Curs 5 Proc Civila Anul III Sem II

DREPT PROCESUAL CIVIL – partea generală,ANUL III, SEMESTRUL II, CURSUL 5,

23.03.2015

CONTINUARE Aceste condiţii trebuiesc îndeplinite şi în cazul invocării unei excepţii procesuală, fiind necesar ca aceasta să aibă capacitate şi calitate procesuală şi să justifice un interes.

Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi

şi obligaţii pe plan procesual.În cazul persoanelor fizice, capacitatea procesuală de folosinţă începe la naşterea lor şi

încetează odată cu moartea acestora. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate, însă, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală de folosinţă poate fi limitată.

Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se va dobândi de la data înregistrării, iar pentru persoana juridică care nu este suspusă înregistrării, capacitatea procesuală de folosinţă se va dobândi de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege, după caz - art. 205 alin. (1) şi (2) NCC.

Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi exercita şi de a-şi executa singură drepturile şi, respectiv, obligaţiile procedurala, deci de a sta în judecată.

În cazul prsoanelor fizice, capacitatea de exerciţiu deplină se dobândeşte la îndeplinirea vârstei de 18 ani. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie. În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) NCC. Potrivit art. 40 pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu.

Încetarea capacităţii procesuale de exerciţiu depline are loc, definitiv sau temporar, după caz, prin deces, prin punere sub interdicţie judecătorească ori în situaţia anulării căsătoriei înainte ca minorul de rea-credinţă să fi împlinit vârsta de 18 ani.

Reprezentarea legală, ntervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu (minorilor care nu au împlinit vârsta 14 ani şi a celor puşi sub interdicţie, prin hotărâre judecătorească). Aceştia nu stau personal în proces, ci prin reprezentanţii lor legali (părinţii sau, după caz, cei care îl reprezintă pe cel dat în plasament ori tutore).

Dacă persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal şi există urgenţă în soluţionarea cauzei, la cererea părţii interesate, instanţa va numi un curator special, care să-l reprezinte pe incapabil până la numirea reprezentantului legal.

Asistarea legală intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, şi anume în situaţia minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Aceştia vor fi citaţi ţi vor sta personal în proces, dar asistaţi, după caz, de părinţi sau tutore, care vor semna alături de minori cererile adresate instanţei, iar în acest scop, părinţii sau tutorele vor fi citaţi.

Dacă minorul împlineşte în cursul procesului vârsta de 14 ani, reprezentarea legală se transformă în asistare, astfel încât, după înplinirea acestei vârste, minorul va fi citat personal.

1


23.03.2015

În cazul în care partea cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are ocrotitor legal legal şi există urgenţă în soluţionarea cauzei, la cererea părţii interesate, instanţa va numi un curator special.

Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi ocrotitorul legal care îl asistă efectuează acte procedurale de dispoziţie (renunţare la judecată sau la dreptul pretins etc.). Pentru aceste acte este necesară autorizarea instanţei de tutelă, atunci când minorul este ocrotit de părinţi, prin darea în plasament sau după caz, prin alte măsuri, de protecţie specială prevăzute de lege, respectiv autorizarea instanţei de tutelă şi avizul consiliului de familie, în cazul în care ocrotirea incapabilului sau a minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu se realizează prin tutelă.

În cazul persoanelor juridice, capacitate de exerciţiu, inclusiv cea procesuală, se realizează prin intermediul organelor sale de administrare, acestea fiind persaonele fizice şi juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.

Calitatea procesualăSediul materiei: art. 36 – 39 NCPC.Calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor

raportului juridic civil concret dedus judecăţii.DEFINIŢIE: calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana

reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Particularizând pentru ipoteza acţiunii în revendicare imobiliară, calitatea procesuală activă revine reclamantului, proprietar neposesor, lipsit de atributele dreptului de proprietate spre a cărui valorificare tinde prin exerciţiul acţiunii, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pârâtului, posesor neproprietar sau detentor precar.

Legea stabileşte pentru anumite acţiuni civile calitatea procesuală activă sau, după caz, pasivă.

Exemplu: în ipoteza acţiunii în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, calitatea procesuală activă aparţine

copilului sau, după moartea acestuia, moştenitorilor copilului, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pretinsei mamei sau, după moartea acesteia, moştenitorilor pretinsei mame (art. 423 NCC);

în ipoteza acţiunii în stabilirea filiaţiei faţă de tată, calitatea procesuală activă aparţine copilului sau, după moartea acestuia, moştenitorilor copilului, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pretinsului tată sau, după moartea acestuia, moştenitorilor pretinsului tată (art. 425 NCC);Legitimarea procesuală a altor persoaneRaportat la dispoziţiile art. 92 alin. (1) NCPC, procurorul poate porni orice acţiune civilă,

ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor.

