Upload
diana-loredana
View
119
Download
14
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Lucrarea este un proiect pentru studentii din facultatile tehnice,
Citation preview
[ ] October 27, 2011
COSTURILE SISTEMELOR DE MENTENANTA (COSTURI ASCUNSE, DISFUNCTIONALITATI, PRAGUL DE
DISPONIBILITATI, OPTIMIZAREA PRIN COSTURI)
Studente: BARBU ANDREEA
BUNCIANU DIANA An II IMSL
1
[ ] October 27, 2011
Cuprins:
I. Definitia mentenantei
II. Sisteme de mentenanta
III. Costurile sistemelor de mentenanta
III.1.Generalitati
III.2.Costurile ascunse ale mentenantei
III.3.Costul disfunctionalitatii
III.4.Pragul de disponibilitate
2
[ ] October 27, 2011
I. Definirea mentenanţei
Mentenanţa nu este o descoperire a lumii moderne. Vechimea
acestei activităţi se pierde în timp, ea fiind prezentă de-a lungul întregii
istorii a omenirii, fie că a fost sau nu conceptualizată.
Fiind în atenţia oamenilor de ştiinţă încă din fazele de început ale
tehnicii, termenul „mentenanţă” are multiple definiţii, care încearcă să
scoată în evidenţă diferite aspecte.
De exemplu, în diverse dicţionare, găsim următoarele explicaţii:
MAINTENIR (a menţine) – conservation, defense, protection….
(conservare, apărare, protecţie).
MAINTENANCE – to hold in a existing state …. ( a menţine în
starea existentă).
REPAIR (reparaţie) – to restore to the good condition …. (a
readuce în bune condiţii).
ENTERTAIN (întreţinere) – to mantain in a good condition …. (a
menţine în bună condiţie).
A MENŢINE - a păstra ceva în aceeaşi stare sau formă în care se
află la un moment dat, a face să dureze.
A ÎNTREŢINE – a păstra în stare bună, în bune condiţii; a face să
dureze, a menţine.
În dicţionarul amintit mai sus, toţi termenii româneşti îşi au ca
origine limba franceză, deci considerăm că termenul „mentenanţă” îşi
găseşte justificarea în limbajul curent, cu unele remarci:
mentenanţa implică activităţi de întreţinere şi reparaţii;
este eronat să admitem că doar efectuarea de activităţi de
întreţinere şi reperaţii reprezintă „mentenanţă”.
3
[ ] October 27, 2011
În concluzie, considerăm că termenul care va caracteriza cel mai
cuprinzător fenomenul studiat este „mentenanţă”, iar acesta va avea
drept componente de bază activităţile de întreţinere şi reparaţii, dar şi
cele administrative şi manageriale, în întreaga lor complexitate.
Se consideră că „mentenanţa” reprezintă o treaptă superioară a
deservirii mijloacelor fixe, către care trebuie să aspire toate
întreprinderile, o nouă cultură şi o optică modernă, care conduce la
obţinerea unei eficienţe maxime a activităţii economice.
4
[ ] October 27, 2011
II. Sisteme de mentenanţă
La baza organizării modului de desfăşurare a activităţilor de
mentenanţă stau aspecte legate de amplasare întreprinderii, profilului de
activitate, caracteristicile mijloacelor de producţie existente.
Abordarea sistemică presupune considerarea următoarelor
forme de organizare a mentenanţei care, în funcţie de resursele alocate
şi de obiectivele urmărite, sunt destinate a asigura disponibilitatea
optimă a sistemelor tehnice, figura 2.2.
a) Mentenanţa corectivă
Reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea
unui mijloc de producţie sau după degradarea funcţiei sale în mod
neprevăzut.
Aceste activităţi constau în localizarea defectelor şi
diagnosticul acestora, repunerea în funcţiune cu sau fără modificări şi
controlul bunei funcţionări.
