ii diamantine - Biblioteca Citatepediabiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia.ro__Constelatii... · Janet Nicª, Despre spirit, ... Mariana Zavati Gardner, Poezii din jurnalul

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul I, Nr. 2Octombrie 2010

Puntea dintre universuriN.N. NEGULESCU

continuare în pag. 17

Câmpul ecranic al matriceiobiectualiste, vãzut prin fereastrapoemului �Ficat locuit� (2.XI.1996)este strãpuns de energii prome-teice: �Simt aripile vulturelui/ În-tinzând marginile ficatului meu;/Îi simt ghearele,/ Îi simt pliscul

de fier,/ Îi simt uriaºa lui poftã deviaþã,/ Setea lui de zbor/ Cu mineîn gheare/ ªi zbor./ Cine spuneacã sunt înlãnþuit?�

Într-o astfel de formulã impe-rativã a genului, sesizãm fuziuneamythos-urilor (teogonic-elen �

Teogonia lui Hesiod, v.521-522,zoroastrianist, indo-european, ºi acelui cosmogonic, germanic-scan-dinav (gotterdammerung) cu stra-turile înãlþimilor ideatice; mythos-uri care, acumuleazã întreaga sar-cinã a tragismului canonic printr-otainicã alchimie astralã.

Lexicul bogat în abstracþiuninu suportã medierea cu �mãºtilemorþii�: �Am experimentat/ În chi-nuri nemaipomenite/ Vreo ºapte-opt mãºti ale morþii/ ªi toate mi s-au pãrut îngrozitoare�; dar modu-leazã (prin strania muzicã a con-ceptelor) psalmodierea penitenþei:�Eu care am plâns în hohote/ Peruina tuturor civilizaþiilor,/ Pemormanele de tãbliþe scrise/ ªicãrãmizi zmãlþuite,/ De ce sã nuplâng acum/ ªi pe ruina obrazuluimeu?� (Mãºtile, 5.XI.1996).

Prin explorarea stãrilor limitã,preluate din tiparul propriei exis-tenþe - ºi care au îndurat ciocniriatât de violente în tensiunea lorexcesivã -, transpare convinge-rea primarã în unitatea indestruc-tibilã a sufletului, îndreptãþit sãporneascã în cãutarea harisme-lor: �Un fir de pãianjen/ Atârnãde tavan,/ Exact deasupra patuluimeu./ În fiecare zi observ/ Cum selasã tot mai jos./ Mi se trimite ºi/Scarã la cer - zic,/ Mi se aruncã desus/ Deºi am slãbit îngrozitor demult/ Sunt doar fantoma celui ceam fost,/ Mã gândesc cã trupul

meu/ Este totuºi prea greu/ Pentruscara aceasta delicatã./ -Suflete,ia-o tu înainte,/ Pâº! Pâº!� (Scarãla cer, 5.XI.1996).

Avându-ºi originea în voinþaliberã, gândurile revalorificatescruteazã cu luciditate antropo-logicã deriva relativismuluineputincios: �Observ cu interes/Cum se luptã instinctul vieþii/ Cugeniul morþii./ Viaþa vine cu o miede tertipuri,/ Moartea are o mieºi una de vicleºuguri./ Ca doi gla-diatori,/ Unul cu trident ºi plasã,/Altul cu spadã scurtã./ Strivitîntre logica misterioasã/A vieþii/ªi logica misterioasã a morþii/Sunt terenul de luptã./ Au rãmasdin mine/ Doar ochii,/ Sã vadã ºisã se îngrozeascã� (Spectator,6.XI.1996).

Primele trei versuri �Observcu interes/ Cum se luptã instinc-tual vieþii/ Cu geniul morþii.� nucontestã Universul, ci susþine prinEl, dependenþa sa ontologicã.Chiar dacã este �Strivit între lo-gica misterioasã/ A vieþii/ ªi logicamisterioasã a morþii� spiritul po-etic nu tinde în spre pervertere,ba dimpotrivã, el îºi conºtienti-zeazã cu ochii vãzãtori valoareaabsolutã a trecerii, rechematã lapurificare ºi unificare de princi-piile sacre: alpha ºi omega. Darmysterium sacer conþine esenþametainteligenþei adevãrului ºi

(continuare din nr.1)

SumarN.N. Negulescu, Puntea dintre universuri ........pp. 1,17Doina Drãguþ, Insula Skiathos ..............................pp. 3,4Al. Florin Þene, Zestrea culturii române conservatãîn marea enciclopedie �Personalitãþi române ºifaptele lor - 1950-2000 ................................................p. 5Florin Agafiþei, Traian Costa - 25 de ani de la trecereaîn altã dimensiune ..................................................pp. 6,12Janet Nicã, Despre spirit, cu spirit .............................p. 7Janet Nicã, Îngerul Nichita..........................................p. 7Constantin Dumitrache, Rugãciunile lui Rilke.......p. 8Mariana Zavati Gardner, Poezii din jurnalulJuliei May........................................................................p. 9N.N. Negulescu, Documentar inedit în imagini ....p. 10Alina Cheºcã, Poeme ..................................................p. 11Janet Nicã, Janet Nicã în dialog cuFlorentin Smarandache .............................................p. 12Al. Florin Þene, Poeme ..............................................p. 13N.N. Negulescu, Documentar istoric literar....pp. 14,15N.N. Negulescu, Constelaþii diamantine, medalionliric .........................................................................pp. 16,17Ioana Stuparu, Legitimaþie pentru infarct.............pp. 18Liviu Ofileanu, Tablouri fãrã semnãturã -Teo Cabel ......................................................................p. 19Doina Drãguþ, Versuri..................................................p. 20Al. Florin Þene, Metafora ca ritmal gândirii poetice ......................................................p. 21Nicolae Bãlaºa, Eu-Tu (identitatea,diferenþa în a fi ºi etc-ul).............................................p. 22Florin Agafiþei, Teodor Iordãnescu ..................pp. 23,24Costandin Pucu Roºu, Bejenia modernã saulogodna unei guti cu kiwi .........................................p. 25Any Drãgoianu, Poeme ...............................................p. 25Elena Buicã, Drumul spre Universitate ...................p. 26Florentin Smarandache, Af(l)orisme .......................p. 27Mircea Monu, Româno-americanul FlorentinSmarandache a primit Medalia de Aurpentru ºtiinþã ................................................................p. 27Constantin E. Ungureanu, V. Alecsandri, peregrin înþarã ºi pe drumurile strãinãtãþii................................p. 28Teofana Sãlceanu, Semn astral ..........................pp. 29,30Cristian Petru Bãlan, Un florilegiu caragialescde aur cules de inegalabilul bibliofilNicolae Boaru .......................................................pp.31,32Ion M. Ungureanu, George Tãtãrãscu - un înþeleptal nemului românesc.......................................pp. 33,34,35George Paºa, Traducere din Serghei Esenin...........p. 36Robert Trif, Liricã reflexivã .....................................p. 37Emil Bucureºteanu, Din actualitatea luiSchopenhauer .......................................................pp. 38,39Simona Botezan, Managementul timpului -o cheie de succes .........................................................p. 40

Constela\ii diamantineRevistã de culturã universalã

Fondatã la Craiova,în septembrie 2010

DTP: Doina DRÃGUÞ

Membri de onoare ai colectivului de redacþie:

- Acad. Constantin BÃLÃCEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFIÞEI, orientalist, sanscritolog

RedacþiaDirector:

N. N. NEGULESCU(vicepreºedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia)Redactor-ºef:

DOINA DRÃGUÞSecretar general de redacþie:

JANET NICÃªef departament colaborãri externe:

LIVIU ANDREIRedactor:

GABRIEL NEDELEAConsilier artistic:

CRISTINA OPREA

Redactori asociaþi:- Dr. CÃTÃLINA-FLORINA FLORESCU, SUA,

membrã a Asociaþiei Române de Studii ale Americii- Prof. dr. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poetã bilingvã, critic literar, traducãtor- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHEªCÃ,

Universitatea �Danubius�, Galaþi

2 Anul I, nr. 2/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Responsabilitatea privind conþinutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine aparþine strict autorului

care semneazã textul.Drepturile de autor asupra textelor publicate aparþin revistei

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Adresa redacþiei:Bd. Gheorghe Chiþu, nr. 61, Craiova, Dolj, România,

cod: 200541

ISSN 2069 � 0657

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul I, nr. 2/2010

Doina DR~GU}

Anul acesta (17-26 septembrie),am petrecut 10 zile minunate \nGrecia, la Paralia.

Paralia, numit# [i Paralia Katerinisau Paralia Katerinis, este situat# la75 km sud de Salonic [i 20 km deMuntele Olimp [i reprezint# perlasta]iunilor de pe litoralul Greciei deNord. Aici sunt hoteluri mici [i primi-toare, supermarketuri, magazine desuveniruri, de confec]ii, de obiecte [iarticole de plaj#. Aici se g#sesc celemai multe magazine cu bl#nuri [i bi-juterii din zon#. De-a lungul plajei seafl# numeroase restaurante [i taver-ne tradi]ionale, cu preparate gus-toase, discoteci [i cluburi de noapte.

La 7 km de Paralia se afl# Katerini,re[edin]a ]inutului Pieria, provinciaMacedonia.

Sta]iunea Paralia Katerini se re-marc# prin frumoasa biseric# orto-dox# de culoare alb#, situat# chiarpe malul M#rii Egee.

_n Paralia este [i un port cu faci-lit#]i pentru iahturi [i ambarca]iunimici.

Aproape de Paralia Katerini seafl# Pudna, locul \n care Filip II a ob]i-nut o mare victorie \mpotriva grecilor,precum [i Dion, locul sf@nt al mace-donenilor, \n care Alexandru cel Maref#cea sacrificii \naintea b#t#liilor, [ilocul din care Apostolul Petru a pornit\n lume, pentru a propov#dui cre[ti-nismul.

Printre alte activit#]i, ca deexemplu plaj#, vizitarea ora[elor dinapropiere (Salonic, Katerini, Olym-pic Beach), am f#cut excursii de o zila Skiathos [i la Meteora.

_ntr-una din zile, la ora 500, ne-am urcat \ntr-un autocar supraetajat(peste 70 de locuri) [i am pornit spreinsula Skiathos. Pe drum, ghidul (orom@nc# stabilit# \n Grecia) ne-a ex-plicat despre locurile prin care tre-ceam, precum [i despre istoriculacestora. Peste trei ore eram \n por-tul Ahilio (dup# numele eroului legen-dar Ahile, fiul zei]ei Tethys) [i ne \m-barcam pe vasul Apolon, unde c#pi-tanul Dimitris ne-a \nt\mpinat cu sa-lutul specific: kalimera (bun# dimi-nea]a).

A urmat o croazier# de trei ore

pe Marea Egee, \ntr-o atmosfer#admirabil#. S-au c@ntat c@ntece spe-cific grece[ti, s-a dansat sirtaki (sau�dansul lui Zorba Grecul�).

Termenul �sirtaki� provine de lacuv@ntul �sirtos�, denumire generic#pentru dansurile tradi]ionale din insu-la Creta.

Dansul sirtaki a fost compus deMikis Theodorakis \n anul 1964 pentrucelebra pelicul# Zorba Grecul. Filmul�Zorba Grecul� se bazeaz# pe ro-manul cu acela[i nume scris de NikosKazantzakis [i publicat \n 1946. Ro-manul are ca tem# prietenia dintreun t@n#r intelectual [i Alexis Zorba,un muncitor \n min#. Conjunctura \iaduce \mpreun# pe cei doi [i t@n#rulintelectual va fi marcat de personali-tatea acestui personaj misterios, careeste Zorba. De[i un om simplu \n

aparen]# [i needucat, Zorba (inter-pretat admirabil de actorul AnthonyQuinn) se remarc# prin profunzimeag@ndurilor [i tr#irilor sale. �_n]elesulunor cuvinte ca art#, dragoste, fru-muse]e, puritate, pasiune - toateacestea mi-au fost clarificate, fiindexprimate prin cele mai simplecuvinte de acest simplu muncitor�,m#rturise[te naratorul. Succesulfilmului a stat la baza succesuluiinterna]ional de care s-a bucuratacest dans grecesc.

Spre sf@r[itul c#l#toriei, c#pitanulne-a oferit c@te un p#h#rel de �ouzo�(se cite[te uzo) - b#utura tradi]ional#a grecilor. Ouzo este o b#utur# alco-olic# tare, peste 40% alcool, de tip

rachiu, ob]inut# din struguri, anason[i coriandru. Se consum# \n amesteccu ap#, ocazie cu care din limpededevine alb-l#ptoas#.

_n ceea ce prive[te provenien]anumelui M#rii Egee, au existat maimulte teorii. Se presupune c# nu-mele ar putea veni de la vechiul ora[Aegae, sau de la Aegea (numele uneiregine amazoniene care a murit \nmare), sau de la regele Egeu al Ate-nei, care s-a aruncat \n valurile m#riidup# ce a crezut c# fiul s#u Tezeu amurit.

C@nd Tezeu a plecat \n insulaCreta, spre a \ncerca s# \nving# Mino-taurul, Egeu s-a temut pentru via]afiului s#u. Tezeu l-a lini[tit atunci petat#l s#u, spun@ndu-i c# dac# se va\ntoarce victorios din Creta, va \n#l]ao p@nz# alb# pe corabia cu care se va

\ntoarce. De va fi ucis \n lupt#, p@nzacor#biei va r#m@ne cea neagr#.

Minotaurul locuia \n marele Labi-rint, ce se afla sub palatul lui Minos,\n Knossos, construit de arhitectulDedal la porunca regelui cretan. Cu-v@ntul �Minotaur� este traducereagreceasc# a sintagmei �Taurul luiMinos�.

Ajuns \n Creta, Tezeu se \ndr#-goste[te de Ariadna, fiica lui Minos,cea care \l ajut# s# g#seasc# ie[ireadin labirint cu ajutorul unui ghem dea]#. Minotaurul este ucis de Tezeu cuo sabie magic# oferit# de Ariadna, ti-nerii atenieni sunt salva]i [i sco[i dinLabirint. La \ntoarcerea spre Atica,Tezeu [i oamenii s#i uit# s# \nal]e p@n-

zele albe ale cor#biilor. Egeu vedep@nzele negre, este cuprins de dispe-rare [i se arunc# de pe Acropole. Le-genda spune c# s-a aruncat \n mare,[i s-a \necat, iar marea aceea a purtatde atunci numele s#u: Marea Egee

De pe mare se vede Muntele Pe-lion, unde \[i aveau re[edin]a centa-urii, iar Chiron, cel mai \n]elept dintreei, este cel care l-a crescut [i educatpe Ahile, cel mai mare erou al GrecieiAntice. _n Grecia, to]i tinerii \[i doresca fi Ahile.

Am trecut prin apropierea insuleiEubeea, a doua insul# a Greciei (du-p# Creta) [i a treia din estul M#riiMediterane (dup# Cipru [i Creta),insul# \n care [i-a petrecut ultimii anide via]# Aristotel, cel dint@i mare g@n-ditor al lumii care s-a preocupat cuegal interes de toate domeniile cu-noa[terii umane.

Sc#ldat# de apele M#rii Egee,insula Skiathos este localizat# \n estulGreciei continentale, nu departe de]#rm. Are trei porturi [i un aeroportinterna]ional.

Insula Skiathos face parte dincele trei insule nordice (Skiathos,Skopelos [i Alonissos) ale grupuluide Insule Sporade, unul dintre celemai \nc@nt#toare grupuri de insuledin Grecia. Distan]a dintre insule nudep#[e[te mai mult de 14 km.

Numele insulei \nseamn# �Um-bra lui Athos� (�skia� = umbra [i �athos�- numele muntelui Athos). Se spunec#, \n vechime, la apusul soarelui,umbra muntelui Athos se vedea peinsul#.

Patrie a marelui om de litereAlexandros Papadiamandis, autor aloperelor �}iganca�, �Uciga[a�, �Sf@n-tul S#rac� etc., Skiathos constituiegr#dina Edenului c#utat# de orice

Insula SkiathosJurnal de c{l{torie


4 Anul I, nr. 2/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantinecontinuare din pag. 3

iubitor al naturii. Aici se reg#sesc m#-n#stiri remarcabile [i monumenteistorice precum Cetatea [i Bourtzi,ce constituie locurile de p#strare aistoriei insulei.

Skiathos are o lungime de 14 km[i o l#]ime de 4 km. Are \n jur de5.000 de locuitori [i se bucur# de oclim# cald#, de tip mediteranean, cuveri \nsorite [i uscate [i cu iernibl@nde [i ploioase.

Capitala insulei, denumit# totSkiathos, are o cetate frumoas# [ieste \n acela[i timp [i port. Cetateaeste fosta capital# medieval# ainsulei, ce dateaz# din secolul al XIV-lea, c@nd avea func]ie de ap#rare\mpotriva invaziilor pira]ilor.

Cetatea este construit# pe ost@nc# mare, care ofer# o panoram#impresionant# asupra m#rii [i ainsulelor vecine [i acum este unit#cu uscatul prin sc#ri de ciment, dup#ce pe vremuri, cetatea se lega deinsul# printr-un pod de lemn.

Ora[ul Skiathos este construitterasat, \n stil arhitectural tipic gre-cesc, casele sunt zugr#vite \n alb, iarferestrele, cele mai multe pline deflori, [i u[ile sunt vopsite cu albastru,str#du]ele sunt \nguste [i pavate cupiatr#. Centrul ora[ului are taverne,baruri, restaurante, magazine [i casealbe, minunat de frumoase. Turnulcu ceas este una din atrac]iile ora[ului[i punctul cel mai \nalt de unde sevede superba panoram# a ora[ului.

