AUTORITĂŢI DE CONTROL

Protejarea concurenţei a constituit o componentă esenţială a procesului de integrare, iar politica

de concurenţă a contribuit permanent la integrarea pieţelor naţionale într-o piaţă unică.

În acest context, pentru elaborarea şi aplicarea unei politici de concurenţă compatibilă cu cea

din Uniunea Europeană, s-a impus necesitatea constituirii unor autorităţi abilitate să funcţioneze în

domeniu. A luat astfel naştere Consiliul Concurenţei1 - autoritate administrativă autonomă.

Consiliul Concurenţei a acţionat consecvent în sensul dezvoltării pieţei libere, concurenţiale şi a

stimulării agenţilor economici în vederea creării unui mediu concurenţial normal, la nivelul exigenţelor

cerute de Uniunea Europeană.

Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă din România în domeniu, cu

personalitate juridică, reprezentând ţara noastră în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale

de profil. Acesta are sediul central în municipiul București, având și structuri teritoriale denumite

inspectorate.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei urmăreşte aplicarea

dispoziţiilor legale privind practicile anticoncurenţiale (înţelegerile anticoncurenţiale şi utilizarea

abuzivă a poziţiei dominante) şi controlează concentrările economice (fuziuni şi achiziţii), în scopul

menţinerii unui mediu concurenţial normal, al protejării şi stimulării concurenţei, al promovării

intereselor consumatorilor.

1. Cadrul legislativ

Consiliul Concurenței funcționează în temeiul legii nr 21/1996, asa cum a fost modificată2.

Totodată, funcționarea sa este asigurată de regulamentele proprii de organizare, funcționare și

procedură elaborate în acest scop.

La nivel european, existența Consiliului Concurenței este consfințită de Regulamentul nr.

1/2003, referitor la punerea în aplicare a regulilor de concurență, prevăzute în art.81-82 din Tratatul

CE, ce permite statelor membre să aleagă organismul său care să fie desemnat ca autoritate națională de

concurență și să le stabilească atribuțiile.

1 Consiliul Concurenţei a început să funcţioneze la 6 septembrie 1996.2 Ultima modificare substanțială este produsa de Ordonanța de Urgență nr.75/2010, publicată în M.Of. nr. 459/06.07.2010, aprobata prin Legea nr.149 din 5 iulie 2011, publicată în M.Of. nr. 490/11.07.2011

2. Principiile de funcţionare ale Consiliului Concurenţei

1. Principiul independenţei şi neangajării în afaceri şi politică a membrilor Consiliului

Concurenţei.

Conform legii, membrii Consiliului Concurenţei “nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt

independenţi în luarea deciziilor” (art.17 alin.6).

Această expresie, exprimă tocmai dispensa pe care legea înţelege să o dea acestor funcţionari

publici de a nu putea fi obligaţi să se exprime într-un anume fel care este impus de Consiliului

Concurenţei.

Aceşti funcţionari publici superiori sunt apăraţi de anumite servitute, dependenţe, de tentativa

partizanatului, şi prin interdicţia de a face parte dintr-un partid, organizaţie politică, prin interdicţia de a

avea o altă activitate remunerată cu excepţia celei didactice din învâţământul superior. De asemenea, nu

pot fi administratori, conducători ai unor agenţi economici, experţi, arbitri, nu pot face acte de comerţ

direct sau prin persoane interpuse.

Condiţiile cerute de lege pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenţei se referă la studii

superioare, înaltă competenţă profesională, probitate civică, o bună reputaţie şi vechime de minimum

10 ani în activităţi din domeniul economic sau juridic. (art. 17 alin. 3 din Legea nr. 21/1996).

Alături de condiţiile cerute pentru obţinerea acestei calităţi, legea stabileşte şi anumite interdicţii

pentru deţinătorii mandatului de membru. Astfel, membrii Consiliului Concurenţei nu pot exercita orice

alte activități profesionale sau de consultanță, direct sau prin persoane interpuse, la conducerea sau

administrarea unor entități publice ori private sau sunt incompatibili cu deținerea de funcții ori de

demnități. Ei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri de către părţi sau instanţa judecătorească ori de altă

instituţie (art. 17 alin. 5 din Legea nr. 21/1996).