Se descompun în două sub-tipuri:
mentenanţa curativă, care reprezintă activităţi de mentenanţă
corectivă, care au ca obiectiv repunerea unui mijloc de
producţie într-o stare specifică de funcţionare, care îi permite
îndeplinirea funcţiilor sale. Aceste activităţi pot fi reparaţii,
modificări sau amenajări care au ca obiect suprimarea
defecţiunilor.
mentenanţa paliativă, ce presupune activităţi de mentenanţă
corectivă destinate a permite unui mijloc de producţie, în mod
5
[ ] October 27, 2011
provizoriu, îndeplinirea integrală sau parţială a funcţiilor sale.
Se apelează în mod curent la depanare, această mentenanţă
paliativă fiind în principal constituită din acţiuni cu caracter
provizoriu care trebuie urmate de acţiuni curative.
b) Mentenanţa preventivă
Mentenanţa preventivă este mentenanţa care are ca obiect
reducerea probabilităţilor de defectare sau degradare a unui bun sau
serviciu.
Tipurile de mentenanţă preventivă pe care le putem aminti
sunt următoarele:
mentenanţa sistematică, respectiv mentenanţa realizată prin
activităţi de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii
capitale, constituite într-un plan tehnic normat de intervenţii,
specific fiecărui tip de utilaj în parte;
mentenanţa condiţională, cu semnificaţia mentenanţei
realizate prin intermediul urmăririi parametrilor de uzură a
elementelor sau subansamblurilor-cheie ale utilajelor, prin
intermediul unor instrumente specifice (analizoare de cauză,
de vibraţii, de ulei etc.), urmărind ca intervenţiile de
mentenanţă să fie realizate înainte de apariţie defectului;
mentenanţa previzionară, ce reprezintă mentenanţa
preventivă subordonată analizei de evoluţie urmărită de
parametrii semnificativi ai degradării bunului, ce permite
întârzierea şi planificarea intervenţiilor.
6
[ ] October 27, 2011
Fig. 2.1 Clasificarea costurilor activităţii de mentenanţă
Activitatea oricărui subsistem al unei firme presupune combinarea
după anumite reguli şi în anumite proporţii a factorilor de producţie
implicaţi în scopul realizării de produse sau servicii.
Costul este definit ca fiind „sumă de bani cheltuită pentru
producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unui serviciu etc.”, dar
şi ca „un sacrificiu de resurse sau de valoare”.
Costurile activităţii de mentenanţă le putem clasifica după mai
multe criterii, cum ar fi:
modul de evidenţiere în timp;
aria de extindere;
modul de provenienţă;
tipul de sistem de mentenanţă;
destinaţie etc.
7
[ ] October 27, 2011
Pentru a face o delimitare a categoriilor de costuri implicate de
mentenanţă, în cele ce urmează vom încerca să dezvoltăm câteva
clasificări.
Pentru evidenţierea costurilor în timp, de-a lungul ciclului de viaţă
al utilajului, se foloseşte noţiunea de cost global.
Componentele acestui cost sunt evidenţiate în figura 2.2.
În costul global se regăsesc cheltuielile de mentenanţă, pentru
fiecare tip de utilaj în parte şi pe anumite perioade de timp.
Pentru a fi estimat cu o precizie destul de bună, însă nu diferenţiază
pe structură diferitele categorii de costuri.
Este un factor hotărâtor în achiziţia sau înlocuirea unui utilaj.
Dacă clasificăm după aria de extindere se evidenţiază costurile de
mentenanţă:
echipamentului, utilajului, instalaţiei;
liniei tehnologice;
secţiei;
întreprinderii.
8
[ ] October 27, 2011
Fig. 2.2 Componentele costului global
Dacă se clasifică costurile după modul de provenienţă, vom
face clasificarea pornind de la diagnosticul indisponibilităţii
echipamentelor, utilajelor şi instalaţiilor, evidenţiind costurile ce apar
ca urmare a diferitelor tipuri de defecţiuni, aşa cum apare în fig. 4.2.
9
[ ] October 27, 2011
Din această clasificare rezultă clar provenienţa costurilor,
însă nu toate sunt uşor de evidenţiat prin documente contabile.