_n timpul ocupa]iei turce[ti,biserica a avut rolul de a-i \nv#]a pecopiii greci limba [i scrisul str#mo[ilor[i tot biserica era locul unde a fostformat# rezisten]a \mpotriva otoma-nilor. Acest rol al bisericii a fost foarteimportant \n istoria Greciei [i \n toateaceste insule ale Eladei, din acestmotiv grecii sunt foarte credincio[i,ast#zi cei boga]i sus]in biserica alo-c@nd dona]ii substan]iale, \n acest felbiserica ortodox# greac# fiind unadintre cele mai puternice biserici.

Pe Insula Skiathos se g#sesc 68de plaje cu nisip fin, \ntinse pe 44 km

de coast# marin#. Atmosfera estetipic insular#, iar p#durile de pini aco-per# insula \n propor]ie de 70%.

_n antichitate, insula a participatla r#zboaiele persane. Mai t@rziu afost ocupat# de trupele lui Alexandrucel Mare, apoi de romani. _n 1207 afost cucerit# de fra]ii Gyzi (din Ve-ne]ia), care au construit pe o mic#peninsul# o fort#rea]# numit# Bourtzi- similar# cu fort#rea]a cu acela[inume din Nauplion. Citadela s-a ar#-t#t \ns# incapabil# s# apere ora[ul(numit Chora), a[a c# localnicii s-aumutat \n Kastro (�castel� \n grece[-te), care a r#mas singura a[ezarep@n# la r#zboiul de independen]#,c@nd capitala s-a mutat \napoi \n ve-chiul loc - unde se afl# [i ast#zi.

_n 1794, c@]iva c#lug#ri de laMuntele Athos au \nfiin]at M#n#stireaEvangelistria. Aceasta prezint# o ma-re importan]# istoric# pentru insulaSkiathos deoarece aici a fost con-ceput [i binecuv\ntat primul steag alGreciei cu cruce alb# pe fond al-bastru.

Casele din insul# sunt toatev#ruite \n alb, av@nd t@mpl#ria u[ilor[i a ferestrelor albastr#. Pentru acestlucru exist# o explica]ie. Se spune c#

\n timpul domina]iei turce[ti, grecii nuaveau voie s#-[i arboreze steagulna]ional (alb [i albastru). _n aceaperioad#, grecii din toat# Elada audecis s# fac# un mare steag pentrua le aduce aminte de na]ia lor, destr#mo[i, s# le aduc# aminte... cinesunt ei ca popor. Se spune c# muni-cipalitatea, pentru a p#stra un anumepeisaj, un anume stil arhitectural, nupermite nici unui proprietar vopsireacasei \n alte culori \n afar# de alb.

Nu lipsesc din peisajul autohtonacele binecunoscute str#du]e \ngustede un farmec inconfundabil, pietruite,\n general, [i foarte frumos �garnisite�cu flori de orice form# (\n ghivece,plantate \n gr#dini sau pe l@ng# cas#,c#]#rate pe ziduri sau at@rn@nd dela balcoane).

Insulele Skiathos [i Skopelos aufost gazdele platourilor de filmarepentru muzichalul �Mamma Mia�.

�Mamma Mia� este o ecranizarea unui celebru muzichal pus \n scen#\n 160 de ora[e, tradus \n 8 limbi [ivizionat de peste 30 de milioane despectatori \n \ntreaga lume.

Filmul readuce \n aten]ia publi-cului, al#turi de o frumoas# poveste,muzica celebrei forma]ii ABBA.

Pe Marea Egee, pe vasul Apolon,cu cãpitanul Dimitris, în cabina acestuia

Pe platoul Bisericii Sf. Nicolae din insula Skiathos


De aproximativ zece ani scri-itorul, cercetãtorul ºi promotorulcultural Constantin Toni Dârþu,preºedintele filialei Iaºi a LigiiScriitorilor, în mod constant ºiperiodic scoate cu ajutorul lumi-nii tiparului câte un nou volumdin marea enciclopedie a culturii,ºtiinþei, artei, cultelor ºi inteli-genþei româneºti �Personalitãþiromâne ºi faptele lor-1950-2000�,care, la spre sfârºitul anului 2010,a ajuns la volumul XLIII.

Aºa cum subliniazã în �Cu-vânt înainte� regretatul academi-cian Cristofor Simionescu, preºe-dintele de onoare al AcademieiOamenilor de ªtiinþã din România- Filiala Iaºi, aceste volume seconstituie într-un adevãrat �capde pod peste ultimele deceniiale secolului XX�.

Aºa cum spunea autorul, cuajutorul lui Dumnezeu ºi al sãnã-tãþii, odiseea acestui ingeniosdemers va continua spre benefi-ciu culturii române. În cele 43 devolume, apãrute pânã în prezent,descoperim, aºa cum scrie prof.dr. Leon Dãnãilã, membru titularal Academiei Române, în deschi-derea volumului despre care fa-cem vorbire, �oameni excepþio-nali din þara noastrã, cu influ-enþã pozitivã asupra profesieiºi comunitãþii în care trãiesc,încearcã sã reflecte realizãrilecontemporane din fiecare zonãde activitate ºi câmp de inte-rese�, iar regretatul prof. univ. dr.DHC Criºan Mircioiu aprecia în�Cuvânt înainte�, datat aprilie2009, cã în aceastã enciclopedie�Sunt oameni care au aºezatcultura ºi ºtiinþa româneascã înrândul celor ale þãrilor europe-ne ºi au pregãtit terenul pentru

noile generaþii ale începutuluide mileniu�.

Constantin Toni Dârþu în�Cuvânt înainte� la volumulXLIII, precizeazã: �O þarã dis-trusã ºi dezorientatã a avutparte de aceºti oameni deosebiþicare s-au angajat în lupta curuinele rãzboiului, cu înapoie-rea tehnologiei, cu o culturã amajoritãþii, submediocrã, cons-truind ºi lãsând în urma lorceva palpabil ºi durabil�.

În cele 43 de volume au fostcuprinse peste o mie de persona-litãþi, dintre care zeci de membriai Academiei Române ºi ai altoracademii din lume, zeci de sluji-tori ai bisericilor, indiferent deconfesiune, zeci de profesoriuniversitari doctori, sute de po-eþi, eseiºti, romancieri, pictori,sculptori, muzicologi, regizori deteatru ºi film, critici literari, actori,cadre militare ºi renumiþi dizidenþipolitici - eroi ai neamului nostrucare au luptat pentru binele na-þiunii ºi au sfârºit în închisorilecomuniste. Volume fiind un evan-tai policrom al spiritualitãþii româ-neºti, pãstrãtoare al însemneloracestor personalitãþi lãsate camoºtenire neamului la sânulcãruia au trãit.

În ultimul volum, despre carefacem vorbire, sunt cuprinse maripersonalitãþi ale ºtiinþei ºi culturiineamului nostru, cum ar fi: prof.univ. dr. membru al AcademieiRomâne ªtefan Marius Milcu�Un aristrocat al ºtiinþelor�;Delia Corina Dan, medic primar,doctor în ºtiinþe medicale, o lup-tãtoare pentru sãnãtatea inimilornoastre; prof. univ. dr. Florea Ma-rin, un istoriograf al memorieimedicinii româneºti; scriitorul,istoricul, ing. Caºin Popescu, unluptãtor pentru drepturile isto-rice ale României; prof. dr. ValeriuAchim, un inspirat cronicar alistoriei Maramureºului; poetul,publicistul, eseistul ºi promoto-rul cultural Al. Florin Þene, pre-

ºedintele fondator al Ligii Scri-itorilor din România, un neobositluptãtor pentru democratizarealumii scriitorilor ºi al drepturiloracestora; pictor, scenograf, scri-itor Elena Forþu, un ambasadoral culturii româneºti în Brazilia;prof. pictor Virginia Brãnescu,un depozitar al sufletului româ-nesc; inginer restaurator struc-turi istorice Mircea Gh. Leþiu, uniubitor de biserici, pãstrãtoare aistoriei noastre, sentiment rãs-frânt în reconstrucþia acestora;actriþa Violeta Tãnasã, ºtiind cãfrumuseþea fizicã este trecãtoare,doar cea sufleteascã rãmâne;prof. univ. dr. ing. Valer Gabrian,un luptãtor pentru democraþia ºidreptatea socialã, eseu apãrut cusprijinul material al pictorului So-rin Spiridon Gâtu; jurist. asist.univ. drd. Adriana Rodica Mure-ºan, preocupatã de domeniulspecific României în drumul eispre integrare europeanã; colo-nel (r), aviator Gheorghe Suba-Geo, aviator roman pentru cartearecordurilor; PS. Emilian Lovi-ºteanu, episcop vicar al Arhi-episcopiei Râmnicului.

ªi volumul de faþã, cuprin-zând 15 personalitãþi, ne desco-perã cã aceºti oameni, slujitori aiculturii ºi ºtiinþei româneºti, suntcãutãtorii acelui �filon de aur�care conþine noul, ºi acest eforttrebuie consemnat ºi apreciat.Datoritã cãutãrilor progreseazã ºise extinde universal culturii ºi ºti-inþei. Ei nu confundã valoareacãutãrii, luptã pentru a da naºtereunor noi precepte, opere ºi teh-nologii cu valoarea în sine a re-zultatelor cãutãrilor. Datoritã pa-siunii pentru cãutarea noului, einu au uitat cã scopul strãdanieilor nu este noul, de dragul nou-lui, ci utilitatea acestuia în folosulomului ºi societãþii, inclusiv alfrumosului. Referitor la artã, filo-zoful grec Constantin Tsatsosscria: �Fiecare artã în parteexprimã epoca ei. Dar vai ºi

amar dacã exprimã numaiepoca respectivã. Adevãrataartã exprimã toate epocile,pentru cã îl exprimã pe om�.

Valoarea cercetãrii depusã deConstantin Toni Dârþu, în a scriemarea enciclopedie, pentru adescoperi adevãrul în operele ºiviaþa acestor personalitãþi, izvo-rãºte din iubirea de oameni, dindorinþa de a lãsa posteritãþiiesenþa rezultatelor unor cercetãri,a unor opere, inclusiv viaþa exem-plarã a acestora. Valoarea cerce-tãrii care urmãreºte descoperireapersonalitãþilor ºi faptele lor sesprijinã nu numai pe rezultatulfinal al lucrãrilor ci ºi pe viaþaacestora ca întreg, indivizibilã cuopera. Autorul acestor volumeºtie sã priveascã din mai multeunghiuri ansamblul formãrii a-cestor personalitãþi, sã pãtrundãfrumuseþea unei opere, fiindcã îipriveºte altfel decât matematicia-nul, care cautã sensul unei for-mule geometrice, sau decât isto-ricul, care cautã cauzele ºi conse-cinþele unui eveniment. Ultimiidoi urmãresc cunoaºterea ade-vãrului, în timp ce Constantin ToniDârþu urmãreºte înþelegerea ºirezultatul benefic pentru socie-tate a demersului personalitãþilorîn a doua jumãtate a veacului XX.

Apreciind munca de sisif ºide cercetare a lui Constantin ToniDârþu, preºedintele AsociaþieiRomâne pentru Patrimoniu, dr.Artur Silvestri, anunþa printr-oscrisoare decernarea PremiuluiPatrimoniului Român, pe anul2006, acestui autor al marii enci-clopedii române.

În condiþiile intrãrii în Europaºi a fenomenului de globalizare,când o parte din valorile naþionalevor trece în uitare, aceastã enci-clopedie �Personalitãþi române ºifaptele lor, 1950-2000� va fi �ladade zestre� pãstrãtoare a acestornestemate ale culturii, ºtiinþei ºiartei româneºti. Prin aceste valoriomenirea ne va cunoaºte.

Zestrea culturii rom@ne conservat# \nmarea enciclopedie �PERSONALIT~}I

ROM^NE {I FAPTELE LOR - 1950-2000�

Al. Florin }ENE


Florin AGAFI}EI

Traian Costa face parte din rândul inte-lectualilor cu preocupãri legate de spirituali-tatea indianã, deºi majoritatea lucrãrilor salese referã la cultura ºi civilizaþia greacã, latinã.

Travaliul în direcþia cunoaºterii spiritua-litãþi indiene se face solitar, cum s-a întâmplatºi în cazul altor indianiºti români, apreciaþipentru studiile legate de cultura ºi civilizaþiasubcontinentului hindus.

S-a nãscut în perioada interbelicã, fiindcongener cu indianiºtii: Sergiu Emil Deme-trian, Sergiu Al-George, Arion Roºu.

Locul naºterii: Oradea; data: 16 ianuarie1926. ªcoala primarã ºi cursurile liceale leparcurge în aceeaºi urbe, între 1931-1940,pentru ca ultimul an de liceu sã-l definitivezela Arad, în 1943.

În anii rãzboiului ºi postbelici - între 1943ºi 1947 - a fost student la Bucureºti, Facultateade Filosofie ºi Litere. A studiat latina, greaca,gramatica comparatã indo-europeanã, istoriaanticã, bizantinologia, arheologia, istoriaculturilor ºi filosofiei antice, istoria artelor.

Lucrarea de licenþã - 1947 - trata viaþa ºiopera lui Valerius Flaccus; examenul pentrulicenþã latinã, greacã ºi gramatica comparatãa limbilor indo-europene e trecut cu magnacum laude.

Dupã terminarea facultãþii revine la Ora-dea, unde predã la liceu latinã ºi românã,pentru scurtã vreme. Din 1949 devine asistentîn cadrul Departamentului de Filologieclasicã, Universitatea Bucureºti.

Cursurile-i universitare privesc latina,greaca, gramatica comparatã, filologia clasicã- cursul impus de Costa se menþine ºi azi înprograma universitarã; s-au adãugat cursuride istoria culturilor ºi civilizaþiilor antice.

Rãmâne pânã la sfârºitul carierei lector,amânând susþinerea doctoratului ce viza�Latina inscripþiilor din Sardinia� solicitatspre tipãrire în cunoscuta serie Roma Aeterna,de Brill Publishing House, în Leiden.

Din cele spuse nouã, de cãtre fiica luiTraian Costa, cu care am þinut o strânsã legã-turã epistolarã - Ioana Costa - în viaþa familieia avut intervenit drama distrugerii casei, în 4martie 1977. Atunci s-au pierdut manuscriselepreþioase ale lui Traian Costa, ce vizau lumeaindianã. Dispariþia lor a lãsat urme asupraactivitãþii ºtiinþifice, ulterioare.

A lucrat la Institutul de Lingvisticã al

Traian Costa � 25 de ani de la trecerea\n alt# dimensiune spiritual#

Academiei Române, din postura secretaruluiconsiliului ºtiinþific.

Devine membru al Societãþii Române deStudii Clasice ºi al Societãþii ªtiinþifice In-ternaþionale Ovidianum.

Participã - în plan extern - la diferite confe-rinþe, congrese în Ungaria, Cehoslovacia,Germania Federalã, Italia, la Cagliari, Sassari- Sardinia.

În Italia, la Perugia, în 1972 va studia civi-lizaþia etruscilor împreunã cu profesorul M.Pallottino. Între 1977 ºi 1981 ajunge lectorde limba românã la Halle, Germania, ºi Berlin,la Universitatea Humboldt. Retragerea dinviaþa universitarã se face în 1988, la 62 de ani.

A trecut în nefiinþã la 1 septembrie 1995.

Traian Costa ºi critica asupra�Gramatica limbii sanscrite�

� autor, Th. Simenschy

Traian Costa întocmea, nu mult timp dupãapariþia �Gramaticii limbii sanscrite�, autorTh. Simenschy, o recenzie destul de neiertã-toare, subliniind erorile rezultate, chiar ºi dindemersurile specific-tipografice. Recenzia luiTraian Costa apãrea în tomul XI al publicaþieiSCL, în anul 1960.

Savantul recunoaºte un �merit� al grama-ticii amintite, anume cã, întreprinderea luiSimenschy e un �auxiliar al înþelegerii grama-ticii istorice a limbilor latinã ºi greacã�1 , dar,în acelaºi timp, e în dezacord cu ideea prezentãîn prefaþa acesteia, unde se susþine cã �ser-veºte ºi studiului limbii ºi literaturii sanskrite�.

Dezacordul rezultã din faptul cã grama-tica nu prezintã componentele necesare folo-sirii învãþãrii, precum �aplicaþiile gramati-cale�, �bucãþile de lecturã�, �lexicul� ºi �exer-ciþiile de retroversiune�.

Prezenþa regulilor, în lipsa celor subliniatemai sus, îl determinã pe savant la o finã ironieacademicã, concluzionând cã o astfel de con-cepere nu poate folosi decât celor care do-resc sã studieze latina ºi greaca, mai puþin�limba ºi literatura sanskritã�2 .

Cercetãtorul continuã recenzia, obser-

vând cum în anumite pãrþi, textul gramaticiilui Simenschy e identic cu al altei gramaticisanskrite, apãrute la Berlin în 1952, autorStenzler A.F.

De pildã, �întreg capitolul consacrat fo-neticii poate fi regãsit aproape literã cu li-terã ºi punct cu punct la Stenzler (...) din osutã treizeci ºi nouã de exemple ale luiStenzler, Th.Simenschy a înlocuit numaioptsprezece�3 .

Faptul s-ar repeta în privinþa cazurilor; oanumitã confuzie se naºte la Simenschy caresusþine cã visarga - sonor - ºi anusvara ar fiincluse în alfabetul sanskrit, în vreme ceTraian Costa afirmã urmãtoarele:�... s-arpãrea cã atât visarga, cât ºi anusvâra sunt...diftongi!�4 .

