De la sat la doctorat - istoria unei teze de doctor- at în ... George Hancock... · erau oameni pregătiți cu diplome de la seminarii teologice, ... toarea mamei mele ... a amintit

De la sat la doctorat - istoria unei teze de doctor-

at în istoria Reformei

From a Village Boy to a PhD dissertation in Ref-

ormation History

Prof. Dr. George HANCOCK-STEFAN

Palmer Theological Seminary

[email protected]

AbstractThe intent of this article is to encourage students to pursue academic de-

grees, including doctoral work, in spite of the difficulties they will en-

counter. My 1998 doctoral dissertation The Impact of Reformation on the

Romanian People from 1517 to 1648 was foundational in other academic

works that I have done. It was translated into Romanian and printed

twice.

The article details the first 15 years of my childhood under the commu-

nist regime in Romania and what it meant to encounter a communist ed-

ucation whose goal was to create a new cadre of dedicated communists.

It also briefly describes the 18 months I spent in a refugee camp and my

education in the United States via Wheaton College (BA), Gordon-Con-

well Theological Seminary (MDiv), Princeton Theological Seminary

(ThM) and Trinity University (PhD). All along, God enabled me to pur-

sue my degrees by placing people in my life who encouraged me and

connected me to sources for my international research.

I end the article by a;aching the conclusion of my dissertation. I hope it

will serve as an invitation to continue the discussion that I have started

because there is still so much work to be done.

Keywords: Reformation, Romanian people, Communism, theological

education

Scopul acestui articol este să încurajeze tinerii din bisericile noas-

tre să se gândească la lucrări pe care pot să le facă nu numai la nivel lo-

cal, ci și la nivel național și internațional.

O copilărie și tinerețe binecuvântatăM-am născut în satul Grebenat, lângă Virset. Românii din Româ-

nia numesc această regiune Banatul Sârbesc, dar noi întotdeauna îi

corectăm, fiindcă ne considerăm români - sate românești, școli

HANCOCK-STEFAN, George / Jurnal teologic Vol 16, Nr 1 (2017): 5-23.

6

românești, ziare românești, biserici românești. Tratatul de la Versailles a

decis atașarea noastră la Serbia, dar noi am rămas români în ciuda pre-

siunii din partea sârbilor sa ne „sârbizam”. În anul 1955 au venit în satul

nostru misionari baptiști (sau pocăiți) și părinții mei au devenit baptiști.

S-au botezat în August 1956 și au devenit parte din adunarea pocăiților

din satul nostru. Deci, de la gradiniță până în clasa a opta eu am crescut

în adunarea noastră din sat unde am auzit Cuvântul lui Dumnezeu

predicat de țărani și am cântat cântările Domnului. Predicatorii noștri nu

erau oameni pregătiți cu diplome de la seminarii teologice, ci oameni

simpli care-l iubeau pe Domnul Isus cu toata inima și căutau să-l slu-

jească cu credincioșie. În toți anii copilăriei mele nu am auzit niciodată

de Reformă, cu toate că am auzit despre martiri ai credinței, despre cru-

ciade și despre misionari. Una dintre resursele noastre internaționale era

pastorul Ieremia Hodoroabă pe care îl ascultam la radio Monte Carlo.

Cizelarea credinței noastre a fost făcută în mediul comunist în

care am crescut. Schimbarea rapidă a fost de așa natură încât învăță-

toarea mamei mele (care a fost soția preotului ortodox și care a făcut in-

struirea copiilor în ortodoxie înainte de al Doilea Război Mondial) a fost,

în timpul educației mele de opt ani, președinta partidului comunist și di-

rectoarea școlii noastre, Mihail Sadoveanu. Tatăl meu a știut presiunea la

care vor fi expuși elevii, așa că, la începutul primei clase (clasa I-a), mi-a

spus câteva lucruri care au fost importante pentru toată viața mea.