Mai mult unele dintre ele, cum ar fi costurile pierderilor de
imagine de marcă, nu pot fi exprimate prim metode uzuale.
Fig. 2.3 Clasificarea costurilor mentenanţei
în funcţie de provenienţă
10
[ ] October 27, 2011
III. Costurile sistemelor de mentenanţă
3.1. Generalitati
Volumul activităţii de mentenanţă este dificil de estimat,
întrucât parametrii de performanţă ai funcţionării utilajelor sunt
fundamentaţi pe baze statistice variaţia lor realizându-se în limite foarte
largi. Ca urmare, considerăm că principalul element de dimensionare a
activităţii de mentenanţă va fi „costul”, structurat pe tipuri de
mentenanţă sau utilaj.
Criteriul economic ce stă la baza calculului de dimensionare
este costul total mediu de mentenanţă pe unitatea de timp, ce capătă
aspecte specifice funcţie de sistemul de mentenanţă adoptat. Ca urmare
vom întâlni:
costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea de timp (C1);
costul total mediu de mentenanţă preventivă pe unitatea de timp (C2).
În cele ce urmează, vom încerca să detaliem fiecare din aceste
categorii dintre costuri.
a) Costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea de timp
Ţinând cont de sistemele de mentenanţă corectivă, vom
evidenţia următoarele categorii de costuri:
costul total mediu de mentenanţă curativă pe unitatea de timp (C11)
C11 =
p+PMTBF , [lei/oră]
În care:
p = costul unei intervenţii preventive (lei);
P = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (lei);
11
[ ] October 27, 2011
MTBF = media timpului de bună funcţionare, respectiv media
intervalului de timp scurs între două defectări succesive (determinat
statistic) (ore).
costul total mediu de mentenanţă paliativă pe unitatea de timp (C12)
C12 =
p+P'MTBF' , [lei/oră]
În care:
p = costul unei intervenţii preventive (lei);
P’ = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (mai
mare decât P) (lei);
MTBF = media timpului de bună funcţionare după perioada
normată (mult mai mic decât MTBF obţinut iniţial) (ore).
O reprezentare grafică a evoluţiei de principiu a acestor
categorii de costuri este prezentată în fig.3.1.1.
12
[ ] October 27, 2011
Fig. 3.1.1 Costurile sistemelor de mentenanţă
b) Costul total mediu de mentenanţă preventivă pe unitatea de timp
Conform clasificării sistemelor de mentenanţă prezentate,
vom întâlni următoarele categorii de costuri:
costul total mediu de mentenanţă sistematică pe unitatea de timp (C21)
C21 =
p+P×F (t )m ( t ) , [lei/oră]
În care:
F(t) = probabilitatea de defectare a elementului critic considerat în
perioada de serviciu. La sfârşitul acestei perioade, va fi necesară o
intervenţie corectivă (în general F(t) ≠ 0);
M(t) = durata medie de utilizare a elementului critic considerat
(ore).
costul total mediu de mentenanţă condiţională pe unitatea de timp (C22)
C22 =
p+gKc⋅MTBF , [lei/oră]
În care:
g = costul de aplicare al mentenanţei condiţionale, exprimat ca
sumă de cheltuieli de achiziţionare a captorilor şi senzorilor necesari şi a
celor de citire, decodificare şi interpretare a datelor culese;
Kc = coeficient de intervenţie condiţională, ce creşte de regulă
MTBF.
costul total mediu de mentenanţă previzionară pe unitatea de timp (C23)
13
[ ] October 27, 2011
C22 =
p+gKp⋅MTBF , [lei/oră]
În care:
Kp = coeficient de intervenţie previzionară, care va mări
substanţial MTBF.
Analiza costurilor sistemelor de mentenanţă este exemplificată în studiul
de caz următor, realizat pentru o maşină de rabotat.
Datele tehnice necesare derulării studiului au fost preluate
din normativele de funcţionare ale maşinii unelte, iar cele referitoare la
costuri au fost puse la dispoziţie de către managerul de producţie.
