Curricula Axiologie

Anghelina SUCEVEANU

AXIOLOGIE

Ghid metodic

Pentru studenţii Ciclului I, Licenţă specialitatea Filosofie

Chişinău- 2014

r-'

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ISTORIE ŞI FILOSOFIE

DEPARTAMENTUL FILOSOFIE ŞI ANTROPOLOGIE

Anghelina SUCEVEANU

AXIOLOGIE

Ghid metodic

Pentru studenţii Ciclului I, Licenţă specialitatea Filosofie

~~

,,

Aprobat la Consiliul Calităţii al USM

Chişinău - 2014 CEPUSM

czu 17(076.5) s 94

Recenzent: Svetlana COANDĂ, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, conferenţiar universitar

)~~"

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Suceveanu, Anghelina

Axiologie : Ghid metodic 1 Anghelina Suceveanu ; Univ. de Stat din Moldova, Fac. Istorie şi Filosofie, Dep. Filosofie şi Antropologie.- Chişinău: CEP USM, 2014.-60 p.

50ex. ISBN 978-9975-71-540-9.

17(076.5) s 94

ISBN 978-9975-71-540-9

© Anghelina Suceveanu, 2014 ©USM,2014

1

CUPRINS

1. Preliminarii .................................................................................. 4

II. Obiective generale ale disciplinei A.xiologia .............................. 6

III. Administrarea disciplinei ........................ , ................................. 7

IV. Strategii de evaluare ................................................................. 8

V. Tematica şi repartizarea orientativă a orelor de curs 1 seminar 1 lucru individual ......................................................... 1 O

VI. Conţinutul orelor de curs .......................................................... 12

VII. Conţinutul orelor de seminar ................................................... 3 7

VIII. Lista bibliografică .................................................................. 50'

IX. Cerinţe pentru activităţile individuale ale studenţilor ............... 55,

X. Lista temelor pentru teze de an/ licenţă; proiecte de cercetare/ referate/ eseuri/ comunicări etc. sau alte activităţi individuale ................................................................. 59

3

1. PRELIMINARll

Problematica valorii constituie o permanenţă a gândirii filosofice. Reflecţia asupra valorii a fost implicată în filosofie de la începuturile ei, cristalizând-se treptat şi devenind în timp obiectul unui domeniu specializat al acesteia: Axiologia -teoria valorii. Ca domeniu relativ autonom în cadrul problematicii filosofice, axiologia s-a constituit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, având ca preocupare esenţială studiul valorilor din perspectivă teoretico-filosofică.

Disciplina Axiologie urmăreşte scopul de a forma şi dezvolta competenţe profesionale specialistului în Filosofie prin evidenţierea şi analiza sistemului de valori contemporan, contribuind la dezvoltarea capacităţii de valorizare într-un sistem propriu, bazat pe cunoaşterea temeinică a realităţii; prin efectuarea unor analize comparative dintre diverse sisteme valorice, prin justificarea faptului că întoarcerea spre valori reprezintă un factor important de mobilizare şi orientare, de echilibru şi sens, precum şi dezvoltarea, la studenţi, a unor conştiinţe filosofice comparate, care ar permite înţelegerea mai profundă a aspectelor filosofice promovate de către teoria valorilor. · Diciplina Axiologia are un rol important în formarea competenţelor studenţilor de la specialitatea Filosofie, prin specificul problematicii studiate şi al metodelor de învăţare valorificate în cadrul procesului de studiu. Realizarea obiectivelor generale şi de referinţă pe parcursul orelor de curs şi seminar va permite fortificarea cunoştinţelor studenţilor, precum şi pregătirea acestora în activitatea profesională conform cerinţelor şi rigorilor actuale.

Prin studierea disciplinei Axiologie studenţii îşi vor formal dezvolta următoarele competenţe:

Competente generice: 1. Îndeplinirea, la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii

de eficienţă şi eficacitate, a sarcinilor didactice, cu respectarea principiilor eticii activităţii ştiinţifice, aplicarea riguroasă a regulilor de citare şi respingerea plagiatului;

2. Conştientizarea motivaţiilor extrinseci şi intrinseci ale învăţării continue;

3. Aplicarea tehnicilor de relaţionare în grup şi de muncă eficientă în echipă, cu asumare de roluri diferite;

4

~

~

4. Aplicarea tehnologiilor informaţionale în cercetare (Power Point).

Competente profesionale: 1. Generalizarea cunoştinţelor din ştiinţele socioumane; 2. Sintetizarea teoriilor interdisciplinare; 3. Înţelegerea interferenţelor axiologiei cu celelalte domenii ale

filosofiei; 4. Identificarea conceptelor teoriei valorilor; 5. Interpretarea teoriilor contemporane axiologice; 6. Stabilirea impactului sistemului valoric asupra culturii

umane; 7. Dezvoltarea abilităţilor decizionale în procesul valorizării

fenomenelor culturale, sociopolitice, morale etc.; 8. Formularea recomandărilor pentru îmbunătăţirea sistemului

valoric contemporan; 9. Realizarea în formă scrisă şi susţinerea orală a eseelor,

referatelor şi a unui proiect de cercetare în domeniul axiologiei;

10. Comunicarea informaţiilor despre axiologie şi a problemelor contemporane ale ei atât specialiştilor, cât şi nespecialiştilor.

Structura acestui Ghid metodic reflectă obiectivele şi structura disciplinei Axiologie. În vederea prezentării plenare şi complexe a conţinutui informativ al obiectului de studiu, precum şi a particularităţilor procesului didactico-metodic, cuprinsul respectivului Ghid metodic include următoarele secţiuni:

preliminarii, obiectivele generale ale disciplinei, administrarea cursului, strategii de evaluare, tematica şi repartizarea orientativă a orelor de curs/seminar/lucru individual, conţinutul orelor de curs şi seminar, lista bibliografică, cerinţe pentru activităţile individuale ale studenţilor, lista temelor pentru teze de an/licenţălmaster; proiecte de cercetare/referate/eseuri/comunicări etc., sau alte activităţi

individuale. Literatura recomandată este prezentată atât pentru fiecare temă de curs/seminar aparte, cât şi într-o formulă

generalizatoare. Prezentul Ghid constituie un îndrumar metodic care, prin

misiunea, conţinutul şi problematica abordată, pune la dispoziţia

mediului studenţesc, cadrelor profesorale interesate de disciplina Axiologie, scheme didactice structurate şi utile, pentru asigurarea

5

unui proces de predare-învăţare cu finalităţi teoretice şi aplicative. Cursul are îndeosebi o destinaţie didactică, adresându-se studenţilor, dar şi celor preocupaţi de această problematică.

II. OBIECTIVE GENERALE ALE DISCIPLINEI AXIOLOGIA

Însuşirea cunoştinţelor dobândite în urma studierii disciplinei Axiologia va permite studenţilor: La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

~ să determine specificul disciplinei Axiologia; ~ să defmească conceptele de bază ale teoriei valorii; ~ să identifice abordări, tendinţe axiologice; ~ să evidenţieze esenţa procesului complex de cunoaştere şi de

creaţie a valorilor; ~ să relateze despre cultură ca sistem integrator de valori; ~ să recunoască situaţii practice care necesită o abordare

axiologică.

La nivel de aplicare: ~ să distingă obiectul şi problematica axiologiei; ~ să utilizeze corect conceptele axiologice; ~ să compare teorii, abordări axiologice; ~ să analizeze relaţiile specifice dintre procesele istorico-culturale

şi problematica axiologiei; ~ să stabilească conexiuni între elementele de ordin general şi

cele de ordin particular în cadrul orientărilor, abordărilor axiologice;

~ să analizeze prin intermediul scalei de valori orientarea valorică în societatea contemporană;

~ să stabilească legătura dintre experienţa axiologică şi judecăţile de valoare;

~ să analizeze situaţiile pierderii şi regăsirii sensului vieţii; ~ să distingă cauzele orbirii axiologice; ~ să deosebească semnificaţia educaţiei axiologice ca

componentă a demersului educaţional.

6

~

La nivel de integrare: ./ să decidă asupra locului şi rolului axiologiei în formarea

competenţelor specifice ale programului de specialitate; ./ să formuleze criterii valorice cu privire la problemele

filosofice controversate; ./ să motiveze preferinţa pentru o anumită interpretare

axiologică; ./ să ilustreze prezenţa conflictului de valori în societatea

contemporană;

./ să evalueze situaţia sistemului valoric contemporan;

./ să demonstreze fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume şi valoarea creaţiilor filosofice;

./ să estimeze riscul aprecierii valabilităţii unei valori în detrimentul altora;

./ să argumenteze sensul valoric al actelor decizionale şi acţionate;

./ să formuleze recomandări pentru îmbunătăţirea sistemului valoric contemporan;

./ să realizeze referate, proiecte de cercetare ştiinţifică în domeniul axiologiei.

III. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

For- Co- Ore total: ~ ma dul inclusiv Responsa- ~

de dis- Semes- ~ bil de To- = învă- ci- trul -L ~

disciplină Tai c s > ţă- pli- 1 li;lil

mânt nei cu S.06 A.Suceveanu VI 120 30 30 60 Ex frec- A. venţă 138 lazi

7

~ .... =6 ~

"" CJ ~

"' a.: z 4

IV. STRATEGD DE EVALUARE

Pentru evaluarea rezultatelor învăţării, în cadrul disciplinei Axiologie se utilizează: 1. Evaluarea curentă - realizată prin verificări sistematice pe

parcursul procesului educaţional în cadrul cursurilor, seminarelor, consultaţiilor, a celor două testări semestriale obligatorii şi evaluării lucrului individual. Activităţile şi sarcinile orientative ale lucrului individual, ce urmează a fi îndeplinite, sunt specificate în descrierea desfăşurării orelor de seminar şi în cadrul secvenţei "Cerinţe pentru activităţile individuale ale studenţilor". Rezultatele evaluării curente se exprimă în note conform scalei de notare. Rezultatul evaluării curente constituie 60% din nota finală.

2. Evaluarea finală - realizată prin intermediul examenului scris, utilizând testul instituţional, alcătuit din 2 subiecte a câte

_:, 3 sarcini, formulate pe nivele de complexitate: cunoaştere şi

înţelegere, aplicare şi integrare. Nota de la examen constituie 40% din nota finală la disciplină.

Nota finală la disciplină se calculează conform Regulamentului de evaluare a randamentului academic al USM: Nota semestrială (60%) +Nota de la examen (40%) .

./ Nota semestrială (rezultatul evaluărilor curente) se calculează în modul următor: 30% media evaluărilor la seminar, 30% media celor 2 testări semestriale, 40% evaluarea lucrului individual.

./ Nota de la examen (evaluarea finală)- 40%. Cerinţe minimale pentru promovare:

./ obţinerea notei minime de promovare la disciplină (nota semestrială);

./ obţinerea notei minime de promovare la examenul de curs;

./ predarea produselor lucrului individual;

./ prezentarea la activităţile didactice (nu mai puţin de 75% din numărul total de ore de contact direct).

8

l

j

Exemplu de test utilizat în cadrul evaluării curente (lucrări de control, testări...): Lucrare de control nr. 1 Subiectul: Gnoseologia valorilor

1. Determinaţi esenţa procesului complex de cunoaştere a valorilor.

2. Stabiliţi legătura dintre experienţa axiologică şi judecăţile de valoare.

3. Evaluaţi fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume şi valoarea creaţiilor filosofice.

Exemplu de test utilizat în cadrul evaluării finale (test de examinare)! Test nr. ---

Pentru examen la disciplina Axiologie Ciclul 1, anul III, specialitatea Filosofie

Subiectul 1: Valoarea- concept fundamental al axiologiei Activităţi de evaluare: 1.1. Evidenţiaţi teorii cu privire la valoare ................................. 3p 1.2. Comparaţi trăsăturile esenţiale ale valorilor ........................... 5p 1.3. Estimaţi semnificaţia întrupării valorilor în real (conceptul de

muncă, semnificaţia morală a muncii, munca este morală însăşi în act) .................................................................... 7p

Subiectul Il: Aspectul tragic al culturii ca realizare de valori Activităţi de evaluare: 2.1. Relataţi despre cultură ca sistem integrator de valori ................ 3p 2.2. Distingeţi cauzele orbirii axiologice şi tipurile de orbire axiologică ..................................................................... 5p 2.3. Demonstraţi riscul aprecierii valabilităţii unei valori în detrimentul altora (Să triumfe justiţia de-ar fi să piară lumea. Fereşte-te de oamenii

. . 1 "1) 7 unet smgure va on ........................................................... p

Barem de evaluare: 30 p.- "10"; 26-29p.- "9"; 20-25p.- "8"; 15-19p.- "7"; 10-14p.- "6"; 6-9p.- "5"; 4-Sp.- "4"; 3p.- "3"; 0-2p.- "2,1".

