NECLASIFICAT

Exemplar nr. ___

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

Colonel ing. drd. Valentin MUNTEANU

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA:

„PARTICIPAREA FORŢELOR NAVALE ROMÂNE

LA CONTRACARAREA RISCURILOR

ŞI AMENINŢĂRILOR HIBRIDE ÎN NOUL CONTEXT

DE SECURITATE DIN REGIUNEA MĂRII NEGRE”

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

General-maior (r) prof.univ.dr. VISARION NEAGOE

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului

de DOCTOR în ŞTIINŢE MILITARE

-București, 2019-

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 15

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 15

CUPRINS

INTRODUCERE ..................................................................................................................... 5

CAPITOLUL 1

MEDIUL OPERAŢIONAL CONTEMPORAN ŞI SECURITATEA MARITIMĂ ÎN

CONTEXTUL GEOSTRATEGIC ACTUAL ......................................................................... 11

1.1. Analiza conceptuală a componentelor mediului operaţional ............................. 11

1.2. Conceptul de securitate maritimă ....................................................................... 25

1.3. Riscuri şi ameninţări la adresa securităţii maritime ........................................... 40

1.4. Analiza contextului geostrategic actual ............................................................. 49

CAPITOLUL 2

NOILE DIMENSIUNI ALE RĂZBOIULUI HIBRID – AMENINŢĂRI LA ADRESA

STABILITĂŢII ŞI SECURITĂŢII REGIONALE .................................................................. 57

2.1. Ameninţările de tip hibrid .................................................................................. 57

2.2. Riscuri şi vulnerabilităţi la adresa României

în era războiului hibrid ............................................................................................. 79

2.3. Războiul hibrid desfăşurat de către Federaţia Rusă

în spaţiul est-european .............................................................................................. 91

2.4. Modalităţi de contracarare a ameninţărilor de tip hibrid .................................. 102

CAPITOLUL 3

PARTICIPAREA FORŢELOR NAVALE ROMȂNE ÎN CADRUL OPERAŢIILOR DE

SECURITATE MARITIMĂ .................................................................................................. 107

3.1. Participarea Forţelor Navale Române la implementarea

noului concept de securitate maritimă a UE ............................................................ 107

3.2. Operaţii de securitate maritimă desfăşurate

de către Forţele Navale Române .............................................................................. 112

3.3. Programele de înzestrare și modernizare a FNR- o necesitate

pentru creșterea puterii navale naționale ................................................................. 156

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ – Creșterea puterii navale a României – un posibil răspuns la

,,militarizarea” Mării Negre .................................................................................................. 167

CONCLUZII ŞI PROPUNERI .......................................................................................... 193

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 201

GLOSAR CU ABREVIERI ŞI ACRONIME ................................................................... 213

LISTA ANEXELOR ........................................................................................................... 217

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 15

Cuvintele cheie: război hibrid, mediul operaţional, securitate maritimă, ameninţări de

tip hibrid, riscuri şi vulnerabilităţi, contextul geostrategic actual, stabilitate şi securitate

regională, securitatea maritimă a UE, operaţii de securitate maritimă, putere navală.

INTRODUCERE

Evoluţia evenimentelor politico-militare din ultimele decenii a fost marcată de

profunde transformări în modul de abordare a conflictelor de către actorii participanţi.

Apariţia şi dezvoltarea rapidă a unor mijloace de ordin tehnologic cu efecte semnificative în

ecuaţia conflictului, modificările de natură conceptuală privind modul de abordare a luptei

armate şi diferenţa din punct de vedere al puterii de luptă al părţilor beligerante angajate în

conflict au dus la transpunerea în fapt a unor profunde transformări privind aspectul mediului

operaţional actual şi viitor.

Aceste realităţi au adus în atenţia specialiştilor militari necesitatea concentrării

eforturilor de analiză a evoluţiei fenomenului război cu direcţionarea acestora în sensul

previzionării aspectului conflictului militar al viitorului şi adaptării tuturor elementelor care

cristalizează puterea de luptă în scopul contracarării ameninţărilor actuale şi viitoare. În acest

sens, considerăm de bun augur realizarea demersului nostru ştiinţific în scopul aprofundării

cunoaşterii conceptului de război hibrid, concept care conturează aspectul modern al

fenomenului război, precum și a dezvoltării unui instrument puternic şi eficient care să vină

în sprijinul previzionării situaţiilor de criză viitoare şi planificării modului de rezolva re a lor.

În alegerea temei de cercetare cu titlul ,,Participarea Forțelor Navale Române la

contracararea riscurilor și amenințărilor hibride în noul context de securitate din

regiunea Mării Negre” am fost motivat alături de experiența profesională dobândită ca

ofițer în structura de comandă din cadrul Bazei Logistice Navale, unitate militară cu

principală misiune pregătirea și asigurarea logistică a navelor participante la operații

maritime, și de faptul că studiile de specialitate cu privire la amenințările asimetrice, războiul

de noua generație (hibrid), susțin ca idee centrală că acestea au ca spațiu de desfășurare,

cu precădere, mediul operațional terestru.

Lucrarea noastră de cercetare respectă principiile metodologice ale cercetării

științifice. În acest sens, demersul nostru științific se bazează pe investigarea unor baze de

date specifice domeniului cercetat, concomitent cu prezentarea de analize diverse ale

mediului supus cercetării. Abordarea și îndeplinirea obiectivului general al tezei, precum și

cele specifice ale acesteia le-am realizat păstrând permanent unitatea dintre teoretic și

empiric, înțelegere și explicație, de raportul dintre elementele cantitative și cele calitative. În

utilizarea metodelor de cercetare am ținând cont de specificul tematicii, precum și de nevoia

îndeplinirii obiectivelor stabilite.

