritm de boală, de sine în general

moderat şi sentimentul de persecuţie

M. DE ORDIN

PSIHOLOGIC:

-ţin de personalitatea -hipoacuzie

individului(cunoaştere de

sine)

M. DE ORDIN

SOCIOLOGIC:

-apartenenţa la un grup social -egocentrism -incapaciteta de a participa

-stabilirea de relaţii -integrare la activităţi religioase ale

armonioase în familie,locul dificilă,nesociabilitate grupului din care face parte

de muncă,în grupul de -anxietate -regim alimentar nedorit

prieteni -stress -insuficienta cunoaştere de

32

PLAN DE ÎNGRIJIRE-BOLNAV A

11 .A acţiona

conform

propriilor

convingeri si

valori,a-şi

practica religia

-oboseală

-deplasare anevoioasă -

respiraţie dificilă -sumenaj

-dificultatea de as e adapta la

dieta specifică bolii -lipsa

cunoaşterii

-incapacitatea de a participa

la activităţi religioase ale

grupului din care face parte -

regim alimentar nedorit -

insuficienta cunoaştere de

sine şi amediului

12. Afi preocupat

în vedera

realizării

-integritate fizică şi psihică

-activitate pozitivă

-stima de sine

-a lua decizii

-dragostea faţă de muncă

-aprecierea muncii

-ambiţia

motivaţia

-recreerea

-incapacitatea de a se adapta la

realitate -iritabilitate

-sentiment de neputinţă -

frustrare

-insatisfacţie faţă de sistemul

de îngrijiri

13 A se recrea -stare de relazare,destindere -

sentiment de mulţimire,de

plăcere

-senzaţia de emoţie agrabilă

legată de satisfacerea nevoii de

relazare

-distracţie,divertisment,

înveselire

-rutină

-oboseală

-durerea

-readaptarea la rolul de bolnav

şi boală -nerecunoaşterea celor

din jur

-refuzul de a participa la

activităţi recreative

14 A învăţa -dorinţa şi interesul de a învăţa

-acumularea de cunoştinţe -

modificarea

comportamentului faţă de

sănătate

-durere

-dezvoltare intelectuală

redusă

-memoria

-anxietatea

-interes scăzut faţă de

sănătatea sa

-aşteaptă momentul final

33

Data Probleme Obiective Intervenţii Evaluare

16.V.2010 -oboseală

-deshridatare

-cădere în

greutate

-oligurie

-vărsătură

-asigurarea

confortului

-reechilibrarea

hidroelectrolitică şi

nutriţională

-hidratare

-cameră bine aerisită -perfuzii

intravenoase cu R

1000ml,610/200 ml, KC1 60

ml,NACl 80 ml -pregăteşte

bulionul alimentar bogat în surse

nutritive şi îl administrează pe

sonda Gayon cu 500 ml la o

masă. Injectare lentă

-educă pacientul în a-şi predăti

singur alimentele

-pacientul se

simte bine,

relaxat,comod -

creşte diureza -

senzaţia de

saţietate -absenţa

vomei

17.V.2G-1-0-bolnav caşetic -

mucoase uscate -pliu

cutanat prezent -

pansament infiltrat -

disconfort

-reechilibrarea

nutriţională şi

hidroelectrolitică -

pansament curat

uscat,absorbant -

asigurarea

confortului

-asistă pacientul în a-şi pregăti

singur conţinutul alimentar -

schimbă pansamentul din jurul

stomei

-întinde cearşaful de pe pat,face

ordine pe noptiera bonavului

aeriseşte încăperea -asigură

liniştea

-bolnav destins

preocupat pentru

sănătatea sa -

poziţie comodă

în pat

18.V.2010

7

-iritabilitate psihică -

durere provocată de

arsura pielii din jurul

stomei ca urmare a

revărsării sucului

gastric

-ridicarea

moralului

bolnavului

-tegumente

curate,uscate,fară

leziuni

-discuţii pe marginea bolii

sale,încurajarea bolnavului dând

exemple de situaţii similare care

s-au rezolvat cu bine

-se schimbă pansamentul -se

aplică unguiente protectoare în

jur(Jecozinc) -Algocalmin

fi( im)

