Degradarea Ecosistemelor Prin Diminuarea Biodiversitatii La Plante

7/29/2019 Degradarea Ecosistemelor Prin Diminuarea Biodiversitatii La Plante

http://slidepdf.com/reader/full/degradarea-ecosistemelor-prin-diminuarea-biodiversitatii-la-plante 1/9

DEGRADAREA ECOSISTEMELOR PRIN DIMINUAREA BIODIVERSITĂŢII LA PLANTE

Dintre numeroasele problemeecologice pe care am ajuns să leconştientizăm cu durere în ultima

vreme se află şi scăderea biodiversităţii sau cu alte cuvintedispariţia treptată a plantelor carene-am obişnuit să convieţuim.

Pentru a atrage şi mai multatenţia asupra acestui pericol,

Uniunea Europeană a declarat anul2010 ca fiind „Anul biodiversităţii”. Şipentru ca impactul să fie cât maiputernic, clipul publicitar alcampaniei de promovareaccentuează realitatea potrivit căreiaomul, la rândul său, face parte din

biodiversitatea planetei, putând fi şiel oricând atins de flagelul care leameninţă pe toate celelalte fiinţe vii.

Ecosistemele, deşi sunt caracterizate prin stabilitate, nu prezintă o constanţă întimp a parametrilor care-i caracterizează. Modificările pot să apară ca rezultat alacţiunii unor factori externi sau interni asupra componentelor sale şi pot fi reversibilesau ireversibile, corelate sau nu cu modul de acţiune a factorilor perturbatori.

Majoritatea ecosistemelor prezente sunt ecosisteme naturale, constituite acumcâteva secole, care au suferit o influenţă antropică - în cea mai mare parte indirectă -şi care poartă numele de ecosisteme modificate.

Ecosistemele naturale şi semi-naturale acoperă 47% din teritoriulţării. Au fost identificate şi caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate

de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specificepăşunilor şi fâneţelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specificedunelor şi zonelor stâncoase şi 135 habitate specifice terenurilor agricole)

în 261 de zone analizate la nivelul întregii ţări.Habitatele din România sunt caracterizate de o anumită compoziţie a

florei şi a faunei, componente ale biocenozelor şi sunt influenţate dediferiţi factori climatici sau edafici. Influenţele climatice, ale zonelor aridedin partea estică, la cele oceanice din partea vestică a ţării, precum şi

1



diferenţele climatice între câmpie şi munte impuse de altitudineareliefului, au determinat apariţia unui mare număr de habitate. Alt factorcare determină marea varietate de habitate din România este reprezentatde compoziţia chimică a rocilor din substrat (sol, subsol).

În ziua de azi, printre cei mai importanţi factori pentru pierderea biodiversităţiise numără folosirea pământului (crearea de habitate artificiale, ridicareade baraje, dezvoltările de-a lungul zonelor de coastă) şi defrişările, la care se adaugăconstruirea de drumuri şi infrastructură pentru turism şi transport, extracţiamineralelor din sol, abandonarea terenurilor agricole şi schimbările climatice.Problema cea mai mare este că toţi aceşti factori tind să continue şi să crească pemăsură ce ţările se dezvoltă. Regiunile montane suferă modificări drastice aleecosistemelor şi ale diversităţii datorită dezvoltării urbane şi a infrastructurii: secreează baraje mari pentru hidroelectricitate, minerit, transport, se dezvoltaturismul, în special staţiuni de ski. Regiunile de şes sunt afectate de urbanizare,agricultură, dezvoltarea infrastructurii iar zonele costiere sunt afectate mai ales de

zonele urbanizate, activităţile industriale şi portuare, turism, pescuit, acvacultura. Activităţile antropice necontrolate şi iresponsabile au pus o mareparte din ecosistemele naturale în pericol, astfel:* mare parte din stocurile de peşte marin au fost fie epuizate, sau sunt exploatate

la limita lor de regenerare biologică;* suprafaţa acoperită cu păduri s-a micşorat cu cel puţin o jumătate;* căile de transport, fermele agricole şi zootehnice, aşezările umane, zonele

industriale fragmentează habitatele forestiere, ceea ce rămâne fiind pâlcuri micide pădure izolate;

