CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E D E L A PIUA P E T R I (ORAŞUL DE FLOCI) COMUNA GIURGENI, JUD. IALOMIŢA

L U C I A N C H I Ţ E S C U A N C A P Ă U N E S C U G H E O R G H E M A T E I E L E N A R E V T A V I R G I L N I Ţ U L E S C U

Cele de a 11-a şi a 12-a campanii arheologice consecutive de la Oraşul de Floci s-au desfăşurat în anii 1985 şi 1986 în partea nord-eslică a aşezării urbane medievale, neaco­peri tă de cul tur i cerealiere şi abia dezafectată de clădirile fostei AVICOLA, C.A.P. Giur, geni. î n campania precedentă, dir anul 1984, cercetările surprinseseră în această zonă-sub nivelurile aşezării urbane, un intens şi consistent nivel de locuire şi activitate umană apar ţ in înd civilizaţiei româneşt i de t i p Dridu, a cărui urmăr i re şi cercetare se impuneau cu prioritate, desigur în paralel cu investigarea pe mai departe a vestigiilor fostului centru urban medieval de pe vechiul curs al Ialomiţei . Au fost efectuate, în zona şi în perioada menţ iona tă , şase secţiuni, dintre caro una ( L V I ) la nord de şoseaua naţ ională Ţăndărei — Giurgeni, pe locul fostelor clădiri ale Avicolei, iar celelalte cinci ( L V şi L V I I — L X ) , mai la nord şi paralele cu prima, că t re l imita presupusă, nord-estelică a aşezării medievale urbane, p înă în apropierea canalului care delimitează la sud actuala orezârie. Iar dacă prima secţiune menţ ionată ( L V I ) nu a furnizat dale concludente, da tor i tă mul t i tudini i in tervenţ i i lor recente care au distrus în acel Ioc majoritatea complexelor mai vechi, ea confirmînd, to tuş i , prezenţa pe locul respectiv a necropolei nr. 2 din cuprinsul centrului urban medieval, a altor urme de vieţuire u rbană identificate şi cercetate parţ ial în cam­paniile anterioare celelalte secţiuni, efetualc mai Ia nord, au furnizat, in schimb, date şi observaţ i i extrem de preţioase privind a t î t cunoaşterea oraşului medieval, cît şi a c iv i l i ­zaţiei româneşt i mai vechi de. t ip Dridu.

Astfel, în cuprinsul carourilor 12—15 ale secţiunilor paralele L V şi L V I I , adînci­mea de 0,55 m faţă de solul actual au fost identificate şi cercetate resturile unei locuinţe orăşeneşt i de supra fa ţă , cu pereţii din lemn, dis t rusă prin incendiul. Locuinţa avea d i ­mensiunile de 7 x 3 m şi se compunea din două încăperi a lă tu ra te de 4 x 3 m , şi, respectiv de 3 x 3 m. Deşi mul t deterioarate de incendiu şi par ţ ia l dc lucrările agricole, resturile locuinţei s-au păs t ra t destul de bine, fi ind marcate în teren de urmele şi chiar de resturile carbonizate ale bîrnclor t a lpă ale pereţilor şi de podeaua bine lutui tă şi arsă păs t ra tă pe aproape întreaga suprafa ţă . Ca inventar deosebit locuinţa a avut două vase de lut întregibile ce conţineau seminţe carbonizate. Pr imul dintre ele, un urcior din pastă cenuşie de bună calitate şi decorat cu str iuri paralele, conţinea seminţe de cereale, iar celălalt, o oală cu t oa r t ă dc dimensiuni mai mici şi incomplet păs t ra tă , conţinea seminţe de legume. Analiza de laborator 2 a celor două categorii de resturi carbonizate a furnizat următoare le soiuri şi proporţ i i de cereale şi legume cultivate şi consumate de orăşenii de pe malurile Ialomiţei :

— grîu (Tri t icum aestivum) = 0,5% — grîu (Tr i t icum aestivo-compactum) = 23,8% — grîu (Tri t icum compactum) = 43,9% — grîu (Tri t icum durum) = 30,2%

1 Rezultatele cerce tă r i lo r efectuate p i n i acum la Oraşul de Floci sint publicate in Cercetăr i Arheologice I I I , 1979, p. 199-2-1") ; IV , 1981, p. 1 2 0 - 1 1 3 V, 1982, p. 129-166 ; V I , 1983, p. 9 5 - 1 0 8 ; V I I , 1 98», p. 143¬148 ; V I I I , 1986, p. 7 5 - 84.

* A d r e s ă m şi aici că ldu roase m u l ţ u m i r i colegului Mar in Circiumnru dc la I n s t i t u t u l de arheologie din Bucureş t i , pentru amabilitatea şi prompti tudinea cu care a efectuat aceste analize.