În acest context, am formulat obiectivul general al tezei de doctorat ca fiind acela de

identificare a riscurilor și amenințărilor hibride specifice noului context de securitate

regional, precum și posibilul răspuns pe care îl pot da Forțele Navale Române

la ,,militarizarea” Mării Negre. Cercetarea doctorală abordează concepte de actualitate cum

sunt: securitatea maritimă, războiul hibrid, în cadrul larg al evoluției conceptului de

securitate după încheierea Războiului Rece, punând accentul pe aspectul cuprinzător și pe

particularitățile acestuia în plan regional. În final, cercetarea doctorală abordează

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 15

problematica securității maritime în regiunea Mării Negre din perspectiva României,

evidențiind necesitatea ca țara noastră să adopte un document strategic de tipul strategiei

maritime și să-și revizuiască doctrina forțelor navale.

Raţiunea stabilirii obiectivului efortului nostru ştiinţific generează câteva direcţii fundamentale

de cercetare, direcţii care constituie argumentele care modelează şi coordonează geometria dinamicii

conceptuale a demersului nostru de cercetare.

Pentru atingerea obiectivului general al tezei de doctorat cu titlul ,, Participarea Forțelor

Navale Române la contracararea riscurilor și amenințărilor hibride în noul context de securitate din

regiunea Mării Negre” am orientat efortul de cercetare spre îndeplinirea a patru obiective specifice.

Astfel, primul obiectiv specific de cercetare este acela de a analiza documentat mediul

operaţional modern şi ameninţările de tip hibrid, elemente ce reprezintă cadrul conflictelor

militare şi dau formă paletei de acţiuni desfăşurate în acest context. Studiul mediului operaţional

modern l-am configurat având la bază analiza de tip PMESII-MT prin care am urmărit evoluţia

variabilelor operaţionale politice, militare, economice, sociale, informaţionale şi de

infrastructură, la care adaugăm variabila specifică mediului înconjurător şi cea de timp.

Al doilea obiectiv specific de cercetare a avut ca fundament dezvoltarea conceptuală a

ameninţării de tip hibrid, termen care reprezintă o abordare cuprinzătoare a modurilor de

manifestare a agresiunii în contextul mediului operaţional modern, actual. După prezentarea

aspectelor definitorii dezvoltate în cadrul comunităţii ştiinţifice interne şi internaţionale, analiza

acţiunilor care compun ameninţarea de tip hibrid vine să ofere o imagine structurată a

elementului generator al situaţiei de criză. Configuraţia şi modul de manifestare a ameninţărilor

caracteristice contextului operaţional modern sunt prezentate ţinând cont atât de situaţiile trecute

şi prezente cât şi de tendinţele evolutive a acestora, realizându-se astfel legătura cu necesitatea

abordării anticipative a situaţiilor de criză viitoare.

Al treilea obiectiv specific de cercetare se dezvoltă în jurul conceptului de securitate

maritimă ca instrument de lucru fundamental în materializarea rolului acestuia în actualul

context geostrategic. Un prim pas îl reprezintă definirea conceptului central. Studierea

conceptului de securitate maritimă, în sine, considerăm că este necesară deoarece conferă

posibilitatea analizării unor aspecte inter-disciplinare precum complexitatea mediului maritim al

zilelor noastre, intensificarea şi diversificarea ameninţărilor şi riscurilor specifice şi

interconexiunea dintre acestea, interdependenţa dintre diferitele activităţi desfăşurate în

domeniul maritim, precum şi impactul securităţii maritime asupra celorlalte aspecte ale

securităţii naţionale.

Modificările de natură conceptuală şi modul de abordare a acţiunilor militare sunt

generate de modificările mediului operaţional actual şi cel viitor, fapt ce duce la concentrarea

eforturilor specialiştilor militari de analiză a evoluţiei fenomenului război prin prisma adaptării

la noile realităţi.

Analiza acestui fenomen am realizat-o prin prisma noilor provocări apărute, fapt

confirmat și de către unul dintre strategii britanici ai momentului: „Se simte nevoia să

recunoaștem că natura peisajului securității internaționale s-a schimbat. Nu mai este adecvat să

gândim în termenii unei lumi binare, de pace și război; campanie sau contingență. Lumea se află

acum într-o stare de permanentă competiție“, afirma generalul N. Houghton, Șeful Statului Major al

armatei britanice.

În acest sens, am considerat necesar ca demersul nostru de cercetare să se concentreze

asupra conceptului de securitate maritimă și implicit a spectrului operațiilor de securitate

maritimă pornind de la modificările apărute pe scena politică și militară actuală și în mod special

a celor din zona Mării Negre care pot influenţa direct securitatea națională și regională a

României.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 15

Al patrulea obiectiv specific de cercetare, respectiv studiul de caz prezentat în ultimul

capitol al demersului nostru ştiinţific subliniază necesitatea afirmării României ca putere navală

regională, în spaţiul geopolitic şi geostrategic al Mării Negre, necesitate determinată de

importanţa acestui spaţiu, în contextul extrem de complex şi contradictoriu pentru acest început

de secol.

În abordarea noastră analitică am plecat de la următoarele premise/ipoteze de cercetare:

În primul rând, un posibil răspuns al Forțelor Navale Române la contracararea riscurilor și

amenințărilor hibride din regiunea Mării Negre nu poate fi realizat decât prin intermediul unor

eforturi conjugate în cadrul unor parteneriate, în condițiile în care conceptul operațiilor de

securitate maritimă, ocupă locul central. În al doilea rând, complexitatea domeniului maritim

contemporan impune un studiu aprofundat al potențialelor riscuri și vulnerabilități, pentru

identificarea celor mai fezabile măsuri ce se impun a fi luate pentru contracararea acestora. În al

treilea rând, spațiul geografic al Mării Negre (delimitat de suprafața mării și statele riverane)

întrunește toate caracteristicile unei regiuni maritime căreia i se pot aplica teoriile

regionalismului printre care geopolitica securității regionale ocupă locul central.

