UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

SPECIALIZAREA CONTABILIATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

BUCURESTI

AN III ZI

Contabilitatea si gestiunea imobilizarilor si a stocurilor

Recunoastere, evaluare si tratamente contabile

Profesor coordonator:

Hurloiu (Haiduc) Lacramioara

Student:

Bucuresti

1

CUPRINS

CAPITOLUL I

1. STADIUL CUNOAŞTERII PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE ŞI STOCURILE

1.1 Noţiuni, conţinut, structuri, delimitari privind activele imobilizate………….…3

1.2 Imobilizāri corporale………………………………………………………………..…4

1.3 Imobilizari necorporale…………………………………………………………..........4

1.4 Imobilizāri financiare……………………………………………………………….....7

1.5 Noţiuni, continut, structuri, delimitāri privind stocurile……….……………………. .8

1.6 Obiectivele şi factorii contabilitaţii stocurilor……………………………….……....11

2. Standarde şi reglementāri contabile privind activele imobilizate şi stocurile…….…12

2.1 Standarde şi reglementāri contabile privind acivele imobilizate…………………….12

2.1.1 Standardul Internaţional de contabilitate nr 16 “Imobilizāri corporale”…………..12

2.1.2 Standardul Internaţional de contabilitate 38 “Imobilizāri necorporale”…………...13

2.1.3 Satandardul Internaţional de contabilitate 39 “Imobilizāri financiare”……………14

2.2 Standardul Internaţional de contabilitate 2 “Stocuri”………………………………. 15

2.3 Probleme generale privind reglementārile contabile OMFP 1752/2005……………15

3.Recunoaşterea imobilizārilor şi stocurilor ……………………………………………17

3.1 Recunoaşterea şi evaluarea imobilizārilor. Principii şi reguli……………………….18

3.2 Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor. Principii şi reguli…………………………..20

4. Tratamente şi practice contabile privind activele imobilizate si stocurile……...…...24

4.1 Tratamente şi practice contabile specifce activelor imobilizate………………..…24

4.2 Tratamente şi politici contabile specifice stocurilor……………………………... 28

CAPITOLUL II CONTRIBUTII PERSONALE

1 Concluzii şi propuneri………………………………………………………….…… 31

2.Studiu de caz la SC CDC CONSTRUCT SRL ……………………………………..33

Bibliografie……………………………………………………………………………....51

2

CAPITOLUL I

STADIUL CUNOAŞTERII PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE SI

STOCURILE

1. Concepte, convenţii şi termeni cheie privind activele imobilizate şi

stocurile.

“Contabilitatea financiara are o fundamentare patrimonialā, astfel elementele

calitative descrise in situaţiile financiare se bazeazā pe categoria juridica de patrimoniu.

Structurile calitative proprii patrimoniului reprezentate în situaţiile financiare sunt cele

de activ şi de pasiv.

Masa elementelor de activ este împartitā pe subdiviziuni, în raport de natura, modul

de utilizare a bunurilor şi lichiditatea acestora. Structurile care raspund la asemenea

cerinţā sunt cele de active si cele asimilate.

În raport cu aceste criterii se disting:

Activele imobilizate;

Activele circulante (curente)

O asemenea distincţie se regāseşte în plan economic prin gruparea activelor în

capital fix şi capital circulant”1

1.1 NOTIUNI, CONTINUT, STRUCTURI, DELIMITARI PRIVIND

ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate sunt definite in I.A.S. 1 “Prezentarea situaţiilor financiare”

ca toate acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente.

Activele imobilizate reprezintā bunurile şi valorile destinate sā serveascā o perioadā

îndelungata în activitatea entitāţii economice si care nu se consumā sau se inlocuiesc

dupa prima utilizare.

In raport de comportamentul lor economic şi al structurii lor materiale activele

imobilizate se grupeaza astfel:

1 Contabilitatea financiara a intreprinderii – Editura Universitara 2004 – Prof.Univ.Dr. Mihai Ristea

3

Imobilizari corporale;

Imobilizari necorporale;

Imobilizari financiare;

1.1.1.* Imobilizarile corporale sunt definite de I.A.S 16 “Imobilizari corporale”ca

active materiale, nemonetare, care:

a) sunt deţinute de o intreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestāri

de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

b) pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai mulor perioade de gestiune;

Deşi IAS 16 “Imobilizāri corporale” exclude din aria sa de aplicabilitate investiţiile

imobiliare (IAS 40 “Investiţii imobiliare”), acestea se numarā printre elementele de

imobilizāri corporale, aceste imobilizāri sunt detinute mai degrabā pentru creşterea

valorii capitalului.

Imobilizārile corporale mai sunt cunoscute şi sub denumirile de active corporale,

active tangibile sau imobilizāri fizice.

”Termenul generic de imobilizāri corporale (denumite active tangibile) este folosit pentru

a identifica în general acele active folosite în special în activitatea productivā din care

societatea va beneficia pe o perioada mai mare de un an. Termenul de “corporal “ sau de

“tangibil” face distincţia fata de activele necorporale care sunt active fārā o substanţa

fizica sau a caror valoare nu poate fi în întregime indicata de existenţa lor fizica.”2

1.1.2“* Imobilizārile necorporale, denumite si imobilizāri nemateriale sau active

intangibile, nu îmbraca forma de bunuri concrete. Reglementārile din Romania clasificā

imobilizārile necorporale în structuri precum:

Cheltuieli de constituire;

Cheltuieli de dezvoltare;

Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale şi alte drepturi şi

valori similare;

Fond comercial, în cazul în care a fost achizitionat;

Alte imobilizāri necorporale”3

22 I.A.S. 16 “imobilizari corporale”.3 Contabilitatea financiara a intreprinderii – Editura Universitara 2004 Prof. Univ. Dr. Mihai Ristea.

4

I.A.S. 38 “Active necorporale” solicitã unei intreprinderi sā recunoasca un element ca

activ necorporal dacā şi numai dacā acel element intruneste:

1. Definitia unui activ necorporal;

2. Criteriul de recunoaştere expus in standard şi anume: este probabil ca

intreprinderea sa obtina beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului

respectiv;

3. Costul activului poate fi masurat in mod credibil.

Aceste reglementāri se aplicā fie ca activul este achizitionat din exterior, fie cā este

generat intern.

“I.A.S. 38 “Active necorporale “ specificā faptul ca fondul comercial, mārcile, licenţele,

titlurile de participare, listele de la clienţi şi alte categorii similare din punct de vedere

economic, care sunt generate intern, nu vor fi recunoscute ca active.”1

Întreprinderile utilizeazā frecvent resurse sau angajeazā datorii pentru achiziţia,

dezvoltarea sau mārirea unor resurse necorporale cum ar fi cunoştinţele ştiinţifice sau

tehnologice, proiectarea si implementarea unor noi procese sau sisteme, licenţe,

proprietāţi intelectuale, cunoştinţe despre piata şi marci inregistrate. Nu toate aceste

elemente vor indeplini toate condiţiile definiţiei unui activ necorporal şi anume:

identificabilitatea, controlul asupra unei resurse, existenţa beneficiilor economice

viitoare.

Identificabilitatea activului necorporal se impune pentru a-l delimita de fondul

comercial.

Controlul activului necorporal constā în capacitatea întreprinderii de a obţine

beneficii economice viitoare din aceastā resursā şi, de asemenea¸ de a rerstricţiona

accesul altora la beneficiile respective.

Beneficiile economice viitoare ce decurg dintr-un activ necorporal pot include

venituri din vanzarea de produse sau servicii, reduceri de costuri sau alte beneficii

rezultate din folosirea activului de societate.

Se cunosc urmatoarele categorii de imobilizāri necorporale :

1 I.A.S. 38 “Active necorporale”

5

1.1.2.1*Cheltuieli de constituire reprezintā cheltuielile generate de constituirea

întreprinderii ca persoana juridicā distinctā. În aceaste situatie, valoarea rezultatā ca

imobilizare necorporalā se amortizeazā sitematic pe parcursul unei perioade determinate.

Potrivit I.A.S 38 “active necorporale”, cheltuielile de constituire trebuie recunoscute

drept cheltuieli ale perioadei in care sunt efectuate. Cheltuielile de constituire pot consta

din costuri de infiintare, cum ar fi costurile de secretariat şi cele juridice suportate la

infiintarea unei entitati juridice, cheltuiala pentru a deschide o noua afacere, sau

cheltuiala pentru inceperea a noi operaţii sau lansarea de noi produse sau procese .

Reglementārile contabile armonizate cu directiva a IV a CEE şi cu Standardele

Internationale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor publice

nr.94/2001, prevād la punctual 5.21 posibilitatea imobilizārii de cātre o întreprindere a

cheltuielilor de constituire. În aceastā situaţie suma reflectata in contul de imobilizāri

necorporale se va amortiza sistematic pe parcursul unei perioade de 5 ani.

1.1.2.2“* Cheltuielile de dezvoltare

Dezvoltarea este aplicatā rezultatelor cercetārii sau a altor cunoştinţe în scopul realizārii

de produse sau servicii noi sau îmbunātāţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de

serie sau utilizārii.”1

Exemple de activitāţi de dezvoltare sunt :

- proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediarā a

prototipurilor, modelelor;

- proiectarea, constructia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele,

procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunātāţite.

Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectueazā conform legislaţiei în vigoare.

În māsura în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisā

orice distribuire a profiturilor dacā suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a

profiturilor reportate nu este cel puţin egalā cu suma cheltuielilor neamortizate.

1.1.2.3*Concesiunea este convenţia prin care o persoanā fizicā sau juridicā dobîndeşte

dreptul de utilizare a anumitor bunuri sau servicii în schimbul unor beneficii pentru

concesionar.

1 Reglementāri contabile pentru agenti economici =Legea 82/1991 republicatā

6

1.1.2.4*Brevetele, licenţele, mārcile, drepturile şi alte valori similare, reprezintā

drepturi de proprietate industrialā sau intelectualā, dupā caz.

1.1.2.5* Fondul comercial reprezintā o parte nematerialā din fondul de comert care nu

figureazā în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la menţinerea

sau dezvoltarea potenţialului de acivitate al întreprinderii, reprezentat de clientelā vad

comercial, reputaţie, poziţie geograficā.

1.1.3 “ Imobilizarile financiare

“Imobilizārile financiare, denumite şi investiţii financiare sau de portofolii, cuprind

valorile financiare investite de intreprindere în capitalul altor societāţi comerciale sau

agenţi economici sub forma titlurilor de participare deţinute la societāţile din cadrul

grupului, a creanţelor asupra societāţilor din cadrul grupului, a titlurilor sub formā de

interese de participare, a titlurilor deţinute ca imobilizāri şi altor creanţe.”1

Clasificarea imobilizārilor financiare:

Titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului;

Titluri de participare deţinute la societāţi din afara grupului;

Imobilizāri financiare sub forma de interese de participare;

Titluri puse în echivalenţā;

Alte titluri imobilizate;

Creanţe imobilizate;

Vārsaminte de efectuat pentru imobilizāri financiare;

1.1.3.1Titlurile de participare reprezintā drepturile sub formā de active şi alte titluri cu

venit variabil detinute de intreprindere în capitalul altor societāţi comerciale a cāror

deţinere durabilā este utilā acesteia. Titlurile de participare deţinute în întreprinderi

asociate reprezintā titluri de participare ale unei întreprinderi a cāror deţinere într-o

proporţie de 20 – 50 % asigurā posibilitatea exercitārii unei influenţe semnificative.

Titlurile de participare strategice reprezintā titluri de participare care sunt deţinute într-un

procent de pînā la 20% şi nu asigurā posibilitatea exercitārii unei influenţe

seemnificative. În întreprinderea în care titlurile de participare strategice sunt deţinute

într-un procent mai mic de 10% sunt considerate interese minoritare.

1 Contabilitatea financiarā a întreprinderii – Prof. Univ. dr. Mihai Ristea Editura Universitarā 2004

7

1.1.3.2 Creanţele din interese de participare reprezintā drepturi ale unitāţii asupra

filialelor sau unitāţii asupra filialelor sau unitāţilor din cadrul grupului determinate de

acordarea unor împrumuturi pe termen lung.

