cg_us1

8/17/2019 cg_us1

1/20

7

Unitatea de studiu 1 Bazele teoretice şi organizatorice ale contabilităţii degestiune

Cuprins

Obiectivele unităţii de studiu 1 ..............................................................................................71.1 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune - componente ale sistemuluiinformaţional contabil..............................................................................................................81.2 Obiectivele contabiliăţii de gestiune..................................................................................91.3 Organizarea contabilităţii de gestiune..............................................................................101.4 Conturile de gestiune.......................................................................................................131.5 Definirea calculaţiei costurilor .........................................................................................171.6 Caracteristicile calculaţiei costurilor ................................................................................18

1.7 Organizarea calculaţiei costurilor .....................................................................................201.8 Locul şi rolul calculaţiei costurilor ...................................................................................221.9 Răspunsuri la temele de verificare .................................................................................. 241.10 Teste – grilă ................................................................................................................... 251.11 Bibliografie ................................................................................................................... 26

Obiectivele unităţii de studiu 1

La terminarea unităţii de studiu 1 studenţii vor fi capabili să: cunoască problematica şi specificul contabilităţii de gestiune; prezinte legăturile dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune; precizeze obiectivele contabilităţii de gestiune; precizeze care sunt formele de organizare şi utilizările contabilităţii de gestiune; prezinte detaliat funcţionarea conturilor de gestiune; precizeze caracteristicile calculaţiei costurilor cât şi modul de organizare al acesteia; prezinte locul şi rolul calculaţiei costurilor.

Timp de studiu: 6 ore

8/17/2019 cg_us1

2/20

8

1.1 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune - componente ale sistemului

informaţional contabil

Funcţia de bază a oricărui sistem informaţional economic, indiferent de gradul decompexitate, este de a produce informaţii pe baza cărora să se ia decizii. Principala sursă de datea sistemului informaţional economic şi, în acelaşi timp, una din componentele de bază aleacestuia este contabilitatea [Pântea, I.P. şi colectivul, 1995, p. 5]. Ea permite producerea şidifuzarea de informaţii către utilizatori.

Sistemul informaţional contabil din România este organizat după concepţia dualistă,fiind structurat pe două componente: contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune.Există destule similarităţi între contabilitatea financiară şi cea de gestiune. Astfel, ambeleconsemnează evenimente din viaţa economică pe care le cuantifică în etalon bănesc, furnizândinformaţii utilizatorilor interesaţi. Cu toate acestea, diversele necesităţi informaţionale aleutilizatorilor interni şi externi determină existenţa unor diferenţe notabile între contabilitatea de

gestiune şi cea financiară. Aceste diferenţe pot fi analizate prin prisma următoarelor criterii[Alazard, C., Separi, S., 1994, pp. 99-100; Melyon, G. ş.a., 1994, pp. 25-30]:

a. Obiective principale. Contabilitatea financiară trebuie să asigure înregistrarea

cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţiafinanciară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne aleacestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali,clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori [ Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008, art.2, alin. (1)]. Spre deosebirede aceasta, contabilitatea de gestiune oferă o imagine detaliată a fiecărei activităţi, de unde şidenumirea de analitică, având următoarele obiective principale: înregistrarea operaţiunilor

privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv, pe activităţi, secţii, faze defabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum şi calculul costului de achiziţie,de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate, obţinute, lucrărilor executate, serviciilor

prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în curs etc., din unităţile de producţie,

comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi alte domenii de activitate [OMFP nr.1826/2003].b. Organizare şi conducere. Contabilitatea financiară este puternic formalizată şi

obligatorie pentru toate entităţile economice, fiind reglementată atât de legi [OMFP nr.1826/2003; OMFP nr. 1802/2014] cât şi de principii unanim acceptate sau de norme şirecomandări internaţionale. Ea operează numai cu mărimi monetare. Entităţile economico-sociale organizează şi conduc, după caz, şi contabilitate de gestiune [OUG nr. 37 din 13 aprilie2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 285 din 22 aprilie 20011, art.1,alin. (6)], dar aceasta trebuie să fie adaptată la specificul activităţii lor. Alături de valorimonetare, ea integrează numeroase mărimi cantitative necesare a fi analizate (cantităţi dematerii prime, număr de ore lucrate, timp de funcţionare a utilajelor etc.).

c. Cadrul de analiză. Contabilitatea financiară tinde să analizeze, în principal, fluxuriledintre entitatea economică şi exteriorul acesteia, adică fluxurile externe (cu mediul ei economic,social şi administrativ). Contabilitatea de gestiune, în schimb, analizează fluxurile interne învederea determinării costur ilor producţiei [Melyon, G. ş.a., 1994, p. 28.].

d. Modul de lucru. Spre deosebire de contabilitatea financiară care este puternicformalizată şi obligatorie pentru toate entităţile economice, contabilitatea de gestiune esteorganizată pe principii şi baze proprii fiecărei entităţi. Deoarece este orientată cu precădere sprecontrolul intern, orice nor malizare a contabilităţii de gestiune ar echivala cu o îngrădire, ceea ceînseamnă că informaţiile oferite de aceasta nu sunt limitative [Alazard, C., Separi, S., 1994 , p.100].

La prima vedere, s-ar părea că pentru contabilitatea de gestiune nu există nici un cadrulegal. Nu aşa stau lucrurile în realitate. În fiecare ţară, în planul contabil sunt propuse principiigenerale ale contabilităţii de gestiune în ansamblul ei şi ale calculaţiei costurilor în special.Între prinderile vor alege dintre aceste principii pe cele care le consideră adecvate scopului lor.

8/17/2019 cg_us1

3/20

9

Teme de verificare

TV 1.1 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune – componente ale sistemului

informaţional contabil

1. Care sunt criteriile prin prisma cărora sunt analizate diferenţele notabile dintre contabilitateade gestiune şi cea financiară?

2.

Ce analizează contabilitatea de gestiune?Răspuns:

1.2 Obiectivele contabiliăţii de gestiune

În doctrina contabilă vest-europeană, în special cea franceză, contabilitatea de gestiune

este definită drept o tehnică de analiză a activităţii unei întreprinderi, o modalitate de prelucrarea datelor, pe care contabilitatea financiară i le-a furnizat, având, în principal, următoareleobiective [Keiser, A. M., 1994, pp. 10-11]: cunoaşterea costurilor diferitelor funcţii ale întreprinderii (de producţie, comercială,

administrativă, cercetare – dezvoltare), ale produselor fabricate, lucrărilor executate şiserviciilor prestate (inclusiv a producţiei în curs de execuţie);

determinarea bazelor de evaluare a anumitor active (stocuri şi producţie imobilizată)obţinute din producţie proprie, înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie”(noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise);

analiza rezultatelor prin compararea costurilor cu veniturile obţinute; elaborarea de previziuni privind cheltuielile şi veniturile , în principal, prin întocmirea de

bugete; calculul abaterilor de la previziuni în scopul obţinerii indicatorilor de gestiune, care ar

permite explicarea acestora.Dintre obiectivele prezentate, managerul poate alege pe cele care corespund cel mai bine

informaţiei dorite. În acest caz, reţinem următoarele imperative: contabilitatea de gestiune trebuie să fie utilă tuturor factorilor de decizie ai entităţiieconomice, oricare ar fi poziţia lor ierarhică. În anumite situaţii, chiar şi terţii pot dispunede aceste inf ormaţii ale contabilităţii de gestiune, dar numai atunci când informaţiile

furnizate de contabilitatea financiară nu sunt suficiente; contabilitatea de gestiune trebuie să permită obţinerea de in formaţii rapide. În acest caz,este preferată, o informaţie rapidă, dar aproximativă în locul unei informaţii exactă, dartardivă; contabilitatea de gestiune este o etapă în vederea realizării unui control de gestiune complet. Definit ca un sistem de informaţii, controlul de gestiune va fi eficient doar dacărezultatele prelucrării sale sunt conforme cu obiectivele şi nevoile utilizatorului.Controlul de gestiune trebuie să ofere sistemului de decizie informaţii pertinente,adaptate la problemele concrete de gestiune. Controlul de gestiune trebuie perceput, deci,

ca o veritabilă verificare pentru cea mai bună conducere şi nu ca un control – sancţiune.În această optică se poate considera contabilitatea de gestiune ca un instrument alcontrolului de gestiune.