* suprafeţe semnificative din terenurile agricole au suferit degradări ale solului

prin eroziune, compactare, destructurare sau sărăturare;* presiunea turistică, realizarea de investiţii supradimensionate în domeniul

turistic afectează habitatele naturale sau seminaturale cu repercusiuni directesupra florei şi faunei asociate;

* apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere;* zonele umede, mlăştinoase şi-au diminuat considerabil suprafeţele din cauza

lucrărilor de asanare care au urmărit extinderea terenurilor agricole;* depozitele de deşeuri provoacă eliminarea de pe suprafaţa afectată a unui

număr de 30-300 specii/ha, fără a se lua în considerare şi populaţiile de

microorganisme edafice. În plus, biocenozele din vecinătatea depozitului semodifică în sensul că, unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajulcelor care îşi găsesc hrana în deşeuri (şobolani, câini, ciori). Deşi efectele asupraflorei şi faunei sunt teoretic limitate în timp la durata exploatăriidepozitului, reconstrucţia ecologică realizată după eliberarea zonei desarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic iniţial, evoluţia

biositemului fiind ireversibil modificată;

2



* transferul de specii (introducerea speciilor alohtone şi invazive) contribuieesenţial la diminuarea biodiversităţii, determinând modificări ale ecosistemelorşi peisajelor (de exemplu, plantele alohtone formează adesea monoculturi

înlocuind speciile autohtone). Supraexploatarea resurselor biologice (speciişi/sau ecosisteme) prin evaluarea greşită a resurselor mediului a condus latransformarea ireversibilă a unor ecosisteme naturale, provoacând neajunsurimajore cu efecte directe asupra peisajului şi distrugerea echilibrului şi aşa fragilal ecosferei.

Creşterea populaţiei, eroziunea solului, defrişările, amenajarealitoralului pe distanţe mari, ploile acide, poluarea,toate se corelează şi cudispariţia de specii de plante.

Milioane de specii de plante şi animale, microorganisme, rezultatuladaptării şi evoluţiei timp de 3,5 miliarde de ani.

În această perioadă organismele şi-au întărit procesul reproducerii,reparator, reglator, care le conferea mai mulţi urmaşi şi supravieţuiau

numai cei care se reproduceau cu succes. Modificările apărute s-auacumulat, s-au combinat şi s-au adaptat la modificările mediului, iar carezultat a apărut fantastică biodiversitate şi variabilitate a formelor de

viaţă. Omul a folosit mult timp această diversitate biologică obţinând unsurplus alimentaţie facilitând apariţia civilizaţiei moderne.

Făcând selecţia plantelor omul din neolitic până azi, a imprimatparticularităţile dorite şi a creat plante de o mare productivitate, de pildă:grâul, orzul, porumbul hibrid care asigura hrana oamenilor. Cele câtevaspecii cultivate pe imense suprafeţe, cât şi marea varietate genetică,condiţie sine qua non necesară menţinerii supleţei şi variabilităţii acestor

toxine în agricultură. Selecţia activa se bazează pe folosirea unor geneunice pentru a conferi rezistenta crescândă faţă de bolile noi ale plantelor.Prin biotehnica actuală o serie de particularităţi utile pot să fie translocatede la specii înrudite sălbatice, unor specii sau soiuri care până acum prinmetoda încrucişării nu se puteau obţine. Acest fapt va modifica interesulde a face o iventariere a răspândirii şi proprietăţilor unei plante căruia nu i s-adat atenţie până acum.

Folosirea materialului genetic din multe surse va creşte, iar adaptarespeciilor noi la necesităţile omului pare a fi atât de importantă ca şidomesticirea plantelor de omul din neolitic. O plantă poate fi folosită înalimentaţie, industrie, medicină,etc.