97 13 — Cercetăr i arheologice

www.mnir.ro

— orz (Hordeum vulgarae) = 1,6% (în primul vas) şi — mazăre (Pisum sativum ssp. arvense) = 98,5% — linte (Lens eselenta) = 1,5% (în al doilea vas). Prin inventarul ceramic şi situarea stratigrafică în al doilea nivel de incendiu, de

jos în sus, de aici, locuinţa în discuţie se. da tează către sfîrşitul secolului al XVI-lea . în cuprinsul aceloraşi secţiuni, în carourile 26 — 29, la adîncimea de 0,30—0,65 m

şi în cuprinsul aceluiaşi al doilea nivel de incendiu de aici, au fost de asemenea identificate şi cercetate rămăşiţele unei alte locuinţe orăşeneşti de suprafa ţă , din lemn, distrusă şi ea complet dc incendiu şi par ţ ia l de lucrările agricole recente. Şi această nouă locuinţă se compunea din două începeri a lă tura te , prima dintre ele mai bine păs t ra tă şi ca atare cerce­t a t ă integral, avînd dimensiunile de 4,25x2,75 m, limitele ei fi ind indicate în teren, ca şi în cazul precedent, dc podeaua bine Intui tă şi arsă şi, pe alocuri, de resturile carbonizate ale b î ine lc r ta lpă ale pereţilor sau de amprentele acestora. Deosebită ni se pare a fi aici descoperirea în colţul nord-veslic al locuinţei a dăr îmătur i lor compacte şi cvasicomplete ale unei ;obe din pămîn t şi oale-cahlă, aflate în situ pe podea sub forma unei grămezi de cale-cahlă, întregi sau fragmentare, pe o suprafaţă aproximativ circulară cu diametrul de peste 1 m. împrejurarea că în această dă r îmă tu ră nu s-a găsit nici un alt fragment ceramic în afara celor de oală-eahlă şi mul tă cenuşă ne-a făcut să credem că ne aflăm în fa ţa resturilor celei dîntîi iofce cu calc-cahlâ încastrate în corpul ci de la Oraşul de Floci, instalaţ ie dc încălzit postulată şi a rgumenta tă pînă acum de mulţimea fragmentelor d in această categorie ceramică găsi te peste tot şi în toate campaniile arheologice desfăşurate pînă acum pe suprafa ţa acestui oraş medieval românesc din Bărăgan şi mai cu seamă în cuprinsul locuinţelor cercetate. Prin recuperarea tuturor fragmentelor de oală-eahlă şi reconstituirea celor înlregibile s în tem în măsură acum să şt im că număru l pieselor ce compuneau o asemenea instalaţ ie de încălzit , extrem de frecventă, la oraşul de Floci era de aproximativ 35. în cuprinsul aceleiaşi locuinţe au fost găsite fragmentele celui mai frumos exemplar ceramic nesmăl ţu i t descoperit pînă acum în acest oraş medieval : o cană cu toa r tă şi gura t r i lobată , de. 17 cm înăl ţ ime, lucrată la roata rapidă, din pastă cărămizie fină, cu piciorul înal t , evazat şi circular, corpul sferic şi t oa r t ă evazată . Decorul constă în perechi de l in i i paralele şi orizontale al lcrnînd cu l ini i oblice sau în val, uşor adîncise (planşa 3).

întregul complex se datează , prin materialul ceramic şi prin s i tuaţ ia strat igrafică la sfîrşitul secolului al XVI-lea, locuinţa în discuţie suprapunînd , de altminteri , resturile complet deranjate ale unei alte locuinţe, mai vechi, datate, la r îndul ei, în a doua j u m ă t a t e a secolului al XV-lea.

în cuprinsul secţiunii L I X , în interiorul carourilor 3 — 6, la adîncimea de 0,60—0,65m Î . U fost identificate şi cercetate, prin deschiderea de suprafeţe adiacente, resturile nrse ale unei alte locuinţe orăşeneşti de suprafaţă , din lemn. Această avea dimensiunile de 7,25 χ 7 m şi se compunea din d o r ă camere a lă tura te , cea de pe latura nord-estică fiind p revăzu tă la mijloc cu p ivni ţă-cămaiă cu gura ofvală de 4 χ 3 m şi adîncimea de 0,75 m faţă de podea. De-alungul peieţilor, în ambele încăperi se aflau paturi atestate de şirurile gropilor de pari paralele cu linia pereţilor, păs t ra te în podelele Intuite şi bine arse ale ca­merelor, î n interiorul locuinţei au fost găsite fragmente ceramice de uz comun, nesmăl ţu i te , din categoria oalelor cu t oa r t ă decorate, la exterior, pe buză şi pe umăr , cu benzi de c î te 3 — 5 l ini i paralele, sbţir i , trase cu vopsea albă, precum şi fragmente de oală-eahlă databile, toate, la finele secolului al XVI- t lea . în aceeaşi secţiune, în caroul 12, la adîncimea de 0,3m a fost găsi t un inel din bronz, daînbil prin analogie eu piese similare găsite tot la Oraşul de Floci în campaniile anterioare J , în secoul al XVII - l ea . Din aceeaşi vreme, a fost găs i tă în secţiunea L X , caroul 2, la adîncimea de 0,50 m, o monedă din argint (art) emisă de Sigismund al III- lea in anul 1617 şi, tot acolo, o monedă de bronz (un fals), emisă la Sucea­va de Eustatie Dabija (1661 — 1665) după şilingii emişi de regina Cristina a Suediei pentru oraşul Riga 4 .

3 Cerce tă r i Arheologice I V , 1982, p. 145, f ig . 10/10 şi p. 154. 4 E x p r i m ă m şi data aceasta mu l ţumi r i l e noastre depline colegei Paraschiva Stancu de la Muzeul

de Istorie pentru identificarea materialului numismatic de la Oraşul de Floci .