9

Nr.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

V. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR DE CURS

TEMA Numărul

de ore Constituirea axiologiei 2 Valoarea - obiect al meditaţi ei filosofice 4 Ierarhia şi conflictul valorilor 2 Gnoseologia valorilor 4 Procesul de creaţie a valorilor 2 Antropologia valorilor 4 Valorile şi sensul vieţii 4 Aspectul tragic al culturii ca realizare de valori 2 Valoare şi acţiune 2 Ingineria valorii 2 Educaţia axiologică 2 TOTAL 30

TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR DE SEMINAR /DE LUCRU INDIVIDUAL

Nr. TEMA Numărul LII nr. de ore de ore

1 Specificul disciplinei Axiologia 2 2 2 Natura şi geneza valorilor 2 2 3 Ordinea ierarhică a valorilor 2 2 4 Esenţa procesului complex de cunoaştere 4 4

a valorilor 5 Creaţia ca proces de obiectivare a esenţei 2 2

umane 6 Lucrare de control nr.l 2 3 7 Omul şi lumea valorilor 2 4 8 Sensul vieţii - problemă majoră a 2 2

concepţiilor axiologice 9 Dîmensiunea tragică a culturii 2 2 10" Dominanta axiologică a acţiunii umane 2 2 11 Ingineria valorii 2 2

10

1

1

1

!

1

1

12 Lucrare de control nr.2 13 Educaţia ca acţiune de iniţiere în lumea

valorilor 14 Conferinţa de totalizare a activităţii

individuale a studenţilor la disciplina Axiologie

15 Elaborarea fişei de lectură 16 Elaborarea proiectului de cercetare şi

prezentarea lui Ia conferinţa de totalizare a activităţii individuale a studenţilor la disciplina Axiologie

17 Pregătirea pentru examinarea finală 18 Consultaţii

TOTAL

11

2 3 2 2

2

8 10

8 2

30 60 ---

"' '

;

'J

VI. CONŢINUTUL ORELOR DE CURS

TEMA 1. CONSTITUIREA AXIOLOGIEI Obiective de referinţă:

./ să determine premisele apariţiei axiologiei ca domeniu relativ autonom al filosofiei;

f- ./ să evidenţieze momente esenţiale în dezvoltarea axiologiei ca domeniu al filosofiei;

./ să identifice obiectul de studiu şi problematica axiologiei;

./ să distingă tipuri de axiologii;

./ să analizeze aportul filosofilor români la constituirea axiologiei;

./ să justifice importanţa axiologiei în sistemul ştiinţelor ,

filosofice; 1 ./ să decidă asupra rolului axiologiei în formarea competenţelor · .

specifice ale programului de specialitate. Unităţi de conţinut: . 1. Premisele apariţei filosofiei valorilor/axiologiei ca domeniu relativ

autonom al filosofiei. 2~ Obiectul şi problematica axiologiei. 3. Rolul axiologiei în formarea competenţelor specifice ale

programului de specialitate. Conţinutul temei:

Premisele apariţiei filosofiei valorilor. Condiţionarea axiologiei de către disciplinele: filosofia şi economia politică. Contribuţii importante aduse de economişti, jurişti, eticieni şi filosofii artei. Apariţia axiologiei ca domeniu relativ distinct al filosofiei în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Conceptul de axiologie. Specificul axiologiei ca domeniu al filosofiei. Tipuri de axiologii: generală şi particulară. Locul şi rolul axiologiei în sistemul ştiinţelor.

Repere istorice în constituirea axiologiei ca domeniu al filosofiei. Aportul filosofilor antici (sofiştii, Socrate, Platon, Aristotel), medievali (Aureliu Augustin, Toma d'Aquino), modemi şi

contemporani (Im. Kant, R.H. Lotze, Fr. Nietzsche, W. Windelband, H. Rickert, Ed.von Nartmann, E. Lask, M. Scheller, N. Hartmann, E. Durkheim, L. Lavelle, P. Andrei, M. Florian, T. Vianu etc.) la constituirea domeniului axiologiei.

12

Obiectul de studiu al axiologiei. Problemele generale ale axiologiei: geneza şi natura valorii, structura valorii, cunoaşterea şi realizarea valorilor, evoluţia lumii valorilor, valabilitatea valorilor, funcţiile valorilor, unitatea şi diversitatea, continuitatea şi discontinuitatea valorilor, rezolvarea conflictelor valorice, clasificarea şi ierarhizarea valorilor, raportul dintre diferite tipuri de valori, procesul de valorizare, corelaţia, legităţile şi dinamica valorilor, relaţia dintre procesul istoric de constituire a valorilor şi încorporarea acestora în sfera motivaţiei individului, sensul vieţii şi atitudinea omului faţă de valori.

Locul şi rolul axiologiei în formarea competenţelor specifice ale programului de specialitate Filosofie. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Identificaţi premisele apariţiei domeniului axiologie. 2. Distingeţi tipuri de axiologii. 3. Estimaţi rolul axiologiei în formarea competenţelor specifice

ale programului de specialitate Filosofie. g

Lista bibliografică: · 1. BÂRZESCU, 1. Axiologie: curs. Timişoara: Editura

Tipografia Universităţii din Timişoara, 1994. 2. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de

praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994. 3. RÂMBU, N. Filosofia valorilor. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 1997. 4. RÂMBU, N. Tirania valorilor: studii de filosofia culturii şi

axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 5. VIANU, T. Introducere în filosofia valorilor. În: Opere.

Bucureşti: Minerva, 1979, vol. 8. 6. VIANU, T. Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe

observaţia conştiinţei. În: Studii de filosofia culturii. Bucureşti: Eminescu, 1982.

TEMA 2. VALOAREA - OBIECT AL MEDITAŢIEI

FILOSOFICE Obiective de referinţă:

./ să defmească conceptul de "valoare generică"; ti

./ să distingă teoriile subiectiviste, obiectiviste şi relaţioniste cu privire la natura şi geneza valorii;

13

../ să stabilească legătura dintre obiectiv şi subiectiv, absolut şi relativ în conţinutul valorii;

../ să deosebească trăsăturile esenţiale ale valorilor;

../ să compare criteriile de clasificare a valorilor în viziunea lui P. Andrei, T. Vianu, L. Blaga;

../ să analizeze tipuri de valori;

../ să aprecieze funcţiile sociale ale valorilor. ' Unităţi de conţinut:

1. Conceptul de "valoare generică". 2. Teorii cu privire la natura şi geneza valorii. 3. Trăsăturile esenţiale ale valorilor. 4. Structura pluridimensională a valorii. 5. Criterii de clasificare a valorilor. 6. Funcţiile valorilor.

Conţinutul temei: Accepţiunile termenului de "valoare generică". Aspecte esenţiale

ale valorilor: o trăire specifică a subiectului, o calitate a lucrului, un concept (psihologizarea, cosmologizarea şi raţionalizarea valorii). Deosebirea conceptelor calitate (sinteza proprietăţilor esenţiale ale lucrului), virtute (potenţialitatea lucrului) şi valoare (conjuncţia

dintre subiect şi obiect). V al oare şi valorizare. Legătura dintre valoare şi ideal. Expresia procesului social-istoric de valorificare a . valorilor - judecata de valoare. Raportul dintre scop şi valoare. 1 P. Andrei: judecata de valoare - scop al acţiunii individuale şi , colective. Conexiunea dintre realitate şi valoare. Valorile suprimă anumite realităţi. H. Rickert, W. Windelband- distincţia între bunuri şi valori.

Raportul dintre obiectiv şi subiectiv în procesul de geneză a valorilor. Teorii cu privire la natura şi geneza valorii: subiectivismul; obiectivismul; relaţionismul. Teoriile subiectiviste (emotivismul, empirismullogic, voluntarismul): valorile sunt un produs subiectiv al omului, al stărilor sale psihologice, al sentimentelor sau voinţei. Limite ale teoriilor subiectiviste. Teoriile obiectiviste ( obiectivismul naturalist sau realismul naiv, obiectivismul transcendent şi transcendental): concepţiile ce originează valoarea în obiectul care o întruchipează. Limite ale teoriilor obiectiviste. Relaţionismul: valoarea presupune unitatea dintre dimensiunea obiectivă şi cea .· subiectivă. Obiectivitatea este determinată de purtătorii valorii şi de 1

14

criteriile de apreciere. Subiectivitatea: valorile au semnificaţie numai pentru om, pentru subiect. Valorile - mod specific de raportare preferenţială şi deziderativă a subiectului la obiect pe baza unor criterii sociale variabile (specificitatea societăţii, gradul de cultură, particularităţile etnice, obiceiuri, tradiţii, nivelul de instruire, conjuctura sociopolitică). Caracterul absolut ţine de existenţa în conţinutul unor valori a ceva general-uman,- care le face dezirabile şi necesare dincolo de spaţiu şi timp. Caracterul relativ rezidă în specificul social-istoric şi procesul ierarhizării valorilor. Relativitatea semnifică dialectica evolutivă a valorilor, unitatea dintre continuitate şi discontinuitate. Problema naturii şi genezei valorilor în cadrul gândirii contemporane (W. Windelband, H. Rickert, N. Hartmann, M. Scheler) şi gândirii româneşti (P. Andrei, D.D. Roşea, T. Vianu).

Trăsăturile caracteristice ale valorii: de relaţie între un subiect şi obiect, polaritate (adevărul, binele şi frumosul sunt corelative cu eroarea, răul şi urâtul, utilitatea cu inutilul, vitejia cu laşitatea, modestia cu îngâmfarea, blândeţea cu cruzimea, inteligenţa cu prostia etc.), ierarhie, generalitate, diversitate, istoricitate, autonomie, normativitate. Caracterul social, creator şi succesual al valorii. Structura pluridimensională a valorii: instrumentală, finalistă,

proiectivă, prospectivă, normativă, selectivă.

Perspective şi criterii diferite de clasificare a valorilor. Clasificarea valorilor după criteriile: 1) natura obiectului/suportului: materiale şi spirituale; 2) domeniu (fiecărui domeniu îi sunt caracteristice sisteme de valori specifice): valori vitale, economice, politice, juridice, filosofice etc. 3) niveluri de structurare: valori general-umane, valori ale unui sistem social-politic, valori ale grupurilor sociale mari şi medii, valori ale microgrupurilor, valori individuale; 4) gradul de stabilitate: valori perene şi valori cu sferă restrânsă de recunoaştere; 5) gradul de impact cu societatea: valori sociale şi valori individuale; 6) rolul lor în acţiunea umană: valori-mijloc şi valori-scop. Criterii de clasificare a valorilor în viziunea lui P. Andrei, T. Vianu, L. Blaga ş.a. Criteriul suprem ar fi acela care contribuie, în cea mai mare măsură, la realizarea demnităţii şi perfecţionarea condiţiei umane.

Funcţiile sociale ale valorilor: constituie un factor de progres istoric - asigură coeziunea şi ordinea socială; normativ-educativă -motivează acţiunea umană, fundamentează formarea personalităţii

15

umane; cumulativ-comunicaţională - tezaurizează cunoaşterea şi

experienţa umană şi asigură comunicarea între generaţii şi comunităţi; de adaptare şi integrare - constituie cadrul condiţiei umane şi conferă sens vieţii. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Evidenţiaţi accepţiunile termenului de "valoare generică". 2. Deosebiţi teorii cu privire la natura şi geneza valorii. 3. Apreciaţi funcţiile sociale ale valorilor.

Lista bibliografică: 1. ANDREI, P. Filosofia valorilor. Iaşi: Polirom, 1997. 2. BÂRZESCU, I. Axiologie: curs. Timişoara: Editura

Tipografia Universităţii din Timişoara, 1994. 3. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti:

Minerva, 1987, vol.IO. 4. CULDA, L. Omul, valorile şi axiologia. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982. 5. ILUŢ, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială.

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. 6. ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme

actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004. 7. HARTMANN, N. Estetica. Bucureşti: Editura Academiei

Române, 1971. 8. NIETZSCHE, FR. Voinţa de putere: Încercare de

transmutare a tuturor valorilor. Oradea: AlON, 1999. 9. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de



axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 12. RICKERT, H. Ştiinţa culturii şi ştiinţa naturii. Cluj-Napoca:

Grinta, 2012. 13. ROŞCA, D.D. Existenţa tragică: Încercare de sinteză

filosofică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. 14. ROŞCA, I.N. Introducere în axiologie. Bucureşti: Editura

Fundaţiei România de Mâine, 2002. 15. SCHELER, M. Omul resentimentului. Bucureşti: Trei, 1998.

16

, l

~

16. VIANU, T. Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observaţia conştiinţei. În: Studii de filosofia culturii. Bucureşti: Eminescu, 1982.