În ultimii 30 de ani din cele aproximativ 35.000 de specii de plantesuperioare, s-au cercetat peste 30.000 specii a căror potenţial biologic şigenetic a fost exploatat. Este necesară şi menajarea intactă a ecosistemelorcare joacă un rol cardinal în menţinerea condiţiilor care furnizeazăperpetuarea speciilor şi a vieţii pe Terra. Dacă nu sunt dezechilibre,ecosistemele aduc contribuţii la: menţinerea debitului de apă în bazinele

3



râurilor şi fluviilor, acţionează ca tampon la inundaţii, purifica aerul urbande poluanţi, asigură existenţa populaţiilor de păsări şi insecte carefacilitează moderarea numărului de dăunători ai agriculturii.

Dacă dispar unele specii cheie se blochează şi prestarea unor funcţii deimportanţă vitală. Uneori prin dezechilibre create se poate stimula şi apariţiaunor epizotii epifitotii cu mare violenta, fapt ce degradează unele specii sausoiuri de cultură.

Această situaţie determina necesitatea realizării unei rezolvăricostisitoare de introducere a genelor la plantele gazda faţă de dăunători şiparaziţi, similar cu unele procese petrecute cândva pe cale naturală. Acestefuncţii de reglare influenţează şi la nivel global circuitul unor elemente peTerra (de ex.Carbonul, Sodiul, Fosforul etc.) sunt de importanţă vitalăpentru toate speciile inclusiv omul. Acestea sunt reglementările deecosisteme în acord cu ipoteza Gaia conform căreia totalitateaorganismelor pe Terra schimba într-un anumit sens condiţia existenţială

pentru a forma un mediu optim de viaţă. Aşadar, asocierea vegetativă niştefuncţii de reglare esenţiale.• Aprecierea timpului de diminuare a biodiversităţii este

foarte grea şi oarecum asemănătoare cu acţiunea funcţiilor naturii care modelatpână în prezent istoria vieţii pe Pământ.

Dacă o specie de plante dispare ea s-a pierdut pentru totdeauna.Se disting două tipuri de dispariţii.În primul caz sunt speciile care se trasforma în decursul unor generaţii

în urmaşi cu particularităţi diferite determinând fenomenul de mutaţii şi selecţiinaturale, iar specia se adaptează treptat la modificările de mediu. În al

doilea caz se întâlnesc dispariţii sau înlăturări pentru totdeauna a uneispecii determinate de un impas al produsului evoluţiei. În evoluţie s-aueliminat uneori unele specii.În ultimii 500 de milioane de ani au avut loc 6dispariţii în masă. O disparitie acută a fost la finele premianului, acum 24milioane de ani şi care a adus la exterminarea a 95% din totalul de specii

vii în oceane.În actualitate se crede că unele dovezi ar exista şi se coreleazăcu momentul căderii pe Pământ a unor asteroizi. Un astfel de impact acoincis cu holocastul dinozaurilor acum 65 milioane de ani. Acest fenomena generat speculaţii în sensul că anumite evenimente cosmice periodice probabilcăderi de meteoriţi din coada unei comete generată de existenţa unui astrugeamăn al soarelui nedescoperit, care a produs cataclisme repetate şi atulburat evoluţia vieţii pe Terra.

Conservarea biodiversităţii pe terenurile agricoleTerenurile agricole cu înaltă valoare naturală acoperă o suprafaţă

însemnată din SAU a României, dar atât abandonul activităţilor agricolecât şi intensificarea acestora ameninţa buna lor conservare.

4



Deşi în cazul României (şi chiar la nivel european) există foarte puţinăexperienţă în utilizarea acestui concept, un pas important a fost realizat în

vederea identificării terenurilor agricole cu înaltă valoare naturală,utilizându-se metode oferite de studiile dezvoltate până în prezent. S-aurmărit identificarea zonelor caracterizate de prezenţa abundenta apajiştilor semi-naturale, în general asociate cu existenţa unei diversităţiridicate a speciilor şi a habitatelor. Rezultatul clasificării arată faptul că înprezent cca. 2,4 milioane hectare de pajişti semi-naturale pot fi clasificateca teren agricol cu înaltă valoare naturală.