-acceptă

infirmitatea sa

-prezintă

tegumente

uscate

-absenţa

durerii

19.V.2010 -intoleranţă digestivă

diaree -insomnie

-stabilirea cauzei

care a provocat

diareea

-sedarea bolnavului -

măsuri de reducere a

scaunelor moi şi

implicit a

deshidratării

-asistenta verifică dacă

alimentele sunt

fermentate,reduce zaharurile din

alimentaţie -administrează cu

prudenţă alimentele bine

fierte(ceai,supă) -administrează

capsule de tipul Imodenim(l

caps cu acazia fiecărui scaun

fără a depăşi 5 caps/zi)

-suprimarea

scaunelor

diareice, a durerii

şi a crampelor

abdominale -

somn liniştit,

odihnitor

-perfuzie cu R lOOOml -

diazepam tb 1 seara

20.V.M44 -izolare -singurătate -implicarea familiei

în îngrijirea

pacientului

-poartă discuţii în familie şi o

antrenează în îngrijirea

pacientului

-familia ajută

pacientul să se

îngrijeacsă şi

devine sprijin

fizic şi psihic al

bolnavului

34

35

Nevoi fundamentale după modelul conceput de Virginia Henderson

I

36

-cantitatea -conţinut alimentar

-conţinutul -dureri abdominale

-mirosul -greaţă

-forţa de proiecţie

-simptome ce însoţesc

vărsăturile

4.A se mişca POSTURA:

şi a avea o -în picioare (ortostatism) -instabilitate emoţională -vorbeşte mult,precipitat

bună postură -capul drept înainte -dezechilibru endocrin -bună dispoziţie

-spatele drept nemitivată

-braţele pe lângă corp -bolnav hiperactiv

-şolduri,gambe drepte

-şezând

-cap drept

-spatele drept,rezemat

-braţele sprijinite

-coapsele orizontale

-gambele verticale

-piciorul cu gamba-90°C

-chinostatism

-decubit dorsal

-decubit lateral,stâng sau

drept

MIŞCAREA ADECVATĂ -dezechilibru psihic -hiperreactivitate

-mişcare activă fară

motivaţie sau scop precis

5.A dormi şi SOMNUL:

a se odihni -durata: 7-9 ore -aţipiri în timpul zilei -somn agitat,cu alternanţe

-calitate:fară întreruperi -sentiment de depresie,de tristeţe veghe somn,neodihnitor,

regenerator,bun,vise -preocuparea de boala sa şi de facies subru,ochi

agrabile, plăcute, fară teama de a nu fi acceptat de încercănaţi

coşmaruri grupul social din care afacut

parte

-anxietate

-stress

REPAUS: -lipsa de concentrare

-stare de conform -obsesia bolii -încercarea de a participa la

-alternarea perioadei de -dificultate de integrare activităţi care nu-1 satisfac

repaus cu activitate şi nu le duce până la capăt

-sentimente de

nemulţumire

37

-oboseală

-sentiment de inutilitate şi

frustrare

-culpabilitate

6.A se âmbrăca

şi dezbrăca

VESTIMENTAŢIA: -lej

eră,comodă,curată, conform

cu gusturile bolnavului

-putinţa de a se îmbrăca

singur

-absenţa unei porţiuni din menmre

superioare -dezinteres faţă de

aspectul său exterior

-incapacitatea de ase

îmbrăca singur -acces de

melancolie

7.A menţine

temperatura în

limitele normale

TEMPERATURA: -36-37°C-

corpul -18-25°C-meuiu

ambiant -culoarea

tegumentelor roz,temperatură

călduţă -transpiraţie minimă

-suprainfectarea plăgii la perete -febră-37,8°C -transpiraţie

-senzaţie de frig(frisoane)