98

www.mnir.ro

Deosebit de impor tan tă rămîne însă confirmarea deplină a constatări lor arheologice din campania anului precedent referitoare la exis tenţa în această parte, nord-estică, a oraşului medieval, sub nivelurile feudale urbane, desigur, a unui nivel de civilizaţie româ­nească veche de t ip Dridu. Pe t oa t ă Suprafaţa cerceta tă , în această parte a oraşului me­dieval, la adîncimi variind între 0,90 m şi 1,80 m fală de solul actual a fost identificatşi cer­cetat intens nivel de vieţuire şi locuire veche românească sub forma unui strat compact de p ă m î n t cenuşiu închis spre negru, gros de circa 20 cm, cu multe urme de arsură şi cărbune şi cu bogat material ceramic dridoid, Nivelul acesta consistent, continuu şi uniform este clar delimitat de cele superioare, feudale, a t î t în plan cît şi în profil prin pămînt ul galben steril de deasupra, iar dedesubt este sus ţ inut de pămîn tu l galben v iu , Matorialul ceramic este destul de unitar ca forme şi decor, compunîndu-se din fragmente lucrale la roata înce ta tă , decorate cu pieptenul cu str iuri paralele, oblice, în val sau în formă de căpriori. Este vorba în general de o ceramică majoritar poroasă, cenuşie şi roşcată, din care nu lipsesc însă exemplare fine, cenuşii de t rad i ţ ie romană , precum şi destul de puţ ine fragmente albicioase dobrogene. Pe cîteva din fundurile de vase se întîlnesc ştampile dreptunghiulare bine reliefate. Acest vechi nivel de locuire românească ce se subţiază treptat spre nord şi dis­pare în preajma canalului actualei orezării, sc datează global în plin secol al XI-lea, mai ales către a doua j u m ă t a t e a lui 5 . în cuprinsul acestui nivel de locuire dridoidă a fost găsi tă mai înt î i o locuinţă puţ in adînci tă în cuprinsul careurilor 7—8 ale secţiunilor paralele L V şi L V I I , la adîncimea de 1,80 m faţă de solul actual, cu latura pe direcţia nord-sud de 2,25 m, adînci tă faţă de nivelul propriu cu 0,25—0,30 m. Apoi, în cuprinsul careurilor 21 — 22 ale aceloraşi secţiuni a fost cercetată o locuinţă cu pietrar la fel de puţ in adînc i tă faţă de nivelul corespunzător , cu podeaua s i tua tă la adîncimea de 1,55 m faţă de solul actual, iar pietrarul Ia adîncimea de 1,32 m. Situat în colţul de nord-vest al locuinţei pietrarul are aproximativ formă de por tcoavă cu diametrul de 0,90 m şi se compunne dintr-o gardinâ din pietre şi cioburi ce delimitează o va t ră interioară cu mul tă cenuşă. Evident că gardina din pietre şi cioburi alcătuise pereţii şi calota pietrarului Deosebită este constatarea că în faţa pietrarului, către mijlocul locuinţei dridoide, a fost găs i tă oare­cum grupat o mare cantitate de bucăţ i de zgură de fier (6.100 Kg) . în forme şi măr imi diferite, de la lupe întregi pînă la bucăţ i dintre cele mai mici, toate zăcînd pe podea, într-o por ţ iune cu multe resturi de cenuşă şi cărbune. Chiar dacă în cuprinsul acestui complex dridoid nu s-a găsi t nici o uneal tă , cantitatea mare de zgură din faţa pietrarului ne-a de­terminat să considerăm că ne aflăm în faţa resturilor unui atelier de fierărie. Analiza de laborator · a confirmat pe deplin această presupunere, structura metalografică a zgurilor dovedindu-se specifică pentru o topitorie dc minereu de fier. Cantitatea de FeO este tipică pentru o compoziţ ie de zgură feroasă, Fe,0, provenind din oxidarea ulterioară în t imp, iar con ţ inu tu l în SiO, este cel normal. Pentru analiză au fost luate serii de probe. I a t ă rezultatele acestora :

proba a b

Fe to ta l 49,73 53,00 Fe metalic 3,04 3,06 FeO 53,88 51,69 F e a O , 6,79 13,97 SiO a 14,78 15,10 Λ 1,0, 5,82 4,79 CuO, 7,09 3,54 MgO 7,45 6,75 MnO 0,55 0,92 F e j 0 5

0,57 0,45

5 Adresam şi pe a c e a s t ă calc deplinele noastre m u l ţ u m i r i Fugenlei Zaharia, de la Ins t i tu tu l de arheologie din Bucureş t i , pentru spri j inul larg acordat la datarea şi interpretarea materialului ceramic d r i ­doid de a ic i .

" Aceleaşi v i i m u l ţ u m i r i aducem colegilor d in laboratorul de inves t iga ţ i i fizico-chlmlce din Muzeul National de Istorie pentru analizele efectuate asupra acestei zguri.