Pajiştile semi-naturale reprezintă cele mai valoroase ecosisteme dincategoria terenurilor agricole, dar renunţarea în unele zone la activităţileagricole tradiţionale (cosit, păşunat) conduce la degradarea habitatelor şila modificări de peisaj. Cu deosebire, în zona montană există o tendinţă deabandonare a activităţilor agricole, mai ales în cazul pajiştilor semi-naturale. În acelaşi timp, în unele regiuni ale ţării pajiştile sunt ameninţate

de intensivizarea agriculturii şi practicarea acesteia pe suprafeţe compacteşi largi, exercitându-se astfel presiune asupra componentelor de mediu, înspecial asupra biodiversităţii.

De asemenea, în unele zone ale ţării desemnate ca IBA sunt prezentepăsări care deţin în România o pondere importantă din populaţia la nivelUE – 27, cum ar fi Lanius minor (cca. 97%), Falco vespertinus (cca. 50%),Crex crex (cca. 28%) etc., iar în unele dintre IBA sunt prezente şi păsăricare sunt vulnerabile, periclitate sau rare, numărul de exemplare dinaceste specii de păsări fiind foarte mic.

Ca o ameninţare a ultimilor ani se remarcă gripă aviară care poate

afecta păsările sălbatice, mai ales în zonele de mare concentrare a păsărilormigratoare cum ar fi Delta Dunării. În general, se poate spune căpopulaţiile al căror habitat îl constituie terenurile agricole şi forestiere

înregistrează o stare favorabilă de conservare şi nu există presiuni majoreasupra lor sau factori de risc. Acest fapt este în mare măsură urmăreamodului majoritar extensiv de practicare a agriculturii în ProgramulNaţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 37 România. În particular,există şi areale asupra cărora presiunea exercitată de către activităţileantropice s-a resimţit printr-o evoluţie nefavorabilă asupra stării deconservare a speciilor sălbatice.

Agro – biodiversitateaRomânia deţine o importanţă baza genetică atât în rândul plantelor de

cultură cât şi al animalelor domestice, strâns legată de agro – sistemeletradiţionale.

În ceea ce priveşte agro-biodiversitatea, România este una dintrepuţinele ţări europene în care agrosistemele tradiţionale reprezintă

5



rezervoare semnificative din punct de vedere al diversităţii genetice aplantelor de cultură şi a animalelor domestice, care s-au conservat la loculde formare şi dezvoltare (în situ). România este interesată să conserve oserie de specii locale de animale domestice, specifice unor regiuni, şi caresunt în pericol de dispariţie. În catalogul mamiferelor domestice suntincluse 79 de rase (din care 26 sunt încă active, 19 în potenţial pericol şi 34dispărute). Trebuie notat totuşi că multe rase locale (Ţurcana, Tigaie,Capra Carpatină etc.) au un sistem de reproducţie în comunităţi locale(izolare reproductivă pe o anumită arie, fără registru genealogic şicontrolul oficial al producţiei, selecţia fiind făcută după preferinţaproprietarilor). Că varietăţi de plante există populaţii locale aflate pe calede dispariţie, distribuite în multe regiuni. O importanţă mare este acordatăşi livezilor.

Modalitatile alese de fermieri pentru a cultiva recolte si pentru a cresteanimale pot avea efecte pozitive sau negative asupra biodiversitatii. Pe de o

parte, fermierii pot incuraja biodiversitatea prin adoptarea metodelorprietenoase cu mediul si, pe de alta parte, daca ei nu respecta mediul,ecosistemul poate avea de suferit.

Arborii actioneaza ca filtre naturale; radacinile lor absorb apa de ploaiesi reduc debitele raurilor si lacurilor. Cand o anumita zona este defrisata,efetele negative ce pot rezulta pot fi semnificative. De exemplu, daca au locdeversari, pesticidele evacuate de ferme pot provoca daune ecosistemeloracvatice.

