CERCETĂRI DIALECTOLOGICE ÎN CENTRUL ACADEMIC CHIŞINĂU ÎN CONTEXT GENERAL ROMÂNESC

(cu referire specială la graiurile moldoveneşti de nord)

VASILE PAVELInstitutul de Filologie al AŞM

Graiurile moldoveneşti de nord, mai ales cele bucovinene, au cunoscut timp de mai multe secole o evoluţie întru câtva deosebită faţă de graiurile populare din alte regiuni.

Acum mai bine de un secol G. Weigand constata că graiurile bucovinene nu formează o arie lingvistică unitară, ci prezintă aspectul unui „mozaic” dialectal [20, p. 446]. De aceea, punerea în lumină a unor asemenea varietăţi diatopice şi interpretarea lor prezintă un deosebit interes ştiinţific pentru cunoaşterea dinamicii limbii române în dimensiunile sale spaţiale şi verticale (diacronice). Această problemă urmează a fi cercetată de subsemnatul şi colegii săi, cercetători în dialectologie de la Institutul de Filologie din Chişinău, în cadrul proiectului Grupul de graiuri moldoveneşti din zona de nord în context general românesc.

Preocuparea de faţă îşi propune să consemneze doar unele aspecte ale studiului introductiv, având caracter preponderent de trecere în revistă a s i t u a ţ i e i a c t u a l e î n d o m e n i u l d e c e r c e t a r e al graiurilor româneşti din partea de nord-vest a Republicii Moldova şi din actuala regiune Cernăuţi (Ucraina).

1. O cercetare dialectologică presupune mai întâi înregistrarea materialului faptic prin metoda anchetelor dialectale şi apoi interpretarea lui.

1.1. Pentru limba română, primul atlas lingvistic îl datorăm lui Gustav Weigand, editat sub titlul Lingusticher Atlas des dacorumänichen Spachgebietes, abreviat WLAD (Leipzig, 1909), atlas fonetic, 67 de hărţi. Ancheta a fost întreprinsă de Weigand la faţa locului, în 720 de localităţi. Reţeaua ALM cuprinde 31 de puncte cartografice din WLAD, unele fiind situate în nordul Bucovinei (WLAD pct. 677 / ALM pct. 5 Voloca; respectiv 675/6 Crasna, 686/11 Voloca, 687/13 Mahala, 678/16 Tereblecea, 687/17 Boian) şi în Basarabia (691/24 Criva, 693/27 Pererita, 696/28 Viişoara, 739/36 Grinăuţi-Moldova ş.a.).

Şcoala lingvistică clujeană, condusă de Sextil Puşcariu, personalitate ştiinţifică multilaterală, a realizat prin Sever Pop şi Emil Petrovici, cel de al doilea atlas n a ţ i o n a l , Atlasul lingvistic român, operă fundamentală a lingvisticii româneşti. Cei doi anchetatori şi autori ai ALR au lucrat în localităţi diferite cu chestionare diferite. S. Pop a cules material pentru partea I a ALR, din 301 puncte cu un chestionar de 2 200 de întrebări, iar E. Petrovici a efectuat anchete pentru partea a II-a a ALR, în 85 de localităţi cu un chestionar de 4 800 de întrebări. ALM a introdus în reţeaua sa 31 de puncte din ALR I, situate în nordul Bucovinei (ALR I, pct. 391/ALM pct. 7 Ciudei, respectiv 395/9 Broscăuţii vechi, 397/12 Ţeţina, 392/16 Tereblecea, 398/19 Colincăuţi) şi în Basarabia (401/25 Larga, 403/32 Clocuşna ş.a.), şi 6 din ALR II (399/17 Boian, 405/31 Trebisăuţi ş.a.). ALR I e realizat în două volume (1938, 1942). Din ALR II au apărut vol. I (1940), iar ulterior vol. I-VII, serie nouă (1956-1972) şi vol. I-IV din Micul Atlas lingvistic român, abreviat ALRM II s.n. (1956-1981), publicat în figuri geometrice şi în culori, inovaţie m e r i t u o a s ă a cartografiei lingvistice româneşti.