2


23.03.2015

Potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. h) din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, asociaţiile de consumatori au drept de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor.

Asociaţiile de consumatori sunt persoane juridice care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general, astfel încât prin promovarea acţiunilor în justiţie nu justifică un interes personal, dar au calitate procesuală activă întrucât legea prevede în mod expres aceasta.

În conformitate cu prevederile art. 28 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane, precum şi în ipoteza în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă aceasta din urmă mandatează organizaţia în acest sens.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.

Transmiterea convenţională a calităţii procesualăTransmisiunea convenţională a calităţii de parte litigantă operează, în ipoteza raporturilor

juridice reale, în temeiul vânzării, schimbului, donării, aducerii ca aport a bunului litigios în cazul în care bunul trece în patrimoniul societăţii, şi, în ipoteza raporturilor juridice obligaţionale, în temeiul cesiunii de creanţă, subrogaţiei personale, novaţiei prin schimbare de creditor/debitor, stipulaţiei pentru altul şi preluării de datorie.

Efectele transmiterii calităţii procesuale. Cel care dobândeşte calitatea procesuală ca efect al transmisiunii preia procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc aceasta, actele procedurale îndeplinite de autorul său fiindu-i opozabile, urmând ca, pe viitor, toate actele de procedură să se îndeplinească şi faţă de acesta.

Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săiSediul materiei art. 39 NCPC.Articolul 39 NCPC vizează efectele transmiterii dreptului litigios în cursul procesului

prin acte juridice cu titlu particular.Actul juridic cu titlu particular vizează transmiterea unui drept subiectiv civil privit

individual (ut singuli), precum contractul de vânzare, contractul de donaţie, legatul unor bunuri determinate etc.

Actul juridic cu titlu particular poate fi încheiat între vii - inter vivos (efectele juridice se produc independent de moartea autorului) sau pentru cauză de moarte - mortis causa (efectele juridice se produc exclusiv în momentul şi sub condiţia morţii autorului).

Transmiterea dreptului litigios prin acte între vii cu titlu particular. Astfel, spre deosebire de soluţiile adoptate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, potrivit art. 39

3


23.03.2015

alin. (1) teza I, dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale.

Prin urmare, în ipoteza în care pe parcursul unui litigiu având ca obiect revendicare imobiliară reclamantul vinde dreptul de proprietate litigios asupra imobilului, potrivit noii reglementări instanţa nu va mai lua act în mod automat de transmiterea calităţii procesuale active de la înstrăinător la dobânditor, ci, dimpotrivă, procesul va continua, în primă fază, între părţile iniţiale - reclamant-înstrăinător şi pârât.

Introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular. Dispoziţiile art. 39 alin. (2) teza I NCPC prevăd însă că, în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu.

Formularea unei pretenţiiPentru declanşarea oricărui proces civil este necesar să se formuleze o pretenţie. În acest

sens, art. 30 alin (1) dispune că oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.

Pentru exercitarea acţiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizrea este necesară calea judecăţii, deci să supună judecăţii o pretenţie.

În ceea ce priveşte dreptul subiectiv civil, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) sâ fie recunoscut şi ocrotit de lege, adică să nu intre în conţinutul unui raport juridic care să contravină normelor legale imperative sau regulilor de convieţuire socială.

b) sâ fie exercitat în limitele sale externe, de ordin material şi juridic, precum şi în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege.

c) sâ fie exercitat cu bunâ-credinţâ. Această condiţie semnifică convingerea titularului dreptului afirmat că este îndreptăţit să procedeze la exercitarea sa.

d) sâ fie actual. în primul rând, dreptul subiectiv civil nu este actual în ipoteza în care este afectat de un termen suspensiv, existenţa dreptului fiind certă, numai exerciţiul său fiind amânat, caz în care cererea se va respinge ca prematur formulată.Existenţa dreptului subiectiv civil pretins sau, după caz, a situaţiei juridice afirmate,

precum şi îndeplinirea cerinţelor menţionate mai sus se stabilesc de către instanţă. Tocmai de aceea, condiţia de exercitare a acţiunii civile în discuţie nu vizează însăşi existenţa dreptului subiectiv, ci numai formularea unei pretenţii, adică afirmarea dreptului respectiv.

Interesul de acţionaSediul materiei: art. 33 NCPC.Noţiunea interesului, condiţie a acţiunii civile. Prin interes se înţelege folosul practic,

material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia - cerere în justiţie sau apărare de fond ori procedurală.

4


23.03.2015

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Potrivit art. 33 NCPC, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie determinat să fie legitim să fie personal să fie nascut şi actual.