Prin intermediul acestor premise de cercetare urmărim scoaterea în evidență a cadrului

conceptual, a perspectivelor analitice și terminologiei de bază asociată conceptelor de securitate

maritimă, război hibrid, particularitățile acestuia raportate la mediul operațional maritim,

importanța identificării riscurilor și amenințărilor de tip hibrid în noul context de securitate

regional simultan cu măsurile de contracarare ce se impun a fi luate.

Demersurile științifice întreprinse au avut la bază o strategie de cercetare non-

experimentală, bazată pe metode de cercetare analitice non-interactive de tip comparativ-non-

comparativ, calitativ-cantitativ, cu o singură variabilă sau variabile multiple, precum și metodele

prospective de tipul studiilor de caz.

Instrumentele cercetării se pot regăsi permanent în lucrarea noastră de cercetare

științifică, din cadrul acestora am folosit cu precădere tabelul.

În cercetarea efectuată pentru redactarea tezei o serie de limitări au fost generate de

identificarea studiilor de specialitate doar de tip ,,open sourse”. Aceste limitări coroborate și cu

imposibilitatea verificării în totalitate a rezultatelor cercetării, au fost depășite în cadrul

demersului nostru științific și în final au apropiat teza de doctorat de logica experimentală și au

dat consistență analizelor efectuate.

Există o multitudine de studii care abordează separat sau în alt context subiectele supuse

cercetării, totuși teza de doctorat cu titlul titlul ,,Participarea Forțelor Navale Române la

contracararea riscurilor și amenințărilor hibride în noul context de securitate din regiunea

Mării Negre” se distinge în acest peisaj analitic prin aceea că abordează în exclusivitate

necesitatea creșterii puterii navale a României, ca un posibil răspuns la ,,militarizarea” Mării

Negre.

CAPITOLUL 1

MEDIUL OPERAŢIONAL CONTEMPORAN ŞI SECURITATEA MARITIMĂ ÎN

CONTEXTUL GEOSTRATEGIC ACTUAL

Operațiile militare au loc într-un cadru complex de factori care modelează natura lor și

afectează rezultatele acestora. Acestea impun înțelegerea mediului operațional la toate nivelurile

artei militare și relevanța lui pentru fiecare misiune. Înțelegerea mediului de desfăşurare a

operaţiilor se referă la determinarea caracteristicilor specifice ale mediului operațional în care se

execută misiunea precum și modul în care elementele definitorii ale acestuia influenţează

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 15

desfăşurarea acţiunilor forțelor. Cunoaşterea şi înţelegerea relaţiei ce se poate stabili între mediul

operaţional contemporan şi evoluţia securităţii maritime în contextul geostrategic actual

considerăm că se poate realiza pornind de la o analiză a conceptelor.

În urma analizei definițiilor termenului de mediu operațional, folosite în literatura de

specialitate, suntem de părere că acesta este un sistem compozit de actori, condiții şi

circumstanțe care se manifestă într-un spaţiu bine definit şi care influențează în mod direct

întrebuinţarea capabilităţilor militare în baza deciziilor comandanţilor. El include, pe de o parte

toate forţele şi sistemele inamice, aliate sau neutre participante la întregul spectru de conflict, iar

pe de altă parte mediul fizic şi informațional, factorul de guvernare şi decizie politică, nivelul

tehnologic, resurse locale, precum și aspecte culturale ale populației locale.

În doctrina americană sunt definite domeniile importante care afectează operațiile militare

în contextul unui conflict persistent: globalizarea, nivelul tehnologic, schimbările demografice,

urbanizarea, cerinţe legate de resurse, schimbările climatice şi dezastrele naturale, proliferarea

armelor de distrugere în masă, consecinţele şi efectele lor.

În doctrina românească mediul operaţional este definit ca fiind „un sistem de sisteme în

care fiecare dintre actori interacţionează în cadrul acestuia, urmărindu-şi propriile interese. Ei

dezvoltă/elaborează strategii şi alocă resurse pentru desfăşurarea acţiunilor necesare obţinerii

puterii care să le faciliteze exercitarea influenţei asupra altora şi atingerea obiectivelor

proprii.”1

Conceptul de securitate maritimă poate fi perceput şi analizat dintr-o perspectivă

tradiţională-strategică, ca o dimensiune intrinsecă a securităţii. Astfel, chiar dacă studiile de

specialitate nu identifică securitatea maritimă ca parte distinctă dar inclusă securităţii2,

înţelegerea conceptului şi dezbaterea privind securitatea maritimă pot fi privite, totuşi, din

perspectiva analizei continue privind conceptul de securitate în general.

Promotorii conceptului de securitate maritimă comprehensivă la nivel naţional susţin

idea dezvoltării unei politici (strategii) dedicate apelor teritoriale, dar numai dacă securitatea

domeniului maritim ar fi integrată în politica de securitate naţională3. Putem identifica deja

iniţiative de abordări integrate a securităţii maritime, în principal la nivel naţional, dar şi la nivel

regional şi internaţional. Coordonarea nu se desfăşoară la nivelul tuturor domeniilor evidenţiate

de conceptul de bază, dar acoperă câteva dintre acestea, precum: supravegherea maritimă,

siguranţa traficului maritim, căutare-salvare, protejarea mediului, paza frontierelor etc.