TEMA 3. IERARHIA ŞI CONFLICTUL VALORILOR Obiective de referinţă:

v' să relateze despre ordinea ierarhică a v'alorilor; v' să analizeze grila de ierarhizare oferită de M. Scheler; v' să deosebească criterii de ierarhizare în viziunea gânditorilor

contemporani; v' să demonstreze prezenţa conflictului de valori în societatea

contemporană;

v' să evalueze concepţia axiologică a lui Fr. Nietzsche. Unităţi de conţinut:

1. Ordinea ierarhică a valorilor. 2. Conflictul dintre valori. 3. Ierarhia şi conflictul valorilor la Fr. Nietzsche.

Conţinutul temei: Ordinea ierarhică a valorilor. Relaţiile de ordonare şi

subordonare a valorilor. Locul şi rolul unei valori în ansamblul sistemului social. Ierarhia se stabileşte în interiorul aceluiaşi tip de valori. Tabla ierarhică de valori. Valori materiale şi valori spirituale, valori superioare şi valori inferioare. Valorile superioare conferă dimensiune axiologică celor inferioare. Posibila grilă de ierarhizare oferită de M. Scheler. Criteriile de ierarhizare în viziunea lui M. Scheler: durabilitatea, divizibilitatea, temeiul, profunzimea, gradul de relativitate. N. Hartmann critică concepţia lui M. Scheler despre criteriile de ierarhizare. T. Vianu despre criteriul "gradualităţii valorilor" în ierarhizarea valorilor. L. Lavelle: ierarhia valorilor este vie şi dinamică.

Conflictul valorilor între diferite clase de valori, cât şi între cele aparţinând aceleiaşi clase. Conflictul dintre valorile superioare (spirituale) şi valorile inferioare (materiale), dintre valorile pozitive şi cele negative, dintre valorile pozitive (în numele libertăţii, omul poate sacrifica dragostea; în numele justiţiei sociale, el îşi poate sacrifica libertatea etc.). Distincţia între dezacordul de ordin cognitiv şi cel de ordin valoric. Conflictul valorilor ia forma conflictului între indivizi. Discursul despre valoare al lui Fr. Nietzsche include un şir

17

de expresii: "tablă de valori", "răsturnarea tuturor valorilor", "reevaluarea valorilor", "valori ale vieţii", "valori ale culturii", "ierarhia de valori". Noua tablă de valori - tabla primordială a umanităţii, distrusă de creştinism. Creştinismul, ca morală a milei, a instituit o falsă ierarhie de valori. Fr. Nietzsche propune o ierarhie de valori care are în centrul său o valoare opusă milei: puterea. Trăsătura principală a supraomului: puterea de a crea. La vârful piramidei valorilor se află spiritualitatea puternică. Prevesteşte

prăbuşirea sistemului tradiţi_onal de valori. Lucrarea Voinţa de putere, având ca subtitlu Incercarea de transmutare a tuturor valorilor. Ideea despre reevaluarea tuturor valorilor după criteriul voinţei de putere. Vechea tablă de valori este cea a oamenilor slabi, cei care acceptă în mod pasiv şi necritic o tablă de valori. Nihilismul ca forţă distructivă faţă de sistemul tradiţional de valori. Ierarhia valorilor sau imoralitatea moralei. Critica moralei creştine. Toate sistemele de valori s-au impus prin mijloace imorale. În vechiul sistem de valori, omul virtuos nu este o personalitate, ci un mecanism; în noul sistem, ierarhizat după voinţa de putere, personalitatea este liberă. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Evidenţiaţi criterii de ierarhizare a valorilor. 2. Analizaţi semnificaţia conflictului de valori. 3. Evaluaţi concepţia axiologică a lui Fr. Nietzsche.

Lista bibliografică: 1. ANDREI, P. Filosofia valorilor. laşi: Polirom, 1997. 2. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti:

Minerva, 1987, vol.IO. 3. GRUNBERG, L. Cunoaşterea şi valorile. Problema

raţionalităţii axiologice. În: Ontologia umanului (coord. GRUNBERG, L.). Bucureşti: Editura Academiei, 1989.

4. ILUŢ, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

5. ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004.

6. HARTMANN, N. Estetica. Bucureşti: Editura Academiei Române, 1971.

7. NIETZSCHE, FR. Voinţa de putere: Încercare de transmutare a tuturor valorilor. Oradea: AlON, 1999.

18

8. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994.

9. RÂMBU, N. Filosofia valorilor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1997. h

10. RÂMBU, N. Tirania valorilor: studii de filosofia culturii şi axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006.

11. SCHELER, M. Omul resentimentuluî. Bucureşti: Trei, 1998. 12. VIANU, T. Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe


TEMA 4. GNOSEOLOGIA VALORILOR Obiective de referinţă:

../ să identifice orientările fundamentale în axignoseologie: emoţionalismul şi intelectualismul;

../ să analizeze esenţa procesului complex de cunoaştere a valorilor;

../ să explice specificul experienţei axiologice;

../ să distingă tipuri de judecăţi; •• ../ să stabilească legătura dintre experienţa axiologică şi judecăţile

de valoare; ../ să formuleze concluzii privind actul de cuprindere a

valorilor; ../ să argumenteze semnificaţia valorizării ca rezultat al

procesului de recunoaştere, cunoaştere şi de creaţie. Unităţi de conţinut:

1. Orientări fundamentale în axignoseologie. 2. Procesul complex de cunoaştere a valorilor. 3. Specificul experienţei axiologice. 4. Interconexiunea dintre judecata de existenţă, judecata de

valoare şi judecata despre valoare. 5. Valorizarea - rezultat al procesului de recunoaştere,

cunoaştere şi de creaţie. Conţinutul temei:

Gnoseologia valorilor este determinată de ontologia valorilor. Orientări cu privire la cunoaşterea axiologică: emoţionalismul şi intelectualismul. Concepţia emoţionalistă este p:ezentată la modul clasic de fenomenologie. Interpretarea fenomenologică a specificului

19

, valorii: caracterul nemijlocit al cunoaşterii valorilor; caracterul intuitiv, facultatea intuirii valorilor este sentimentul (proprii valorilor estetice), caracterul emoţional al cuprinderii valorilor (evidenţiat şi .~ de orbirea axiologică). M. Scheller a aplicat, pentru prima dată, ' metoda fenomenologică în cercetarea valorilor. Originalitatea contribuţei lui M. Scheller - rolul sentimentului în descoperirea valorilor. N. Hartmann (reprezentant de seamă al emoţionalismului) accentuează caracterul intuitiv al cunoaşterii valorilor. Intelectualismul - orientare opusă emoţionalismului, reprezentat de neoscolastică. Una din orientările fundamentale ale neoscolasticii este neotomismul, concepţie intelectualistă privind cunoaşterea valorilor. M. Honecker consideră că factorul intelectual constituie esenţa aprecierilor. Unilaterismul ambelor orientări.

Procesul complex de cunoaştere a valorilor: descoperirea valorilor, cuprinderea valorilor, creaţia de valori. Folosirea expresiei "cuprindere a valorilor", deoarece nu există o pură cunoaştere a valorilor. Actul de cuprindere a valorilor - amestec de cunoaştere şi trăire, de gândire şi sentimente. Aspectul intelectual-reflexiv şi emoţional-intuitiv în cuprinderea valorilor. Cunoaşterea intelectualreflexivă a valorilor are ca presupoziţie o cunoaştere emoţionalintuitivă. Judecăţile de valoare precedate de o trăire a valorilor.

Experienţa axiologică - gen de experienţă ce revelează un fapt j.

receptat într-o formă emoţională, şi nu conceptuală sau 1 reprezentativă. Interpretarea experienţei axiologice oferită de W. Dilthey: experienţa axiologică este o experienţa spirituală, care semnifică o trăire nemijlocită şi o cuprindere emoţională a datului spiritual. Actul cuprinderii valorilor devine compatibil cu cel al judecăţii. Cunoaşterea şi realizarea valorilor. Trăirea, însuşirea, învăţarea, asimilarea valorilor. Actul de cunoaştere presupune o apreciere, o valorificare. "Faptul valoric", mediul faptelor valorice, actul apreciativ. Valorile- rezultate ale actelor apreciative. Distincţia dintre valoare şi valorizare. Valorizarea - act de preţuire, de apreciere a valorilor, rezultat al unui proces de recunoaştere,

cunoaştere şi de creaţie. Conceptul de judecată de valoare (recunoaşterea valorii ca

valoare, legitimarea socială a valorilor). Tipuri de judecăţi şi interconexiunea lor. Judecata de valoare şi judecata de existenţă, judecata factuală şi judecata de valoare. T. Viani: deosebirea dintre

20

judecata de valoare (cea în care valoarea este predicatul judecăţii, de ex.: acest tablou este frumos) şi judecata despre valoare (cea în care subiectul şi predicatul sunt valori, de ex.: adevărul este superior utilului). Instituirea judecăţilor de valoare în urma actului de valorizare. Judecata de valoare este esenţial conexată unei atitudini. Compararea, ca condiţie a judecăţii de valoare, ce presupune aprobarea şi dezaprobarea. Judecăţile de valoare din sfera spiritului sunt standardizate. Elita spirituală impurie judecăţile de valoare publicului larg. Valorizarea - proces de consacrare a valorii la nivelul conştiinţei sociale a comunităţii. Subiectul axiologic (individul, comunitatea) şi obiectul judecăţii de valoare. Judecata de valoare oglindeşte o anumită experienţă umană şi socială. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Relataţi despre orientările filosofice cu privire la cunoaşterea valorilor.

2. Analizaţi interpretarea experienţei axiologice oferită de W. Dilthey.

3. Formulaţi concluzii privind actul de cuprindere a valorilor. 4. Explicaţi specificul experienţei axiologice. 5. Stabiliţi legătura dintre judecata de valoare şi judecata despre

valoare. 6. Demonstraţi că judecăţile etice, estetice, juridice (care

privesc valorile superioare) sunt considerate mult mai importante decât cele care privesc valorile inferioare.

Lista bibliografică: 1. AIFTICĂ, M. Valoare şi valorizare. Contribuţii moderne la

filosofia valorilor. Bucureşti: Editura Academiei, 1994. 2. DILTHEY, W. Construcţia lumii istorice în ştiinţele

spiritului. Cluj-Napoca: Dacia, 1999. 3. DURKHEIM, E. Judecăţi de valoare şi judecăţi de realitate.

Bucureşti, 1995. 4. ILUŢ, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială.


actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004. 6. HARTMANN, N. Estetica. Bucureşti: Editura Academiei

Române, 1971.

:,-::;

21

7. KANT, Im. Criticafacultăţii de judecare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.

8. PICIDU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994.

9. RÂMBU, N. Filosofia valorilor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.


11. SCHELER, M. Omul resentimentului. Bucureşti: Trei, 1998. 13. VIANU, T. Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe


12. WEBER, M. Teorie şi metodă în ştiinţele naturii. Iaşi:

Polirom, 2001. 13. WEBER, M. Etica protestantă şi spiritul capitalismului.

Bucureşti: Humanitas, 1993.

TEMA 5. PROCESUL DE CREAŢIE A VALORILOR Obiective de referinţă:

../ să determine sensurile conceptului de creativitate;

../ să evidenţieze dimensiunea subiectivă a creaţiei;

../ să analizeze mediul axiologic contemporan;

../ să distingă etapele procesului creator;

../ să aprecieze valenţele potenţialului şi abilităţilor creative umane;

../ să ofere exemple ce demonstrează impactul creativităţii asupra transformărilor sociale contemporane;

../ să estimeze facultatea omului de a institui în lume sensuri şi valori.

Unităţi de conţinut: 1. Sensuri ale conceptului de creativitate. 2. Procesul de creaţie a valorilor. 3. Impactul creativităţii asupra transformărilor sociale.

Conţinutul temei: Sensuri ale conceptului de creativitate. Creativitatea - capacitate

general-umană. Taxonomia factorilor creativităţii: de natură

intelectuală, caracteriali, sociali. Creaţia ca proces de obiectivare a esenţei umane. Delimitarea conceptuală între creaţie, descoperire,

22

1

invenţie şi inovaţie. Creaţia în artă, descoperirea în ştiinţă. Invenţia -planul ideatic al creativităţii, inovaţia - planul practic, transformator, de obiectivare a invenţiilor în produse ale activităţii practice. Transformarea vieţii umane prin creaţie.

Valorile ca produse ale creaţiei. Omul creează valorile şi se creează pe sine prin valori. Dimensiunea subiectivă a creaţiei.

Cultura - proces de necontenită creaţie de· valori. Raportul dintre valoare şi valorizare. Mediul axiologic. Determinismul axiologic (valorile şi dorinţa de a crea valori reprezintă cauze adânci care pun în mişcare energia individului, dar şi a colectivităţii). Etapele procesului creator: pregătirea, incubaţia, iluminarea, verificarea. Act de creaţie tehnică. Valoarea creaţiilor filosofice.