Atlasul lingvistic român a fost primit cu un deosebit interes ştiinţific atât în ţară, cât şi în străinătate [mai pe larg vezi 3, p. 36-91].

1.2. Atlasele lingvistice r e g i o n a l , prin reţeaua deasă de anchetă, oferă posibilitatea unei delimitări mai precise a unor arii corelative.

Pentru cunoaşterea în profunzime a tabloului general al dialectului dacoromân o deosebită importanţă îl are Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni (NALR), iniţiat de acad. Emil Petrovici şi de m.c. al Academiei Române Boris Cazacu, conceput şi în mare parte deja realizat – pe şapte

provincii istorice – de centrele dialectologice din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara. Pentru studiul nostru, o importanţă primordială au, bineînţeles, cele două volume elaborate la Iaşi (NALR. Moldova şi Bucovina I, 1987, şi II, 1997, avându-i ca autori pe Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuţă, Adrian Turculeţ), şi ALM la Chişinău, lucrare care se integrează firesc şi în totalitate în cercetările de dialectologie şi geografie lingvistică românească.

Atlasul lingvistic moldovenesc este elaborat de un colectiv de autori (ALM I/1 Fonetica de Rubin Udler, I/2, Fonetica de Rubin Udler, Morfologia de Vasile Melnic, 1968; ALM II/1, Lexicul de Victor Comarniţchi, 1972, II/2, Lexicul de Vasile Melnic şi Vasile Pavel, 1973) (premiul Prezidiului AŞM). Ca o continuare directă a ALM, sub un titlu revăzut, ulterior a văzut lumina tiparului Atlasul lingvistic român pe regiuni, Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria (ALRR. Bas. I, 1993, II, 1998 de Vasile Pavel; III de Vasile Pavel, Valeriu Sclifos, Constantin Strugăreanu, 2002; IV de Vasile Pavel, Valentina Corcimari, Albina Dumbrăveanu, Valeriu Sclifos, Stela Spînu, Rubin Udler, 2003) (premiul „B.P.Hasdeu” al Academiei Române; premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei). Noua denominaţie se referă, fără echivoc, la noţiunea de atlas regional al graiurilor limbii române. Ambele serii de atlas – ALM/ALRR. Bas. – s-au bucurat de aprecieri favorabile, dacă nu am lua în considerare, totuşi, nemulţumirea întemeiată a specialiştilor în românistică pentru faptul că, în ALM, a fost utilizată transcrierea fonetică bazată pe alfabetul rus.

În ALRR. Bas., aplicând procedee tehnice specifice de cartografiere prin utilizarea figurilor geometrice, hărţile lexicale (onomasiologice) capătă o sistematizare ierarhică a cartogramelor. Am optat pentru sistematizarea semnelor grafice în funcţie de principalele tipuri de denumiri: cuvinte primare (măr), cuvinte derivate (merar), îmbinări de cuvinte (pom de măr) (ALRR. Bas. I: 6-12; ALRR. Bas. IV: h. 489). Această modalitate de utilizare a simbolurilor în cartografia lingvistică duce nu doar la o informare sporită şi lizibilă privind variaţia şi repartiţia în spaţiu a unităţilor de denominaţie, dar şi la sugestii preliminare referitoare la procedeele de creare a denumirilor în viul grai popular. Într-o amplă şi obiectivă recenzie, regretatul doctor în filologie Ion A. Florea concluziona: ALRR. Bas. „îndeplineşte toate condiţiile ştiinţifice ale lucrărilor de acest gen şi aduce numeroase noutăţi sub aspect teoretic şi metodologic, dar mai ales un foarte bogat material, în parte încă necunoscut, pus în valoare, în mod exemplar, de către autor”1. Prof. univ. dr. Ştefan Munteanu (Timişoara) într-o scrisoare adresată autorului avea să mărturisească: „Dragă Domnule Coleg, am primit de curând Atlasul lingvistic (vol. II – V.P.), lucrare de primă mărime a lingvisticii din Republica Moldova şi a lingvisticii româneşti în general”.