Din analiza studiilor de specialitate privind impredictibilitatea mediului de securitate,

gama ameninţărilor şi riscurilor ce pun în pericol stabilitatea şi securitatea domeniului maritim s-

a extins considerabil în ultimii ani. În timp ce unele dintre aceste ameninţări precum traficul

ilegal de arme, narcotice sau de persoane erau într-un fel „familiare”, altele cum ar fi chiar

pirateria şi terorismul, au crescut în intensitate şi au devenit din ce în ce mai evidente. În plus,

combinaţia dintre riscuri şi ameninţaţi, suprapusă peste vulnerabilităţile societăţii globalizate

(dependenţa de transportul maritim, aglomeraţia populaţiei la nivelul litoralului, turismul etc.) le

face şi mai dificil de identificat şi de izolat pentru a putea fi tratate eficace4.

1 *** Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2012, Anexa 1. 2 Jin-Hyun Paik and Anthony Bergin, Maritime Security in the Asia-Pacific in Asia’s Emerging Regional Order, publicat de

W.T Tow, R. C. Thakur si I.-T Hyun, Tokyo si New York: United Nations University Press, 2000, pp. 177-191. 3 The Parliament of the Commonwealth of Australia, Australia’s Maritime Strategy, report of the Joint Standing

Committee on Foreign Affairs, Defence and Trade inquiry, Canberra, iun. 2004, pp. 105-109. 4 Studiul Wise Pens International, Risk Assessment Study as an integral part of the Impact Assessment in support of

a CISE for the EU maritime domain, 2013, p.7.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 15

Necesitatea prevenirii şi contracarării ameninţărilor complexe şi interconectate din

domeniul maritim a facilitat identificarea unor funcţiuni principale de securitate maritimă, la

nivel internaţional. Faptul că acestea intră în responsabilitatea a două sau mai multor autorităţi

maritime – în funcţie de specificul naţional – facilitează în mod evident cooperarea între acestea.

Un factor definitor ce influenţează securitatea maritima este reprezentat în opinia noastră de

evaluarea contextului geostrategic actual.

Contextul actual, provocările părții estice ale ariei geografice din care face parte și

România determină o analiză sintetică a principalilor actori internaţionali. În acest sens în mod

practic se constată o creștere continuă a importanței flancului estic al NATO, aspect vizibil încă

de la începutul anului 2014.

Prezentul context geostrategic este definit de noile amenințări care au apărut la nivelul

Europei, a păcii în general, readucerea în discuție a unor doctrine și principii clasice cu privire la

securitatea națională. Se constată în ultimii ani, dar în special în 2016, apariția amenințărilor

militare de tip clasic, aspecte care au determinat existența în paginile strategiilor de apărare

națională a unor noi elemente.

În concluzie, din elementele prezentate în acest capitol se pot identifica două trenduri

distincte în ceea ce priveşte abordarea securităţii maritime. Avem de-a face, pe de o parte, cu o

abordare de tip buttom-up, focalizată pe identificarea şi contracararea tuturor riscurilor şi

ameninţărilor de securitate din domeniul maritim.

CAPITOLUL 2

NOILE DIMENSIUNI ALE RĂZBOIULUI HIBRID AMENINŢĂRI LA ADRESA

STABILITĂŢII ŞI SECURITĂŢII REGIONALE

Evoluțiile geopolitice la nivel mondial și regional înregistrate în perioada 2016-2018, au

plasat România în zona de confruntare a intereselor și influențelor principalelor puteri militare.

Considerăm că este necesar iniţierea unui demers ştiinţific pentru analizarea conceptului de

ameninţare de tip hibrid şi implicit identificarea unor metode prin care acestea pot influenţa

stabilitatea şi securitatea.

Ideea că un actor poate genera în mediul operaţional o amenințare care combină forţele

convenţionale guvernate de regulile și normele militare tradiționale cu forțe neconvenționale care

execută operațiuni de gherilă a existat de multă vreme. De-a lungul istoriei s-a întâmplat deseori

ca un actor inferior din punct de vedere militar să vizeze vulnerabilitățile adversarilor mai

puternici și să profite de mijloacele de care dispune pentru a-şi realiza scopurile strategice.

Exemple istorice de război de tip hibrid pot fi întâlnite încă din antichitate, deși termenul

de amenințare hibridă este relativ recent.

Ameninţare hibridă – deşi s-a făcut de multe ori referire la termenul amenințare hibridă,

acesta nu a fost utilizat în mod explicit sau definit în doctrină armatei SUA până în februarie

2011. În plus putem remarca faptul că ameninţarea hibridă este adesea confundată din punct de

vedere conceptual cu războiul hibrid, ajungându-se la o anumită omisiune doctrinară și

intelectuală.

Război hibrid – conceptul de război hibrid a apărut şi a fost dezvoltat de către specialiştii

militari americani în ultimului deceniu, pentru a evidenţia necesitatea de adaptare permanentă a

forţelor militare ale SUA la realităţile mediului operaţional modern. Iniţiatorii în dezvoltarea

conceptului au constituit un grup provenind din elita Corpului de Infanterie Marină al SUA,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 15

condus de către James N. Mattis şi Frank G. Hoffman.5 În anul 2005, cei doi publică articolul

„Confruntări armate viitoare. Apariţia războaielor hibride”6 în care se prezintă faptul

că ,,războaiele din Afganistan şi Irak au influenţat procesul de echilibrare a gândirii strategice

americane, care ia acum în calcul modalităţi de răspuns viabile în faţa unei palete largi de

ameninţări la adresa intereselor SUA.” 7

Sintagma „război hibrid” este un concept care nu are o definiție unanim acceptată și,

până recent, nu figura în doctrine militare sau de securitate, termenul anterior folosit în

documentele oficiale fiind cel de asimetric.