Impactul creativităţii asupra trasformărilor sociale. Natura transfomărilor sociale contemporane. Organizarea noii economii, dezvoltarea companiilor, corporaţiilor de producţie înalt tehnologice depinde din ce în ce mai mult de gradul de creativitate al personalului angajat în câmpul muncii. Noile cerinţe ale societăţii postindustriale necesită valorificarea creativităţii. Programul industriei creative, elaborat în mijlocul anilor '90 ai sec. al XX-lea în Marea Britanie. Conceptul de "economie creativă", introdus de J. Howkins - tip de economie, format ca rezultat al dezvoltării

industriei creative. R. Florida (lucrarea Clasa creativă: oamenii care schimbă viitorul) - caracteristica esenţială a vieţii contemporane a devenit crearea identităţii individuale prin dezvoltarea creativităţii

personale. Caracteristici de bază ale procesului creativ uman: potenţialul creativ şi abilităţile creative. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Determinati sensurile conceptului de creativitate. 2. Distingeţi etapele procesului creator. 3. Oferi ţi exemple ce demonstrează impactul creativităţii asupra

transformărilor sociale contemporane. Lista bibliografică:

1. BERDIAEV, N. Sensul creaţiei. Bucureşti: Humanitas,l992. 2. CLEGG, B., BRIRCH, P. Creativitatea. Iaşi: Polirom, 2003. 3. FLORIDA, R. The Rise of Creative Class. And Huw it's

Transforming Work, Leisure and Everyday Life. Basic Books, 2002.

23

4. HOWKINS, J. The Creative Economy: How People Make Money .from Ideas. London, 2008.

5. MOORE, A.D. Invenţie, descoperire, creativitate. Bucureşti:

Editura Enciclopedică, 1975. 6. MORARU, I. Psihologia creativităţii. Bucureşti: VICTOR,

1997. 7. MUNTEANU, A. /ncursiwze în creatologie. Timişoara:

Augus~ 1999. 8. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de

praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994. 9. RÂMBU, N. Tirania valorilor: studii de filosofia culturii şi

axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 1 O. ROCO M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi:

Polirom, 2004. 11. STERNBERG, R.J. (ed.) Manual de creativitate. Iaşi:

Polirom, 2005. 12. <I>JIOP~, P. Kpeamu6HblU KJlacc: moiJu Komopble

Me11Jl10m 6yiJYUJee. MocKBa: KnaccHKa-XXI, 2007.

TEMA 6. ANTROPOLOGIA VALORILOR · Obiective de referinţă:

../ să determine obiectul de studiu al antropologiei valorilor;

../ să evidenţieze interpretări ale conceptului de spirit;

../ să identifice presupoziţiile fundamentale ale existenţei valorilor: spiritul şi libertatea voinţei;

../ să distingă specificul antropologiei naturaliste, antropologiei biocentriste, antropologiei seminaturaliste;

../ să compare tipurile fundamentale ale spiritului personal;

../ să relateze despre ştiinţa spiritului - noologia;

../ să analizeze multidimensionalitatea existenţei spirituale a omului;

../ să argumenteze fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume;

../ să estimeze semnificaţia valorilor general-umane. Unităţi de conţinut:

1. Obiectul de studiu al antropologiei valorilor. 2. Specificul antropologiei naturaliste, antropologiei

biocentriste, antropologiei seminaturaliste.

24

,

3. Tipurile fundamentale ale spiritului: personal, obiectiv şi obiectivat.

4. Noologia- ştiinţa spiritului. 5. Multidimensionalitatea existenţei spirituale a omului. 6. Fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume.

Conţinutul temei: Omul şi valorile. Obiectul de studiu al antropologiei valorilor -

raportul dintre om şi lumea valorilor. Presupoziţiile fundamentale ale existenţei valorilor sunt esenţa spirituală a omului însuşi şi libertatea voinţei lui (Spiritul şi libertatea voinţei). Valorile conferă existenţei omeneşti şi societăţii sens şi semnificaţie.

Antropologia naturalistă: spiritul ca simplu derivat al naturii. Freudismul şi marxismul - concepţii reprezentative ale naturalismului. Teoria lui Freud implică o negare a spiritului. Omul nu este o fiinţă spirituală, ci spiritul este un produs al instinctelor refulate; sunt refulate şi valorile spirituale, fiind recunoscute numai cele ale agreabilului şi cele vitale. Naturalismul ia în consideraţie doar factorii materiali şi psihici, reduce omul la natură, negându-i poziţia sa spre realizarea de valori spirituale. Antropologia biocentristă: spiritul ca adversar al vieţii. L. Klages (filosof german, lucrarea Spiritul ca adversar al sujletulw) - întemeietorul antropologiei biocentriste. Omul ca persoană este purtătorul a două elemente: viaţa şi spiritul. Spiritul este opus vieţii, este adversarul vieţii. -

Antropologia seminaturalistă: neputinţa spiritului. M. Scheler: omul are o dublă natură - prin constituţia sa el aparţine sferei vieţii, prin spiritul său transcende viaţa. Definirea spiritului de către

M. Scheler (spiritul cuprinde nu numai dimensiunea raţională a omului, ci şi o serie de acte din sfera emoţionalului, şi se distinge prin libertatea sa). Cele două trăsături fundamentale ale spiritului: conştiinţa de lume şi conştiinţa de sine. Teoria spiritului elaborată de M. Scheler suprimă dihotomia corp-suflet. Spiritul nu este conceput ca absolut independent de natură. Spiritul nu are şanse de realizare fără o susţinere materială. Condiţiile materiale fixează limitele realizării spiritului. Limitele sunt împinse de către personalităţile de excepţie.

Spiritul ca nivel existenţial al lumii stratificate. În interpretarea lui N. Hartmann, lumea reală se constituie din patru straturi existenţiale: anorganicul, organicul, psihicul şi spiritualul. Spiritul se

25

ill

1'1!

1111'

manifestă sub trei forme: personal, obiectiv, obiectivat. Spiritul personal se manifestă la individul situat într-un context social şi istoric. Spiritul care transcende individul este spiritul obiectiv (tradiţia, mentalitatea, stilul de viaţă sunt elemente ale spiritului obiectiv), spiritul obiectivat este spiritul care devine asemenea obiectului, care se fixează în creaţii diverse, ce pot fi percepute asemenea lucrurilor. Spiritul întruchipat în opere care supravieţuiesc epocilor care le-au dat naştere, deci bunul spiritual este spiritul obiectivat. Spiritul obiectivat este permanent redescoperit şi reînviat.

Noologia - ştiinţa spiritului. Noologia reliefează anumite tipuri spirituale, în funcţie de modul de raportare a spiritului la lumea valorilor. E. Spranger despre întemeierea ştiinţei spiritului. Structura spirituală a unei persoane poate fi pusă în evidenţă studiind valoarea sa dominantă. Dialectica dintre individul psihospiritual real şi tipul ideal se realizează prin acte spirituale şi trăiri sufleteşti (o judecată este un act spiritual, reprezentările/sentimentele sunt trăiri sufleteşti). Actele spirituale transcend eul, fiind astfel supraindividuale. Reflectarea unui act spiritual în suflet dă naştere unei trăiri.

Fiinţa spirituală a omului este multidimensională. Omul teoretic. Preponderenta voinţei de cunoaştere exprimă faptul că structura spirituală respectivă este marcată fundamental de valoarea teoretică. Cunoaşterea se evidenţiază de celelalte acte spirituale prin obiectivitate. Pentru omul teoretic, adevărul reprezintă singura valoare-scop, celelalte fiind doar valori-mijloc. Subordonarea celorlalte valori cunoaşterii. Omul economic. Pe prim-plan sunt valorile economice, utilitatea fiind valoarea-scop, restul fiind valori-mijloc în vederea dobândirii unui confort material şi spiritual ridicat. Utilul rămâne valoarea dominantă când omul economic îşi desf'aşoară activitatea şi în ştiinţă, politică, artă, viaţa personală şi socială. Omul estetic. Raportarea lui la lume este întotdeauna pasionată. El trăieşte cu un minim de reflecţie raţională, iar toate impresiile sale tind spre expresie. În tot ceea ce întreprinde el, este condus de simţul frumuseţii şi al măsurii. Omul social nu trăieşte nemilocit prin sine însuşi, ci pentru ceilalţi. Fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume. Concepţia generală despre lume este formată din sisteme de gândire întemeiate pe valori. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Determinati obiectul de studiu al antropologiei valorilor.

26

,

2. Deosebiţi interpretări ale conceptului de spirit. 3. Oferiti exemple de creaţii umane care relevă spiritul unei

întregi epoci. .~; Lista bibliografică:

1. DUFRENNE, M. Pentru om. Bucureşti, 1979. 2. FREVERT, U., HAUPT, H.-G. Omul secolului XX Iaşi:

Polirom, 2002. 3. FREUD, S. Introducere în psihanaliză. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 1992. 4. GRUNBERG, L. Axiologia şi condiţia umană. Bucureşti:

Editura Politică, 1972. 5. HARTMANN, N. Estetica. Bucureşti: Editura Academiei

Române, 1971. 6. HUIZINGA, J. Homo ludens. Încercare de determinare a

elementului ludic al culturii. Bucureşti: Humanitas, 2002. 7. ILUŢ, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială.

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. 8. MARCEL, G. Omul problematic. Cluj-Napoca, 1998. 9. NEUMAN, V. Tentaţia lui homo europaeus. Iaşi: Polirom,

2006. 10. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de



axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 13. SCHELER, M. Omul resentimentului. Bucureşti: Trei, 1998.

TEMA 7. VALORILE ŞI SENSUL VIEŢIT Obiective de referinţă:

../ să evidenţieze interpretări asupra problematicii sensului vieţii;

../ să identifice semnificaţia sensului vieţii raportat la valori;

../ să deosebească cauzele producerii falimentului axiologic al sensului vieţii;

../ să analizeze situaţiile pierderii şi regăsirii sensului vieţii;

../ să valorifice rolul important al jocului creator în filosofia viitorului;

27

./ să demonstreze semnificaţia sensului vieţii ca "afacere" exclusiv personală.

Unităţi de conţinut: 1. Semnificaţia sensului vieţii raportat la valori. 2. Falimentul axiologic al sensului vieţii. 3. Jocul ca sens al vieţii.

Conţinutul temei: Apariţia problemei sensului vieţii în perioade de criză spirituală.

Platon: mitul peşterii. Explicaţia teologică. Omul - unicul factor creator de sens. Sensul vieţii raportat la valori, în realizarea valorilor, în intuiţia şi crearea valorilor. Conştiinţa axiologică receptoare. Atitudinea pseudovalorică. Semnificaţia sensului vieţii în desăvârşirea personalităţii ca centru spiritual, nu doar existenţial. Funcţia dătătoare de sens a valorilor se manifestă nu numai în conştiinţa axiologică activ-creatoare, ci şi în cea receptivă.

Valorile spirituale dătătoare de sens. Valorile materiale nu sunt în măsură să confere sens vieţii. Valorile economice ca mijloace pentru realizarea valorilor spirituale. Valorile economice ca scopuri absolute duc spre procesul de înstrăinare, sporesc nonsensul vieţii. Principiul "scopul scuză mijloacele". N. Berdiaev: valorile superioare nu pot fi

. atinse prin mijloace neadecvate (îngrozitor dacă binele se realizează cu ajutorul răului, adevărul cu ajutorul minciunii, frumuseţea cu ajutorul urâtului, libertatea cu ajutorul constrângerii). Criza de sens. Producerea falimentului axiologic al fiinţei umane când sensul a dispărut. Trăirea, intuirea sensului vieţii. Regăsirea sensului vieţii. Sensul vieţii ca "afacere" exclusiv personală.

Statutul ontologic special al jocului. Heraclit- teoretician al jocului. Teodiceea lui Leibniz- joc al spiritului cu lumile posibile. Im. Kant: distincţia dintre joc şi muncă, activitate "serioasă"; jocul - "o lume în lume"; opera de artă ca rezultat al jocului liber al imaginaţiei creatorului şi ca obiect al jocului spiritului celui care o contemplă; clasificarea jocurilor: de noroc, de sunet, de idei; jocurile închipuirii, jocul ideilor, jocul dialectic al ideilor cosmologice. Fr. Schiller: jocul - formă vie şi esenţa artei, impulsul de joc, jocul cu aparenţa. jocul - simbol al integrităţii fiinţei umane. G.W.F. Hegel: jocul fanteziei. Filosofia -joc al spiritului. Prin joc, viitorul este anticipat şi pregătit.

Dimensiunea ludică a activităţii umane. Rolul important al jocului creator în filosofia viitorului. Aspectul ludic al cunoaşterii, al luptei

28

pentru adevărul ştiinţific. Moritz Schlick despre jocul învăţat de la copii, creaţia geniului comparată cu jocul copilului. Educaţia orientată spre păstrarea elementului copilăresc din om. Sarcini de evaluare/antoevaluare: ..

