Curs 5 - Leziuni Distrofice

Prof. Dr. ASCHIE MARIANA

1

LEZIUNI DISTROFICE(CELULARE SI INTERSTITIALE)

DEFINITIE Leziunile distrofice sunt leziuni patologice

elementare, care reprezinta expresia morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel celular si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului patologic

2

CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE

Tulburari ale metabolismului

I. PROTEINELOR

II. GLUCIDELOR

III. LIPIDELOR

IV. MINERALELOR

V. PIGMENTILOR

3

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

Sinteza proteinelor este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice:

ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi. Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare

formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in citoplasma de un ARN mesager

Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer, specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager

Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si apoi excretia lor

4

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

CLASIFICAREA) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Distrofii hidroprotidice citoplasmatice Distrofia hialina Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE Distrofia hialina Distrofia fibrinoida Distrofia amiloida (amiloidoza) Distrofia mucoida

5

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Alterari ale membranei citoplasmatice - In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,

consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice

Cauze:In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru

tipuri de injurii:

1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)

2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii membranei celulare)

3. Cresterea Na+ extracelular

4. Modificari de pH ale mediului extracelular

6


7


Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre compartimentele intracelulare.

Modificarile structurale observate la microscopul electronic: Condensarea cromatinei nucleare Dilatarea reticulului endoplasmatic Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in

scurt timp mitocondriile se balonizeaza)

Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

8

TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE CITOPLASMATICE

In functie de gradul afectarii:

1)Intumescenta clara

2)Intumescenta tulbure

3)Distrofia granulara

4)Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.

9

10

Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)Ex. – nefroza osmoticaMicroscopic - celulele – sunt marite de volum - citoplasma – transparenta, clara - nucleii – mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure - apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi)

- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu

- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze (aspect de carne fiarta)

- Microscopic

- celulele – turgescente, cu numeroase granulatii de marimi diferite in citoplasma

- se constata diferite grade de anizocorie

Distrofia granulara - apare in stadiile mai avansate - granulatiile intracitoplasmatice sunt vizibile - nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara - citoplasma – tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii intracitoplasmatice si cu numeroase vacuole mari, uneori acestea putand masca nucleul - celula capata un aspect spumos si reticular Distrofie granulovacuolara in celulele

epiteliale ale tubilor renaliCol HE, ob 40x

11

Distrofie granulo-vacuolara

renala

Celulele tubilor contorti cu prezenta

de granulatii si vacuole

intracitoplasmatice

12

Distrofia hialina intracelulara( degenerescenta hialina)

-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene, acidofile, usor refrigente, care se coloreaza histochimic de aceeasi maniera cu proteinele- au aspect:

- de picaturi sferice (cel mai frecvent)- lanceolat- retea perinucleara

Distrofia ceroasa(degenerescenta Zencker)

- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in stari infectioase grave (febra tifoida)-tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros- fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin

13

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

Distrofie hialina- corp albicans ovarian, stroma cu vase sanguine

Col HE, ob 10x

1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta hialina)

- consta in transformarea elementelor care alcatuiesc interstitiul intr-o masa structurata, omogena, eozinofila.

- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor, fibroamelor uterine

Macroscopic:

- Hialinul apare albicios, translucid, consistenta regiunii este crescuta.

14

2) DISTROFIA FIBRINOIDA - a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut - apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului si in testurile periarticulare. - Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos diseminat, dermatomiozita , placenta (mai ales in cazul hipertensiunii de sarcina) etcMicroscopic: - apar modificari la nivelul substantei fundamentalesi al fibrelor colagene, care se edematiaza, capatand aspect omogen- in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu aspect similar fibrinei- in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea sufera o distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoidaMicroscopia electronica si imunofluorescenta - releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura fibrina exsudata

15

Distrofie fibrinoida placentara

Fibrinoidul – substanta eozinofila, amorfa, cu resturi

nucleare si celulare

16

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul

interstitial. Amiloidul:

- este o substanta de natura glicoproteica. - histochimic este metacromatic cu violetul de metil - se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa

aceasta colorare - devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T - Microscopia electronica – amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate,

dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate chimica

17

Structura amiloidului

Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:

- fibrile proteice (95%)

- o glicoproteina (5%)

Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15 forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind: tipul AL (amiloid light chain) – contine lanturi de imunoglobuline - tip

kappa si lambda tipul AA (amyloid associated) – contine o proteina sintetizata de ficat,

fara structura imunoglobulinica

18

Clasificarea amiloidozelor

In functie de localizare :

I) Amiloidoze sistemice►Ereditare (familiale)

- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA - ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal

recesiv)- clinic : episoade febrile si poliserozite

polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul

nervilor periferici►Primare

• sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor monoclonale (5 – 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta amiloidoza)

• se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL• depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului,

limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar

• masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp strain si limfocite 19


►Secundare - se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei,

ficatului si rinichilorCauze: - frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei

secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si introducerii antibioterapiei).

- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat, dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor maligne (in special cele digestive

Localizarea la nivel hepatic:o Macroscopic – ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta,

culoare cenusie, usor translucido Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si

celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si oxigen, hepatocitele degenereaza)

20


Localizarea la nivel renal Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a

arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul si membrana bazala a capilarelor

Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se poate instala un sindrom nefrotic.

Localizarea la nivelul splinei Macroscopic – splina este voluminoasa, dura,elastica. Microscopic - amiloidul se depune sub forma

nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi (splina sagu)

difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).

21

Clasificarea amiloidozelorII) Amiloidoze localizate

afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge, tiroida, cord, sistem nervos etc.

se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile tumori

Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca.

De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:– carcinoamele medulare tiroidiene,– feocromocitoame, – tumorile insulelor pancreatice

22

Distrofie amiloida splenicaMaterial amorf, eozinofil, acelular cu

depunere interstitialaCol. Violet de gentiana, ob. 5x

Amiloidoza splenica – tipul difuz; col HEA- depozite de amiloid dispus difuz

P – pulpa rosie

23

24

Amiloidoza renalaCol HE

Distrofie amiloida renala;Depunere de amiloid la nivelul glomerulilor si tubilor contortiCol. Rosu de Congo, ob 20x

25

Amiloidoza splenica – tipul nodular (mai rar)

Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei albe; col HE

Amiloidoza localizata: carcinom medular tiroidian

Amiloidul este prezent doar in interiorul tumorii

Amiloid la nivelul vaselor Biopsie rectala

Ep- epiteliul glandular rectalA - amilod

26

27

Amiloidoza hepatica amiloidul se depune in

spatiile sinusoidale hepatice (A); Hepatocitele (H) sunt

atrofice

Amiloidoza cardiacaAmiloidul se acumuleaza in

peretii vaselor miocardice (V)

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELORA) GLICOGENEZE• grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite

tesuturi.• s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva

(exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice depinzand de organele afectate

• Cele mai frecvente: tipul I – boala von Gierke

– Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.

– Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.– Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul

hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de steatoza marcata

Tipul IV – boala Andersen– Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel hepatocitar

de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.– Examenul histopatologic – incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab

eozinofile, omogene, similare celulelor “groun glass” observate in hepatita cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala Andersen au aspect diferit in microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)

28

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR

B) MUCOPOLIZAHARIDOZE– Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu

greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea urinara a mucopolizaharidelor.

– se clasifica in 7 categorii (tip I – VI)– Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a

aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental– Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala

Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva)– Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

29

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELORI) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:A) Steatoza

1. Steatoza hepatica2. Steatoza extrahepatica3. Sindromul Reye4. Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice

B) Patologia tesutului adipos1. Obezitatea2. Lipomatozele3. Citosteatonecroza4. Granulomul lipofagic5. Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)

II) Tulburari ale metabolismului colesteroluluiIII) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe

1. Gangliozidoze2. Cerebrozidoze3. Sulfatidoze4. Sfingomielinoza (boala Niemann – Pick)

30

STEATOZA Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea

excesiva de trigliceride in celule Histopatologic− Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol,

deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita dizolvarii trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii

− Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin folosirea de coloranti liposolubili (Suddan)

CAUZE:A. Aport crescut (hiperlipidemiile)B. Tulburari metabolice:

1. Anoxia2. Intoxicatiile – metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon

3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie4. Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic

31

Steatoza hepatica

Este cea mai frecventa forma de steatoza

Macroscopic:– Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea

normala, consistenta redusa– La sectionare – parenchimul hepatic are culoare galbena

Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule transparente, nedelimitate de o membrana structurala

– In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:• Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)• Zona intermediara (zona acinara 2)• Zona periportala (zona acinara 1)• Intreg lobulul – steatoza panacinara

32

STEATOZA HEPATICA

Daca testul hepatic a fost prelucrat la parafina si apoi sectiunile sunt colorate cu hematoxilina- eozina, celulele apar vacuolizate, transparente, cu citoplasma dispusa la periferie si nucleii proeminand intr-o portiune a inelului citoplasmatic

Vacuole optic goale, intracitoplasmatice

33

STEATOZA HEPATICA

In cazul preparatelor sectionate la criotom si colorate cu Sudan celulele hepatice apar ca purtand un numar mare de picaturi lipidice colorate in rosu -portocaliu sau o singura vezicula lipidica centrala mare

34

STEATOZA EXTRAHEPATICA

Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in rinichi si miocard, si in unele tumori.