8.A fi

curat,îngrijit,a

proteja

tegumentele şi

mucoasele

-tegumente normal

colorate,unghiile curăţate,

îngrij ite,părul pieptănat -

periajul dinţilor -igiena

auriculară,inghinală,axilară,a

organelor genitale,fose nazale

libere

-revărsat al sucului gastric pe

tegumente din jurul stomei -

imobilizare

-refuzul de a participa la propria-i

igienă

-iritaţia tegumentelor din

jurul

stomei, roşeaţă, arsuri,

durere -igienă precară a

pielii -bolnav nebărbierit -

început de uscare

9.A evita

pericolele


pulmonare -exceselor de

decubit -autoagresiunilor

SECURITATE

PSIHOLOGICĂ: -control

emoţional -metode de

destindere şi relaxare

-nerecunoaşterea riscurilor la care

se supune refuzând să consume

alimente bogate în mod echilibrat

în principii şi vitamine -

nerecunoaşterea riscurilor la care

se expune refuzând mobilizarea

-imobilizare -slăbiciune

-caşexie,hipoproteinemie -

deshidratare

10. A

comunica

M. DE ORDIN BIOLOGIC: -

acuitate (vizuală,auditivă,

sensibilitate tactilă) -expresii

nonverbale

(mişcări,gesturi,posturi,facies

expresiv,privire

-senilitate -anxietate

-dificultate de a se integra în

colectiv corelată cu frica faţă de

boală,mijloace de investigaţie şi

-hipoacuzie -diminuarea

simţului gustativ -dislexie -

resociabilitate

I

38

semnificativă) intervenţii chirurgicale -frica de a comunica pe

-limbaj clar,precis,ritm -neîncredere în personalul plan afectiv cu semenii

moderat medical şi în semenii săi suspiciune

M. DE ORDIN

PSIHOLOGIC

-exprimare uşoară

-imagine pozitivă de sine

-percepţia corectă a

mesajelor

-atitudine receptivă şi de

încredere în sine

-capacitatea de a angaja şi

menţine o relaţie stabilă cu

semenii săi

M. DE ORDIN

SOCIOLOGIC

-stabilirea de relaţii

armonioase în familie,locul

de muncă,în grupul de

prieteni

11.A acţiona -senzaţia de pierdere a libertăţii -sentiment de frustrare

Conform de acţiune -absenţa documentelor

propriilor -anxietate;lipsa cunoaşterii de religioase

convingeri şi sine şi amediului -culpabilitate

valori,a-şi -dezaprobarea celor din jur cu

Practica care încearcă să converseze pe

Religia această temă sau să se desfăşoare

după un ritual

12.A fi -integritate fizică şi psihică -descuraj are,depresie -tristeţe asociată cu