În aproape toate localităţile din reţeaua ALM/ALRR.Bas au fost realizate anchete şi pentru a r h i v a f o n o g r a m i c ă , probele de grai formând cuprinsul a şase volume de Texte dialectale. Moldova (Chişinău, 1969-1987). Totodată au fost elaborate şi editate cinci volume de Dicţionar dialectal, de un colectiv de autori, sub redacţia lui R. Udler (Chişinău, 1985-1986).

2. Modalitatea de cunoaştere a graiurilor populare prin efectuarea anchetelor pe teren a favorizat şi cercetarea de tip m o n o g r a f i c a graiurilor de la nord şi est de Prut, care vor putea servi, într-un fel sau altul, de suport epistemologic şi pentru investigaţiile asupra grupului de graiuri moldoveneşti de nord. Studiile monografice se întemeiază, în principal, pe materialul cules pentru ALM/ALRR. Bas., Textele dialectale şi pe cel obţinut în timpul unor anchete speciale sau complementare. Ele vizează diverse probleme de fonetică, morfologie, lexicologie, sema-onomasiologie şi de antroponimie dialectală: R. Udler. Repartiţia dialectală a limbii moldoveneşti [27], V. Melnic. Elemente de morfologie dialectală [7], V. Pavel. Terminologia agricolă moldovenească. Studiu de geografie lingvistică [8], Idem. Denominaţia lexicală [25], Idem. La izvorul graiului [9], V. Corcimari. Terminologia moldovenească a păstoritului. Cercetare arealogică şi onoma-semasiologică [24], Stela Spînu. Graiurile româneşti din sud-vestul Basarabiei [13], Idem. Terminologia vitivinicolă în graiurile româneşti [14], Idem. Graiurile româneşti din nord-estul Republicii Moldova [15], A. Dumbrăveanu. Antroponimia moldovenească dialectală [23].

1 Mai amănunţit vezi: Ion A. Florea. Vasile Pavel. Atlasul lingvistic român pe regiuni. Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria. Vol. I. Fierăria meşteşugărească, tâmplăria de…, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1993, 239, p., în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. Tomul XXXIII, Iaşi, 1992-1993, A, p. 276-281.

2

Diverse probleme de dialectologie s-au aflat şi în atenţia specialiştilor din structurile organizatorice universitare: V. Zagaevschi. Culorile accentului [21], Idem. Studii de gramatică dialectală comparată [22], M. Purice. Cercetări de dialectologie moldovenească [Purice 1974], M. Purice et alii. Curs de dialectologie română [12], Comunicare literară şi grai local în mediul şcolar [1].

3. O componentă importantă a cercetării dialectologice desfăşurate în cadrul aceluiaşi Sector de dialectologie (în prezent, Sectorul de istorie a limbii, dialectologie şi onomastică) o reprezintă participarea la p r o i e c t e i n t e r n a ţ i o n a l e .

Dialectologii de la AŞM au efectuat anchete dialectale în 20 de localităţi situate în Republica Moldova şi în zonele de nord româno-ucrainene pentru Atlasul limbilor Europei (Atlas Linguarum Europae, abreviat ALE) şi în 18 sate pentru Atlasul dialectologic carpatic comun (Obsĉekarpatskü dialektologhiceskii atlas, abreviat OKDA). Răspunsurile înregistrate pentru ALE, completate cu informaţiile din ALM/ALRR. Bas., servesc şi la elaborarea Atlasului Lingvistic Romanic (Atlas Linguistique Roman, abreviat ALiR), din care până în prezent au ieşit la lumina zilei trei volume (1996-2010). Din ALE au apărut 7 fascicule din volumul I (1983-2007), iar din OKDA 7 tomuri, serie completă (1989-2003).