Se apreciază următoarele:
-costul unei intervenţii preventive la o maşină unealtă este de 800.000
lei;
-în cazul în care maşina s-ar defecta (defecţiune de complexitate medie),
se apreciază că repunerea în funcţiune s-ar face cu un cost de 5.000.000
lei;
-la o durată normată de funcţionare de 10.000 h, MTBF ar fi de 200 h;
-în cazul în care s-ar aplica o mentenanţă sistematică, probabilitatea de
defectare F(t) ar fi de 0,3, corespunzătoare unei durate medii de utilizare
m(t) de 300h;
-pentru mentenanţa acestui tip de maşină se mai poate apela la un
dispozitiv de control al parametrilor tehnologici de funcţionare pentru
principalele subansamble, care costă 10.000.000 lei la o durată de
funcţionare garantată de 2.000 h de funcţionare;
-o intervenţie condiţională este apreciată ca având un cost de 250.000 lei
conducând la un coeficient Kc de 1,5;
-ultimele tipuri de dispozitive de urmărire generală a parametrilor de
funcţionare costă 30.000.000 lei, dar producătorul garantează, pentru
4000 h de funcţionare, un coeficient Kp de 1,9, la acelaşi cost de aplicare
a metodei;
14
[ ] October 27, 2011
-o parte din maşini sunt cu durata normată de funcţionare depăşită, ca
urmare, cu toate eforturile, nu se poate obţine un MTBF’ mai mic de 50
h;
-maşinile noi sunt garantate pentru o durată de funcţionare de 1000 h.
Pe baza informaţiilor de mai sus, se va încerca analiza comparativă a
diferitelor politici de mentenanţă ce se pot aplica maşinii unelte de
rabotat.
Conform relaţiei (1), obţinem costul total mediu de mentenanţă corectivă
pe unitatea de timp ca fiind:
C11 =
800 .000+5 .000.000200
=29 . 000lei/oră
Dacă utilajele s-ar utiliza peste durat normală de funcţionare, costul
mediu de mentenanţă paliativă pe unitatea de timp ar fi:
C12 =
800 . 000+5 . 000.00050
=116.000lei/oră
Dacă am utiliza o mentenanţă sistematică, atunci costul total mediu de
mentenanţă sistematică (C2) ar deveni conform (2):
C21 =
800 .000+5 .000.000⋅0,3300
=7666,6 lei/oră
În cazul în care am opta pentru achiziţionarea unui aparat de măsură şi
control, atunci costul de aplicare al mentenanţei condiţionale g devine
conform relaţie (5):
g =
10 . 000.0002.000
×200+250 .000=1 .250 .000lei
Ca urmare, costul total mediu de mentenanţă condiţională C22 va deveni:
C22 =
800 . 000+1 .250 .0001,5×200
=6833,33lei/oră
Aplicarea metodelor de mentenanţă previzionară va conduce
la cheltuieli g calculate ca fiind:
15
[ ] October 27, 2011
g =
30 . 000. 0004 .000
×200+250 . 000=1 . 750. 000lei
Costul mediu de mentenanţă previzionară pe unitatea de timp
C23 va deveni:
C23 =
800 . 000+1 .750 .0001,9×200
=6710,52lei/oră
Din analiza rezultatelor putem trage următoarele concluzii:
-cea mai economică politică de mentenanţă este cea previzionară (C23 =
6710,5 lei/h). Aceasta implică însă achiziţionarea de A.M.C. care la acest
moment este scump, însă îşi arată eficienţa în timp. În plus, vor fi evitate
costurile de non-calitate ale produselor obţinute;
-cu o investiţie mult mai mică, se poate însă opta pentru mentenanţa
condiţională, ---care va conduce de asemenea la costuri reduse, apropiate
de cele ale mentenanţei previzionare;
-dacă nu se dispune de fonduri pentru aplicarea mentenanţei
condiţionale, atunci mentenanţa sistematică este cea mai convenabilă
din punct de vedere al costului orar (C21 = 7666 lei/h);
-mentenanţa corectivă este deosebit de costisitoare, conducând la un
cost total mediu de mentenanţă de 29.000 lei/h;
-dacă am dori să utilizăm maşina de rabotat numai pe perioada de
garanţie (în care nu vom avea cheltuieli de mentenanţă corectivă, iar
MTBF poate fi considerat ca fiind de 1000 h), după care să-l înlocuim,
atunci cea mai convenabilă alternativă este mentenanţa corectivă, costul
mediu pe unitate de timp fiind în acest caz:
C’11 =
pMTBF
=800 .0001000
=800lei/oră
-cel mai convenabil cost (800 lei/oră) se obţine dacă recurgem la
înlocuire utilajului la momentul MTBF, însă acest lucru va conduce la
cheltuieli de investiţii deosebit de mari. Această strategie prezintă
avantajul posibilităţii de a avea în permanenţă o dotare de ultimă oră,
16
[ ] October 27, 2011
costurile unitare de producţie putând fi menţinute la un nivel acceptabil
pe baza creşterii productivităţii.