Asimetric presupune evitarea confruntării directe și obținerea de avantaje cu efecte

strategice, prin identificarea și exploatarea slăbiciunilor și vulnerabilităților adversarului.

Demersul nostru științific mai are în vedere și o altă posibilă abordare a conceptului și

implicit a unor posibile riscuri și vulnerabilități la adresa României: războiul hibrid la granița

dintre manipulare și conflict.

Războiul hibrid poate fi definit și ca o formă activă de folosire sistemelor informaționale

proprii pentru distrugerea sistemelor informaționale ale adversarului. Demersul nostru de

cercetare pentru identificarea riscurilor și vulnerabilităților la adresa României cu siguranță este

susținut de necesitatea studierii conceptuale a dimensiunilor securității naționale ca elemente

definitorii în abordarea noului tip de conflict.

Conceptul de „securitate națională” este extrem de important pentru că este posibil ca, la un

moment dat, în istoria unei țări, în numele lui să fie suspendate libertăți civile, să fie declanșate războaie

sau să fie hotărâte masive realocări de resurse. De aceea, orice ambiguitate legată de conținutul

securității naționale poate avea implicatii majore nu numai pentru statul respectiv și cetățenii lui, dar și

pentru celelalte țări.

,,Războiul hibrid rus”8 desfășurat de către Federația Rusă constă în folosirea unei

palete diverse de instrumente, atât militare cât și non-militare, având ca scop final promovarea

interesului național rus. Războiul hibrid este folosit pentru atingerea , în opinia noastră a

următoarelor obiective: slăbirea și posibilitatea apariției unor fricțiuni între statele NATO,

subminarea activității unor guverne pro-occidentale, crearea unor pretexte declanșatoare de

conflicte armate, anexarea teritorială, asigurarea accesului la rute și piețe economice noi .

Experții în domeniu folosesc pentru sintagma de ,,război hibrid” diferiți termeni cu un

conținut similar: ,,strategii pentru zona gri”, ,,conflicte tip competiție”, ,,măsuri active”, ,,război

de nouă generație”. Deși diferiți, analizarea acestor termeni conduc către o singură posibilă

concluzie: Federația Rusă utilizează diferiți vectori de putere și influență pentru atingerea

intereselor naționale în spațiul intern și extern.

În vederea identificării unor răspunsuri direct proporționale cu provocările gene rate de

războiul hibrid rus opinăm că sunt necesare alături de resurse, timp și dezvoltarea unor tactici

de descurajare convenționale.

Ca o primă concluzie, putem afirma cu certitudine că strategia și tacticile de război hibrid

folosite astăzi de către Federația Rusă sunt mai complexe decât cele utilizate în perioada

Războiului Rece. O altă concluzie ce se poate desprinde din analizarea modului de desfășurare a

5 Conceptul de „război hibrid” a apărut în anul 2005. Locotenent colonel (r) Frank G. Hoffman lucra la Centrul

pentru ameninţări în devenire şi oportunităţi, Quantico – Virginia. General locotenent James Mattis era

comandantul Comandamentului pregătirii pentru luptă al U.S. Marine Corps, aflat în aceeaşi locaţie. 6 Frank G Hoffman, James N. Mattis, Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars, Proceedings Magazine, vol.

132/II/1,233, US Naval Institute, noiembrie 2005.. 7 Valerică Cruceru, „Despre conceptul de război hibrid în gândirea militară americană”, Buletinul UNAp, septembrie 2014. 8 Publicat pe site-ul www.rand.org. cu titlul “ Understanding Russian Hybrid Warfare and what can be done about

it“, autor Christopher S.Chivvis.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 15

războiului hibrid rusesc din această perioadă comparativ cu acțiunile specifice Războiului Rece,

este aceea că Federația Rusă a renunțat la adoptarea unei strategii bazate pe ideologii (extinderea

viziunii marxiste la nivel mondial fiind dezideratul principal afirmat în perioada respectivă ).

La această dată, acțiunile acesteia nu mai sunt dependente de nici o ideologie, dovedind

doar pragmatism machiavelic, am putea afirma, în atingerea obiectivelor naționale stabilite, de

imagine și economice, indiferent de căile și mijloacele folosite.

CAPITOLUL 3

PARTICIPAREA FORŢELOR NAVALE ROMȂNE ÎN CADRUL OPERAŢIILOR DE

SECURITATE MARITIMĂ

Forțele Navale Române au un rol primordial în cadrul noului context de securitate

împotriva acțiunilor hibride și implicit a celor ce derivă din acestea – traficul de persoane,

terorism, piraterie, emigraționism, etc.

Securitatea maritimă este una din misiunile de bază ale forțelor navale. Unul din

obiectivele majore în cadrul securității maritime este reprezentat de asigurarea unor linii

maritime de comunicații sigure, protejate de amenințările clasice cât și de cele noi apărute. Cu

siguranță, apariția unor noi amenințări va reprezenta noi provocări și implicit identificarea unor

răspunsuri pentru contracararea acestora. Conceptul de comandă operațional european privind

securitatea maritimă este definit prin operațiile navale existente pentru combaterea terorismului

și a altor activități ilicite.

Uniunea Europeană a elaborat și aprobat în anul 2014 propria „Strategie de Securitate

Maritimă”, prin care este definit domeniul maritim ca un element esențial pentru o Europă sigură

și prosperă. Securitatea din regiunea Mării Negre apare menționată distinct în cadrul acestei

strategii, fapt ce arată încă o dată necesitatea adaptării politicilor de securitate la noile ,,tipare”

hibride.