7

Primul a fost că Dumnezeu m-a facut înțelept, și ca mulțumire lui Dum-

nezeu trebuie să-mi folosesc înțelpeciunea la maxim, fără nici o frică de

cei ce mă vor persecuta datorită faptului ca noi suntem baptiști. Al

doilea lucru a fost că cei ce sunt înțelepți pot să devină îngâmfați, și sal-

varea lor este să asculte cu respect de orice persoană, fiindcă au întot-

deauna ocazia să mai învețe ceva. Al treilea lucru a fost omniprezenta lui

Dumnezeu. Tatăl meu, care a avut doar trei clase de educație, mi-a spus

ca eu nu voi fi niciodată singur datorită acestui Dumnezeu omniprezent:

dar a adaugat că dacă vor fi situații când voi avea nevoie ca el să vină la

școală și să discute cu învățătorii mei, el va fi întotdauna gata să facă

acest luru.

Astfel, a început educația mea în primele patru clase primare, cu

două învățătoare care au fost excelente. Tatăl meu a spus învățătorilor că

eu voi participa la toate activitățile din timpul săptamânii, dar duminica

voi fi la biserică împreună cu părinții mei și cele trei surori. Intrând în

clasa a cincea, a început instruirea care avea drept scop să ne pregătească

sa devenim tineri comuniști. În clasa a opta urma să primim carnetul de

membru în organizația Tineretul Partidului Comunist. În fiecare luni

dimineața, la ora de dirigenție, dirigintele nostru avea sarcina să ne în-

trebe ce am făcut în ziua noastră liberă, adică duminica. În clasa noastră

de 24 de elevi era un băiat care mergea la adunarea nazarineană, și eu

care mergeam la adunarea baptistă. Noi doi eram prezentați ca retro-


8

grazi, exemple de copii care trebuiau sa fie ajutați să scape din în-

tunerecul creștinismului și să devenim cadre noi în societatea pe care

partidul o construia pentru noi. Câteodată, dirigintele lăsa ca alți elevi

(ai căror parinți erau comuniști) să ne batjocorească.

În mediul acesta de instruire comunistă au fost și momente ha-

zlii. Învățătoarea sorei mele a uitat că sora mea, duminica, nu mergea la

școală și nu participa la activități programate de școală. Ea a pus-o într-o

echipă de dans care era programată pentru duminica după-masă. Ne

trezim cu tovarașa învățătoare bătând la ușa bisericii. De obicei, noi in-

tram în biserică fără să batem la ușă. Cineva a deschis ușa și ne trezim

cu tovarașa învățătoare chemându-l pe tatăl meu să vină afară și să dis-

cute cu el. În mână avea o pereche de pantofi de dans. I-a spus tatălui că

sora mea era într-o echipă de dans și dansul urma în citeva minute; de la

adunare la școală era o distanță de două case și curtea școlii. Tatăl meu i-

a amintit că era duminica și în ziua aceasta copiii lui erau în biserică și

nu mergeau la nici o activitate școlară. După o discuție de câteva minute,

învățătoarea a plecat și dansul a avut loc fără participarea sorei mele.

La ora de dirigenție una dintre batjocurile la care am fost expus a

fost în legatură cu rugăciunea Tatăl nostru. Ni s-a spus că nu există

Dumnezeu, că cei ce se roagă sunt niște fricoși si nechibzuiți și că trebuie

să fim eliberați din situația asta jalnică. În august 1963 a avut loc marele

cutremur de la Skoplje, Macedonia unde au murit 1,070 de persoane. La


9

ora de biologie învățătorul nostru (care mai târziu a devenit professor de

educație marxistă le Universitatea din Beograd) a spus ca Natura s-a

dovedit a fi o mamă foarte vitregă. Eu am ridicat mâna și, când mi s-a

dat cuvântul, am spus: Tovarașe învățător, nu credeți ca este un lucru

ciudat că dumneavoastră ne forțați să nu vorbim de Dumnezeu ca fiind

Tatăl nostru, iar acum dumneavoastră numiți Natura mama noastră vit-

regă. Raspunsul lui a fost: M-am gândit, după ce ți-am dat voie să vor-

bești, că tu o să-mi dai o replică de felul acesta. Și a continuat discuția

despre biologie!

Într-o oră la dirigenție, un elev i-a criticat pe creștini, spunând

printre altele că noi creștinii nici nu avem voie să înjurăm. Ca să își

susțină punctul de vedere, acel elev a tras o înjurătură atât de grosolană

încât l-a speriat pe diriginte, și l-a pus în situația de a-i lăuda pe creștini

pentru comportamentul și vocabularul lor frumos.