2. Principiul colegialităţii

Conform acestuia Consiliului Concurenţei îşi desfăşoară activitatea în plen şi în comisii.

Acest principiu are semnificaţie şi în situaţia în care nu participă toţi membrii săi la nivelul unei

activităţi şi dacă este întrunit cvorumul, actul respectiv este considerat al întregului consiliu.

Plenul Consiliului Concurenței este un organ colegial, format din 7 membri, cu următoarea

structură: un presedinte, 2 vicepresedinți și 4 consilieri de concurență3.

Colegialitatea nu înseamnă o unitate de puncte de vedere, putând exista şi divergenţe. Acest

lucru este consfințit de art.20 din lege, în care se menționează că Plenul Consiliului Concurenței se

3 Conform art.23 din lege, funcția de presedinte al Consiliului Concurenței este asimilată celei de ministru, cea de vicepresedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurentă celei de subsecretar de stat.

întruneste valabil în prezența a cel puțin 5 dintre membrii săi, iar hotărârile se adoptă cu votul

majorității membrilor Plenului.

Consiliul Concurenţei lucrează şi în comisii, formate din trei membri – un vicepreşedinte şi doi

consilieri de concurenţă, desemnaţi, pentru fiecare caz în parte, de preşedinte. Comisia se întruneste

valabil în prezența celor 3 membri, hotărârile fiind adoptate cu majoritatea voturilor membrilor. Dintre

acești consilieri unul va îndeplini şi funcţia de purtător de cuvânt al Consiliului Concurenţei (art. 7 alin.

9 din Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei).

În acelaşi timp principiul colegialităţii semnifică o activitate de elaborare, adoptare a actelor

consiliului printr-o expresie unică a voinţelor membrilor săi.

3. Principiul oficialităţii

Conform acestuia Consiliului Concurenţei se autosesizează, deci pentru a instrumenta în

domeniul concurenţei, el nu are nevoie de o sesizare formală. Legea nu lipseşte pe cei interesaţi de

posibilitatea de a sesiza Consiliului Concurenţei, deci această oficialitate nu înseamnă că o investire a

Consiliului poate fi considerată invalidă dacă are loc în urma unei sesizări a unei persoane fizice sau

juridice sau a altei autorităţi (art. 34 din lege).

4. Principiul votului decisiv în deliberările structurilor sale care au loc în comisii şi în plen. În

procesul de deliberare, fiecare membru dispune de un vot, iar în situație de egalitate votul decisiv

aparţine preşedintelui (art. 21 alin.5 din lege).

5. Principiul controlului judecătoresc.

Conform acestuia deciziile adoptate în plen de Consiliului Concurenţei sunt atacabile în

contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în condițiile legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Altfel spus această instanţă unică desemnată,

realizează controlul judecătoresc al justiţiei asupra activităţii cu caracter jurisdicţional a Consiliului

Concurenţei.

3. Funcţiile Consiliului Concurenţei

Consiliul Concurentei realizeaza următoarele funcții: funcția normativă, jurisdicțională, și de

control.

Funcţia de control:

priveşte atribuţii conform cărora aceasta autoritate identifică situațiile în care legea în materia

concurenţei este încălcată;

priveşte realizarea de studii, informări, formulare de recomandări, propuneri, elaborarea de avize

privind faptele, fenomenele de concurenta;

priveşte asigurarea aplicării deciziilor sale, solicita altor autorități luarea unor măsuri pentru

reglementarea exigențelor eficientei, normalizarea acesteia.

Aceste atributii sunt în principal următoarele :

a) efectuarea unor investigații utile pentru cunoașterea pieţei4 ;

b) urmărirea aplicării dispoziţiilor legale și altor acte normative privind concurenţa5;

c) sesizarea Guvernului asupra existentei unor situatii de monopol sau de restrângere a concurenţei.