O societate care are una sau mai multe filiale va prezenta situaţii financiare

consolidate. Filiala este o societate care este controlatā de societatea mamā. Prin control

se înţelege autoritatea de a conduce activitāţile financiare şi operaţionale ale unei

întreprinderi.

”În conformitate cu I.A.S 1 – Prezentarea situaţiilor financiare, orice societate trebuie

sā prezinte ca minim de informaţii valorile pentru urmātoarele elemente:

Imobilizāri corporale;

Imobilizāri necorporale;

Active financiare, mai puţin investiţiile contabilizate conform metodei punerii în

echivalenţā, creanţe clienţi şi asimilate şi numerar şi echivalente de numerar, care

trebuie prezentate ca elemente separate în situaţiile financiare.

1.2 NOTIUNI, CONŢINUT, STRUCTURĂ, DELIMITĂRI PRIVIND

STOCURILE

Conform“IAS 1 – Prezentarea situaţiilor financiare”, cere, utilizarea distincţiei

curent/non-curent în prezentarea elementelor de active şi datorii, avînd ca referinţā

termenul de 12 luni de la data bilanţului “1

”Un activ se clasificā in current (circulant) atunci cînd:

- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializārii şi se

aşteaptā a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;

- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a cāror utilizare nu este

restricţionatā.

În categoria activelor curente (circulante) se includ:

-stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita facturā;

- creanţe;

- investiţii financiare pe termen scurt;

1 Contabilitatea financiara a întreprinderii – autor prof. Univ. dr. Mihai Ristea Editura Universitarā 2004

8

- casa şi conturi la bānci;”1

“Stocurile sunt active:

a) deţinute pentru a fi vîndute pe parcursul desfāşurārii normale a activitāţii;

b) în curs de producţie în vederea unei vînzāri în aceleaşi condiţii ca mai sus;

c) sub formā de materii prime, materiale şi alte materiale consumabile ce urmeazā a

fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii;"2

Standardul Internaţional de Contabilitate nr.2 (IAS 2) ofera indicaţii referitoare la

recunoaşterea valorii stocurilor la data bilanţului, determinarea costului stocurilor şi

recunoaşterea cheltuielilor cu stocurile, considerînd orice înregistrare la valoarea

realizabilā netā. IAS 2 pune în evidenţā, direct sau indirect, trei criterii în funcţie de care

sunt clasificate şi delimitate în contabilitatea financiarā : fizic, destinaţia, faza ciclului

de exploatare.

1. Corespunzātor criteriului fizic (forma corporalā şi necorporalā a

stocurilor) sunt individulizate urmātoarele stocuri:

- materii prime, care participā direct la fabricarea produselor, regāsinduse în

componenţa lor integral sau parţial, în starea iniţialā sau transformatā;

- materiale consumabile, care cuprind materialele auxiliare, combustibilii, materiale

penru ambalat, piese de schimb şi alte materiale care participā indirect sau ajutā

activitatea de exploatare, fārā a se regasi, de regulā în produsul rezultat;

- materiale de natura obiectelor de inventar, care cuprind bunuri cu o valoare mai

micā decît; limita prevāzutā de lege, pentru a fi considerate imobilizāri corporale;

- produse sub forma semifabricatelor (produse în curs de fabricaţie ), produse finite

(produse care au parcurs întregul proces de fabricaţie) şi produse reziduale (rebuturi,

materiale recuperabile şi deseuri);

- animale tinere, animale la îngrāşat, pāsāri şi colonii de albine;

- producţia în curs de execuţie, care reprezintā materiile prime care nu au trecut prin

toate stadiile de fabricaţie, produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau

necompletate în intregime, precum şi lucrārile şi serviciile în curs sau neterminate;

- mārfuri şi asimilate (terenurile şi alte proprietāţi imobiliare deţinute numai pentru

revînzare);

1 Legea contabilitatii 82/1991 republicata2 Contabilitatea financiarā a întreprinderii – coord. Prof.univ.dr. Mihai Ristea Editura Universitarā 2004

9

- ambalaje (cu exeptia ambalajelor de natura obiectelor de inventar şi a imobilizārilor

corporale) de transport refolosibile care însoţesc bunurile în procesul circulaţiei lor;

2. Categorii de stocuri clasificate dupā destinaţie:

- stocuri destinate realizārii obiectului de activitate care se regāsesc în produsele

fabricate sau în serviciile prestate: materiile prime, materialele şi alte consumabile;

- stocuri fabricate de întreprindere destinate vînzārii: produsele finite,

semifabricatele;

- stocuri aflate în curs de execuţie: produsele în curs de execuţie, lucrārile şi

serviciile în curs de execuţie;

- stocuri cumpārate şi deţinute în scopul revînzārii: mārfurile şi asimilate acestora

(terenurile si alte proprietāţi imobiliare deţinute pentru revînzare);

3. Categorii de stocuri delimitate de faza ciclului de exploatare:

- stocuri aflate în faza de aprovizionare : a activitāţii de producţie precum şi a

activitāţii comerciale;

- stocuri aflate în faza de producţie, sunt reprezentate de cumpārate cu aceastā utilizare,

producţie, finalizîndu-se cu realizarea de produse;

- stocuri în faza de desfacere, sunt reprezentate atît de stocurile fabricate de

întreprindere cît şi de stocurile cumpārate pentru vînzare (mārfurile şi asimilate acestora);

4. Categorii de stocuri dupā locul de creare a gestiunilor

- stocuri aflate în depozitele întreprinderii, stocuri in curs de aprovizionare sau sosite

şi nereceptionate, stocuri sosite fārā facturā, stocuri livrate şi nefacturate, stocuri facturate

dar nelivrate, stocuri aflate la terţi.

“Corespunzātor criteriilor de clasificare prezentate anterior sunt individualizate douā

structuri informaţionale de bazā: structura financiarā standardizatā şi structura internā sau

de gestiune.”

Structura financiarā standardizatā este proprie gestiunii şi contabilitātii financiare şi

opereazā cu douā criterii : destinaţia şi faza ciclului de exploatare.

Structura internā sau de gestiune, necesarā, dar nestandardizatā este opozabilā

contabilitāţii interne de gestiune. Ea opereazā cu cele douā criterii : fizic şi locul de

creare a gestiunilor. Modelul de contabilitate a stocurilort din Romania adoptat in cadrul

10

reformei este conceput în condiţiile în care ambele structuri informaţionale sunt realizate

prin contabilitatea financiarā.”1

1.2.1 OBIECTIVELE SI FACTORII CONTABILITAŢII STOCURILOR

Obiectivele contabilitāţii stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcţiilor

comerciale a întreprinderii. Principalele obiective ce revin contabiltāţii în acest domeniu

sunt:

- urmārirea şi controlul realizārii programului de aprovizionare;

Prin organizarea evidenţei aprovizionārii şi feluri de stocuri, precum şi a cheltuielilor de

transport – aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile

programelor, se asigurā informaţii utile cu privire la stadiul aprovizionārii;

-asigurarea integritāţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi urmārirea

permanenta a mişcarii lor. Se asigurā prin organizarea contabilitāţii mijloacelor

circulante, materiale pe gestiuni şi în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ şi

valoric, inregistrarea exactā şi la timp a cuantumului mişcārilor şi a diferenţelor rezultate

la inventariere, sesizarea stocurilor fāra utilitate sau mişcare lentā pentru luarea māsurilor

necesare lichidārii acestora.

-urmārirea utilizārii raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea

mod de organizare care sā permitā respectarea normelor de consum specific la eliberarea

din depozit, evidenţa economiilor sau a materialelor neutilizate, precum şi a materialelor

recuperabile rezultate din prelucrarea în secţiile de fabricaţie;

-asigurarea delimitārii cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea materialelor

aprovizionate impune organizarea astfel încāt acestea sā poatā furniza informaţii cu

privire la nivelul şi structura cheltuielilor de transport-aprovizionare;

-înregistrarea şi controlul valorificārii stocurilor de mārfuri şi a celorlalte categorii de

stocuri destinate a fi livrate terţilor;

-evidenţa şi urmārirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrārii la preţuri

competitive;

-evaluarea realistā şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi rezultatelor, prin

aplicarea corectā a regulilor de evaluare, promovarea principiului prudenţei şi

1Contabilitatea financiarā a întreprinderii – Coordonator Prof univ dr Mihai Ristea Editura Universitarā 2004

11

principiului continuitāţii activitāţii la evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a

stocurilor.

2. STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND

ACTIVELE IMOBILIZATE ŞI STOCURILE

2.1. STANDARDE SI REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE

IMOBILIZATE

2.1.1 Standardul înternaţional de contabilitate nr.16 (IAS 16) –“ Imobilizāri

corporale “

Obiectiv: descrierea tratamentului contabil pentru imobilizārile corporale astfel încât

utilizatorii situaţiilor financiare sā fie informaţi cu privire la investiţiile companiei în

active corporale.

Problemele principale care sunt atinse în acest Standard sunt:

valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societāţii beneficiare la

momentul iniţial al achiziţiei;

modalitatea de amortizare a activului în funcţie de beneficiile viitoare;

modificarea valorii activului în funcţie de evenimentele ulterioare (reparaţii,

înlocuiri de elemente, reevaluare, schimb de active)

Aria de aplicabilitate :

Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizārilor corporale, exeptând cazul în

care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilā diferitā.

Definiţii :

Urmātorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu semnificaţia specificatā :

1. Imobilizārile corporale sunte acele active care sunt deţinute de întreprindere pentru a

fi utilizate in producţia de bunuri sau prestarea de servicii, este posibil a fi utilizate pe

mai multe perioade.

2. Costul activului: reprezintā suma plātitā în numerar sau echivalente de numerar, ori

valoarea justa a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţiţionarea unui activ, la data

achiziţiei sau a construcţiei acestuia.

12

3. Amortizarea: este alocarea sistematicā a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga

sa duratā utilā de viaţā.

4. Valoarea realizabilā a Entitāţii: reprezintā valoarea actualizatā a fluxurilor de

numerar pe care întreprinderea estimeazā sā le obţinā din utilizarea continuā a activului.

5. Valoarea justā: reprezintā suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunāvoie

între douā pārţi aflate în cunoştinţā de cauzā.

6. Valoarea rezidualā: reprezintā valoarea netā pe care întreprinderea estimeaza cā o va

obţine pentru pentru un activ la sfârşitul durtei de viaţā utilā a acestuia dupā deducerea

prealabilā a costurilor de cedare estimate, dacā acele active au vechimea şi indeplinesc

condiţiile scontate la sfârşitul duratei de viaţa.

7. Durata de viaţā utilā: reprezintā perioada pe parcursul cāreia se estimeazā cā

întreprinderea va utiliza activul supus amortizārii şi numārul unitāţilor de produse sau a

unor unitāţi similare ce se estimeazā cā vor fi obţniute de întreprindere prin folosirea

activului respectiv.

2.1.2 Standardul internaţional de contabilitate 38 (IAS 38) –“Imobilizāri

necorporale”

Obiectiv. Acest standard se ocupā de tratamentul contabil aplicabil imobilizārilor

necorporale. În conformitate cu acest Standard, o entitate trebuie sā recunoascā o

imobilizare necorporalā dacā şi numai dacā sunt indeplinite criteriile specificate.

Standardul mai specificā cum se calculeazā valoarea contabilā a imobilizārilor

necorporale şi impune prezentāri specifice cu privire la imobilizāri necorporale.

Aria de aplicabilitate. Acest standard este aplicabil contabilizārii imobilizārilor

necorporale cu exepţia :

a) imobilizārilor necorporale care cad sub incidenta altui standard;

b) activelor financiare, aşa cum sunt definite în IAS 39;

c) drepturilor privind minereurile şi cheltuielilor cu exploatarea, dezvoltarea şi

extragerea de minereuri, petrol, gaze naturale şi alte resurse similare

neregenerabile .

Definiţii: Conform IAS 38, privind imobilizārile corporale:

O piaţā activā este o piaţa în care existā toate condiţiile urmātoare:

13

a) elementele comercializate în cadrul pieţei sunt omogene;

b) cumpāātorii şi vânzātorii interesaţi pot fi gāsiţi în permanenţā;

c) preţurile sunt disponibile publicului;

Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetārii sau a altor cunoştinţe într-un process de

planificare sau proiectare, în scopul producţiei materiale, aparate, produse, procese,

sisteme sau servicii noi sau înbunātāţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie

sau utilizārii.

