Curs Marco V

8/9/2019 Curs Marco V

1/9

Asist. Dr. ElenaCristina Marcov, an TV, 2014

ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE-CURS

LEZIUNI DENTARE

Leziunile dentare pot fi:

- leziuni dentare necarioase:

- leziuni dentare carioase,

Leziuni dentare necarioase

Se clasifică în:

1. distrofii dentare;

2. leziuni generate de uzura dentară;

3. discromii;

4. traumatisme dentare;

5. modificări de poziție.

1.

Distrofii dentare

Primare (acțiunea factorilor de perturbare are loc în perioada de formare):

- cicatriciale sau stabile : - modificări de număr : - anodonţii;

– dinți supranumerari. - modificări de dimensiune : - microdonție; - modificări de formă; - modificări de structură.

- evolutive sau active : - amelogeneza imperfectă;

- dentinogeneza imperf ectă; - odontodisplazia regională.

Secundare (legătura cu perioada de formare este dificil de demonstrat, iar modificările apar la distanță de momentul

erupției, dinții având aspect normal la apariția pe arcadă:

caria de biberon, caria rampantă, sindromul Dubreuil Chambardel.

Cauzele distrofiilor sunt genetice sau de mediu (cu acțiune generală sau locală).

Distrofii dentare primare cicatriciale sau stabile

- Modificări de număr.


2/9

1. Anodonţia poate fi parţială şi totală.

Etiopatogenie:

- absenţa formării mugurilor dentari; - lipsa dezvoitării embrionare a mugurelui dentar, - atrofia mugurelui dentar.

Anodonţia parţială

• Afectează ambele dentiţii, în special pe cea permanentă, cu frecvență mai mare (susţin majoritatea autorilor)

la maxilar,

• Dinții cei mai afectați sunt: incisivul lateral superior, molarii de minte inferiori şi superiori, premolarii II

inferiori, etc.

• Poate fi: simetricăasimetrică, cufără persistența corespondentului temporar, cu spatiu pästratmodificat

consecutiv migràrilor dentare.

2. Dinții supranumerari

Etiopatogenie:

- mai multe teorii: teoria celei d

multipli, teoria diviziunii mugurelui dentar, etc.

• Dinţii supranumerari sunt, frecvent, mai mici, cu forme atipice, frecvent în oropoziție, pot fi erupți sau

frecvent incluşi.

e Incluzia poate fi însoţită de anumite semne clinice: modificări de poziţie ale unor dinți, bombări ale crestelor

alveolare, persistenţa dinţilor temporari.

• Dintele supranumerar cel mai frecvent este MEZIODENSUL care apare doar la maxilar, are coroană conică,

poate fi erupt sau inclus provocând incluzia sau malpoziţii ale incisivilor superiori, poate erupe înaintea, împreună sau

după dinţii permanenți.

- Modificări de dimensiune: - macrodontie.

- Modificări de formă:

- dens in dente (unii autori îi încadrează la dinţi supranumerari; - dens evaginatus (unii autori îl consideră cuspid

suplimentar;

- dinte geminat; -

- dinte fuzionat (este rezultatul unirii a doi dinți vecini la nivel smalțului şi dentinei, iar numărul dinților este redus);

-dinte cu cuspid suplimentar

-tubercului lui Carabelli (pe fața orală a molarului de 6 ani maxilar);

-tuberculul lui Bolk (pe faţa vestibulară a molarului de 12 ani mandibular);

-tuberculul lui Zukerkandel (pe faţa vestibulară a molarului secund temporar),

-tuberculul sixtum (pe faţa orală a molarului de 6 ani mandibular),

-talon cusp (formă de ghiară, are un corn pulpar, la nivelul incisivului lateral superior);


3/9

- dinte din taurodontism (molar cu aspect clinic normal dar cu cameră puipară anormal de lungă fără constricţia de la

nivelul joncţiunii smalţcement şi rădăcini scurte), - dinte dilacerat (prezintă angulare anormală).

Modificări de structură:

- ale smaltului; - ale dentinei.

Modificările de structură pot fi generate de factori de mediu cu

- acțiune generală; - acțiune locală.