În dicþionarul sanskrit-englez, apãrut primadatã la Oxford University Press, în 1899 ºiretipãrit la New Delhi de peste zece ori însecolul ce a urmat, se fac urmãtoarele preci-zãri, privind anusvara ºi visarga: anusvarase posteazã înaintea consoanelor, în inte-riorul cuvintelor, ca în termenul ansa - unden e transcris latin, subliniat! - sau anhati.

Se înþelege, �n� subliniat reprezintã ade-vãratul anusvara; �m� - trecut tot în dreptultermenului anusvâra alãturi de �n� subliniat -e simbolul pentru nazalizarea cuvintelor, re-gãsit la finalul acestora, ca de pildã în �danamca�; de asemenea, reprezintã pe anusvara,când �m�-ul final e urmat iniþial de o semivo-calã, consoanã ºi litera �h�, precum ºi în cu-vintele ce formate cu ajutorul prepoziþiei�sam� - unde �m� se transcrie latin cu punctîn partea inferioarã, sub talpã.

În cazul visarga vorbim despre un sub-stitut pentru �s�5 -ul final, fiind o distinctã ºiclarã aspiratã sonorã. Prin urmare, �anusvara��m� - cu punctul aferent, e o nazalã sonorãce se pronunþã cu gura deschisã, în vremece �visarga� �h�, cu un punct sub talpa lite-rei, este un �h� final ce se rosteºte în poziþiaarticulatorie a vocalei anterioare.

Traian Costa subliniazã contribuþiile pro-

1 Traian Costa, �Recenzie la Th.Simenschy,Gramatica limbii sanscrite�, Bucureºti, 1959, înSCL, XI, 1960, p. 140)2 Ibidem

3 Ibidem, p.1424 Ibidem5 Sir Monier Monier-Williams, A Sanskrit-En-glish Dictionary, New Edition - India, MotilalBanarsidass, New Delhi, 1993, p. XXXVI



Janet NIC~

Dacã memorie n-ar fi, nimicn-ar fi. Clipele ar trece, uneledupã altele, unice, seci, într-orisipire fãrã margini. Fãrã clei,fãrã mortar, fãrã aglutinare,nimic nu s-ar þine. Memoria estemagnetul care leagã tãiþeii detimp într-o lipie uriaºã, mãrturiecã pe aici au trecut oameni.

Cartea lui Gheorghe Pârja,�Cãlãtoria îngerului prin Nord�este un demers proustian în care,prin intermediul memoriei, seretrãieºte un �a fost odatã�.

Nordul nu este Nordul polar,ci partea de nord a þãrii, Mara-mureºul, locul unde se puneharta în cui. Îngerul este poetulNichita Stãnescu, geniul blond,ajuns legendã umblãtoare încãdin viaþã. Ideea, care se clãdeºtecu fiecare cuvânt,este aceea cãomul sfinþeºte locul, dar ºi loculsfinþeºte omul.

Dacã filozofii pun generaluldeasupra individului, sufocân-du-l, chircindu-l, dacã filozofiaomului de rând pune pãdureapeste copac, lãsându-l pe acestadin urmã, oarecum, în umbrã,cred cã misia literaturii este dea lua copacul în braþe ºi a-l facepãdure. Literatura, întorcândspatele anestezicelor de oricefel, trebuie sã se ocupe de în-trebarea �Cine?�. Poþi fi�Cineva� numai în literaturã.

Cartea lui Gheorghe Pârjaeste dedicatã ºi închinatã unui�cine� care ºi-a strigat singu-rãtatea, devenind mulþime.

Din respect nemãrginitpentru Nichita, Gheorghe Pârjanumãrã paºii poetului prin

_ngerulNichita

Citind, cu migala ceasornica-rului, SPIRITUL OLTENIEI, PODPESTE HIMERE, HOLOGRAMEPENTRU EUROPA de Dan Lu-pescu, te învioreazã adierea unuiiz biblic, reverberând din duhulunor neîncoronaþi evangheliºti,a câtorva apostoli ºi a mai multorde tainã mãrturisitori întru adevãr.

Coaptã la jarul unor ani buni(cum s-ar fi putut altfel?), micabiblie a Olteniei e centratã peesenþial, cu destule altoiuri deefuziune idiosincrazicã. Spaþiulabstract al Olteniei, mângâiat debusuiocul metafizic, se întrupeazãîn statutul unui loc hic et nunc,ideea intrã în fermentaþie pânã lafaptã. La rândul sãu, fapta, matu-rizându-se în extensiune, se înno-bileazã, devenind regiune, regiu-nea, þarã, iar þara, lume. Oltenianu este suprafaþã, epidermã, chip,topografie sau hartã. Demersulregizoral al lui Dan Lupescu, ma-cerat într-o intuiþie ingenios cul-tivatã, deseneazã o structurã careslujeºte viaþa. Citindu-se în rân-duri ºi printre rânduri, se ghiceºteun râu narativ care se potoleºteîn luncile descrierii împãciuitoare.Toate sertarele ierarhiei structu-rale sunt pline cu vârf ºi îndesatde bijuterii mãrturisitelnice aleunei avalanºe de intelectuali:poeþi, prozatori, pictori, critici li-terari, sculptori, arhitecþi, muzici-eni, jurnaliºti, academicieni,preoþi, actori. Trecutã, prezentãsau viitoare, Mãria Sa Oltenia îºiadunã, maiestuoasã, soldaþii subflamuri, sau, olteneºte vorbind,adicã mustos, îºi adunã ca o cloþãde aur, puii de aur.

�Poliedru neºlefuit� (MarianBarbu). Oltenia devine simbol,far, Stea Polarã, de la Vlãdicã laopincã, fiind, simultan, avânt,zbor, înþelepciune, elevaþie, sto-icism, credinþã, artã, istorie, horã,Cãluº, rustem, umor, haz de necaz,fler, negoþ, muncã, luptã, demni-tate, scoarþã olteneascã, adâncime,perspectivã, diplomaþie. ªi iarãºi,Oltenie multiplã: domneascã (aVâlcii), monahalã (a Mehedinþi-lor), senioralã (a Doljului),profund þãrãneascã (a Gorjului).

Fiecare mãrturisitor îºi cântãpartitura ºi pleacã. Pleacã, dar rã-mâne, cãrãmidã peste cãrãmidã,întru zidirea mãrturiei de a fi, ºi

nu oricum. În volumul I, 416 pa-gini, format mare, dupã o lãmuriredin partea autorului, ConstantinDumitrache face fiziognomia po-etului ºi publicistului Dan Lu-pescu. Cele douã capitole �Troiþãîn inima Europei� ºi �Pod pestehimere� aduc la rampã voci au-tohtone care depun mãrturie des-pre �aºa a fost sã fie�: C.S. Nico-lãescu Plopºor, Constantin Brân-cuºi, Tudor Arghezi, AlexandruMacedonski, Petre Pandrea, Vic-tor Papilian, Rãzvan Theodo-rescu, Marian Barbu, Emil Bo-roghinã, Gabriel Bratu, PanaiteChifu, Mihai Duþescu, Paul Eve-rac, Mihnea Gheorghiu, OvidiuGhidirmic, Ilie Gheorghe, Ion Mi-loº, Nicolae Paul Mihail, MihaiMiron, Alexandru Mironov, V.G.Paleolog, Alexandru Racu, Tu-dor Gheorghe, Ion Zamfirescu,Ilarie Hinoveanu, Geo Saizescu.

Volumul al II-lea, 320 depagini, format mare, e clãdit pepatru piloni ideatici: �Rapsodiapãsãrii mãiastre�, �Periscop rãs-turnat�, �Spiritul Olteniei� ºi �Epi-log deschis�.

Fiecare purtãtor de mãrturi-sire îºi deapãnã Oltenia din inimasa, vie, hrãnitoare, cea de fiecareclipã. O trupã de colindãtori cântã,descântã ºi ureazã la porþilegazdei, Oltenia: Ilie Purcaru, GeoSaizescu, Marin Sorescu, DanLupescu, Bartolomeu Anania,ªtefan Iordache, Mihai MiltiadeNenoiu, C.R. Motru, P.F. Teoctist.

În finalul volumului, Simonaªtefania Lupescu realizeazã unpanoramic bibliografic al poetu-lui Dan Lupescu iar dr. Toma Rã-dulescu în �Addenda� îi evocãpe pãrinþii poetului, ConstantinI. Lupescu ºi Aurica M. Lupescucare, printr-un act de rarã omenieºi dragoste faþã de spiritul zonei,au dãruit Muzeului Oltenieiaproape 1.000 de piese, raritãþinumismatice, paleontologice ºietnografice, ceramicã geto-dacicã,inele medievale, medalii come-morative, brevete ºi decoraþii.

Moºtenindu-ºi pãrinþii, po-etul Dan Lupescu dãruieºte pos-teritãþii, prin lucrarea domnieisale, cele mai importante vocispirituale ale Olteniei adunate,pentru o clipã magicã, într-omagnificã simfonie.

Despre spirit, cu spiritMaramureº, cântãreºte cuvin-tele rotite ºi rostite de Nichita,inventariazã efectele necuvin-telor poetului la întâlnirea degalã cu muþenia îngânduratã aoamenilor din zonã, vorbele deduh care scurt circuiteazã ba-nalitãþi ºi mentalitãþi, întâm-plãri picante care condimen-teazã întâlnirile de suflet, ceade la Liceul Pedagogic din Si-ghetu Marmaþiei, cea cu statuiade sticlã a lui Bogdan Vodã, ceacu scaunul gol pus pe scenãpentru domnul Eminescu.

Prezenþa poetului sfinþeºte,cu înãlþimea adâncului sãu,câteva locuri din Maramureº:Sãpânþa, Finteºu Mare, BaiaMare, Sãliºtea de Sus, Borºa,Deseºti care, la rândul lor, îlsfinþesc pe poet prin sensibili-tatea de multe carate cu care le-a hãruit Domnul. Pretutindenipoetul se simte ca la el acasã înpatria Limbii Române pe

portativul cântãtor al sufletului.Nichita se dovedeºte a fi spec-tacol aforistic, sãrbãtoare, averede suflet, binecuvântare, misterviu, umblãtor, vorbitor, iubitor deneam, de limbã, de viitor, de gin-gãºie, de pioºenie:

�Marea poezie are un singurautor: poporul român.�

Gheorghe Pârja nu este unsimplu scriptor, un scrib im-parþial, ci un evanghelist carepune har în paºii poetului-pro-fetului Nichita, povestind lumiidespre impactul dintre o legen-dã, Nichita, ºi un mit, mitul Ma-ramureºului. Locurile ºi oame-nii care l-au cunoscut ºi recu-noscut în cele douã întâlniri, îistrigã numele întru îmbãlsã-marea unui �a fost odatã� careva fi. Parcã se aude vorba luiNichita: �Haida sã haidem!�.


Austriac, nãscut la Praga(1875), Rainer Maria Rilke esteconsiderat, aproape în unanimi-tate, printre cei mai mari poeþi re-ligioºi de expresie germanã. Deºin-a trãit decât 51 de ani (a trecutîn cele veºnice în 1926), Rilke ascris foarte mult. Congener cuFredrich Nietzsche ºi cu FrantzWerfell, Rilke ºi-a intersectat bio-grafia cu aceºtia, sedus de ace-eaºi femeie: Lou Andreas-Sa-lomé, descendenta unei ilustrefamilii baltice. Lou a cochetat cufiecare dintre ei, dar nu ºi-a pã-rãsit bãtrânul soþ. Refulaþi în or-dine lumeascã, cei trei ºi-au regã-sit echilibrul în filozofie, în po-ezie, în teatru.

Rilke a valorificat numeroasemotive folclorice germane ºi deprin þãrile (multe) prin care acãlãtorit dupã aceea, s-ar puteaspune, Fata Morgana, dar, înesenþã, a trebuit sã se resemneze,scriind, spre exemplu, �Viaþã ºicântece�, în care dã expresie ºisentimentului de solitudine, darºi aceluia de unicitate fiinþalã. Ascris meditaþii profunde desprecandoare, despre dragoste, des-pre moarte, despre viaþã, despreartã. Sunt celebre, în aceastãordine de idei, volumele: �Elegiiduineze� (adicã: din Duine) ºi�Sonete cãtre Orfeu�. Prozã auto-

vul� lui Rilke, un trudnic, ºi deluat în foarte serios, aducãtor, înlimba românã, a unor sonuri dinlimba universalã. ÎI situez îndescendenþa (compania) lui A.E.Baconsky, Mircea Ivãnescu,Marin Sorescu. �Rugãciunile� ti-pãrite de Ed. �Anastasia�, Bu-cureºti, 1998, în traducerea d-luiMihail Nemeº, se disting prinacurateþea limbii române folosite,prin fluenþa rostirii ºi - meritulediturii! - prin aºezarea în paginã.Rilke îºi dateazã rareori cu exac-titate momentul scrierii uneia saualteia dintre rugãciuni; noteazã,de exemplu, ziua ºi luna, stareavremii, momentul inspiraþiei, pre-textul acesteia etc. Iatã câtevaexemple: �în seara zilei de 20septembrie, când, dupã o lungãploaie, soarele a trecut prin pã-dure ºi prin mine�; ori �în aceeaºisearã, când din nou a bãtut vân-tul ºi s-a înnorat�; �în aceeaºisearã�; �în pãdure, pe 22 sep-tembrie�; la 1 octombrie, Rilkescrie nu mai puþin de ºapte rugã-ciuni. Cine are dorinþa de a ºtidespre ce an este vorba poateafla dintr-o datare de la pag, 10:1899. Monahul în care s-a de-dublat Rilke precum, mai târziu,Umberto Eco în Adso, din �Nu-mele trandafirului�, închinã, lamiezonoptime urmãtoarea rugã-ciune: �Tu nu eºti prins decât prinfaptã / ºi mâine Te lumineazã; /un oaspe-i orice simþ ce aºteaptã,/ din lume vrând sã iasã. // Scor-nit e orice bun simþ, ºi fine / simþimhotarele adânci / ºi cã-ncordat,ah, unu-l þine - / cerul se dãruieatunci: / de-ales nu-i sub porunci.// TU unde eºti nu vreau sã ºtiu,/ vorbeºte-mi de oriunde; / smeritevanghelist, tot scriu / ºi uit sãmai privesc de unde / curg vor-bele profunde. // Spre tine totuºivin mereu, / mi-e umbletul în toi,/ cãci cine eºti Tu, cine-s eu, / denu ne înþelegem noi?�. �La 4 oc-tombrie la amiazã�, monahul din�Mãnãstirea Anarghirilor�, sme-rit îi trimite o scrisoare Mitropo-

litului în care îi comunica faptulcã viaþa îi este ca un veºmânt, cãse roagã, cã îl picteazã pe sfântulNicolae, dar cã i-au cãzut subochi ºi �cãrþi cu întâmplãri reale,/ madone-n viziuni accidentale�,biserici cu �imagini zvelte� ºi-1roagã sã fie �turn la-ndãrãtnicie�.ªi-i mai scrie monahul ierarhuluisãu: �sunt un biet om de rând�.ªi semneazã �Apostol, cel de peurmã monah�.

Religiozitatea lui Rilke n-opoate pune nimeni la îndoialã; dealtfel, în strãfundul fiecãruia din-tre oameni existã cel puþin unsâmbure de religiozitate. Homoreligiosus este o realitate pe caren-o mai poate contesta nimeni.Malraux spunea - ºi fraza aceeaa devenit celebrã - cã secolul XXIori va fi al credinþei, ori nu va maifi. Acum un secol, Rilke intuia,fãrã a îmbrãca aspra rasã mona-halã, cã numai prin rugãciunepoþi ajunge la Credinþã. Tradu-cãtorul, domnul Mihail Nemeº,se dovedeºte eminent, aducândîn spaþiul culturii noastre acesterãscolitoare confesiuni.

Când îºi va asuma cineva tra-ducerea liricii religioase româ-neºti în limbi de circulaþie inter-naþionale? Ar vedea atunci �toatãfloarea cea vestitã�, ºi a Vestului,ºi a Estului, cât de valoroºi suntpsalmii scriºi �la gurile Dunãrii�ºi cât de profunde sunt rugã-ciunile semnate de autoriiromâni.

Constantin DUMITRACHE

Rug#ciunile lui Rilkebiograficã: �însemnãrile lui MalteLaurids Brigge�. Un eseu apartedespre Auguste Rodin. ªi-a dez-vãluit crezul estetic (sã nu uitãmcã trãia în plin timpul expresio-nismului) în �Scrisori cãtre un tâ-nãr poet�. A purtat o bogatã co-respondenþã ºi a tradus din maimulte limbi.

O fotografie care a fãcut vâl-vã în epocã îi înfãþiºa pe Rilke ºiNietzche înhãmaþi simbolic la otrãsurã ale cãrei hãþuri erau þinuteîn mâini de Lou.

Dupã 1900, Rilke intrã înatenþia criticii literare, mai ales,pentru poeziile sale cu tematicãreligioasã; a ºi publicat, de altfel,un Ceaslov (DAS STUDENBUCH,

în 1905). A fost, ºi este(cum spuneam), consi-derat poetul religios,prin excelenþã, de ex-presie germanã, pre-cum Paul Claudell pen-tru limba francezã, ori,la noi, Vasile Voiculescu,Nichifor Crainic, TudorArghezi, Ion Pillat.

Rilke s-a bucurat, înspaþiul culturii româ-neºti, de o atenþie deo-sebitã. A fost tradus ºia fost comentat. A exis-tat, s-ar putea spune, opreþuire continuã înceea ce priveºte contri-buþia sa la înnoirea po-

eziei veacului al XX-lea. Curioslucru, s-a vorbit despre lirica sade inspiraþie religioasã chiar ºiîn timpul comunismului (cf. �Micdicþionar enciclopedic�, 1978, p.1628).