Sesizarea către Guvern a unor cazuri de imixtiune a organelor administratiei publice la aplicarea legii

concurenței (art.26 lit.h) și lit.k) din lege).

d) formularea unor recomandări către organele administratiei publice pentru adoptarea unor măsuri

privind dezvoltarea pieței și a concurenței (art.26 lit. m)).

e) propunerea aplicarii unor masuri disciplinare împotriva personalului organelor administratiei publice

care nu respecta dispozitiile legale ale Consiliului Concurenţei6;

f) realizarea de studii, întocmiri de rapoarte si furnizari de informatii Guvernului, publicului, unor

organizații internationale specializate (art.26 lit. o) și p)7);

g) asigurarea aplicarii efective a deciziilor sale (art. 26 lit.f)8).

Funcţia jurisdictională

Priveste in principal funcția de aplicare a regulamentului privind concurența în anumite situații

de ilicit, conflictuale, în raport cu reglementările respective. Aplicarea se face prin acte deliberative.

Consiliul Concurenței actionează ca un organ jurisdicțional dar cu o procedură şi competenţă

specială (el nu face parte din sistemul justitiei) .

Atribuții ale funcției de jurisdicţie:

4 Art. 26 lit. g) efectuează, din proprie inițiativă, investigații privind un anumit sector economic sau un anumit tip de acord în diferite sectoare, atunci când rigiditatea prețurilor sau alte împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenței pe piață. Consiliul Concurenței poate publica un raport cu privire la rezultatele investigației privind anumite sectoare ale economiei sau anumite acorduri în diferite sectoare si invită părțile interesate să formuleze observații;5 Art. 26 lit a) efectuează investigațiile privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 9, 15 si art. 46 alin. (3) din prezenta lege, precum si a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; de asemenea a se vedea și art. 26 lit. j) din lege6Art.26 lit. n) propune Guvernului sau organelor administrației publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispozițiile obligatorii ale Consiliului Concurenței;7 Art.26 lit. o) realizează studii si întocmeste rapoarte privind domeniul său de activitate si furnizează Guvernului, publicului si organizațiilor internaționale specializate informații privind această activitate;Art.26 lit. p) reprezintă România si promovează schimbul de informații si de experiență în relațiile cu organizațiile si instituțiile internaționale de profil; ca autoritate națională de concurență, Consiliul Concurenței este responsabil de relația cu instituțiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor relevante din legislația europeană, si cooperează cu alte autorități de concurență;8 Art.26 lit. f) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor dispuse si a efectelor concentrărilor economice autorizate condiționat prin decizii;

a) judecarea cazurilor de încălcare a regulilor de concurenţa normala prin practici anticoncurentiale,

prin abuzul de pozitie dominanta, prin concentrări economice (art.26 lit. b)9 și d)).

b) acceptă angajamente și impune măsuri interimare, în condițiile prevăzute de lege;

c) retrage, prin decizie, beneficiul exceptării pentru înțelegerile, deciziile asociațiilor de întreprinderi

sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de

exceptare pe categorii, potrivit prevederilor art. 29 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr.

1/2003 (art.26 lit. e));

d) sesizarea instantelor judecatoresti pentru ca acestea să hotărască în cazul de încalcare a regulilor de

concurenta (art.26 lit.i)).

Funcţia normativă

Această funcţie are următoarele atribuţii:

a) avizarea proiectelor de hotărâri ce influențează concurenta (art.26 lit.l));

b) propune modificari actelor normative care influenteaza concurenta (art.26 lit.l));

c) vizarea politicii si schemelor de acordare a ajutorului de stat şi controlarea regulilor respective.

d) adoptarea de regulamente și instrucțiuni, emiterea de ordine, privind domeniul concurentei, privind

propria procedura, privind elaborarea si verificarea unor elemente ale politicii concurenţiale inclusiv

intelesul unor termeni cu care opereaza dreptul concurentei. De asemenea ia decizii si formulează avize,

face recomandări si elaborează rapoarte în aplicarea prevederilor legii10.

Potrivit art. 27 alin.2 din legea concurenței, regulamentele sunt adoptate în special în domenii

ce privesc organizarea, funcționarea și procedura, concentrările economice, practicile anticoncurențiale;

constatarea si aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta lege; tarifele pentru notificări, de acces la

documentație si eliberare de copii sau extrase; inspectorii de concurență; regimul disciplinar al

personalului.