1. Identificaţi semnificaţia sensului vieţii raportat la valori. 2. Deosebiţi cauzele producerii falimentului axiologic al sensului

vieţii.

3. Valorificaţi rolul important al jocului creator în filosofia viitorului.

Lista bibliografică: 1. ADLER, A. Sensul vieţii. Bucureşti: IRI, 1995. 2. BERDIAEV, N. Împărăţia spiritului şi împărăţia cezarului.

Timişoara: Amacord, 1994. 3. HEGEL, G. W. F. Prelegeri de filosofie a istoriei. Bucureşti:

Humanitas, 1997. 4. HUIZINGA, J. Homo ludens. Încercare de determinare a

elementului ludic al culturii. Bucureşti: Humanitas, 2002. 5. ILUf, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială.


actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004. 7. KANT, Im. Criticafacultăţii de judecare. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. 8. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de



axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 11. SCHILLER, Fr. Scrisori privind educaţia estetică a omului.

În: Scrieri estetice. Bucureşti: Univers, 1981.

TEMA 8. ASPECTUL TRAGIC AL CULTURII CA REALIZARE DE VALORI Obiective de referinţă:

./ să relateze despre cultură ca sistem integrator de valori;

./ să evidenţieze momentele tragice în procesul realizării valorilor;

./ să distingă cauzele orbirii axiologice;

29

../ să deosebească tipurile de orbire axiologică;

../ să demonstreze riscul aprecierii valabilităţii unei valori în detrimentul altora;

../ să formuleze un punct de vedere personal care să susţină actualitatea "luării de poziţie" în procesul de evaluare, de valorizare şi de realizare de valori.

Unităţi de conţinut: 1. Cultura ca sistem integrator de valori. 2. Cauzele şi tipurile de orbire axiologică. 3. Tirania valorilor (valoarea desprinsă din universul axiologic).

Conţinutul temei: Cultura ca totalitate de valori materiale şi spirituale. Aspecte

esenţiale ale actului cultural: cognitiv, demiurgic, comunicaţional, valoric. Dimensiunea tragică a culturii ca realizare de valori spirituale. Momentele tragice în procesul realizării valorilor constă: în descoperirea valorilor, în cu prinderea (cunoaşterea) şi creaţia

valorilor. Imposibilitatea cuprinderii întregului câmp valoric. Cauzele orbirii axiologice: caracterul intuitiv al valorii (N. Hartmann), maladia axiologică naturală, maladia culturală a spiritului (E. Spranger). Tipuri de orbire axiologică: totală, parţială,

· subordonată (rătăcire axiologică). "Luarea de poziţie" în procesul de evaluare, de valorizare şi de

realizare de valori (M.Weber). Tirania valorilor: valoarea dobândeşte puterea absolută asupra unei persoane sau întregului ethos (N. Hartmann). Fanatismul ca formă de orbire axiologică. Fanatismul loialităţii, egalităţii, libertăţii, fraternităţii, al adevărului. Riscul aprecierii valabilităţii unei valori în detrimentul altora. Virtutea ca sinteză axiologică. "Obiectivitatea" cunoaşterii în axiologie constă în raportarea exactă a realităţii la anumite valori. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Relataţi despre cultură ca sistem integrator de valori. 2. Deosebiţi tipurile de orbire axiologică. 3. Demonstraţi riscul aprecierii valabilităţii unei valori în

detrimentul altora. Lista bibliogra:fică:

1. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti: Minerva, 1987, vol.lO.

30

2. HARTMANN, N. Problema fiinţei spirituale şi alte scrieri. Cluj-Napoca: Grinta, 2008.





7. VIANU, T. Introducere în filosofia valorilor. În: Opere. Bucureşti: Minerva, 1979, vol. 8.


9. WEBER, M. Teorie şi metodă în ştiinţele naturii. Iaşi: Polirom, 2001.

10. WEBER, M. Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Bucureşti: Humanitas, 1993.

TEMA 9. VALOARE ŞI ACŢIUNE Obiective de referinţă:

~ să definească conceptul de acţiune umană;

~ i

~ să determine specificul valorilor ca coordonate esenţiale ale _ acţiunii umane; ~ să evidenţieze aspectele corelaţiei "valoare-acţiune"; ~ să stabilească legătura dintre dimensiunea reală şi virtuală a

valorii; ~ să analizeze procesul de funcţionalitate a valorii în cadrul

acţiunii umane; ~ să estimeze semnificaţia valorilor practice ale acţiunii umane

în condiţiile contemporane; ~ să evalueze eficienţa acţiunilor concrete realizate din

perspectiva valorilor. Unităţi de conţinut:

1. Valorile - coordonate esenţiale ale acţiunii umane. 2. Dimensiunea reală şi virtuală a valorii. 3. Valorile practice ale acţiunii.

31

Conţinutul temei: Dominanta axiologică a acţiunii umane. Acţiunea- ansamblu de

comportamente şi activităţi orientate în sensul satisfacerii trebuinţelor social-umane. Valorile - coordonate esenţiale ale acţiunii umane. Valorile nu pot fi separate de actul acţiunii. Acţiunea este atât creatoare de valori, cât şi orientată spre valori. Valoarea mobilizează şi susţine acţiunea. Interferenţa dintre valori şi toate tipurile de activitate umană. Orizontul valorilor configurează mediul axiologic, ce are virtutea de a mijloci relaţiile interumane prin care se realizează acţiunea. Modelul ideal configurat reprezintă un fel de instrument axiologic de raportare la existenţă, pentru satisfacerea necesităţilor umane. Modelul se dobândeşte prin procesul complex de socializare şi se obiectivează, respectiv se comunică, prin forme culturale.

Valoarea este creată de acţiune şi creează, la rândul ei, acţiune. Datorită valorilor, acţiunea este condiţionată, structurată şi

structurantă. Valoarea reprezintă liantul necesar între ideal şi

realitate, între cunoaştere şi acţiune, între urmărirea unei eficiente practice sporite şi trăirea cu necesitate a bucuriilor vieţii. Dimensiunea reală, actuală a valorilor (valorile ca rezultat sau efect al activităţilor umane desfăşurate în trecut) şi dimensiunea virtuală, proiectivă (valorile ca stări ideale, dezirabile, ca prototipuri sau modele demne de urmat, ca obiect al scopurilor noastre).

Valorile practice ale acţiunii: economicitatea acţiunii, simplitatea modului de acţiune, eficienţa, străduinţa, corectitudinea, caracterul creator al lucrurilor făcute etc. Esenţa economicităţii acţiunii este forma productivităţii şi presupune reducerea cheltuielilor. Economicitatea mai este considerată şi un caz particular al acurateţei acţiunii. Simplitatea modului de a acţiona presupune simplitatea operaţională a produsului respectiv. Eficienţa acţiunii, în interpretarea lui T. Kotarbinski, include trei sensuri: universal (eficienţa vizează valorile practice), sintetic (se referă la considerarea tuturor valorilor practice ca fiind împreună) şi manipulativ (presupune adevărata artă în executarea tuturor operaţiilor, înseamnă un adevărat automatism). În interpretarea lui W. Gasparski, eficienţa ca ansamblu de valori practice include: eficacitatea, profitabilitatea (diferenţa dintre câştiguri şi cheltuieli); eficienţa economică (raportul dintre câştiguri şi cheltuieli); alte forme de eficienţă în sens universal

32

(productivitatea, simplitatea, succesul, economisirea acţiunilor, exactitatea, raţionalitatea acţionată etc.). Străduinţa sau perseverenţa ca valoare practică a acţiunii constituie temeiul subiectiv al lucrului bine făcut. Altă trăsătură a lucrului bine făcut este corectitudinea (ca valoare presupune o eficienţă bazată pe un exerciţiu temeinic şi

implică, totodată, capacitatea de a găsi soluţii unor situaţii cu totul noi). Caracterul creator al lucrului bine făcut. În interpretarea lui T. Kotarbinski, acţiunea este creatoare numai în măsura în care aduce ceva nou atât ca produs, cât şi ca operaţionalitate a acţiunilor

desfăşurate. Sarcini de evaluarelautoevaluare:

1. Definiţi conceptul de acţiune umană. 2. Stabiliţi legătura dintre dimensiunea reală şi virtuală a

valorii. 3. Estimaţi semnificaţia valorilor practice ale acţiunii umane în

condiţiile contemporane. Lista bibliografică:

~\.J

1. BA UMAN, Z., MA Y, T. Gândirea sociologică. Bucureşti: Humanitas, 2008.

2. BELOUS, V. Manualul inventatorului. Bucureşti: Editura Tehnică, 1990.

3. DUFRENNE, M. Pentru om. Bucureşti: Editura Politică, 1971.

4. KOTARBlNSKI, T. Tratat despre lucrul bine făcut. Bucureşti: Editura Politică, 1976.

s: MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti: Editura Politică, 1986.


TEMA 10. INGINERIA VALORll Obiective de referinţă:

../ să definească conceptul ingineria valorii;

../ să relateze despre sfera valorii economice;

../ să distingă dimensiunile şi perspectivele ingineriei valorii;

../ să stabilească legătura dintre ingineria valorii şi analiza valorii;

../ să analizeze operaţiile şi tehnicile folosite în ingineria valorii;

33

./ să justifice importanţa ingineriei valorii în condiţiile contemporane.

Unităţi de conţinut: 1. Dimensiunile ingineriei valorii. 2. Operaţii şi tehnici folosite în ingineria valorii. 3. Importanţa ingineriei valorii.

">'ţ"_j

Conţinutul temei: Sfera valorii economice. Dimensiunile ingineriei valorii: valoarea

de întrebuinţare a produsului; valoarea estetică a produsului; valoarea de schimb a produsului şi preţul de cost. Rolul design-ului. Design industrial. Distincţia dintre cost şi valoare.

Scopul ingineriei valorii. Istoricul afirmării ingineriei valorii (1947, General Electric Company) - reducerea costurilor sau a preţului de cost. Analiza valorii. Distincţia dintre ingineria valorii şi analiza valorii. Ingineria valorii - disciplină prin excelenţă creativă. Operaţii şi tehnici folosite în ingineria valorii (K.J. Pinkovski, L.W. Crum, L. Miles).

Ingineria valorii atât ca metodă de creştere a eficienţei producţiei materiale, cât şi ca ştiinţă a maximizării raportului dintre valoarea de întrebuinţare a. unui produs şi costul de fabricaţie al acestuia. Inventica - ştiinţa şi arta creaţiei tehnice sau "sinteza creativă în tehnică". Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Definiţi conceptul ingineria valorii. 2. Stabiliţi dimensiunile şi perspectivele ingineriei valorii. 3. Justificaţi importanţa ingineriei valorii în condiţiile

contemporane. Lista bibliografică:

1. BAUMAN, Z., MA Y, T. Gândirea sociologică. Bucureşti: Humanitas, 2008.

2. BRAN, P. Fascinaţia valorii. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1992.

3. BRAN, P. Valoarea economică. Chişinău: Ştiinţa, 1991. 4. CRUM, L.W. Ingineria valorii. Bucureşti: Editura Tehnică,

1982. 5. MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti:

Editura Politică, 1986.

34

6. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de ;.D!

praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994.

TEMA 11. EDUCAŢIA AXIOLOGICĂ Obiective de referinţă:

../ să determine specificul educaţiei ca valoare umană supremă;

../ să relateze despre modelul educaţional contemporan;

../ să deosebească principiul fundamental de clasificare a valorilor în raport cu educaţia;

../ să analizeze educaţia axiologică ca componentă a demersului educaţional;

../ să stabilească legătura dintre tipurile de valori: existenţă, '>?!

dreptate şi echitate; ../ să valorifice dimensiunea personalităţii umane - libertatea; ../ să ofere argumente în favoarea necesităţii studiului axiologiei; ../ să justifice dezideratul societăţii democratice - acceptarea

oricăror valori în interacţiune armonioasă. Unităţi de conţinut:

1. Educaţia ca valoare umană supremă. 2. Educaţia axiologică ca componentă a demersului

educaţional.

3. Valoarea filosofiei şi justificarea studiului teoriei valorii. Conţinutul temei:

Educaţia ca valoare umană supremă (Im. Kant: datorită educaţiei omul_ devine om). Modelul educaţional contemporan. Obiectivele principale ale activităţii educaţionale. Principiul fundamental de clasificare a valorilor în raport cu educaţia: valorile fundamentale; valorile dominante ale disciplinei şcolare (valorile bazei conceptuale a disciplinei şcolare, valorile sistemelor de obiective/ale teleologiei; valorile conţinuturilor educaţionale; valorile tehnologiilor educaţionale; valorile evaluării succesului şcolar); valorile contextuale (cele care se produc în timpul activităţii educaţionale concrete); valorile personale/achiziţionate de elevi (cunoştinţe, competenţe,

atitudini). Relaţia om - valoare. Existenţa fiinţei umane în lumea fizicului şi a metafizicului, a lumii materiale şi spirituale, a sensibilului şi suprasensibilului, a determinaţiilor şi autoreflexiilor. Atitudinea polară a omului. Educaţia axiologică ca necesitate a demersului educaţional. Educaţia axiologică presupune educaţia în universul

35

tuturor valorilor. Valorile fundamentale/general-umane: adevărul, binele, frumosul, dreptatea, fericirea, sacrul. Reevaluarea valorilor de către omul contemporan. Valoarea existenţei, echităţii şi dreptăţii.