Nu-mi propun, acum ºi aici,sã fac un studiu comparatistasupra traducerilor din lirica re-ligioasã a lui Rilke, chiar dacã eleau fost (sunt) semnate de numede rezonanþã (Lucian Blaga, ªte-fan Aug. Doinaº, N. Argintescu-Amza, Al. Philippide). Consem-nez strãdania d-lui Mihail Ne-meº, de a face cunoscutã în limbaromânã prima parte din �Ceaslo-

IN MEmoriam

INEDiT

Rai

ner

Mar

ia R

ilke


Mariana ZAVATI GARDNER(Anglia) Poezii din Jurnalul

Juliei May

Inundaþii

Înfãºatã strâns în pânza-ngheþatã -Nisipuri umblatoare se-adunãLa gura rauluiUnde se-adunã bãrcile

- Mamã, þine-mã de mânã- Te-aº þine, dacã aº putea.

Înfãºatã strâns îân alabastrul rãsuflãrii -Case de pe vremuriSe-nghesuie subCiopliturile adânci ale apei

- Mamã, mi-e frig- Te-aº înfãºa strâns, dacã aº putea

Înfãºatã strâns în mâini aeriene -Vântoase nemernice înfulecãPustietatea în derivãCât ochii pot sã cuprindã

- Mamã, am picioarele ude- Le-aº usca, dacã aº putea

Înfãºatã strâns ºi lãsatã sã se-nmoaie -Nori de plumb iau cu asaltPãºunile care pierDincolo de orizont

- Mamã, hainile-mi sunt ude- Te-aº schimba, dacã aº putea

Înfãºatã strâns în somn fluid -Umbre sunt prinse în noduri cu sforiLângã vitrege ape ce muºcãDin cãrpmida caminului

- Mamã, sunt udã pânã la gât- Te-aº sãlta la deal, dacã aº putea

Înfãºatã strâns -Gura cãscatã a apelorDuce la vale o jucãrie din argintDe ici colo... din loc în loc...

Închipuiri

Lasã-mã sã mi-l închipuiPe MarindiCum se lupta cu ºopârlaLasã-mã sa mi-l închipuiPe MarindiCâine din timpul Înfãptuirii

Lasã-mã sã mi-l închipuiCu pipa din lutPãstratã de Cangurul GigantLasã-mã sã mi-l închipuiCu pipa sacrã din lut,Pictat pe faþã ºi pe corp

Lasã-mã sã-mi închipuiCum WirroowaaImplora pe Marele SpiritLasã-mã sã-mi închipuiFocurile de tabãrãIniþiate de strãmoºii Închipuirii

Amestecul

Asta-i bucãtãria mãmicãiO masã din stejar geluitPe-o duºumea cu dale

Nãri alertate exploreazãMigdale, marþipan ºi zahãrÎnghesuite pe o farfurie de þarã

pe buffetvechea carte de bucate-a mãmicãicu pagini unsuroase

mâinile ei de farmacist controleazãtemperature ingredientelor�mai trebuiesc câteva minute�

o bucatã groasã din ciocolatão urmãreºte din flancgata sã se topeascã

în bucãtãria moºtenitãcu regulamente de alchimistºi invenþii zilnice

Dis-de-dimineaþã

Hai sã dansãm dis-de-dimineaþãcând peºtii împung torentulde-a lungul lemnelor plutitoare

Hai sã dansãm dis-de-dimineaþãcând lacrimi noi scapãdin latexul copacilor de cauciuc

Hai sã dansãm dis-de-dimineaþãcând lumina se pune pe vâslit în bãrciºi ploaia sare peste ocrul pãmântului

Hai sã dansãm dis-de-dimineaþãcând baba numãrã scoicileºi umbre se strecoarã la gaura cu apã.

Culori in departare

Roº ºi albPe trupuriSunete de copiteÎn depãrtare

Roº ºi galbenPe chipuriSunete de copiteÎn depãrtare

Roº ºi galbenPe obiecte închipuiteSunete de copiteÎn depãrtare...

Galben ºi negruPe cioplituri sacreSunete de copiteÎn depãrtare...

Zugrãveli cu întâmplãriDin ÎnfãptuireÎn peºteriSunete de copiteÎn depãrtare...

Zugraveli cu întâmplãriDin ÎnfãptuirePe feþele stâncilorSunete de copiteÎn depãrtare

Zugrãveli cu întâmplãriDin ÎnfãptuirePe scoarþa de copacSunete de copiteÎn depãrtare...

Cristina Oprea


Genezalui Brâncuºi

De mã-mpart, în nemuriree nervura mea sãpatãmã voi trece printr-o poartã,pasãrea zvâcneºte-n daltãtemplul oului fecundvinovat de-atâta piatrã...

Elegie la masa tãceriilui Brâncuºi

Într-o patrie de neamã ardeam în poezienimeni nu voiam sã ºtiede din ce iubeam aºa...printr-o POAERÃ de SÃRUTla o MASÃ de TÃCERE,cât simþeam cum ai crescutdintr-o ºoaptã de durere;poatr nins, poate târziu,eu venit din niciodatãîþi strigam adânc în piatrãneastâmpãrul divin.

Scrisã pe MASA TÃCERII,într-un februarie inocent al lui1985

N.N. NEGULESCU

Cele 2 poezii dedicate luiBrâncuºi se aflã publicate învolumul de poeme Sfera rostirii

Hobiþa, Gorj, 1981Foto 1,2,3,4 - Casa memorialã �Constantin Brâncuºi�Foto 5 - Scriitorul N.N.Negulescu (dreapta) împreunãcu prof. Ion Blendea, muzeograf.

Documentar inedit \n imagini

1

32

4

5


Alina CHE{C~

Caravanserai

Am traversat nisipurileprin oaze mi-am aºternutpoemele ºi iubirileprin Dumnezeumi-au înverzitbinecuvântatele insule

Eu nu cãlãtorescprin lumea astaci prin constelaþii divinemi-am petrecutultimele vieþiiubindu-mãcu duhurilenisipurilorlãsându-mi sângeleprin temple de aurcolecþionând idoli,înãlþând castelesã-mi adãpostescpropiile vise

DEASUPRA MEABÂNTUIEAMORURILECU ARIPI DE ULIIprãduindu-mã,hrãnindu-sedin mine cu lãcomietrupul meue o adevãratã Agoraunde prinþii poposescla lãsarea seriiºi mai puncâte-o cãrãmidãpe Altarul Soarelui

MEREUÎNTRE DOUÃ LUMITREC PRIN VIAÞÃÎN CALEAªCA DE AURA FARAONULUInu vreau sã ºtiuunde se terminã realulºi unde-ncepe mirajul

Scrisoare cãtre Dumnezeu

Aºeazã, DOAMNE, pe umerii meitristeþea întregii lumi.eu sunt puternicã, DOAMNEºtiu sã transform râurile de sânge în curcubeepe care sã ieºim la promenadã cu toþiide Crãciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali

DOAMNE, ia din zilele mele ºi fã-lesânge curat pentru muribunzisevã pentru pãduri ºi apã viepentru toate vieþuitoarele pãmântului

Ia din poezia mea ºi dã-o celor ce doresc rãzboaieconvinge-i cã singurul rãzboi trebuie sã fiecel pentru supremaþia bucuriei.ia din aerul meu, DOAMNEºi îmbracã Planeta în miros de flori.ia-mi vãzul ºi fã din elcovoare pentru rugãciuni.ia-mi hrana ºi somnulºi fã din ele ogoare ºi pãduri nesfârºite.

Îþi dau ºi amintirile, DOAMNEsã faci din ele iubiri mai mari decât viaþa.ia-mi cãrþile, dar fã-i pe copiii lumiisã trãiascã într-o eternã poveste.ia-mi prietenii ºi fã-i îngeri la dreapta Ta.ia din anii mei ºi dã-le lor veºnicia, DOAMNE.ia-mi sufletul ºi împarte-l la ºase miliardedar lasã-i pe toþi sã cânte, sa viseze ºi sã râdã.IA-MI TOT CE AM, TOT CE ªTIU, TOT CE IUBESCªI DÃ-LE OAMENILOR TOT CE POT AVEA

TOT CE POT ªTI ªI TOT CE POT IUBI

Odyseea din noi

Eu nu mai calc de mult pe pãmântpaºii mei sunt înalþimereu mai înalþidin poeme ºi clipemi-am fãcut o cale nevazutãspre iubiri adorateam alergat kilometri de timpam construit o mare a meape care corãbiile m-au dusspre zeii anilor tãispre insule necunoscutecu iluzia þãrmului oglindit adâncîn Paradisul din mine

S-ar cuveni sã scriu imnuri eternepentru paºii ce-i laºiprin sângele meuîn ultima noapte dintre minareteluna plinã a devenit nemuritoare

APÃRÃ, DOAMNE,ODYSEEA DIN NOI,SPERANÞA CÃ MÂINEIUBIREA VA DESCHIDEPORÞILE LUMII....

Florin Mãceºanu

Florin Mãceºanu - Renaºtere


prii ale lui Simenschy, puþine în comparaþiecu cele aflate în gramatica lui Stenzler. Re-marcã inconsecvenþa, exprimarea neglijentãori neclarã, semnalând greºelile de tipar cepot deruta pe studentul care ar dori sã folo-seascã gramatica drept instrument de lucru.

Entuziasmul savantului e ponderat pânã lafinal, când întâlneºte douã indice, unul sanskrit,altul de materii. Reþinerea e determinatã defaptul cã destui termeni din limba sanskritãnu se regãsesc aici, oferind câteva exemple:agni pasu, vâri madhu, sakti ºi pati etc.

Finalul e tranºant: �Gramatica limbiisanscrite a lui Th.Simenschy nu poate fiprimitã ca o lucrare originalã ºi utilã�6 .

6 Traian Costa, op.cit., p. 142-143

Bibliografie1. Traian Costa, Recenzie la Th. Simenschy, Gra-matica limbii sanscrite, Bucureºti, 1959, în SCL,XI, 1960, 1, p.139-1452. Traian Costa, Recenzie la N.Altuchow, Grama-tica sanscritã elementar, în SCL, XVI, 1965, 6.

*Informaþiile privind viaþa ºi activitateaºtiinþificã a lui Traian Costa le-am obþinut în urmacorespondenþei avute cu fiica acestuia, IoanaCosta, care predã la Universitatea din Bucureºti.

Opera � repere ale indianismului3. Traian Costa, Recenzie la Th.Simenschy, Gra-matica limbii sanscrite, Bucureºti, 1959, în SCL,XI, 1960, 1, p.139-1454. Traian Costa, Recenzie la N.Altuchow, Grama-tica sanscritã elementar, în SCL, XVI, 1965, 6.5. Traian Costa, Recenzie la J. Gonda, KurzeElementargrammatik der Sanskrit Sprache, RRL,1965, 66. Traian Costa, Viaþa ºi activitatea indologicã alui Franz Bopp, (ms.), apud Cicerone Poghirc, Stu-dii sanscrite în România, în Analele UniversitãþiiBucureºti, Limbi clasice ºi orientale, anul XXI, 19727. Traian Costa, Introducere în filologia indianã(ms., redactare nedefinitivatã), apud CiceronePoghirc, Studii sanscrite în România, în AnaleleUniversitãþii Bucureºti, Limbi clasice ºi orientale,anul XXI, 19728. Traian Costa, Traduceri în manuscris: Kalidasa,Vikramorvasi; Nala ºi Damayanti; Amarusatakam:Bhartrhari; Panini (dupã Renou); antologie mo-ralã, apud Cicerone Poghirc, Studii sanscrite înRomânia, în Analele Universitãþii Bucureºti, Limbiclasice ºi orientale, anul XXI, 1972

Bibliografie consultatã9. Traian Costa, Recenzie la Th.Simenschy, Gra-matica limbii sanscrite, Bucureºti, 1959, în SCL,XI, 1960, 1, p.139-14510. Cicerone Poghirc, Studii sanscrite în România,în Analele Universitãþii Bucureºti, Limbi clasiceºi orientale, anul XXI, 1972

Janet Nicã: Ce face oltenii în America?Florentin Smarandache: pe aici face frigJanet Nicã: pe la noi e nasol la solFlorentin Smarandache: nu mai e nici un rasol?Janet Nicã: avem þurþuri ºi în sufletJanet Nicã: respirãm zãpadã ºi gândim gerFlorentin Smarandache: dragoste la zero grade!Janet Nicã: grade,grade, dar degradate, foaie verde trei granateFlorentin Smarandache: In Shal Allah! [= dacã o vrea alah, fiindcã tot îi scriam unuiamic în egipt]Janet Nicã: foaie verde ca zãpada, ruginitu-mi-s-a spada ºi mã rade baba RadaFlorentin Smarandache: sã alegi ce nu-i de ales din aceste dialoguri pentru anticarteanoastrãJanet Nicã: aleg sã alerg, sã scriu ºi sã ºtergFlorentin Smarandache: eu am publicat un volum de aut-arta, intitulat �cea mai proastãartã din lume�, vezi-l-ai la: http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/outer-art2.pdfdeci sã scoatem o carte-dialog asemãnãtoare?Florentin Smarandache: sã dãm apã la moara (de vânt) a duºmanilorJanet Nicã: noi ne dãm în vânt dupã furtuniFlorentin Smarandache: foaie verde de albastru / mã doare un cal mãiastru [cine-ascris aºa, nichita?]Janet Nicã: unul care nu avea nume ºi i-au zis... NichitaFlorentin Smarandache: iar pe unul care are nume, ca mine sau ca tine, îl cheamã�anonimu�Florentin Smarandache: nu mi-ai spus dacã am mai avut onoarea sã mã-njure careva,vreun duºman-prieten?Janet Nicã: cred cã sunteþi prieten cu toatã lumea pentru cã nu vã mai înjurã nimeniJanet Nicã: s-a instalat entropia peste toantã RomâniaFlorentin Smarandache: în românia este un haos bine organizat, ºi o ordinedezorganizatã de cei din afarãJanet Nicã: aþi vrut sã fiþi perfect, iar acum suportaþi consecinþeleFlorentin Smarandache: sunt perfect în imperfecþiunea meaJanet Nicã: sunteþi prea deºtept, ca sã fiþi inteligentFlorentin Smarandache: sunt diplomat în nediplomaþie - asta-i deficienþaJanet Nicã: un om inteligent e cel care îºi dã seama cã nu-i foloseºte la nimic sã fiedeºteptFlorentin Smarandache: cum mai e viaþa la þarã de duiliu zamfirescu?Janet Nicã: pe la noi se zice Diliu ZamfirescuFlorentin Smarandache: dilii-s la conducereJanet Nicã: nu e specialitatea noastrã sã avem ciulinii Bãdãranului?Florentin Smarandache: adevãrat, acum e vremea oportuniºtilor.Janet Nicã: cei veniþi cu pluta ne duc cu preºulFlorentin Smarandache: ce vreme a inculþilor a fost pe vremea comuniºtilor, dar ce va fiacum va întrece totul!Janet Nicã: nu ºtii cã grota grohãie grozav?Florentin Smarandache: ce mai face amicul-inamic al meu tudor negoescu?Janet Nicã: l-a coprins entropiaJanet Nicã: viseazã în suc propriu ca precum castravetele în borcanul de morãturiFlorentin Smarandache: am auzit cã s-au luat oficialii culturalnici ºi de caragiale. dece? pe eminescu înþeleg de ce-l înjurã, din cauza eseurilor sale politice.Janet Nicã: pe Emin cã era prea serios, pe Cara cã era prea neseriosJanet Nicã: românii, la ordinul ãla de afarã, trebuie sã demoleze cevaFlorentin Smarandache: dã-mi exemplu de înjurãturi despre caragialeJanet Nicã: prost, vulgar, balcanic, mahalagiu cretinJanet Nicã: e vremea demonlatorilorFlorentin Smarandache: ºi cine-i demoleazã pe demonlatori?Florentin Smarandache: denigratorii româniei sunt astãzi la mare cinsteinternaþionalãJanet Nicã: pupinfundiºti internaþionali uniþi în buget ºi-n nesimþiriFlorentin Snarandache: MM e la o lansare de revistã BURIDAVA. Când vine ºi îºirevine, vã apeleazãJanet Nicã: sã mã apele-zeJanet Nicã: ale mele cãrþi de pe site sunt în format pdfFlorentin Smarandache: sunt scanate, ori convertite din word?Janet Nicã: din word. sunt bune ambele amândouã varianteleFlorentin Smarandache: plec la cumpãrãturi necumpãrate

Janet Nic# \n dialog cu Florentin Smarandache


Horã târzie în sat de pescari

Casele noastre s-au întors cu faþaspre icoana apelorrãsucind cadranul orelor târzii.

Ne-am adunat pe grinda orizontuluicând se mai aude cântecul sapelor,sãrind în horã cu clipele ferecateîn cãlcâie,dansãm cu tâmplele rãzmatede lunaca o lãmâie,ºi apele ne furã din umbrã;ne trecem iubita dintr-un braþîn altul,ca valul din vâsle în vâsle.Bãrcile au adormit cu nasul în nisipdar au rãma ºi ele cu apele în viseºi râdem cu toþii ameþind foculcare lumineazã casele întoarsespre noiaºteptând norocul.

Ne cheamã ferestreleºi le rãspundem tãcuþi,plecând perechi,uitând câte-un sãrut în zãriºi pe cãrãri...

Gara poeþilor

Noaptea mã buzunãreºte prin locuriunde nici iarba nu creºteºi vorba ce-o spunem prin docuricã de la coadã se curãþã un peºtee un adevãr la baza cãruia sapsã înþeleg cã peºtele se-mpute de la cap.