În ciuda faptului că toți profesorii noștri erau membri de partid și

erau obligați să laude partidul comunist, toți au fost profesori buni, au

fost corecți și ne-au dat o educație bună. Profesorul nostru de limba

română ne-a facut să fim mândri de istoria poporului român, iar profe-

soara de limba franceză ne-a ajutat să înțelegem că deși noi românii

eram minoritari, făceam parte din cosmopolitanimsul internațional și

deja în clasa a cincea noi vorbeam în 3 limbi (româna, sârba și franceza).

Profesorul nostru de biologie și matematică a fos foarte sever cu noi, dar


10

ne-a spus că noi putem să intrăm în competiție cu orice școala din Serbia

și să ajungem la vârf. În clasa a 8-a am teminat educația noastră de la sat

și pe primul loc în clasa noastră erau doi elevi – fata președintelui de la

partidul communist din satul nostru și eu, baptistul. Înmânarea premiu-

lui pentru locul întâi din clasa noastră a fost făcută duminica, și tatăl

meu a facut una dintre puținele exceptii – mi-a dat voie să mă duc singur

și să primesc premiul. În felul acesta s-au împlinit cuvintele lui când am

început clasa întâi – Dumnezeu te-a făcut înțelept; și eu trebuia să-mi

folosesc înțelepciunea ca să ajung la virf.

Tabăra de refugiați și educația în Statele Unite (liceu,universitate, seminar)

În vara anului 1965, deși am luat examenul ca să intru la școala

medie de medicină la Zrenjanin, familia noastră a hotărât să părăsească

Yugoslavia și am mers în Italia unde am stat în tabăra de refugiați din

august 1965 până în decembrie 1966, când am ajuns în Statele Unite ale

Americii.

Datorita celor 16 luni de viață în tabăra de refugiați, am pierdut

doi ani de școală. Sistemul american de liceu a fost destul de dificil, dar

am terminat în decembrie 1969. Doream să merg la Wheaton College,

colegiul unde a studiat Billy Graham, cei cinci martiri care au fost


11

omorâți de tribul Auca și alte personalități din lumea evanghelică.

Colegiul Wheaton nu accepta studenți noi în luna ianuarie, asa că am in-

trat la un colegiu din apropiere pentru un semestru. Am luat un curs de

filozofie și m-am întors acasă spunându-i tatălui meu că nu mai sunt

creștin. Probabil că pentru tatăl meu acesta a fost cel mai mare șoc al

vieții lui. El m-a scos din educația comunistă ca să vin în țara aceasta

liberă și acum, patru ani mai târziu, eu îi spuneam că nu mai cred în

Dumnezeu. Cartea care mi-a distrus credința a fost scrisă de filozoful

Michael Scriven. Mai târziu am aflat că au fost și alții ca mine, care și-au

pierdut credința citind argumentele acestui filozof împotriva existenței

lui Dumnezeu. Tatăl meu nu a avut educație superioară, dar a avut

înțelepciune și a mers și a discutat cu doi membri din biserica noastră

care erau intelectuali respectați. Unul dintre ei a venit la noi acasă și într-

o discuție mi-a zis ca eu am avut credință la nivelul gradiniței și aceasta

credință nu poate rezista la nivel unversitar. In vara aceea, frații Pavel

Onica și John Ginga au strâns pe lingă ei un grup de tineri și ne-au

pregătit să rezistăm la atacurile asupra credincioșilor la nivel unversitar,

făcând studii sistematice folosind materialul de la Campus Crusade for

Christ, care era scris pentru studenți universitari.