99

www.mnir.ro

Următoare le două campanii arheolog e de pe suprafaţa Oraşului de Floci (cele* de .1 13-a şi a 14-a) s-au desfăşurat în anii 1987 şi respectiv 1988, av înd desfăşurări diferite da to r i t ă angrenări i colectivului şi în săpă tu ra pr ior i tară de salvare din punctul „Mozacu" de Ia nord de comuna Giurgeni, făcută în paralel dator i tă extdinderii irigaţiilor în această zonă. Chiar şi în aceste condiţi i deosebite investigaţi i le arheologice din aceste ultime două companii arheologice de la Oraşul de Floci au prilejuit mai întîi identificarea şi apoi cerce­tarea integrală, Ia circa 50 m nord-est de biserica nr. 1 dc aici, într-o zonă în care recolta slabă dc furaj a permis efectuarea săpătur i lor , a două complexe suprapuse, ambele cu caracter de unificat şi anume : fundaţ ia din zidărie de p ia t ră a unei p ivni ţe rectangulare de 8,25 χ 5 m, p a v a t ă cu cărămidă, apar ţ in înd unei construcţi i ce a fost demolată , se. pare, Ia cumpăna secolelor X V I — X V I I ; b) deasupra dăr îmătur i lor acesteia, resturile unui atelier complex de meşteşugar specializat deopotr ivă în prelucrarea osului şi a metalelor şi în confecţionarea podoabelor, uneltelor şi a bijuteriilor din os, fier, bronz şi argint. Prima descoperire menţ iona tă — pivni ţa — este şi cea dint î i contrucţ ie de acest gen cunoscută pînă acum în cuprinsul oraşului medieval de. pe Ia lomi ţa . Ea are formă dreptun­ghiulară cu dimensiunile de 8,25 χ 5,20 m şi zidurile păs t ra te ale fundaţiei groase dc 0,35—0,45 m făcute din piatră şi puţ ine bucăţ i de cărămidă prinse cu mortar de var, iar podeaua, pava tă cu vizibile urme de cărămidă , este s i tuată la adîncimea de 1,38—1,05 m faţă de suprafa ţa solului actual (pl. l /B ) . Pe una din laturile scurte, cea vestică, se afla intrarea, în formă de gir l iei , cu lungimea păs t ra tă de 3,75 m şi lăţ imea de 3 m. Legătura în t re pto.nul înclinat al intrăr i i şi interiorul pivniţei era marcată dc un prag format din două şiruri de. cărămizi paralele pe care se păs t rează , v iz ibi l , urmele buiandrugului prag, lung de. 2 in, situat longitudinal, peste şirurile de cărămizi , la adîncimea de 1,28 m. Piv­ni ţa apar ţ inea , după cî t se pare, unei construcţ i i mari situate deasupra, cu pereţii făcuţi din p ia t ră , cărămidă şi mortar de var, iar acoperişul din olane mari, mul ţ imea fragmentelor de acest gen împrăşt ia te , părind a face. din plin dovada in acest sens. Şi aceasta cu at î t mai mult cu cît locuinţa cu pivni ţă în discuţie s-a dovedit a fi fost demolată , după încetare funcţionării ei, pentru refolosirea materialelor de construcţ ie recuperabile, demantelarea zidurilor ajungînd în unele locuri chiar pină la baza şanţuri lor de fundaţie a pivniţei , iar acest lucru s-a petrecut pe la cumpăna secolelor X V I — X V I I . Fiindcă, la r îndul ei, podeaua atelierului de meşteşugar ce suprapune casa cu pivni ţă este amena ja tă direct peste nivelul de demolare şi nivelare a resturilor acestei construcţi i mai vechi ale cărei resturi se găsesc împrăş t ia te pe o mare suprafa ţă şi care constituie, în parte, podeaua propriu zisă a atelierului.

în t r -adevăr , în teren, podeaua atelierului (pl. l /A) este reprezentată de un strat dreptunghiular de circa 7,25 χ 4,75 m, uniform şi compact, de oase de animale, urme de. a rsu iă şi resturi de cărbune şi cenuşă amestecate cu oase de p.nimale aflate în diferit stadii de prelucrare, unelte sau chiar produse finite şi resturi din os, bronz, fier sau argint, toate, aşezate direct deasupra resturilor demantelate şi orizontalizate ale construcţiei anterioare, pe o porţ iune dreptunghiulară , la adîncimea de 0,75 m — 0,90 m faţă de supra­faţa solului actual. Pe această „podea" au fost găsi te, laolaltă cu resturile menţ ionate de oase, unelte diferite din fier, unele cu mînere. din os, podoabe şi bijuterii finite din metal, creuzete de turnat minereu, valve de tipar pentru turnat podoabe, precum şi reziduuri şi fragmente de. fier şi minereu de fier, resturi dc bronz şi chiar de argint. Dintre piesele descoperite. în cuprinsul acestui centru de producţ ie — este al cincilea atelier descoperit pînă acum la Oraşul de. Floci — menţ ionăm, în afara marii c an t i t ă ţ i de oase întregi sau fragmentare de animale deja menţ ionate (circa 8 saci cu oase de ovine, bovine, caprine, porcine în pr imul r înd) şi de numeroase rebutate (pl. 15/12—14) sau aflate. în diferite stadii de prelucrare (5 pungi). Din acestea avem următoarele categorii :

— nasturii sferici din os cu diametrele cuprinse intre 10 şi 14 mm şi cu to r t i ţ e din os c ru ţ a i (circa 30 exemplare (pl. 5/10, 11);

— mărgele sferice din os cu diametrele în t re 8 şi 9 mm (8 exemplare) ; — cuţ i t din fier de 19,3 cm, cu Iama aproximativ t r iunghiulară de. 11 cm lungime,

iar minerul de. 7,3 cm : placat cu două plăselc din os, fixate lateral cu trei n i tur i (pl. 4/2) ;

100

www.mnir.ro

— cuţir din fier de 19,3 cm, cu lama trapezoidală de 13 cm lungime, iar mîneru de 5,3 cm din os, decorat cu patru luni i dublu circulare (pl. 4/1), una în val şi mai multe ciopli turi alveolare, f ixat la capă t cu un şt if t ;

— furculiţă din fier cu două bra ţe şi cu mîner din os, cu lungimea totală de 15 cm, din care partea ac t ivă are 7 cm., iar minerul din os de 8 cm., decorat cu motiv torsionat şi f ixat de t i je cu un şt if t ornamental (pl . 4/4) ;

— lamă de brici de bărbier i t de 12,5 cm. lungime, în formă aproape t r iunghiulară cu un spin ce depăşeşte cu 3 cm orificiul de fixare în plăsele (pl. 4/3) ;