Luna, monedã ruginitã se strecoarãîn portofelul meu îngãuritde zornãie lumina într-o garãunde trenul, încã n-a sositnerãbdãtor o iau cu halta înaintepe miriºtea de cuvinte.

A rãmas trenul în câmpie,gara abandonatã în poezie,de atunci cu peronul mã tot ducbãnuþul lunii sã-l apuccând prin noaptea buzunãritã de scaieþitrece un tren de cuvinte cu poeþi.

Luna îmi îndeasã bãnuþi de lucieÎn buzunarul umflat de sãrãcie.

Iar umblã verbul prin fraze, descãlþat,Când trag gara dupã mine pe uscat.

Arma sineluiDupã o povestire rabinicã

Pe treptele de cuvinteale babilonuluimielul a urcatîn cercu-n tremuratde verbe sub blanã,ca o arsurã de fier,ºi i-a spus lui Dumnezeu:- Creatorule, ai fost nedreptcu destinul meu!Mi-e teamã cã pier,cã nu mi-ai dat nici-o armãsã mã apãr de duºmani,nu mi-ai dat coarneca la cerbi ºi elani;nici în urechi vreo alarmã;nici colþi, nici gheare;nici forþa elefantuluicu trompa croind cãrare;nici ca ariciul sã am þepiascuþite ca razele de soare;nici mãcarfuga iepurelui prin mãlaisau galopul de armãsar�

Dumnezeu a statpe gânduri puþini-a oferit sã probeze(nu ca niºte proteze)pentru dinþi venin,colþi, þepe, gheare,sã poatã înfrângechiar setea de sângea vânãtorului din rãzoare....Nici una din aceste armenu i s-au potrivit.Atunci, El, mielului i-a spus:- Îþi dau o armã sã reziºtiînzecit!- Te implor! Mielul s-a rugat nespus,de s-a cutremurat ºi zarea.Iar Dumnezeu i-a zis de sus:- Primeºte de la mine ca armãrãbdarea!

Adevãrul din proverbe

Roua osia dimineþii o unge�Cine se scoalã de dimineaþãdeparte ajunge!�Aud un zgomot precum o piuã,Deschid fereastra; se crãpa de ziuã!Am întins mâna dupã ceas, fãrã cuvinte,Nu l-am gãsit; o luase înainte!M-am îmbrãcat, încerc pãlãriile pe rândªi nu mã încap; mã sculasem cu noaptea în cap!

În mina de aur lucrezCioplesc în cuvântLãmpaº, luminã, soartã,Crez!

Munþii noºtri aur poartã,Poeþii nu cerºesc din poartãîn poartã!Tânjesc dupã soareºi mor în picioare.

Al. Florin }ENE

Balada bradului de Crãciun

Pomul de iarnã uscatAlcãtuirea bradului la loc,Muntele iar l-ar fi înãlþatDacã amintirea n-ar fi ars în foc.

Imaginea lui adunã bucuriiLumânãrile ard, sunt prea sus,Ele urcând în rãsãritu-i azuriuAprinzând visuri spre apus.

Din brazi coboarã dulciuri la copii,Seva lor aduce pãdurile în case.Sãniile trase de reni stârnesc nostalgiiIn cioturile pe coline rãmase.

ªi brazii lepãdându-se de toporBrusc ºi-aduc aminte de un gândRevin miei la rãdãcina lor,Însã pãdurea e departe,luminând...

Bucuria noastrã e plânsul brazilor tãiaþi,În lumea lor n-au cum sã mai fie,Au mai rãmas pe munte câþiva fraþi,Tremurând pentru Crãciunul ce-o sã vie.

Cri

stin

a O

prea


Artur Silvestri � N.N. Negulescu26 Aug. 1986,Bucureºti

Stimate domnule Negulescu,

Înþeleg ºi nu înþeleg tonul scrisorii dumitale, care e când dezamãgit, cândiritat; ºi eu am avut atâtea deziluzii încât pe cei care simt cã sunt trãdaþi, darfãrã vinã, îi înþeleg mai bine decât îþi imaginezi. Dar sã ºtii cã nu ai dreptate ºibãnuiesc cã e o neînþelegere. A propoz de cronica la �expoziþie� þi-am spus latelefon cã nu am nimic împotrivã, atâta doar cã I.S. nu a dat nimic ºi nici nu apromis cã va da, atunci când l-am întrebat dacã e la curent cu aceastã idee. Nupot sã public ceea ce nu este, e un fapt elementar.

ªi pentru cã suntem la capitolul alþi �bârfitori�, sã nu-þi imaginezi cã suntnaiv: ºtiu mai bine decât îþi închipui cu cine am de-a face! Atâta doar cã existãindivizi care trebuie încercaþi, spre a le rupe coloana vertebrala în mod definitivatunci când nu o au prea tare. În rest, sentimentele mele fatã de dumneata suntintacte. Vreau sã înþelegi cã, având un an greu, cu multe obligaþii publice (caremã obosesc mult ºi mã încurcã) nu mai am vreme ºi de treburile altora, oricarear fi ei ºi oricât i-aº preþui.

Adaugã la aceasta ºi obligaþia editorialã de a preda douã cãrþi mâine ºi veiînþelege totul. Am un nou numãr de telefon acasã /: 5039. E un semn de simpatie,acesta, ºi ia-l cum se cuvine.

Cu preþuire,Artur Silvestri.

Documentar istoric-literarScriitorul N.N. Negulescu \n coresponden]e tezaurizate

INEDIT

Artur Silvestri � N.N. Negulescu13 Ian. 2008,Bucureºti

Dragã Nicolae N. Negulescu,

Am trimis acum câteva minute eseul promis; face parte dintr-un volum înlucru, pe care îl voi publica în aceastã primãvarã. Nu am putut face mai multcãci de douã sãptãmâni am o stare de sãnãtate nu tocmai bunã ºi lucrezfoarte puþin. De aceea nici nu am rãspuns la telefon ºi te-aº ruga sã mã ierþi.Sper sã mã înzdrãvenesc mai curând cãci îmbunãtãþiri existã dar sunt lente.

Revista �Raþiunea�, pentru care mulþumesc, mi s-a pãrut închegatã ºibine aºezatã pe picioarele ei. Îi doresc ani mulþi ca ºi Domniei Tale.

Cu drag ,Dr. Artur Silvestri

www.artur-silvestri.comprofesseur-visiteur de Gestion Immobiliere &expertise patrimonialeUniversite� Francophone Internationale-BruxellesBureau de Bucarest (Roumanie):Association Roumaine pour le Patrimoine (ARP)10, rue Ciprian Porumbescu, Bucarest, code 010652tel/fax: 0040/21/317.01.14GSM (portable): 004/0744 38 68 46 004/0744 38 68E-mail:[email protected] [email protected]þii ARP (bibliografie zilnica): www.analize-si-fapte.com

Artu

r Silv

estri


Corespondenþã primitã de scriitorul N.N. Negulescude la Palatul ElisabetaSECRETARIATUL MAJESTÃÞII SALE REGELUIBucureºti,30 iun. 2008

Stimate domnule N.N. Negulescu,

Majestatea Sa Regele Mihai I al României m-a împuternicit sã vã mulþumesccãlduros pentru amabila scrisoare însoþitã de cartea Ochiul de foc, al cãreiautor sunteþi, trimise la Palatul Elisabeta în luna mai a.c. în atenþia MajestãþiiSale.

Regretãm întârziatul rãspuns datorat numeroaselor evenimente la care auparticipat membrii Familiei Regale în lunile mai si iunie a.c.

Majestatea Sa Regele mi-a dat plãcuta misiune sã vã felicit pentru publicareacãrþii ºi sã vã doresc succes în proiectele viitoare.

Vã rog sã primiþi, stimate domn, încredinþarea alesei mele consideraþii.Alice IonescuSecretar Executiv al Majestãþii Sale Regelui

INEDITDocumentar istoric-literarScriitorul N.N. Negulescu \n coresponden]e tezaurizateAcademician Constantin Bãlãceanu-Stolnici � N.N. Negulescu5 Ian. 2008Bucureºti

Mult stimate domnule Negulescu

Îmi face o deosebitã plãcere sã vã trimet Recenzia pe care cred cã are sã vãmulþumeascã. Din pãcate mi-aþi redus totul la o paginã în care e greu de prezentattoate nestematele pe care le-aþi pus în volumul Dumneavoastrã.

Tot odatã vreau sã vã mulþumesc pentru felicitãrile trimese ºi sã vã rog sã primiþiºi urãrile mele pentru un An Nou cu fericire multã ºi noi realizãri care sunt un câºtigºi pentru noi care le savurãm

Cu cele mai bune gânduriC. Bãlãceanu Stolnici

Ionuþ Caragea � N.N. Negulescu27 Ian. 2008Canada

Frate de cuvinte ºi trãiri, Nicolae,

am citit de câteva ori ºi cu mare atenþie recenzia ºi te felicit pt precizia laseruluicritic, mulþumindu-þi pt rãbdarea ºi bunãvoinþa dumitale. Am operat ºi corecturilenecesare ºi te rog sã le ai în consideraþie înspre publicarea la ziar. Drept pt care îþitrimit textul corectat.

Dupã ce va apãrea ziarul, îþi cer acordul ca aceastã recenzie sã fie trimisã sprecâteva publicaþii cu care colaborez, cu precizarea sursei si a numelui dumitale.

Îþi mulþumesc pt încurajãri, eu voi rãmâne om vertical înspre puritatea poeziei.Cu mult drag,Ionuþ Caragea

Constantin B#l#ceanu-Stolnici

Ionu] Caragea

16 Anul I, nr. 2/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineN.N. NEGULESCU

Tatã Logos

Steaua de triumfa mãrgãritarului

înalþã alama templului.Ochii înþelepciunii

deschid porþilecelor patruzeci ºi nouã

de focuri.�Amin, Amin, zic vouã!�-

copii planetari,dintre marile vieþi

una epuntea curcubeului -

ºi vã aduclumina ei nedezvelitã.

Vã învãþ sã beþilicoarea lui Siriuspentru însetare,Vã învãþ sã beþi

licoarea lui Venuspentru însetarea

triunghiului suveran.Mã împart vouã

prin cele treispirite supreme,Mã împart vouãprin cele ºapte

spirite radioase,mã împart vouã

prin esenþa spiralei.Tatã Logos-

Domn al Lumilor,Domn al Inimii

Vieþilor arzãtoaredin inimi,

zbor Visul Tãudin interiorul Cercului,

zbor mãreþiaîntreitei recunoaºteri,

zbor ashramulgravat

de cele ºapte raze,zbor Taborul

cu aripile Vãrsãtorului.

În fereastra Universului

De când am deschis munþiicu atâþia fluturi pe mine

mi s-au oprit vorbelede praf luminos

în fereastra UniversuluiEra ca ºi când

mã privea steauape care stam

din crucea viitorului

Ain steaua urechii drepte

Mã cheamã pe limba pãsãrilorcântecul rãmas rege

sã cunosc odatã nemurirealãsând urme în viaþadeschisã drumurilor

Îl caut munte cu muntedupã rânduiala semnelor

Îl caut prin oul apelorºi El e cu mine

de la naºterea Lumiiîn arborele gânditor

din steaua urechii drepte

Trezit în adevãr

Mã uit la mineprin luna

dintre sprâncenecare face-n Ceruri

semneAh, cum ne mai

oglindimea în eu ºi-n noi

sublim!

Zi înaltã

De atâta armoniela nordul poemului

îngenunche oceanele;pentagrama sceptrului coralier

þine aprinsã mama inimiifocului sacru

din respiraþia cãreiaºi-au luat naºteri.

E o zi înaltãdin cele ºapte �

fãcute ºi fãcãtoare.Iod strãluceºte

peste întinderea strãlucirii,Arborele Universului

rodeºte fructe îngereºti.Iartã-mi, Ioah, vinovãþia

iubirii iubitoare,de treizeci ºi douã de ori

purificatã,de cincizeci de ori

purificatãîn globurile diamantelor

pãrintelui Abraham

Împãrtãºirea uimirii

Pânã sã-mi intre-n casãfrigul neliniºtii

fac o femeie de luminãdin mugurii razelorE uºoarã ca duhul

minunãriiºi nu se-aude

þinând pe genunchiumbra mea

în ochiul care-mi creºtesoarele

Trecerea eului

Toamna peste care treccu aripi de aur mineral

nu mã mai pierdepe vãzduhuri miºcãtoare,

ci îmi aratãcum au crescut copaciipe sprânceana înaltã

a grotei sfântului Patrik.

Vine o ploaie de trandafiriîn ochii mei penitenþi

cu Îngeri aºezaþiîn jurul Mesei rotunde.

Surâsul luminosal regelui Arthurbea apã lustralã-

rãsãritã din rãsãritulsmaraldului ºlefuit

de suspineleMariei-Magdalena

Aripile, mi se fac mâini,Doamne

dupã înãlþarea visului-ºi zidesc pe ele

din focul Globului imperialbiserica caldeeanãºi biserica celticãsã le oglindesc

în oglinda splendoriiNoului Ierusalim.

Pânã la blânda chemarea efluviului Tiferet

împodobit de planetemerg pe urmele însângerateale lui Iosif din Arimateea

sã umplu drumul cu plânset,suflete sihastre.

E prea duminecã

Nimeni nu-mi vedeLumina fãrã luminã

cãrarea cu aripiºi tãcerea plânsului

E prea duminicãÎngerului

trecându-mi înotlacrima!

Din viaþa gândului

Sãrutã-mi gândulîn care trãiesc

repedeSãrutã-l pânã ia focastupând în urma lui

uºile ºi ferestrelecu stele


Constela]ii diamantine, medalion liric

Flo

rin

Mãc

eºan

u -

Ano

timpu

rile


La revãrsarea Cerului

Sub cãlcâiul Zeuluiscot din pãduri

fricaochii mei zburãtoriascultã revãrsatul

Cerului

Împãrãtesele amurgului

La o bãtaie de sãgeatãam atins orizontul

coborât al lebedelorParcã s-ar fi închinatdurerii mântuitoare

împãrãtesele amurguluiParcã ar fi adunat

toate flãcãriledin sângele fântânii

Golgotei

Imperiul bogatei sãrãcii

Mi-ai datneînchipuita tristeþe-

straiele lacrimilorargintate pe-o razã;miresele vãzduhului,aureolele diamantelor

duhul arborilor.

Mi-ai datnecuprinderea;lumina în care

se înroureazã planetele,matca lumii pãmântene

unde se topescmãrile viului.

Pentru un timpmi-ai dat

imperiul bogatei sãrãciiîntemeindu-mi domina

Seniorii smaraldului

Din nouã vremidin nouã fulgere

din nouã împãrãþiiseniorii smaraldului

mã cautãpe o corabie zburãtoare

în ploaia de aura amurgului.

Eu, o Caleea,sunt umbrã alunecoasã

a arborelui filiriaîntinsã de

mirmidonii Thesaliei

Eu, o Caleea,sunt munte crescut

în ochii aprinºiAi Mater Matuta.

Eu, o Caleea,sunt înfricoºatã pasãre

a intensitãþiidin mâinile vãzduhului,

frântã în arcdeasupra fântânilor

care-þi bea limba.

Eu, o Caleea,sunt glasul cel dinlãuntru

al naºterii ºi bãtrâneþiilui Morpheu

orbit de iubiri orbitoare.

Eu, o Caleea,sunt adierea ecouluiunde dezbracã vieþile

Dea Urania.

De vor zice oameniicãzând la picioarele cetãþii:

-�Aratã-ne mãsuralacrimilor învãpãiate,

ºi ne rãspândeºte tulburarea...�

În culorile ploilor

Într-o zi tatacunoscut ºi necunoscuta pierdut cheile Raiului

Unii spuncã ar fi fugitcu primul vissã-ºi cauteeternitatea

Eu þineam pe atuncide Pãmântul

din naºterea meaîmbrãcat în culorile

ploilor

continuare din pag. 16rãmâne inaccesibil raþiunii omeneºti.De aici se propagã sentimentul�strivirii� în definirea formelor artisticepe care le analizãm.

�Îngrozirea� poeticã distinge�ipsum esse - fiinþa prin esenþã� - de�fiinþa prin participare� (Sf. Augustin).

În actul resemnãrii din �Durerepurã� (6.XI.1996), realul ºi magicul ver-surilor cu aceleaºi contururi ascuþiteformeazã o nouã axã: �Nu mi-e rãu casã-mi fie bine,/ Mi-e rãu ca sã-mi fie rãu.[�]�

Paradigma se explicã prin punereaîn evidenþã a mashal-ului ebraic ca for-mã literarã a parabolei. Fascicolul pa-roxistic al dispersãrii energetice areecou într-un fel de prezent etern, in-terminabil, ca un coºmar stãpânit deoroare: �Fac scufundãri în durereapurã,/ Esenþã de þipãt ºi disperare, [�]�

Interesant(ã) hairesis, aº zice, alesla rãscruci de drumuri.

Odysseia pãrãseºte totuºi mean-dricul printr-o ilustrare logosfericã:�Mã rog de împãratul peºtilor/ Sã-mitrimitã un rechin de treabã/ Sã-mi taiecalea.� Aºadar, sufletul anthropos-uluicelest, obþine temperarea ultimei dorin-þe prin invocarea simbolului CristicUniversal, care este �împãratul peºtilor�.

Datoritã acestei oglindiri �în subs-tanþa primordialã, în hyle� (Platon) îlregãsim pe poetul nostru în �Iona�,cãlãuzit de acelaºi tainic fir de aur.