Un singur pumn de pamant dintr-o ferma este bogat in biodiversitate.Biodiversitatea solului include animale, bacterii, ciuperci si chiar

radacinile plantelor ce cresc la suprafata. Solul constituie ecosistemecomplexe ce fac agricultura posibila.

Milioane de organisme traiesc in sol, de la microorganisme, precum bacterii si ciuperci, la macroorganisme, precum viermi, gaze, furnici sipaianjeni. Toate acestea ajuta fermierii sa reduca efectele negative aleagriculturii. Cand mananca sau sapa sub pamant, viermii, termitele saualte organisme amesteca straturile superioare, redistribuie nutrientii sicresc cantitatea de apa absorbita de sol. Unele macroorganisme suntdeosebit de importante pentru agricultura. Fermierii din Burkina Faso sialte zone din Africa de vest incurajeaza termitele sa vietuiasca si sa isi facaadapost in fermele lor, imbunatatind astfel calitatea solului.

Folosirea pesticidelor poate avea efecte neasteptate si nedorite. Adesea,aceleasi chimicale pe care fermierii le folosesc pentru a inlatura daunatoriide culturi agricole, au efecte negative asupra altor organisme de la ferma.Unele dintre aceste specii pot chiar ajuta la controlarea adevaratelordaunatoare! De exemplu, DDT (Dicloro-Difenil-Tricloroetan) este unpesticid puternic, otravitor nu numai pentru insecte, ci si pentru animale si

6



oameni. DDT este atat de puternic, incat este interzis in multe tari. Dar inmulte din tarile care se confrunta cu malaria, DDT-ul este inca folositpentru a ucide tantarii.

Avertismentul vizeaza ca orice fermier care imprastie chimicale trebuiesa urmeze instructiunile cu mare atentie pentru a reduce la minim risculde a dauna altor specii. Daca fermierii nu dau dovada de responsabilitatecand vine vorba de resursele naturale ale planetei, ei pot contribui ladiminuarea cantitatii disponibile de resurse pentru a produce hrana. Candnu exista suficienti nutrienti in sol, fermierii adesea cumpara fertilizatorichimici. Utilizarea acestora ajuta la cultivarea mai multor plante, darcantitati prea mari de fertilizatori chimici polueaza apa.

In incercarea lor de a produce mai multa carne, lapte sau oua, uneleferme industriale produc in masa doar anumite specii. Insa aceastapractica duce la o diminuare a diversitatii animalelor crescute. Acelasiprincipiu se aplica si recoltelor. Pe masura ce scade varietatea, recoltele

existente sunt expuse tot mai mult riscului de a fi distruse de boala saudaunatori. Daca recoltele sunt identice, este mult mai usor pentru o boalanoua sau un daunator sa distruga intreaga recolta. Cu cat se mentine maiputina diversitate, cu atat creste riscul bolilor si daunatorilor. Acest riscinseamna ca agricultorii aplica mai multe pesticide pentru recolte siadministreaza tot mai multe antibiotice animalelor.

Daca resursele sunt administrate responsabil, atat mediul, cat si biodiversitatea pot fi mentinute. Multi agricultori folosesc practici durabilesi metode organice sau ecologice. Una dintre ele consta in cultivarea adoua sau mai multe recolte pe acelasi camp. Acest lucru ajuta agricultorii

sa reduca numarul daunatorilor si sa foloseasca, astfel, mai putinepesticide. Alta metoda consta in evitarea folosirii pesticidelor in zileleploioase sau cu vant puternic pentru a impiedica pe cat posibil capesticidele sa ajunga in canalele de apa sau sa fie purtate de vant spre alteterenuri.

Conservarea biodiversităţii pe terenurile forestiereRomânia dispune de o mare diversitate forestieră şi este una dintre

puţinele ţări europene care mai poseda păduri virgine. Multe dintre acestepăduri joacă roluri importante de mediu şi ca spaţiu recreaţional, darreprezintă în acelaşi timp şi o importanţă valoare economică.