În anul 1991, Institutul de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti” din Bucureşti al Academiei Române a iniţiat un proiect de colaborare cu dialectologii de la Institutul de Filologie din Chişinău al AŞM, vizând, la propunerea semnatarului studiului de faţă, graiurile româneşti din arii laterale şi izolate, temă la care de la Bucureşti participă doctorii în filologie Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, iar de la Chişinău Vasile Pavel. Până în prezent au fost publicate două lucrări cu privire la situaţia actuală a graiurilor româneşti din afara graniţelor României, depozitare ale unor fapte de limbă inedite: Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, Vasile Pavel. Graiuri româneşti din Basarabia, Transnistria, nordul Bucovinei şi nordul Maramureşului. Texte dialectale şi glosar [5] şi Cercetări asupra graiurilor româneşti de peste hotare, de aceiaşi autori [6]. În acelaşi an, Institutul de Filologie Română „A. Philippidi” din Iaşi a iniţiat proiectul Graiurile româneşti de la est de Carpaţi. Etno- şi Sociotexte, la care participă prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel, dr. Doina Hreapcă, dr. Ion-Horia Bîrleanu, respectiv prof. univ. dr. hab. Vasile Pavel, dr. Valentina Corcimari şi cercet. şt. Valeriu Sclifos. Au fost efectuate anchete de teren în 30 de localităţi din Moldova istorică, dintre care satele Mahala şi Clocuşna (pct. 13 şi respectiv 32 din reţeaua ALM/ALRR. Bas.) fac parte din zona graiurilor moldoveneşti din nordul Bucovinei şi Basarabiei. Materialele de arhivă înregistrate se află în stadiul de prelucrare, urmând a fi publicate în volume de profil [2, p.310].

4. Graiurile moldoveneşti de nord au beneficiat astfel de marile anchete dialectale pentru atlasele româneşti, iar câteva localităţi – şi pentru atlasele lingvistice internaţionale (ALiR, ALE, OKDA). Totodată, dispunem de materiale transcrise şi publicate, pentru regiunea Cernăuţi, în volumele Texte dialectale. Moldova, puncte de anchetă din ALM/ALRR. Bas.: pct. 5 Suceveni, pct. 6 Crasna, pct. 7 Ciudei, pct. 17 Boian, pct. 18 Horbova (vol. I/1, 1969), pct. 11 Voloca, pct. 15 Stăneştii de Jos, pct. 19 Colencăuţi, pct. 21 Dinăuţi (vol. II/1, 1971), pct. 9 Broscăuţii Vechi, pct. 12 Ţeţina, pct. 14 Mogoşeşti, pct. 22 Forostna, pct. 23 Văncicăuţi (vol. II/2, 1981) şi în volumul (Marin et alii 2000 a): pct. 16 Tereblecea, pct. 17 Boian, 19 Colincăuţi, 20 Proboteşti, de asemenea, Nestoita (raionul Noua Suliţă), Igeşti (raionul Hliboca).

Dintre lucrările consacrate în mod special graiurilor limbii române din actuala regiune Cernăuţi, menţionăm studiul semnat de Ilie Popescu. Originea denumirilor nederivate ale plantelor medicinale, pe baza graiurilor moldoveneşti din regiunea Cernăuţi [10] şi studiul monografic de R. Udler cu titlul Graiurile moldoveneşti din regiunea Cernăuţi. Consonantismul [26], în care obiectul de cercetare îl formează graiurile a 40 de sate din regiunea Cernăuţi, în comparaţie cu graiurile a 6 sate din regiunea Transcarpatică şi a 50 de localităţi rurale din nordul Republicii Moldova. Ca anexă la lucrare este prezentat un atlas în figuri geometrice şi culori (250 de hărţi).

În lucrarea [27] R. Udler delimitează pe teritoriul Republicii Moldova şi al raioanelor limitrofe din regiunile Odesa şi Cernăuţi cinci grupe dialectale: 1) graiurile centrale, 2) de sud-vest, 3) de nord-est; 4) de nord-vest şi 5) graiurile bucovinene.

