CrCromul este un element chimic care are simbolul chimic Cr și

numărul atomic 24. Este primul element chimic al grupei 6. Are o culoare alb-cenușie și este lucios. Numele său derivă de la cuvântul grecesc chroma, care înseamnă culoare, din cauza faptului că majoritatea compușilor săi sunt intens colorați. Oxidul de crom a fost folosit de către chinezi, încă de acum 2000 de ani, pe timpul dinastiei Qin, pentru a acoperi vârfurile armelor. Cromul în combinație cu alte elemente are un colorit variat, fiind folosit și ca pigment în vopsele sau lacuri.

Cromul a fost descoperit în anul 1797 de către chimistul francez Louis Nicolas Vauquelin, în minereul crocoit (cromat de plumb), mineral folosit ca pigment. Descoperirea cromului a fost primită cu mare interes, deoarece acesta este foarte rezistent la coroziune și este foarte dur. O altă descoperire majoră a fost faptul că adăugarea de crom în timpul fabricării oțelului, cromul îl face pe acesta să fie mai rezistent la coroziune și la decolorare. Această utilizare, alături de placarea cu crom (electroplacarea) sunt cele mai uzuale metode de folosire a cromului.Cromul și ferocromul se obțin din același mineral, cromit, prin tratarea la cald, având agent reducător siliciul sau prin aluminotermie.

Cromul este un metal destul de răspândit în scoarța pământului dar numai sub formă de combinații chimice, cromit (FeCr2)O4) cu un conținut în crom de 0,033%. În metalurgia cromului se disting două etape mai importante și anume: fabricarea oxidului de crom și obținerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puțin reactive, în stare compactă prezintă o rezistență deosebită față de oxigen și agenții atmosferici chiar și la temperaturi ridicate. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul, metalul se obține printr-o reacție de reducere (redox) din cromit cu ajutorul aluminiului sau siliciului. Din cantitatea exploatată pe glob de cca. 15 milioane tone de cromit (anul 2000), 50% din producție se obține în Africa de Sud, urmat de

Kazahstan cu 15,2%, India cu 12,1% , Zimbabwe (3,7 %) și Finlanda (3 %).

Cromul este un metal dur, de culoare albă argintie, rezistent la coroziune, în forma nativă fiind ușor de prelucrat.

Modul de distribuție a Cr în roci arată tendința concentrației sale în rocile mafice, magmatice și în sedimente argiloase. În roci ultramafice conținutul său poate fi de peste 1 000 mg kg-1, în cele felsice (de exemplu, granit) poate fi mai mic de 20 mg kg-1.

Toate mineralele Cr sunt rezistente la intemperii chimice şi datorită gravitației lor specifică mare sunt, de obicei concentrate în diferite tipuri de intruziuni și depozite.

Conținutul mediu al Cr în solurile din lume a fost stabilit drept la 54 mg kg-1. Conținutul său în soluri este determinat în principal de abundența sa în materialul de bază. Întrucât Cr în sol este moștenit de la roca mamă, un conținut mai mare este, în general găsit în soluri derivate din roci mafice și sedimente argiloase.

O relație pozitivă între Cr și fracțiunea granulometrică fină în soluri rezultă într-un conținut mai ridicat Cr în solurile lutoase și argiloase decât în cele de nisip.

Solurile nisipoase şi cele uşor argiloase conțin Cr în intervalul de 2-350 mg kg-1, în timp ce în cele grele argiloase și argiloase Cr variază între 30 și 1 100 mg kg-1 (Kabata-Pendias și Pendias 2001).

Solurile arabile suedeze conțin Cr în intervalul 3-50 mg kg-1, la o valoare medie de 22 mg kg-1 (Eriksson 2001a). Media conținutului de Cr în solurile agricole din Japonia variază între 56 - 70 mg kg-1 din Andosols și Acrisols. (Takeda et al. 2004).

Valoarea medie la nivel mondial pentru Cr în apa oceanului este dat ca 0,3 g L-1 (Reimann și Caritat1998).

  Nozaki (2005) a citat, după Nakayama, următoarele concentrații medii din Oceanul Pacific: Cr6 +, 0,21 ug kg-1; și Cr3 +, 0,002 ug kg-1.

Conținutul Cr în particulele din Marea Baltică variază între 0.3 - 185 mg kg-1,fiind cel mai mic în Marea Baltică de Sud și cel mai mare în coasta suedeză (Szefer 2002a).

Cantitatea totală estimată de Cr în Marea Baltică este relativ mare, și Matschullat (1997), a calculat acesta ca 540 t an-1, din care 46% este de origine antropică.

Mobilitatea chimică a Cr în timpul eroziunii și transportului este relativ scăzută, și calculat ca un raport 0,02 Cw / Cc (Gaillardet et al. 2003), indicând o geochimie scăzută a mobilităţii metalului. Cromul nu apare ca formă mobilă în hidrosferă pentru o perioadă lungă de timp, cu toate acestea, o dată ajuns în apele marine, timpul său de ședere esteestimat ca aproximativ 104 ani.

Cromul apare în oceane atât ca Cr3 + cât și ca Cr6+, dar cel mai frecvent în cea mai mare stare de oxidare, CrO4

2 -.