Libertatea - dimensiune a personalităţii umane. Libertatea raportată la necesitatea naturală sau socionaturală. Libertatea conştiinţei, libertatea spiritului, libertatea individuală, libertatea socială.

Educaţia valorică înnobilează spiritual fiinţa umană. Dezideratul societăţii democratice - acceptarea oricăror valori în interacţiune armonioasă. Persoanele, grupurile sociale, popoarele sunt în drept să acorde priorităţi acelor valori pe care le consideră mai importante, fără însă a dăuna, prin opţiunea făcută, altor persoane, grupuri sociale, popoare. Finalităţile educaţiei în lumea contemporană se constituie plenar pe valorile general-umane, atât ca valori preexistente educaţiei, cât şi ca valori create în procesul educaţiei. Sarcini de evaluare/autoevaluare:

1. Determinati specificul educaţiei ca valoare umană supremă. 2. Analizaţi componenta demersului educaţional - educaţia

axiologică.

3. Oferiţi argumente în favoarea justificarii studiului filosofiei valorii.

Lista bibliografică: 1. CALLO, T., PASLARU, V., SILISTRATU, N. Perspectiva

axiologică asupra educaţiei în schimbare. Chişinău: Print Caro, 2011.

2. CUCOŞ, C. Pedagogia şi axiologia. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

3. CULDA, L. Omul, valorile şi axiologia. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.

4. CULIC, N. Valoarea - dimensiune a existenţei umane. Bucureşti: E.S.E.,1988.


6. ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. laşi: Polirom, 2004.

7. MARCEL, G. Omul problematic. Cluj-Napoca, 1998. 8. MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti:

Editura Politică, 1986.

36

VII. CONŢINUTUL ORELOR DE SEMINAR

TEMA 1. SPECIFICUL DISCIPLINEI AX/OLOG/A Unităţi de conţinut:

1. Problematica disciplinei Axiologia. 2. Procesul istoric de constituire a axiologiei. 3. Momente esenţiale în dezvoltarea axiologiei ca domeniu al

filosofiei. 4. Contribuţia gânditorilor români la constituirea axiologiei. 5. Importanţa axiologiei în sistemul ştiinţelor filosofice.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Identificaţi problematica disciplinei Axiologia. 2. Relataţi despre procesul istoric de constiture a axiologiei. 3. Evidenţiaţi momente esenţiale în dezvoltarea axiologiei ca

domeniu al filosofiei. 4. Analizaţi contribuţia gânditorilor români Ia constituirea

axiologiei. 5. Argumentaţi importanţa axiologiei în sistemul ştiinţelor

filosofice. Lista bibliografică:

1. BÂRZESCU, 1. Axiologie: curs. Timişoara: Editura Tipografia Universităţii din Timişoara, 1994.


3._ RÂMBU, N. Filosofia valorilor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.


5. VIANU, T. Introducere în filosofia valorilor. În: Opere. Bucureşti: Minerva, 1979, voi. 8.


37

TEMA 2. NATURA ŞI GENEZA VALORILOR Unităţi de conţinut:

1. Aspecte esenţiale ale valorilor. 2. Raportul dintre valoare-ideal, valoare-scop, realitate-valoare,

valoare-bunuri. 3. Legătura dintre obiectiv şi subiectiv, absolut şi relativ în

conţinutul valorii. 4. Problema naturii şi genezei valorilor în cadrul gândirii

contemporane şi gândirii româneşti. 5. Criterii de clasificare a valorilor în viziunea lui P. Andrei,

T. Vianu, L. Blaga. 6. Importanţa diverselor tipuri de valori.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Evidenţiaţi aspectele esenţiale ale valorilor. 2. Relataţi despre raportul dintre valoare-ideal, valoare-scop,

realitate-valoare, valoare-bunuri. 3. Stabiliţi legătura dintre obiectiv şi subiectiv, absolut şi relativ în

conţinutul valorii. 4. Analizaţi problema naturii şi genezei valorilor în cadrul

gândirii contemporane şi gândirii româneşti. 5. Deosebiţi criteriile de clasificare a valorilor în viziunea lui

P. Andrei, T. Vianu, L. Blaga. 6. Estimaţi importanţa diverselor tipuri de valori.

Sarcini de lucru individual: Elaborarea referatelor în baza temelor: Esenţa valorii din

perspectivă fenomenologică. Metafizica valorilor la Lucian Blaga. Reevaluarea tuturor valorilor la Friedrich Nietzsche. Lista bibliografică:

1. ANDREI, P. Filosofia valorilor. Iaşi: Polirom, 1997. 2. BÂRZESCU, 1. Axiologie: curs. Timişoara: Editura

Tipografia Universităţii din Timişoara, 1994. 3. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti:

Minerva, 1987, vol.lO. 4. CULDA, L. Omul, valorile şi axiologia. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982. 5. ILUŢ, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială.

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

38

J

6. ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. laşi: Polirom, 2004.


8. NIETZSCHE,· FR. Voinţa de putere: Încercare de transmutare a tuturor valorilor. Oradea: AlON, 1999.




12. RlCKERT, H. Ştiinţa culturii şi ştiinţa naturii. Cluj-Napoca: Grinta, 2012.

13. ROŞCA, D.D. Existenţa tragică: Încercare de sinteză filosofică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

14. ROŞCA, I.N. Introducere în axiologie. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.

15. SCHELER, M. Omul resentimentului. Bucureşti: Trei, 1998. 16. VIANU, T. Introducere in teoria valorilor, întemeiată pe

observaţia conştiinţei În: Studii de filosofia culturii. Bucureşti: Eminescu, 1982.

TEMA 3. ORDINEA IERARillCĂ A VALORILOR U nit~ţi de conţinut:

1. Specificul ordinii ierarhice a valorilor. 2. Grila de ierarhizare oferită de M. Scheler. 3. Criterii de ierarhizare în viziunea gânditorilor contemporani. 4. Prezenţa conflictului de valori în societatea contemporană.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Relataţi despre ordinea ierarhică a valorilor. 2. Analizaţi grila de ierarhizare oferită de M. Scheler. 3. Deosebiţi criterii de ierarhizare în viziunea gânditorilor

contemporani. 4. Demonstraţi prezenţa conflictului de valori în societatea

contemporană.

39

'il'

Sarcini de lucru individual: Elaborarea referatelor în baza temelor: Locul valorilor ştiinţifice

în ierarhia valorilor din societatea contemporană. Elaborarea unei scări ierarhice a valorilor fundamentale pentru un

grup anumit (studenţesc, familial, politic etc.) Lista bibliografică:

1. ANDREI, P. Filosofia valorilor. Iaşi: Polirom, 1997. 2. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti:

Minerva, 1987, vol.lO. 3. GRUNBERG, L. Cunoaşterea şi valorile. Problema

raţionalităţii axiologice. În: Ontologia umanului. (coord. GRUNBERG, L.). Bucureşti: Editura Academiei, 1989.










TEMA 4. ESENŢA PROCESULUI COMPLEX DE CUNOAŞTERE A VALORILOR Unităţi de conţinut:

1. Trăsăturile caracteristice ale orientărilor axignoseologice: emoţionalismul şi intelectualismul.

2. Procesul complex de cunoaştere a valorilor.

40

3. Specificul experienţei axiologice. 4. Semnificaţia valorizării ca rezultat al procesului de

recunoaştere, cunoaştere şi de creaţie. Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă:

1. Descrieţi trăsăturile caracteristice ale orientărilor

axignoseologice: emoţionalismul şi intelectualismul. 2. Analizaţi esenţa procesului complex de cunoaştere a valorilor. 3. Explicaţi specificul experienţei axiologice. 4. Stabiliţi legătura dintre experienţa axiologică şi judecăţile de

valoare. 5. Argumentaţi semnificaţia valorizării ca rezultat al procesului

de recunoaştere, cunoaştere şi de creaţie. Sarcini de lucru individual:

Elaborarea referatelor în baza temelor: Subiectul axiologic şi

valabilitatea valorilor. Teoria kantiană a satisfacţiei estetice. Judecăţile de valoare ca enunţuri ideologice. Max Weber despre metodologia cunoaşterii valorilor. Lista bibliografică:

1. AIFTICĂ, M. Valoare şi valorizare. Contribuţii moderne la filosofia valorilor. Bucureşti: Editura Academiei, 1994.

2. DILTHEY, W. Construcţia lumii istorice în ştiinţele spiritului. Cluj-Napoca: Dacia, 1999.

3. DURKHEIM, E. Judecăţi de valoare şi judecăţi de realitate. Bucureşti, 1995.


5. ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosocio/ogie. laşi: Polirom, 2004.


7. KANT, Im. Criticafacultăţii de judecare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.



1 O. RÂMBU, N. Tirania valorilor: studii de filosofia culturii şi axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006.

41




Polirom, 2001. 14. WEBER, M. Etica protestantă şi spiritul capitalismului.

Bucureşti: Humanitas, 1993.

TEMA 5. CREAŢIA CA PROCES DE OBIECTIVARE A ESENŢEI UMANE Unităţi de conţinut:

1. Dimensiunea subiectivă a creaţiei. 2. Mediul axiologic contemporan. 3. Valenţele potenţialului şi abilităţilor creative umane. 4. Facultatea omului de a institui în lume sensuri şi valori.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Evidenţiaţi dimensiunea subiectivă a creaţiei. 2. Analizaţi mediul axiologic contemporan. 3. Apreciaţi valenţele potenţialului şi abilităţilor creative umane. 4. V alorificaţi facultatea omului de a institui în lume sensuri şi

valori. Sarcini de lucru individual:

Elaborarea referatelor în baza temelor: Valoarea creaţiilor filosofice. Personalitate şi creaţie în filosofie. Lista bibliografică:

1. BERDIAEV, N. Sensul creaţiei. Bucureşti: Humanitas,l992. 2. CLEGG, B., BRIRCH, P. Creativitatea. Iaşi: Polirom, 2003. 3. FLORIDA, R. The Rise of Creative Class. And How it:<~


4. HOWKINS, J. The Creative Economy: How People Make Money from Ideas. London, 2008.

5. MOORE, A.D. Invenţie, descoperire, creativitate. Bucureşti: EdituraEnciclopedică, 1975.

6. MORARU, 1. Psihologia creativităţii. Bucureşti: VICTOR, 1997.

42

7. MUNTEANU, A. Incursiune în creato/ogie. Timişoara:

Augusta, 1999. 8. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de



axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 11. ROCO, M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi:

Polirom, 2004. 12. STERNBERG, R.J. (ed.) Manual de creativitate. Iaşi:

Polirom, 2005. 13. <l>JIOPlfM, P. Kpeamu6Hblii K!lacc: Jlloou Komopble

MeHRIOm 6yâ)'UJee. MocKBa: KnaccuKa-XXI, 2007.

TEMA 6. ANTROPOLOGIA VALORILOR Unităţi de conţinut:

1. Presupoziţiile fundamentale ale existenţei valorilor. 2. Specificul antropologiei naturaliste, antropologiei

biocentriste, antropologiei seminaturaliste. 3. Tipurile fundamentale ale spiritului personal. 4. Noologia- ştiinţa spiritului. 5. Multidimensionalitatea existenţei spirituale a omului. 6. Fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Identificaţi presupoziţiile fundamentale ale existenţei

valorilor: spiritul şi libertatea voinţei. 2. Distingeţi specificul antropologiei naturaliste, antropologiei

biocentriste, antropologiei seminaturaliste. 3. Comparaţi tipurile fundamentale ale spiritului personal. 4. Relataţi despre ştiinţa spiritului- noologia. . r 5. Analizaţi multidimensionalitatea existenţei spirituale a omului.· · 6. Argumentaţi fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume.

Sarcini de lucru individual: Elaborarea referatelor în baza temelor: Structura spirituală a

omului teoretic. Structura spirituală a omului economic. Structura spirituală a omului estetic. Structura spirituală a omului social.