Cercetarea este o investiţie originalā şi planificatā, efectuatā in perspectiva câştigului de

noi cunoştinţe ştiinţifice sau tehnologice, precum şi a unei mai bune înţelegeri.

Valoarea rezidualā a unei imobilizāri necorporale este suma estimatā pe care o entitate ar

putea sā o obţinā în momentul actual din cedarea unui activ dupā deducerea costurilor

estimate ale cedārii, dacā activul ar degaja la vârsta şi în forma preconizate pentru finalul

duratei de viaţā utilā.

2.1.3 Standardul Internaţional de Contabilitate nr.39 (IAS 39 “Instrumente

financiare : recunoaştere şi evaluare”.

Acest Standard defineşte patru categorii de active financiare:

*Active financiare deţinute în scopul tranzacţionārii: sunt achiţionate cu scopul de a

genera profit pe termen scurt din fluctuaţii ale preţului sau ale marei de intermediere.

*Plasamentele deţinute pânā la scadenţā: sunt achiziţionate cu intenţia fermā de a fi

pāstrate pâna la scadenţā pentru a beneficia de plāţi fixe sau determinabile. Sunt

clasificate ca active financiare pe termen lung sau scurt, în funcţie de data decontārii.

*Creanţe şi împrumuturi emise : sunt active financiare deţinute în urma remiterii directe

cātre debitor a unor sume de bani, bunuri sau servicii şi pentru care nu existā intenţia de

tranzacţionare imediatā. Sunt clasificate ca active financiare pe termen lung sau scurt în

funcţie de data decontārii;

*Activele financiare disponibile pentru vânzare: orice activ financiar care nu se

încadreazā în categoriile de mai sus. Reprezintā active financiare pe termen lung.

2.2 STANDARDUL INTERNATIONAL DE CONTABILITATE NR.2 “Stocuri”

14

*“Obiectiv. Descrierea tratamentului contabil al stocurilor In sistemul costului istoric

Standardul oferā indicaţii referitoare la recunoaşterea valorii stocurilor la data bilanţului,

determinarea costului stocurilor şi recunoaşterea cheltuielilor cu stocurile.

a)Aria de aplicabilitate. IAS 2 se aplica pentru contabilitatea tuturor stocurilor în

situaţiile financiare întocmite în sistemul costului istoric, cu exepţia :producţiei in curs de

executie obţinutā în cadrul contractelor de construcţie, instrumentelor financiare (IAS

39), stocurilor de produse agricole.

b) Definiţii. Stocurile sunt active:

Deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfāşurārii normal activitāţii;

În curs de producţie pentru a fi vândute în perioadele urmātoare;

Sub forma de materii prime şi materiale consumabile, folosite pentru producţia de

bunuri sau pentrui realizarea unor servicii;

IAS 2 defineşte valoarea realizabilā netā ca fiind preţul de vânzare estimat a fi obţinut

pe parcursul desfāşurārii normale a activitātii, mai puţin costurile estimate pentru

finalizarea elementului stoc, precum si costurior asociate vânzārii acestuia.”1

2.3 PROBLEME GENERALE PRIVIND REGLEMENTĂRILE CONTABILE

CONFORM CU DIRECTIVELE EUROPENE (ORDIN 1752/2005)

2.3.1 REGLEMENTI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE

“Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadā

mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie.

Beneficiile economice viitoare reprezintā potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la

fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie de catre entitate.

Costul de achizitie sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de

utilizare economicā trebuie redus cu ajustārile de valoare calculate pentru a amortiza

valoarea unor astfel de active, în mod sistematic de-a lungul duratelor de utilizare

economicā.

1 Standardul Internaţional de ontabilitate nr.2 (IAS 2) “Stocuri”

15

Atunci când se constatā pierderi de valoare pentru imobilizārile financiare, trebuie

facute ajustāri pentru pierderea de valoare, astfel încât sā fie evaluate la cea mai micā

valoare atribuitā acestora la data bilanţului.

Dacā activele imobilizate fac obiectul ajustarilor ajustarilor exeptionale de valoare în

scop final, in notele explicative se prezintā valoarea ajustarilor şi motivele pentru care au

fost fācute ajustarile respective.

Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fara suport material si

deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri si servicii, pentru

a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacā se estimeazā cā va genera beneficii

economice pentru entitate şi costul activului poate fi eveluat în mod credibil.”1

2.3.2 REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND STOCURILE

“Stocurile sunt active circulante: deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfāşurarii

normale a activitāţii, în curs de producţie în vederea vânzārii în procesul desfasurarii

normale a activitāţii, sub formā de materii prime, materiale şi alte consumabile care

urmeaza sa fie folosite în procesul de producţie.

Costul stocurilor trebuie sā cuprindā toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrārii,

precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile sub forma şi în locul în care se

gāsesc.

Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consigna ţie se

recepţioneazā distinct ca intrāri în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se

înregistreazā în conturi în afara bilanţului. Costul de producţie sau de prelucrare al

stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe

aferente producţiei, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocatā în mod

raţional ca fiind legata de producerea acestora.

În funcţie de specificul activitāţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, metoda

costului standard, in activitatea de producţie sau metoda costului cu amānuntul, în

comerţul cu amānuntul.”

1 Ordin nr. 1752 /2005

16

3. RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR ŞI A

STOCURILOR

*Recunoaşterea este procesul încorporārii în bilanţ sau în contul de profit şi pierderi a

unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere stabilite de Cadrul general. Un

element care corespunde definiţiei unei structuri a situaţiei financiare trebuie recunoscut

în cazul în care; este probabil ca orice beneficiu viitor asociat sā intre sau sā iasā din

întreprindere şi elemenul are un cost sau o valoare care poate fi evaluatā în mod credibil.

*Evaluarea este procesul prin care se determinā valorile la care structurile situaţiilor

financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere. Aceasta presupune

alegerea unei anumite baze de evaluare. Pentru evaluarea activelor în situaţiile financiare

sunt utilizate diverse baze de evaluare în combinaţii variate, aşa cum sunt prezentate în

cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare şi preluate prin

reglementārile din România. Ele includ urmātoarele :

*Costul istoric. Activele sunt înregistrate la suma plātitā în numerar sau în echivalente

ale numerarului sau la valoarea justā din momentul cumpārārii lor;

*Costul curent. Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente de

numerar, care ar trebui plātitā dacā acelaşi activ sau unul asemānātor ar fi achiziţionat în

prezent;

*Valoarea realizabilā. Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalente

ale numerarului, care poate fi obţinutā în prezent prin vânzarea normalā a ctivelor;

*Valoarea actulizatā. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizatā a viitoarelor

intrāri nete de numerar, care urmeazā sā fie generate în derularea normalā a acivitāţii

întreprinderii.

*Baza de evaluare cea mai frecvent adoptatā de întreprinderi în eleborarea situaţiilor

financiare este costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. In

raport de momentele în care se realizeazā evaluarea elementelor din situaţiile financiare

se delimiteazā: evaluarea la intrare, evaluarea la ieşire, evaluarea la inventar, evaluarea la

bilanţ.

3.1 RECUNOASTEREA ŞI EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR. PRINCIPII ŞI

REGULI

17

3.1.1. Evaluarea la intrare a imobilizārilor este utilizatā la înregistrarea curentā a

operaţiilor economice care genereazā mişcāri de natura intrārilor. La data intrārii în

unitate bunurile se evalueazā şi se înregistreazā în contabilitate la valoarea de intrare,

denumitā valoare contabilā, care se stabileşte în raport cu cāile de intrare.

Intrarea în gestiune a imobilizārilor se face la:

a) Costul de achizitie reprezintā suma plātitā în numerar sau echivalente de numerar, ori

valoarea justā a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea activului la data

achiziţiei sau la data construcţiei acestuia. Costul de achiziţie este format din preţul de

cumpārare la care se adaugā taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport aprovizionare

şi alte cheltuieli accesorii necesare punerii în funcţiune sau pentru intrarea în gestiunea

intreprinderii.

b) Costul de producţie este format din costul de achiziţie al materiilor consumate,

celelelte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie

alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricarea imobilizãrii.

c) Prin valoare justã se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de

bunāvoie între douã parţi aflate în cunoştinţã de cauzã, în cazul unei tranzacţii, cu preţul

determinat de obiectiv.

d) Valoarea de aport acceptabilã de pārţi pentru activele imobilizate intrate în societate

cu ocazia asocierii, fuziunii, se stabileşte în funcţiede preţul pieţei, utilitatea, starea şi

amplasarea acestor active.

e) Valoarea de utilitate pentru activele imobilizate dobândite cu titlu gratuit se stabileşte

în funcţie de preţul pieţei, starea şi amplasarea acestor active. Valoarea de aport şi

valoarea de utilitate se substituie costului de achiziţie.

3.1.2 Evaluarea la ieşire este utilizatã la înregistrarea curentã a operaţiilor economice

care genereazã mişcari de natura ieşirilor. De regulã, activele imobilizate sunt evaluate la

ieşire la valoarea lor de intrare.

3.1.3. Evaluarea cu ocazia invetarierii se efectueazã la încheierea exerciţiului financiar

când, conform legii, are loc procesul de inventarie generalã. Evaluarea activelor

imobilizate se efectueazã la valoarea actualã a fiecãrui element, denumitã valoare de

inventar. Conform Standardelor Internaţionale, activele nu ar trebui înregistrate la o

18

valoare mai mare decât valoarea lor recuperabilã. Valoarea recuperabilã unui activ este

valoarea cea mai mare dintre preţul sãu net de vânzare şi valoarea sa utilizare.Valoarea

de utilizare este valoarea prezentã a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se

aşteaptã sã fie generate din utilizarea continuā a unui activ şi din vânzarea lui la sfârşitul

perioadei de viaţã utilã. Preţul net de vânzare este suma ce se poate obţine din vânzarea

unui activ într-o tranzacţie cu preţ determinat de obiectiv între doi parteneri, minus

costurile legate de vânzare. Costurile aferente ieşirii sunt costuri suplimentare atribuite

direct vânzãrii unui activ, excluzând costurile de finanţare şi cheltuielile cu impozitul pe

profit. Ori de câte ori valoarea contabilã depãşeşte valoarea recuperabilã, adicã valoarea

care ar trebui recuperatã prin folosirea sau vânzarea activului, trebuie recunoscutã o

pierdere din depreciere.în acest caz, valoarea contabilã a activului este redusã la valoarea

recuperabilã.

3.1.4 Evaluarea la încheierea exerciţiului (la bilanţ)

Se realizeazã în scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale. Imobilizãrile se

evalueazã şi se reflectã în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv

valoarea contabilã, pusã de acord cu rezultatele inventarierii. IAS 16 “Imobilizãri

corporale”, respective IAS 38 “Active necorporale”, stabilesc tratamentele ce pot fi

adoptate pentru evaluarea ulterioarã a imobilizãrilor. Sunt prevãzute douã tratamente:

a)*tratamentul contabil de bazã, care prevede cã ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ,

o imobilizare trebuie înregistratã la cost, mai puţin orice amortizare cumulatã aferentã şi

orice pierderi din depreciere cumulte;

b)*tratamentul contabil alternativ permis, care prevede cã ulterior recunoaşterii

iniţiale ca activ, o imobilizare corporalã, respectiv un activ necorporal, trebuie

înregistrate la valoarea reevaluatã care reprezintã valoarea justã la momentul reevaluãrii,

mai puţin orice amortizare ulterioarã cumulatã aferentã şi pierderile ulterioare cumulate

din depreciere.

3.2 RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA STOCURILOR. PRINCIPII ŞI

REGULI

3.2.1 Recunoaşterea stocurilor şi a costului lor drept o cheltuialã.

19

În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile sunt recunoscute în condiţiile

în care se repectã simultan prevederile a douã criterii:

a)*este probabil ca orice beneficiu viitor asociat sã intre sau sã iasā în sau din

întreprindere;

b)*elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat (ã) in mod credibil.

