SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE IN AFECȚIUNILE PERSOANELOR VÂRSTNICE

Durerea la pacientul varstnic......................................................................................................1Anorexia......................................................................................................................................1Pruritul senil................................................................................................................................2Constipatia..................................................................................................................................2Incontinenţa fecală......................................................................................................................2Incontinenţa urinară....................................................................................................................3Retenţia de urină.........................................................................................................................3Adenomul de prostata.................................................................................................................3Infecţiile urinare..........................................................................................................................3Escara..........................................................................................................................................4Atrofiile musculare.....................................................................................................................4Anchilozele.................................................................................................................................5

Durerea la pacientul varstnic - În România circulă printre bătrâni o zicală care spune că "dacă te-ai trezit dimineaţa şi nu te doare nimic înseamnă că ai murit".

Aceasta arată cât de reala este concepţia că intotdeauna bătrâneţea este însoţită de durere.Din păcate, această concepţie este sprijinită şi de statistici, care arată că 50% până la 70%

dintre vârstnicii internaţi în spitale şi 40-50% dintre cei aflaţi la domiciliu se plâng de dureri. Merită, de asemenea, subliniat că durerea la vârsta a treia este simţită mai pregnant decât

la adult. Nu sunt rare cazurile când în clinici sau în cabinetele medicale cei consultaţi se plâng de

două, trei sau chiar cinci diferite feluri de durere (în mod curent dureri de cap, dureri reumatice sau colici).

Aceste multiple dureri creează probleme medicului consultant, făcând dificil, în unele situaţii, un diagnostic corect.

Plecând de la această realitate, în ţările dezvoltate au luat naştere aşa numitele "centre de durere" (independente) sau "nuclee de durere" (în cadrul spitalelor).

Nu sunt de neglijat în terapia durerilor cronice la bătrâni şi mijloacele nonfarmacologice, cum ar fi masajul, kinetoterapia, fizioterapia, electroterapia, acupunctura şi altele.

Atât durerea acută, cât şi durerea cronică reprezintă aspecte majore în patologia vârstei a treia, fiind recunoscută ca o boală în sine.

Anorexia este o afecțiune obișnuită în rândul persoanelor în vârstă, în special în cazul persoanelor aflate în aziluri sau alte instituții de îngrijire și tratament.

Această reducere a apetitului și aportului de alimente, denumită generic „anorexia îmbătrânirii”, are cauze psihologice și contribuie la dezvoltarea anorexiei patologice și a subnutriției.

Pruritul senil, apare dupa 60 de ani, lipsesc leziunile cutanate, se întâlneste mai frecvent la batrâni barbati, este foarte rezistent la tratament si nu are o etiologie cunoscuta bine.

Suferinta este chinuitoare, împiedica somnul, se însoteste de depresii care pot merge pâna la suicid.

1

Modificari ale pielii ce apar odata cu inaintarea in varsta:-pielea devine mai aspra -apar leziuni, precum tumorile benigne -pielea devine mai slabita. Pierderea tesutului elastic (elastina si colagenul) al pielii,

specifica varstnicilor, determina aspectul larg, de atarnare al pielii. -pielea devine mai transparenta. Acest lucru este determinat de subtierea epidermului

(stratul de la suprafata pielii) -pielea devine mai fragila. Acest lucru este determinat de aplatizarea zonei de imbinare a

dermului (stratul de tesut ce se afla imediat sub epiderm) cu epidermul -echimozele (vanatai) apar mult mai usor. Acest fapt se datoreaza subtierii vaselor de

sange de la nivelul pielii.In timp, ultravioletele produc deteriorari la nivelul fibrelor pielii numite elastina. Aceasta deteriorare a elastinei determina un pliu cutanat lenes (pielea revine greu dupa ce

a fost intinsa). De asemeni, vanataile apar mai usor si se vindeca mai greu. Aceste modificari produse de razele solare nu sunt vizibile la varste tinere, ele devenind

evidente mai tarziu.