România este dependentă de libertatea spațiului maritim din Marea Neagră pentru

creșterea economică și trebuie să-și utilizeze diplomația și determinarea politică pentru alegerea

opțiunilor și creșterea rolului Forțelor Navale în menținerea securității și implicarea tuturor

ministerelor și agențiilor guvernamentale și neguvernamentale cu rol în siguranța și securitatea

maritimă.

Misiunile principale ale Forțelor Navale sunt în continuare diferențiate în raport cu

necesitatea de a răspunde unor evenimente de tipul acțiunilor nemilitare, teroriste, a dezastrelor,

ori în situația angajării într-un conflict militar regional sau major.

Operaţiile navale includ orice acţiuni executate de forţele maritime pe, sub sau deasupra

suprafeţei apei, pentru a obţine/câştiga sau exercita/exploata stăpânirea mării (superioritatea pe

mare/supremaţia pe mare), controlul mării, interzicerea mării şi a proiecta puterea pe/de pe mare.

Operaţiile navale le pot influenţa atât pe cele de pe litoral, cât şi pe cele aeriene, prin menţinerea

echilibrului pe mare, acţionând ca un vector al puterii navale, cu scopul de a obține controlul în zona

de luptă şi permiţând accesul în Zona Operaţiilor Întrunite – JOA, proiectându-şi puterea asupra

litoralului şi furnizând susţinerea logistică.

Operaţiile de securitate sunt „operaţiile desfăşurate pentru combaterea terorismului, a

insurgenţilor, a pirateriei, a jafului armat, pentru sprijinul autorităţilor civile în vederea

reinstaurării ordinii de drept. În cadrul acestui tip de operaţii, operaţiile de securitate maritimă

sunt cele mai reprezentative pentru Forţele Navale”9.

9 FN-1 , Doctrina Forțelor Navale, 2010.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 15

Operaţiile de securitate maritimă (MSO – Maritime Security Operations) – sunt

„desfăşurate pentru combaterea terorismului, a pirateriei, a proliferării armelor de distrugere

în masă şi materialele conexe acestora, a traficului ilegal de mărfuri, prevenirea traficul de

substanţe interzise, împiedicarea traficului de persoane, sprijinul acţiunilor antidrog etc.”10.

Operaţia de securitate maritimă reprezintă ansamblul de acţiuni desfăşurate pentru

protejarea mediului marin, a transporturilor, a căilor de comunicaţii maritime şi a infrastructurii

maritime de ameninţări altele decât războiul, cu scopul prevenirii, descoperirii, combaterii şi

neutralizării atacurilor teroriste, a actelor criminale şi ostile pe mare, a pirateriei şi jafului pe

mare, a traficului ilegal de mărfuri, prevenirea traficul de substanţe interzise, împiedicarea

traficului de persoane, sprijinul acţiunilor antidrog, protejarea infrastructurii portuare şi de pe

mare – conducte, cabluri, platforme, depozite, terminale, protejarea pescuitului şi a resurselor

maritime sau altor acte ilegale pentru realizarea unui mediu regional de securitate.

Pentru identificarea modului în care Forţele Navale Române participă la contracararea

riscurilor şi amenţărilor, considerăm necesar analizarea următoarelor tipuri de misiuni executate

pe timpul operaţiilor de securitate maritimă: prezenţa navală, desfăşurarea navală, impunerea

legislaţiei internaţionale, combaterea piraterie, a jafului armat pe mare şi a criminalităţii pe mare,

supravegherea, căutarea şi salvarea, convoierea, acţiuni ale FOS, sprijinul EOD, verificarea

armamentelor.

Necesitatea de a folosi structuri din forţele navale, fără a folosi neapărat forţa militară, în

acţiuni de gestionare a unor situaţii de instabilitate, a condus şi în cadrul Forţelor Navale ale

României la fundamentarea unor noi concepte de folosire a acestora în operaţii.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ – CREŞTEREA PUTERII NAVALE A ROMȂNIEI – UN POSIBIL

RĂSPUNS LA ,,MILITARIZAREA” MĂRII NEGRE

Alegerea acestui subiect pentru studiul de caz a pornit de la observația personală că, deși

în prezent F.N.R. participă permanent la operații maritime și exerciții navale comune împreună

cu partenerii de coaliție în condițiile mediului operațional impredictibil din regiunea Mării

Negre, domeniul este relativ puțin cercetat și cunoscut din următorul punct de vedere – creșterea

puterii navale a României. Acest demers este justificat în opinia noastră, deoarece în capitolele

anterioare ale tezei, am analizat războiul hibrid, pornind de la elementele conceptuale până la

formele particulare ale acestuia, specifice Federației Ruse atât în general, cât și specific regiunii

Mării Negre, precum și securitatea maritimă, ca o formă de răspuns la acesta. În condițiile

exarcerbării formelor războiului hibrid, dus de către Federația Rusă, când din punct de vedere

doctrinar putem discuta de apariția unui ,,Război rus de Nouă Generație”, apare necesitatea

analizării capacității Moscovei de a replica ,,modelele” Georgia, Crimeea și Donbas în acțiuni

agresive și posibile conflicte viitoare pe care aceasta le-ar putea genera în regiunea Mării Negre.