Un alt aspect al recunoaşterii şi în continuare, al derecunoaşterii stocurilor se

referã la momentele în care acestea au loc:

a) recunoaşterea stocurilor se realizeazã la intrarea în gestiune potrivit surselor de

provenienţã, adicã la achiziţie, la obţinerea din producţie, la aducerea lor ca aport la

capitalul social, la primirea prin donaţie şi subvenţii guvernamentale;

b) derecunoaşterea stocurilor(anularea recunoaşterii) se realizeazã la ieşirea din gestiune

potrivit destinaţiilor acestora: la vânzarea la predarea lor ca aport la capitalul altor

întreprinderi, la predarea lor ca aport la capitalul altor întreprinderi, la predarea lor prin

donaţie, la constatarea pierderilor din calamitãţi.

Cheltuielile sunt diminuãri ale avantajelor economice în cursul perioadei contabile sub

formã de ieşiri sau de micşorãri ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care au ca

efect reducerea capitalurilor proprii sub alte forme decât distribuite în beneficiul

proprietarilor.

Evaluarea cheltuielilor se face la nivelul cursului istoric (valorii contabile sau de

intrare). Calculul se face în funcţie de posibilitãtile de identificare la ieşire a bunurilor,

dupã metodele: identificarea specificã ori metodele convenţionale, care aproximeazã

costul: C.M.P., FIFO, LIFO, pretul standard, pretul cu amãnuntul.

Recunoaşterea costului stocurilor ieşite drept o cheltuialã are loc atunci când se

produce o reducere a avantajelor economice viitoare, generatã de o diminuare de active

sau de o creştere de datorii, reducere ce poate fi evaluatã în mod credibil. Fiind generate

de diminuãri de active sau de creşteri de datorii, cheltuielile trebuie recunoscute în acelaşi

moment (perioadã) cu modificãrile respective: la intrarea în posesia dreptului de

proprietate asupra bunurilor sau serviciilor prestate de terţi.

In acest sens IAS 2 “Stocuri” prevede patru situaţii în care costul stocurilor trebuie

recunoscut drept cheltuialã:

20

a) când stocurile sunt vândute, valoarea contabilã a lor trebuie recunoscutã ca o

cheltuialã în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzãtor;

b) când are loc o diminuare a costului stocurilor pâna la nivelul valorii realizabile

nete ca urmare a deprecierilor;.

c) când are loc o pierdere de stocuri: stocuri a cãror perioadã de garanţie a expirat ,

fãrã posibilitate de valorifcare, stocuri deteriorate. Costul acestora este recunoscut

drept cheltuialã în perioada în care s-au constatat pierderile.

Recunoaşterea vânzārilor de stocuri drept venituri

Recunoaşterea veniturilor din vânzāri are loc atunci când s-a produs o creştere de

avantaje economice viitoare generatā de o creştere de active sau de o diminuare de

datorii. Potrivit normei contabile IAS 18 ”Venituri din activitāţi curente”, veniturile se

evalueazā la valoarea justā a mijloacelor de platā primite sau de primit în contrapartidā.

3.2.2 Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentã şi în situaţiile financiare ale

întreprinderii se face dupã normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile

fundamentale şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

În cazul stocurilor, evaluarea iniţiala se face la cost, iar evaluarea ulterioarã se face

la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabilã netã.

În contextul menţionat prin reglementārile contabile, sunt precizate în mod expres, în

cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilanţ urmātoarele momente: intrare, ieşire,

inventar, bilanţ.

** Evaluarea stocurilor la intrare.

La intrarea în gestiune stocurile se evalueazā şi se înregistreazā la valoarea de intrare,

denumitā valoare de înregistrare sau cost istoric, identificata dupā caz prin costul de

achizitie, costul de producţie, valoarea de aport şi cea de utilitate.

“Costul de achiziţie este propriu stocurilor din cumparāri de materii prime materiale

consumabile mārfuri şi alte bunuri cumpārate cu titlu oneros. Potrivit IAS 2, costul de

achizitie cuprinde preţul de cumpārare la, inclusiv taxele de import şi celelalte taxe de

cumpārare, costurile de transport şi manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct

achizitiei de stocuri.

Costul de producţie este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate,

producţie în curs de execuţie şi alte stocuri produse de întreprindere. Costul de producţie

21

cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli

directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie repartizate

raţional, influenţând fabricarea bunului. De asemenea în costul de producţiţie al bunurilor

pot fi incluse şi costurile îndatorārii, respective dobânzile şi diferenţele de curs aferente

dobânzile privind înprumuturile, care sunt direct atribuite achiziţiei sau produciei unui

bun pe termen lung.

Referitor la cheltuielile indirecte de producţie, trebuie prevāzute urmātoarele aspecte

prevāzute de IAS 2: cheltuiielile indirecte cuprind regia de producţie fixā şi variabilā.

Valoarea de aport este proprie stocurilor reprezentând aport la capitalul social.

Valoarea de utilitate se stabileşte pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit în

funcţie de preţul pieţei , starea şi amplasarea stocurilor.

**Evaluarea stocurilor la ieşire;

Ieşirea stocurilor din gestiune se face în principal, prin consum şi prin vânzare. În acest

sens IAS 2 grupeazā stocurile în stocuri identificabile şi stocuri fungibile .

Pentru stocurile identificabile: metoda identificārii specifice;

Pentru stocurile fungibile: ca tratamente contabile de bazā:

- Metoda costului mediu ponderat (CMP);

- Metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO);

Ca tratament alternativ: metoda ultimul intrat – primul ieşit (LIFO);

Alte tratamente (tehnici de mãsurare a stocurilor).

-Metoda preţului prestabilit (cost standard);

-Metoda la preţ cu amanuntul pentru mãrfuri;

Metoda identificãrii specifice, presupune ca oricare aricol sau categorie de stocuri se

individualizeazã atât în momentul intrãrii în patrimoniu,cât şi al stocãrii şi ieşirii din stoc.

Metoda costului ponderat. Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau dupã

fiecare operaţie de intrare. Se calculeazã ca raport între valoarea totalã a stocului iniţial

(Si) plus valoarea totalã a intrãrilor (Vi) şi cantitatea existentã în stocul iniţial (qs), plus

cantitãţile intrate (qi);

CMP = (Si+Vi)/ (qs+qi)

unde:

Si – valoarea totalã a stocului; Vi – valoarea totalã a intrãrilor; qs – cantitate existentã;

22

qi – cantitate intratā.

Metoda prima intrare – prima ieşire (FIFO)

Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evalueazã la costul primului lot

intrat, respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe mãsura epuizãrii lotului,

bunurile ieşite din gestiune se evalueazã la costul lotului urmãtor în ordine cronologicã.

Metoda ultima intrare – prima ieşire (LIFO).

Ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului care este mai

recent. Metoda LIFO poate fi consideratā pentru utilizare în perioadele de creştere a

preţurilor pentru care reduce efectele profiturilor ce rezultã din corelaţia costurilor din

perioadele anterioare cu preţurile actuale de vânzare. Totuşi, stocurile sunt raportate la

costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai puţin relevante pentru perioada curentã

distorsionând prin urmare rezultatele financiare.

Metodele FIFO si LIFO dau rezultate extreme, prima evaluând stocul final la

ultimul cost de achiziţie, mai mare. La metoda CMP, evaluãrile se situeazã ca mãrime

între valorile date de celelalte douã metode.

Metoda costului standard. Întreprinderile în cadrul contabilitãţii interne de

gestiune pot sã determine costuri şi preţuri prestabilite pentru a evalua stocurile folosoind

costurile standard. Practic, aceste costuri, pot fi antecalculate sau costuri medii dintr-o

perioadã anterioarã.În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc

anticipat costurile de înregistrare, cu ajutorul cãrora se evalueazã şi se înregistreazã

intrãrile şi ieşirile. Diferenţele dintre costul de înregistrare (standard) şi costurile efective

de achiziţie sau de producţie se evidenţiazã în conturi distincte. Preţurile standard

folosite pentru înregistrarea în contabilitate a bunurilor este necesar sã fie actualizate

periodic, de regulã, cel puţin o data pe an, în funcţie de evoluţia preţurilor şi de alţi

factori.

Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unitãţii patrimoniale, dar potrivit

principiului permanenţei metodelor, o metodã adoptatã trebuie sã fie menţinutã în tot

cursul exerciţiului şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate, intreprinderea poate

schimba metoda de evaluare, facând în acest sens menţiuni în anexa la bilanţ, inclusiv cu

privire la influenţa asupra rezultatului exerciţiului.

Evaluarea stocurilor la inventar

23

“Cu ocazia inventarierii evaluarea stocurilor se face la valoarea actualã (de inventar),

denumitã potrivit normei IAS 2 valoare realizabilã netã. Ea este reprezentatã de “preţul

de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfãşurãrii normale a activitãţii,

mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzãrii

(cheltuielile de transport, comisioane priind vânzãrile, costul garanţiei acordatã dupã

vânzare)”1

4. TRATAMENTE ŞI PRACTICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE

IMOBILIZATE SI STOCURILE

4.1. Tratamente si practici contabile specifice activelor imobilizate

4.1.2 Tratamente şi practici contabile specifice imobilizãrilor corporale

Evidenţa existenţei si mişcãrilor activelor imobilizate se realizeazā prin Clasa 2 a

planului de conturi, denumitā “Conturi de active imobilizate”.

Evidenţa operativã a contabilitãţii activelor imobilizate, impune consemnarea

completã şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea imobilizãrilor.Intrãrile de

imobilizãri, care nu necesitã montaj şi nici probe tehnologice sunt consemnate în procesul

verbal de recepţie, pe baza documentelor justificative, in functie de cãile de intrare în

gestiune. Intrãrile de imobilizãri care necesitã şi montaj se face pe baza procesului verbal

de recepţie provizorie. Recepţionarea imobilzãrilor corporale supuse montajului şi

probelor tehnologice se înregistreazã în documentul proces verbal de punere în funcţiune.

Mişcarea imobilizãrilor de la o secţie la alta, în cadrul aceleiaşi unitãţi, se consemneazã în

Bonul de mişcare a mijloacelor fixe. Ieşirirea imobilizãrilor prin casare este consemnatã

in Procesul verbal de scoatere din funcţiune. Contabilitatea analiticã a imobilizãrilor se

poate ţine folosind Registrul numerelor din inventar şi fişa mijlocului fix.

Contabilitatea operaţiilor privind intrarea

Imobilizãrile corporale pot intra în întreprindere prin aport în naturã la capitalul

social, achiziţionare de la furnizori interni sau externi, construire în antreprizã sau regie

proprie, transfer de produse finite obţinute din producţie proprie, obţinerea cu titlu

gratuit, plus de inventar, subvenţionare. Evidenta imobilizārilor corporale se realizeazā cu

1 IAS 2 “Stocuri”

24

ajutorul conturilor din grupa 21 “Imobilizāri corporale”.Fiind conturi de active se

debiteazā cu operaţiunile de intrare şi se crediteazā cu operaţiunile de ieşire din gestiune.

a) Pentru bunurile intrate ca aport în naturã, bunurile aportate sunt evaluate la

valoarea de aport, inregistrându-se în contabilitate pe baza documentelor de constituire a

societãtii, sau de majorare a capitalului social. Evaluarea imobilizãrilor are la bazã

dosarul de evaluare întocmit de specialişti evaluatori.

b) Intrarea prin achiziţie de la furnizori interni se inregistreazã la costul de achiziţie,

pe baza facturilor emise de furnizorii de imobilizãri baza procesului verbal de recepţie. Se

debiteazā contul corespunzātor imobilizārii (grupa 21x) se crediteazā contul

corespunzātor datoriei faţa de furnizorii de imobilizāri (cont 404).

c) Intrarea prin construcţie în antreprizã, reprezentând lucrãri de construcţii montaj

realizate de unitãţi specializate, se realizeazã pe baza unei documentaţii specifice

cunoscutã sub denumirea: Documentaţie tehnico-economicã, care cuprinde printre altele

şi proiectele de execuţie şi devizele. Lucrãrile de investiţii fiind executate într-un interval

de timp mare, decontarea dintre constructor şi beneficiar are loc pe parcursul executãrii

lor sub forma unor decontãri periodice parţiale.