Constipatia - fiziologia colonică şi anorectală asociată cu îmbătrânirea:-timpul de tranzit colonic poate creşte cu îmbătrânirea – până la 72 ore; -percepţia de distensie rectală - sensibilitatea rectală;-sensibilitatea anală;-leziunile nervului ruşinos (mai frecvent la femei, secundar traumatismelor din timpul

travaliului) ;

Incontinenţa fecală, este o infirmitate frecventa, cu repercusiuni grave psihosociale, fiind alaturi de incontinenta de urina, escarele de decubit si de dementa, una din marile probleme ale îngrijirilor si asistentei vârstnicului.

Ea consta în pierdere involuntara a materiilor fecale si a gazelor prin orificiul anal. Se asociaza de obicei cu incontinenta de urina si cu deteriorarea psihica avansata. Apare în demente, accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite,

diabet, abcese rectale, hemoroizi, fisuri anale, cancere recto sicmoidiene si constipatia cronica.

Cea mai importanta incontinenta anala este cea neurogena, în geriatrie. Aceasta duce la pierderea controlului sfincterian. Tratamentul este descurajant si se reduce la încercări de reeducare si la îngrijiri generale. Se pot practica clisme, administra purgative

Incontinenţa urinară, este una din marele probleme ale asistentei geriatrice, alaturi de incontinenta anala, de imobilizare, escare si dementa.

Este foarte frecvent întâlnita si creste cu înaintarea în vârsta. De obicei la bolnavii aflati la domiciliu, incontinenta urinara se întâlneste în 10 - 15% din

cazuri, în timp ce la bolnavii spitalizati se întâlneste în 30 - 40% din cazuri. La domiciliu este si mai greu de stabilit deoarece batrânul sau familia, ascund aceasta

suferinta din pudoare.

2

Examenul prostatei la barbat si examenul ginecologic la femei este obligatoriu. Incontinenta de urina poate fi:- de stress, sau de efort, prin pierderea involuntara, dupa un efort de tuse, râs, stranut etc.

Este mai frecventa la femei si prognosticul este benign.- tranzitorie. Apare ca reactie fie la o afectiune acuta (infectie urmara, pneumonie, febra,

stari confuzionale, accidente vasculare cerebrale), fie la o schimbare psihologica (spitalizare, pierderea independentei etc). Repausul prelungit la pat o favorizeaza. Alteori apare datorita faptului ca unii batrâni, nu reusesc sa amâne declansarea voluntara a mictiunii pâna ce ajung la toaleta.

- incontinenta definitiva, este de obicei neurogena si rareori cauzata de un adenom de prostata sau de o retentie de urina cu mictiuni prin "prea plin".

Tratamentul este sarac: psihoterapie, suprimarea obstacolului, exercitii fizice, tratamentul infectiei, reeducare.

Retenţia de urină - este o tulburare a mictiunii, frecventa în geriatrie, constând în imposibilitatea eliminarii urinii din vezica.

Poate fi acuta sau cronica. Retentia acuta apare brusc si este pasagera. Dispare dupa tratament sau sondaj vezical. Retentia cronica apare la vârstnici, datorita în special hiperfrofiei de prostata.

Adenomul de prostata afecteaza aproape totalitatea bolnavilor vârstnici. Diagnosticul se pune însa de obicei tardiv, medicul fiind consultat în stadii avansate. Mictiunile frecvente (polakiuria, disuria, nicturia), sunt semnele principale. Anxietatea este prezenta în special în caz de retentie de urina. Lentoarea jetului este semnificativa.

Infecţiile urinare, sunt bolile cele mai frecvent întâlnite la persoanele vârstnice (20% dintre femei si 10% dintre barbati, dupa 65 ani).

Adeseori sunt latente, asimptomatice. O alterare inexplicabila a starii generale, tulburari digestive sau o febra izolata, la un

vârstnic atrag atentia asupra bolii. Imobilizarea la pat, deteriorarea psihica si incontinenta urinara contribuie la aparitia

acestei boli. Incontinenta urinara este frecvent însotita de incontinenta anala dupa cum s-a mai spus,

fenomen care favorizeaza infectia perineului.

Escara (Ulcerul de decubit, ulcerul ischemic de presiune) - este o nevroza ischemica a tesuturilor cuprinsa între planul osos si structura de sustinere si planul de compresiune (planul dur al patului sau fotoliului).

