1

Despre Jurnalul seducătorului,

în anul Kierkegaard

ANDREEA CĂTĂLINA CÎRSTEA

Liceul „Lazăr Edeleanu”, Năvodari

(îndrumător: prof. Lenuţa POPA)

Motto: „Seducția este, desigur, o formă de putere. De vreme ce pot

să duc pe cineva de partea de care vreau eu sau de vreme ce-l pot

convinge să meargă de acea parte, înseamnă că am asupra lui

putere.” (Gabriel Liiceanu, Despre seducție)

Abstract

The Seducer's Diary is, above all, a unique love story that never ceased to conquer whole generations of

readers, evoking emotions such as courage, appreciation for the greatness of expression, the disapproval

of a cynical thought, and especially the laughing-crying which accompany the death of dream. The

book illustrates the antithesis between the two protagonists, Cordelia, a young woman who tried to rise

above her era, despite the social conventions of that century, and Johan, a man who aspired to the title

of absolute monarch of the female kingdom. Therefore, we can say that The Seducer's Diary is

seduction itself.

Keywords: journal, seduction, aesthetic, pseudonym mask.

Ne aflăm la distanță de două secole1 de la nașterea filozofului danez Søren Aabye

Kierkegaard…Dacă ar fi să-l identificăm utilizând termenii cheie ai filozofiei și teologiei sale,

aceștia ar fi: Marele cutremur de pământ, frică şi cutremurare, reflexie, melancolie, extincţia

familială, păcat, creştinism, mărturisitor al adevărului, tatăl, iubita, defăimătorul,

histrionismul, plăcerea, îndoiala, disperarea, paradoxul, angoasa plină de blândeţe şi

angoasa plină de teroare, tragicul, ironia, umorul, aşchia în carne, seriosul vieţii, demoniac,

puritatea sufletului, luciditatea- sunt termeni care trimit direct la Kierkegaard. Odată cu ei:

temporalitatea - ca element al suferinţei spiritului, estetic, etic, religios, regăsire de sine, a

reduplica, alternativă, ambiguitate, repetiţia, fărâme, pseudonim, solitudine, comunicarea

indirectă, edificare, deşteptare/trezire, spion al divinităţii, Anti-Sistemul.

Cine este acest Søren care a așezat Danemarca pe harta filozofică a lumii? Mădălina

Diaconu, compatrioata noastră, ne oferă un răspuns despre personalitatea care ne-a lăsat

1 Datele biografice ale lui Søren Kierkegaard: 5 mai 1813 – 11 nov. 1885

2

această vastă operă2, adevărată „sală a oglinzilor care se reflectă reciproc şi în spatele cărora,

cuprinzându-le din toate părţile, stă Søren ghemuit în întuneric şi privindu-ne cu ochi

sfredelitori.” 3

Din această „sală a oglinzilor” îl voi aduce în lumina Anului aniversar 2013 pe

domnul Søren Aabye Kierkegaard printr-o carte a seducerii cititorului: „Jurnalul

seducătorului”.

Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul,

gînditorul danez a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în

special asupra filozofiei existențiale.4 Opera sa - Jurnalul seducătorului - se dovedește a fi o

contribuție filozofică la problema cunoașterii, la sondarea subiectivității umane complexe.

Confesiunea lui Johan Climacus, sub masca pseudonimului, reprezintă o explorare a

adâncurilor sufletești ale omului în situații date, relevate sub forma unui jurnal.

Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile

socratice, operele filozofice ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse pseudonime,

fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând complex. Autorul

utilizează diverse pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, între

timp el însuși sau un alter ego criticând respectiva poziție. Astfel, sarcina descoperirii

semnificației operelor sale este lăsată în grija cititorului, fiindcă această menire trebuie să fie

dificilă: „numai ceea ce e dificil inspiră inimile nobile” – spunea Søren Kierkegaard.

Există în Jurnalul seducătorului și o altă noțiune utilizată de autor în sens diferit de

cel curent: „interesantul de viață”, adică orice situație care obligă la o soluție neconvențională,

care șochează. „Interesantul vieții”, „interesant” numește Kierkegaard „categoria decisivului,

a hotărâtorului, a momentului critic”, „ linia de demarcație între estetic și etic”. Între această

categorie și aceea a ironiei el găsește o mare afinitate, tocmai aici plasând problema seducției.

