Curs 4 Biochimie Clinica (Word 2003)

8/2/2019 Curs 4 Biochimie Clinica (Word 2003)

1/4

2 macroglobulina

- este o proteina cu GM crescuta (725 Da) care se sintetizeaza in ficat in macrofage si in celulele

endoteliale- este un inhibitor cu spectru foarte larg: inhibitor al plasminei, trombinei si a altor proteaze serice

- are un mecanism particular de inactivare a proteazelor: dupa ce pierde prin proteoliza limitata

un polipeptid de 80 Da, 2 macroglobulina se activeaza si se infasoara in jurul proteazei care in

etapa urmatoare este preluata de macrofage si eliberata in circulatie- dupa unirea 2 macroglobulinei, t se reduce la 10 minute comparativ cu cele 135 h pe care le

are 2 macroglobulina

- nu trece prin endoteliul capilar datorita GM dar trece prin endoteliile capilare inflamate astfel ca

prezenta ei in lichidul pleural sau ascitic ne dovedeste ca la nivelul membranei respective exista

un pancreas infectios care a permis trecerea 2 macroglobulinei in lichidul exudat

- recent s-a identificat un component particular al reactiei de faza acuta denumit procalcitonina

care are proprietati de a creste de mii de ori inca de la debutul unei infectii intr-o boala de faza

acuta; este un precursor al calcitoninei produs de celulele C ale tiroidei si spre deosebire de

calcitonina care are un singur lant polipeptidic, procalcitonina este formata din 3 lanturi

polipeptidice

- procalcitonina nu creste in infectii virale, colagenoze; creste mai intens decat citokinele

proinflamatorii

transferina (siderofilina)

-este o GP sintetizata la nivelul ficatului care preia Fe de la mucoasa intestinala sub forma

trivalenta si il transporta pana la celulele de depozit care au receptori pentru complexul

transferina-fier; la acest nivel transferina se desparte de Fe, se intoarce in circulatie si participa la

un nou transport

- tot transferina transporta Fe de depozit din hemosiderina sau feritina la organele hematopoietice

- fiecare molecula de feritina este formata dintr-un lant polipeptidic si 2 lanturi de hidrati de

carbon (care au situsuri pentru legarea atomilor de Fe)

- din cantitatea totala de transferina doar 1/3 este saturata cu Fe transportand totusi 99% din

cantitatea totala de Fe seric

- transferina are importanta deoarece este in competitie pentru Fe cu microorganisme si cu celule

tumorale

Atransferinemia

- boala congenitala de deficitul de sinteza a siderofilinei

- se manifesta cu anemie hipocroma microcitara avand transferina=0 sau nesemnificativa

- acesti bolnavi transfuzii permanente

- transferina purificata

-Ac-antitransferina apar in anumite boli; anuleaza capacitatea de transport desi cantitativtransferina normal/crescut

ceruloplasmina

- este o proteina sintetizata la nivelul ficatului care intervine in transportul Cu

- in exces de Cu boala Wilson cu depozitarea Cu in diferite organe

- in deficit de Cu anemie microcitara feripriva(are si deficit de Cu)

fibronectina (proteina de adeziune)

- este tot o GP si care are in structura sa un tripeptid format din: arginina, glicina, asparagina cu

ajutorul caruia se leaga de receptori specifici asigurand adeziunea celulara si participand la

modularea si la refacerea tesutului conjunctiv

- se gaseste sub 2 forme: solubila in plasma (pFn) si o forma insolubila (in matricea tesutului

conjunctiv cFn)

- cFn nu se transforma in forma solubila in schimb cea plasmatica se poate transforma in cea

insolubila sub influenta heparinei si a heparansulfatului (MPZ-> GP)


2/4

- sub actiunea factorului III, fibrina se leaga de fibronectina si determina organizare fibroasa a

depozitelor de fibrina

- scade in boli hepatice, in traumatisme majore, in stari septice si CID

- creste in sd. nefrotic si obezitate androida

vitronectina

- este tot o GP (proteina de adeziune)

- contine tripeptidul in structura sa si face complexe cu PAI-1 pe care-l inhiba

2 microglobulina

- 1 lant polipeptidic

- secretata la suprafata tuturor celulelor nucleate reprezentand lantul usor al HCP cls. I

- creste in nefropatia diabetica iar la cei care fac hemodializa se depune in tesuturi => amiloid

1 glicoproteina acida

- este vechiul orosmucoid, reactant de faza acuta, GP

- se leaga nespecific prin componenta glucidica la suprafata unor bacterii, virusuri, protozoare

- se leaga de unele medicamente

- moduleaza raspunsul imun

- creste in declansarea si evolutia proceselor inflamatorii revenind la normal dupa 2-3 saptamani

de la vindecare

- scade in malnutritie, CH, sd. nefrotic

PCR

- marker pentru inflamatia acuta si cronica si mai ales pentru infectia acuta si cronica

- alaturi de Fbn permit urmarirea evolutiei unui proces infectios

- este formata din 5 unitati identice legate prin legaturi necovalente

- se sintetizeaza in ficat sub influenta IL 1, IL 6

- normal < 0,5 mg%

- creste in infectii si inflamatii pana la de 3.000 x

- are proprietatea de a se lega cu afinitate de polizaharidul C al streptococului de unde sidenumirea dar se mai leaga si de alte GP care contin N-acetilgalactozamina-6-P

- scade in vindecarea procesului infectios

- proprietate de a activa complementul pe calea clasica

- realizeaza opsonizarea microorganismelor facilitand indepartarea lor de catre celulele fagocitare

- are mare afinitate pentru cromatina si ac. nucleici care rezulta prin distrugerea celulara