Leziunile pot fi: - hipoplazia (afectare a matricei organice); - hipomineralizări (afectare a mineralizării)

* Modificările de structură generate de factori de mediu cu acțiune generală afectează simultan smalţul şi

dentina.

Ele există pe dinţi la erupţie ca leziuni stabile, neevolutive, ca şanţuri sau geode dispuse în şiruri paralele cu

marginea incizală sau ocluzală, cu dispunere simetrică pe dinţi omologi.

Interesează mai ales dinţii permanenți.

Printre cauzele de mediu cu acţiune generală se înscrie şi ingerarea în exces de fluor în primii 8 ani de viaţă care

are drept rezultat apariţia fluorozei.

Fluoroza dentară este o tulburare a dezvoltării smalţului datorate excesului de fluor din sânge în primii 8

ani de viaţă.

Factorii favorizanți pot fi factorii de mediu şi factorii individuali (genetici, biologici, sociali.

Gravitatea fluorozei este direct proporțională cu nivelul fluorului din sânge care, la rândul său, este direct

proporţional cu cantitatea de fluor ingerată:

- din apa de băut, alimente (sare fluorizată, ceai negru, peşte), - din produsele fluorurate (ca parte a managementului

cariei dentare). In zonele geografice cu apă de băut cu concentraţie de peste ,6 mg/l nu este indicată administrarea

suplimentelor cu fluor.

Mecanism de producere: Concentraţia mare de fluor din sânge în timpul formării smalţului determină: - afectarea

activităţii ameloblaştilor de producere a matricei organice cu formare de smalţ poros (creşterea dimensiunii spaţiilor

intercristaline care vor fi umplute cu apă și proteine); - afectarea procesului de maturare preeruptivă cu formare de

smalţ hipomeralizat

(excesul de fluor întrerupe mineralizarea cu retenţia excesivă a proteinelor în .

Rezultatul total al acestui proces este formarea unui smalţ poros hipomineralizat acoperit la exterior de un strat

subţire de smalţ hipermineralizat. Aspectele clinice sunt variate în funcţie de cantitatea de fluoringerată.

Aceste aspecte pot fi: 1. modificări de culoare (discromii), 2. modificări ale reliefului smalţului.

1. Modificările de culoare (discromii) sunt: - pete albe, opace (apar ca urmare a prezenței smalțului poros

generate primar, preeruptiv de afectarea mecanismului de formare a smaițului, - pete brune sau negre (apar ca urmare a

pigmentării extrinseci a suprafeței de smalț poros denivelat rezultat secundar, posteruptiv consecutiv


4/9

microtraumatismelor).

2. Modificările reliefului smalţului se prezintă ca geode sau şanţuri pe suprafața dinților şi sunt generate

secundar, posteruptiv ca urmare a microtraumatismelor.

Grupurile cele mai afectate sunt cele care au intervalul de maturare de lungă durată (după unii autori.

Ordinea afectării este în ordine descrescătoare)după unii autori: - premolari; - molari de 12 ani; - incisivi maxilari, -canini; - molari de 6 ani; - incisivi mandibulari.

Forme clinice:

-simplă (formă uşoară): slabă colorație gălbuie sau brună, asociată cu linii fine transversale sau mici zone albeopace,

fără defecte de suprafață (smalţ neted), în cazul petelor, acestea sunt frecvent localizate în apropierea marginii incizale

(aspect de dinte acoperit de zăpadă)

-opacă (formă moderată; pete galbengribrune, asociate cu zone albeopace, iar suprafata smaltului este neregulatá,

cu porozități (formă severă), aspecte din forma opacă mai accentuate, dinții prezintă şi smalţ poros, friabil (se poa te

desprinde parcelar de pe dentina subiacentă.

Tratamentul leziunilor produse de fluoroză se realizează diferit în funcție de forma clinică.

Modificările de structură generate de factori de mediu cu acțiune locală (ex. traumatisme) afectează simultan

smalţul şi dentina, au aspecte variate şi nu apar la dinții omologi

Distrofii dentare primare evolutive sau active

Anomaliile de structură ale smalțului care au cauze genetice se numesc amelogeneze imperfecte.