Condiţia interesului determinat. Interesul este determinat atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conţinutul acţiunii civile poate fi justificat de un avantaj, de un folos practic concert. Condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Nu prezintă interes acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, în condiţiile în care reclamantul deţine un titlu executoriu valabil împotriva pârâtului vizând aceeaşi sumă de bani reclamată, întrucât există posibilitatea demarării directe a procedurii executării silite.

Condiţia interesului legitim. Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de convieţuire socială.

Condiţia interesului personal. Interesul trebuie să fie personal, în sensul că cel care recurge la această formă procedurală urmăreşte să obţină, direct sau indirect, un folos practic pentru sine iar nu pentru altcineva.

Condiţia interesului născut şi actual. Această cerinţă vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă, independent de forma sa concretă de manifestare, în sensul că partea nu ar mai obţine folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, fiind ca atare prejudiciată.â

Excepţia lipsei de interes. Forma procedurală de invocare a lipsei de interes o constituie excepţia procesuală cu aceeaşi denumire, aceasta fiind o excepţie de fond (vizează încălcarea cerinţelor interesului - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii). Excepţia lipsei de interes poate fi invocată de parte sau de instanţă, în orice stare a procesului. În cazul în care instanţa consideră că această excepţie este întemeiată, cererea de chemare în judecată sau, după caz, alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile, va fi respinsă ca lipsită de interes.

Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civileSediul matereie: art. 20 NCPC.Excepţia lipsei capacităţii procesuale. în ipoteza în care entitatea care a formulat cererea

în justiţie nu are capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia situaţiei în care aceasta este o asociaţie, societate sau altă entitate fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, declarând nulă cererea. Excepţia lipsei capacităţii procesuale este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (în

5


23.03.2015

ipoteza lipsei capacităţii procesuale de folosinţă) sau, după caz, relativă cu regim derogatoriu (în ipoteza lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii).

Excepţia lipsei calităţii procesuale. Dacă partea care formulează cererea nu este titularul dreptului afirmat sau nu este cel care se prevalează de interesul realizării unei situaţii juridice pentru care calea justiţiei este obligatorie, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca excepţia lipsei calităţii procesuale active, cererea urmând a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Dacă partea împotriva căreia este formulată cererea nu este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii ori persoana faţă de care se poate realiza interesul de care se prevalează reclamantul, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cererea urmând a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii).

Excepţia lipsei de interes. Excepţia lipsei de interes vizează exclusiv persoana care promovează cererea, iar nu şi pe cea împotriva căreia se formulează, precum în cazul celorlalte două excepţii analizate în precedent. Este o excepţie de fond.

SCHEMĂ

1 – CAPACITATEA

2 – CALITATEA

3 – PRETENŢIE

4- INTERES

3 – PRETENŢIE – REPREZINTĂ ÎNSUŞI DREPTUL ( FOND) – poate fi respinsă ca neîntemeiată, nelegală sau admisă cererea.

Cereri/ Acţiuni în justiţieÎn funcţie de scopul urmărit, se disting următoarele tipuri de cerei în:

cereri în constatare cereri în realizare ( regula)

6

activă

pasivă

Excepţia lipsei capacităţii procesuale

Excepţia lipsei calităţii procesuale

Excepţia lipsei de interes.

Resipinsă - nulă

Resipinsă - lipsa calităţii procesuale

Resipinsă – ca fiind lipsită de

interes


23.03.2015

cereri în constituire de drepturi.Acţiunea în constatareSediul materiei: art . 35DEFINIŢIE: cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea

existenţei unui drept al său (cerere în constatare pozitivă) ori inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa (cerere în constatare negativă), indiferent dacă dreptul are caracter patrimonial sau nepatrimonial. Ex.: cererea privind constatarea calităţii de constructor de bună sau de rea-credinţă, cererea vizând constatarea existenţei sau inexistenţei consimţământului pârâtului la efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire a unui imobil etc, crerea în constatarea dreptului de proprietate, în ipoteza ăn care recalamntul are posesia bunului ( dacă nu ar fi avut posesia bunului am fi fost în prezenţa unei Acţiuni în realizarea şi anume acţiunea în revendicare).

Imprescriptibilitatea. Potrivit dispoziţiilor art. 2502 alin. (2) pct. 2 NCC, sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Caracterul subsidiar. Cererile în constatare de drepturi au caracter subsidiar în raport cu cererile în realizare de drepturi, motiv pentru care instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri în constatare va invoca şi va admite, în acest caz, din oficiu, excepţia caracterului subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând în consecinţă cererea ca inadmisibilă (excepţia în cauză fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie).