Necesitatea afirmării României ca putere navală regională, în spaţiul geopolitic şi

geostrategic al Mării Negre, este determinată nu numai de importanţa acordată de-a lungul

timpului acestui spaţiu, inclusiv contextului impredictibil și plin de schimbări în toate domeniile

de activitate ale acestui început de secol, ci de însuşi faptul că ţara noastră beneficiază de ieşire

la mare. Conectarea României la Oceanul Planetar reprezintă un real avantaj strategic, care

trebuie fructificat la maximum. Traseele strategice de materii prime dinspre Orient spre Europa

din regiunea Mării Negre, acțiunile principalilor actori internaţionali în această regiune, spaţiu

10 FN-1 , Doctrina Forțelor Navale, 2010.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 15

geopolitic şi geostrategic important pentru cooperarea economică, politică şi militară, fac din

această mare semiînchisă, un spaţiu cu vocaţia arhitecturii globale.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Identificarea celor mai bune soluții geopolitice la provocările apărute în bazinul Mării

Negre reprezintă un interes naţional major pentru ţara noastră, iar afirmarea regională a

României ca putere maritimă constituie o condiţie importantă pentru dezvoltarea durabilă şi

afirmarea acesteia în lume. Afirmația că ,,Întotdeauna merită să cunoști cine este partenerul

strategic și cine este problema ta strategică” (,,It is always worth knowing who is your strategic

friend and who is your strategic problem”) aparținând președintelui Consiliului European,

Donald Tusk, considerăm că poate reprezinta o provocare pentru FNR în proiectarea

răspunsurilor adecvate la amenințările hibride specifice actualului mediu de securitate. Pe fondul

acestor consideraţii, teza de doctorat ,,Participarea Forțelor Navale Române la contracararea

riscurilor și amenințărilor hibride în noul context de securitate din regiunea Mării Negre”,

demonstrează că România este în măsură, să îşi apere şi să îşi promoveze interesele maritime, și

implicit, poate deveni, din perspectiva geopolitică, dar şi geostrategică, o putere maritimă

regională.

În prezent, prin politica navală internaţională, doctrina maritimă şi strategia de

înzestrare/transformare/dezvoltare a Forţelor Navale, putem opina că România este o putere

maritimă activă, cu aspiraţii şi interese declarate la nivel regional.

Pentru dezvoltarea componentei conceptuale propunem necesitatea alinierea doctrinelor

proprii cu doctrinele celorlalte categorii de forţe şi doctrinele NATO, interoperabilitatea la

nivelul categoriilor de forţe, la nivelul inter-instituţional şi multinaţional (NATO, UE şi inţiative

regionale).

În cadrul demersului nostru științific de analiză a stării actuale, la nivelul capabilităţilor de luptă,

platformelor, sistemelor şi structurilor, am constatat că Forţele Navale au o structură ce corespunde

profilului ţintă, tipurile de capabilităţi existente corespund setului minim de capabilităţi necesare, dar

din punct de vedere al indicilor de performanţă ai capabilităţilor de luptă şi sprijin, respectiv ai

platformelor, înregistrăm decalaje semnificative. Ducerea acţiunilor de apărare a zonei de

responsabilitate se bazează în acest moment pe întrebuinţarea unui pachet de forţe minimal, iar în

acest context, capacitatea de reacţie în cazul producerii unei agresiuni armate sau a apariţiei unei

situaţii de criză este semnificativ diminuată mai ales că există posibilitatea ca unele forţe să fie

dislocate în teatru în cadrul unor misiuni internaţionale, iar o parte din forţe se pot afla în

refacere după executarea unor astfel de misiuni.

Pentru creşterea indicilor de performanţă în cadrul capabilităţilor de luptă la litoral şi

operaţiilor speciale sunt necesare platforme/sisteme/echipamente pentru operaţii amfibii,

inserţie/extracţie a Forţelor pentru Operaţii speciale, acţiuni EOD. Atât pentru acţiunea la litoral,

îndeosebi în zona lagunară, dar şi pentru acţiuni specifice forţelor pentru operaţii speciale se

impune menţinerea şi dezvoltarea pe termen lung a unor nave şi platforme aeriene (elicoptere);

În continuarea analizei făcute anterior, considerăm că următoarele propuneri pot conduce

la ideea de a avansa ca posibile măsuri de contracarare, necesitatea adoptării unor modificări de

ordin legislativ, având ca rezultat scontat creșterea nivelului de protecție al mijloacelor și forțelor

participante la operațiile de securitate maritime. Spre exemplificare, considerăm oportun

inserarea, în momentul apariției normelor de aplicare a OUG 114 din 2011, privind achizițiile

publice în domeniul apărării și securității, a următoarele măsuri ce pot fi întreprinse de către

autoritatea contractantă în relația cu operatorii economici:

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 15

- posibilitatea existenței unui cadru legislativ care să permită stabilirea unei proceduri de

verificare a operatorilor economici participanți la procedurile de achiziții, respectiv posibilitatea

solicitării ,,Certificatului de Securitate Industrială”;

- întocmirea unui ,,Catalog de Operatori Economici” avizați să presteze servicii și să

furnizeze produse autorităților contractante din sectorul public de apărare;

- completarea ,,Anexelor de Securitate” de către operatorii economici care prin natura

relațiilor contractuale au acces în instituții militare, la bordul navelor și aeronavelor;

- asigurarea documentelor care să certifice trasabilitatea produselor furnizate;

Aceste măsuri considerăm că pot preveni apariția diferitelor riscuri și amenințări hibride, cum ar

fi spionajul, sabotajul, atacurile cibernetice, infestarea rezervelor de apă potabilă și a hranei

echipajului navelor.

În urma demersului științific pe care l-am efectuat și a analizei unei palete diverse de

studii în domeniu, am constatat că acțiunile de tip hibrid, chiar dacă îmbracă o multitudine de

forme, în anumite situații pot deveni repetitive. Considerăm că în acest sens putem avansa

propunerea ca la nivelul FNR să fie create structuri de specialiști în domeniu, pentru analizarea

riscurilor și amenințărilor de tip hibrid. Aceștia pornind de la relația cauzalitate-efect, pe baza

unor analize de tip SOT și prin cooperare cu alte structuri din domeniul apărării și securității

naționale vor putea să identifice ,,scenariile de acțiune ale unui posibil agresor”, posibile

,,tipare” și implicit măsurile de contracarare a acestora.