8/17/2019 cg_us1

4/20

10

contabilitatea de gestiune nu este supusă nici unei reguli rigide, dar ea este adaptabilănevoilor utilizatorului. De asemenea, ea este concepută pentru a fi evolutivă; contabilitatea de gestiune îşi preia informaţiile din contabilitatea financiară, ceea ce va permite remedierea unor eventuale deformări ale datelor financiar-contabile.În consonanţă cu această concepţie, potrivit reglementărilor normative din ţara noastră,

contabilitatea de gestiune se organizează de fiecare entitate economică în funcţie de specificul

activităţii şi necesităţile proprii, având ca obiective principale următoarele [OMFP nr.1826/2003]: înregistrarea operaţiunilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe

destinaţii, respectiv, pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de

profit, după caz;

calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate,

obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie,

imobilizărilor în curs etc., din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii,

financiare şi alte domenii de activitate.

Teme de verificareTV 1.2 Obiectivele contabilităţii de gestiune1. Cui este utilă contabilitatea de gestiune?2. Care sunt obiectivele principale ale contabilităţii de gestiune?

Răspuns:

1.3 Organizarea contabilităţii de gestiune

Organizarea şi conducerea unei contabilităţi de gestiune, care să prezinte interes deosebit pentru managerii entităţilor economice, trebuie să permită, în principal, controlul factorilor de producţie în vederea obţinerii unor produse, lucrări şi servicii de calitate, cu costuri raţionale.Potrivit prevederilor articolului 10 aliniat (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, adaptate la spec ificulactivităţii, revine administratorului sau altei persoane juridice care are obligaţia gestionării

unităţii respective. În funcţie de obiectivele fundamentale ale contabilităţii de gestiune se distingca structuri ale organizării acesteia următoarele [Epuran, M., Băbăiţă, V., Grosu, C., 1999, p.91]: organizarea determinării costurilor de producţie ale produselor, lucrărilor şi serviciilor

executate; organizarea determinării rezultatelor şi a rentabilităţii; organizarea bugetării activităţii; organizarea controlului de gestiune.

Pentru a evidenţia elementele caracteristice fiecărei structuri se impune caadministratorul (sau altă persoană juridică care are obligaţia gestionării unităţii respective) săstabilească procedurile interne privind organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune.Contabilitatea de gestiune se organizează:

fie utilizând conturi specifice; fie prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiară;

fie cu ajutorul evidenţei tehnico- operative proprii.

8/17/2019 cg_us1

5/20

11

Cu toate acestea, ultimele reglementări contabile româneşti [OMFP nr. 1802/2014] facurmătoarea precizare: pentru organizarea contabilităţii de gestiune, nu este obligatorie utilizareaconturilor din clasa 9 „Conturi de gestiune.”

În acest sens, se ridică o serie de probleme, printre care: precizarea organelor care execută lucrările contabilităţii de gestiune, apelându-se

la una din următoarele modalităţi:

separarea activităţilor de calculaţie a costurilor de cele de analiză şi fundamentareadeciziilor. Astfel, lucrările de calculaţie a costurilor pot fi efectuate în cadrul unuicompartiment distinct, denumit „post-calcul”, subordonat directorului economic, fie în cadrulcompartimentului financiar-contabil, în timp ce antecalculaţia şi elaborarea bugetelor pefeluri de activităţi se realizează în cadrul compartimentului plan -dezvoltare;

concentrarea lucrărilor de calculaţie a costurilor într -un singur compartiment funcţional,cunoscut sub denumirea de „Costuri, pr eţuri şi analize economice”.

alegerea metodei de organizare a evidenţei analitice a cheltuielilor de producţie şide calculaţie a costurilor cât şi a elaborării bugetelor, care să corespundă cel mai binemanagementului întreprinderii;

precizarea perioadelor de executare a lucrărilor de calculaţie şi de bugetare a

costurilor, aspect care vizează cu precădere executarea la timp a acestora, în vederea luăriideciziilor privind activitatea viitoare.

În teoria şi practica modernă a contabilităţii de gestiune s -au conturat două concepţiigenerale de organizare a acesteia, şi anume:

a. Concepţia integralistă presupune ţinerea concomitentă a contabilităţii de gestiune şia celei financiare, denumită şi contabilitate de gestiune integrată. În acest caz, conturile decheltuieli (din clasa 6) şi cele de venituri (din clasa 7) din contabilitatea financiară intră încorespondenţe directe cu conturile utilizate în contabilitatea de gestiune. Astfel conturile dinclasele 6 „Conturi de cheltuieli” şi 7 „Conturi de venituri” se soldează treptat. De asemenea,cheltuielile şi veniturile sunt delimitate şi clasificate atât în funcţie de natura lor economică, câtşi pe destinaţii (respectiv articole de calculaţie în cazul cheltuielilor).

Pentru înregistrarea cheltuielilor directe, corespondenţa se stab ileşte între debitulconturilor de costuri din contabilitatea de gestiune şi creditul conturilor de cheltuieli deexploatare din contabilitatea financiară, în timp ce pentru cheltuielile indirecte, corespondenţase stabileşte cu debitul conturilor de centre de analiză din contabilitatea de gestiune. Pentruînregistrarea veniturilor, corespondenţa se stabileşte între debitul conturilor de venituri dincontabilitatea financiară şi creditul conturilor de rezultate analitice din contabilitatea degestiune.

Concepţia integralistă poate îmbrăca două forme, şi anume [Ristea, M. (coordonator),1996, pp. 394-395]:

1. varianta prelungirii contabilităţii financiare, în care înregistrările contabilităţii degestiune urmează celor din contabilitatea financiară. În acest caz, nu se utilizează conturile dingrupa 90 „Decontări interne". În conturile din clasele 6 „Conturi de cheltuieli" şi 7 „Conturi devenituri" se înregistrează cheltuielile, respectiv, veniturile în funcţie de natura lor economică, iarîn conturile din clasa 9 (grupele 92 „Conturi de calculaţie" şi 93 „Costul producţiei")cheltuielile, respectiv, veniturile, se preiau după destinaţia lor. Astfel, conturile din clasele 6 şi 7se soldează;

2. varianta „nucleu”, în care conturile din clasele 6 „Conturi de cheltuieli" şi 7 „Conturide venituri" sunt puse în funcţiune numai la sfârşitul perioadei de gestiune, când preiaucheltuielile şi veniturile, grupate în funcţie de destinaţia lor, intrând în corespondenţă cu creditulconturilor din grupa 92 „Conturi de calculaţie", respectiv debitul conturilor din gr upa 93 „Costul

producţiei". Nu se utilizează conturile din grupa 90 „Decontări interne".