De asemenea, conform alin. 3, Consiliul Concurenței adoptă instrucțiuni în special în

următoarele domenii: analiza concentrărilor economice; analiza practicilor anticoncurențiale; măsurile

interimare si angajamentele; calcularea cifrei de afaceri; definirea pieței relevante în scopul stabilirii

părții substanțiale de piață; plata taxelor si a tarifelor stabilite prin legea concurenței si prin

regulamente.

9 Art.26 lit. b) ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor art. 5, 6, 9 si 15 din prezenta lege, precum si a prevederilor art. 101 si 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență; art.26 lit.d) ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de concentrări economice;10 Reglementările Consiliului Concurenței pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare (art.28 alin.2 din legea concurenței).

Orice inițiativă a unui proiect de regulament sau instrucțiuni, inclisiv modificarea celor

existente, necesită în prealabil avizul Consiliului Legislativ, după care sunt adoptate în Plenul

Consiliului Concurenței si puse în aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurenței.

Un alt instrument pe care-l are la îndemână Consiliul Concurenței este ordinul, prin care pune

în aplicare, suspendă sau abrogă reglementările adoptate în plen, dispune efectuarea de investigații,

ordonă inspecții, ia măsuri privind gestiunea internă si personalul din subordine, precum si orice alte

măsuri necesare îndeplinirii strategiei si misiunii autorității de concurență.

Deciziile emise de Consiliul Concurenței au natura juridică de acte administrative unilaterale cu

caracter individual prin care se constată încălcarea prevederilor prezentei legi si se aplică sancțiunile

corespunzătoare, se dispun măsurile necesare restabilirii mediului concurențial, se acordă accesul la

informații confidențiale și se soluționează plângerile formulate în baza dispozițiilor prezentei legi,

precum si cererile si notificările privind concentrările economice. Avizele sunt formulate,

recomandările si propunerile sunt făcute, punctele de vedere sunt formulate, rapoartele11 sunt

elaborate si comunicate, după caz, publicate, potrivit dispozițiilor legii concurenței.

Funcția normativă a Consiliului Concurenței nu trebuie înțeleasă în sensul larg al noțiunii de

normativitate, fiind cunoscut rolul și funcția pe care îl are legislativul, excepțional executivul în a

legifera, în a norma, a emite acte normative. A norma înseamnă a reglementa. În cazul nostru,

reglementările privesc protecția, menținerea si stimularea concurenței si a unui mediu concurențial

normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor. Ansamblul atribuțiilor pe care le exercită

Consiliul Concurenței, ne îndreptățesc să apreciem că această autoritate administrativă autonomă în

domeniul concurențeiare are și funcția de normativitate.

Pentru a îndeplini scopul în vederea căruia a fost creată această autoritate, Consiliul

Concurenței are obligația de a comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul

politicii concurențiale, la cererea: Presedinției si Guvernului României; comisiilor parlamentare,

senatorilor si deputaților; autorităților si instituțiilor administrației publice centrale si locale;

organizațiilor profesionale si patronale în măsura în care acestea au atribuții legale de reglementare a

domeniilor în care activează; organizațiilor pentru protecția consumatorilor; instanțelor judecătoresti si

parchetelor.

În situația în care Consiliul Concurenței trebuie să-și exprime un punct de vedere, într-un caz

concret, ce privește politica de privatizare, respectiv politicile de ramură sau sectoriale, va consulta

ministerele de resort si alte organe ale administrației publice centrale sau locale, precum si organizațiile 11 Consiliul Concurenței întocmeste anual un raport privind activitatea sa si modul în care agenții economici si autoritățile publice respectă regulile concurenței. Raportul se adoptă în Plenul Consiliului Concurenței si se dă publicității (art.31 alin.1 și 2).

patronale în cauză. Acestea au obligația de a răspunde solicitării în termende 30 de zile, pentru a fi

atașate raportului asupra cazului analizat.