Interesează ambele dentiţii, leziunile nu există pe dinți la erupție dar evoluează rapid posteruptiv, pe toți dinții.

Zonele afectate sunt albopace la gălbui cu suprafaţă lucioasă (forma hipoplazică) sau cafeniu-rugoasă (formă

hipocalcifiată).

Anomaliile de structură ale dentinei de cauză genetică sunt dentinogenezele imperfecte.

Dinţii pot avea culori de la albastrucenuşiu deschis ia brun închis.

2. Leziuni de uzură

Prin pierdere lentă, progresivă, de substanță dură dentară la nivelul suprafeţelor expuse în mediul bucal cu sau

fără participare funcțională

Poate fi o consecinţă firească a evoluției fiziologice (în timp) sau provocată de o serie de cauze patologice.

A. Leziuni datorate eroziunii acide

Datorată factorilor exogeni:

- prin dietă (aport alimentar) acidul citric, acetic, carbonic (afectarea vestibulară a dinților frontali maxilari,

incizală a frontalilor);

- prin activități profesionale - mediu cu concentraţie mare de acizi (afectarea vestibuloincizală a dinţilor

frontali superiori,

- prin utilizarea unor substanțe medicamentoase (vit.C, aspirină efervescentă, medicație acidă în hipoclorhidrie).

Datorată factorilor endogeni: prin regurgitație gastrică (cauza acidul clorhidric de proveniență gastrică - prin


5/9

regurgitaţie, reflux gastric cronic, vomismente cronice repetate).

Apar frecvent în afecțiuni digestive, afecţiuni neuro-psihice (anorexia nervosa, "bulimia nervosa), alcoolism

cronic, etc.

Se produce afectarea feţelor orale ale dinţilor maxilari superiori, feţelor ocluzale şi vestibulare ale dinților

laterali inferiori.

B. Leziuni datorate atriției

Atriția are drept consecință uzura fiziologică a suprafețelor datorită contactelor dentodentare directe, fără

interpoziţie alimentară în masticaţie.

Poate fi:

- incizaláocluzalá; - Interproximală.

Depinde de: - intensitatea forţelor exercitate

- de calitatea structurilor dure dentare - de durata acțiunii în cauză

Atriția ocluzală şisau incizală implică zone de uzură (fațete) cu suprafață aplatizată sau uşor adâncită, circumscrise de

margini bine definite faţetele corespund cu exactitate unora similare, situate pe suprafețele

de contact (dentodentare) cu dinții antagonisti.

C. Leziuni datorate abraziunii

Abraziunea generează uzură patologică prin fricţiunea oricărui corp exogen exercitată asupra suprafețelor dinților

implicaţi în mişcările de incizie, triturare, apucare (prindere) ori ținere a unor obiecte (sunt incluse şi manoperele de

igienizare orală prin periaj dentar).

Poate fi:

- vestibulară, - incizaláocluzalá.

Abraziunea vestibulară

1. Leziuni discoidale sau lenticulare (în farfurie)

Leziuni discoidale sau lenticulare (în farfurie) sunt excavări extinse în suprafaţă (dincolo de limitele zonei

cervicale respective, implică semnificativ fața vestibulară) şi cu profunzime mai redusă, descriind un planşeu concav

relativ uniform. Sunt gener ate, frecvent, de periaj dentar efectuat incorect (tehnică, frecvenţă, etc.)

2. Leziuni cuneiforme (formă de V)

Leziunile cuneiforme sunt şanţuri cu orientare mezio-distală, localizate în special la nivel cervical vestibular, cu

lărgime mai redusă şi mai bine delimitată şi cu adâncime mai marcată, realizând o incizură cu fund ascuțit, relativ net,

generate de trauma ocluzală.

Abraziunea incizalăocluzală

Abraziunea incizalăocluzală are cauze patologice şi poate fi: - generalizată (bruxism); - sectorială: în dreptul a 2-3

dinți antagonişti datorită apucării, ținerii sau secţionării

unor obiecte (activitate profesională, de divertisment, ticuri, etc.), - localizată pe anumiți dinți cu aspect de fațete

de abraziune ca urmare a interferenţelor şi contactelor premature în dinamica şi statica mandibulară.