3

Exegeţii în domeniu au remarcat, pe bună dreptate, că aplicarea consecutivă a principiilor geografiei lingvistice şi explicarea grupării actuale a graiurilor de pe teritoriul cercetat nu sunt posibile atât timp cât se tratează „masivul moldovenesc comun” ca o entitate aparte, separată de graiurile dacoromâne [17, p.136].

Cele mai multe particularităţi ale graiurilor de la est de Prut se regăsesc în graiurile din dreapta Prutului. În Tratatul de dialectologie românească [16, p.208-240], care reprezintă cu adevărat „o primă sinteză academică de dialectologie românească” (p. 11), Paul Lăzărescu include curajos (atunci când puţini dialectologi din ţară sau din Republica Moldova aveau acest curaj s-o facă) şi descrie graiurile din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa în cadrul general al subdialectului moldovean (cu cele trei grupe mari de graiuri de nord, centrale şi sudice).

Graiurile populare din Republica Moldova şi din regiunile învecinate Cernăuţi şi Odesa ţin de o entitate glotică comună, de limba română.

Studiul Graiuri româneşti din Ucraina şi Republica Moldova, semnat de Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, nume bine cunoscute în dialectologia românească, este cea dintâi încercare sistematică de a face o descriere de ansamblu a particularităţilor fonetice, morfosintactice şi lexicale ale graiurilor româneşti din a r i i l e l a t e r a l e r o m â n o - u c r a i n e n e . Cercetarea se bazează pe materialele anchetelor de tip arhivă fonogramică, efectuate, în anii 1991-1995, în sudul Basarabiei, Transnistria, în regiunea Cernăuţi şi în nordul Maramureşului.

Este important să reţinem că de-a lungul Prutului nu se constată izofone şi izomorfe, iar în majoritatea covârşitoare a cazurilor, nici izolexe. Într-adevăr, izoglosele celor trei mari arii dialectale relevate, care individualizează subdialectul moldovenesc în cadrul dacoromânei, au direcţia est-vest, trăsăturile specifice fiind comune teritoriului din stânga şi din dreapta Prutului.

5. Configuraţia dialectală a teritoriului în limitele de nord ale provinciei istorice Moldova, îndeosebi ale Bucovinei, au fost condiţionate atât de procesele interne care determină schimbările în limbă, cât şi de factorii social-istorici. Mişcările de populaţie (migraţiile), schimbările demografice, contactul dintre limbi au influenţat mult asupra graiurilor moldoveneşti de nord. Odată cu anexarea de către Austria, în 1775, a teritoriului de nord-vest al Moldovei a început un proces treptat de înstrăinare a acestui ţinut, consecinţă nefastă a modificării structurii etnice a populaţiei din provincie.

În comparaţie cu teritoriile româneşti rămase sub suzeranitatea otomană şi protectoratul rus, Bucovina a evoluat după 1775, în graniţele Imperiului Habsburgic, sub înrâurirea unui ansamblu de factori favorabili. A putut să beneficieze mai ales de faptul că era introdusă într-un circuit de valori ale civilizaţiei şi culturii europene, strâns legate de valorile materiale şi spirituale. Dar în acelaşi timp, noua administraţie, urmărind integrarea acestei zone cât mai complet în imperiu, s-a străduit, prin colonizări şi prin stimularea imigrărilor cu elemente alogene, „să distrugă primatul populaţiei majoritare, româneşti”, să sporească de peste 10 ori numărul locuitorilor, „creând un mozaic etno-lingvistic şi confesional” [4, p.605].

Procesul de modificare excesivă în structura etnică, în Bucovina, s-a soldat cu o r e s t r â n g e r e evidentă a arealului cu localităţi româneşti. Numai în regiunea dintre Prut şi Nistru din fosta Bucovină austroungară până la momentul reunirii din 1918 au fost slavizate peste 70 de sate româneşti, printre care Cernauca, veche şi bine cunoscută moşie a renumitei familii româneşti Hurmuzachi. Reminiscenţe de românism au mai persistat prin denumirile de sate şi prin numele de familie româneşti, dar cu sufixe străine: Valevo de la Văleni, Chiseliv de la Chisălău, Verenceanca de la Vrânceni; Nicoriuc de la Nicoară, Vacariuc de la Vacari, Văcaru, Robuleac de la Robul, Creţuleac de la Creţu sau şi fără schimonosiri – Croitor, Gologan, Purice, Moldovan, Chitar, Friptu etc [18, p.61-176].