Înregistrãrile aferente intrãrilor prin construcţii în antreprizã cuprind: îregistrarea

avansurilor acordate unitãţii de construcţii montaj, receptia lucrarilor executate, conform

facturilor şi situaţiilor de lucrãri, (la imobilizãri în curs), decontarea avansului achitat,

achitarea diferentei conform extrasului de cont, recepţia obiectivului de investiţii, şi

trecerea de la imobilizãri în curs la imobilizãri corporale.

d) Intrare prin construcţie în regie proprie. Imobilizãrile care intrã în gestiune prin

regie proprie se evalueazã la cost de producţie. Costul unui astfel de activ este determinat

folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Dacã întreprinderea produce

active similare, în scopul comercializãrii, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul

activului este de obicei acelaşi cu costul de producţie a acelui activ destinat vânzãrii. Prin

urmare orice profituri interne sunt eliminate în calculul costului acelui active.

Recunoaşterea valorilor cheltuielilor generate de producţia proprie se face dupā natura

elementelor de cheltuieli prin utilizarea conturilor din clasa 6“Cheltuieli”. Dacā

obiectivul de investiţii nu a fost terminat în luna când s-au desfāşurat lucrārile de

construcţii se considerā o imobilizare corporalā în curs şi se înregistreazā cu ajutorul

25

contului 231”Imobilizāri în curs “, prin creditul contului de venituri 722”Venituri din

producţia de imobilizāri corporale”

e) Dobândirea prin schimb. Unul sau mai multe elemente de natura imobilizãrilor

corporale poate fi dobândit în schimbul unui activ similar sau nu . Costul noului activ este

reprezentat de valoarea justã cu exepţia cazurilor în care tranzacţiei de schimb îi lipseşte

caracterul comercial sau valoarea justã a activului primit în schimb sau a activului cedat

nu poate fi comensuratã în mod credibil.”1

f) Intrare prin transferul de produse finite obţinute din producţie proprie. Aceastã

cale de intrare a imobilizãrilor corporale poate fi întâlnitã la intreprinderile care

realizeazã produse finite similare unor imobilizãri din patrimoniul unitãţii. Înregistrãrile

contabile aferente acestor intrãri sunt: obtinerea produselor finite, scãderea din gestiune a

acestora şi preluarea ca active corporale a produselor finite din producţie proprie pe baza

procesului verbal de recepţie. Ulterior intrãrii activului imobilizat, se pot efectua în

legãturã cu acesta o serie de cheltuieli care pot fi grupate în cheltuieli cu modernizarea

(sunt recunoscute ca o componentã care mãreşte valoarea mijlocului fix) şi cheltuieli cu

întreţinerea şi reparaţiile (nu se adaugã la valoarea mijlocului fix).

In cazul în care ulterior recunoasterii iniţiale a unui activ, valoarea acestuia este

determinatã pe baza reevaluãrii, valoarea rezultatã din reevaluare va fi atribuitã activului,

in locul costului de achiziţie/producţie. Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor din

reevaluare se realizeazã în funcţie de metoda acceptatã: metoda valorii brute (reevaluarea

simultanã a valorii brute a imobilizãrii şi a amortizãrii cumulate), sau metoda valorii nete

(reevaluarea numai a valorii nete contabile).

Imobilizãrile corporale deţinute de întreprindere sunt amortizate (alocarea sistematica

valorii amortizabile a unui activ pe intreaga durata de viaţã utilã). Amortizarea poate fi

analizatã:

-din punct de vedere contabil (amortizarea reprezintã micşorarea valorii unui element de

activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de cãtre întreprindere).

-din punct de vedere economic (diminuarea valorii unui element de activ, rezultând din

depreciere, solicitã pregatirea şi înlocuirea acestuia cu altul nou).

1 Standardul Internaţional de Contabilitate nr 16 “Imobilizãri corporale”

26

-din punct de vedere financiar (amortizarea este o sursã de autofinantare a capitalului

imobilizat care se constituie).

Conform Legii 15/1994 toate unitãţile economice care desfãşoarã activitãţi economice

şi care au capital imobilizat sub formã de active corporale şi necorporale datoritã

deprecierii în timp prin utilizare, vor calcula, înregistra în contabilitate şi recupera uzura

lor morala şi fizicã sub forma amortizãrii. Aceastã amortizare se opereazã pentru

refacerea capitalului imobilizat. Amortizarea imobilizārilor corporale se înregistreazā in

contabilitate, în principiu lunar prin afectarea cheltuielilor de exploatare, corespunzātor

categoriilor de imobilizāri corporale sunt utilizate conturi de amortizāri privind

imobilizārile (68X = 28X).

Metode de amortizare :

- metoda liniara – se realizeazã prin includerea uniformã în cheltuielile de exploatare a

unor sume fixe, proporţional cu numãrul de ani ai duratei normale de utilizare (la o duratã

de 5 ani corespunde o amortizare de 100/5=20%).

- metoda amortizãrii variabile sau proporţional cu volumul activitãţii (se aplicã în cazul

în care la nivelul fiecãrei imobilizãri se poate determina volumul de activitate prestat).

- metoda amortizãrii degresive constã în practicarea unor amortizãri mai mari în primii

ani de funcţionare a bunului, asigurând societãţii un avantaj fiscal prin amânarea la platã

a impozitului pe profit.

- metoda amortizarii accelerate, aplicatã numai în România, constã în înregistrarea

unor amortizãri de pânã 50% din valoarea de intrare în primul an de funcţionare, dupã

care se trece la sistemul liniar.

- metoda amortizãrii progresive, constã în înregistrarea unor anuitãţi calculate pe baza

unor rate mai mici în primii ani.

Contabilitatea tranzacţiilor privind imobilizãrile necorporale

- Cheltuielile de constituire (cont 201) ale societãţii comerciale pot fi plãtite din

disponibilitãţile bãneşti existente în casierie, în conturile de la bancã sau pot fi achitate de

acţionari sau asociaţi, care revin creditorii societãtii.(inregistrare contabilā 201 = 5121).

- Cheltuielile de dezvoltare sunt evidenţiate cu ajutorul contului 203”Cheltuieli de

dezvoltare” Generate de procesul de aplicare a rezultatelor cercetãrii sunt înregistrate

dupã natura elementelor de cheltuieli prin conturile din clasa 6”Cheltuieli”. La sfârşitul

27

lunii consumurile înregistrate de întreprindere pentru acţiunea de dezvoltare se trateazã

contabil prin recunoaşterea acestora ca active imobilizate necorporale.

- Brevetele licenţele, mãrcile comerciale şi alte drepturi şi valori similare se înregistreazã

în funcţie de cãile de intrare, (achiziţionate de la furnizori, primite cu titlu gratuit).

Amortizarea imobilizãrilor necorporale. Valoarea amortizabilã a unui activ necorporal

trebuie sã fie alocatã sistematic de-a lungul celei mai bune estimãri a duratei sale de viaţã

utilã. Începerea amortizãrii are loc atunci când activul este pregãtit pentru utilizare şi se

presupune cã durata de viaţã utilã a unui activ necorporal nu va depãşi douãzeci de ani.

Pentru imobilizārile necorporale valoarea reziduala este nulā.

Contabilitatea imobilizãrilor financiare

Imobilizãrile financiare, denumite investiţii financiare sau de portofoliu, cuprind

valorile financiare investite de întreprindere în capitalul altor societãţi comerciale.

În cadrul imobilizãrilor financiare sunt incluse titlurile de valoare. Pentru titlurile de

valoare achiziţionate trebuie sã se ţinã cont de valoaea eliberatã achitatã imediat sau

ulterior şi de partea neeliberatã ce urmeazã sa fie plãtita emitentului.

Din categoria imobilizãrilor financiare fac parte şi creanţele imobilizate, care priveste

acordarea de împrumuturi pe termen lung, dobânda aferentã împrumuturilor acordate,

precum şi încasarea acestora.

4.2. Tratamente si politici contabile specifice stocurilor

Evidenţa constituirii şi mişcarii stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se

realizeazã prin conturile ce formeazã continutul clasei a 3-a din Planul de conturi general

denumitã “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”. Sunt conturi de bilanţ sau

inventar. Ele furnizeazã informaţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi

mişcarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie. Soldul lor debitor este preluat în

activul bilanţului.

**Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumparate.

Operaţiile privind stocurile cumpãrate se grupeazã dupã sensul lor, în cumpãrãri de

stocuri şi ieşiri de stocuri. Potrivit metodei inventarului permanent, în cursul exerciţiului,

toate operaţiile privind cumparãrile de materiale şi mãrfuri de la furnizori se înregistreazã

la costul de achiziţie în debitul conturilor de stocuri în corespondenţã cu conturile de

28

furnizori, indiferent dacã aprovizionarea se face pe credit comercial sau cu platã imediatã,

pe baza facturii emise de furnizor. O problemã specificã intrãrii stocurilor stocurilor

cumpãrate este cea a contabilizãrii cheltuielilor cu transportul efectuat cu mijloace

proprii. Actualul sistem contabil a adoptat soluţia înregistrãrii cheltuielilor direct prin

conturile din clasa a 6-a “Cheltuieli”, în funcţie de natura lor.

**Operaţii privind ieşirea stocurilor.

Consumul de materii prime şi materiale se înregistreazã pe baza bonurilor de consum sau

a fişei limitã de consum, în debitul conturilor de cheltuieli şi in creditul conturilor de

stocuri. Similar se înregistreazã şi ieşirile pe calea vânzãrilor (60x = 30x). Potrivit

metodei inventarului intermitent la deschiderea exerciţiului se preiau cheltuielile

perioadei (grupa 60), stocurile existente la închiderea exerciţiului precedent reflectate în

conturile din clasa 3-a “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”. Cumparãrile

de stocuri efectuate în cursul perioadei se înregistreazã în debitul conturilor de cheltuieli

din grupa 60”Cheltuieli privind stocurile”

Costul materiilor prime iesite = Stoc iniţial + Intrãri – Stoc Final

**Contabilitatea operaţiilor privind stocurile fabricate

Înregistrãrile contabile proprii metodei inventarului permanent privesc: obtinerea şi

ieşirea produselor, constatarea producţiei în curs de execuţie la sfârşitul perioadei şi

reluarea acesteia la începutul perioadei urmãtoare. Produsele se înregistreazã în

contabilitate pe baza bonurilor de predare-transfer – restituire, la costul de producţie prin

relaţia:

34 Produse = 711 Variaţia stocurilor

Potrivit metodei inventarului intermitent, similar stocurilor cumpãrate, în conturile de

produse se înregistreazã doar stocurile finale constatate şi cele iniţiale anulate, ambele pe

seama veniturilor din producţia stocatã.

Variaţia stocurilor = Stocuri Finale – Stocuri iniţiale

La finele perioadei de gestiune pe baza stocului final constatat în listele de

inventariere, se determina şi se înregistreazã costul produselor finite ieşite.

Contabilitatea stocurilor la preţ prestabilit

Se înscrie în categoria altor tratamente sau tehnici de mãsurare a costurilor. Preţul

prestabilit sau costul standard este antecalculat pe baza nivelurilor normale ale

29

materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacitãţii de producţie. Aceste

niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate. Diferenţele între preţul prestabilit şi costul

efectiv de intrare se înregistreazã în faza de intrare în contabilitate. Diferenţele de preţ

privind stocurile iniţiale şi intrãrile de stocuri distincte se repartizeazã asupra cheltuielilor

pentru stocurile ieşite în baza relaţiilor de calcul :

****Determinarea coeficientului de repartizare :

Coeficientul de repartizare = k

(Soldul iniţial al diferenţelor de preţ + Rulajul debitor al conturilor de diferenţā de preţ)

(Soldul iniţial al conturilor de stocuri la preţ prestabilit +Rulajul debitor al conturilor de

stocuri la preţ

prestabilit)

CAPITOLUL II CONTRIBUTII PERSONALE

1.CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Pentru finalul lucrãrii mi-am propus o uşoarã abatere de la subiectul propriu al

lucrãrii şi am sã încerc o analizã generalizatã a întregului sistem contabil din ţara noastrã

în comparaţie cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Începând cu 1999, în domeniul contabil românesc, s-au luat iniţiative legislative

pentru aplicarea standardelor versus legislaţia contabilã naţionalã. Fiecare Standard trece

30

printr-o perioadã de elaborare, ţinîndu-se cont şi de constrângerile contabile naţionale şi

regionale.

Perioada de derulare a programului de armonizare contabilã din ţara noastrã este

cuprinsã între 1999-2005.