Un anumit grupaj liric din orizontulunitar al cãrþii, va orienta probabil cre-zul criticii, cãtre o pãrelnicã tehnicizareeristicã, care se degajã aparent dincontinuarea asemãnãrii de motive.Însã, vorbirea destinului spiritual careclatinã finitul ºi indefinitul în: �SolulMãrii Albastre, 9.XI.1996; Priveghi,11.XI.1996; Coºciug fricos, 11.XI.1996;Bilanþ, 11.XI.1996; Cartea Morþii,19.XI.1996; Cãdere În Sine, 19.XI.1996;Prometeu Bolnav, 21.XI.1996 ºi Ber-becul Cu Coarne întoarse� (nedatat),cautã sã îndestuleze setea pãtimirii ºia morþii credincioase. Este vârtejul fi-nal, þâºnit tot, într-un sfârºit de toatecele pãmânteºti; dar nesfârºit întrueudaimonia angelicã.

�Puntea� întemeiazã o scriere prinexcelenþã oracularã, cãreia îi vom în-þelege travaliul artistic numai prin Ma-rele Vis, însoþiþi fiind de nostalgia de-pãrtãrii.

Ca ºi la Baudelaire, la sfârºitul pro-cesului poetic al magului sorescian,stã tonul de foc limpede (�feu clair�):�Mã întorc cu faþa/ Spre perete/ ªi lespun prietenilor/ Îndureraþi:/ Mã întorcrepede.� (Plecare, nedatat).

continuare din pag. 1

Prin ochii scãpãrãtori

Dumnezeu nu este ascunsÎn fiecare cuvânt zburãtor

trãieºte o Lume a Luide tãceri de genezã

limpedeEu le-am învãþat evlaviaînfrãþit cu toate vârstele

prin ochii scãpãrãtoriai vieþii celor ºapte

infinituri

Mã doare gândul

Arde mareade nu pot s-o scot

din corãbiile înecateUitã-te: îmi cade umbra!

Pierd prin fum aripileºi cât veacul fulgerului

mã doare gândul

Sufletul exilat

Când deschid piatracu flacãra privirilor

pãmântu-mi spune alergând:-�Pânã ºi în aceste

mari depãrtãride culoarea amurgului

sufletul tãu exilatmiroase-a stele!�

Din vãzduhul semnelor

Poate voi afladin vãzduhul semnelor

cum s-au închispeºterile

în urechea cerbuluiªi el într-o nuntã

de spiraleªi eu crãind

în runele zãpezilor

Flo

rin

Mãc

eºan

u -Z

âmbe

t

Regatul piramidei

ªi intru în regatul piramideiºi mã fac drum constelat,strângãtor de reverberaþii.Nunta care mã calcã aeriandin nevoia de demnitate a

iubiriiatinge graþia virginei

ingravitaþii,ºi graþia puterii visului o

atinge;da, ºi graþia puterii

covârºitorului vis primordialo atinge,

între zvâcnirile cristalelornoilor universuri


Ioana STUPARU

Dragã Mãrguþo, îmi scriaTatiana, iartã-mã dacã-þi transmitdin tristeþea mea, însã simþeamnevoia sã-þi scriu. Azi am trãit unadintre cele mai deosebite zile,unicã de fapt, ºi dea Domnul sãrãmânã singura de acest fel întoatã viaþa mea. Am fost, lucrufiresc, sã-l conducem pe ultimuldrum pe Ioannistor, odihneascã-lDumnezeu în pace! Ca sã ºtii des-pre cine este vorba îþi dau un a-mãnunt: într-una din zile, cinevaa ºuºotit pe un ton zeflemist laadresa lui: �Lasã-l cã e bãtrân!...Bãtrân ºi singur!...�. ªtii cât detare m-au durut acele cuvinte! Le-am perceput ca pe o sentinþã. Chiardacã niciodatã nu mã interesasevârsta lui Ioannistor, recunosc cãam avut un ºoc când am aflat nu-mãrul anilor pe care-i purta în câr-cã. Însã tot nu spuneam cã e bã-trân... Nu puteam, Mãrguþo! Sau,mai degrabã, nu voiam... Nu mãlãsa sufletul, fiindcã nu i se po-trivea cu felul lui de a fi. Cea maipotrivitã expresie ar fi fost: �vârstãînaintatã�. Deºi, habar n-am dacãîn viaþa unui om existã momentulstandard în care sã se spunã:�Gata, din clipa aceasta am tre-cut hotarul ºi am intrat pe tãrâ-mul vârstei înaintate�. Îl ºtii si-gur pe Ioannistor, Mãrguþo...Domnul acela care se remarcaprintr-un gest distins, galant, dea saluta femeile... Þii minte cu câ-tã eleganþã executa plecãciuneaaceea în exces care-i era fix la în-demânã, gest ce te ducea cu gân-dul la lecþii de bune maniere sau,poate, la moºtenirea vreunei ge-ne de la unul din �Cei trei muº-chetari�? Iar tonul melodios cucare rostea: �Sãrut mâinile, sti-matã doamnã!�, nu era de ici,de colea, Mãrguþo!.. Cum sã uiþiaºa ceva? Parcã ai fi auzit cânte-cul unui suflet visãtor pe care oadiere de vânt îl furã ºi-l poartãpe firul unei ape limpezi ºi line ceºerpuieºte printre stânci!... Iatãcã trec în sfera poeticului, ape-lând la atâtea motive cu care voia te face sã înþelegi despre cineeste vorba!... Sunt sigurã cã-l ºtii,chiar dacã l-ai întâlnit o singurãdatã sau, dacã nu mã înºel, dedouã ori. Încã un amãnunt, dragãMãrguþo, Ioannistor sosea prin-

tre ultimii ºi se aºeza mai în spate.Îºi încruciºa mâinile ºi le sprijineape masã. Vorbea rar ºi cu vocejoasã, ceea ce te îndemna sã-þiascuþi urechile sau sã-l rogi sãvorbeascã mai tare. ªtii, în astfelde momente am auzit cuvintelecare m-au durut enorm: �bãtrânºi singur�.

Vestea cã s-a prãpãdit am pri-mit-o azi dimineaþã. Tot atunci amaflat ºi cã slujba de înmormântareva fi azi. Cum sã nu mã duc, dragãMãrguþo? Nu m-ar fi lãsat sufle-tul!� Mai ales cã azi dimineaþãnici nu mã ridicasem bine din pat,ºi ghici pe cine am vãzut în faþaochilor? Pe Ioannistor, soro! Fã-cea binecunoscuta plecãciuneºi-mi zicea: Sãrut mâinile, stimatãdoamnã! Ciudat, nu? Abia cândam primit trista veste m-am dumi-rit de însemnãtatea vedeniei mele,care a persistat, apoi, toatã ziua.Devenise la un moment dat de-ranjantã, obositoare, însã nu de-pindea de mine ca sã disparã.Drept pentru care am dedus cãtrebuie sã fiu printre cei ce îl con-duc pe ultimul drum. Slujba fu-sese programatã la capela cimiti-rului, întrucât acolo avea sã fiedepus trupul neânsufleþit. Înhu-marea urma a se face în cavoulcumpãrat cu mult timp în urmã,loc în care îºi dormea somnul deveci, cea care, o perioadã de anibuni, îi fusese soþie lui Ioannis-tor. Ce sentimente ciudate trã-ieºte omul, dragã Mãrguþo! Strã-bãteam kilometrica alee a cimiti-rului, alãturi de cele douã prie-tene cu care îmi dãdusem întâl-nire, iar pe mãsurã ce înaintamcãtre capelã, tristeþea mã cople-ºise tare de tot, ceva îndemnân-du-mã sã nu mai merg înainte, caºi când mi-ar fi fost imposibil sãajung. Am ajuns, în sfârºit ºi amurcat instantaneu treptele cape-lei, fãrã sã ne oprim ca sã cumpã-rãm flori ºi lumânãri aºa cum neplãnuiserãm. Probabil ºi gerul us-cat, vânticelul subþire care tãiaca briciul, de altfel nimic nou într-o zi mohorâtã de ianuarie, neîndemnase sã intrãm în capelãmai întâi, ca dupã aceea sã ieºimpentru a cumpãra flori ºi lumânãri.Ciudãþenii, precum îþi spuneam!...Ne-am apropiat de cele douã si-

crie care erau depuse în capelã,ºi ne-am mirat cã în niciunul nuera Ioannistor. Nu aveam pe cinesã întrebãm, fiindcã cele douã,trei persoane care se aflau acolo,aveau habar de morþii ºi necazu-rile lor. Am plecat înapoi la poartacimitirului, sã-l aºteptãm pe Ioan-nistor acolo, fiindcã la capelã nuaveam nici un rost. ªi ne-am puspe aºteptat, Mãrguþo, mult, multde tot, iar vântul ne biciuia cu vi-clenie peste feþe, ºi ne pãtrundeaprin îmbrãcãminte, pânã la piele.Cu aceeaºi viclenie biciuia oricecolþiºor în care încercam sã neadãpostim.

De câteva ori m-a îndemnatgândul sã plec, pânã nu mã trans-formam în statuie de gheaþã. ªitotuºi n-am fãcut-o, fiindcã veni-sem din purã omenie, sã conducpe ultimul drum o persoanã cu-noscutã, care continua sã facãplecãciuni în faþa mea ºi sã spu-nã: Sãrut mâinile, stimatã doam-nã! Timpul trecuse cu orele, ceeace a stârnit îngrijorarea persona-lului cimitirului. Intraserã în crizãde timp, fiindcã se însera devre-me, iar ritualul pentru înhumareera de duratã. Astfel, telefoaneles-au pus pe zbârnâit, iar dupã în-delungate insistenþe iþele s-audescurcat cât de cât, în felul acestaprimind ºi noi urmãtoarea infor-maþie: �Mortul nu mai vine azi...Încã nu l-am putut localiza. Amaflat cã se plimbã într-o maºinã,o dubiþã care a fost vãzutã cândpe la primãrie, când pe la morgã,când pe la poliþie, când... N-areacte� De-aia nici nu umblã însicriu. E învelit într-un sac deplastic, ºi se plimbã cu dubiþa...Probabil vine mâine, dacã facerost de acte�.

*E! Ce zici, Mãrguþo? Clar ºi

cuprinzãtor, nu? Þie þi s-a întâm-plat vreodatã sã te duci la o în-mormântare, iar mortul sã nuvinã? Cum s-ar spune, sã-þi deaplasã?... Nici mie nu mi s-a în-tâmplat pânã astãzi. Iþi poþi ima-gina sentimentul pe care-l trã-ieºti? Nu þi-l doresc!... De fapt nui l-aº dori nimãnui!...

Sãracu� Ioannistor! Vorbele�bãtrân ºi singur�, care altãdatãmã duruserã, acum mi se pãreau

potrivite. Într-adevãr a fost unom bãtrân, dar, mai ales, a fostsingur. Soþia îi murise cu mulþiani în urmã, iar copii n-au avut.Nu avea rude apropiate. Plecaseîn lume, sã înveþe carte, sã ducãun trai mai bun. Încã din tinereþeprimise locuinþã într-o casãnaþionalizatã ºi acolo a stat mulþiani, împreunã cu soþia. De fapt,acolo a stat pânã la sfârºitul vieþii,dupã cum se vede. Dupã revolu-þie casa a fost revendicatã de fos-tul proprietar ºi câºtigatã. Ioan-nistor a fost nevoit sã-ºi îngrã-mãdeascã toatã avuþia într-o sin-gurã camerã, din care era somatcontinuu sã se mute. Unde?!Cum?! Dar asta e altã poveste!...

Când Ioannistor a fãcut in-farctul, tocmai se afla la cinevaîn vizitã. N-avea la el nici un actde identitate. ªi cine ºtie unde orfi fost puse pârdalnicele, de n-agãsit nimeni, nimic, în toatã hãr-mãlaia din camerã!? Azi, dragamea Mãrguþa, am aflat cã dacãn-ai acte, nu trebuie sã mori, fi-indcã poþi sã rãmâi ne-ngropat.S-au gãsit, pânã la urmã, câþivaoameni de bunã credinþã, care aupornit sã rezolve cu actele nece-sare. Asta, însã, va fi de duratã!...

Sãracu�, Ioannistor! Cred cãa apelat la mine, sã mã rog la Dum-nezeu pentru el, ca sã-ºi gãsescãliniºtea în mormânt. ªi, totuºi, amo nedumirire, Mãrguþo: de ce toc-mai la mine sã apeleze, când aveacunoºtinþe vechi, eventual prie-teni? Oare, în sufletul lui o fi pã-truns ceva din cele scrise de mineîn cartea �Clipa de Luminã�,pe care i-o dãruisem cu puþin timpîn urmã? O fi crezut cã am eu uncuvânt de spus, cãtre Dumnezeu?

Dragã, din întâmplarea de azi,am învãþat cã chiar ºi la vecinadacã merg în vizitã, e bine sã amactele la mine. Eventual, sã-mipot face liniºtitã infarctul.

LEGITIMA}IE PENTRU INFARCT


Prefaþat de poetul Marin Ifrim,volumul de poezii semnat de TeoCabel - �Tablouri fãrã semnã-turã�, (Editura Lorilav, Buzãu,2010) - conþine într-adevãr câtevatablouri de materie textualã, pre-sãratã ici-colo cu lirismul facil alpoeziei inocente, lipsitã de anver-gura cãutãrilor judicioase careobsedeazã un poet matur (spu-nem acest lucru pentru cã auto-rul a trecut deja de patruzeci deani). Citãm din prefaþã: �Cu acestvolum de debut, Teo(dor ªtefan)Cabel intrã din prima încercareîn rândul tinerilor poeþi remar-cabili prin propria lor ampren-tã liricã. Dincolo de unele ezi-tãri inerente oricãrui debutant,poetul se strecoarã cu supleþe prinmeandrele versului alb, mizândpe texte scurte cu uºoare tendin-þe aforistice. Nici când practicãprozodia clasicã Teodor Cabelnu are ezitãri definitorii, ritmulºi rimele poemelor sale þinândpasul cu precizia necesarã cu-vintelor care se transformã purºi simplu în poezie��

Avem în faþã o poezie �multprea limpede�, parcã în ton cupictura naivã unde peisajul eredat în tuºe vagi, astfel cã ºi ver-surile cãrþii se împletesc într-oextaziere naturistã ocazionalã, curitm ºi rime facile: �Afarã-i ger ºialb./ În suflet e Ajunul/ ªi înfioratde tainã,/ Se apropie Crãciunul.�,(Peºtera-suflet, p. 11); un lirismla limita puerilitãþii, probabil careminiscenþã de lecturã ineficientaºezatã în paginã: �Sunt nopþi,când un pãianjen uriaº/ Îºi facepânza de la lunã la pãmânt,/ Opânzã - harpã,/ Al cãrei cântec îlaud doar poeþii.�, (Aceeaºiluminã, p. 12); dar ºi ceva de pela George Bacovia: �Azi, am tre-cut pe lângã un parc.../ Pe alecãrui alei îmi rãtãceam ochii/ Înanii de liceu,/ Când sentimentele,vibrând,/ Ca dintr-un arc/ Nime-reau þinte fãrã ecou.�, (Ecou, p.15); adeseori discursul lui TeoCabel alunecã în cliºee banale ºi

Liviu OFILEANU

�Tablouri f#r# semn#tur#� � Teo Cabelobservaþii cu iz moralizator deduzinã: �Iubim florile/ În vazã, iarpe pãmânt/ Le strivim/ Cu pi-ciorul...�, (Iadul, p. 17) sau: �Tã-cerea se vedea ca o spãrturã/ Înhaos/ Trandafirii se deosebeaude eºecuri/ Prin spini/ Cuvintelemele citeau un poem:/ �Singurã-tate în doi�./ Iubirea salva amin-tiri/ Dintr-un ochi în altul,/ Nici-odatã în amândoi.�, (Suflet flã-mând, p. 18); ori devine senti-mental ºi artificios: �Într-o zi/Când am ajuns acasã, copiii mei/S-au uitat la mine cu ochii mari/Întrebându-mã: �de ce se ferescde tine visele tale?�// Le-am spusînsã ceva, despre.../ Despre ce?Ei se uitau la/ Desene animateamuzaþi./ �Pãi, de ce vã feriþi? amzis,/ Sunteþi voi!�// ªi atunci m-au privit toþi!// �Da, ce cãscaþigura, Visele se împlinesc!�,�(Visele, p. 19).

Asistãm la apologia fiinþeloriubite, rudele, consoarta - un gende jurnal poetizat în care subiec-tele autonome sunt amintirile,succesiunea anotimpurilor, in-terogaþii ale sinelui în dreptul�Marii Treceri�, Dumnezeu ºi sãr-bãtorile creºtine, copiii poetuluietc. - în general, macro ºi micro-cosmul sublimate cu o candoarece bifeazã un locaº al spunerilortandre, anume registrul senti-mentalismului neprelucrat: �Mer-geam orbecãind ziua-n amiazamare/ Pe sub castani cu lumânãriaprinse./ În ochii tãi adânci-înalþi,privirea/ Prãbuºea întrebãri rã-mase nerostite./ Era frumos, erasublim: ploua afarã!/ Cum udaploaia chiar bucuria din mine?� ,(Oglindã veneþianã, p. 22); iatãºi un remix al bacovianei retragerilângã sobã: �Iarnã. Decembrie-ºimai înºirã/ ªapte zile pânã la Crã-ciun,/ Lemnele trosnesc în sobã./Cu toate stelele care au cãzutpeste copaci,/ Înainte de a fi tãiaþi,cu toate gerurile,/ Se aude un foº-net - comemorarea frunzelor,/Amintiri trosnesc în inima mea.�,(ªapte zile pânã la Crãciun, 29).