6/9

3. Discromii dentare

Discromiile dentare sunt modificările de culoare ale dinților.

Discromiile se pot produce: - prin modificarea structurii şisau grosimii structurii dure dentare - prin penetrarea şi

depozitarea în structura dură dentară a diferiților pigmenți - prin depunerea de substanțe colorante pe dinți.

Modificările pot apărea preeruptivposteruptiv. Modificările pot fi congenitale sau dobândite.

Discromiile pot apărea consecutiv:

A. Modificări de grosime sau structură a dinților

- înainte de formarea dintelui anomalii de dezvoltare

- după formarea dintelui: - depuneri de dentină secundară (discromii de senescență) - depuneri de dentină terțiară (discromii consecutive

traumatismelor) -necroză pulpară (culoare gri sau brună a dinților) - hemoragie puipară consecutiv traumatismelor

dentare (discromie prin degradarea hemoglobinei în hematoidină şi hemosiderină, cu penetrarea pigmenților în tubulii

dentinari)

- rezorbție internă a dentinei cu prezența țesutului de granulație (pulpită cronică închisă – granulom intern

Pallazzio colorare în roz a smalţului (pink spot),

Tratament

Pentru discromiile apărute înainte de formarea dintelui: - restaurări coronare directe cu materiale fizionomice, - fațete,

– coroane de înveliş.

Pentru discromiile apărute după formarea dintelui: - albire prin diferite tehnici.

B. Penetrarea si depozitarea în structura dură dentară a diferitilor pigmenti

- Congenitale Coloraţie verzuie- icter neonatal, incompatibilitate Rh maternofetală, rubeolă, toxoplasmoză,

. Coloraţie albalbăstruie- cardiopatia cianogenă la copil, Coloraţie roşie sau roz- porfiria eritropoietică congenitală.

– Dobândite

1. Substanțe medicamentoase administrate sistemic

Tetraciclina

2. Substanţe medicamentoase utilizate în tratamentele dentare

1. Discromia tetraciclinică

Gradul de colorare a structurii dure dentare depinde de: -doza de antibiotic administrată (din iuna a -a i. până la 7 ani),

-durata tratamentului;


7/9

-derivații de tetraciclină utilizaţi.

Gradul (clasa) I - colorație galbenă, gri sau brună, uniformă pe suprafața coronară; Gradul (clasa) II - coloraţie mai

intensă pe zonele afectate, dar tot uniformă, fără benzi nete, Gradul (clasa) III - coloraţie neregulată, gri închis sau

albăstrui, neuniformă, cu aspect de benzi net diferenţiate, Gradul (clasa) IV - colorație foarte intensă, foarte saturată, în

benzi sau plaje neuniforme, excepțional violet închis sau brun intens.

2. Substanțe medicamentoase utilizate în tratamentele dentare

- amalgamul de argint modifica culoarea dintelui în bleu-gri sau cenuşiunegru - bachelite: colorație brunroşcat, -

iodoform, conuri de argint, pot schimba coloritul dinților. - eugenol, crezol, fenol, derivați de iod, compuşi cu Fe

C. Depozitarea de substante colorante pe suprafata dinților erupți

Se datoreazá actiunii:

1- microorganismelor cromogene; 2- coloranților alimentari; 3- substanțelor medicamentoase; 4- factorilor

poluanţi de mediu.

Factorii care predispun la apariția de discromii extrinseci

- defectele smalțului

Defectele microscopice de suprafață ale smalțului precum fisuri, gropițe favorizează acumularea de agenţi cu

potențial de colorare ca alimente, tutun şi alţi agenţi topici.

– disfuncții salivare

Diminuarea secreției salivare conduce la o îndepărtare precară a debriurilor şi plăcii de pe suprafeţele dentare şi,

deci, contribuie la apariţia discromiilor extrinseci. Cauzele scăderii secreției salivare pot fi locale (infecții sau obstrucți

ale glandelor şisau canalelor salivare) şi generale (sindrom Sjogr en, postiradiere şi postchimioterapie în cancere,

postmedicație cu anticolinergice, antihipertensive, antipsihotice, antihistaminice).