Standardele Internaţionale de Contabilitate acordã o atenţie deosebitã evaluãrii la

întocmirea situaţiilor financiare. Dificultatea aplicarii standardelor este legatã şi de

întocmirea situaţiilor financiare. Dificultatea aplicãrii standardelor este legatã şi de

problema evaluãrii unde apar o serie de noutãţi.

Începând cu 01.01.2006, OMF 1752/2005 privind aprobarea reglementãrilor contabile

conforme cu OMF 306/2002 şi un numãr de alte ordine şi reglementãri emise anterior de

Ministerul Finanţelor Pubilce:

Valoarea bilanţierã a activelor imobilizate va fi determinatā fie pe baza valorii de intrare

(costul istoric), fie prin reevaluare, fie prin utilizarea unur metode de evaluare care ţin

cont de inflaţie;

Activele evaluate prin tratamentul alternativ se reflectã în bilanţ la valoarea justã,

valoarea realizabilã netã sau valoarea recuperabilã;

Stocurile se evalueazã prin metodele cunoscute (FIFO, CMP, LIFO) sau altã metodã

similarã recunoscutã de reglementãrile legale în vigoare ;

Elementele monetare exprimate in valutã în bilanţ la cursul de închidere cu includerea

diferenţelor de curs valutar în contul de profit şi pierdere ;

Elementele nemonetare se raporteazã în bilanţ la cursul de schimb de la data efectãrii

tranzacţiei.

Evaluarea permite opţiunea între mai multe tratamente (de bazã – prin cost istoric – sau

alternativ – prin reevaluare sau cost curent) în funcţie de politica abordatã de

întreprindere, de nevoile de informare.

În condiţiile de inflaţie, costul istoric îşi pierde relevanţa, contabilitatea furnizând o

imagine distorsionatã a ralitãţii.Acest inconvenient poate fi compensat fie prin aplicarea

unor indici pentru a corija inflaţia, fie prin utilizarea costurilor de înlocuire a bunurilor,

fie prin reevaluãri.

Se observã şi o pierdere a pertinenţei costului istoric în evaluarea activelor

imateriale.Astfel, investiţiile imateriale în cercetare, în cercetare dezvoltare implicã

31

câştiguri potenţiale care, datoritã principiului prudenţei, nu sunt recunoscute în aceste

conditii, modelul contabil tradiţional nu reflectã capacitatea realã de a genera profituri

viitoare şi, deci, valoarea realã a întreprinderii.

Referenţialul contabil internaţional propune un sistem de evaluare şi de mãsurare în

care, dincolo de clasicul sistem al costurilor istorice, se face recurs, din ce în ce mai mult,

la un sistem fundamentat pe valoarea justã.

Din punct de vedere contabil inflaţia, care afecteazã de mai bine de 10 ani dezvoltarea

economicã a României, a distorsionat poziţia financiarã şi performanţele întreprinderilor.

Orice sistem de 3 ani consecutiv am lua în calcul, din ultimii 10 ani, am ajunge la aceeaşi

concluzie: economia româneascã a suportat o stare de hiperinflaţie.

Având în vedere aceste condiţii s-a optat pentru adoptarea unei metode de ajustare la

inflaţie şi anume a metodei bazate pe conversie (mai précis adoptarea normei IAS 29

”Informarea financiarã în economiile hiperinflaţioniste“), care precizeazã cã documentele

contabile de sitezã ale unei entitãţi trebuie sã fie exprimate în unitãţi de mãsurã în vigoare

la data întocmirii bilanţului, care sã exprime puterea de cumpãrare generalã a monedei la

acea data, indiferent cã aceste documente (conturi) sunt întocmite pe baza costului istoric

sau a valorii juste.

Etalon al cuantificãrii contabile, unitatea monetarã este relativã şi într-o modificare

continuã.

Anexa nr. 1

Activitate,constituire si functionare a societatii „CDC CONSTRUCT SRL”

Societatea „CDC CONSTRUCT SRL” Sinaia, înfiinţată pe o perioadă nelimitată

la data de 07/04/1993, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J29/977/1993, cod

fiscal RO 3875981, cu sediul in oraşul Sinaia, strada Calea Brasovului, fnr., judeţul

Prahova, este o societate cu raspundere limitata alcătuită din persoane fizice, de diverse

categorii sau calificări profesionale, care se asociază pe baza consimţămîntului exprimat

32

în mod liber, în scopul desfăşurării unei activităţi de producţie, servicii şi comerciale,

care urmăreşte realizarea de beneficii şi crearea unui cadru organizat de afirmare

profesională şi de protecţie socială.

Societatea „CDC CONSTRUCT SRL” se constituie dintr-un număr de 2

asociati, cu un capital social de 53.500 lei, divizat in 5350 parti sociale egale si cu o

valoare nominala de 10 lei fiecare. S.C. „CDC CONSTRUCT SRL” este persoană

juridică romana, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei

în vigoare şi cu prezentul statut.

Adunarea generală este reuniunea asociatilor societăţii care ia hotărîri asupra tuturor

problemelor care privesc activitatea societăţii.

Atribuţiile adunării generale sunt:

- adoptare a actului constitutiv, a statutului şi hotărăşte asupra profilului societăţii;

- desemneaza şi revocă administratorii si cenzorii, stabilind puterea, durata

insarcinarii si remuneratia lor;

- analizează gestiunea societăţii, aprobă bilanţul anual, contul de profit şi pierdere

şi distribuirea dividendelor.

- aprobă modificarea capitalului social.

Consiliul de Administraţie este organul de conducere şi reprezentarea societăţii, este

ales de adunarea generală, şi se compune din 2 asociati, dintre care: un administrator si

un presedinte.

S.C. „CDC CONSTRUCT SRL” are ca obiect de activitate:

● constructii de cladiri si lucrari de geniu;

● taierea si rindeluirea lemnului; impregnarea lemnului;

● comert cu ridicata al materialului lemnos si de constructii.

Organizarea si conducerea „CDC CONSTRUCT SRL”

Structura organizatorică a societăţii cuprinde organe de conducere, compartiment

finaciar-contabil, secţii de producţie şi de prestări servicii, precum si comercial.

SC CDC CONSTRUCT SRL este condusă de un administrator.

Atribuţiile ce-i revin sunt :

33

- urmărirea desfăşurării activităţilor secţiilor de producţie şi de prestări servicii în

scopul realizării contractelor angajate, creşterii productivităţii muncii şi a efecienţei

economice, in vederea obţinerii de profituri maxime;

- stabilirea măsurilor de aprovizionare ritmică, a procesului de producţie, cu

materii prime, materiale, piese de schimb, combustibil, energie;

- urmărirea încheierii contractelor cu beneficarii şi modul lor de derulare;

- încheierea de contracte cu furnizorii.

Compartimentul financiar-contabil este condus de contabilul şef.

Contabilul şef organizează, coordonează urmăreşte şi răspunde de activitatea economico-

financiară a S.C. CDC CONSTRUCT SRL, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Atribuţiile ce-i revin astfel sunt:

- organizarea circulaţiei documentelor de evidenţă primară necesară înregistra-

rilor contabile şi financiare şi urmarirea modului de realizare a acestora;

- respectarea disciplinei financiare, de integritate a patrimoniului societăţii;

- gospodarirea eficientă a bunurilor;

- exercitarea controlului financiar preventiv privind necesitatea, rentabilitatea,

oportunitatea operaţiilor financiare la nivel de societate;

-organizează şi conduce, răspunde de efectuarea înregistrărilor contabile privind

imobilizările corporale şi necorporale, a amortizărilor, activele circulante, cheltuielile de

producţi, calculul preţurilor, debitorii, creditorii, calculul profitului brut şi net ;

-urmăreşte şi răspunde de inventarierea periodică a patrimoniului societăţii, de

valorificarea acestuia, de stabilirea măsurilor necesare în funcţie de rezultatele

inventarierii;

-organizează şi conduce controlul gestiner de fond la gestiunile societăţii;

-întocmeste raportările lunare privind bugetul de stat, precum şi situaţiile

financiare anuale şi principalii indicatori economico-financiari;

Unitatea de producţie nu are personalitate juridică.

În cadrul procesului de producţie funcţionează secţii cum ar fi :

- debitare bustean rasinos;

- prelucrarea materialului lemnos;

Societatea produce bunuri în serie mică, activitatea fiind de fapt de atelier .

34

Operaţiunile economico-financiare derulate la nivelul agentului economic sunt

consemnate în documentele contabile, pe baza acestor documente contabile se

formalizează în scris şi se organizează material procesul de culegere, prelucrare, stocare,

şi raportare a informaţiilor financiar-contabile. Unitatea care face obiectul acestei lucrări

are organizată contabilitatea financiară conform reglementărilor în vigoare, astfel

diversitatea documentelor contabile conduce la o grupare a acestora după rolul şi

destinaţia lor astfel:

1. Documente justificative;

2. Registrele contabile;

3. Documentele de sinteză.

1. Documentele justificative confirmă operaţii care au avut loc şi prin aceste

documente se atestă pentru contabilitate fenomenele şi procesele ce urmează să

fie reflectate prin sistemul conturilor. Având în vedere că la nivelul unei unităţi

sunt prezente operaţii privind încasări, plăţi, intrări şi ieşiri de stoc, constituire de

creanţe şi diminuări de creanţe etc. vor fi utilizate o serie de documente: facturi,

chitanţe, state de plată, ordine de plată etc. Reflectarea în contabilitate se poate

realiza document cu document sau prin centralizarea documentelor similare. În

cadrul unităţii de faţă operaţiile sunt înregistrate document cu document.

2. Registrele contabile sunt destinate pentru a reflecta cronologic si sistematic pe baza

documentelor primare sau centralizatoare a operaţiilor ce au avut loc, în cadrul

registrelor contabile se încadrează:

Registrul jurnal;

Cartea mare;

Registru inventar.

3. În cazul aplicării Reglementărilor armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii

Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate situaţiile

financiare anuale sunt:

1. Bilanţul;

2. Contul de profit şi pierdere;

3. Situaţia modificărilor capitalului propriu;

35

4. Situaţia fluxurilor de trezorerie;

5. Politici contabile şi note explicative.

În cadrul societăţii comerciale CDC CONSTRUCT SRL organizarea contabilităţii

se realizează conform prevederilor legale în vigoare. Societatea utilizează mijloace de

calcul computerizate pentru a putea ţine evidenţa volumului foarte mare de operaţii care

se desfăşoară. Unitatea foloseşte un program realizat intern de către angajaţii societăţii, în

momentul în care documentele justificative sunt prezentate departamentului de

contabilitate ele sunt înregistrate în cadrul jurnalelor contabile susţinute electronic: jurnal

de vânzări, jurnal de cumpărări, operaţii diverse; dar şi registrul de casa care este întocmit

zilnic pentru fiecare operaţiune efectuată prin intermediul numerarului.

Anexa nr.2

Organizarea contabilitatii activelor imobilizate

Forma de înregistrare contabilã adoptatã de CDC CONSTRUCT SRL este cea

pe jurnale.

Schema realizãrii contabilitãţii în formã de înregistrare “pe jurnale”.

36

Situaţii auxiliare pentru contabilitatea analiticã

BALANTA DE VERIFICARE ANALITICA

Fise de cont

Documente primare

Evidenţa operativã

DOCUMENTECENTRALIZATOARE

Liste de inventar

Registru inventar

Balanţa de verificare sinteticã

Bilanţul contabil

Registru jurnalCarte mare

Jurnale pentru creditul conturilor

FIG.1

Studiu de caz privind achiziţia de imobilizāri corporale

Cu factura nr.104/01.01.2008 CDC CONSTRUCT SRL Achiziţioneazā o linie de

producţie pentru secţia de prelucrare a materialului lemons-tamplarie: cost de

achiziţie 50.000lei, pentru care s-a primit o reducere de 10% şi un scont de decontare

de 5%. Linia este pusā în funcţiune conform procesului verbal 113/01.02.2008.

Pentru aceasta se intocmeşte procesul verbal de recepţie 11/01.02.2008.

Preţ de achiziţie = preţ cumpārare – reducere comercialā = 50.000lei –5000lei =

45.000lei

Înregistrare contabilā:

% = 404”Furnizori de imobilizāri “ 53.122.50 lei

2131”Echipamente tehnologice” 45.000,00 lei

4426”TVA deductibilā 8.122.50 lei

Înregistrarea scontului de decontare

45.00 X 5% = 2250 lei

404”Furnizori de imobilizāri” =767”Venituri din sconturi obţinute” 2.250 lei

Pentru aceastā linie se va folosi metoda amortizārii liniare, durata uilā de viaţā 10 ani.