preocupat în -activitate pozitivă -agresivitate nemulţumire

Vederea ,stima de sine -sentiment de inferioritate şi -comportament

Realizării -a lua decizii pierderea imaginii de sine provocator,pus mereu pe

-dragostea faţă de muncă -diminuarea ceartă

-aprecierea muncii motivaţiei,interesului,concentrării-nu poate accepta noua

-ambiţia -disperare stare în care se

-motivaţia găseşte,modul cum

arată,înfăţişarea sa

-nu consideră

necesar să efectueze

activitate,este

39

dezinteresat,neatent -stare

de deznşdejde,de suferinţă

13.A se recreea-starea de relaxare, destindere

-senzaţia de emoţie agrabilă

legată de satisfacerea nevoii

de relazare

-distracţie,divertisment,

inveselire

-plictiseală

-tristeţe

-durere

-neadaptarea la rolul bolnav şi

boală

-lipsa de interes pentru

activităţile curente -stare

afectivă manifestată prin

indispoziţie şi insatisfacţie

care împiedică bolnavul să

se înveselească

14.A învăţa -dorinţa şi interesul de a

învăţa

-acumularea de cunoştinţe -

formarea şi deprinderea

comportamentului faţă de

sănătate

-lipsa interesului faţă de educaţie

şi cultură

-nesiguranţa şi frica de

necunoscut

absenţa cunoştinţelor

referitoare: -

boală,prevenirea

îmbolnăvirilor -importanţa

respectării tratamentului -

prevenirea complicaţiilor -

perioada de convalescenţă -

reintegrarea socio-

profesională

-ignoră măsurile ce pot fi

luate pentru redobândirea

independenţei

40

PLAN DE ÎNGRIJIRE-BOLNAV B

Data Probleme Obiective Intervenţii Evaluare

25.V.2010 -respiraţie dificilă -

mucoase respiratorii

uscate -dezechilibru

psihic

-deshidratare

-să respire liber pe nas

-să prezinte mucoase

respiratorii umede şi

libere

-să se hidrateze -să fie

echilibrat psihic

-umezeşte aerul din încăpere

(vase cu apă călduţă) -repaus

vocal absolut -favorizează

modalităţi de comunicare

nonverbală -pregăteşte

pacientul psihic în vederea

aplicării tehnicilor de îngrijire

-rehidratare pe cale

orală:ceai,supe călduţe,lapte

şi parenterală.

Infuzii,Hemocel,Dextran 40 şi

70,R 1000,G

1000,vitamine,aminoacizi

Pacientul respiră mai

bine,reuşeşte să se

adapteze stilului de

comunicare -are o

diureză bună

26.V.20Î0*

hkl

-alimentaţie

inadecvată prin

deficit -pacientul să

cunoască mai întâi

tehnicile aplicate şi

să i se explice

necesitatea

-pacientul să fie

echilibrat nutriţional -

pregătire psihică

-explorează obiceiurile

alimentare,preferinţele sale şi

posibilitatea de a consuma din

acestea -serveşte pacientul cu

alimente

semilichide,lichide,călduţe, de

5-6 ori pe zi -pregăteşte

bulionul alimentar şi îl

administrează prin sonda

Gyon -asigură climat

confortabil -explică scopul

intervenţiilor

-se acomodeză cu

regi ul alimentar

-înţelege

necesitatea

respectării dietei

-se supune relativ

greu tehinicilor

aplicate

-este echilibrat

psihic

27.V.2010. -diaree 3-6 scaune/zi-oprirea diareei -

crampe abdominale -

iritaţia tegumentelor

perianale

-se administrează ceai de

mentă,sunătoare -se

recoltează probă pentru

coprocultură

-se alimentează parenteral -se

administrază:Papaverină,

Scobutil,Piafen -se

administrează medicamente

ca Metronidazol,Furazalidon,

Imodin,Streptomicină per os -

se pudrează tegumentele

perianale

-reducerea

numărului de

scaune pe zi la 3

-reechilibrarea

motrică

-stabilirea

cauzei:alimentară

-stoparea

spasmelor

intestinale şi

durerii

-obţinerea stării de

confort

28.v.ma -oboseală

-hiperreactivitate

-dezinteres pentru

măsurile de igienă

-comunicare

ineficientă

-disconfort

-pacientul să

beneficieze de somn

corespunzător cantitati

şi calitativ

-învaţă pacientul să practice

activitate de relaxare înainte

de culcare(citit,vizionări de

emisiuni TV)

-să facă o baie călduţă şi să

consume lichide calde -

observă şi notează orarul

somnului -stabileşte cauza

hiperreacivităţii -întocmeşte

program de odihnă

corespunzător -administrează

sedative -urmăreşte efectul

acestora -aeriseşte bine

camera -umidifică aerul -

asigură liniştea

-pacientul se

obişnuieşte cu

programul indicat -

obţirne un somn

liniştit,reconfortant

29.V.20i6 Febră37,8°C -

transpiraţie -frison

-să menţină

temperatura în limite

fiziologice -să fie

echilibrat

hidroelectrolitic să aibă

o stare de bine fizic şi

psihic

-măsoară temperatura -

administrează lichide calde -

ridică temperatura camerei cu

1-2° C

-schimbă lenjeria de pat şi

corp

-menţine igiena tegumentelor

-administrează

antibiotice:Alcalor,etc.