La o cercetare mai atentă, concepţia integralistă relevă o serie de neajunsuri, şi anume: este relativ greu de practicat în condiţii „clasice” (creion şi hârtie) şi nu facilitează

diviziunea muncii;

8/17/2019 cg_us1

6/20

12

face ca în balanţa de verificare conturile de cheltuieli şi venituri să nu prezinte soldurifinale, ele fiind deja soldate pe măsură ce determinăm costurile şi rezultatele;

nu permite obţinerea rezultatului direct în contul de profit sau pierdere. În condiţiile încare conturile din clasele 6 „Conturi de cheltuieli" şi 7 „Conturi de venituri" nu intră încorespondenţă directă cu contul de rezultate, profitul sau pierderea nu se pot calcula decât

printr-un procedeu extracontabil (extragerea, regruparea şi compararea cheltuiel ilor şi

veniturilor aferente perioadei).b. Concepţia dualistă presupune organizarea contabilităţii de gestiune într -un circuitcomplet autonom faţă de cel al contabilităţii f inanciare. De aici şi denumirea de contabilitate degestiune autonomă. În acest caz, toate cheltuielile şi veniturile unei entitate economică se vorînregistra, după natura lor economică, doar în conturile contabilităţii financiare (în clasele 6„Conturi de cheltuieli" şi 7 „Conturi de venituri"). Pe de altă parte, în contabilitatea de gestiunese vor înregistra doar cheltuielile încorporabile în costuri şi respectiv veniturile ce formeazăcifra de afaceri, utilizând numai conturile din clasa 9 „Conturi de gestiune".

Înregistrările cu ajutorul conturilor de gestiune se pot efectua în două moduri, şi anume: obişnuit, utilizând articolele contabile tradiţionale; utilizând tabelele cu dublă intrare, în care: pe linie se trec conturile creditoare, pe

coloană se trec conturile debitoare. Comparativ cu articolul contabil, acest model este maisugestiv şi mai accesibil specialiştilor din serviciile tehnice.

Conexiunea dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune se realizează prin utilizarea aşa-ziselor „conturi oglindă sau de reflectare", grupa 90 „Decontări interne”.

Contabilitatea de gestiune autonomă, deşi este o procedură gr eoaie şi costisitoare, oferătotuşi posibilitatea controalelor încrucişate şi, deci, diminuarea riscurilor de erori. O asemeneamodalitate de organizare şi conducere a contabilităţii de gestiune se regăseşte şi înreglementările normative din ţara noastră.

În literatura de specialitate mai sunt menţionate şi alte concepţii de organizare şiconducere a contabilităţii de gestiune, cum ar fi [Ristea, M.(coordonator), 1996, pp. 396-397]:

a. Tabloul de colectare şi decontare presupune folosirea unor situaţii sau tablouri de

colectare a cheltuielilor în funcţie de destinaţia lor, respectiv repartizarea şi decontareacheltuielilor asupra producţiei obţinute. Exactitatea datelor înscrise în aceste tablouri se verifică

pe baza „controlului pătrat" dintre rânduri şi coloane. De asemenea, subtotalurile şi totaluriledin aceste tablouri de colectare şi decontare, care reflectă datele înregistrate în contabilitatea degestiune, trebuie să fie identice cu cele înregistrate în conturile din clasele 6 „Conturi decheltuieli" şi 7 „Conturi de venituri" din contabilitatea financiară.

b. Codificarea multiplă presupune folosirea a două sau mai multe codificări, dupăcriterii diferite, pentru aceleaşi elemente de cheltuieli şi venituri. Acest lucru ar ţine seama atâtde obiectivele contabilităţii financiare, cât şi de cele ale contabilităţii de gestiune. „Conturileoglindă sau de reflectare" nu şi-ar mai găsi utilitatea, deci procedura de lucru ar fi mai uşoară.

Teme de verificare

TV 1.3 Organizarea contabilităţii de gestiune1. Cum se poate organiza contabilitatea de gestiune?2. Care sunt formele pe care le poate îmbrăca concepţia integralistă?

Răspuns:

8/17/2019 cg_us1

7/20

13

1.4 Conturile de gestiune

Planul de conturi general din România a prevăzut pentru realiz area contabilităţii degestiune o clasă specială de conturi, şi anume clasa 9 denumită „Conturi de gestiune”. Acesteconturi au un caracter orientativ, fiecare entitate putându-şi dezvolta un sistem de conturi

propriu, în funcţie de interese, profil de activitate şi necesităţi informaţionale. Conturile din această clasă, conform normelor metodol ogice de utilizare a lor, au o serie

de caracteristici, şi anume: funcţionează după principiul înregistrării în partidă dublă; corespondenţele acestor conturi sunt limitate, funcţionează în ci r cuit închis (nu intră în

corespondenţă cu conturi din celelalte clase); la sfârşitul perioadei de gestiune curente, deci după efectuarea calculelo r privitoare la

costuri, aceste conturi sunt soldate. Evident, ele nu apar în balanţa de verificare sintetică,deoarece nu se consideră ca aparţinând contabilităţii financiare;

conturile 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ“, 921 „Cheltuielil eactivităţii de bază“, 922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare“, 923 „Cheltuieli indirecte de

producţie“, 924 „Cheltuieli generale de administraţie“, 925 „Cheltuieli de desfacere“, 931

„Costul producţiei obţinute“ şi 933 „Costul producţiei în curs de execuţie“ funcţionează, prinanalogie, după regula de funcţionare a conturilor de activ;

conturilor 901 „Decontări interne privind cheltuielile“ şi 902 „Decontări interne privind producţia obţinută“ li se va aplica prin analogie, regula de funcţionare a cont urilor de pasiv.

Se observă din denumirile acestor conturi că, sfera lor de utili zare este restrânsă doar laconsemnarea următoarelor operaţiuni:

1. preluarea cheltuielilor aferente producţiei în curs de execuţie de la începutul perioadei de gestiune;

2. preluar ea din contabilitatea financiară a cheltuielilor de producţie ce urmează a fiîncorporate în costuri;

3.

reclasarea cheltuielilor încorporabile pe locuri generatoare de costuri (centre deanaliză sau responsabilitate), pe purtători de costuri, pe articole de calculaţie şi înregistrarea lorîn conturile de calculaţie;

4. înregistrarea, urmărirea şi controlul producţiei obţinute în decursul unei perioade degestiune, evaluată la costuri prestabilite (standard). De reţinut că, această înregistrare se facenumai pent ru producţia finită obţinută, constând în produse finite şi semifabricate destinate

vânzării, lucrări executate şi servicii prestate pentru terţi, investiţii proprii sau alte activităţi;

5. determinarea şi înregistrarea producţiei în curs de execuţie de la fi nele perioadei degestiune, evaluată la costuri efective sau reale;

6. stabilirea şi înregistrarea diferenţelor dintre costurile efective şi cele prestabilite, pentru producţia obţinută;

7.

închiderea conturilor la sfârşitul perioadei de gestiune, dacă este cazu l (doar pentruconturile care până în acel moment nu sunt so ldate).