Rata anualā a amortizārii = 100/Durata de viata utilā = 100/10 = 10%

Rata anualā a amortizārii = 10% x 45.000 lei = 4500 lei/anual.

Inregistrare contabilā

6811”Cheltuieli amortizarea” = 2813 “Amortizarea”4500 lei

Prin procesul de evaluare 477/01.01.2007 se efectueazā reevaluarea clādirii în

valoare de 450.000 lei. Durata de viaţā 45 ani, metoda de amortizare folositā- liniarā

Data achiziţiei 01.01.2005.

Valoare contabilā 01.01.2007 450.000 lei

Valoare justā la 01.01.2007 500.000 lei

Valoarea rāmasā la 01.01.2007 430.000 lei

450.000 lei-(10.000lei* 2 ani)= 430.000 lei

37

Amortizare anualā - 450000/45 = 10.000 lei

Diferenţā pozitivā din reevaluare 500.000 lei – 430.000 lei = 70.000 lei.

Pentru reevaluare s-a folosit metoda valorii nete

Inregistrare contabilā:

a) anularea amortizārii calculate

2812 “Amortizare” = 212”Clādiri” 20.000 lei

b) înregistrarea diferenţelor din reevaluare

212”Clādiri” = 105”diferenţe din reevaluare” 70.000 lei

Pe data de 31.03.2007 CDC CONSTRUCT SRL achiziţioneazā în baza contractului

de leasing finaciar nr.10714, un mijloc de transport, pentru care achitā un avans de 3.600

lei, cu OP 15/31.03.2007.

Inregistrari contabile:

a) înregistrare platā avans prin contul current:

409”Furnizori debitori” = 5121”Conturi la bānci în lei” 3600 lei

167”Alte datorii şi împrumuturi assimilate”= 409 “Furnizori debitori” 3600 lei

b) recunoaştere activ:

2133”Mijloace de transport” = 167”alte datorii şi împrumuturi asimilate” 39.600 lei

c) înregistrare dobândā :

471”Cheltuieli în avans” = 1687”Dobânzi aferente altor împrumuturi şi 15.600 lei

datorii asimilate’

Pentru mijlocul de transport se va calcula amortizare liniarā 39600/5 ani = 7920 lei anual.

Studiu de caz privind ieşirea din gestiune a imobilizārilor corporale prin casare

Comisia de casare legal constituitā stabileşte casarea unei maşini industriale de

prelucrare a materialului lemons (masina de rindeluit si indreptat), a cārei durata de

funcţionare a expirat, se întocmeşte procesul verbal nr.113/03.2007, din care rezultā piese

recuperate în valoare de 1500 lei. Valoarea utilajului 20.000 lei, amortizat integral. Pentru

dezmembrare societatea plāteşte factura 114/03.2007 emisā de SC COMTRIX SRL.

Înregistrāri contabile:

38

a) factura de dezmembrare utilaj:

% = 401”Furnizori” 1190 lei

6583”Cheltuieli privind activele cedate” 1000 lei

4426”TVA deductibilā” 190 lei

b) materiale recuperabile:

3014”Piese de schimb” = 7583”Venituri din vanzarea activelor şi 1500 lei

alte operaţii de capital”

c) scāderea din gestiune a utilajului:

2813”Amortizare” = 2131”Echipamente tehnologice” 20.000 lei

Cu factura 218/01.01.2007 se vinde un mijloc de transport, la preţul de vânzare

inclusiv TVA.Valoarea contabila a mijlocului de transport 40.000 lei, din care valoare

amortizare 24.000 lei.

a) Inregistrare vânzare conform facturā:

461”Debitori diverşi” = % 27.370 lei

7583”Venituri din vânzarea activelor şi 23.000 lei

alte operaţii de capital”

4427”TVA colectata” 4.370 lei

b) scoaterea din gestiune a mijlocului fix

% = 2133”Mijloace de transport” 40.000 lei

2813”Amortizare “ 24.000 lei

6583”Cheltuieli privind activele cedate” 16.000 lei

c) încasarea contravalorii facturii de vânzare (218/01.01.2007)

5121”Conturi la bānci în lei” = 461”Debitori diverşi” 27.370 lei

Studiu de caz privind inregistrarea fondului comercial

39

CDC CONSTRUCT SRL achiziţioneazā un spaţiu comercial, valoarea justā

înscrisā în factura nr.2115/31.01.2007, 500.000 lei, preţul de facturare 800.000 lei, TVA

deductibilā 19%.

Fondul comercial se înregistreazā numai cu ocazia achiziţionārii fondului de

comerţ de la furnizori:

Înregistrāri contabile:

% = 404”Furnizori de imobilizāri 952.000 lei

212”Clādiri” 500.000 lei

207”Fond comercial” 300.000 lei

4426”TVA deductibilā” 152.000 lei

IASB considerā, prin IFRS 3, cā fondul comercial are o durata de viaţā

nedefinitā, prin urmare valoarea lui nu poate fi amortizatā, trebuie supus unui test de

depreciere, iar orice pierdere nu mai poate fi reluata (681 = 207).

Studiu de caz privind imobilizārile financiare

S.C. CDC CONSTRUCT SRL achiziţioneazā titluri de participare în valoare de

6000 lei de la MINDBANK Bucureşti, în perioada 01.2006, pentru care primeşte

dividende în valoare de 600 lei, folosindu-le pentru achiziţionarea altor titluri de

participare. La data de 28.02.2007, societatea vinde titlurile de participare cu 20.000 lei

pentru care plāteşte un comision de 500 lei.

Înregistrari contabile:

a) Achiziţia titlurilor de participare :

262”Titluri de participare” = 5121”Conturi la bānci în lei” 6000 lei

b) inregistrare dividende primite :

262”Titluri de participare” = 7612”Venituri din titluri de participare “ 600 lei

c) vânzarea titlurilor de participare

461”Debitori diversi” = 7641”venituri din imobilizāri financiare cedate” 20.000 lei

d) încasarea contravalorii titlurilor si plata comisionului:

% = 461”debitori diverşi” 20.000 lei

40

5121”Banca în lei” 19.500 lei

622”Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile” 500 lei

e) Scoaterea din evidenţā a titlurilor de participare vândute:

664”Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate”=262”Titluri de 6600 lei

participare”

Anexa nr.3

Organizarea contabilitatii stocurilor de materi prime si materiale

Studiu de caz privind înregistrarea materiilor prime şi materialelor auxiliare:

Cu factura nr.104/03.2007 se achiziţioneazã de la furnizorul Arabesque Ploieşti,

materii prime şi piese de schimb. Pe baza notei de intrare recepţie nr.87/03.2007 se

înregistreazã intrarea în depozit dupã cum urmeazã:

Materii prime – ciment 200 saci x 24 lei/sac = 4800 lei

Piese schimb gater panza circular 20 buc x 200lei/buc 4000 lei

TVA deductibilã (19%) 1672

lei

% = 401 “Furnizori” 10472 lei

301 “Materii prime” 4800 lei

3024 “Piese de schimb” 4000 lei

4426 “TVA deductibilã” 1672 lei

Aprovizionarea cu valorile materiale a ocazionat cheltuieli de transport conform

facturii 104/03.2007, în sumã de 200 lei, cu TVA deductibilã (19%) de 38 lei.

% = 401 “Furnizori” 238 lei

308”Diferenţe de preţ la materii prime si materiale” 200 lei

41

4426 “TVA deductibilã” 38 lei

Pe baza centralizatorului bonurilor de consum pe luna 03.2007, se inregistreaza

urmātoarele:

Materii prime

- ciment 100 saci x 24 lei/sac = 2400 lei

- var 50 saci x 10 lei/sac = 500 lei

- nisip 10 mc x 45lei/mc = 450 lei

TOTAL 3350 lei

Materiale consumabile:

Role fax 4 buc x 15 lei/buc = 60 lei

Piese de schimb

Ulei ungere 25 b x 6 lei/buc = 150 lei

TOTAL 3560 LEI

ÎNREGISTRĂRI IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

601 “Cheltuieli materiile prime” = 301”Materii prime” 3350 lei

6021”Cheltuieli materialele = 3021 “Materiale auxiliare” 60 lei

auxiliare”

6024”Cheltuieli piesele = 3024 “Piese de schimb” 150 lei

de schimb”

S-au achiziţionat materii prime de la furnizorul Comat SA , pentru care s-a

convenit sa fie pāstrate în custodia lui pâna când SC CDC CONSTRUCT SRL, va

dispune de un mijloc de transport . Pe baza facturii 1017/03.2007 şi a procesului verbal

de custodie nr.98/03.2007 se înregistreazā materii prime în valoare de 200 lei şi cheltuieli

de manipulare în valoare de 30 lei.TVA 19% (43.70lei).

Inregistrārile contabile aferente:

% = 401”Furnizori” 273,70 lei

351”Materiale aflate la terţi” 200 lei

42

308”Dif. de preţ materii prime şi materiale” 30 lei

4426”TVA deductibilā” 19 lei

Pentru magazin, pe baza facturii 1145/04.2007 se face aprovizionarea cu mārfuri,

preţ de cumpārare exclusiv TVA 9500 lei, cheltuielile de transport 500 lei (înscrise în

facturā), TVA 19%. Societatea practicā un adaos de 30%. In baza facturii 836/03.2007 de

la furnizorul SC ELIO SRL.

Inregistrāri contabile :

Preţul de cumpārare: 9500 lei

+ cheltuielile de transport 500 lei

= net comercial 10 000 lei

+ TVA 19% x 10000 lei 1.900 lei

T otal facturā 11.900 lei

a) Formula contabilā privind achiziţia de marfuri:

% = 401”Furnizori” 11.900 lei

371”Mārfuri” 9.500 lei

4426”TVA deductibilā” 1.900 lei

b) calculul şi înregistrarea adaosului comercial: A = % x cost de achiziţie

A = 30% x 10.000 lei = 3.000 lei

Formula contabilā:

371”Mārfuri” = 378 “Difrenţe de preţ la mārfuri” 3.000 lei

c) calculul şi înregistrarea TVA neexigibilā: Preţ de vânzare = Cost achiziţie +

adaos.

Preţ de vânzare = 10.000 lei + 3.000 lei = 13.000 lei

TVA neexigibilā = 19% x Preţ vânzare = 19% x 13.000 lei = 2.470 lei.

Formula contabilā:

371 “Mārfuri” = 4428”TVA neexigibilā 2.470 lei

Preţul de afişat în magazin = 10.000 lei + 3.000 lei + 2.470 lei = 15.470 lei

43

**Documentele justificative care au stat la baza înregistrārilor contabile, sunt

facturile pentru aprovizionarea cu materii prime, materiale consumabile şi piese de

schimb, pentru care s-au întocmit “Note de recepţie şi constatare de diferenţe” de

gestionarii numiţi prin fişa postului. Intrārile şi ieşirile de materii prime, au fost

înregistrate cantitativ în fise de magazine. Operaţiunile au fost înregistrate in contabilitate

pe baza documentelor justificative cronologic, în jurnalele de cumpārari, precum şi în

registrul jurnal. Consumul de materii prime şi materiale consumabile s-au înregistrat pe

baza bonurilor de consum, cu costul calculat potrivit metodei de evaluare LIFO.

Organizarea contabilitatii sintetice materiilor prime materialelor consumabile se face în

cadrul formei de înregistrare pe jurnale-folosind conturile din grupa 30”Stocuri de materii

prime şi materiale: conturile 301”Materii prime “, 302”Materiale consumabile”,

303”Materiale de natura obiectelor de inventar” şi 308”Diferenţe de preţ la materii prime

şi materiale”

Studiu de caz privind contabilitatea produselor finite

Conform notelor predare produs nr.8, 9, 10 / 02.2007 se înregistreazā produse finite.