Ca o observaţie în multe din întreprinderile studiate nu se
cunoaşte valoarea pentru nici una din categoriile de costuri dezvoltate
anterior, şi ceea ce este mai grav, nu există nici măcar curiozitatea de a
le şti.
Este o urmare a lipsei generale de resurse, care se
repercutează grav asupra mentenanţei, conducând la o involuţie a
organizării către politicile curative sau chiar paliative.
Premiza de la care se pleacă este că, pe durata MTBF, nu ar
trebui să se producă nici o avarie, numai că, odată produsă, aceasta
devine mult mai costisitor de remediat decât dacă am apela la o altă
politică, sistematică de exemplu.
Astfel, pe termen scurt există, cel puţin statistic,
probabilitatea de a face economii, dar pe termen mediu, o dată cu
depăşirea repetată a MTBF, se poate ajunge la situaţii dezastruoase.
3.2. Costurile ascunse ale mentenanţei
Costurile ascunse reprezintă acele categorii de cheltuieli care
nu se regăsesc în evidenţele contabile, dar care se manifestă şi
influenţează indicatorii de performanţă ai firmei.
Întrucât sunt costuri care „nu se văd, dar se simt” trebuie
îndepărtate prin măsuri tehnico-organizatorice.
Dificultatea constă în a identifica categoriile de costuri şi, mai
mult, în a le evalua.
Documentele şi evidenţele contabile ale firmei ne pot furniza
cu exactitate valori ale principalelor categorii de costuri de mentenanţă,
aşa cum au fost ele prezentate anterior.
17
[ ] October 27, 2011
Acestea constituie partea evidentă a cheltuielilor de
mentenanţă. Dar în forma astfel identificată, ele cuprind de fapt o serie
întreagă de alte costuri ascunse.
Din acest motiv, pentru ilustrarea fenomenului se face
analogie cu un aisberg, care, precum ştim, are o parte vizibilă şi o alta
ascunsă sub nivelul apei, fig. 3.2.1.
18
[ ] October 27, 2011
Fig. 3.2.1 Iceberg-ul costurilor mentenanţei
19
[ ] October 27, 2011
Din figura 3.2. rezultă „costurile vizibile”, situate „deasupra
nivelului apei”, dar şi o multitudine de alte costuri, „ascunse”, situate
sub linia de plutire a aisberg-ului.
Dintre costurile ascunse identificăm:
- costul non-securităţii, apărut ca o consecinţă a climatului de
neîncredere în performanţele şi capacitatea utilajelor de a-şi
îndeplini funcţiunile în bune condiţii;
- consecinţele comerciale ale nerespectării termenelor, legate în
special de pierderea încrederii clienţilor tradiţionali ai firmei;
- pierderile de microproductivitate a utilajelor, datorate în special
cauzelor legate de micro-defecţiuni şi micro-opriri;
- pierderea imaginii de marcă, ce conduce la pierderea unor
segmente de piaţă şi de clienţi tradiţionali, datorită pierderii
preferinţelor pentru anumite tipuri de produse;
- pierderile de productivitate a materialelor, legate de lipsa de câştig
datorată utilizării ineficiente a acestora;
- pierderile datorate toxicităţii şi noxelor industriale; apar ca urmare
a deteriorării sănătăţii personalului şi a riscului de îmbolnăviri
profesionale;
- costul demotivării personalului rezultă ca urmare a situării acestuia
pe trepte inferioare de motivaţie, cu consecinţe asupra
productivităţii şi calităţii muncii prestate;
- consecinţele comerciale ale non-calităţii, legate de pierderile de
categorii de clienţi, cu implicaţii directe asupra volumului de
produse vândut etc.