— valvă de tipar din lut ars, în formă paralelipipedică cu dimensiunile de 3,2 χ 2,3 x l , 3 cm, avînd pe una din feţe adîncită o alveolă, acum mult corodată, pentru turnat bijuteri i , probabil cercei ; la unul din capete, valva păstrează orificiul de turnare (pl. 5/7) ;

— partea laterală, cu apucătoare , a |(unei valve de tipar, din bronz, pentru turnat nasturi globulari ; are 31 mm lungime şi 17 mm lăţ ime, iar concavitatea semisferică are diametrul de 15 mm ; în ju ru l coneavi tă ţ i i sferice se află trei orificii pentru fixarea valvei pereche, iar la partea superioară se. găseşte orificiul de turnat (pl. 5/6) ;

— ac cu floare, din argint aurit ; floarea este circulară cu diametrul de. 20 mm, avînd pe. margine. 14 cercuri din s î rmă răsuci tă fixate pe placă ; în centru se află o alveolă cu diametrul de. 6 imn flancată dc patru tuburi spiralate din s î rmă, l o tu l fiind înconjurat de. un cerc de s î rmă de argint răsuci tă . Pc averso se păst rează vizibilă l ip i i ura acului, ulterior desprins (pl. 5/3) ;

— inel din bronz cu piat ră din sticlă roşie, prinsă în montură cu patru ghiarc dispuse în cruce. Veriga, t u r t i t ă , arc diametrul de 14 mm (pl. 5/16) ;

— nasture globular din argint turnat, în formă ovoidală, cu diametrul dc 15 X 13 mm şi to r t i ţ ă supra ină l ţ a lă , compus din două valve lipite, pe margine, şi decorate cu un frumos motiv geometric (pi. 5/15) ;

— creuzete de turnat, minereu, în formă de. piramidă (pi. 5/4,5) cu gura t r iunhiulară şi laturile uşor curbate ; au fost găsite şapte exemplare, întregi sau fragmentare, laturile lor f i ind egale cu înăl ţ imea şi v ariind între. 2,5 cm şi 5 cm ; în interiorul şi pe pereţii tuturor pieselor şi a fragmentelor au fost găsi te Ia analiză resturi şi urme de argint, cupru, zinc şi compuşi ai acestora (oxizi, sulfuri şi cloruri) 7 ;

— vîrfuri de săgeata cu peduncul (2 ex), din fier, cu partea act ivă t r iunghiulară , de. 3,5 cm lungime, iar pedunculul, dc 1,5 cm lungime, reprezintă o prelungire ascuţ i tă a bazei păr ţ i i active ;

— cîrlig de undi ţă din fier (pl. 5/1) lung de 9,5 cm, cu urechea de prindere a f i rului obţ inută prin îndoirea capului t i jei opus părţ i i active, care este bine ascuţ i tă şi prevăzută cu cîrlig de fixare a prăzii ; o a l tă piesă de acest gen, găsită în acelaşi atelier, are formă obişnui tă , fără ureche de fixare a f i ru lu i , iar lungimea este de 7 cm (pl. 5/2) ;

— undrea din fier cu corpul de 12 cm şi cu urechea alungită de 0,8 cm lungime (pl . 6/3);

— piroane cu floare cu d iamètre de 3,5 cm şi cu spini de 4,5 cm, precum cuie, cu floare sau fără floare, de mai mici dimensiuni ;

— pipe întregi sau fragmentare (27 exemplare) ; cele trei exemplare întregi, două s înt lucrate din lut f in de culoare neagră metalică (pl. 6/1), iar cel de al treilea este smăl ţu i t la exterior în culoare verde (pl. 6/2) ; la acestea se adaugă , cum am menţ ionat deja, lupe întregi sau fragmentare de zgură, fragmente şi reziduuri de fier, bronz, cupru şi argint.

Complexul mai vechi, descoperit în 1987 la Oraşul de Floci şi cercetat şi în campania arheologică a anului u rmător , p ivni ţa cu zidărie din piat ră şi cu podeaua din cărămidă, este, după cum am mai spus, prima construcţie de acest gen cunoscută pînă acum în cu­prinsul acestui oraş medieval românesc de cîmpie, datarea ei în cursul secolului al XVI-lea fiind în afara oiicărei îndoieli. în orice caz, construirea şi funcţionarea pivniţei şi a locuinţei de deasupra a cărei exis tenţă o presupune marea cantitate de moloz şi de dăr îmătur i împrăş-

7 Analize efectuate l o t de colegii din laboratorul de inves t iga ţ i i fizico-chimicc din Muzeul dc Istorie, cărora le m u l ţ u m i m din nou.

101

www.mnir.ro

tiate pe o mare suprafaţă , la începutul secolului al XVI-lea este asigurată de descoperirea la baza pivni ţei , pe podea, a două monede de argint), ambele emise de regele Poloniei, loan Albert (1492 — 1501). Tot aşa, funcţionarea pe mai departe a aceluiaşi complex pînă la abandonarea sa definit ivă şi apoi la demantelarea aproape completă a zidurilor, spre finele aceluiaşi secol (eventual la începutul celui u rmător ) , este sus ţ inută , deopotr ivă , de descoperirea la baza aceleiaşi pivniţe a altor trei monede, dintre care un dinar de argint de la Gabriel Bethlen (1613 — 1628) o aceea de argint emisă la Constantinopol în secolul al XVI- lea , găsi tă pe toboganul in t răr i i , şi un fals de bronz după un dinar unguresc emis de Ferdinand I (1526 — 1564). Apoi este vorba de amenajarea, în prima parte a secolului u rmă to r , direct peste resturile abia demolate a casei cu pivni ţă , a celui de al doilea atelier meşteşugăresc cunoscut pînă acum în cuprinsul acestui oraş, atelier ale cărui caracter şi funcţionali tate s-au dovedit a f i fost mult mai complexe decît a celorlalte patru, anterior cercetate şi care păreau a f i fost prin excelenţă specializate în prelucrarea osului şi în con­fecţionarea nasturilor din os.