Evaluarea se face la cost prestabilit:

- lambriu rasinos 100 mp x 25lei/ mp = 2500 lei

- sageac rasinos 100 mp x 30 lei/ mp = 3000 lei

- mese+banci 5 set x 250 lei/set = 750 lei

Inregistrāri contabile :

% = 711”Venituri din producţia stocatā “ 6.250 lei

345 “Produse finite” 6250 lei_____

În data de 28.03.2007 pe baza facturii nr 1154 s-au vândut produse finite la

preţ de vânzare negociat dupā cum urmeazā:

Cherestea 10 mc x 400 lei = 4000 lei

Înregistrāri contabile:

4111”Clienţi” = % 4760 lei

701”Venituri din vânzarea produselor finite” 4000 lei

4427 ” TVA colectatã” 760 lei

44

Se înregistreazā pe baza avizelor de expediţie nr.50013,50014,50015/03.2007

descārcarea din gestiune a produselor vândute la preţ standard de înregistrare:

Beton 4 mc x 300 lei, otel beton 2500 kg x 2 lei; cherestea 3 mc x 400 lei.

Înregistrāri contabile:

711”Venituri din producţia stocatā” = % 7400 lei

301” Materii prime” 6200 lei

345”Produse finite” 1200 lei______

Se considerā ca nu existā diferenţe între costul standard şi costul efectiv

Operaţiile specifice gestiunii produselor sunt:

a) obţinerea produselor şi semifabricatelor din secţiile de producţie şi predarea acestora ,

dupā efectuarea controlului de calitate, la depozitele organizate pe lângā secţii sau

depozite centrale.

b) identificarea produselor şi semifabricatelor necorespunzātoare sub raport calitativ şi

valorificarea acestora;

c) transferul de produse şi semifabricate între diferitele depozite ale întreprinderii;

d) executarea de lucrāri şi prestarea de servicii cātre alte întreprinderi;

e) livrarea produselor finite sau semifabricatelor cātre terţi sau eliberarea acestora pentru

consumul propriu.

Organizarea evidenţei operative se face cu ajutorul “Fişei de magazie”, în care se

înregistreazā, pe baza documentelor justificative, cantitativ, operaţiile de gestiune (intrari,

ieşiri, stoc).

Contabilitatea analiticā a produselor se poate organiza adoptând una din metodele:

metoda cantitativ–valoricā, cu fişe de cont analitic; metoda operativ-contabilā pe solduri;

metode adoptate la mijloacele tehnice de calcul, aceasta fiind utilizatā de CDC

CONSTRUCT SRL.

Obiectul contabilitāţii analitice îl constituie sortimentul de produs finit, lucrare executatā

sau serviciu prestat. Acestea sunt apoi subsumate pe depozite (magazii) în scopul

asigurārii responsabilitātii şi controlului gestionar.

45

Organizarea contabilitatii sintetice a produselor se face în cadrul formei de înregistrare

pe jurnale-folosind conturile din grupa 34”Produse:conturile 341”Semifabricate “,

345”Produse finite”, 346”Produse reziduale” şi 348”Diferenţe de preţ la produse”.

Anexa nr.4

Analiza pe baza de bilant contabil la CDC CONSTRUCT SRL

Analiza be bazā de bilanţ contabil are ca obiectiv degajarea informaţiei contabile privind

situaţia financiarā şi rezultatul obţinut, în acest scop, se procedeazā la regruparea şi

restructurarea poziţiilor din bilanţ.

SITUATIA PATRIMONIULUI NET A FONDULUI DE RULMENT

NR.

CRT INDICATORI  ANUL 2005 ANUL 2006   2006/2005(%)

1 Active Imobilizate  642,300 535,770   83.41

2 imobilizari necorporale  2,300 27,200   11.83

3 imobilizari corporale total  640,000 450,570   70.40

4 din care terenuri         

5 constructii  400,000 360,970   90.24

6 echipamente tehnologice        

7 alte mijloace fixe  240,000 89,600   37.33

8 imobilizari financiare    58,000    

9 Active curente ,din care:  454,468 1,264,498   278.24

10 stocuri  192,268 224,170   116.59

11 creante  149,000 722,028   484.58

12 disponibilitati - plasamente  113,200 318,300   281.18

13 TOTAL ACTIVE  1,096,768 1,800,268   164.14

14 Datorii totale  22,200 140,700   633.78

15 Patrimoniul net (13-14)  1,074,568 1,659,568   154.44

16 capital social  200,000 204,000   102.00

46

17 rezerve  382,268 717,428   187.68

18 rezultat reportat  579,300 682,140   117.75

19 rezerve din reevaluare  0 70,000    

20 Capital propriu  1,161,568 1,673,568   144.08

21 Datorii pe termen mediu si lung  8,200 43,000   524.39

22 Capital permanent(20+21)  1,169,768 1,716,568   146.74

  PASIVE DE REGULARIZARE     22500    

  CAPITAL PERM +VEN AVANS  1,169,768 1.716.568   148.67

23 Fond de rulment(22-1)  527,468 1,180,798   223.86

24 Act curente excl disp.(9-12)  341,268 946,198   277.26

25 Datorii curente pe termen scurt  14,000 97,700   697.86

26 Credite pe termen scurt         

27 Obligatii pe trm sc.(26-27)  14,000 97,700   697.86

28 Nevoia de fd rulment(25-28)  327,268 848,498   259.27

29 Trezoreria neta(24-29)  200,200 332,300   165.98

fig.1

a) Analiza echilibrului financiar este centratā pe indicatorul denumit fond de

rulment. El exprimā sursele permanente (mai mari de un an ) pentru finanţarea activelor

circulante. Fondul de rulment poate avea valorile :

* FR = 0, situaţie care marcheazã respectarea principiului finanţarii conform cãruia

activele pe termen scurt sunt finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, iar

activele pe termen lung sunt finanţate integral de capitalurile permanente;

** FR > 0, se înregistreazã un exedent de lichiditãţi potenţiale pe termen scurt (active

circulante) faţã de exibilitãţile potentiale pe termen scurt;

*** FR < 0, fondul de rulment negativ se traduce prin faptul cã o parte a datoriilor pe

termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de active imobilizate; aceastã stare

defineşte o abatere de la echilibrul financiar.

Se inregistreazã de asemenea o creştere a valorii fondului de rulment în 2006 fatā

de 2005, cu un procent de 223.86%, crestere determinatã de scãderea valorii activelor

47

imobilizate 642.300 lei la 535.770 lei în 2006, si creşterii capitalului permanent de la

1.169.768 lei în 2005, la 1.716.568 în anul 2006.

Din situaţia prezentatã în anexa 1 rezultã urmãtoarea situaţie :

FR = +527.468 LEI ANUL 2005 FR > 0

FR = + 1.180.798 LEI ANUL 2006 FR > 0

Se înregistreazã un exedent de lichiditãţi potenţiale pe termen scurt, faţã de

exibilitãţile potenţiale pe termen scurt;

2. Nevoia de fond de rulment reprezintă rezultatul compensării operaţiilor de

exploatare nefinalizate încă din punct de vedere financiar sub forma încasărilor,

respectiv a plăţilor. Nevoia de fond de rulment se calculeză potrivit relaţiei:

NFR = ACex - Dex

NFR – nevoia de fond de rulment

ACex – active circulante de exploatare

Dex – datorii de exploatare

Nevoia de fond de rulment reprezintā alocarea pe care societatea trebuie sā o facā în

plus faţā de investiţiile propriuzise pentru ca sā poatā funcţiona.

3. Trezoreria netā pozitivā înregistratā de CDC CONSTRUCT SRL, respectiv

332.300 lei evidenţiazā echilibrul financiar al societāţii, şi asigurā posibilitatea

rambursarii datoriilor financiare pe termen scurt , efectuarea de plasamente, deţinerea de

disponibilitāţi bāneşti.

Se observā o creştere în anul 2006 faţā de 2005 cu 165.98 %.

b) Eficienţa activităţii întreprinderii presupune şi determinarea unor indici :

Rata imobilizărilor = imobilizări corporale nete

corporale activ total

Rata finanţării = capital permanent

permanente active imobilizate

La CDC CONSTRUCT SRL aceşti indicatori se prezintă astfel :

1-Rata imobilizărilor corporale – arată ponderea imobilizărilor corporale în totalul

activului:

Ric 2005 = 640.000/1.096.768*100 = 58.35%

48

Ric 2006 = 450.570/1.800.268 *100 = 25.02%

Descreşterea imobilizarilor cu 33.33% a fost influenţatã de descreşterea valorii

imoblizãrilor corporale şi creşterea valorii activelor totale.

2- Rata imobilizărilor financiare – arată ponderea imobilizărilor financiare în totalul

activului:

Rif 2005= 0;

Rif 2006 = 58.000/1.800.268*100 = 3.22%

Creşterea cu 3.22 % anul 2006 faţã de 2005, a fost posibilã prin faptul cã societatea a

stabilit legãturi, relaţii financiare cu alte unitãţi.

3-Rata finanţării permanente – arată nivelul de acoperire a activelor fixe de către

resursele permanente:

a. Rfp 2005 = 1169768/642300*100 = 182.12%

b. Rfp 2006 = 1716568/535.770*100= 320.39%

4. rata randamentului activului care arată capacitatea intreprinderii de a obţine profit

prin utilizarea activelor sale şi se calculeză ca raport între profitul net şi suma activelor :

Ra = profit net / total active

Ra 2005 = 22268/1096768*100 = 2.03%

Ra 2006 = 327.428/1.800.268*100=18.18%

Se observã o crestere cu 16.15% a ratei randamentului activului, creştere datoratã

majorãrii profitului net de la 22.268 în 2005 la 327.428 în 2006.

5- Viteza de rotaţie a activelor:

Ra = Cifra de afaceri/ Total active

Ra 2005 =1.160.000/1.096568 = 1.05 rotatii pe an

Ra 2006 = 1.186.000/1.800.268 = 0.65 rotatii pe an

Acest indicator determinã eficienţa cu care compania îşi utilizeazã activele, mãsoarã

suma obţinutã din vânzãrile corespunzãtoare unei u.m. imobilizate a firmei, reflectã

gradul de reinnoire a activului total prin cifra de afaceri. Se observã o scãdere de la 1.05

rotaţii în 2005 la 0.65 rotaţii în 2006, scãdere datoratã creşterii valorii activelor totale şi

în cadrul acestora a activelor curente cu 64.05 %.

49

6- Lichidarea globală reflectă posibilitāţile activelor circulante curente de a se

transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată

exigibile acestui

Lg = Active circulante / Datorii curente

În 2005 Lg = 454468/14000=32.46

În 2006 Lg = 1.264.498/97.700 = 12.94

Valoarea minimā consideratā a fi satisfãcãtoare se situeazã între 1,2 –1,8 , pe de

altã parte o valoare prea mare , deşi încurajatoare pentru creditorii întreprinderii , poate fi

un semnal negativ în sensul cã prea multe resurse sunt concentrate în active

curente ,eficienţa utilizãrii lor fiind redusã.

7- Lichidarea redusă

Lr = Active circulante – stocuri / Datorii curente

Dacă acest indicator este mai mic decât 1 cu mult există grave dificultăţi de plată.

Lr 2005 =454.468 – 192.268/14.000 =18.72

Lr 2006 = 1.264.498 – 224.170 / 97.700 = 10.64.

Se observa o situaţie foarte buna a lichiditãţii reduse, la CDC CONSTRUCT SRL, situaţie

rezultatã din voloumul mic al datoriilor curente comparativ cu cel al activelor curente.

Bibliografie

Cicilia Ionescu - Contabilitate – Baze si Proceduri, Ed. Fundaţiei România de

Mâine, Bucuresti, 2007;

Haiduc Lacramioara Rodica, Zarnescu Odi Mihaela-„Managementul finaciar

–contabil al societatilor comerciale”, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti,

2007

50

Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicata, Monitorul Oficial al României,

Partea I, n 454 din 18/06/2008.

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

Ministerul Finanţelor Publice, „Ghid practic de aplicare a Standardelor

Internaţionale de Contabilitate”, Editura Economică, Bucureşti

Ministerul Finanţelor Publice, OMFP 1752 din 17/11/2005

Popescu Lucian, Băluţă Aurelian-Virgil, „Metode si procedee de calculaţie a

costurilor”, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti,2007

Ristea Mihai si colaboratorii, Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura

Universitara 2004

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Ediţia 2007, emise de

Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) Editura Irecson

(traducere), Bucuresti 2007;

www.rdt-contabilitate.ro

51