Pentru autor, cuvintele sim-ple, analogia ºi comparaþia, spu-nerile �dintr-o bucatã� ºi �filoso-fice� posedã încãrcãtura simbo-licã ºi necesarã proiecþiei Euluila scarã cosmicã: �Într-o searã,Orion a coborât sã-l ating/ Darmi-a zis - nu mã atinge, este oiluzie!/ Nimeni nu este în viaþã cevrea ci, ce este!/ Betelgaeus, ca unsânge vãrsat pe paie/ Într-o iesle.�,(Noaptea cea mai lungã, 31);

Vorbind de un debut întârziat,poeziei din volumul �Tablouri fãrãsemnãturã�, sfãtoasã ca de la tatãla fiu ºi necomplexatã, candidã ºiîncrezãtoare în seninãtatea ros-tirii - nu i se pot reproºa decâtambiguitatea �tablourilor�, reite-rarea inconºtientã a unor ponci-furi. Aºa cum spunea RomulMunteanu într-o carte a domnieisale - �cã una e sã scrii corect ºialta sã produci literaturã�, men-þionãm faptul cã ne-am rezumatla citarea câtorva frânturi, deºisunt multe piesele care necesitão încadrare de tip �atelier�; toc-mai acest lucru denotã din parteaautorului o grabã de a publica,fãrã a se gândi la recepþia unuialt gen de lector; iar cã poetulnici nu urmãreºte o evidenþiereîn peisajul literar contemporan -stã mãrturie cascada de versuridin filonul poeziei juvenile, infe-rior cu mult bãtãtoritelor cãrãrifãcute de Alexandru Vlahuþã peurmele lui Mihail Eminovici. În-cheiem, datoritã echivalenþei se-mantice care defineºte momentantraiectul acestui volum, la propriuºi figurat, chiar cu versurile auto-rului (A doua ºansã, p. 38): �Paºiipe care îi auzi fãrã sã vezi pe ni-meni,/ Au rãmas suspendaþi întimp.// Te aºteaptã sã-i faci./ Sãte ducã unde trebuia,/ Unde nuai ajuns/ Sau unde ai ratat./ Fi-indcã i-ai lãsat/ Ca fantomele,/Într-un viitor fãrã cuvinte/ ªi fãrãgânduri,/ În care s-a-ncuibat/Tãcerea...�. Cu alte cuvinte, aº-teptãm o carte de poezie semnatãTeo Cabel�

LiviuOfileanu. Nãscut la 6septembrie 1972, în Hunedoara.Activitãþi de cenaclu �LucianBlaga� ºi �Katharsis� (1990-2003).Emisiuni Radio Sica Hunedoara,1997.Debut literar în revista�Kilometrul zero�, 1994.În prezent redactor al revistei�Algoritm literar�, Cãlan.Traduceri din poezia americanã.Premiul I ºi premiul Editurii Emia laFestivalul interjudeþean �VlaicuBârna�, Brad, 2002; Premiul revistei�Viaþa Româneascã� la ConcursulNaþional de poezie �Porni Lucea-fãrul��, Botoºani, 2002; Premiul Iºi premiul �Ioanid Romanescu� alMuzeului Literaturii Române dinIaºi; premiile revistelor �Sintezeliterare� ºi �Convorbiri literare� laFestivalul Naþional de poezie �Cos-tache Conachi�, Tecuci, 2002; Pre-miul revistei �Steaua� la ConcursulNaþional de poezie �Aron Cotruº�,Mediaº, 2002; Diplomã acordatã deSocietatea Scriitorilor �C. Negri�,Filiala Ploieºti, 2002. Premiul �Octa-vian Goga�, Cluj, 2009, Premiul I laConcursul Naþional de Poezie orga-nizat de Fundaþia EDO Bucureºti,2010; Premiul I la Festivalul Naþionalde Poezie �Agatha Grigorescu Baco-via�, Mizil, 2010. Inclus în antologiiºi caiete literare.Colaborãri cu poeme, recenzii ºieseuri în revistele: Provincia Corvina,Constelaþia Dragonului, Opinii cul-turale, Ardealul literar ºi artistic,Arhipelag, Semne, Sinteze literare,Steaua, Poezia, Axioma, Fereastra,Dacia literarã, Literaria, AgeroStuttgart, Oglinda literarã, Citadela,Vatra veche.Cãrþi publicate:Corigent la fericire, Ed.Emia, Deva,2003;Instincte canibalice, în curs deapariþie la Ed. A.T.U., Sibiu, 2010.


Doina DR~GU}

forma zborului

mã înalþ pe verticala loculuipânã îmi pierd greutateanotele cântecului meustrãpung luminatrupul se modeleazãpânã la forma zborului

ºtiu

ºtiu cã toate gândurile melepot fi spulberate deodatãºtiu cã legãturile cele mai apropiatepot fi zdrobite în clipa urmãtoaredar mai ºtiu cã dragostea rãmâne

forma sufletului meu

spaþiul din jur s-a modelatdupã forma sufletului meuabsolutul pãrea o clipãcã se lasã atinsde cel mai îndepãrtatcerc al minþii melelumina se contura în aurãºi mã purta indecis

bucla lui möbius

mã las purtatãde un gândoarecareneîntreruptpe nesimþite alunecºi mã regãsescaceeaºipe cealaltã partea luitrag concluziacã toate gândurile melesunt rãsuciteasemeneabuclei lui möbius

pierdutã în diferenþe

mã întorc târziupierdutãîn diferenþecu umbra crescându-mipe umericai nevãzuþinãvãlescfreneticprin fiinþele ce mã compunîntr-o ascensiunenesfârºitã

deodatã

mergeam deodatãîn toate direcþiilecãutându-mãdescriam în acelaºi timpnemãsuratlocul geometrical fiinþei meleapoi îl goleamde sensdar nu ajungeamniciodatã la mine

simultan

trãiesc simultan în totce mã înconjoarãîn mine totul se adunãca o deschidereîn propriul meu interiormã multiplicsau mã anulezcu fiecare sentimentca o odihnãfãrã patimiîntr-un întregnemãrginit

mereu

mereu cu alte apecurge râul peste umbra meade salcie pletoasãmereu cu alte aripivântul mã atinge-n zbormereu mã trece timpulpeste ani

mã scufund

mã scufund în gândurica într-o apã curgãtoaretrupul cercuit cu aerîn lumina ce descreºtetrage dupã el o umbrãca un drum neterminat

nevãzut arcuº

în profilul de luminãnevãzut arcuº atingeforþe divizate-n aripialbul umple reliefulprofanare de splendorirãsucite-n amintire

uneori

uneori ies din mineca dintr-o grotãmã deschid largînafarãºi iau formaa ceea ce vreau sã fiumã identific cu iluzia(nu-mi luaþiaceastã starede încântare)care mã înglobeazãca o luminãpânã la deplina uitareapoi totul se pierdenediferenþiatºi grotase lumineazã

mã pierdusem

mã pierdusem de totîntre douã dorinþe -sã fiu pasãre sau sã fiu peºte -ºi pe nesimþite am fugitîn mersul de cãprioarã

în urmã

privesc în urmãºi drumulpe care am mersnu mai estes-a înfãºuratîn mantia pierderilor

Doina Drãguþ - Spaþiul din neliniºti

sã fie?

sã fie pragulsemnul epuizãrii?sã fie arculneîmplinirea unui cerc?sã fie floarea de pe ramuitarea frigului din urmã?sã fie numele meu -îndepãrtat de mine -doar o trecere fugarã?

lume haoticã

vin dintr-o lume haoticãfinitã infinit locuitãînaintez inutilºi mã întorczadarnicprinsã-n cercul miºcãtoral ochiuluineplânstimpul pare suspendatºi împrejurul concentratdoar într-un singur punct

Doi

na D

rãgu

þ - A

utop

ortr

et

unul dupã altul

unul dupã altul ºi altuldupã altul...formeazã succesiuneaunde este egalul?ºi unde estemãrginirea?ascuns ºi tãcutte închipuila mijlocmultiplicat

rãgazul unei cumpene

stau în rãgazulunei cumpeneºi nu mai e locdecât pentru trupul meunu pot sã trec pentru cãpraguri se ridicã împrejurvãd cum vin spre minedouã drumuridin sensuri opuseºerpuind ºi crescândprin tãcerea înaltãmã închid?sau se topesc în mineaºa cum creºterease terminã în vârf?ºi cumpãna adâncspre cer se-nclinã


Metafora ca ritm al g@ndirii poeticeAl. Florin }ENE

Poezia este �timpul� izvorâtdin spaþiul unui impuls ritmic deexistenþã. În acelaºi moment esteun loc al metaforei. Fiindcã, înaceste condiþii, metafora caracte-rizeazã gândirea poeticã, fiindfundamentul acesteia. Câmpulmagnetic creeat de metaforã arepropietatea de a coordona sem-nificaþiile. Astfel, prin metaforãse realizeazã inspiraþia poeticã caexpresie a gândirii. Poeþii de mareanvergurã au intuiþia de a orga-niza metaforele într-un sistem,creând o profundã gândire poe-ticã, cu un bogat fond metaforic.Când abordãm universul uneiopere poetice, scriem de faptdespre forþa cu care poetul a ºtiutsã-ºi construiascã paleta sa deînþelesuri, subînþelesuri înglobateîntr-un sistem de semnificaþii, despecificitatea sa, deci despre me-tafora sa.

Esenþa filozoficã, la unii poeþiprofunzi, se aflã în câmpul meta-foric. Când poetul este el însuºi,adicã în metaforã, se realizeazã oapartenenþã intimã, de profun-zime la Idee, într-un univers alconºtienþei ºi inconºtienþei. Me-tafora este de sorginte filozoficã.Un tot filozofic ºi liric, insepa-rabil, se realizeazã. O impresie deatemporalitate se realizeazã prinmetaforã când realitatea imediatãeste aparent respinsã de aceasta.Gândirea poetizantã este datã demetafora întâmplãtoare, când nuse constituie într-un sistem meta-foric. În poezie metafora este onecesitate, dar ºi semnul conºti-inþei creatoare. Un ritm metaforicexistã la fiecare poet autentic,specific fiecãruia. ªi Eminescu îºiare ritmul sãu metaforic, însã, di-ferit de cel al lui Alecsandri, Blaga,Stãnescu, Virgil Mazilescu.

Universul poeziei este creeatde sistemul metaforic .Prin poezialui Eminescu, sau a lui Blaga, a luiNichita Stãnescu, se creeazã im-presia cã se evidenþiazã o disjunc-þie metaforicã, adicã o mobilitatea polilor în câmpul metaforic, oglisare de sensuri. Prin metaforeLucian Blaga a recompus Spaþiulºi Timpul. Blaga efectueazã însão dublã lucrare: el nu numai cãpune în evidenþã metafora ca ocelulã poeticã sensibilã, ci ºi cao celulã sensibilizatoare, prin in-cantaþia de cuvinte. Însã nu abun-denþa de metafore imprimã forþãunei opere poetice, ci organizareametaforelor, atâtea câte sunt, într-un spaþiu de semnificaþii.

Prin metafore se esenþiali-zeazã o realitate, se realizeazã oglisare dintr-un spaþiu ºi timp de-terminat spre o zonã a tangenþeiimaginarului ºi realului. Am puteaspune cã acest transport se ducespre mit, cãci acesta are în sineraþionalul ca domeniu filozofic ºiimaginarul ca domeniu poetic.Astfel, prin aceastã structurã ametaforei, poemul se încarcã cusemnificaþii de memorie a existen-þei, aºa cum orice mit este o istorie(memorie) despre sine a umanitãþii.

Stilul unui poet trebuie dedusdin consecvenþa sa la sistemulde semnificaþii care, în final, îldefineºte. Acest fapt înseamnãpãstrarea ritmului sãu iniþial. Dinpãcate, rareori judecãþile de va-loare fãcute de criticii de poeziese fac din sistemul metaforic res-pectiv asupra acelui sistem. Ma-rea poezie este factorul inestima-bil al viabilitãþii unei culturi, cumºi al maturitãþii sale, aceasta stãsub semnul ritmurilor distincte,de existenþã iniþiate ºi fundamen-tale. Poetul aparþine poeziei saleîn virtutea faptului cã el ºi-a con-topit existenþa sa cu opera poe-ticã. Chiar dacã prin aceasta nudescoperim întocmai Omul, însã,descoperim ºi înþelegem o esen-þialitate umanã rãsfrântã în des-tinul creatorului. Actul creþiei po-etice este o angajare la Infinit,iar poetul, conºtient de lucrareasa, nu va putea niciodatã sã fiesuspendat într-un punct imobil,ori în zona confortului intelec-tual, adicã în spaþiul trãirilordobândite pe calea ideilor re-cepþionate. Marea autenticitateeminescianã îºi are aici una dintrerãdãcinile sale.

Opera poeticã autenticã este

o intervenþie în Absolut, o sim-fonie ce vibreazã în spaþiu ºi timpdefinitã la Spaþiu ºi timp infinite,ea este, în fiecare Timp al sãu, ostructurare ce tangenþiazã filo-zofia implicatã, a noþiunilor fun-damentale ale existenþei. În mã-sura în care poetul rãspunde înexistenþa sa despre existenþã,avem clar ritmul interior al opereisale. Acesta, adicã ritmul, nu estecadenþare, ci o esenþã, un ritm ceexprimã o intimitate spiritualã cupoetul, prin care cititorul estesensibilizat, apropiindu-l de ceeace rãmâne inefabil, adicã esenþã.Poetului poezia îi devine o inte-riorizare ºi o interioritate nece-sare. Dacã pentru Mazilescu, po-ezia este un fel de expulzare aeului, pentru Stãnescu ea este oadâncire a sinelui. Dar, pentruamândoi sistemul gândirii poe-tice disimuleazã realitatea, câtãvreme gândirea poetizantã a po-eþilor din secolul XIX numeºte orealitate. Dar nu se poate disimulao realitate mai înainte de a-i fi în-þeles esenþele, de a o fi trãit printr-o experienþã proprie. O profundãºi puternicã experienþã de viaþãnaºte un sistem poetic. Nu în-tâmplãtor cã Eminescu, O. Goga,Nichita Stãnescu, Virgil Mazi-lescu, Radu Gyr, etc. care au trãitmari experienþe de viaþã, aucãutat un nou limbaj poetic.

Sistemul de gândire poeticãse construieºte din semnificaþiicare rãmân mult timp printre noi,ºi apoi trec în ecou, ca un sistemde citate. Ele sunt, ºi devin ºi alenoastre, pentru cã cuprind ºi ex-primã esenþa umanã. Deoareceeste revelat eternul uman. O che-mare lansatã, o invitaþie disimu-latã, spre Întrebare, spre Neliniº-te este opera poeticã. Aceastatrezeºte latenþe spirituale. Ea seidentificã uneori cu speranþa, de-oarece este ºi ea o tensiune spiri-tualã spre viitor.

Poetul este locuitorul opereisale ºi cel care încearcã o reaºe-zare de lumi. El este propria sapoezie. Iar Poezia este Poetul.Florin Mãceºanu - Subacvaticã


Nicolae B~LA{A

Mã învârt încoace, încolo, întimp ºi spaþiu, ºi, cu sau fãrã voiamea, câtã vreme, cu toatã ºtiinþamodernitãþii, întrebãrile kantienesunt la fel de actuale (ºi la minela Bulzeºti, ºi la Craiova, Wash-ington, Moscova, sau Paris), caacum, aproape 250 de ani, pevremea lui Kant, gânditorul ger-man, mã tot întreb, asemenea lui,�ce este omul?� Mã tot întreb ºimã frãmânt ºi pentru faptul cãexpresia de pe templul de laDelphi, de peste 2500 de ani,(�Cunoaºte-te pe tine însuþi!�),este mai actualã ca oricând! Fi-reºte, contextual, mai ales când,puºi sus, pe un piedestal, (de celemai multe ori de partidul din carefacem parte, întâmplãtor, ºi la pu-tere!), credem cã tot ce a gânditomenirea ne stã în buricul dege-tului arãtãtor ºi afirmãm tranºant,în vãzul lumii: �lumea sunt eu!� -cã tot þine de propagandã, în ter-menii actuali, de comunicareapoliticã, sau altfel spus, de felulîn care manipulezi prostimea.Adicã, mai concret ºi pentru amã exprima elegant, prostimeafiind, fie, cetãþeanul luat în braþe,pânã ce, turmentat (de vorbe), îºidã votul, fie, individul, forþã demuncã (productivã) ºi societatede consum(at) (surogate) dizol-vat ireversibil în gloata deasupracãreia sunt doar EU. Tu?!...

În altã situaþie, când neuronulîºi face treaba (admit cã înþelep-ciunea e greu de atins!), ne con-solãm cu maxima poetului intratã,deja, în folclor: �lumea este, aºacum este, ºi ca lumea suntemnoi�. Iar de aici ºi pânã a privi încel de lângã tine (evident, empa-tic, nu ca viþelul la poarta nouã!

Nu de alta, dar nu are rost! Ne-am cam sãturat de duioºii borde-liere!), nu e decât un pas. ªi ve-dem sau înþelegem ce? Rãspun-sul, în condiþii, am zice, la primavedere, de normalitate: un EU-TU, luat în sensul comun al ex-presiei, adicã, un EU multiplicatîn miliardele de suflete, pe douãpicioare, repet aici la mine, la Cra-iova, Washington, Moscova sauParis. Idee cum nu se poate maipericuloasã, de altfel experimen-tatã de regimul (comunist!!!!Sper sã n-o mai facã ºi alte regi-muri cã regimuri, slavã Domnului,sunt!) care, tocmai a cãlcat înpicioare (mai ales în partea asta,a noastrã de lume!), tot ce i-a statîn cale, fãrã a þine cont de faptulcã, doar la naºtere (ºi poate niciatunci!), avem, doar, ºanse egale.