Aceste operaţii generează, în Registrul-Jurnal, următoarele corespondenţe: 1. Înregistrarea cheltuielilor aferente producţiei în curs de execuţie de la începutul

perioadei de gestiune, atât pentru activitatea de bază, cât şi pentru cea auxiliară (dacă estecazul):

%

933 „Costul producţiei în cursde execuţie“ -analitic

activitatea de bază

933 „Costul producţiei în cursde execuţie“ -analiticactivitatea auxiliară

1a

= 901 „Decontări inter ne privind cheltuielile“ S1

S2

2

1i

iS

8/17/2019 cg_us1

8/20

14

921

1b

= 933 S1 S1

„Cheltuielile activităţii de bază“

„Costul producţiei în cursde execuţie“ -analitic

activitatea de bază

922

1c

= 933 S2 S2„Cheltuielile activităţilor

auxiliare“ „Costul producţiei în curs

de execuţie“ -analiticactivitatea auxiliară

2. Înregistrarea cheltuielilor activităţii de bază, respectiv a cheltuielilor directe (contul921 „Cheltuielile activităţii de bază“ poate fi dezvoltat în anal itice corespunzătoare obiectelorde calculaţie):

921

2

= 901 S3 S3


„Decontări interne privindcheltuielile“

3. Înregistrarea cheltuielilor activităţilor auxiliare (dacă este cazul):

922

3

= 901 S4 S4

„Cheltuielile activităţilorauxiliare“


4. Înregistrarea cheltuielilor indirecte de producţie (CIFU, CGS, şi CGA), cât şi acheltuielilor de desfacere (dacă este cazul):

%

4

= 901

7

5i

iS

923

„Cheltuieli indirecte de producţie“


S5

924 S6

„Cheltuieli generale deadministraţie“

925 S7

„Cheltuieli de desfacere“

5. Înregistrarea producţiei obţinute pe parcursul perioadei de gestiune, eval uată la costuri prestabilite (standard):

931

„Costul producţiei obţinute“

5= 902

„Decontări interne privind producţia obţinută“

S8 S8

6. Repartizarea şi decontarea cheltuielilor indirecte şi a cheltuielilor de desfacere (dacăeste cazul):

a. aferente produsului fabricat, lucrării executate sau serviciului prestat:

921

6a

= %

7

5i

iS

„Cheltuielile activităţii de bază“ 923„Cheltuieli indirecte de

producţie“

S5

8/17/2019 cg_us1

9/20

15

924 S6


925 S7

„Cheltuieli de desfacere“

b. sau ca fiind cheltuieli ale perioadei de gestiune încheiate, concomitent cu închidereaconturilor de gestiune pentru partea reprezentând aceste cheltuieli:

902

6b

= %

7

5i

iS


923

„Cheltuieli indirecte de producţie“

S5

924 S6


925 S7 „Cheltuieli de desfacere“

901


6c

= 902


7

5i

iS

7

5i

iS

7. Decontarea consumurilor interne de semifabricate (dacă au fost înregistrate anterior) şia producţiei (sau lucrărilor) auxiliare:

921

„Cheltuielile activităţii de bază“- analitic produs A

7a

= 921

„Cheltuielile activităţii de bază“-analitic semifabricat Y

S9 S9

921


7b= 922

„Cheltuielile activităţilorauxiliare”

S4 S4

8. Calculul şi decontarea costurilor efective aferente producţiei în curs de execuţie (dacăexistă la finele perioadei de gestiune):

a. pentru activitatea de bază:

933

„Costul producţiei în curs deexecuţie“

8a

=921


S10 S10

b. pentru activitatea auxiliară:

933


8b

= 922


S11 S11

9. Calculul şi decontarea costurilor efective aferente producţiei o bţinute: a. pentru activitatea de bază:

902

„Decontări interne privind producţia obţinută “

9a= 921


S12 S12

b. pentru activitatea auxiliară (dacă este cazul):

8/17/2019 cg_us1

10/20

16

902


9b= 922


S13 S13

10. Stabilirea şi înregistrarea diferenţelor dintre costul prestabilit (standard) şi celefectiv:

D 902 „Decontări interne privind producţia obţinută“ C Cost efectiv Cost prestabilit (standard)

Sold creditor – diferenţăfavorabilă

Sold debitor - diferenţănefavorabilă

pentru diferenţele favorabile:

902


10a= 903

„Decontări interne privinddiferenţele de preţ“

S14 S14

pentru diferenţele nefavorabile:

903„Decontări interne privind

diferenţele de preţ“

10b

= 902„Decontări interne privind

producţia obţinută “

S14 S14

11. La sfârşitul lunii închiderea conturilor se face astfel: - contul 931 „Costul producţiei obţinute”:

901


11a= 931

„Costul producţiei obţinute“ S8 S8

- contul 933 „Costul producţiei în curs de execuţie” (pentru activitatea de bază):

902„Decontări interne privind producţia obţinută “

11b

= 933„Costul producţiei în curs deexecuţie“

S10 S10

- contul 933 „Costul producţiei în curs de execuţie” (pentru activitatea auxiliară):

902


11c= 933


S11 S11

- contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ“ (în cazul diferenţelorfavorabile):

903


11d= 901

„Decontări interne privindcheltuielile “

S14 S14

- contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ“ (în cazul diferenţelornefavorabile):

901


11e= 903


S14 S14

- conturile 901 „Decontări interne privind cheltuielile” şi 902 „Decontări interne privind producţia obţinută” (dacă există producţie în curs de execuţie la sfârşitul perioadei de gestiune sau cu partea din cheltuielile de exploatare ce priveşte

cheltuielile înregistrate în avans efectuate de o secţie de bază sau auxiliară):

90111f= 902 S15 S15

8/17/2019 cg_us1

11/20

17



De remarcat că, aceste conturi nu intră în corespondenţă directă cu conturile din clasa 6„Conturi de cheltuieli” ci au o misiune de reflectare.

Teme de verificare

TV 1.4 Conturile de gestiune 1.

Care sunt caracteristicile conturilor de gestiune?2. Enumeraţi cele mai reprezentative operaţiuni consemnate cu ajutorul conturilor de gestiune.

Răspuns:

1.5 Definirea calculaţiei costurilor

Calculaţia costurilor, deşi din punct de vedere evolutiv, a apărut înaintea teorieicosturilor şi a teoriei calculaţiei costurilor, definirea ei pe baza unei interpretări ştiinţifice a avutloc mult mai târziu. Aceasta, deoarece în prima perioadă a apariţiei sale, calculaţia costurilor s -a

practicat într-o formă empirică, izvorâtă din necesitatea determinării costului activităţiidesfăşurate, necesitate care constituia obiectivul şi, totodată, scopul calculaţiei [Olariu, C.,1977, p. 95].

Pe măsura dezvoltării şi perfecţionării calculaţiei costurilor, treptat a început să seimpună ca o necesitate şi dezvoltarea laturii teoretice a acesteia pentru fundamentarea eiştiinţifică. Astfel, apariţia şi instaurarea teoriei calculaţiei costurilor, ca element component de

bază al studiului costurilor, au determinat urmărirea de la început a definirii noţiunii decalculaţie.

Pentru cunoaşterea structurii costului unitar al unui produs, al unei lucrări sau prestări deservicii, calculaţia costurilor urmăreşte, pe prim plan, determinarea mărimii costului de

producţie pe fiecare articol de calculaţie, pe locuri generatoare de costuri şi pe purtător i decosturi, în concordanţă cu specificul activităţii entităţii economico-sociale. În acest scop, sefolosesc atât conceptele teoriei costurilor, cât şi ale teoriei calculaţiei costurilor care, astfel, îşi

găsesc verificarea lor practică prin calculaţia costurilor. La rândul ei, calculaţia costurilortrebuie să-şi găsească o fundamentare ştiinţifică pentru metoda de calculaţie adoptată,fundamentare pe care şi-o asigură prin conceptele teoriei calculaţiei costurilor.