- igiena orală deficitară. Cauza cea mai frecventă a discromiilor extrinseci este reprezentată de igiena dentară

deficitară ca frecvenţă şi tehnică.

Clasificarea lui Nathoo a substanțelor care produc discromii extrinseci cuprinde 3 Categorii:

Substanțe de tipui N1 Substanțe colorate cromogene care se leagă de suprafaţa dintelui generând discromii

extrinseci. Principalele substanțe cromogene sunt reprezentate de ceai, cafea, vin, bacteriile cromogene şi metaie.

Substanțe de tipul . Substanțe colorate care se leagă de suprafața dintelui generând discromii extrinseci a căror

culoare se modifică în timp. De fapt sunt substanțe de tipul N1 care au generat discromii care sau închis la culoare în

timp.

Substanțe de tipul . Substanţe incolore (precromogene) care se leagă de suprafaţa dintelui şi care suferă o reacţie

chimică ulterioară care generează discromie. Principalele substanțe de tip N3 sunt alimentele bogate în carbohidrați

(ex. mere, cartofi, fluorura de staniu şi clorhexidina

De obicei, petele discromice pot fi maro, negre, gri, verzi, portocalii sau galbene uneori cu luciu metalic.

Pentru a deosebi colorațiile extrinseci de cele intrinseci se zgârie suprafaţa pe care se află pata, aceasta putând fi

îndepărtată dacă este de natură extrinsecă.

Cauzele apariţiei petelor maro:

e - produse din tutun. Petele de tutun generate de ţigări, ţigarete, pipe şi tutun masticabil


8/9

sunt localizate în treimea medie şi cea de colet a suprefeţelor dentare. - placă dentară,

- ceai, cafea, vin şi alte băuturi,

- anumite mîncăruri colorate,

- metale,

- iod,

– clorhexidina;

- clorură de cetilpiridinum,

- fluorură de staniu,

- doxiciclină.

Cauzele apariţiei petelor negre.

- produse din tutun, - bacterii cromogene, - anumite alimente, - metale

Cauzele apariției petelor verzi:

- bacterii cromogene, e - ceai,

- metale.

Cauzele apariției petelor portocalii.

- bacterii cromogene,

- metale, B - Doxiciclină.

1. Microorganismele cromogene produc discromii localizate în zona coletului.

Cea mai frecventă discromie din această categorie este produsă de speciile Actinomyces şi are culoare neagră.

Pata are în compoziție sulfat feric şi rezultă în urma reacției chimice dintre hidrogenul sulfurat produs de bacterie

şi fierul din salivă şi lichidul gingival.

Petele verzi sunt consecința activității speciilor de Penicillium şi Aspergillus. Aceste specii au nevoie de lumină

pentru dezvoltare şi, de aceea, apar la nivelul suprafeței anterioare a dinilor anteriori.

Petele portocalii sunt mai puțin frecvente şi sunt produse de bacteriile cromogene Serratia marcescens şi

Flavobacterium lutescens.

2. Coloranții alimentari produc:

-coloraţie albastruvioletă sau neagră: cireşe negre, afine (formează un film pe suprafaţa dentară,

-colorație roşupurpuriu: mure, zmeură, sfeclă roșie;

-coloraţie brună: cafea, ceai, Coca-Cola, coloraţie galbenroşiatică: condimente precum piper roşu, şofran, boia,colorație galbenbrunneagră: tutun (fumători, mestecători de tabac);

3. Substanţe medicamentoase

colorație brună (reversibilă): staniu (fluorură de Sn); colorație galbenbrună: soluţii antiseptice (clorhexidină, tanin),

coloratie verzuiportocalierosiaticâ: antiseptice cu Hg (mercurocrom, mertiolat); coloraţie violetă : permangant de K,

. Factori poluanți de mediu

• compuşii chimici din pulberile, aerosolii sau fumul industrial pot determina apariţia de depozite colorate pe dinţi:


9/9

• Fe, Mg, Ag: colorație neagră,

Documents

Curs Marco V