3.3. Costul disfuncţionalităţii utilajelor
20
[ ] October 27, 2011
Prin disfuncţionalitate înţelegem starea unui utilaj sau
instalaţie în care aceasta încetează de a-şi mai îndeplini funcţiunea
conform parametrilor pentru care a fost proiectat şi conceput (parametrii
nominali).
a) Costul disfuncţionalităţii raportat la numărul de ore de
funcţionare
Costul de disfuncţionalitate se poate exprima ca o sumă între:
- costul mentenanţei corective (C) a utilajului în cauză, ce cuprinde
cheltuielile cu salariile, cu piesele de schimb, cu lubrefianţii etc.,
antrenate de repunerea în funcţiunea echipamentului;
- costul indisponibilităţii unităţii de producţie (I).
În componenţa costului de indisponibilitate distingem:
- costurile imediate, în care sunt cuprinse:
- pierderile de producţie şi pierderile declasate;
- penalităţile pentru nerespectarea termenelor de livrare;
- cheltuieli legate de eliminarea întârzierilor;
- pierderile antrenate de non-calitate etc.
- costurile fixe, care au în componenţă:
- marja beneficiului pierdut;
- amortizări;
- dobânzi etc.
- costurile consecinţelor grave, urmare a unor evenimente nedorite şi
cu probabilitate redusă de apariţie, cum ar fi:
-accidente;
-catastrofe naturale;
-defecţiuni critice;
-explozii etc.
21
[ ] October 27, 2011
De remarcat că (C) este caracteristic utilajului, în timp ce (I)
este caracteristic liniei tehnologice sau unităţii de producţie din care
acesta face parte.
Prin urmare costul de disfuncţionalitate (Cd) poate fi exprimat
prin relaţia:
Cd = C + I (lei)
Ca indicator de caracterizare a disfuncţionalităţii avem costul
disfuncţionalităţii pe oră de utilizare, care se poate exprima prin relaţia:
Cdo =
C+ ITBF+TSR [lei/oră]
În care:
TBF – timpul de bună funcţionare (măsurat de la punerea sau
repunerea în funcţiune până la momentul defectării) (ore);
TSR – timpul de staţionare în reparaţii (timpul de efectuare a unei
intervenţii corective) (ore).
b) Costul orar mediu de disfuncţionalitate
Costul calculat anterior va avea valori specifice fiecărui tip de
utilaj sau instalaţie în parte şi poate fi calculat cu o precizie suficient de
bună în condiţiile în care parametrii constituenţi pot fi determinaţi
statistic.
Pornind de aici, rezultă un alt indicator denumit costul orar
mediu de disfuncţionalitate, ce poate fi exprimat ca fiind:
C’ do =
C+ IMTBF+MTSR [lei/oră]
În care:
MTBF – media timpului de bună funcţionare a utilajului (ore);
MTSR – media timpului de staţionare în reparaţii (ore).
Amintim faptul că MTBF şi MTSR se pot determina statistic
pentru fiecare tip de utilaj în parte.
22
[ ] October 27, 2011
Pentru a calcula costul global de disfuncţionalitate pentru o
anumită durată de utilizare se foloseşte un indicator specific denumit
cost cumulat de disfuncţionalitate a utilajului pentru timpul de
exploatare, ce se poate exprima prin relaţia:
Cdc =
C+ IMTBF+MTSR
⋅t [lei/oră]
În care:
T – durata de utilizare a utilajului, cu condiţia ca în acest timp
costurile C şi I să rămână constante.