Steatoza renala:

- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica

- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele epiteliului contort proximal

La nivel miocardic:

- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte cvasinormale

- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor de lipide in fibrele miocardice

35

SINDROMUL REYE

36

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

I) OBEZITATEA

Definitie – cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.

! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura tisulara si celulara nu sunt afectate

II) LIPOMATOZELE

Definitie – afectiuni in care structurile normale constituente ale unui tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos

Clasificare - in functie de mecanismul de producere → Fiziologic – atrofia maduvei hematogene sau a timusului Patologic – lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor,

ganglionilor limfatici, muschilor scheletici

37


III) CITOSTEATONECROZA− Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin

intermediul unei lipaze− Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul

pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele pancreatice sunt activate intratisular

− Fiziopatologie – sub actiunea lipazei se produce scindarea grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu insolubile

38

39

Macroscopic → apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit “in pete de spermantet”) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

CITOSTEATONECROZA

Microscopic • zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de

forma neregulata, colorate de hematoxilina. • In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de

detritus.• In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate

Citosteatonecroza pancreatica

Col HE, ob 10x


Steatonecroza

- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme, substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos subcutanat etc

IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC• in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt

distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante plurinucleate TOUTON

• Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.

40

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI

Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor unde favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor

Placa de aterom aortica; detritusuri celulare, lipide (in rosu), media distrofica

Col Scharlah, ob 10

41

Xantoamele Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma

spumoasa, datorita acumularii de picaturi fine de lipide

Uneori includ si celule plurinucleate incarcate lipidic, inconjurate de o reactie inflamatorie si fibroza

42

Xantoamele sunt localizate −la nivel dermic →in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor −in tesuturile profunde → tendoane, periost

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI

Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de celule

La nivel histiocitar procesul are loc : in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de

histiocitele prezente in focarul inflamator In focarele inflamatorii cronice din alveole – pneumonie xantomatoasa In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt

fagocitate de histiocite si de nevroglii. In nefroza lipoidica – celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de

lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul subcapsular.

Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide nesaturate, cristale de colesterol si de acizi grasi.

43

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

• Lipodozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau substante asemanatoare acestora – lipoide.

Forme • Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional• Sporadice – cauza necunoscuta

Fiziopatologie

Lipidele normale sau anormale se acumuleaza• in celulele sistemului reticulohistiocitar – lipidoza generalizata• In anumite structuri ale sistemului nervos – neurolipidoza

Clasificarea- in functie de :Natura deficitiului enzimaticTipul de substanta acumulata in celuleEvolutia manifestarilor clinice

44


Cele mai frecvente tipuri de lipidoze – SFINGOLIPIDOZE patru entitati separate:

1. Gangliozidoze

2. Cerebrozidoze

3. Sulfatidoze

4. Sfingomielinoze

Gangliozidozele

Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza– in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii– cea mai cunoscuta - boala Tay – Sachs ( idiotia amaurotica):se

manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.

45


Boala Gaucher Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti Se tranzmite autozomal recesiv Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi Clinic – splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher – celule de 20- 80

microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata supraincarcarii cu glucocerebrozide

Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe – gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX

CEREBROZIDOZE-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate

de ceramide

46


Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu citoplasma cu aspect de “hartie creponata”.

Col PAS, ob 40x

Splina Gaucher- celule Gaucher

Col PAS, ob 40x

47


Sulfatidoze

- se datoreaza deficientei de arilsulfataze

- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau degradarea progresiva a facultatilor psihomotorii

Boala Niemann – Pick splenica;

Celule Niemann – Pick cu citoplasma spumoasa, limfocite

Col HE, ob 20x

Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick

- se tranzmite autozomal recesiv - decesul survine pana la atingerea

varstei de doi ani - clinic

hepatosplenomegalie importanta, poliadenopatii, atrofie cerebrala, decalcificari osoase, intarzierea dezvoltarii staturoponderale

48

Documents

Curs 5 - Leziuni Distrofice