În acest context, calculaţia costurilor poate fi definită ca ansamblul de operaţiimatematice folosite în conformitate cu prevederile metodologice în vigoare [OMFPnr.1826/2003] , pentru determinarea costului unitar al unui produs, al unei lucrări executatesau al unui serviciu prestat, în cond iţiile tehnice, organizatorice şi funcţionale ale uneientităţi economico-sociale.

8/17/2019 cg_us1

12/20

18

Teme de verificare

TV 1.5 Definirea calculaţiei costurilor 1. Ce urmăreşte pe prim plan calculaţia costurilor ?2. Definiţi calculaţia costurilor .

Răspuns:

1.6 Caracteristicile calculaţiei costurilor

Calculaţia costurilor, în funcţie de metoda şi procedeele folosite, poate furniza informaţiiasupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale sau asupra costurilor viitoare, ceea ce

prezintă o importanţă deosebită în planificarea, urmărirea, analiza şi controlul costurilor. Astfel,întreaga muncă de planificare şi de întocmire a bugetelor de costuri este fundamentată la toatenivelele de conducere pe informaţiile asupra costurilor.Valoarea informaţiilor asupra costurilorfiind condiţionată de relevanţa, exactitatea, actualitatea şi costul acestora, calculaţia costurilortrebuie să ţină seama de respectarea acestor cerinţe.

Pentru caracterizarea calculaţiei costurilor, teoria calculaţiei costurilor pleacă de lacele două funcţii de bază ale costului şi anume de la funcţia de măsurare şi funcţia de control şireglare. Aceste funcţii, fiind strâns legate între ele şi neseparabile, sunt folosite în practica

economică cu ajutorul informaţiilor asupra costurilor ca instrumente de conducere, planificare şicontrol.Pentru caracterizarea calculaţiei costurilor se urmăreşte, în esenţă, determinarea

naturii şi calităţii informaţiilor pe care aceasta este în măsură să le furnizeze .1. Din acest punct de vedere, teoria calculaţiei costurilor priveşte informaţiile asupra

costurilor prin prisma actualităţii pentru managementul firmei. Sub acest aspect, calculaţiacosturilor poate fi caracterizată ca: un calcul al trecutului , un calcul curent şi un calcul

previzional, având fiecare importanţa sa. a) Calculaţia costurilor privită ca un calcul al trecutului , urmăreşte determinarea

costului unor produse, grupe de produse, lucrări etc. executate. Cum durata procesului de producţie este diferită, putând fi de ordinul minutelor, zilelor, lunilor sau anilor, în funcţie de

natura obiectului calculaţiei şi a tehnologiei pe care o impune, rezultă că determinarea costuluiacestora nu se poate face decât după obţinerea produsului. Ca urmare, actualizarea informaţieifurnizate de calculaţia costurilor este dependentă de durata procesului de producţie şi ea nu va

putea oglindi decât aspecte ale perioadei de gestiune trecute. Capacitatea limitată de informare,în condiţiile lipsei de operativitate, face ca datele furnizate de această calculaţie ulterioară săaibă o valoare scăzută în procesul de luare a deciziilor la diferitele nivele ale managementului .

Există, totuşi, opinii că această calculaţie a trecutului este singura calculaţie exactă, careasigură determinarea unui cost efectiv, real pe baza căruia poate fi orientată activitatea viitoare aîntreprinderii. Conţinutul unui astfel de cost calculat ne face să nu ne asociem acestor opinii,deoarece aşa-numitul „cost efectiv” nu se bazează în totalitatea sa pe consumaţiunile efective devalori materiale şi de muncă vie fiind influenţat şi de o serie de alte elemente de calcul. Aceste

elemente sunt numite „cheltuieli calculate” şi sunt determinate pe baza unor criteriiconvenţionale. Toate acestea vin să modifice valoarea cheltuielilor de inclus în costuri, de unde

8/17/2019 cg_us1

13/20

19

r ezultă că o astfel de calculaţie, pe lângă faptul că este lipsită de operativitate nu asigurădeterminarea unui cost efectiv.

b. Calculaţia costurilor mai poate fi caracterizată şi ca un calcul curent . Aceasta presupune urmărirea şi controlul costurilor în paralel cu desfăşurarea procesului de producţie. Înactualele condiţii o astfel de calculaţie a costurilor prezintă o importanţă deosebită pentruoptimizarea deciziilor, având în vedere caracterul operativ al informaţiilor furnizate, cu ajutorul

cărora se poate măsura nivelul costurilor şi regla corespunzător întregul proces de producţie.Această calculaţie se caracterizează prin optica adoptată de a folosi norme sau standarde decosturi calculate în mod ştiinţific, înainte de începerea procesului de fabricaţie, faţă de care se

urmăresc toate abaterile în timpul procesului de producţie. Calitatea informaţiilor furnizate înaceste condiţii depinde de gradul în care poate exprima felul, cauzele şi răspunderile pentruabaterile semnalate.

c. Calculaţia costurilor este caracterizată şi ca un calcul previzional datorită

faptului că permite stabilirea cu anticipaţie a anumitor nivele de costuri, pe baza unorcalcule fundamentate ştiinţific. Această caracteristică are o deosebită importanţă pentruorientarea activităţii întreprinderii pe o perioadă de timp mai lungă, precum şi în elaborareanotelor de comandă ale investiţiilor privind dezvoltarea sau reutilarea capacităţilor de producţie

existente şi achiziţionarea unor capacităţi noi, pentru calcularea costului producţiei în noilecondiţii de fabricaţie şi maximizarea profitului. 2. Valoarea informaţiilor asupra costurilor fiind condiţionată de relevanţa,

exactitatea, actualitatea şi costul acestora, determină o caracterizare a calculaţieicosturilor şi sub aceste aspecte. Indiferent de metoda de calculaţie adoptată, scopul principalcare trebuie urmărit în organizarea calculaţiei costurilor este acela al obţinerii unor informaţiiutile conducerii. Eficienţa diferitelor metode de calculaţie a costurilor rezidă, în pr imul rând, încapacitatea lor de a furniza în mod operativ toate informaţiile necesare conducerii întreprinderii.

a. Informaţiile asupra costurilor reflectă aspecte multiple cu indicarea cauzelor carecaracterizează activitatea productivă. Fiecare treaptă a conducerii întreprinderii are nevoie deanumite informaţii, specifice nivelului ei. Deci, calculaţia costurilor trebuie să furnizeze numai

informaţii relevante asupra costurilor, adică informaţii deosebit de semnificative care necesităluarea de măsuri urgente impuse de soluţionarea unor probleme majorare. În felul acesta, seasigură o informare selectivă numai asupra aspectelor care implică luarea unor decizii urgente,eliberând conducerea de informaţiile mai puţin semnificative. Pentru aceasta, calculaţ iacosturilor trebuie organizată pe principiul conducerii prin obiective în sensul de „management

by exception”. Aceasta asigură o conducere a locurilor de costuri în condiţiile uneiresponsabilităţi şi operativităţii sporite de informare.

b. Pentru luarea unor decizii optime, conducerea întreprinderii solicită ca informaţiileasupra costurilor să fie exacte. De aceea, se recomandă studierea în prealabil a mai multormetode de calculaţie a costurilor, sub aspectul capacităţii lor de a furniza informaţii exacte şiadoptarea acelei calculaţii care răspunde cel mai bine acestei cerinţe. Varietatea mare ametodelor de calculaţie a costurilor impune sporirea atenţiei asupra problemelor organizatorice,dat fiind că nu orice metodă şi, în orice condiţii poate fi aplicată eficient. Complexitatea

procesului de producţie face ca, de exemplu, într -o întreprindere să nu se poată aplica decât unfel de metodă de calculaţie a costurilor, în timp ce în altă întreprindere să existe posibilitateaaplicării mai multor metode sau să se recurgă chiar la o combinare a acestora, în funcţie descopul şi de necesităţile urmărite. Aceasta face ca tendinţa generală să încline spre combinareadiferitelor metode de calculaţie care, adaptate la diversitatea obiectivelor, se pot mai bineintegra în sistemul informaţional complex al unei afaceri, încât să poată furniza informaţiilenecesare planificării, urmăririi şi controlului costurilor.