-bolnavul se sinte

comod

-scade febra cu 1°C41

■ ■••«M.........................................................................

Tabel lc.

Nevoifundamentale după modelul conceput de Virginia Henderson

Nevoia Manifestări de independenţă Sursa de dificultate Manifestări de dependenţă

1 a.A respira -fircvenşa: 16-18/min -respiraţie

ritmică, liniştită

-mucoasă resp.umedă, secreţii

reduse,transparente -simetria

hemitoracelui

-sechele TBC -scleroenfîzem

pulmonar -anxietate

-respiraţie dificilă

polipneică -hemoptizii -tuse

neproductivă -raluri

crepitante în expir la baza

hemitoracelui stâng

-facies cianotic

lb.A menţine o

bunî circulaţie

PULSUL:

-frecvenţa: 60-80/min -

ritmicitate

-coloraţie roz a tegumentelor şi

extremităţilor -tegumente calde

TA 120-140/75-90 mmHg

-alterarea muşchiului cardiac

-situaţie de criză

(respiratorie)

-anxietate

-puls

filiform,aritmie,celer=

100/min -tegumente reci -

extremităţi cianotice -TA

scăzut= 100/60 mmHg

-zgomote cardiace

neregulate fără sufluri

supraadăugate

2.A bea şi a mânca-dentiţie bună

-mucoasa bucală roz şi umedă -

limba roz

-masticaţie uşoară.gura închisă -

reflex de deglutiţie prezent -

apetit prezent

-consum de lichide după nevoi -

alegerea alimentelor -orarul

meselor 2-3 mese)zi+2 gustări

-dezechilibru

hidroelectrolitic şi metabolic -

alterarea mucoasei căilor

digetive

-obstacol esofagian -lipsa

cunoaşterii

-anorexie -disfagie

-absenţa dinţilor,carii

dentare

-tegumente uscate,

pierderea elasticităţii -

greşeli în alegera

alimentelor

-consum redus de lichide -

pierdere în greutate -urină

concentrată -tegumente şi

mucoase uscate

3 A elimina URINA: -frecvenţa 5-6/zi -

culoare galben deschis(citri) -

pH=4,5-7,5

-deshidratare

-interesarea parenchimului

renal(nefrită)

-micţiuni fiziologice -

oligurie

-urini concentrate,de

42

-g=1010-1025 -absenşa vit C din aspect tulbure

-cantitate= 1200-1800/zi alimentaţie şi a proteinelor -tegumente uscate

-aspect transparent -pliu cutanat prezent

-glosetă şi gingivită

SCAUNUL:

-frecvenţa 1-2/1-2 zile -perestaltism leneş -1 scaun la 3-4 zile

-ritmic -prezenţa de hemoroizi -consistenţă omogenă

-consistenţă- păstoasă,omogenăinterni şi fisuri anale -forma-bile

-forma cilindrică ţlipsa de mişcare conglomerate, multiglobale

-culoare brună -senzaţie dureroasă la

-miros fecaloid defecare

-emisie de sânge

TRANSPIRAŢIA:

-soluţie apoasă,acidă -vasoconstricţie periferică -transpiraţie redusă,urât

pH=5,2 sau uşor alcalină -climat rece mirositoare

-mirosul variază funcţie de -igienă precară

climat şi deprinderile igienice

ale individului

EXPECTORAŢIA:

-minimă -alterarea parenchimului -expectoraţie

-consistenţă mucoasă pulmonar roşie,sangvinolentă,

-în condiţii fiziologice acest -sechele TBC fetidă,

mucus nu determină tuşea mucoasă 100 ml/24 h

4.A se mişca şi a POSTURA:

avea o bună -ortostatismxapul drept, -durere -clinostatism

Postură spatele drept,braţele pe lângă -anxietate -şezând

corp,şolduri şi gambe -stress -TA scăzută în ortostatism

drepte,piciorul în unghi de -sufocare -puls filiform,celer>

90° cu gamba -deshitdatare 80/min

-şezândxap drept,spate -denutriţie -diminuarea interesului

drept,rezemat,braţe -sentiment de neputinţă şi

sprijinite,coapse neadaptare la boală

orizontale,gambele

verticale,piciorul în unghi

de 90° cu gamba

-chinostatism:

-dorsal

-decubit -lateral-drept

-stâng

-ventral

MIŞCAREA:

-adducţie

-flexie

-rotaţie

-pronaţie,suspinaţie -

circumducţie

TA-funcţie de postură şi efort

Puls-creşte funcţie de efort

5.A se odihni SOMNUL: Durata: 7-9 ore

-calitate:regenerator,calm,fară

întreruperi şi coşmaruri,vise

agreabile,plăcute

REPAUS:

Alternanţa repaus,activitate -

programarea activităţilor funcţie

de necesitatea organismului şi

de efectul lor benefic

-insomnie

-iritabilitate

-durere

-anxietate

-respiraţie dificilă

-dezinteres faţă de sine

-teama de necunoscut

-agresivitate

comportamentală

-somn

intermitent,întrerupt de

crizele de sufocare

nocturne,nelin iştitor,

neodihnitor

-refuzul de a participa la

activităţi recreative

6. A se îmbrăca şi

dezbrăca

VESTIMENTAŢIA: -

lejeră,comodă,curată,conform

cu gusturile bolnavului -

sugerează apartenenţa la un

grup sau clasă socială

-desconsideraţie faţă de sine -

apatie

-se îmbracă greoi -îşi

încheie nasturii dezordonat

-nu încheie şireturile la

pantofi sau pantaloni de

pijama

7.A menţine

temperatura în

limite normale

TEMPERATURA: -36-37°C-

corpul -18/25°C-mediu ambiant

-încăpere rece -dezhidratare

-îmbrăcăminte neadecvată

-hopotermie -TA-100/70

mmHg -tegumente

reci,palide, extremităţi

cianotice

8. A fi

curat,îngrijit,a

proteja

tegumentele şi

mucoasele

-coloraţie normală a

tegumentelor,fanerele,părul bine

îngrijit

-periajul dinţilor 2-3 ori/zi -

mucoasă umedă, fose nazale

libere

-tegumente integre

-participă cu dificultate la

actul igienei personale -

delăsare

-deshidratare-tabagism

-păr netuns -bolnav neras -

unghii netăiate -baie

superficială -lenjerie

neschimbată -miros

dezagrabil -mucoase uscate

9.A evita

pericolele


pulmonare -altor boli -

agresiunilor şi autoagresiunilor

-deshidratare,

hipoproteinemie -lipsa

cunoaşterii -dezechilibru

psihic

-edeme,leziuni ale pielii -

protezarea celor din jur

împotriva contaminării

TBC,folosirea scuipătorilor

-surmenaj,fatigabilitate -

depresie -suferinţă renală

43

SECURITATE

PSIHOLOGICĂ:

-mediu salubru

-umidificarea aerului

-temperatura ambientă

18,3-25°C

-absenţa poluaării

fonice,chimice,microbiene

10.A comunica M. DE ORDIN BILOGIC:

-acuitate (vizuală,auditivă, -sentiment de neputinţă -frica de a comunica cu

sensibilitate tactilă) -subaprecierea capacităţii cei din jur şi de a-şi

-expresii nonverbale sale intelectuale şi de împărtăşi sentimentul de

(mişcări,gesturi,posturi,facies sociabilitate starea de boală sau discuţii

expresiv,privire semnificativă) -lipsa cunoaşterii pe alte teme cu semenii lui

-limbaj clar,precis -teama de necunoscut -comunicare redusă

predominant gestică

-izolare

M. DE ORDIN PSIHOLOGIC

-exprimare uşoară -manifestare impulsivă

-imagine pozitivă de sine -agresivitate -percepţia negativă pe care

-percepţia corectă a mesajelor -devalorizare individul o are faţă de

-atitudine receptivă şi de -apatie valoarea personală şi

încredere în sine competenţa sa

-capacitatea de a angaja şi -indiferenţă faţă de sine şi

menţine o relaţie stabilă cu cei din jur

semenii săi

M. DE ORDIN SOCIOLOGIC

-stabilirea de relaţii armonioase

în familie,locul de muncă,în

societate

11 .A acţiona -credinţe -depresie,disperare -manifestări de furie

Conform -convingeri -anxietate împotriva lui Dumnezeu

propriilor -religie -dezechilibru psihic

convingeri şi -ritual,rit

Valori -spiritualitate

-valori

-libertăţi

-spiritualitate

12A fi -integritate fizică şi psihică -descurajare -stare sufletească de

preocupat în -manifestări de bucurie şi -depresie tristeţe asociată cu

Vederea fericire -neîncredere în personalul nemulţumire

13.A se recreea -stare mulţumire sufletească

-plăcerea de a face lucruei

frumoase,satisfăcătoare -

înveseliri,stare de bine fizic şi

psihic

-anxietate -durere

-dezechilibru psihic

-obsesia de sfârşitul imediat

inevitabil -refuzul de a

participa la activităţi

recreative, sentimentul de

frustrare faţă de semenii săi

14.A învăţa -interesul de a învăţa -

acumulare de noi cunoştinţe

-neacceptarea bolii -durere -refuzul de a învăţa -

anxietate

44

PLAN DE ÎNGRIJIRE -BOLNAV C

45

Data Problema Obiectice Intervenţii Evaluare

2.V.304-0»

Ml

-oligurie

-tegumente

uscate

-glosită

-gingivită

-instabilitate

-rehidratare şi

echilibrarea din punct

de vedere nutriţional

-adimistrează soluţii de

tipul:Glucoza 6%, 10%,20%

Rienger 1000ml,aminoacizi

completate cu vitamina

C,A,complexul B

-stare de confort

uşor crescută -

diureza crescută

2oVl -expectoraţie

sangvinolentic,

mucoasă,fetidă -

respiraţie dificilă

-drenarea căilor

respiratorii -educaţia

asupra mijloacelor de

protejare a celor din

jur

-educă pacientul să tuşească cu

gura închisă şi să elimine în

scuipători

-să nu stropească înjur -curăţă

mucoasa bucală şi dinţii cu

tampoane -mânuieşte

scuipătorile cu prudenţă,le

dezinfectează cu fenol3%

-pacientul îşi

eliberează căile

respiratorii,respiră

mai bine

leii* -igienă precară -să prezinte

tegumente şi mucoase

curate -să-şi

redobândească stima

de sine

-ajută pacientul să-şi facă

toaleta

-pregăteşte materialele pentru

baie

-asigură temperatura apei şi a

camerei

-ajută pacientul să-şi facă baie,

să-şi taie unghiile,să-şi perie

părul

-ajută pacientul să-şi schimbe

atitudinea faţă de aspectul său

fizic

-starea de bine şi

confort fizic şi

psihic

5.V2-010

lo\l

-se îmbracă greoi -

îşi încheie nasturii

dezordonat -nu-şi

încheie şireturile la

pantofi

-să cunoască

importamţa nevoii de

a se îmbrăca şi

dezbrăca -să se

îmbrace şi dezbrace

singur

-educă pacientul în ce priveşte

importanţa acestui lucru -

supraveghează zilnic interesul

persoanei în a se îmbrăca şi

dezbrăca

-încurajează pacientul

-se observă

creşterea interesului

bolnavului pentru

ţinuta şi persoana sa

6.V.2WT

2(0(1

-comunicare re

dusă,stingheră -

izolare

-să-şi poată împărtăşi

sentimentele cu cei

din jur -să comunice

eficace

-antrenează bolnavul în diverse

activităţi care să-i dea sentime

ntul de utilitate -dă posibilitatea

pacientului să-şi exprime

nevoile, sentimentele,ideile şi

dorinţele

-schimbări zilnice

spre bine în

dispoziţia

bolnavului -

stabileşte legături cu

semenii

46

CAPITOLUL V EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia pentru sănătate în ceea ce priveşte cancerului esofagian se referă la prevenirea