De data aceasta, prin în t regul său inventar, prezentat succint mai sus, atelierul nr. 5 de la Oraşul de Floci face, credem dovada indubi tabi lă a complexi tăţ i i sale, meşte­şugarii de aici dovedindu-se deopotr ivă specializaţi în prelucrarea osului şi a metalelor şi în confecţionarea uneltelor, podoabelor şi a bijuterii lor din fier, os, bronz, argint şi chiar argint aurit. Turnarea în acest atelier a bijuteriilor este dovedită convingător a t î t de unele produse finite, şi avem în vedere în primul rînd nasturele tubular din argint turnat, cî t mai cu seamă cele două valve de tipar, din Iul şi din bronz, pentru turnat podoabe şi de numeroasele creuzete de turnat minereu, cu urme tiare de argint, cupru şi zinc. Prin toate acestea, cel de al cincilea atelier de la Oraşul de Floci este primul centru complex de produc­ţie cunoscut pînă acum în care prelucrarea osului şi a diferitelor metale sc făcea în mod curent.

Datarea atelierului în veacul al XVII - l ea este susţ inută a t î t de situarea lui strati­grafică peste nivelul de demolare a construcţiei cu pivniţă din secolul anterior, de număru l mare de pipe de lut, întregi sau fragmentare, găsi te laolallă cu celelalte piese de inventar specifice atelierului, c î t şi două monede aflate, de asemenea, la nivelul podelei şi anume o aceea din argint, destul de ştearsă, emisă de Imperiul Otoman in secolul al XVI I - l ea şi un fals din bronz b ă t u t la Suceava după υη solidus bă tu t de Carol Gustav pentru Riga în 1660.

Ţinînd seama dc toate acestea socotim că perioada de amenajare şi de funcţionare a celui de al cincilea centru de producţ ie meşteşugărească de la Oraşul de Floci poate f i s tab i l i tă în secolul al XVI I - l ea , mai precis către mijlocul şi a doua j u m ă t a t e a lu i .

Se pare că odată cu demolarea casei cu p ivni ţă şi-a înceta t exis tenţa şi o a l tă construcţ ie a l ă tu ra t ă , paralelă, s i tua tă Ia numai 1,25 m spre nord, de la care s-au păs t r a t doar 8 blocuri mari de piatră cioplite poligonal şi a căror dispunere în plan indică „tălpicii" pe care au fost aşezate bîrnele ta lpă ale unei locuinţe din lemn. Această locuinţă, cu plan dreptunghiular şi dimensiunile de 6,50 χ 3,50 m, pare a reprezenta un nou t ip de locuinţă la Oraşul de Floci, acela al locuinţelor din lemn înă l ţa te pe „tălpici" din blocuri de piat ră (pl . l /c). Şi aceasta cu a t î t mai mult cu cî t în campaniile anterioare au mai fost înt î lni te asemenea blocuri mari de pia t ră , cioplite similar, dar niciodată păs t ra te „in s i tu" şi in -dicînd cu s iguranţă planul şi temelia unei case, ca acum.

Campania anului 1988' a pri lejui t , trasarea şi săparea unei secţiuni dc 132 χ 1,50 m, ce a porni t de Ia 9 m dnord de secţiunea L X I V şi a s t r ă b ă t u t lo t terenul pînă la şoseaua na ţ iona lă , aroximativ pe direcţia nord-sud, cu scopul interceptăr i i vechiului curs al Ia lomiţe i , al cărui traseu este încă v iz ib i l în teren, şi a eventualelor complexe exitsente pe traseul acestei noi secţiuni care a pr imit număru l L X V I . Dacă în primele 13 carouri ale secţiunii nu a apă ru t nimic deosebit de semnalat, după cum nici în celelalte, începînd de la caroul 20 nu au apă ru t straturi arheologice demne de re ţ inu t , cu excepţia vechiului curs al r îului, surprins în cuprinsul carourilor 28—53, în interiorul carourilor 14—19, în schimb, aşadar la circa 43 m nord de casa cu p ivni ţă şi de atelierul nr. 5, au fost identi

8 La campania arheologică a anului 1988 de la Oraşul de Floci a part icipat şi Ghcorghe I . Gantacu-xino. N-a mai par t ic ipat insă , f i ind r e ţ i n u t la Slobozia, V i r g i l N l ţu l e scu .