43

Structura spirituală a omului politic. Structura spirituală a omului religios. Nomo Sapiens Sinergos. Lista bibliografică:

1. BÂRLOGEANU, L. Antropologie sub semnul valorii: Deschideri spre artă şi fenomenul educaţiei. Bucureşti: Trei, 2004.


3. FREVERT, U., HAUPT, H.-G. Omul secolului XX Iaşi:

Polirom, 2002. 4. FREUD, S. Introducere în psihanaliză. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 1992. 5. GRUNBERG, L. Axiologia şi condiţia umană. Bucureşti:

Editura Politică, 1972. 6. HARTMANN, N. Estetica. Bucureşti: Editura Academiei

Române, 1971. 7. HUIZINGA, J. Homo ludens. Încercare de determinare a 1


Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. 9. MARCEL, G. Omul problematic. Cluj-Napoca, 1998. 10. NEUMAN, V. Tentaţia lui homo europaeus. Iaşi: Polirom,

2006. 11. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de

pra:xiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994. 12. RÂMBU, N. Filosofia valorilor. Bucureşti: Editura


a:xiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 14. SCHELER, M. Omul resentimentului. Bucureşti: Trei, 1998.

TEMA 7. SENSUL VIEŢII - PROBLEMĂ MAJORĂ A CONCEPŢIILOR AXIOLOGICE Unităţi de conţinut:

1. Interpretări asupra problematicii sensului vieţii. 2. Situaţii de pierdere şi regăsire a sensului vieţii. 3. Semnificaţia sensului vieţii ca ,,afacere" exclusiv personală.

,l

44

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Evidenţiaţi interpretări asupra problematicii sensului vieţii. J 2. Analizaţi situaţiile pierderii şi regăsirii sensului vieţii. 3. Demonstraţi semnificaţia sensului vieţii ca "afacere" exclusiv

personală.

Sarcini de lucru individual: Elaborarea referatelor în baza temelor: Sensul vieţii - tinereţea.

Fericirea- o problemă mereu deschisă. Temeiul filosofic al dreptăţii. Libertatea - dimensiune a personalităţii. Fericirea - activitate conformă cu virtutea.

Elaborarea unui eseu în baza uneia din următoarele afirmaţii: "Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieţii fară să-I găsească şi cei care 1-au găsit rară să-l caute"(Emil Cioran); "Dacă avem nevoie de o regulă de viaţă, aceasta ar fi: păstraţi spiritul tinereţii. Fiindcă acesta este sensul viieţii" (Moritz Schlick). Lista bibliografică:

1. ADLER, A. Sensul vieţii. Bucureşti: IRI, 1995. 2. BERDIAEV, N. Împărăţia spiritului şi împărăţia cezarului.

Timişoara: Amacord, 1994. 3. HEGEL, G. W. F. Prelegeri de filosofie a istoriei. Bucureşti:

Humanitas, 1997. 4. HUIZINGA, J. Homo ludens. Încercare de determinare a


_ Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. 6. ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme

actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004. 7. KANT, Im. Criticafacultăţii de judecare. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. 8. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de

praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994, p.133-153. 9. RÂMBU, N. Filosofia valorilor. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 1997. 1 O. RÂMBU, N. Tirania valorilor: studii de filosofia culturii şi

axiologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 11. SCHILLER, Fr. Scrisori privind educaţia estetică a omului.

În: Scrieri estetice. Bucureşti: Univers, 1981.

45

111, ,,,

1' 1'' lli '1''

TEMA 8. DIMENSIUNEA TRAGICĂ A CULTURII Unităţi de conţinut:

1. Momente specifice în procesul realizării valorilor. 2. Cauzele orbirii axiologice. 3. Tipuri de orbire axiologică. 4. "Luare de poziţie" în procesul de evaluare, de valorizare şi

de realizare de valori. Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă:

1. Evidenţiaţi momentele tragice în procesul realizării valorilor. 2. Distingeţi cauzele orbirii axiologice. 3. Formulaţi un punct de vedere personal care să susţină

actualitatea "luării de poziţie" în procesul de evaluare, de valorizare şi de realizare de valori.

Sarcini de lucru individual: Elaborarea referatelor în baza temei: "Modelele culturale"

(patterns of culture) ca expresii simbolice ale valorilor. Elaborarea unui eseu în baza uneia din următoarele afirmaţii: "Să

triumfe justiţia de-ar fi să piară lumea"; ,,Fereşte-te de oamenii unei singure valori!" Lista bibliografică:

1. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti: Minerva, 1987, vol.lO.

2. HARTMANN, N. Problema fiinţei spirituale şi alte scrieri. Cluj-Napoca: Grinta, 2008.





7. VIANU, T. Introducere în filosofia valorilor. În: Opere. Bucureşti: Minerva, 1979, voi. 8.


46

9. WEBER, M. Teorie şi metodă în ştiinţele naturii. Iaşi: Polirom, 2001.


TEMA 9. DOMINANTA AXIOLOGICĂ A ACŢIUNII UMANE Unităţi de conţinut:

1. Aspecte ale corelaţiei "valoare-acţiune". 2. Funcţionalitatea valorii în cadrul acţiunii umane. 3. Evaluarea eficienţei acţiunilor din perspectiva valorilor.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Evidenţiaţi aspectele corelaţiei "valoare-acţiune". 2. Analizaţi procesul de funcţionalitate a valorii în cadrul

acţiunii umane. 3. Evaluaţi eficienţa acţiunilor concrete realizate din

perspectiva valorilor. Sarcini de lucru individual:

Elaborarea unui referat în baza temei: Valenţe ale paradigmei gândirii axiocentrice.

Elaborarea unui eseu în baza următorului aforism: "Ceea ce urmează să facem după ce am învăţat, învăţăm să facem numai făcând"( Aristotel). Lista bibliografică:

1. BA UMAN, Z., MA Y, T. Gândirea sociologică. Bucureşti: Humanitas, 2008.



4. KOTARBINSKI, T. Tratat despre lucrul bine făcut. Bucureşti: Editura Politică, 1976.

5. MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti: Editura Politică, 1986.


7. OJOV ANU, V. Axiologia şi medicina: dimensiuni teoreticometodologice. Chişinău: UAŞM, 2012.

47

TEMA 10. INGINERIA VALORII Unităţi de conţinut:

f';.

1. Sfera valorii economice. 2. Legătura dintre ingineria valorii şi analiza valorii. 3. Operaţiile şi tehnicile folosite în ingineria valorii. 4. Importanţa ingineriei valorii în condiţiile contemporane.

Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă: 1. Relataţi despre sfera valorii economice. 2. Stabiliţi legătura dintre ingineria valorii şi analiza valorii. 3. Analizaţi operaţiile şi tehnicile folosite în ingineria valorii. 4. Justificaţi importanţa ingineriei valorii în condiţiile

contemporane. Sarcini de lucru individual:

Pregătirea pentru lucrarea de control nr. 2. Lista bibliografică:

1. BAUMAN, Z., MA Y, T. Gândirea sociologică. Bucureşti: Humanitas, 2008.

2. BRAN, P. · Fascinaţia valorii. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1992.

3. BRAN, P. Valoarea economică. Chişinău: Ştiinţa, 1991. 4. CRUM, L.W. Ingineria valorii. Bucureşti: Editura Tehnică,

1982. 5. MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti:

Editura Politică, 1986. 6. PICHIU, D., ALBUŢ, C. Teoria valorii şi elemente de

praxiologie. Iaşi: Editura "Gh. Asachi", 1994.

TEMA 11. EDUCAŢIA CA ACŢIUNE DE INIŢIERE ÎN LUMEA VALORILOR Unităţi de conţinut:

1. Modelul educaţional contemporan. 2. Principiul fundamental de clasificare a valorilor în raport cu

educaţia.

3. Legătura dintre tipurile de valori: existenţă, dreptate şi echitate.

4. Dimensiunea personalităţii umane -libertatea. 5. Dezideratul societăţii democratice- acceptarea oricăror

valori în interacţiune armonioasă.

48

~ Sarcini de evaluare/autoevaluare curentă:

1. Relataţi despre modelul educaţional contemporan. 2. Deosebiţi principiul fundamental de clasificare a valorilor în

raport cu educaţia. 3. Stabiliţi legătura dintre tipurile de valori: existenţă, dreptate

şi echitate. _ 4. Valorificaţi dimensiunea personalităţii umane -libertatea. 5. Argumentaţi dezideratul societăţii democratice - acceptarea

oricăror valori în interacţiune armonioasă. Sarcini de lucru individual:

Elaborarea referatelor în baza temelor: Temeiul filosofic al dreptăţii. Libertatea - dimensiune a personalităţii. Fericirea -activitate conformă cu virtutea. Lista bibliografică:

1. BÂRLOGEANU, L. Antropologie sub semnul valorii: Deschideri spre artă şi fenomenul educaţiei. Bucureşti: Trei, 2004.

2. CALLO, T., PASLARU, V., SILISTRATU, N. Perspectiva axiologică asupra educaţiei în schimbare. Chişinău: Print Caro, 2011.



5. CULIC, N. Valoarea - dimensiune a existenţei umane. - Bucureşti: E.S.E.,1988. 6. ILUŢ, P. Structurile axiologice din perspectivă psihosocială.


actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004. 8. MARCEL, G. Omul problematic. Cluj-Napoca, 1998. 9. MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti:

Editura Politică, 1986. 10. OJOVANU, V. Axiologia şi medicina: dimensiuni teoretico

metodologice. Chişinău: UAŞM, 2012.

49

'1

III,

11

111·1

III

1 1111

1111111

11111

1

1!1

1

1

\ 1

1

1

lll

illll!

111

1

:

11\\

1

1

·1

11.1

11

\'li ,11.1

VIII. LISTA BffiLIOGRAFICĂ

1. ADLER, A. Cunoaşterea omului. Bucureşti: IRI, 1996. 2. ADLER, A. Sensul vieţii. Bucureşti: IRI, 1995. 3. AFLOROAIEI, Ş. Lumea ca reprezentare a celuilalt. Iaşi:

Institutul European, 1994. 4. AIFTICĂ, M. Valoare şi valorizare. Contribuţii moderne la

filosofia valorilor. Bucureşti: Editura Academiei, 1994. 5. ANDREI, P. Filosofia valorilor. Iaşi: Polirom, 1997. 6. Axiologie şi moralitate/ Editor MUREŞAN, V. Bucureşti:

Punct, 2001. 7. BAUMAN, Z., MA Y, T. Gândirea sociologică. Bucureşti:

Humanitas, 2008. 8. BĂNICĂ, M. Valoare şi sistem. Piteşti: Editura Zodia

Fecioarei, ş.a. 9. BÂRLOGEANU, L. Antropologie sub semnul valorii:

Deschideri spre artă şi fenomenul educaţiei. Bucureşti: Trei, 2004.

10. BÂRZESCU, 1. Axiologie: curs. Timişoara: Editura Tipografia Universităţii din Timişoara, 1994.


12. BERDIAEV, N. Împărăţia spiritului şi împărăţia cezarului. Timişoara: Amacord, 1994.

13. BERDIAEV, N. Sensul creaţiei. Bucureşti: Humanitas,1992. 14. BLAGA, L. Trilogia valorilor. În: Opere. Bucureşti:

Minerva, 1987, vol.lO. 15. BRAN, P. Fascinaţia valorii. Bucureşti: Editura

Enciclopedică, 1992. 16. BRAN, P. Valoarea economică. Chişinău: Ştiinţa, 1991. 17. CALLO, T., PASLARU, V., SILISTRATU, N. Per~pectiva

axiologică asupra educaţiei în schimbare. Chişinău: Print Caro, 2011.

18. CAMUS, A. Mitul lui Sisif. Bucureşti, 1969. 19. CLEGG, B., BRIRCH, P. Creativitatea. Iaşi: Polirom, 2003. 20. COANDĂ, S. Valori filosofice naţionale în context

european. Chişinău: CE USM, 2003.

50

21. CRUM, L. W. Ingineria valorii. Bucureşti: Editura Tehnică, 1982.



24. CULIC, N. Valoarea - dimensiune a existenţei umane. Bucureşti: E.S.E.,l988.

25. DILTHEY, W. Construcţia lumii istorice în ştiinţele

spiritului. Cluj-Napoca: Dacia, 1999. 26. DUFRENNE, M. Pentru om. Bucureşti: Editura Politică,

1971. 27. DURKHEIM, E. Judecăţi de valoare şi judecăţi de realitate.

Bucureşti, 1995. 28. ELIADE, M. Sacrul şi profanul. Bucureşti: Humanitas,

1995. 29. FLORIAN, M. Recesivitatea ca structură a lumii. Bucureşti,

1983, vol. 2. 30. FLORIDA, R. The Rise of Creative Class. And How it's


31. FREUD, S. Introducere în psihanaliză. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1992. -

32. FREVERT, U., HAUPT, H.-G. Omul secolului .XX. Iaşi: _ Polirom, 2002.

33. GRUNBERG, L. Axiologia şi condiţia umană. Bucureşti:

Editura Politică, 1972. 34. GRUNBERG, L. Cunoaşterea şi valorile. Problema

raţionalităţii axiologice. În: Ontologia umanului ( coord. GRUNBERG, L.). Bucureşti: Editura Academiei, 1989.