În situaţia în care o parte a promovat o acţiune în constatare ce a fost respinsă ca inadmisibilă pentru considerentul caracterului său subsidiar, la momentul introducerii acţiunii în realizare nu i se va opune excepţia autorităţii de lucru judecat, din moment ce instanţa care a soluţionat prima acţiune nu a intrat în analiza fondului dreptului dedus judecăţii.

Lipsa caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile în constatare. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cererile în constatare de drepturi nu constituie titluri executorii, dar, dacă prin dispozitiv pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, acest capăt accesoriu de cerere reprezintă o cerere în realizare, motiv pentru care se poate porni executarea silită pentru obţinerea sumelor obţinute cu acest titlu.

Obiectul cererilor în constatare vizează un drept, iar nu o situaţie de fapt. Cererile în constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Obiectul cererii în constatare trebuie să vizeze existenţa sau inexistenţa unui drept determinat, iar nu a unuia generic (spre exemplu, inexistenţa vreunei datorii a reclamantului faţă de pârât sau inexistenţa vreunui drept al pârâtului asupra bunurilor reclamantului).

Transformarea cererii în constatare în cerere în realizare şi invers. Până la închiderea dezbaterilor, reclamantul poate înlocui cererea în constatare printr-o cerere în realizare şi invers, dacă cererea în constatare poate fi primită, fără a se acorda termen de judecată, instanţa luând act de precizare şi consemnându-se în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale ale părţii în acest sens.

Determinarea instanţei competente. în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

7


23.03.2015

Cererea în realizare de drepturi.DEFINIŢIE: aceasta reprezintă cererea prin care reclamantul, ce se pretinde titularul unui

drept subiectiv, solicită instanţei să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar, dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Hotărârea judecătorească pronunţată într-o astfel de acţiune constituie, de regulă, titlu executoriu. Ex: cererea în revendicare, cererea în pretenţii, cererea având ca obiect obligaţia de a face.

Cererea în constituire de drepturiDEFINIŢIE: cererea în constituire de drepturi desemnează acea cerere prin care

reclamantul solicită instanţei aplicarea legii la anumite fapte pe care le invocă, în scopul de a crea o situaţie juridică nouă între părţi.

Hotărârile pronunţate îşi vor produce efectele, în principiu, numai pentru viitor. Astfel, fac parte din acest tip de acţiuni în constituire de drepturi cererea de divorţ, cererea pentru punerea sub interdicţie sau pentru ridicarea acesteia, cererea de încuviinţare a adopţiei sau de desfacere a acesteia etc.

După caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv ce se valorifică, deosebim:

Cereri nepatrimonialeEx. cererea de divorţ, cererea în anularea căsătoriei, cererea de stabilire a paternităţii,

cererea de încuviinţare a adopţiei etc.Cereri patrimonialeLa rândul lor, cererile patrimoniale se împart în:a) Acţiunile (cererile) personale sunt acele acţiuni prin care se încearcă valorificarea unui

drept de creanţă (numit şi drept personal). Acţiunile (cererile) personale se împart în:– acţiuni (cereri) personale mobiliare – când dreptul de creanţă pretins are ca obiect un bun mobil; – acţiuni (cereri) imobiliare – când obiectul dreptului pretins este un imobil.

Ex. Cererea prin care locatarul îl cheamă în judecată pe locator, solicitind obligarea acestuia din urmă la predearea bunului imobil ce formează obiectul contractului de locaţiune.

b) Acţiunile (cererile) reale sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real sau apărarea posesiei unui bun. Ex. Cererea în revendicare prin care se apără dreptul de proprietate, cererea de partaj prin care se solicită împărţirea bunurilor aflate în proprietatea comună, cererea confesorie.

Acţiunile reale se împart în acţiuni reale mobiliare (când au ca obiect un bun mobil) şi acţiunile reale imobiliare (când obiectul dreptului real este un imobil sau când posesia poartă asupra unui imobil).

c) Acţiunile (cererile) mixte prin care se urmăreşte valorificarea, în acelaşi timp, a unui drept real şi a unui drept de creanţă, dacă aceste drepturi sunt efectul aceleiaşi cauze (izvorăsc din acelaşi act juridic) sau se găsesc într-un raport de conexitate. Ex. Atunci când ca urmare a unui contract de vânzare a unui imobil, cumpărătorul intentează o acţiune în remiterea bunului, el invocă în acelaşi timp un drept real, întrucât a devenit proprietarul bunului cumpărat, şi un drept personal, întrucât el este creditorul unei obligaţii de remitere a bunului.

8

Documents

Curs 5 Proc Civila Anul III Sem II