102

www.mnir.ro

ficate şi cercetate integral resturile din cărămidă şi mortar de var ale fundaţiei a unui edificiu de mari dimensiuni şi anume : 14,55 m lungime la exterior (12,95 m la interior) şi 7,15 lăţ imea la exterior (5,60 la interior). Acest plan dreptunghiular este prevăzut la colţuri cu patru contraforţ i , iar pe mijlocul laturilor lungi cu cite alţi t rei , aceştia din urmă cont inuîndu-se către interior cu cî te un pilastru ce depăşeşte spre interior linia zidurilor cu aproximativ 0,55—0,60 m (pl. 2). Edificiul cu dimensiunile şi mai ales cu forma destul de neobişnuite are laturile lungi dispuse aproximativ pc direcţ ia SE —NV, cu zidurile fun­daţiei făcute în totali tate din cărămidă şi mortar dc var. Lăţ imea zidurilor de fundaţie este de 0,70—0,80 m iar contraforţ i i depăşesc tot cu 0,70—0,80 m linia exter ioară a zidu­rilor, cei de colţ depăşind-o cu ceva mai mult , iar cel din colţul sudic chiar cu 1 m. Pi laştr i i in ter ior i au, ca şi contrafort i i , lăţimea dc aproximativ, 0,80 m. Fundaţ i i le zidurilor şi deopot r ivă ale contraforţi lor şi pilaştrilor, au fost lucrate după cum am menţ ionat deja, exclusiv din cărămizi întregi sau fragmentare înecate în mortar de. var în şanţuri le de fun­daţ ie al căror traseu sc păstrează bine pc alocuri, da to r i t ă demantelăr i i zidăriei în unele locuri pînă aproape de bază. Fundaţ i i le şi desigur şi zidurile elevaţiei, au fost consolidate, cu bîrne dc lemn dispuse longitudinal, ale căror nume sc păstrează încă foarte clar, mai cu seamă pc laturile, de SV şi NE, şi a tes tă că au avut grosimea dc 0,10 — 0,15 m. Cără­mizile au în general dimensiunile dc 0,31 x0,16x0,05—0,06 m, iar resturile de mortar

vintre ele au grosimea de 2,5 — 3 cm şi sînt lucrate farte îngrijii . în interiorul acestui edifi­ciul a t î t de interesant, către latura scurtă (SE) s-a găsi t o porţ iune dc perete prăbuşi t pe podea, dinspre NE. Acest zid căzut este făcut dc j u m ă t a t e de cărămidă, respectiv de 0,20 m grosime cu tencuială cu tot, şi indică, prin dispunerea cărămizilor p ă ' l r a t e exis tenţa pornir i i arcului unei deschideri (ferestre ?) la circa 0,40 m de pilastrul din partea de N E . Podeaua construcţ iei pare a f i fost făcută din seîndură. urme în acest sens fi ind sesizate In mai multe locuri at î t pe latura sudică cît şi pe cea nordică, resturi convingătoare ale exis tenţei unei podele din cărămidă nefiind sesizate. în schimb, mulţ imea fragmentelor de olane, între care şi citeva exemplare întregi cu lungimea de 0,35 m, lă ţ imea de 0,19 m la un capă t şi de 0,14 m la cel opus şi cu grosimea de 2,5 cm, găsită peste lo t , face din p l in dovada că acoperişul construcţ ie i era făcut, neîndoielnic, din asemenea materiale.

Dat f i ind stadiul foarte avansat de distrugere a edificiului, uneori inclusiv a zidu­rilor sale de fundaţ ie , inventarul arheologic propriu-zis este extrem de sărac şi se compune din pu ţ ine fragmente, ceramice databile. în sec. X V I — X V I I (fragmente de urcioare, de farfurii smăl ţu i te ornamentale, mici fragmente de sticla colorată, bucăţ i de t ab lă dc a ramă , etc.). Materialul numismatic este, în schimb, mult mai concludent. Astfel, sub a ră tu ră , peste nivelul de demolare a efificiului din cărămidă a fost găs i tă o para din argint emisă la Constantinopol de Mahmud I (1730 — 1754), fapt ce poate, eventual, sugera că distrugerea şi demantelarea construe iei se făcuse înainte dc jumăta t ea secolului al X V I I I - l e a în schimb, descoperirea în interior, sub dăr îmătur i , pe. podea sau foarte aproape de ea, a doi dinari ungureşt i din argint, foarte deter ioraţ i şi pu ţ in v iz ib i l i , din secolul al XVI-lea şi mai cu seqmă a altor doi dinari ungureşt i din argint, dar mai bine păs t ra ţ i şi uşor l iz ibi l i , emişi de Ferdinand I (1526 — 1564) şi, respectiv Maximilian I I (1570) pot asigura, credem, eu suficientă s iguranţă , datarea edificării şi funcţionării acestei deosebit de interesante construcţ i i din cărămidă către mijlocul şi în a doua j u m ă t a t e a secolului al XVI-lea, perioadă în care descoperirile şi siturile arheologice de la Oraşul de Floci sînt tot mai frec­vente în u l t i m i i ani. în interiorul construcţiei am constatat încă cu oarecare surpriză ab­senţa to ta lă a oricăror resturi de la ins ta la ţ ia de încălzit , nefiind găsi t nici un fragment de cahlă, cu t oa t ă sărăcia materialului arheologic în general, datorat şi stadiului destul de avansat de distrugere şi demolare. Constatarea este cu a t î t mai surprinzătoare cu c î t , după cum se ş t ie , în marea majoritate a locuinţelor orăşeneşti , mai mari sau mai mici , cercetate pînă acum, nu au lipsit urmele de sobe sau fragmente de cahle. Acest fapt, îm­preună cu planul cu to tu l deosebit, conferă edificiului din cărămidă un caracter cu to tu l

9 Ne facem o p l ă c u t ă datorie în a exprima deplinele noastre m u l ţ u m i r i , pentru spri j inul eficient acordat ce rce tă to r i lo r dc la Oraşul de Floci , dc că t r e P r i m ă r i a comunei Giurgeni, j u d . I a lomi ţa de conducerile C.A.P. Giurgeni, I . A . S. Giurgeni, I . A . S. Vlădeni cît şi p r i m ă r i a oraşului H î r şova . cd. 62 Cerce tă r i arhcl gice f. 8 c w - 8 1 2 r 1 4 fi la 1 6 3 - 2 2 7 Mariana