Ca exemplu de calcul al acestor categorii de costuri, este
prezentat în continuare calculul costului de disfuncţionalitate pentru o
pompă de apă de 4,5 kW.
Studiul a fost realizat la o pompă de apă dotată cu o staţie de
pompare ce deserveşte un sistem de irigaţii.
Echipamentul acoperă irigarea a 10 ha/12h, realizând un venit
de 300.000 lei/ha (tarif în vigoare în luna aprilie 2005).
O intervenţie corectivă de dificultate medie se realizează de
regulă în 48 h, costul acesteia (C ) fiind estimat la 2.000.000 lei.
Pentru simplificarea studiului, s-a considerat că preţurile şi
tarifele rămân constante în timp, nerecurgându-se la actualizări.
În aceste condiţii, costul indisponibilităţii pentru unitatea de
producţie (I) devine:
I = 48×10
12×300 .000=12 .000 . 000
lei
Prin urmare, costul mediu al disfuncţionalităţii pe oră de
utilizare Cdo va fi conform relaţiei (9):
Cdo =
2. 000 .000+12. 000 . 0003600+14
=3874 lei
23
[ ] October 27, 2011
Dacă pompa ar fi utilizată pe toată durata normală de
funcţionare, estimată la 15.000 h, acest lucru va antrena costuri
cumulate de disfuncţionalitate C’do (10):
C’do = 3874 x 15.000 = 58.200.000 lei
În concluzie fiecare oră de funcţionare a pompei aduce o
cheltuială de 3874 lei, conducând în final la costuri pentru întreprindere
de 58.200.000 lei.
3.4. Pragul de disponibilitate al utilajelor
Orice indisponibilitate a unei unităţi de producţie atrage de la
sine o serie întreagă de consecinţe nefaste în ceea ce priveşte costurile
antrenate.
Pentru a caracteriza buna funcţionare a acesteia, utilizăm un
indicator specific denumit disponibilitate.
Indicatorul de eficienţă care o caracterizează se numeşte
disponibilitatea medie, ce are la bază determinări statistice proprii
fiecărui tip de utilaj şi se poate exprima prin relaţia:
Dm = Timp de disponibilitate / Timp de disponibilitate + Timp de
indisponibilitate
Exemplificăm în continuare câteva valori ale disponibilităţii
medii:
0,91 – pentru întreprinderile cu foc continuu;
0,89 – pentru maşini-unelte;
0,81 – pentru o macara.
Prin urmare, pragul de disponibilitate al unui utilaj reprezintă
disponibilitatea minimă începând de la care utilajul asigură un raport
pozitiv venituri-cheltuieli.
Disponibilitatea prezintă două laturi:
24
[ ] October 27, 2011
tehnică, legată de capacitatea utilajului de a-şi îndeplini funcţiunea
tehnică pentru care a fost conceput;economică, cu referire la modul în
care este îndeplinită funcţia economică.
Obiectivele urmărite vor fi:
- asigurarea unui raport optim venit/cheltuieli pentru utilajele din
dotare;
stabilirea unor politici de mentenanţă adecvate stării generale a
activităţii desfăşurate de întreprindere;
- identificarea de valori tehnice minimale de utilizare a
echipamentelor din dotare.
Estimarea pragului de disponibilitate se face în următoarele
ipoteze:
- indisponibilitatea este singura cauză care conduce la pierderi;
- condiţiile comerciale sunt favorabile (producţia pierdută va putea fi
revândută la acelaşi preţ după recuperarea întârzierilor);
- producţia este direct proporţională cu disponibilitatea.
Pentru analiză ne vor interesa:
- valoarea serviciilor de mentenanţă efectuate şi încasate (S);
- cheltuielile de exploatare a unităţii de producţie (CH);
- marja brută a beneficiului (Mb), exprimată prin relaţia:
Mb = S – CH
Se admite că toate aceste elemente au o creştere liniară ci
disponibilitatea, ca urmare avem reprezentarea lor grafică ilustrată în
fig. 3.4.1., unde sunt prezentate grafic mărimile amintite anterior.
