Teoria si metodologia curriculum-ului Anul 1, Psihopedagogie specialaSemestrul II, 2013-2014

Tema 7 Curriculum diferentiat si personalizat

StructuraOrganizarea diferentiata sau personalizata a continuturilor curriculareDiferentierea curriculara in viziunea UNESCOPrincipii si strategii de elaborare a unui curriculum diferentiat pentru elevii

supradotatiPrincipii si obiective de adaptare curriculara la copiii cu CESPredarea simultana

Daca CDS – curriculumul la decizia scolii - exprima valente noi, democratice si de descentralizare ale elaborarii curriculare la nivelul unei institutii scolare, la nivel individual acest lucru se realizeaza prin operatiile de adaptare, diferentiere si personalizare curriculara.

Adaptarea curriculara - la nivel individual - exprima 2 tipuri semnificative de relevanta curriculara (Cretu, C, 1998):

- cea aptitudinala – formele si nivelele de manifestare a capacitatii unui anumit individ;

- cea psihologica – nevoile cognitive, afective si etice ale individului.

7.1 Ce este organizarea diferentiata sau personalizata a continuturilor curriculare?

Acest tip de organizare vizeaza in esenta adaptarea procesului de instruire la posibilitatile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul si la stilul de invatare al elevului.

Politica educationala de diferentiere curriculara exprima trecerea de la ‘o scoala pentru toti’ la o ‘scoala pentru fiecare’.

Aceasta strategie de organizare curriculara se inscrie in reforma curriculara din Romania, fiind recomandata:

- din considerente psihopedagogice;- ca o directie a integrarii si compatibilizarii proceselor educationale in spatiul

euroatlantic.Cum se face?Adaptarea curriculara in raport cu caracteristicile si potentialul individual se poate

referi la diferite si variate nivele, de la cel submediu si cu intarzieri la supramediu si la copii supradotati.

Din perspectiva profesorului diferentierea experientei de invatare a unui elev poate avea in vedere:

continuturile (legate de curriculum) metodele de predare – invatare (instruire) mediul psihosocial al clasei

1

standardele de performanta etc.

Specificul diferentierii si personalizarii curriculare Se poate realiza pentru unul sau mai multi elevi.In primul caz – adaptarea la un elev – se potriveste evident mai bine termenul de

individualizare sau personalizare, in cel de-al doilea notiunea de diferentiere. Diferentiere si individualizareDiferentierea se poate insa face si la nivel individual, dar cel mai adesea se

numeste in acest caz individualizare.Diferentierea curriculara presupune mai intai o evaluare a distantei elevului

(elevilor) respectiv (i) fata de obiectivele instruirii (de norma, medii, ale programei). Realizarea propriu-zisa poate presupune programe de recuperare (ratrapare) – pentru cei ce nu ating nivelul de cunostinte cerut de programa, dar si programe speciale, de imbogatire sau aprofundare pentru elevii care depasesc nivelul general al unui grup scolar (a se vedea in acest sens prevederile din Lege a Educatiei Nationale (nr.1/2011).

7.2 Diferentierea curriculara in viziunea UNESCO

UNESCO a dezvoltat un suport de instruire pentru profesori, cu scopul de a-i ajuta pe aceştia să înţeleagă şi să utilizeze curriculum-ul diferenţiat în clase şi în alte medii de învăţare (UNESCO Module on Curriculum Differentiation, document de lucru, septembrie 2002)

Curriculum-ul diferenţat este un mod de gândire, se afirmă în acest material. Este un mod de gândire despre:- elevi, despre felul în care ei învaţă în mod real în şcoli;- profesori şi elevi - modul în care se predă şi se învaţă în şcoli;- realizarea unei instruiri şcolare care să răspundă necesităţilor, abilităţilor şi

intereselor tuturor elevilor;- cum va putea fiecare dintre elevi să înveţe cu succes abilităţile şi conceptele

pe care noi dorim să le înveţe;- viaţa elevilor, ce îi interesează, ce îi motivează să înceapă, să iniţieze ei înşisi

procesul de învăţare.Diferenţierea curriculară înseamnă reflecţia asupra predării şi învăţării în

modalităţi noi şi diferite, în mod continuu şi flexibil. Din această perspectivă nu poate fi vorba de un început şi de un sfârşit, de lucruri corecte sau incorecte, de reţete sau de ‘ingrediente’ infailibile. Este vorba mai degrabă de o filosofie lucrativă despre cei care învaţă, despre predare şi despre învăţare. A aborda astfel lucrurile constituie o strategie eficientă de predare-învăţare, cu focalizare pe curriculum.

Informaţia despre diferenţierea curriculară este prezentată în şase unităţi:1. Curriculum-ul diferenţiat: diferenţe, evaluare şi componente curriculare;2. Particularităţile elevilor: experienţa personală, interese şi profil de învăţare;3. Strategii ecologice;4. Strategii de instruire;5. Strategii de evaluare şi examinare;6. Sinteza.