În toamna anului 1970 am intrat la Wheaton College și am ter-

minat în primavara anului 1973. Anii de la Wheaton au fost ani de

creștere spirituală într-o școală al carei mo;o este For Christ and His King-


12

dom (Pentru Cristos și Împărația Lui). Am fost înconjurat de prieteni ai

căror parinți erau misionari și care se pregăteau să ocupe diferite funcții

în toate domeniile, dar a căror dorință era în adevăr Cristos și Împărăția

Lui. Eu am primit diploma în istorie și Biblie. La sfârșitul colegiului am

fost acceptat la Gordon-Conwell Theological Seminary, dar am hotărât

să nu intru până în toamna anului 1974. Locuri de muncă erau puține și

timp de un an am lucrat la un abator. Majoritatea muncitorilor de la aba-

tor erau imigranți care nu știau limba engleză, negri localnici și ici colo

câte un student universitar care avea nevoie de bani. De fapt, mama nu

mă lăsa să intru acasă prin ușa din față datorită mirosului pe care îl

aveau hainele mele. Veneam prin spate și intram direct la baie. Proprie-

tarul abatorului nu se purta bine cu muncitorii și odată am mers la

marele șef cu un român care avusese un accident de muncă și n-a putut

să lucreze timp de o lună. În tot acest timp nu a primit plată și a venit să

vadă de ce nu a fost plătit. Șeful i-a spus că nu a fost plătit datorită faptu-

lui că nu a completat formularele care trebuiau sa fie completate imediat

după un accident de muncă. L-am întrebat pe șef câți dintre muncitori

știau această regulă. Șeful s-a supărat, s-a dus la ușă, a deschis-o și mi-a

spus că dacă doresc să mai am serviciu, să plec cât mai repede din biroul

lui. Românul nostru s-a dus în abator și a spus tuturor ca eu l-am con-

fruntat pe marele șef în problema lui. Era mai adevărat că eu i-am pus o

întrebare șefului, iar acesta m-a dat imediat afară din birou.


13

Al doilea lucru care s-a întâmplat în acest loc de muncă a fost

confirmarea chemarii mele la viața pastorală. În ani 60-70 era timpul hip-

piștilor și cei mai multi dintre noi aveam părul lung ca și Absalom din

Biblie. În acest loc de muncă erau și unii frizeri, a căror meserie nu mai

era căutată. Unul dintre acesti frizeri lucra cu mine la linie. Nu știau prea

multe despre el, dar într-o zi a venit la mine și mi-a spus că el s-a uitat la

viața mea și Dumnezeu i-a vorbit, îndemnându-l să mă încurajeze să fac

studii la seminar. Deci, confirmarea mea pentru slujba pastorală a fost

facută printr-un frate negru care a ascultat de vocea lui Dumnezeu și m-

a încurajat să fiu ascultător de Dumnezeu care m-a chemat la o lucrare

specifică din fragedă copilărie. Mare a fost bucuria lui când eu i-am spus

că deja am fos acceptat la seminar, dar mi-am luat un an între universi-

tate și seminar ca să lucrez.

Din toamna anului 1974 pina în primavara anului 1977 am studi-

at la Gordon-Conwell Theological Seminary. Am mers la acest seminar

datorită faptului că unul dintre profesorii mei de la Wheaton College,

Gordon Fee, s-a mutat la acest seminar, și aveau acolo unul dintre cele

mai bune departamente de studii al Noului Testament. Anii de practică

pastorală i-am facut la Wellesley Baptist Church unde trebuia să rămân

un an, dar, datorită relației mele superbe cu pastorul și biserica, am stat

acolo trei ani. Profesorii de la seminar erau excelenți, decanul era căsă-

torit cu o româncă, și printre seminariști era și Michael Ford, fiul președ-


14

intelui Ford și alti studenți ai căror părinți erau în Curtea Supremă a

Statelor Unite. Vorbitorul la ceremonia de absolvire a fost Președintele

Ford și, respectuos, a dat mâna cu toți părinții ai căror copii au terminat

studiile. În contrast cu anul când am venit acasă și i-am spus tatălui că

nu mai cred în Dumnezeu, părinții mei au fost suprafericiți că am ter-

minat studiile, că am crescut în credință și că au avut ocazia să se întâl-

nească cu președintele Statelor Unite, Jerry Ford al carui fiu era și el

seminarist.

Anii de muncăBisericile baptiste românești din Diaspora nu au fost pregatite să

primească seminariști din America. Nu au fost pregătite în anii 1970

când eu am terminat studiile și nu sint pregatite azi. Ele mai degrabă

aduc pastori din România decât să angajeze pastorii tineri din SUA și

Canada. Deci, prima mea poziție a fost la o biserică baptistă americană,

care aflând că sunt român m-a trimis în România de doua ori. În anii

1979 și 1980 am venit în prima mea vizită la Seminarul Baptist din Bu-

curești, și pentru prima dată în România. Când am ajuns la Bucuresti am

gasit că Seminarul a fost închis datorită faptului că nu aveau căldură.