Şcoala era „un instrument al statului de deznaţionalizare şi catolicizare” a populaţiei româneşti din provincie. Pentru învăţământul românesc din Bucovina cea mai nefastă a fost perioada 1815-1844, când şcolile primare au fost subordonate Consistoriului catolic din Lemberg, în acest interval intensificându-se presiunile de catolicizare, germanizare şi polonizare a învăţământului, mulţi învăţători de confesiune ortodoxă fiind destituiţi din şcoli [19, p.179].

4

După unele investigaţii sociolingvistice recente, teritoriul regiunii Cernăuţi (partea de sud-est), unde se vorbeşte româneşte, este împărţit, convenţional, în trei zone: 1) Zona „asimilării ireversibile”, a ucrainizării, în care şcoala şi biserica nu mai folosesc limba română; 2) Zona „asimilării tranzitive”, în care româna este folosită în oficierea serviciului religios, dar în şcoli se învaţă în ucraineană şi, mai puţin, în rusă (localităţile Valea Cosminului, Corceşti, Molodia, Corovia, Şişcăuţi, Colincăuţi) şi 3) Zona „bilingvismului echilibrat” (cele mai multe localităţi din raioanele Herţa, Hliboca, Storojineţ şi Noua Suliţă), în care atât în şcoli, cât şi în biserică se foloseşte limba română [11, p.24-26].

Incontestabil, la dăinuirea limbii române într-un context sociolingvistic diferit şi păstrarea caracterului etnic românesc în regiune un rol decisiv îl are menţinerea învăţământului în limba maternă.

6. În cele expuse am căutat mai întâi să ilustrăm că tânăra şcoală dialectologică de la Chişinău se încadrează firesc în dialectologia şi geolingvistica românească. Activitatea în cercetarea dialectologică din cadrul centrului academic Chişinău a cuprins în sfera preocupărilor prioritare anchetele dialectale în uriaşul spaţiu, de la Tisa şi până la Amur, elaborarea şi editarea ALM/ALRR. Bas. în opt volume, colaborarea noastră la lucrările cu caracter internaţional ALE, ALiR, OKDA, publicarea a şase culegeri de texte dialectale şi a cinci volume de dicţionar dialectal.

În actualitate, opţiunea noastră pentru proiectul graiurilor moldoveneşti de nord şi punerea lui în practică se conturează în urma interesului manifestat pentru zona dialectală „fărâmiţată” (în speţă, Bucovina), consecinţă a evoluţiei condiţionate de situaţia social-istorică, de migraţiile spre această regiune, de influenţa mediului aloglot, a raporturilor dintre elementele arhaice şi inovaţii, a trăsăturilor care le oferă graiurilor avute în vedere individualitate şi care justifică cercetarea lor sub multiple aspecte. Existenţa unui valoros fond documentar nu exclude interesul pentru noi anchete pe teren, cel puţin în unele localităţi din zona prevăzută de proiect.

Autorii, cu participări diferite la proiectul vizat, sunt dr. habilitat în filologie Vasile Pavel, dr. în filologie Stela Spînu, cercet. şt. Elena Onică-Minciună şi Ecaterina Pleşca.

Referinţe bibliografice

1. Ana Cozari, Vasile Pavel. Comunicare literară şi grai local în mediul şcolar. Chişinău, S.C. „Profesional Service”, 2011.

2. Stelian Dumistrăcel. Orientări în cercetarea dialectologică din centrul universitar. În: „Phihologica Iassyensia”, An III, 1, 2007, p.307-326.