Jurnalul seducătorului surprinde sufletul uman, „interiorul” în totală contradicție cu

„exteriorul” său. Johan, seducătorul, are o artă desăvârșită de a-și ascunde intențiile,

controlându-și pas cu pas comportamentul în relațiile cu Cordelia. Prinsă în mrejele seducției ,

ca prototip feminin, ea adoptă minciunile exprimate frumos drept adevăr, în timp ce adevărul

2 Titlurile operelor filosofice kierkegaardiene: Sau…sau…. (1843), Repetiţia, Frică şi cutremurare (ambele în

1843), Conceptul de angoasă şi Fărâme filosofice (ambele în 1844), Stadii pe drumul vieţii (1845), Post-

scriptum neştiinţific concluziv la Fărâme filosofice (1846), Boala de moarte (1849), Şcoala creştinismului

(1850). Lor li se adaugă Jurnalul şi numeroasele opere teologice. Proiectul Societăţii Søren Kierkegaard, din

Copenhaga, de apariţia celor 28 de volume (1997-2004) vizează opera creată printr-o muncă titanică în doar 10

ani (1841-1851). 3 Kierkegaard S. Boala de moarte, Ed. Humanitas, Bucureşti 1995 (Prefaţă de Mădălina Diaconu, p. 7).

4 ” filozofie existențială- suma tuturor mișcărilor și curentelor din filosofie, care au ca obiect problema existenței

umane” (Cf. Breban V.- Dicționar General Al Limbii Române, Editura Științifică și Enciclopedică, București,

1987, p. 346)

3

rămâne ascuns. Pe de altă parte, scopul lui Johan era să profite plenar de tot ce îi oferea

plăcere. El nu aparține realității, plutește pe deasupra ei trăind constant într-o vrajă poetică.

Răul dinăuntrul său constă în conștientizarea faptului că îndată ce realitatea nu mai deținea

calitatea de stimulent, el se trezește „dezarmat”, demotivat, pasiv.

Estet, hedonist, Johan își face, așadar, din plăcere un scop ultim al vieții, deci, nu evită

să se folosească de toate tertipurile posibile pentru a-și îndeplini țelul. Nefericitele sale

victime se zbăteau între durere și amărăciune. Când le aducea pe fete la punctul lor culminant,

el dispărea fără declarații de dragoste sau promisiuni, lăsând în urmă doar incertitudinea că

totul a fost real.

În aventura cu tânăra Cordelia, interesul lui față de fată reprezintă o formă de

oglindire, de a se vedea pe el însuși. Actul seducției constă în primul rând în transformarea ei

într-o ființă care, devenind conștientă de propria feminitate, suferă aceeași reduplicare a eului

ca și Johan.

În jocul seducției nu se grăbește, nu este lacom: „Să ne bucurăm de plăcerile vieții rar,

dar pe săturate”.5 Își analizează cu atenție victima și i se arată puțin câte puțin, lăsându-i

întrebări fără răspuns. Însă, cu trecerea timpului, se simte prizonier în ghearele contradicției,

amintirea imaginii fetei nu îl mulțumește, o compară cu „un desen pe o pânză fină, mai

luminos decât fondul, dar pal și din pricina asta greu de văzut”.6 Spiritul îi este ca o mare

agitată, nu se mai recunoaște deloc, îi cere fetei să se arate și o „provoacă” la luptă: „Te

provoc la luptă, de ce nu te arăți…A mă înfometa în acest mod e o rușine din partea ta, tu care

crezi că totuși ești mai puternică decât mine”.7

Între timp, soarta îi surâde și o zărește pe cea care îl chinuia, enigma lui: „ Fericită

soartă! Toate mulțumirile mele! Am zărit-o la începutul verii, perioada cea mai frumoasă a

anului și în lumina unei după-amiezi”.8 Tot urmărind-o, află despre fată că se numește

Cordelia Wahl. Își spune că misterul în care sunt învăluite aceste întâmplări reprezintă dovezi

ale faptului că el este îndrăgostit cu adevărat: „ Orice dragoste are în ea propriu-i mister, așa și

dragostea perfidă, dacă are în ea elementul estetic necesar”.9 Johan notează următoarea idee: „

Ce frumos e să fii îndrăgostit, ce interesant e să știi că ești îndrăgostit. E o diferență aici”.10

Pasajul este specific pentru modul de existență al omului estetic11

, pentru erotismul său

reflexiv și nu nemijlocit.