apariţiei cancerului esofagian prin evitarea factorilor de risc în principal şi instruirea pacienţilor

care au dobândit această afecţiune asupra conduitei ce urmează să o adopte în legătură cu boala

lor. Putem vorbi deci despre o profilaxie primară şi una secundară.

Profilaxia primară se poate face prin diferite broşuri sau reviste pe teme de sănătate,prin

mijloace audio-video (diverse emisiuni privind factorii de risc) sau abordarea în şcoli a unor

discuţii pe aceste teme de educaţie,de la vârste fragede. Cunoscându-se factorii de risc

(fumatul,alcoolul,iritaţiile chimice sau termice) se vor arăta efectele nocive ale fumatului asupra

sănătăţii în general,a consumului de alimente fierbinţi care irită mucoasa tubului digestiv,precum

şi riscul ingerării de substanţe chimice în mod accidental sau voit care poate finaliza după o lungă

evoluţie trecând prin mai multe faze cu cancer esofagian.

Cunoscându-se antecedentele familiale şi nu numai,în acest caz este bine să se procedeze

la efectuarea unor teste preventive pentru a se depista precoce un eventual debut al bolii

canceroase esofagiene.

Profilaxia secundară se referă la măsurile pe care trebuie să le ia bolnavii ce au dobândit

afecţiuni ce favorizează apariţia cancerului esofagian şi anume: esofagetile cronice,ulcerele

esofagiene,stenozele esofagiene,cicatricile esofagiene postcaustice,tumorile esofagiene

benigne,hernia

hiatală,faringoesofagita atrofică. în toate aceste situaţii se va trata fiecare afecţiune în parte în mod

corespunzător,tratament însoţit de un regim de viaţă şi igieno-dietetic corespunzător cu evitarea

tuturor factorilor de risc.

Profilaxia terţiară. După practicarea celei mai eficiente metode terapeutice,bolnavii vor fi

luaţi în evidenţa dispensarelor de oncologie teritoriale urmând a li se prescrie radioterapia şi

tratamentul cu citostatice în paralel cu controlul constantelor sangvine.

Bibliografie

2. Angelescu N.,.Propedeutica medico-chirurgicală. Editura medicală,Bucureşti,

1992

3. Baltă,Georgeta,Metaxatos Antoaneta,Kyovski Aglâia,Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor,Editura Didactică şi Pedagogică

47

4. Baltă,Georgeta,Stănescu I.,Titirică Lucreţia şi colab.,Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1983

5. Bancu,V.E .patologie chirurgicală,EdituraDidactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1978

[ 5 ] B runn er- S uddarth, Textbook of Medical surgical Nursing, Ediţia a VI.

a. Burloi,D.,Constantinescu C.,Curs de semiologie şi terapeutică chirurgicală.Editura Medicală,Bucureşti, 1976

b. Cârmaciu,R.^4«atow/a şi fiziologia omului. Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1983

c. Gavrilescu,G.,Pafo/og/a esofagului.Editura Medicală,Bucureşti, 1974

d. Gavriliu, D.,Chirurgia esofagului.Editam Medicală,Bucureşti,1960

e. Gligor,G.,Semiologie medicală. Editura Dacia Cluj-Napoca,1978

f. Goia,I ^Propedeutică medicală. Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1964

g. Hortolomei N.Jurai I.,Chirurgie. Editura Medicală,Bucureşti,1960

h. Kufmann,A.,Propedeutică şi semiologie chirurgicală,Editura Dacia Cluj-

Napoca,1968

48

Documents

cancer esofagian