3. Vasile Frăţilă. Studii lingvistice. Timişoara, Editura EXCELSIOR, 1999. 4. Mihai Iacobescu. Elita românilor din Bucovina anilor 1775-1862. În: „Analele Bucovinei”, IV, 3, Editura

Academiei Române, 1997, p. 605-620. 5. Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, Vasile Pavel. Graiuri româneşti din Basarabia, Transnistria,

nordul Bucovinei şi nordul Maramureşului. Texte dialectale şi glosar. Bucureşti, 2000 a.6. Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, Vasile Pavel. Cercetări asupra graiurilor româneşti de peste

hotare. Bucureşti, 2000 b.7. Vasile Melnic. Elemente de morfologie dialectală. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1977. 8. Terminologia agricolă moldovenească. Studiu de geografie lingvistică. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1973. 9. Vasile Pavel. La izvorul graiului. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1984. 10. Ilie Popescu. Originea denumirilor nederivate ale plantelor medicinale, pe baza graiurilor moldoveneşti din

regiunea Cernăuţi. Cernăuţi, Editura Ruta, 2006. 11. Ion Popescu. Partea românească a regiunii Cernăuţi şi zonele ei sociolingvistice. În: „Glasul Bucovinei”, 1,

1994, p. 24-26. 12. M. Purice, V. Zagaevschi, I. Ciornâi. Curs de dialectologie română. Chişinău, Editura Lumina, 1991. 13. Stela Spînu. Graiurile româneşti din sud-vestul Basarabiei. Chişinău, CE al USM, 2002. 14. Stela Spînu. Terminologia vitivinicolă în graiurile româneşti. Studiu etimologic şi lingvogeografic. Chişinău,

Editura Tipografia Centrală, 2008. 15. Stela Spînu. Graiurile româneşti din nord-estul Republicii Moldova. Chişinău, Editura Magna Princeps

SRL, 2011. 16. Tratat de dialectologie românească. Coordonator Valeriu Rusu. Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984. 17. Adrian Turculeţ, R.Ia. Udler. Dialektnoe členenie moldavskogo jazyka, I-II. Chişinău, 1976. În: „Analele

ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (Serie nouă). Secţiunea III. Lingvistică, XXV, 1979, p. 131-137.

5

18. D. Ţopa. Românismul în regiunea dintre Prut şi Nistru din fosta Bucovină. Bucureşti, 1928. 19. Constantin Ungureanu. Învăţământul primar din Bucovina (1774-1918). Editura Civitas, 2007. 20. Gustav Weigand. Despre dialectele româneşti. În: „Convorbiri literare”, XLII, 4, 1908. 21. Vladimir Zagaevschi. Culorile accentului. Chişinău, Editura Lumina, 1988. 22. Vladimir Zagaevschi. Studii de gramatică dialectală comparată. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1990.23. А.Н. Думбрэвяну. Молдавская диалектная антропонимия. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1982.24. В.В. Корчмарь. Молдавская пастушеская терминология (Ареoлогическое и онома-семасиологическое

исследование). Chişinău, Editura Ştiinţa, 1989.25. В. К. Павел. Лексическая номинация. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1983. 26. Р.Я. Удлер. Молдавские говоры черновицкой области. Консонантизм. Chişinău, Editura Cartea

Moldovenească, 1964. 27. Р.Я. Удлер. Диалектное членение молдавского язык., I-II. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1976.

RezumatStudiul de faţă îşi propune să consemneze situaţia actuală în cercetarea graiurilor moldoveneşti de nord

(parte din aria ALM/ALRR.Bas.). Această problemă va fi studiată în continuare de către subsemnatul şi colegii săi, cercetători în dialectologie, în cadrul proiectului Grupul de graiuri moldoveneşti din zona de nord în context general-românesc. Opţiunea pentru proiectul respectiv se conturează în urma interesului ştiinţific manifestat pentru zona dialectală fărâmiţată (în speţă Bucovina), consecinţă a evoluţiei graiurilor, condiţionate de situaţia social-istorică, de migraţiile spre această regiune, de influenţa mediului aloglot, a raporturilor dintre elementele arhaice şi inovaţii etc.

6