Orientari avangardisteAvangarda este o miscare artistica specifica primelor decenii ale secolului XX, care isi propune sa impuna noi forme de expresie in dauna celor traditionale, considerate a fi depasite. Intre artistii care pot fi considerati precursori ai miscarii europene de avangarda se numara doi scriitori francezi, poetul Lautreamont si Alfred Jarry, suprarealistii vazand in acesta din urma un precursor. Inceputul secolului XX largeste sfera de manifestare a miscarii. In artele plastice avangarda se manifesta in pictura fauvista a lui Henri Matisse, Andre Derain sau Raoul Dufy, cale caror tablouri se remarca prin violenta coloristica si stilizare. Pictorul spaniol Pablo Picasso este considerat initiatorul picturii cubiste, care se distinge prin caracterul geometrizat al desenului si prin importanta tot mai redusa acordata perspectivei. In anul 1909 F. T Marinetti publica primul manifest futurist in care poetul exalta epoca moderna, vitalismul, energia. Din acest moment, manifestul va fi cultivat in mod deosebit de miscarea de avangarda, devenind principalul mod al artistilor de a-si face cunoscute ideile. Miscarea futurista se va extinde si in artele plastice, in cinematografie, in moda chiar. In 1910, la Berlin mai intai incepe sa se manifeste, in literatura, in cinematografie, in arte plastice expresionismul ai carui adepti considerau ca este necesar sa extraga din viata inspiratia creatoare si ca opera de arta se naste din transpunerea totala a ideii personale in lucrare. In 1916, la Zurich romanul Tristan Tzara initiaza un nou curent, prin hazard, dadaism, poate cea mai violent-negatoare directie a avangardei. Dada s-a nascut dintr-o revolta care era pe atunci comuna tuturor tinerilor, o revolta care cerea o adeziune completa a individului la necesitatile naturii sale, facand referire la istorie, la logica, morala comuna, Onoarea, Patria, Familia, Arta, Religia, Libertatea, Fratia si atatea alte notiuni corespunzatoare unor necesitati umane, din care insa nu mai subzistau decat niste conventii scheletice. Miscarea moare in 1922, an care marcheaza, in Rusia aparitia unui nou curent, constructivismul. Tot in 1922 apare la Bucuresti prima revista de avangarda, Contimporanul sub conducerea poetului Ion Vinea si a pictorului Marcel Iancu. In 1924, Andre Breton publica Primul manifest al suprarealismului, curent definit ca automatism psihic pur, prin care ne propunem sa exprimam fie verbal, fie in scris, fie in orice alt chip, functionarea reala a gandirii. Este momentul de varf al avangardei artistice europene. Miscarea va continua sa se manifeste intens, va cuprinde practic intreaga Europa, precum si America de Nord. La inceputul anilor 30, in URSS, mai intai, apoi in Germania nazista, miscarea de avangarda va fi interzisa, fiind considerata fie nepartinica, fie degenerata. Operele de arta moderne sunt scoase din muzeele germane, unele sunt distruse, altele vandute unor colectionari din SUA. Un al doilea val al avangardei se va manifesta imediat dupa 1945, atat in Romania prin poeti precum Virgil Teodorescu, Paul Paun si Gellu Naun, cat si in restul Europei si in America de Nord unde in timpul razboiului se refugiasera numerosi artisti europeni. Ultima manifestare a avangardei a fost Expozitia internationala a suprarealismului de la Paris din anul 1947, dar miscarea suprarealista va supravietui cel putin inca doua decenii.

Trasaturi definitorii ale miscarii de avangardaPrincipala trasatura a avangardei artistice in perioada inceputurilor este negatia. Declaratii precum Jos cu poetii, jos zidurile..., Jos arta..., Huooooo..., S-au facut intotdeauna greseli dar cele mai mari greseli sunt poemele care s-au scris... nu sunt simple teribilisme , manifestari ale unui nihilism anarhic, ci declaratii programatice. Negatia tinde sa depaseasca totusi adesea teritoriul esteticului si sa devina un adevarat stil de viata, nonconformist, voit socant. O forma mai putin agresiva, dar tot atat de eficace a negatiei va fi spiritul ludic. Extrema mobilitate, teama de formula ca expresie a nemiscarii sunt alte trasaturi ale avangardei. Artistii se impotrivesc clasicizarii, refuza capodopera, exalta insuccesul, tocmai pentru ca neaga traditia care tinde sa se eternizeze prin intermediul capodoperei. Avangarda inseamna ruptura totala de trecut, experiment.