Deci, în loc să predau la Seminar, am facut un turneu prin România în

luna ianuarie, însoțit de fratele Paul Bărbătei.


15

După cinci ani de muncă la biserica baptistă americană, am fost

invitat să mă atașez lucrării începute de Dr. Petru Truva la Societatea

Misionară Română, care-l angajase în același timp pe Iosif Țon ca

presedinte. Din Aprilie 1982 până în Mai 1989 am lucrat alături de Iosif.

Au fost ani binecuvântați. Bordul nostru de directori îl numea pe Iosif

RMS Out și pe mine RMS In. Eu făceam lucrarea internă, pentru ca Iosif

să poată călători și vesti Evanghelia. Lucarea de la SMR consta în traduc-

eri de literatură teologică din limba engleza în limba română, programe

la radio (HCJB, TWR, Monte Carlo, Europa Liberă), cât și ajutorare

financiară. În timp ce lucram la SMR am devenit și pastor la Prima Biser-

ică Baptistă din Chicago.

Din nou la școalăÎn timpul lucrării la SMR am început să simt că este timpul să mă

întorc la universitate pentru o lucrare de doctorat în istorie. După ce am

fost acceptat de universitate, SMR m-a rugat să amân cu un an. După un

an m-au rugat să mai amân încă un an. Mi-am dat demisia de la SMR și

am devenit student la Trinity University (sau Trinity Evangelical Divini-

ty School). Decanul seminarului a fost Dr. Kenneth Kanver, un professor

care avea o capacitate enormă de a-i încuraja pe studenți. În clasa lui am

scris o lucrare despre Cyril Lukaris, Patriarhul de la Contantinopol, care


16

a citit lucrările reformatorilor și unii cred că a devenit reformat. La

puțină vreme dupa această corespondență, Lukaris a fost omorât. Kan-

ver a citit lucrarea mea, si m-a rugat sa-i dau o copie a lucrarii mele pen-

tru ca a apreciat-o. I-am dat-o cu multă bucurie. În al doilea semestru m-

a încurajat să-mi aprofundez cunoștințele despre reformatorul John

Calvin, așa că lucrarea mea de doctorat a fost despre prezența în teologia

lui Calvin, a lui Augustin și Aquino (din Biserica din Apus), și a lui Ioan

Gură de Aur și a fraților Capadocieni (din Biserica din Rasarit). Între

timp am început să citesc teologia ortodoxă și istoria bisericii ortodoxe

din România. Într-un alt curs, pe când îl citeam pe teologul german Hans

Kung, Profesorul Daniel Migliore m-a sfătuit să citesc cele trei volume

ale lui Dumitru Staniloae, dat fiind că teologul german Jurgen Molt-

mann, il considera pe teologul roman ca fiind unul dintre puținii teologi

care au scris în profunzime despre Sfânta Treime, probabil cea mai difi-

cilă parte din teologia sistematică.

După ce am terminat cursurile necesare, a trebuit să dau exam-

ene la limbi străine. Am trecut examenul la limba franceză fără nici o

pregătire, greaca și ebraica le-am negociat datorită faptului că am studiat

aceste două limbi la seminar și am luat cursuri de exegeză în ambele lim-

bi, latina mi-au acceptat-o datorită faptului că vorbeam româna, italiana

și franceza. Rămânea limba germană. Și germana m-a umilit de două ori.

După ce m-a umilit a treia oară m-am dus la decan si i-am spus că de


17

fiecare dată am trecut examenul de limba germana la alte universități

numai ca sa fiu umilit la Trinity University. L-am rugat să analizeze

acest examen care a fost compus de un student de origine din Austria,

care l-a făcut atât de dificil încât aproape toți studenții au trebuit să-l

repete.

După terminarea examenelor de limbi străine m-am pregătit pen-

tru examenul final. Am studiat aproape un an, și am luat examenul cu

nota de excelența. De fapt, cei din comisie m-au întrebat cum m-am pre-

gatit așa de bine. În timpul pregătirii pentru examen am trecut printr-o

criză. Citeam câteodată 8-10 ore pe zi, și noaptea începeam să visez ce

am citit. Dar ce era și mai periculos, am început sa formez citate în

mintea mea pe care nu le-am citit, iar in timpul zilei nu le găseam scrise

pentru ca erau create de mine în timpul somnului. Era o situație

periculoasă.