Exactitatea informaţiei nu trebuie privită numai sub aspectul calculului propriu -zis ci şi

sub aspectul reflectării reale a tuturor elementelor legate de costuri, al cauzelor care l e-augenerat şi al responsabilităţilor pentru acestea. O informaţie exactă caracterizează metoda decalculaţie adoptată şi constituie garanţia luării unei decizii bune. Legat de aceasta, aprecierilemerg atât de departe încât se consideră, pe bună dreptate, că lipsa unei informaţii este de

8/17/2019 cg_us1

14/20

20

preferat în locul unei informaţii greşite. Dar, nu trebuie scăpat din vedere faptul că o creştere agradului de exactitate conduce la obţinerea informaţiei la un cost mai mare. Se ridică întrebareadacă este de preferat informaţia exactă, mai scumpă, în locul celei mai puţin exacte, dar maiieftine care poate aduce, uneori, pierderi importante întreprinderii. Părerile în această privinţăsunt diferite, înclinând totuşi în cea mai mare măsură în favoarea informaţiilor exacte.

c. În această manieră trebuie tratată şi actualitatea informaţiei , ca un element de

caracterizare a calculaţiei costurilor şi care depinde de promptitudinea cu care este culeasă, prelucrată şi transmisă. Aceasta, deoarece o informaţie obţinută cu întârziere îşi pierde valoarea,echivalând pentru conducere cu o lipsă totală de informaţii. Ca urmare, preocupărilespecialiştilor sunt concentrate spre creşterea operativităţii metodelor de calculaţie a costurilor

prin construirea unor modele de costuri previzionale.d. Costul informaţiei , ca element de caracterizare a calculaţiei costurilor, depinde de

volumul informaţiilor culese, stocate şi prelucrate în vederea determinării costurilor producţiei.Aceasta, deoarece nu trebuie uitat un amănunt important: informaţiile suplimentare induccosturi suplimentare.

Teme de verificare

TV 1.6 Caracteristicile calculaţiei costurilor 1. Ce se urmăreşte prin calculaţia costurilor privită ca un calcul al trecutului?2. Care sunt funcţiile de bază ale costului?

Răspuns:

1.7 Organizarea calculaţiei costurilor

Organizarea calculaţiei costurilor se găseşte într -o strânsă legătură cu organizareacontabilităţii costurilor de producţie. Problemele principale care ţin de organizarea calculaţieicosturilor se referă la [Olariu, C., 1977, pp. 130-133]:

a) precizarea obiectului calculaţiei (obiect ce prezintă o mare varietate de forme de

exprimare);

b) stabilirea unităţii de calcul (dependentă de obiectul calculaţiei)

c) alegerea procedeului sau procedeelor, atunci când este cazul, de repartizare a

cheltuielilor indirecte;

d)

adoptarea unei nomenclaturi a costurilor de producţie pe elemente primare şi pearticole de calculaţie adaptată la specificul activităţii unei entităţi;

e) adoptarea celei mai adecvate metode de calculaţie a costurilor (ca exprimare a

legăturii ce se stabileşte între tipul producţiei şi modul de organizare a evidenţei

cheltuielilor de producţie). Caracteristicile produsului determină tehnologia, iar specificul tehnologiei determină

metoda de calculaţie.Ce forme de organizare a calculaţiei costurilor pot fi întâlnite?

Formele de organizare a calculaţiei sunt dependente de caracterul producţiei .Organizarea calculaţiei costurilor poate fi realizată având la bază una din metodele de

calculaţie pure sau combinaţii ale acestora, cum ar fi: metoda globală; metoda pe faze; metoda

pe comenzi; metoda standard – cost etc.În cadrul metodelor amintite, calculaţia costurilor poate fi astfel organizată, încât săpermită realizarea:

8/17/2019 cg_us1

15/20

21

1. aspectului formal al calculaţiei prin:a. calculaţia pe feluri de costuri;

b. calculaţie pe locuri de costuri sau centre de cost (sau centre de responsabilitate);c. calculaţia pe purtători de costuri.

2. aspectului funcţional al calculaţiei prin:a. calculaţia de plan sau antecalculaţia;

b.

calculaţia efectivă sau postcalculaţia; c. calculul abaterilor.Calculaţia de plan şi calculul abaterilor pe locuri şi purtători de costuri prezintă o

deosebită importanţă pentru management în procesul luării decizi ilor.1. Aspectul formal al calculaţiei a. Calculaţia pe feluri de costuri utilizează sau poate utiliza diferite criterii de grupare a

costurilor, cum ar fi de exemplu: după natura consumurilor în costul materialelor şi în costulmanoperei şi în funcţie de modificarea volumului fizic al producţiei în costuri fixe şi costurivariabile etc. În organizarea calculaţiei costurilor pe feluri, o importanţă deosebită o au

purtătorii primari de date şi informaţii, circuitul lor, cât şi corectitudinea întocmirii lor. Multeimplicaţii generează o defectuoasă evidenţă primară a costurilor, modul neadecvat de

conservare şi circulaţie a datelor şi informaţiilor privind costurile. Acest mod de „înţelegere” a problemei conduce spre tendinţa de aproximare a informaţiilor în domeniul costurilor cu multe,foarte multe efecte nedorite, nu numai pentru economia întreprinderii ci, şi pentru economie înansamblu. Ca şi aproximarea, eroarea voită sau nu, din domeniul informaţiei costurilor, este totatât de nedorită, tot atât de dăunătoare [Cristea, H., 2003, p.76].

b. Calculaţia pe locuri de costuri sau centre de costuri ca mod de organizare, depindede specificul activităţii şi necesităţile proprii ale entităţii. Potrivit structurii întreprinderiicalculaţia trebuie astfel organizată încât să permită un calcul de plan, unul efectiv şi altul legatde abaterile privind costurile. Ca urmare locul de cost trebuie tratat din mai multe puncte devedere, şi anume: formal (al procedeelor de colectare şi repartizare a cheltuielilorîncorporabile), funcţional (al conducerii eficiente prin latura responsabilităţii) şi mixt.

Organizarea pe locuri pune atât problema calităţii informaţiei cât şi a costului de obţinerea informaţiei. Se impune găsirea sau mai bine spus stabilirea unui număr optim d e locuri de cost

prin prisma costului informaţiei.Pe lângă optimizare, se pune şi problema conducerii locurilorde cost, bazată pe o metodă adecvată de conducere, cum ar fi de exemplu „ conducere prinexcepţie”.Un aspect deosebit de important este cel al repartizării cheltuielilor indirecte pefiecare loc de cost. Dar cum? Prin folosirea unor calcule convenţionale sau „chei de repartizare”

bazate pe etaloane naturale şi valorice sau prin procedee judicios alese. c. Organizarea calculaţiei costurilor pe purtător i de costuri reprezintă înfăptuirea, de

fapt, a obiectului calculaţiei. Acest mod de organizare a calculaţiei trebuie să ţină seama atât dedefinirea purtătorilor de costuri, cât şi de marea diversitate a acestora. Iată care este opinia unorautori [Cârstea ,Gh., Călin, O., 1980, pp. 54-56] în legătură cu purtătorii de costuri:

„Purtătorii de costuri constituie în calculaţie entităţile pentru care se antecalculează şi se postcalculează costuri potrivit unei anume metode. Ei îndeplinesc în calculaţie două funcţiuni, şianume:

de identificare a cheltuielilor specifice (individuale) şi, în anumite condiţii de preluare a celor comune care se colectează iniţial pe sectoare;

de control al volumului de activitate desfăşurat de întreprindere” 2. Având în vedere aspectul funcţional al calculaţiei, una din formele de organizare a

calculaţiei costurilor este: a) Calculaţia de plan (normată, standard) sau antecalculaţia . Aceasta se utilizează la

determinarea costului planificat, normat, standard sau antecalculat al produselor,

lucrărilor sau serviciilor pe articole de calculaţie, pe baza normelor de consum sau astandardelor de materii şi materiale, a normelor de timp şi de folosire a capacităţilorde producţie etc.