103

www.mnir.ro

aparte. E l se află aproape de marginea sudică a vechiului curs al Ialomiţei, la Dumai cî ţ iva metri este de atelierul nr. 1 de confecţ ionat nasturi din os şi după cum am văzut , la 43 m nord de atelierul nr. 5 şi respectiv, casa cu p ivni ţă . în orice caz, zona aceasta în care sînt masate, la mici d i s t an ţe unul de a l tu l , complexe importante, chiar dacă nu toate şi con­temporane, precum şi biserica nr. 1 şi necropola aferentă, atelierele nmeşteşugăreş t i nr. 1, 2 şi 5, prima casă cu fundaţia din pa t ră şi cu podeaua din cărămidă găsită aici, casa cu piv­ni ţă din pia t ră şi ediciciul din cărămidă cu contrafor ţ i par a indica aici unul din cartierele importante ale oraşului medieval cu efdificii deosebite şi centre de producţ ie importante, poate chiar centrul orăşenesc.

L E S R E C H E R C H E S A R C H E O L O G I Q U E S D E P I U A P E T R I ( L A V I L L E D E I /LOCI) , COM. G I U R G E N I , D E P . D E I A L O M I Ţ A

— R é s u m é —

Les auteurs p r é s e n t e n t les r é s u l t a t s des recherches a rchéo log iques faites à Piua Petr i durent les a n n é e s 1985— t',188. Ains i , dans les carreaux 12—15 des sections l .V et L V 1 I , à 0,55 m de profundeur, on n-ident if ic les t r ies d'une habi ta t ion urbaine en bois et qui a é t é incendiée à la fin du X V I-cmc siècle. Le 1 â t i ment, avant les dimensions de 7 x 3 m, contenait deux chambres. Sur !e parvis d'une de chambres on a décou­vert deux ,-ascs cé ramiques , l 'un contenait des grains de blé et d'orge carbonisés , le second des semences de pet i t pois et de lenti l le , éga lemen t ca rbonisées .

Dans les carreaux 26 — 28 des m ê m e s sections, à une. profundeur de 0,65 m, on a é t u d i é les restrs incendiés d'une autre habi tat ion en bois, de surface, datant de la f in du X V I - c m e siècle. Dans l 'une des deux chambres qu'elle contenait, sur le parvis, on a d é c o u v e r t d i n situ 1 ' les décombres d 'un pcêle avec 35 vases-carreau.

Dans la section L l X , les careaux 3 — 6, à une profondeur de.0,65 m on à fouillé les restes d'une ai^re habi ta t ion en bois, de surface, incendiée , avant les dimensions de 7 , 2 5 x 7 m et conlenanl de m ê m e deux chambres. La datation cette fois aussi est fixée au X V I - è m c siècle.

Vers la l imi te e x t r ê m e nord-est de la v i l l e , sous les niveaux urbains, à des profondeurs compris entre 0,90 et 1,80 m, on a découve r t des traces du XI -cme siècle. Dans cet ancien niveau culturel roumain on a identif ié un atelier de forgeron qui contenait 6,100 kg de scorie de fer.

A environ 50 m nord-est de l 'église no. 1 on a d é c o u v e r t trois complexes •'•un ca rac t è re unique : a) le fondement en mur de pierre d'une cave de 8,25x 5 m, p a v é avec des briques appartenant à une

maison en mur et démolie a la f in de X V l - è m e ou au commencement du X V I l - è m e siècle b) les restes d'un atelier d'artisan spécial isé dans le t r ava i l de l'os et du m é t a l pour obtenir des outils ,

des parures et des bijoux en fer, os, bronze et argent. Cet atelier se trouve au-desus de la maison à cave et date du X V I I - è i n e siècle

c) un grand édifice de 14,55x7,15 in , en brique, avec des contreforts aux coins et à la mo i t i é des côtes longues. A u centre, à l ' i n té r i eur , sc t rouva i t un pi l ier . La datat ion est faite pour la seconde moi t i é du X V I - è m e siècle.

104

www.mnir.ro

Fig. 1. Oraşul de Floci, 1988. Atelierul meşteşugăresc nr. 5, sec. X V I I (A) ; Pivniţa cu zidărie din piatră, sec. X V I (B) ; Locuinţa din lemn aşezată pe blocuri de piatră,

sec. X V I (C).

1. L'atelier artisanal no. 5 du XVII-ème siècle (A) ; la cave avec des murs en pierre, du XVI-ème siècle (B) ; la maison en bois avec un fondement en pierre,

du XVI-ème siècle (C).

www.mnir.ro

www.mnir.ro

PLANŞA :i Lucian Ghiţescu. Ana Păunescu, Gheorghe Matei, Elena Renta şi Virgil Niţulescu

www.mnir.ro

Ghiţescu, Ana Păunescu, Gheorghe Matei, Elena Renta ?t Virgil

www.mnir.ro

P L A N Ş A 5 Lucian Ghiţescu, Ana Păunescu, Gheorahe Matei, Elena Renta si Virgil Niţulescu

F i g . 5. O r a ş u l de F loc i , 1987. Unelte ş i produse ale atel ierului nr. R. sec. X V I I .

5. Out i l s et produits de l'atelier art i sanal no. 5, du X V I I - è m e s i è c l e .

www.mnir.ro

Lucian Ghiţescu, Ana Păunescu, Gheorghe Matei, Elena Renta şi Virgil Niţulescu P L A N Ş A 6

F i g . 6. O r a ş u l de F loc i , 1987 Piese d in inventarul atel ierului nr . 5, sec. X V I I .

6. Objets de l'atelier ar t i sanal no. 5, du X V I I - è m e s i è c l e .

www.mnir.ro