În timpul cursurilor l-am ales pe profesorul John Woodbridge să

fie profesorul meu pentru lucrarea de doctorat. El a sugerat să-l chem și

pe profesorul Timothy George, a cărui lucrare de doctorat era un studiu

al istoriei reformaților și care iși terminase recent la Harvard lucrarea cu

titlul Teologia Reformatorilor. Teza mea a avut titlul „Impactul Reformei

asupra Românilor - 1517 la 1648”. Profesorii Woodbridge și George erau

experți în istoria creștinimsului, dar îmi lipsea partea ortodoxă.

Woodridge mi-a sugerat să mă întilnesc cu Dr. John Meyendorff, care era


18

decanul seminarului orthodox St. Vladimir, în Yonkers, NY. Am reușit să

ne întilnim și, de la bun început, Dr. Meyendorff mi-a spus ca Reforma a

fost pedeapsa lui Dumnezeu asupra Bisericii din Apus datorită faptului

ca s-au despărțit de Bierica din Răsărit. Am benficiat de înțelepciunea și

sfințenia lui Meyendorff, deși nu am fost de accord cu concluzia lui

asupra Reformei.

Între timp am citit cu multă atenție numeroasele articole despre

reforma protestantă scrise de Maria Crăciun, lucrarea de doctorat despre

reforma din Transilvania scrisă de Ana Filip Dumitran, cât și lucrarea de

doctorat a lui Ronald Popivchak despre Marturia de Credință a lui Peter

Mohila. Am luat contact cu Dr. Pompiliu Tedor de la Universitaea Babeș-

Bolyai, care m-a prezentat la corpul didactic și a mers cu mine în fiecare

dimineata, timp de două săptămâni, la biblioteca, pentru ca biblotecarii

să-mi dea voie să citesc toate carțile de are aveam nevoie, și, în același

timp, să fac și copii. Copierea în anii aceia era mult mai dificilă decât

citirea. Nu numai ca mi-a purtat de grijă în fiecare zi, ci mi-a și făcut

cunoștință cu alți studenți care își făceau lucrarea de doctorat, m-a invi-

tat la prezentarea lucrarilor de doctorat și m-a prezentat la o sumedenie

de profesori de limba româna, istorie, și teologie. Am plecat de la Cluj cu

surse suficiente pentru lucrarea pe care planificasem să o fac. Tot la Cluj

l-am întâlnit pe Dr. Doru Radosav, directorul bibliotecii universitare Lu-

cian Blaga. Am încercat să mă întâlnesc și cu profesorul de istorie orto-


19

doxa Mircea Pacurariu de la Sibiu, dar era plecat de la seminar. Între

timp am aflat că la Princeton University era un bibliotecar care se ocupa

cu studii slavonice și care știa

amănunte istorice despre biseri-

ca ortodoxa română și era dori-

tor să discute cu sudenți doctor-

anzi despre cercetările pe care

le-a facut el cu manuscrisele

vechi care se găseau în

biblioteca.

În sfirșit, lucrarea a fost ter-

minată și timp de un an am fă-

cut pauză de la cărțile de isto-

rie. Dupa pauza de un an, am scris o scrisoare la Zondervan încercând să

aflu dacă ei doresc să publice lucrarea mea de doctorat. Am trimis vreo

doua capitole din lucrarea mea de doctorat și am primit raspuns ca nu o

vor publica, dar că, citind lucrarea de doctorat au ajuns la concluzia că ar

dori să scrie o carte cu titlul Can Evangelicals Be Orthodox. Am fost

chemat să particip cu un capitol și să dau răspuns la ceilați trei care au

scris și ei câte un capitol. Cartea a fost publicată în engleză și după câțiva

ani a fost publicată în limba română.