8/17/2019 cg_us1

16/20

22

b) Calculaţia efectivă sau postcalculaţia, are drept scop stabilirea costurilor efective,reale ale produselor obţinute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate pe bazadatelor furnizate de contabilitatea financiară.

Calculul abaterilor , care potrivit principiului excepţiilor urmăreşte furnizarea fiecăruinivel de conducere numai a abaterilor relevante în vederea evitării fenomenului de „sufocare”generat de total abaterilor care cuprinde, de regulă, multe elemente nesemnificative [Olariu, C.,

1975, pp. 138-139].

Teme de verificare

TV 1.7 Organizarea calculaţiei costurilor 1. Ce se poate obţine în cadrul metodelor tradiţionale prin organizarea calculaţiei costurilor?2. Care sunt formele de organizare ale calculaţiei costurilor când se are în vedere aspectul

funcţional al calculaţiei?Răspuns:

1.8 Locul şi rolul calculaţiei costurilor

Calculaţia costurilor orientată spre control şi decizie devine una dintre componentele debază ale mecanismului de management profitabilă al unei entităţi economico-sociale. Deasemenea, ca instrument informaţional calculaţia „produce” şi oferă informaţia privindcosturile şi profitul , iar ca instrument de management reprezintă o tehnică de decizie privind

maximizarea rentabilităţii [Ebbeken, K., Possler, L., Ristea, M., 2000, p. 11]. Calculaţia costurilor nu trebuie privită ca un scop în sine, ci ca o sursă importantă de

furnizare a informaţiilor din domeniul costurilor, având rol hotărâtor pentru asigurarea unuimanagement modern a unei entităţi economico-sociale. Astfel, în cadrul sistemuluiinformaţional economic, un loc central îl ocupă sistemul informaţional al costurilor. Datorităacestui rol important, calculaţia costurilor de producţie a devenit o problemă de bază amanagementului entităţii economico-sociale.

Scopul calculaţiei fiind furnizarea informaţiilor din domeniul costurilor, rezultă căaceasta trebuie să fie astfel organizată încât să asigure:

a) pe de o parte măsurarea cantitativă şi calitativă a întregului proces de producţie; b) pe de altă parte să constituie un mijloc de control, orientare şi reglare prin decizii

cor espunzătoare a laturii valorice a acestuia pe baza informaţiilor furnizate fiecăruinivel al managementului.În funcţie de metodele folosite, calculaţia costurilor este în măsură să răspundă acestor

cerinţe şi să furnizeze informaţii asupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale şi asupracosturilor viitoare. Cu toate acestea, practica demonstrează că informaţiile asupra costurilor nusunt folosite în suficientă măsură în procesul decizional datorită unor concepţii retrograde caremai dăinuie în unele entităţi, unde funcţia calculaţiei costurilor se limitează la simpladeterminare a costurilor de producţie de către câţiva specialişti grupaţi, izolaţi într -un birou, carefac legătura între managementul entităţii şi sectoarele, respectiv compartimentele funcţionale.

Deoarece costurile sunt generate de toate locurile de costuri, rezultă că toate sectoarele şicompartimentele funcţionale ale entităţii concură la costul producţiei. De aceea, considerăm că

problema calculaţiei costurilor nu trebuie privită i zolat, ca un fel de intermediar întremanagementul entităţii, sectoarele şi compartimentele funcţionale, ci ca o problemă de bază a

entităţii, a întregului personal. Aceasta, deoarece o tratare izolată a costurilor constituie o frână

8/17/2019 cg_us1

17/20

23

în optimizarea lor. Cine poate cunoaşte şi soluţiona mai competent problemele costurilor dintr -osecţie decât managerul secţiei respective? De aceea, problemele costurilor trebuie să fie

prezente peste tot, în toate compartimentele entităţii iar calculaţia costurilor să ocupe un loc

central în cadrul acestora.

Nu trebuie să uităm faptul că nici o problemă de specialitate nu poate fi soluţionatănumai pe baza gândirii din domeniul respectiv, fără a o trata şi sub aspectul costului. Nu putem

întreprinde o acţiune, o măsură, activitate sau proces economic fără a urmări şi analiza în prealabil costurile pe care le generează. Întrucât prin costuri se reflectă întreaga activitate a entităţii, calculaţia costurilor trebuie

privită ca un sistem informaţional de bază al managementului entităţii. Rolul şi importanţacalculaţiei costurilor pentru fiecare nivel organizatoric al entităţiii rezidă în faptul că [Olariu,C., 1975, p. 105]:

1. costurile apar peste tot în cadrul unei entităţi;

2. calculaţia costurilor este singura în măsură să explice eficienţa activităţii

economice şi atingerea sau abaterea de la scopul urmărit;

3. informaţiile furnizate de calculaţia costurilor sunt informaţii utile managementului

pentru toate locurile generatoare de costuri;

4.

răspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice alemanagementului din cadrul unei entităţi;

5. fiecare manager este răspunzător, la rândul său, pentru costurile din

compartimentul pe care-l conduce.

Managementul modern al entităţii are la dispoziţie o seamă de tehnici specifice, cum suntmanagementul prin obiective, managementul prin delegare, managementul prin excepţii,cercetarea operaţională şi altele. Se ridică necesitatea integrării calculaţiei corespunzătoareacestora, astfel ca să constituie elementul informaţional de bază în fundamentarea deciziilor[Olariu, C., 1975, pp. 63-64]. În acest context, adaptarea calculaţiei costurilor la noile cerinţeale managementului, într-un sistem al managementului prin costuri, constituie o problemă de

mare actualitate. Un astfel de sistem în care obiectivele fixate şi mijloacele necesare îndeplinirii

lor, în concordanţă cu principiile economiei de piaţă, sunt urmărite prin prisma costurilor şi aabaterilor legate de responsabilităţi, asigură un management eficient pe baza informaţiilorfurnizate de calculaţia costurilor, în condiţiile apropierii nivelelor managementului entităţii desursele de informare.