În ceea ce priveşte relaţia dintre păduri şi managementul biodiversităţii, România este una dintre puţinele ţări europene care încădeţine păduri virgine – aproximativ 300.000 ha, prezente în cea mai mareparte în zona montană. Pădurile deţin funcţii multiple, spre exemplu, aicise regăsesc habitate importante pentru fauna sălbatică (mai ales acolo

7



unde există potenţiale situri Natura 2000), asigura funcţia de protecţie în bazinele torenţiale, dar deţin şi alte funcţii de protecţie şi asigură, deasemenea, importante servicii de mediu cu impact pozitiv asupracomunităţilor umane. Acolo unde aceste valori sunt considerate deimportanta mare sau crucială, pădurile pot fi clasificate ca având valoare

înaltă de conservare. Până la finalul anului 2005, 1.119,7 mii ha de păduri în România au fost certificate prin Sistemul de Certificare Forestieră(SCF). Peste 9% din suprafaţa forestieră (574.878 ha) este situată în ariiprotejate, managementul acesteia vizând conservarea biodiversităţii(sursă: Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, 2006 – Managementulariilor forestiere din cadrul Parcurilor Naţionale).

Peste 190 de ţări au căzut de acord în 2002 să diminueze pierderea biodiversităţii până în 2010, însă nu s-a observat încă o diferenţăconsiderabilă.

Secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon a declarat că vor

exista consecinţe grave pentru toată lumea dacă aceste pierderi nu suntoprite. Majoritatea habitatelor din întreaga lume se micşorează şi aproapeun sfert din speciile de plante sunt ameninţate cu dispariţia. Numărulspeciilor de vertebrate a scăzut cu o treime în perioada 1970-2006.

“Biodiversitatea este strâns legată de funcţiile ecosistemului de caredepindem şi noi pentru a ne asigura mâncarea şi apă. Actualul curent aratăcă ne îndreptăm către o reducere catastrofală a numărului ecositemelor”, aexplicat Ban, citat de Reuters.

În raport se arată că există un progres mare în ceea ce priveştereducerea ratei de dispariţie a pădurilor tropicale în unele regiuni, însă

habitatele marine şi recifele de corali încă sunt în pericol de dispariţie.Principalele cauze ale pierderii biodiversităţii sunt schimbările

climatice, poluarea, schimbările habitatelor, supraexploatarea şi apariţiaunor specii noi de vieţuitoare.

“Cu resurse adecvate şi cu o politică bună putem avea ustensilelenecesare pentru a opri pierderea biodiversităţii”, se arată în studiu.

A stfel actuala diminuare a biodiversităţii reprezintă un motiv de omare îngrijorare. Pe lângă dispariţia de specii mai există şi alte pierdericare reţin atenţia.Aşa pot dispare subspecii, varietăţi, populaţii unice, iar oastfel de micşorare a variaţiilor genetice de la o specie este considerată opierdere din punct de vedere biologic, deoarece epuizează treptat fondulnecesar pentru evoluţia şi diversitatea ulterioară.

8



BIBLIOGRAFIE:∗ http://www.gov/r9endspp/endspp.html ∗ http://www.ibc.uel.ac.uk/ibs ∗ http://www.biodiversity.bio.uno.edu∗ http://www.lefo.ro/iwlearn/vali/word/biodiv%20-%20eforie

%20s.doc∗ http://www.fonduri-structurale-europene.ro/pndr/conservarea-

biodiversitatii.html

9

http://www.gov/r9endspp/endspp.html

http://www.ibc.uel.ac.uk/ibs

http://www.biodiversity.bio.uno.edu/

http://www.lefo.ro/iwlearn/vali/word/biodiv%20-%20eforie%20s.doc


http://www.fonduri-structurale-europene.ro/pndr/conservarea-biodiversitatii.html


http://www.gov/r9endspp/endspp.html

http://www.ibc.uel.ac.uk/ibs

http://www.biodiversity.bio.uno.edu/





Documents

Degradarea Ecosistemelor Prin Diminuarea Biodiversitatii La Plante