- sinteza ei este indusa de citokine dar odata sintetizata are proprietatea de a limita actiunea

citokinelor actionand ca un modulator al proceselor imune

- utila in diagnosticul infectios post-operator si in urmarirea recidivelor septicemice la nou-nascut

- creste in inflamatiile nespecifice (creste in puseul de PA, rectocolita hemoragica, spondilita

anchilozanta)

haptoglobina

- sintetizata la nivelul ficatului

- GP

- capabila sa lege Hb din sange

- o molecula de haptoglobina leaga 2 molecule de Hb, complexul fiind apoi inlaturat in circulatie

de catre macrofage

Alti inhibitori ai proteazelor

- PAI-1, PAI-2, PAI-3 inhibitori activarii plasminogenului

- PAI-2 secretat de placenta are rolul de a incetini procesul de fibrinoliza din ultimul trimestru al

sarcinii

Inhibitorii componentei C1 a complementului (C1 INH)

- limiteaza afectarea sistemului complement si a kalicreinei avand si o slaba activitate de inhibare

a sistemului fibrinolitic


3/4

- limiteaza activarea factorului XII

Inhibitorii proteazelor actioneaza la nivele diferite si au mecanisme diferite pentru

prevenirea degradarii proteolitice a tesuturilor, in controlul coagularii, a fibrinolizei precum si

controlul asupra sistemului kininoformator si a sistemului complement.In infectii grave, traumatisme si operatii majore, CID, toate aceste procese se declanseaza

simultan ducand la hemoragii masive, de multe ori cu sfarsit letal.

Sistemul complementului- format dintr-un numar de 20 proteine care sunt enzime care circula sub forma de

zimogeni

- activarea lor se face in cascada prin proteoliza limitata (din fiecare zimogen seindeparteaza un lant polipeptidic care duce la activarea componentei respective; astfel

fiecare componenta devine substrat pentru enzima urmatoare)

-intervine in:1. liza celulara

2. procese de chemotaxie

3. opsonizare

4. imunoaderenta5. fagocitoza

6. anafilaxie

- activarea sistemului complement decurge in 3 etape:1. generarea C3-convertazei care duce la clivarea componentei C32. generarea C5-convertazei care duce la clivarea componentei C53. asamblarea caii terminale de atac a membranei

- generarea C3-convertazei are loc pe 2 cai: clasica si alternativa

- activarea caii clasice se face prin actiunea complexelor imune sau a agregatelor de Ig

continand Ig G, Ig A, Ig M- aceste Ig + Ca duc la formarea C3-convertazei prin calea clasica- tot C3-convertaza se produce si prin calea alternativa cand activarea se face prin

polipeptide din membrana celulara, endotoxinele gram negative, paraziti si Ig A

- toti agentii care intervin in activarea pe cale alternativa au o suprafata activatoare lanivelul careia se formeaza si se activeaza convertaza C3 a caii alternative

- cele 2 convertaze cliveaza componenta C3 eliberand fragmentul C3a cu rol in chemotaxie

si anafilaxie si fragmentul C3b cu rol activ- generarea C5-convertazei rezulta din unirea C3-convertazei rezultata prin cele 2 cai cu

fragmentul C3b ducand la convertaza C5; aceasta se cliveaza in 2 fragmente: C5a si C5b,

ultimul cu rol in formarea complexului final de actiune notat cu C5b-9

- pana la formarea complexului final se mai ataseaza complexul C 6-C7 apoi complexul C8=>complexul C5b-9; acesta patrunde in membrana celulara, se insera complet in interiorul

tunelului care devine permeabil pentru apa si ioni si care duce la moartea celulei

- la nivelul laboratorului se face dozarea de componente ale sistemului complement saudozarea complementului total (complement hemolitic total 50%)

- complementul creste in procesele inflamatiile acute si in reactiile de faza acuta, in puseele

evolutive a unor boli cronice, in hiperTGL survenite la obezitatea androida


4/4

- scade in boli care evolueaza cu complexe imune circulante (CIC) care activeaza sistemul

complement: LES, GN imune, vasculite, rejet acut de grefa, endocardita bacteriana,

crioglobulinemii- LES este boala unde sistemul complement este activat prin CIC

- in LES avem pe langa o crestere a CIC si o scadere a nivelurilor serice a comp. C1, C2,C3,

C4 a complementului precum si a componentei finale C5b-9- prin imunofluorescenta se pun la nivelul tesutului (ex. glomeruli renali) complexe imune

+ Ig

- evidentierea CIC fara evidentierea acestora la nivelul tesuturilor nu are valoarediagnostica

- pentru una din bolile enuntate CIC activeaza complementul prin calea clasica

- in GN membranoasa proliferativa activarea complementului pe cale alternativa prin

intermediul f. nefritic (autoAc din clasa Ig G)- la bolnavii hemodializati, activarea complementului prin mecanisme similare cu cele

din LES la fel ca si-n vasculitele sistemice necrozante, crioglobulinemiile mixte,

periarterita nodoasa

(prin imunofluorescenta: CIC + Ig in peretele vascular)- in ateroscleroza si in zonele de IMA CIC + Ig => participarea CIC in aterogeneza

Deficiente genetice- pot interesa fie componentele sistemului sau un deficit de inhibare a sistemului

complement

- in deficitul genetic de inhibitori avem activarea in exces a caii clasice a complementuluiprecum si activarea sistemului kininoformator

- mai poate exista deficit de C3, C4, C5b-9 (genetic)

- in deficitul de inhibitori apare edemul angioneurotic localizat la fata si pleoape

Documents

Curs 4 Biochimie Clinica (Word 2003)