35. GULIAN, C.I. Axiologie şi istorie în gândirea contemporană. P .1. Bucureşti: Editura Academiei Române, 1991.

36. GULIAN, C.I. Axiologie şi istorie: de la Zarathustra la Hegel. Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste Române, 1987.


51

38. HARTMANN, N. Problemafiinţei spirituale şi alte scrieri. Cluj-Napoca: Grinta, 2008.

39. HEGEL, G. W. F. Prelegeri de filosofie a istoriei. Bucureşti: Humanitas, 1997.

t 40. HOWKINS, J. The Creative Economy: How People Make Money jrom Ideas. London, 2008.

41. HUIZINGA, J. Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii. Bucureşti: Humanitas, 2002.



44. KANT, Im. Critica facultăţii de judecare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.

45. KOTARBINSKI, T. Tratat despre lucrul bine făcut.

Bucureşti: Editura Politică, 1976. 46. LAVELLE, L. Traite des valeurs. Paris: PUF, 1951, voi. I. 47. LAVELLE, L. Traite des valeurs. Paris: PUF, 1954, voi. II. 48. MACINTYRE, A. Tratat de morală. După virtute.

Bucureşti: Humanitas, 1998. 49. MACOVICIUC, V. Iniţiere în filosofia contemporană.

Bucureşti: Universal Dalsi, 1999. 50. MARCEL, G. Omul problematic. Cluj-Napoca, 1998. 51. MARGA, A. Introducere în filosofia contemporană. Iaşi:

Polirom, 2002. 52. MOORE, A.D. Invenţie, descoperire, creativitate. Bucureşti:

Editura Enciclopedică, 1975. 53. MORARU, I. Psihologia creativităţii. Bucureşti: VICTOR,

1997. 54. MOUTSOPOULOS, E. Valorile. Obiectivarea

intenţionalităţii conştiinţei. Spre o fenomenologie a valorilor. Bucureşti: OMONIA, 2005.

55. MUNTEANU, A. Incursiune în creatologie. Timişoara:

Augusta, 1999. 56. MUREŞAN, V. Valorile şi criteriile eficienţei. Bucureşti:

Editura Politică, 1986. 57. NEUMAN, V. Tentaţia lui homo europaeus. Iaşi: Polirom,

2006.

52

57. NEUMAN, V. Tentaţia lui homo europaeus. Iaşi: Polirom, 2006.


59. NISKIER, A.- Filosofia educaţiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.

60. OJOV ANU, V. Axiologia şi medicina: dimensiuni teoreticametodologice. Chişinău: UAŞM, 2012.

61. PASCADI, I. Din tradiţiile gândirii axiologice româneşti. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1970.


63. PUHA, E. Filosofie. Concepte. Domenii. Probleme. Iaşi: SANVIAL Y, 1997.



10. RICKERT, H. Ştiinţa culturii şi ştiinţa naturii. Cluj-Napoca: Grinta, 2012.

66. ROCO, M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Polirom, 2004.

67. ROŞCA, D.D. Existenţa tragică: Încercare de sinteză filosofică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

68. ROŞCA, I.N. Introducere în axiologie. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.

69. SCHELER, M. Omul resentimentului. Bucureşti: Trei, 1998. 70. SCHILLER, Fr. Scrisori privind educaţia estetică a omului.

În: Scrieri estetice. Bucureşti: Univers, 1981. 71. STERNBERG, R.J. (ed.). Manual de creativitate. Iaşi:

Polirom, 2005. 72. Tratat de etică/ Editor SINGER, P. Iaşi: Polirom, 2006. 73. Valori mass-media în epoca contemporană/ Editori

COVAL, D., STEPANOV, G. Chişinău: USM, 2003,vol. II. 74. VIANU, T. Introducere în filosofia valorilor. În: Opere.

Bucureşti: Minerva, 1979, voi. 8.

53

~;\,

tn·

{

(




Polirom, 2001. 78. <I>J10PMM, P. KpeamueHblU KJtacc: JllOOU Komopbze

MeH.RlOm 6yoyUţee. MocKBa: KrraccHKa-XXI, 2007.

54

IX. CERINŢE PENTRU ACTIVITĂŢILE INDIVIDUALE ALE STUDENŢILOR

În cadrul disciplinei Axiologia, procesul de instruire include, pe lângă orele de contact direct, realizate nemijlocit pe parcursul orelor de curs/seminar, şi ore de lucru individul. Lucrul individual este activitatea euristică de cercetare înfăptuită de student în cadrul şi în afara orelor de contact direct, sub îndrumarea profesorului în baza sarcinilor anunţate, şi are drept scop să completeze procesul de predare-învăţare din cadrul orelor de contact direct şi să-i formeze viitorului specialist într-un anumit domeniu diferite competente de analiză, cercetare independentă, reflecţii critice, documentare, generalizare, sinteză etc. Lucrul individual al studentului va fi raportat la conţinutul orelor de seminar. Ghidarea şi evaluarea lucrului individual se vor face atât în cadrul orelor de seminar, cât şi pe parcursul consultaţiilor, orelor de serviciu al profesorului, dar şi al altor activităţi didactico-metodice. Totodată, în procesul de evaluare se va ţine cont şi de activitatea extracurriculară a studentului în domeniul studiat (conferinţe ştiinţifice studenţeşti).

Sugestii pentru activitatea individuală a studenţilor: a) Studenţii scriu în mod individual un Eseu la subiectele

propuse de titularul cursului. Eseul constituie o "încercare" de a ordona, explica, interpreta datele unei probleme dintr-o perspectivă personală. Ca modalitate de expresie, eseul este

_ intermediar între simpla expunere de păreri şi studiul sistematic, în care fiecare idee este riguros argumentată.

Structura eseului: introducere (se formulează subiectul), cuprins (dezvoltarea subiectului în manieră personală), concluzie (relevarea soluţiei subiectului formulat în introducere). Criterii de evaluare: ./ argumentarea ideilor personale; ./ justificarea actualităţii ideilor; ./ recursul la exemple (din viaţă); ./ recursul la citate; ./ relevanţa reflexiei personale; ./ calitatea concluziilor; ./ originalitatea formei de expunere a ideilor;

55

./ să conţină maximum 1 pagină (A4, caracter -12, spaţiu -1 ,5). Eseul este prezentat cadrului didactic de fiecare student în varianta scrisă, iar oral va fi susţinut în cadrul activităţilor didactice curente în conformitate cu tema seminarului sau la data fzxată de profesor. b) Studenţii elaborează în mod individual un Referat la una din

temele propuse anual de titularul cursului. Referatul reprezintă o lucrare autentică de cercetare, care permite studentului să-şi dezvolte capacităţile sale intelectuale şi

atitudinile creatoare în baza unor subiecte ştiinţifice de maximă importanţă. Prin elaborarea referatelor profesorul doreşte să atragă atenţia studenţilor asupra unor probleme prioritare ale obiectului de studiu al disciplinei Axiologia. Studenţii din grupă academică îşi aleg una dintre temele propuse. Ghidaţi de profesor, în cadrul temei selectate, elaborează un plan al referatului, întocmesc o listă bibliografică, lecturează, analizează sursele selectate şi elaborează referatul propriu-zis.

Structura referatului: foia de titlu, cuprins, introducere, textul de bază, încheiere (concluzii, recomandări), lista bibliografică. Criterii de evaluare: ./ tema să fie clar identificată; ./ formularea corectă a scopului şi obiectivelor; ./ originalitatea; ./ profunzimea; ./ gradul de argumentare; ./ calitatea concluziilor; ./ să conţină o listă bibliografică din minimum 3 surse; ./ să conţină maximum 7 pagini (A4, caracter- 12, spaţiu -

1,5).

Referatul este prezentat cadrului didactic de fiecare student în varianta scrisă, iar oral va fi susţinut în cadrul activităţilor didactice curente în conformitate cu tema seminarului sau la data fixată de profesor.

"

56

c) Studenţii elaborează în mod individual Fişa de lectură a lucrării autorilor Frevert Ute, Haupt H.-G. - "Omul secolului XX" (Iaşi: Polirom, 2002. 328 p.), în baza lecturării, analizei conţinutului şi prezentării ei. Fişa de lectură este o modalitate sintetică de consemnare a temei abordate, ideilor principale şi reflecţiilor personale, modalităţilor de argumentare etc.

Structura .fişei de lectură: titlul lucrării, autorul, locul ediţiei,

editura, anul, diverse (traducere, genul lucrării), o succintă informaţie despre autor şi despre lucrările acestuia, tema generală a lucrării, ideile principale din lucrare şi reflecţiile personale pentru a demonstra actualitatea acestor idei, şi

concluzia. Criterii de evaluare: ../ justificarea actualităţii ideilor expuse în lucrare; ../ relevanţa reflexiei personale; ../ calitatea concluziilor; ../ originalitatea formei de prezentare; ../ să conţină maximum 5 pagini (A4, caracter- 12, spaţiu-

1,5). Fişa de lectură este prezentată cadrului didactic de fiecare student în varianta scrisă cu cel puţin o lună înainte de sfârşitul semestrului. d) Studenţii realizează în echipă Proiecte de cercetare la una

din temele propuse anual de titularul cursului. Strategia de realizare a proiectului. Studenţii din grupă academică îşi aleg una din temele propuse. Ghidaţi de profesor, în cadrul temei selectate, ei elaborează un plan al proiectului de cercetare, întocmesc o listă bibliografică, lecturează,

analizează sursele selectate şi elaborează proiectul propriu-zis.

Structura proiectului de cercetare: pagina de titlu (pe care se consemnează tema proiectului, numele autorilor, instituţia,

perioada în care s-a elaborat proiectul), cuprinsul (unde se prezintă titlurile capitolelor şi subcapitolelor), introducerea

57

(prezentarea cadrului conceptual şi metodologie al temei propuse), conţinutul capitolelor şi subcapitolelor, încheierea (concluziile şi recomandările), bibliografia şi anexele. Criterii de evaluare: ./ să conţină maximum 10 pagini (A4, caracter- 12, spaţiu-

1,5); ./ tema să fie clar formulată; ./ ipoteza să fie bine stabilită; ./ metodologia de cercetare să corespundă ipotezei; ./ să nu aibă caracter descriptiv; ./ să utilizeze corect limbajul de specialitate; ./ relevanţa proiectului (utilitate, aplicabilitate, conexiuni

interdisciplinare etc.); ./ să conţină o listă bibliografică din minimum 5 surse; ./ bibliografia să conţină minim o lucrare în limba străină; ./ să conţină referinţe bibliografice. Proiectul este prezentat cadrului didactic de echipă în varianta scrisă, iar oral, rezumatul acestuia (în Power Point) va fi susţinut în cadrul conferinţei de totalizare a activităţii

individuale, organizată cu cel puţin o săptămână înainte de sfârşitul semestrului.

58

1 X. LISTA TEMELOR PENTRU TEZE DE AN/

LICENŢĂ; PROIECTE DE CERCETARE/ REFERATE/ ESEURI/ COMUNICĂRI ETC. SAU ALTE ACTIVITĂŢI INDIVIDUALE

1. Esenţa valorii din perspectivă fenomenologică. 2. Subiectul axiologic şi valabilitatea valorilor. 3. Metafizica valorilor la Lucian Blaga. 4. Reevaluarea tuturor valorilor la Friedrich Nietzsche. 5. Teoria kantiană a satisfacţiei estetice. 6. Judecăţile de valoare ca enunţuri ideologice. 7. Fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume. 8. Valoarea creaţiilor filosofice. 9. Personalitate şi creaţie în filosofie. 10. Structura spirituală a omului (teoretic, economic, estetic,

social, politic, religios etc.). 11. Rolul valorilor în istorie. 12. Valenţe axiologice ale culturii naţionale. 13. Valorile şi cunoaşterea istorică. 14. Valorile nucleu de ordonare a universului uman. 15. Max Weber despre metodologia cunoaşterii valorilor. 16. "Modelele culturale" (pattems of culture) ca expresii

simbolice ale valorilor. 17. Temeiul filosofic al dreptăţii. 18. Libertatea- dimensiune a personalităţii. 19. Fericirea- activitate conformă cu virtutea. 20. Valenţe ale paradigmei gândirii axiocentrice. 21. Componente axiologice ale culturii politice.

~

22. Influenţa valorilor asupra vieţii politice. 23. Perspectiva axiologică asupra educaţiei în schimbare. 24. Aspecte ale educaţiei interculturale din perspectivă .

axiologică. ., 25. Axiologiajuridică şi deschiderile sale în cercetarea dreptului.

59

Anghelina SUCEVEANU

AXIOLOGIE Ghid metodic

Redactare - Nina Croitoru Asistenţă computerizată-Anghelina Suceveanu

Bun de tipar 21.07.2014. Formatul60x80 1116. Coli de tipar 4. Coli editoriale 2,5.

-··T Comanda 72. Tirajul50 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM str. Al. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009

i

Documents

Curricula Axiologie