20

În anul 2003, SMR a tradus lucrarea mea de doctorat în limba

română și anul trecut a fost retipărită. Într-o fografie care a apărut în re-

vista SMR pe acelaș raft sunt cele două volume scrise de Ioan Calvin și

lucrarea mea de doctorat. În ultimii ani, Dr. Oti Bunaciu, pe care l-am

întilnit în prima mea călătorie în România în anul 1979, m-a invitat să

predau istoria creștinismului în cadrul programului de masterat la Uni-

versitatea din București. Am aflat că mulți dintre studenți au citit cartea

mea, si mi-au adus cărțile citite să le semnez.

Între timp se ridică o altă generație care au început să publice noi

lucrări despre Reformă și despre impactul ei asupra poporului român.

Sunt studenți români, atât în România, cât și în străinătate care au con-

tinuat lucrarea de studiu a activității reformate în mijlocul poporului

român, activitate pe care biserica ortodoxă continuă să o nege.

La sfirsitul lucrarii mele de doctorat am scris urmatoarele

cuvinte:

„Studiul meu propune următoarele concluzii:

1. Activitatea reformatorilor în rândul românilor a creat o limbă

și o cultură latină scrisă.


21

2. Reformatorii nu au avut o influență teologică durabilă,

deoarece în prezent nu există o Biserică Reformată românească. Totuși,

ei au obligat Biserica Ortodoxă să-i răspundă într-un mod sistematic.

3. Cantitatea de literatură scrisă împotriva reformatorilor sug-

erează că aceștia au avut mai mult succes în convertirea românilor decât

sunt gata să recunoască ortodocșii. Dovezile care sprijină această con-

cluzie sunt din ce în ce mai evidente.

4. Naționalismul i-a discreditat pe reformatorii germani și maghi-

ari. În încercările lor de a-i evangheliza pe români, ei au fost extrem de

naționaliști. Un grup restrâns de români a adoptat nu numai credința re-

formată, ci și modul de viață german și maghiar. Procedând astfel, aceș-

tia și-au slăbit identitatea etnică. Ortodocșii au folosit această identificare

cu alte grupuri etnice pentru a respinge tot ce era reformat, spunând că

apartenența la un grup neortodox slăbește ipso facto conștiința națională.

Deși reformatorii și ortodocșii ar trebui să admită că s-au făcut

greșeli de ambele părți, impactul avut de reformatori, afirmat în primele

trei concluzii, a fost mai mare decât acceptă în prezent istoricii români

ortodocși. Istoria românilor și istoria bisericii române ar trebui scrise

ținându-se seamă de acest amendament.


22

Speranță pentru viitor

Acest amendament istoric ar trebui să producă patru schimbări:

(1) Definiția Bisericii ar trebui lărgită pentru a-i include și pe credincioșii

neortodocși care Îl iubesc și Îl slujesc pe Isus așa cum cere Scriptura; (2)

reformații din trecut și neoprotestanții din prezent n-ar trebui consider-

ați periculoși pentru națiune, întrucât n-au fost niciodată o prezență

amenințătoare, ci un grup devotat și productiv; (3) dacă reprezentanții

Ortodoxiei de Răsărit se cred jutificați să facă prozeliți în țările apusene,

ar trebui să fie dispuși să permită aceeași libertate și protestanților în

țările unde majoritatea populației se declară loiali Orotodoxiei; (4) Biseri-

ca și istoria seculară ar trebui să accepte succesele care le aparțin de

drept creștinilor ce aparțin Bisericii universale a lui Isus Cristos, dar nu

sunt membri în Biserica Ortodoxă. În felul acesta, mozaicul național ar

trebuie să includă realitatea religioasă din țara noastră - pe catolici, pe

ortodocși și pe protestanți.

Ințiativa includerii trebuie să vină din partea Bisericii Ortodoxe

Române. Aceasta poate să pășească în secolul XXI manifestând și în con-

tinuare o atitudine de negare și minciună, sau își poate schimba poziția,

devenind o comunitate primitoare pentru cei care cheamă Numele lui

Isus și sunt mântuiți.“1

1. Hancock-Stefan, George, Impactul Reformei asupra românilor între 1517-1645(Oradea: Editura Cartea Creștină, 2003) pp. 173-175.


23

Documents

De la sat la doctorat - istoria unei teze de doctor- at în ... George Hancock... · erau oameni pregătiți cu diplome de la seminarii teologice, ... toarea mamei mele ... a amintit