Așa cum am arătat pe parcursul cercetării științifice, Forțelor Navale Române le revine

misiunea de proiectare a unui răspuns adecvat la acțiunile de tip hibrid uzitate de către Federația

Rusă în regiunea Mării Negre. În cadrul misiunilor desfășurate de către FNR se înscriu și cele de

tip ,,show of force” (misiuni de prezență, adică navigație a navelor cu capacități de deschidere a

focului în zone de conflict sau de criză). În actualul mediu de securitate caracterizat de

impredictibilitate și volatilitate, stabilirea unei linii de demarcație între ,,misiunile de prezență” și

,,acțiuni provocatoare” devine din ce în ce mai greu de determinat.

În concluzie, considerăm că cercetarea doctorală și-a atins obiectivul general și obiectivele

specifice, ceea ce ne permite să putem afirma cu certitudine, pe baze analitice, că Forţele Navale

Române dispun de o structura echilibrată, modernă şi flexibilă, în măsură să-şi îndeplinească

misiunile încredinţate. Un obiectiv central pentru Forţele Navale Române rămâne realizarea şi

menţinerea unei structuri care să devină un instrument credibil al politicii naţionale şi aliate de

securitate la nivel național, regional şi să contribuie, împreună cu aliaţii, la securitatea maritimă

în regiunea bazinului Mării Negre.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 15

BIBLIOGRAFIE

I.LEGI, ORDONANŢE ȘI HOTĂRÂRI DE GUVERN ȘI LEGISLAȚIE

INTERNAŢIONALĂ

1 *** Constituția României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767, București, 2003,

cota 71363.

2 *** Strategia de Securitate Națională a României (SSNR, 2007).

II. REGULAMENTE ȘI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1 *** F.N.-1, Doctrina Forţelor Navale, Editura Statului Major al Forţelor Navale,

Bucureşti, 2010.

2 *** Doctrina Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2012.

3 *** SMG-3, Manualul de planificare a operaţiilor, Bucureşti, 2016.

III. REGULAMENTE ȘI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. *** The German Military Security Concept, 2008.

2. *** US Naval Operations Concept, 2010.

3. *** AJP-01(D) Allied Joint Doctrine, North Atlantic Treaty Organization, NATO

Standardization Agency (NSA), December 2010.

IV.LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Bălăceanu, I., Revoluția tehnologică contemporană și impactul ei asupra

potențialului militar, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 2001.

2. Chiorcea, I., Rolul componentei navale în cadrul structurilor de forțe ale U.E.

pentru asigurarea securității prin cooperare la Marea Neagră, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2014.

3. Frunzeti, T., Optimizarea securităţii prin cooperare în Zona Extinsă a Mării Negre,

Securitate şi Stabilitate în Bazinul Mării Negre, Editura Universităţii Naţionale de Apărare

„Carol I”, Bucureşti, 2005.

4. Marin G., Mihai, A.S., Terorismul maritim – mit şi realitate, Editura CTEA,

Bucureşti, 2010.

5. Mîrşu, A., Gruparea de cooperare navală BlackSeaFor în contextul securităţii

bazinului Mării Negre, Securitate şi Stabilitate în Bazinul Mării Negre, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005.

6. Neagoe, V., Aserțiuni euroatlantice, Editura Militară, București, 2015.

7. Neagoe, V., Dănilă, O., Terorismul. O abordare psihosociologică, Editura

Militară, București, 2011.

8. Pînzariu, S., Scrieciu, L., Mocanu, B.P., Baharu, C., Mișcarea și transportul în

Operații Multinaționale conduse de NATO, Editura Militară, 2011.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 15

V.LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. A.T. Mahan, Naval Strategy, Little, Brown, and Company, Boston:. 1911

2. Andrew Radin, Hybrid Warfare in the Baltics: Threats and Potential Response, Santa

Monica, Rand Corporation, 2017;

VI. SURSE WEB

1.http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/policy/integrated_maritime_surveillance/index_fr.htm;

2. http://www.harvard_rgp.org;

3. http://www.military.com/ContentFiles/techtv_update_PSYOPS.htm;

VII. REVISTE

1. Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, colecția din anii 2004-2016.

2. InfoSfera, colecția din anii 2009-2018.

3. Romanian Defence, colecția din anii 2013-2017.

VIII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1. *** Carta ONU;

2. *** Convenția de la Montreaux – Convention Regarding The Regime Of The Straits

Signed At Montreux, 20 Iulie, 1936, disponibil pe Internet la

adresa:http://sam.baskent.edu.tr/belge/Montreux_ENG.pdf.

LISTA ANEXELOR

Anexa nr. 1 - ANALIZA SISTEMICĂ A MEDIULUI OPERAȚIONAL

Anexa nr. 2 - COMPONENTELE MEDIULUI OPERAŢIONAL

Anexa nr. 3 - VARIABILELE ŞI SUBVARIABILELE OPERAŢIONALE

Anexa nr. 4 - RISCURILE ŞI AMENINŢĂRILE MARITIME DISPUSE

PE REGIUNI

Anexa nr. 5 - CLASAMENTUL FORŢEI MILITARE/PUTERE

MILITARĂ STATALĂ

Anexa nr. 6 - SITUAŢIA BUGETULUI ANUAL ALOCAT PENTRU

APĂRARE

Anexa nr. 7 - HARTA FIZICĂ A STATELOR RIVERANE LA MAREA

NEAGRĂ

Anexa nr.8 - German Naval Yards Kiel (Șantierul Naval Kiel-Germania)

Anexa nr. 9 - CRUCIȘĂTORUL RUSESC ,,OCEAKOV” SCUFUNDAT LA

INTRAREA ,,DOUZLAV”