Zona cea mai afectata este proeminenta sacrala în pozitia culcat pe spate, trohanterul mare în pozitia culcat pe o parte si tuberozitatea ischionului în pozitia sezânda.

Mai afecteaza si calcâile, maleolele,-spinele iliace si rotula în pozitia de decubit ventral. În timpul somnului, la omul normal, apar perioade de imobilitate pe intervale mai lungi si

totusi nu apar escare, datorita mecanismului reflex de aparare (mai mult de 10 schimbari de pozitie pe ora), care permite în câteva secunde aportul normal de oxigen.

Escarele sunt deci provocate de lipsa de oxigen, datorita presiunii prelungite.

3

Intervin si alti factori favorizanti: Imobilizari prelungite prin boli grave mai ales neurologice; imobilizari prin terapii cu neuroleptice si tranchilizante; aparate ghipsate, anestezice; factori care diminua presiunea arteriala si împiedica aportul de oxigen (hipotensiune, hipovolumie, colaps), etc

Profilaxia, vizeaza calitatea lenjeriei, mentinerea acestuia uscata prin schimbare frecventa, îndepartarea cutelor si firimiturilor de pâine, igiena riguroasa a pielii, alimentatie corecta.

Se combate imobilismul absolut, se impune schimbarea de pozitie la 2 - 3 ore, si protejarea reliefurilor dure, prin utilizarea de colaci de cauciuc, perne sau saltea extra-moale.

Concomitent se îngrijeste meticulos pielea, tegumentele se spala de mai multe ori pe zi cu sapun si apa calda, si se usuca.

Atrofiile musculare sunt reprezentate de sarcopenia și casexiaI - Sarcopenia - reprezinta scaderea masei musculare insotita de declinul fortei musculare

si a functionalitatii, intalnita la varsta a treia. O scadere progresiva a masei musculare apare dupa 40 ani. Scaderea este de 8%/decada pana la 70 ani, iar dupa aceasta varsta pierderea este de

15%/decada. Forta musculara a membrelor inferioare scade cu 10-15%/decada pana la 70 ani, apoi

scaderea se accelereaza, la aproximativ 25-40%/decada. La barbati pierderea este de doua ori mai mare decat in cazul femeilor, dar acestia

pornesc de la o masa musculara mai mare. Factori care contribuie la pierderea de masa musculara si la scaderea fortei musculare

odata cu inaintarea in varsta: Pierderea de unitati motorii, proces care apare odata cu inaintarea in varsta.  Cu varsta apare o atrofie a fibrelor musculare, predominant afectate fiind cele de

tip II (fibre rapide), care contribuie decisiv la efortul fizic de intensitate mare. Cresterea factorilor de inflamatie, ca urmare a modificarilor sistemului

imun, odata cu varsta. Lipsa activitatii fizice determina scaderea fortei si masei musculare, Alterarile endocrine aparute cu inaintarea in varsta . Apoptoza (moartea celulara) miocitelor este accelerata la varstnici,. Factorii genetici  Aportul nutritional si proteic scazut este frecvent la varstnici.

II - Casexia este asociata cu pierdere musculara, cu sau fara pierdere de tesut adipos. Este asociata frecvent cu inflamatie, rezistenta la insulina, anorexie, catabolism proteic crescut. Scaderea in greutate este principala manifestare. Se poate intalni la orice varsta , fiind asociata cu o boala.

Anchilozele reprezinta imobilizarea unei articulaţii (parţiala sau totala) survenita fie prin atrofierea sau dispariţia cartilajului articular şi aderenţa consecutiva a capetelor arteriale (artrite, TBC, blenoragie, reumatism) fie in urma unor leziuni periarticulare (cicatrici ale pielii, scurtarea tendoanelor, etc). Anchilozele sunt prezente la cei cu afecţiuni cronice in mai mare sau mai mica masura şi constau in imposibilitatea mişcarilor unui segment ale unei articulaţii. Mişcarea poate fi uneori foarte dureroasa sau in cazurile mai grave, anchilozele duc la imposibilitatea de a misca articulaţia respectiva.

4