Admiţând ipotezele de mai sus, putem exprima valoarea
serviciilor S ca fiind:
S = a x Dm
În care:
a – coeficient de proporţionalitate a volumului serviciilor faţă de
disponibilitate.
25
[ ] October 27, 2011
De asemenea, exprimăm CH cu ajutorul relaţiei:
CH = b x Dm + CH0
În care:
b – coeficient de proporţionalitate a cheltuielilor CH faţă de
disponibilitate;
CH0 – cheltuieli fixe.
Fig. 3.4.1 Pragul de disponibilitate
În punctul M de intersecţie a dreptei veniturilor S cu cea a
cheltuielilor totale CH marja beneficiului obţinut MbM = 0, de unde
rezultă valoarea pragului de disponibilitate ca fiind (DM):
DM =
CH0
a−b
Deci pentru ca firma să obţină beneficiu, este necesară
asigurarea unei disponibilităţi D > DM.
26
[ ] October 27, 2011
Un exemplu de calcul al pragului de disponibilitate este
prezentat în studiul de caz următor.
Pentru a crea o imagine asupra dimensiunii reale a pragului
de disponibilitate, metoda de calcul prezentată mai sus a fost aplicată în
cadrul unei firme de tricotaje, la o maşină circulară de tricotat tip
MULTISINGLE, la care se obţine o producţie practică de tricot tip patent
(de diferite rapoarte) din fir de bumbac, în medie de aproximativ 18
kg/schimb.
Piaţa acestui tip de produs se consideră a fi favorabilă la un
preţ de 320.000 lei/kg (tricot crud).
Întrucât efectuarea de actualizări şi luarea în considerare a
tuturor cheltuielilor directe sau indirecte legate de utilaj ar complica
analiza, în cele ce urmează s-a recurs la o serie de aproximări, astfel
încât să se evidenţieze influenţele de fond ale disponibilităţii.
Investiţia iniţială a fost considerată ca fiind de aproximativ
900.000.000 lei (în momentul efectuării studiului), echivalentă
achiziţionării unui utilaj nou.
Amortizarea utilajului este prevăzută a se realiza în 10 ani.
Costurile de mentenanţă, conform statisticilor din această
ramură industrială, reprezintă 8% din valoarea investiţiei, în timp ce o
valoare egală cu 21% din aceasta se va cheltui pentru regie şi diferite
taxe.
În urma exploatării utilajului, se va obţine un venit anual
cumulat de S = 550.000.000 lei, în condiţiile în care cheltuielile de
exploatare (CH) sunt de aproximativ 320.000.000 lei.
Se pune problema calculului disponibilităţii minime, începând
de la care firma obţine profit, respectiv a pragului de disponibilitate.
Cheltuielile fixe CH0 se pot exprima ca fiind:
CH0 = [1/10 + 8/100 +21/100] x 900.000.000 = 270.000.000 lei
Considerând o disponibilitate de 100%, (D = 1) din (13) vom avea:
27
[ ] October 27, 2011
a = S = 550.000.000 lei
iar din (14):
b = CH – CH0 = 320.000.000 – 270.000.000 = 50.000.000 lei
Va rezulta:
a – b = 550.000.000 – 50.000.000 = 500.000.000 lei
Drept consecinţă, unei disponibilităţi de 100% îi corespunde o
variaţie de marjă brută de 500.000.000 lei.
Ca urmare, o variaţie de 1% a disponibilităţii antrenează o
scădere a acesteia de 5.000.000 lei.
Calculând pragul de disponibilitate conform relaţiei (17),
obţinem:
DM =
270 . 000. 000500 . 000. 000
=0,54
Conform acestui calcul, vom acoperi cheltuielile dacă reuşim
să obţinem pentru utilaj o disponibilitate de minim 54%.
Cu alte cuvinte, în condiţiile în care piaţa ar rămâne
favorabilă, trebuie să se asigure condiţiile tehnice şi economice ca
maşina de tricotat să funcţioneze efectiv 54% din timpul disponibil pe
perioada unui an.
În caz contrar, funcţionarea maşinii va conduce la pierderi.
28