5 Kierkegaard S. 1992, 25

6 Ibidem,.31.

7 Ibidem, 34.

8 Ibidem, 37.

9 Ibidem, 42.

10 Ibidem, 40.

11 „estetician – specialist în arta frumosului” (Cf. Breban V. op. cit., p. 338)

4

Adunând informații despre Cordelia, își metamorfozează concepția în favoarea ei și a

lui. Firea ei pare a fi în armonie perfectă cu interesul lui, ceea ce s-a întâmplat ca el să ceară a

fost ceea ce ar fi dorit să dea, ceea ce el însuși ar fi cerut, în sinea lui spunându-și: „Ne vom

ajuta și de ceea ce este absolut neutru: gândirea. Își va pierde feminitatea, se va arunca în

brațele mele. Trebuie adusă în situația de a se lovi de un obstacol, de a-l depăși. În acest mod

feminitatea ei va atinge un apogeu aproape supranatural și ea îmi va aparține cu o pasiune

suverană”12

.

Îl cunoaște pe Eduard, fiul unui negustor care este îndrăgostit nebunește de Cordelia

lui. Se folosește de el pentru a ajunge la ea: „ Încetul cu încetul, atacurile mele se apropie de

ea, devin mai directe”.13

Fata, însă, nu are niciun fel de încredere în el.

Ca femeie, Cordelia îl urăște, însă ca inteligență care se trezește, îl iubește.

Seducătorul reușește să-i provoace mai întâi această luptă în inima ei… „Nu că ea ar fi gata să

mă iubească, nu, în ea nu există urmă de astfel de sentimente…Ea vrea să rivalizeze cu

mine…Cu mine ea e liberă, iar rezerva ei față de mine e mai mult intelectuală decât

feminină”.14

De remarcat este abilitatea cu care seducătorul va face față după ce, cunoscând

toate amănuntele ce-l interesau despre Cordelia și fiind sigur de reușită, îi va propune

logodna. Reacția celuilalt pretendent este pe măsură: Eduard este exasperat și dorește cu orice

preț să o întâlnească pe Cordelia, să îi vorbească despre perfidia lui Johan. „Când voi ajunge

s-o fac să înțeleagă ce este dragostea, din punctul meu de vedere, atunci logodna va cădea în

mod firesc, ca fiind o stare imperfectă, iar ea îmi va aparține”.15

Odată ce și-a îndeplinit scopul, seducătorul simte că intensitatea clipei a trecut, de

aceea, ca un estetician veritabil, o va părăsi pe Cordelia justificându-și gestul: „Un Don Juan

le seduce pe femei și le părăsește, dar plăcerea lui constă numai în a le seduce și nu în a le

părăsi; iată deci că aici nici nu apare o cruzime absolută”.16

Un singur fapt l-ar mai intriga: „ Ar fi interesant de aflat dacă poți evada din visurile

unei fete și dacă poți s-o faci să fie atât de mândră încât să-și închipuie că ea este de fapt cea

care a avut o groază de relații…Ce epilog pasionant, care pe deasupra ar prezenta și un interes

psihologic, și ar oferi și prilejul multor observații erotice…”.17

Răscolitoare și captivantă, dovadă a măiestriei stilistice, dar și a profunzimii unui

suflet solitar care tocmai lăsase în urmă dragostea unică pentru Regine Olsen, cartea lui

Kierkegaard este lectura ideală. Am găsit în universul ei ridicări și coborâri de măști care se

12

Kierkegaard S. 1992. 13

Ibidem, 64. 14

Ibidem, 66. 15

Ibidem, 78. 16

Ibidem, 140. 17

Ibidem, 143.

5

confesează jurnalului citit de omenire…Acum, în Anul Internațional Kierkegaard, Jurnalul

seducătorului e actualitatea însăși fiindcă ne conduce spre ceea ce avem mai de preț:

interioritatea.

Bibliografie

Kierkegaard , Søren 1992. Jurnalul seducătorului. București: Editura Scripta. (Traducerea are la bază

ediţia Drachmann, Heiberg Lange, în 14 volume, începută în l920, a operelor lui Kierkegaard.

A fost consultată, de asemenea, ediţia franceză din l943 a volumului Sau... sau, publicat sub

auspiciile Asociaţiei franco-daneze din Paris şi ale Fundaţiei Fonds de Rask-Orsted din

Copenhaga, cu o prefaţă de Frithjof Brandt.

.Kierkegaard , Søren 1995. Boala de moarte. Bucvureşti: Humanitas (Prefaţă de Mădălina Diaconu)

Gardiner P. 1997. Kierkegaard, Bucureşti: Humanitas