Adoptând o astfel de concepţie, în care costul este urmărit pe locuri generatoare decosturi, în cadrul unor limite prestabilite cu ajutorul metodelor evoluate de calculaţie acosturilor, se poate îmbina managementul prin delegare de autoritate în aşa fel ca fiecaremanager , la nivelul său din ierarhia entităţii, să răspundă de obiectivul parţial fixat. Aceasta

permite o folosire mai bună a rezervelor în management la nivelele mijlocii şi inferioare şi ladescongestionarea managementului de vârf, în condiţiile, creşterii responsabilităţii şi acointeresării pentru obiectivele fixate. Plecând de la executanţi, răspunderea pentru costuri estelocalizată pe fiecare manager în scara ierarhiei, îmbinându-se în lanţ până la nivelul superior almanagementului entităţii. O astfel de urmărire a costurilor asigură concomitent cunoaştereaabaterilor şi localizarea lor cu indicarea cauzelor care le -au generat şi a responsabilităţii. Deasemenea, permite o filtrare a informaţiilor privind costurile în limita necesităţilor fiecărui nivelierarhic, prin aplicarea principiilor conducerii prin excepţii, evitându -se astfel apariţiafenomenului de „sufocare” a managementului entităţii, generat de avalanşa de informaţiideclanşată în cazul folosirii metodelor clasice de calculaţie a costurilor.

8/17/2019 cg_us1

18/20

24

Teme de verificare

TV 1.8 Locul şi rolul calculaţiei costurilor 1. Ce rol are calculaţia costurilor în managemenul unei entităţi economico-sociale?2. Care este rolul calculaţiei costurilor ca instrument informaţional?

Răspuns:

1.9 Răspunsuri la temele de verificare

TV 1.1

1) Criteriile prin prisma cărora sunt analizate diferenţele notabile între contabilitatea de gestiuneşi cea financiară sunt următoarele: obiectivele principale, organizarea şi conducerea, cadrul de

analiză şi modul de lucru;2) Contabilitatea de gestiune analizează fluxurile interne în vederea determinării costur ilor

producţiei.

TV 1.2

1) Contabilitatea de gestiune trebuie să fie utilă tuturor factorilor de decizie ai entităţiieconomice, oricare ar fi poziţia lor ierarhică; 2) O biectivele principale ale contabilităţii de gestiune sunt prezentate la p. 10.

TV 1.3

1) Contabilitatea de gestiune se organizează: fie utilizând conturi specifice, fie prin dezvoltareaconturilor din contabilitatea financiară, fie cu ajutorul evidenţei tehnico- operative proprii;2) Concepţia integralistă poate îmbrăca două forme, şi anume: varianta prelungirii contabilităţiifinanciare şi varianta „nucleu”.

TV 1.4

1) Caracteristicile conturilor de gestiune sunt prezentate la p. 13;2) Cele mai reprezentative operaţiuni consemnate cu ajutorul conturilor de gestiune sunt

prezentate la p. 13.

TV 1.5

1) Calculaţia costurilor urmăreşte, pe prim plan, determinarea mărimii costului de producţie pefiecare articol de calculaţie, pe locuri generatoare de costuri şi pe purtători de costuri, înconcordanţă cu specificul activităţii entităţii economico-sociale;2) Calculaţia costurilor poate fi definită ca ansamblul de operaţii matematice folosite înconformitate cu prevederile metodologice în vigoare, pentru determinarea costului unitar al unui

produs, al unei lucrări executate sau al unui serviciu prestat, în condiţiile tehnice, organizator iceşi funcţionale ale unei entităţi economico-sociale.

TV 1.6

1) Calculaţia costurilor privită ca un calcul al trecutului urmăreşte determinarea costului unor produse, grupe de produse, lucrări etc. executate;

2) Cele două funcţii de bază ale costului sunt funcţia de măsurare şi funcţia de control şi reglare.

TV 1.7

8/17/2019 cg_us1

19/20

25

1) În cadrul metodelor tradiţionale calculaţia costurilor poate fi astfel organizată, încât să permită realizarea atât a aspectului formal al calculaţiei cât şi a celui funcţional; 2) Formele de organizare ale calculaţiei costurilor când se are în vedere aspectul funcţional alcalculaţiei sunt: calculaţia de plan, calculaţia efectivă şi calculul abaterilor.

TV 1.8

1) Calculaţia costurilor are un rol hotărâtor pentru asigurarea unui management modern al uneientităţi economico-sociale;2) Ca instrument informaţional calculaţia „produce” şi oferă informaţia privind costurile şi

profitul.

1.10 Teste - grilă

Alegeţi varianta corectă de răspuns:

1. Delimitarea cheltuielilor directe aferente producţiei neterminate de 105.700 lei secontabilizează în felul următor:

a) 933 = 901 105.700 105.700 b) 933 = 902 105.700 105.700

c) 933 = 921 105.700 105.700

2. Pentru a înregistra decontarea costului efectiv al produselor finite de 68.400 lei estecorect articolul:

a) 901 = 921 68.400 68.400

b) 921 = 902 68.400 68.400

c) 902 = 921 68.400 68.400

3. Ştiind că pentru produsele finite obţinute costul de producţie prestabilit a fost 420.000 lei,iar costul de producţie efectiv decontat a fost de 430.000 lei, diferenţele de preţ r ezultate seînregistrează astfel :

a) 903 = 902 10.000 10.000

b) 902 = 903 10.000 10.000

c) 903 = 902 10.000 10.000

4. Formele de organizare a calculaţiei costurilor nu sunt dependente de caracterul

prod ucţiei.a) corect b) fals

5. Care din următoarele afirmaţii, ce ar trebui să corespundă „Precizărilor privind unele

măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune”, este incorectă: a) Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare entitate economică în funcţie

de specificul activităţii şi necesităţile proprii, având ca obiective principale următoarele: înregistrarea operaţiunilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv,

pe activităţi , secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz; calcululcostului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate, obţinute, lucrărilor

executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizări lor în curs etc., dinunităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi alte domenii deactivitate.

8/17/2019 cg_us1

20/20

b) Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare entitate economică având caobiective principale următoarele: înregistrarea operaţiunilor privind colectarea şi repartizareacheltuielilor pe destinaţii, respectiv, pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri,centre de profit, după caz; calcularea costurilor; explicarea rezultatelor obţinute pe sectoare d eactivitate; stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile curente şi altele.

Total: 15 puncte (câte 3 puncte pentru fiecare răspuns)

1.11 Bibliografie

1. Alazard, C., Separi, S., Contrôle de gestion, 2e édition, Dunod, Paris, 1994.2. Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Beţianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura

CECCAR, Bucureşti, 2007.3. Cârstea ,Gh., Călin, O., Calculaţia costurilor, E.D.P., Bucureşti, 1980.4. Cristea, H., Contabilitatea şi calculaţiile în conducerea întreprinderii, Editura, CECCAR,

Bucureşti, 2003. 5. Ebbeken, K., Possler, L., Ristea, M., Calculaţia şi managementul costurilor , Editura Teora,

Bucureşti, 2000.6. Epuran, M., Băbăiţă, V., Grosu, C., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Economică,

Bucureşti, 1999.7. Keiser, A. M., Comptabilité analytique et de gestion, Editions ESKA, Paris, 1994.8. Melyon, G., ş.a., Comptabilité analytique: principes, tehniques et evolutions, Editions

ESKA, Paris, 1994.9. Olariu, C., Conducerea întreprinderii prin costuri, Editura Facla, Timişoara, 1975.10. Olariu, C., Costul şi calculaţia costurilor , E.D.P., Bucureşti, 1977.11. Pântea, I.P. şi colectivul, Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România,

Editura Intelcredo, Deva, 1995.12. Ristea, M. (coordonator), Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. II, Editura CECCAR,

Bucureşti, 1996.13. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

Nr. 454 din 18.06.2008, actualizată prin OUG nr. 79 din 10/12/2014, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 902 din 11/12/2014

14. *** OMFP nr. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare laorganizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, publicat în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, Nr. 23/12.01.2004.

15. *** OMFP nr. 1802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate , publicatîn Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 963 din 30.12.2014

Documents

cg_us1