2

7.3 Principii si strategii de curriculum diferentiat pentru elevii supradotati (cu disponibilitati aptitudinale inalte, Cretu, 1998, capabili de performante inalte – LEN, 2011)

Literatura in acest domeniu este in dezvoltare, dar conceptiile despre ce anume inseamna copiii supradotati sunt destul de variate (au fost studiate si la cursul de Fundamentele psihopedagogiei speciale).

Dupa Carmen Cretu (1998) principiile necesare in diferentierea curriculara la acesti copii sunt:

1. Continuturile curriculare pentru elevii dotati si talentati ar trebui sa fie organizate asa incat sa includa idei, probleme si teme mai elaborate, mai complexe si mai profunde.

2. Curriculum-ul pentru acesti elevi ar trebui sa permita dezvoltarea si aplicarea deprinderilor de gandire creativa si productiva.

3. Continuturile curriculare ar trebui sa-i faca pe elevi capabili sa exploreze constant cunostintele si informatiile noi, sa dezvolte o atitudine de valorizare a studiului.

4. Curriculum-ul ar trebui sa incurajeze deschiderea catre selectivitate si sa foloseasca resurse specializate si adaptate.

5. Prin curriculum este necesar sa se promoveze initiativa proprie, precum si invatarea si dezvoltarea auto-dirijata.

6. Curriculum-ul pentru acesti copii ar trebui sa sustina dezvoltarea capacitatii de cunoastere de sine si de intelegere a relatiilor cu altii, cu institutiile sociale, cu natura si cultura.

7. Evaluarile curiculare pentru acesti elevi ar trebui conduse in concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile de gandire supramedii, pe creativitate si excelenta in performanta si produse.

Strategii educationale (din Legea 17/2007)- curriculumul diferentiat – « modalitatea de adaptare a obiectivelor,

continuturilor, a strategiilor didactice de predare, invatare si evaluare la posibilitatile aptitudinale, la nivelul posibilitatilor cognitive, afective si motrice, la ritmul si la stilul de invatare ale tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta » (art.3, c);

- trasee curriculare diferentiate - traseele de instruire individualizata, cu dreptul de selectare a materiilor de studiu din pachete de curricula oferite pe mai multe directii de studiu;

- programe de mentoring - programele de directionare a eforturilor in relatia maestru-discipol;

- programe de tutoring - programele de imbunatatire a performantelor personale prin lectii suplimentare individualizate sub supravegherea si monitorizarea unei persoane cu competenta in domeniul selectat.

3

7.4 Principii si obiective de adaptare curriculara la copiii cu CES

In mod traditional copiii cu dizabilitati (deficiente, handicap) au fost scolarizati separat, in scoli speciale care aveau (si unele au si acum) un curriculum special, distinct. In prezent, in şcolile care dezvolta practici incluzive – care au aparut si la noi sunt cuprinsi, alaturi de elevii scolii si elevi cu CES.

Diversitatea CES este foarte mare – de la cei cu tulburari si/sau dificultati de invatare, de comportament la cei cu diferite dizabilitati/ handicap, etc).

Curriculum-ul in aceste scoli trebuie să fie adaptat si echilibrat, cu o deschidere largă şi cu obiectivele cum ar fi: - de a oferi oportunităţi pentru ca toţi elevii să înveţe şi să aibă realizări;- de a promova dezvoltarea spirituală, morală, socială şi culturală a elevilor şi de a-i pregăti pe toţi elevii şcolii pentru oportunităţile, responsabilităţile şi experienţele vieţii.

In stabilirea unui curriculum al şcolii (generale) cu referire particulară pentru elevii cu CES, ar trebui să se ţină seama de următoarele principii:- cerinţele tuturor elevilor, care devin priorităţi pe măsură ce elevii se apropie de viaţa de adult, de exemplu, aspecte de educaţie personală şi socială, deprinderi de bază şi deprinderi de gândire;- cerinţele unor anumite grupuri de elevi sunt importante, de exemplu, dezvoltarea deprinderilor de comunicare pentru elevii care au dificultăţi de exprimare (vorbire) şi ascultare; - cerinţele (necesitatile) specifice ale unor elevi trebuie luate in considerare, de exemplu kinetoterapie, logopedie sau programe speciale de educatie vizuala, auditiva, educaţie fizică etc;

Pentru elevii cu CES, curriculum-ul trebuie să aibă ca obiective:- să permită elevilor să interacţioneze şi să comunice cu o largă diversitate de persoane;- să permită elevilor să-şi exprime preferinţele, să-şi comunice nevoile, să aleagă, să ia decizii şi să aleagă acele opţiuni după care se conduc sau pe care le respectă ceilalţi oameni;- să promoveze capacitatea de a-şi susţine singuri cauza sau de a se folosi de diversitatea sistemelor de susţinere şi sprijin; - să pregătească elevii pentru viaţa de adult, asigurând cel mai mare grad de autonomie posibil şi să-i sprijine în a stabili relaţii de respect reciproc şi dependenţă unii faţă de ceilalţi;- să ducă la creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere de către elevi a mediului în care trăiesc şi a lumii înconjurătoare;- să încurajeze elevii să exploreze, să fie curioşi (să cerceteze) şi să caute provocări;- să le ofere o gamă largă de experienţe de învăţare în fiecare dintre etapele şcolare, potrivit vârstei.

La psihopedagogie speciala s-au studiat (sau se vor studia) exemple concrete de diferentiere a curriculum-ului si instruirii - planul educational individual (PEI), planul de interventie personalizat (PIP) etc.

4

7.5 Predare simultana

Predarea simultană reprezinta „un sistem de predare prin care un educator lucrează concomitent cu doua sau mai multe clase (diferite), reunite in aceeaşi sală, combinând activitatea frontală cu o grupă (corespunzătoare unui anumit an de studiu), cu munca independentă a celorlalte grupe (aparţinând unor clase diferite)” – Ştiinţele educatiei. Dicţionar enciclopedic 2005, pg.905

Prevederi legale (Ordin MECTS 2012) : În localitățile izolate geografic sau lingvistic ori în localitățile în care efectivele de

elevi corespunzătoare unui anumit nivel de clasă din învățământul primar sau gimnazial sunt mai mici decât efectivele minime prevăzute de lege și nu există posibilitatea asigurării transportului școlar se organizează clase în regim simultan.

Pot fi organizate clase în regim simultan în învățământul primar și în cel gimnazial.

O problema importanta – de baza - este orarul si curriculum-ul in predarea simultana (la clasele I-IV)

Variante de orar

varianta I- simultan cls. a II-a, a IV-a- între orele 8.00-10.00 – clasa a II-a;- între orele 10.00-12.00 – clasele.a II-a şi a IV-a- între orele 12.00-14.00, 15.00 – clasa a IV-a

varianta II- simultan cls. I, a II-a, a III-a, a IV-a- între orele 8.00-10.00 – clasele I şi a III-a;- între orele 10.00-12.00 – toate cele patru clase;- între orele 12.00-14.00 – clasele a II-a şi a IV-a.

varianta III - simultan cls. I, a II-a, a III-a, a IV-a- între orele 8.00-10.00 – clasele I şi a III-a;- între orele 10.00-12.00 – clasele a II-a şi a IV-a;- între orele 12.00-14.00 – toate cele patru clase.

varianta IV- nu se întâlneşte prea des în teren şi constă în desfăşurareaprocesului de învăţământ simultan (cu toate clasele), în intervalul 8.00-12.00.

Teme de reflecţie:1. Care sunt avantajele şi dezavantajele folosirii primelor trei variante?2. Care sunt avantajele şi dezavantajele folosirii ultimei variante?3. Ţinând seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, dar şi de nevoile şi interesele lor, care este varianta optimă?

5

Cuplarea (simultana) a disciplinelor de invatamant

Se recomanda cuplarea unor obiecte de studiu care să asigure posibilităţi certe de alternare a muncii directe a învăţătorului cu o clasă, în paralel cu activitatea independentă a elevilor la cealaltă clasă:

Exemple:

a) Limba română se poate cupla tot cu limba română (scriere), cu educaţia plastică, cunoaşterea mediului (la clasa mai mică), abilităţi practice sau cu opţionalul ales.b) Matematica se cuplează foarte bine tot cu matematica, cu limba română (scriere), cu disciplinele din ariile curriculare Arte, Tehnologii sau cu optionalul Matematica recreativă.c) Educaţia fizică se cuplează la cele două sau patru clase deoarece realizându-seo proiectare unitară pe teme, elevii au posibilitatea să lucreze pe ateliere sau să se grupeze la organizarea unui joc.d) Educaţia muzicală se cuplează la două sau la patru clase. Încălzirea vocii (vocalize, recitative, intonarea unui cântec din repertoriu) se poate face simultan cu toţi elevii. Există posibilitatea de a realiza dialoguri cântate între elevi sau între clase, cântarea în lanţ, cântarea în canon, alternarea cântării cu voce tare şi în gând. Pregătirea momentelor muzicale pentru serbări poate fi inserată în lecţie deoarce fiecare elev va avea posibilitatea să interpreteze vocal sau la instrumente improvizate, ba chiar poate efectua mişcări ritmice pe melodia cântată de colegi.Lucrând cu două sau patru clase, învăţătorul va realiza uşor schimbul dintre generaţii atunci când pregăteşte formaţii muzicale (vocale, instrumentale), în afara orelor de curs.

SEMINAR : PREDARE SIMULTANA SI INSTRUIRE MULTINIVELARA

6