În realitate, un EU-TU, cãruiai-am ratat specificitatea, (adicã i-am dat la o parte ceea ce are el,celãlalt, singular ºi nerepetabil).Iar ceea ce þine de neasemãnãtor,fie þi-e dat (doar când vrea Dum-nezeu!), fie ai câºtigat cu su-doare, îndurând ºi arºiþa ºi ghe-þurile vieþii etc. E, astea toate,inclusiv etc-ul, adãugat de mine,nu doar ca sã mã aflu în treabã,ci din conºtiinþa complexitãþii, ce

þine de universal ºi necuprinderecu mintea umanã, cuoaguleazã ºistructureazã, repet, contextual,spre facere ºi desfacere, adicãspre cunoaºterea noastrã, omul:EU-TU - frumosul, fericirea, ade-vãrul, libertatea, (dacã or existaºi aºa?!) într-un cuvânt culturanoastrã de aici sau oriunde înlume ºi iar, un etc. Toate bune ºila locul lor! - am zice, simplificândlucrurile, dupã principiul lui Brân-cuºi, idee aparentã ºi ea, cã altfelMaestrul nu ar fi înãlþat stâlpuldin pridvorul casei olteneºti sprecer, ca sã reazeme infinitul, zicân-du-i �Coloana fãrã de finit�. Laîndemânã i-ar fi stat sã spunã:�Coloana lui Brîncuºi�, cã doarnu-l oprea nimeni! Numai cãMaestrul nu fusese împins de nuºtiu cine, pe nu ºtiu ce... iar, înplus, El era, deja, însuºi EL, (cade altfel, mulþi prin Europa) spri-jin cerului nostru, era Maestrulcãruia etc-ul îi dispãruse pre-cum coada fructului copt ºi par-fumat, spre înmiresmarea ºi lu-minarea omenirii, a tuturor.Brâncuºi era, asemenea luiEminescu (ºi încã vreo alþi câþivadin lume), geniul omenesc. Iar el,geniul, de oriunde ar fi, asemeneasfântului, îºi are locul sãu. Cu

prisosinþã! ªi în cer ºi pe pãmânt!ªi acum, ºi-n toate timpurile! Nu-mai sã vrei sã-l ºtii! E, aici, e aici!...Mai vrea cineva sã-l ºtie? În fine,trecând peste asta, cine e babaFloarea, (de aici din Lunca Du-nãrii, Bretania sau pustiurile si-beriene, care (fãrã sclipirea ge-niului) încã mai pune degetul pecuponul de pensie (ce-i aduce,pe la noi, nimic din ce înseamnãalinare), lunã de lunã, la venireapoºtaºului, ºi îngenuncheazã, cusmerenie, în faþa altarului, avân-du-ºi în minte ºi neamul ºi peDumnezeu? Cine este cel aflat înnu ºtiu care colþ al lumii frânt dedorul locului în care s-a nãscut,loc limitã al existenþei ºi conºti-inþã a lui ºi a oricui din lume? Cinee copilul care abia a vãzut luminazilei ºi, cine a fost sufletul ce, oclipã, mai înainte, ºi-a luat rãmasbun? Sau, cine e, de pildã, cetã-þeanul german, englez, francezsau de, te miri unde, care a venit,ehe, tocmai de acolo, aici ºi carea cãlcat pe axa lui Brâncuºi, pusã,parcã, sã re-aminteascã oricui ºide �Cina cea de tainã� la �Masatãcerii� ºi de faptul cã, fãrã dra-goste, fãrã iubire, sãrutul, fie elºi la �Poarta sufletului� rãmânesimplu gest ºi nu imanenþã pepânzele vremurilor (astea saucelor ce vor veni), spre înãlþareanoastrã, ca oameni, spre cer?Cine, când, omul fãcut individ,în realitate, ameþit (de wisichi, depromisiuni-vorbe goale, într-uncuvât, de una de alta), bântuie,de-aiurea, uitând ºi de cuprin-derea gândului ºi de faptul cã lu-mea nu e tocmai poezie (cum batcâmpii unii, pânã ce te vãdslugã!) ºi mai ales de faptul cãpãmântul nu merge chiar pe unperfect rotund? Cine? Cine e el,cine sunt eu ºi cine eºti tu? Ceeste omul? Omul , acest EU-TU,cu, sau fãrã etc-ul, pomenit cevamai sus?

EU-TU(Identitatea, diferen]a \n a fi [i etc-ul)

Cri

stin

a O

prea


BiografiaTeodor Iordãnescu este unul dintre aceia

a cãror viaþã ºi operã sunt prea puþin comen-tate ºi apreciate în România; nu vorbim, aici,doar de publicul larg, ci ºi de aceia care emitpretenþii în domeniul �indianismului româ-nesc�; este drept, pentru a cunoaºte un lucru,trebuie sã mergi direct la surse, iar ca sã ajungila ele e necesar, mai întâi, pe cale logicã, fi-reascã, sã le identifici.

Teodor Iordãnescu este unul dintre acelecazuri în care aflarea de date personale cons-tituie o realã aventurã, cãci în istoriografiade specialitate informaþiile succinte ce-idescriu existenþa sunt atât de zgârcite, încâtarareori depãºesc ºapte-opt rânduri. Estepãcat sã nu i se acorde o mai mare atenþieacestui lingvist, apreciat în perioada inter-belicã la nivel european, mai ales pentru cu-noºtinþele sale din domeniul lingvistic grec,latin ºi nu în cele din urmã, sanskrit.

În anul 2001 apãrea la Editura Paralela45, în colecþia Sapientia, o carte ce strângeacâteva din materialele, textele scrise de Ior-dãnescu în perioada antebelicã. Ne aºteptam,ca mini-culegerea de texte sã fie mai bine al-cãtuitã, cel puþin în privinþa prezentãrii bio-grafiei autorului, însã am constatat, o datã înplus, cã lipsa informaþiei ºi dorinþa de a scoatepe piaþã, înaintea altora, un nume de prestigiual indianisticii noastre, poate duce la eroriimpardonabile. Aºa se face, cã în cartea edi-tatã de Paralela 45, intitulatã �Fachirii indi-eni ºi doctrina lor�, care are drept titlu unuldin cuprinzãtoarele eseuri ale lui Iordãnescu,se strecoarã douã erori cronologice ºi unade redactare a numelui savantului.

În primul rând, se afirmã cã Teodor Iordã-nescu s-a nãscut la 1870, ceea ce este fals;ne vom explica mai încolo ºi vom oferi datelecorecte, pe baza declaraþiei proprii scrise deIordãnescu, în anul 1929, cât ºi pe acte ofici-ale ce privesc data naºterii savantului. Apoi,se susþine cã a fost directorul Liceului �Unirea�din Focºani, între anii 1913-1914. O simplãdeplasare la actualul Colegiu Unirea, aratãcã Iordãnescu a fost nouã ani director alacestei instituþii de prestigiu între 1907-1910ºi apoi din 1913 pânã în anul 1919.

O altã eroare þine de modul redactãrii nu-melui lui Iordãnescu, chiar pe coperta amin-titei cãrþi, acolo unde-l gãsim tipãrit astfel:�Theodor Iordãnescu�, observându-se cã�Theodor� a fost scris cu �Th�, ceea ce estegreºit, pentru cã actele vãzute de noi aratãcã, atât savantul, cât ºi cei care i-au întocmit

diferite documente privind activitatea lui pro-fesionalã de-a lungul timpului, îi scriu numelesimplu, fãrã �h�.

În fine, mai precizãm cã cercetãrile noastres-au consumat în cadrul Arhivelor Statului -Filiala Focºani, acolo unde am descoperitla numãrul de inventar 545, fondul 480, do-sarul 420, conþinând date ce lumineazã multeaspecte privind viaþa lui Iordãnescu. Astfel,în declaraþia personalã, din �Statul personal�al Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Pu-blice, se aflã notat numele �Teodor Iordã-nescu�, nãscut în anul 1872 - deci nu 1870! -luna februarie, ziua 12, în localitatea Alexan-dria, judeþul Teleorman.

Ortodox ºi de naþionalitate românã, TeodorIordãnescu vede lumina zilei într-o familiede învãþãtori, dupã cum el însuºi scrie. Cla-sele primare le face în Alexandria, între anii1881-1884, iar cele liceale sunt absolvite încadrul seminarului �Nifon Mitropolitul� dinBucureºti. Bacalaureatul, cu numãrul 2718, îlsusþine în luna noiembrie a anului 1892, totîn capitalã.

Se înscrie, ulterior, la Facultatea de Literedin capitalã, pe care o absolvã în patru anicu lucrarea de licenþã nr. 1478, în 1897. Titlullicenþei era �Aristofan ºi comedia vecheatticã�. La sfârºitul acestei facultãþi seînscrie - în acelaºi an, 1897 - la Facultatea deDrept, pe care o absolvã cu lucrarea de li-cenþã numãrul 2263, în anul 1900. Titlul lu-crãrii este �Despre recidivã�. De remarcat -conform celor scrise de el însuºi - e faptul,cã în perioada studiilor a funcþionat, din 1891,pe postul de copist la Cãile Ferate Române(Serviciul miºcare) ºi apoi la �Serviciul medi-cal� din cadrul aceleiaºi direcþiuni a CFR, laConstanþa.

Din 1897 pânã în 1900 lucreazã pe postde contabil la �Direcþiunea Portului Cons-tanþa�, dupã cum menþioneazã în CV-ul per-sonal. ªi tot din declaraþia personalã aflãmurmãtoarele, cu privire la studiile efectuateîn Germania: �Deºi aveam douã titluri univ-ersitare, totuºi dorinþa de cercetãri maiîntinse m-a fãcut sã plec în Germania undeam fãcut diferite studii de gramaticã com-paratã, limbi clasice ºi orientale sub direc-þiunea celor mai renumiþi profesori�.

Teodor Iordãnescu nu-i numeºte pe aceisavanþi care l-au ajutat în demersurile desã-vârºirii lui ºtiinþifice, profesionale, însã îi amin-tim noi; este vorba despre Richard Pischel,nãscut la Breslau în anul 1849 ºi decedat în

India, la Madras, în 1908, profesor care apredat la Universitatea Halle ºi R. Schmidt.

Iordãnescu absolvã seminariile de grama-ticã comparatã, limbi orientale (sanskrita ºipersana) în anul 1903, dupã o perioadã dedoi ani de studii, din 1901 pânã în 1903, laUniversitatea din Halle. Devine membru alSocietãþii orientaliste din Leipzig (Deutschemorgenländische Gesellschaft) ºi al Societãþiide Lingvisticã din Paris, al Societãþii Latinedin Paris ºi al Societãþii Filologice Române.

Publicã articole ºi studii în diferite re-viste, precum ºi lucrãri ample, de lingvisticã.Lucrãrile publicate, menþionate de Iordã-nescu însuºi sunt: �Antichitãþi romane pri-vate�, (1912 vol.I ºi 1920, vol. Al II-lea),�Istoria literaturii latine� - (1915), �Resturi deaoriste în limba latinã�, �Clasicismul ca bazãa învãþãmântului (...)�, �Der Ursprung DerDaker�, (conferinþã susþinutã la Universitateadin Halle).

Îi apar o serie de articole în diverse revisteºi ziare: �Situaþiunea evreilor în Imperiul Ro-man� - în �Apãrarea Naþionalã�; �Lupul înlegendele noastre� - în �Tinerimea Românã�;�Elementele mitologice în descântecele ro-mâne� - în douã apariþii din publicaþia �NouaRevistã Românã�; �Studiul limbilor clasiceºi pedagogia modernã� - trei studii în publi-caþia �Epoca� începând cu anul 1904; �Origi-nea jocului de pãpuºi�, �Un orientalist ro-mân�, în �Convorbiri literare�.

Cinci texte privind limba ºi literaturasanskritã se regãsesc în aceeaºi revistã �Con-vorbiri literare�, iar articole �de specialitate�în �Neamul românesc literar�. Se mai numãrãºi alte eseuri, din câte înþelegem din declaraþiapersonalã a autorului, cãci dupã subliniereaapariþiei studiilor de specialitate în �Neamulromânesc literar�, adaugã termenul �etc.�.

Din anul 1904, pãtrunde în corpul didac-tic românesc, la data de 9 iulie, dupã susþi-nerea examenelor la limbile latinã, germanãºi francezã. A fost director al ªcolii Comer-ciale elementare din Focºani ºi, dupã cumam arãtat deja, director al Liceului Unirea.Funcþionând atâþia ani la Focºani, devinemembru al unor societãþi culturale locale, deexemplu, �Cercul Corpului didactic dinPutna�, al cãrui preºedinte a fost la un mo-ment dat, precum ºi al �Cercului Literar ºi

Teodor Iord#nescu(1872-1939)

Florin AGAFI}EI



ªtiinþific� ce activa în urbea de pe Milcov.Este invitat, în perioada interbelicã, sã susþinão comunicare ºtiinþificã în cadrul Congresuluinumãrul ºaptesprezece, de Orientalisticã, dela Universitatea din Oxford; tema comunicãrii,dupã cum singur precizeazã, era despre �Rolulþiganilor în literatura popularã�.

Îi apar peste 40 de articole în ziarele �Cu-rentul� ºi �Universul�, privind studiul limbilorclasice programate în �educaþiunea ºcolarã�.

Este invitat la Radio Bucureºti sã confe-renþieze despre Horaþiu, cu prilejul comemo-rãrii acestuia; una dintre lucrãrile sale re-alizate încã în Germania se referea la poetullatin, fiind intitulatã: �Ciceronis Paradoxaet Horatii satiror�. Este cunoscãtor a cincilimbi strãine: franceza, germana, engleza, ita-liana, greaca iar din limbile vechi, a celeilatine, sanskrite ºi persane. Pentru întreagaactivitate, statul român îl va recompensa cuurmãtoarele decoraþii ºi medalii: �CoroanaRomâniei�, �Steaua României în grad deCavaler�, Medalia jubiliarã �Avântul Þãrii�ºi �Rãsplata Muncii�.

Opera � repere- �Un orientalist român: Constantin

Georgian�, în �Convorbiri literare�, 1907,luna august;

- Orientalia;- Fachirii indieni ºi doctrina lor;- Jocul de noroc în literatura veche

indianã;- O istorie a þiganilor;- Poezia liricã indianã;- Asemãnarea între poveºti indiene ºi

româneºti.

Scurte comentarii privindarticolele lui Teodor Iordãnescu

Numai simplul fapt al invitãrii lui TeodorIordãnescu în cadrul Universitãþii Oxford,pentru a susþine o dizertaþie pe tema �TheAtharva-Veda in Rumanian charms andwitchcraft�, ar fi de ajuns sã ne lãmureascãasupra valorii intelectuale a acestuia, cât ºi arecunoaºterii internaþionale în cercurile înalteale studiului Orientului, în general, Indiei, înmod special. Cu toate acestea, aºa cum amprecizat deja, figura intelectualã a lui Iordã-nescu e prea puþin ºtiutã în România, numelesãu fiind adeseori trecut sub tãcere chiar ºide aceia care s-au ocupat mai îndeaproapede viaþa, scrierile acestuia.

Nu ºtim dacã se poate vorbi despre oºcoalã a indianisticii româneºti, începând cua doua jumãtate a secolului al XIX-lea, aºacum înclinã unii sã acrediteze ideea, darconstatãm cã au fost câteva personalitãþi aleculturii noastre care s-au axat pe cunoaºtereaspiritualitãþii indiane, exercitând influenþã ºiasupra anumitor discipoli, aºa cum a fost în

cazul lui Haºdeu faþã de C. Georgian, ªãi-neanu ori Iordãnescu. Mai mult situaþii sin-gulare, s-ar spune, decât o ºcoalã de indianis-ticã, conºtient întemeiatã, cum se întâmplãpe tãrâmul francez sau german, fãrã a maivorbi de cel englez, în perioada modernã.

În fine, valoarea - chiar dacã izolatã a in-dianiºtilor români în peisajul spiritualitãþiinoastre - s-a fãcut resimþitã în plan universal,mai cu seamã în perioada interbelicã, pentrua fi accentuatã dupã al doilea rãzboi mondial,prin activitatea lui Mircea Eliade, Arion Roºu,Sergiu Al-George, Aram Frenkian º.a.

Iordãnescu, la rândul lui, se aflã în rândulindianiºtilor, încadrându-se în peisajul ma-rilor nume de referinþã ale domeniului, deºivocea sa nu a fost atât de sonorã ca a altora.Lecturându-i articolele privind problematicaindianã, se poate observa reluarea anumitorpreocupãri ale înaintaºilor sãi, care au avutîn vedere nu numai studierea în profunzimea spiritualitãþii indiene, ci ºi raportareaacesteia la cultura românã, cãutarea puncte-lor identice menite sã demonstreze, o datã înplus, rãdãcina comunã indo-europeanã dincare s-au ridicat atât românii cât ºi indienii;nu mai departe, dizertaþia sa de la Oxford,este una ce trimite la aceeaºi idee, a detectãriireperelor similare celor douã strãvechiculturi, cu rãdãcini adânci în trecutul omenirii.

Un material amplu e intitulat �Fachiriiindieni ºi doctrina lor�. Prin tratarea ideilorºi informaþiilor, autorul dovedeºte buna lorcunoaºtere, familiaritatea cu domeniul supusinvestigãrii. Dacã Haºdeu cerceta în trecutulnostru folcloric rãdãcinile comune cu spiritu-alitatea indianã caracteristicã vremurilor ve-dice, Iordãnescu - luând probabil exemplulmarelui înaintaº - comparã basmele româneºticu cele indiene. Iatã ce afirmã însuºi autorulîn susþinerea punctului sãu de vedere legat

de asemãnarea dintre basmele noastre ºi celedin arhaica Indie: �Bazat pe poveºtile cu-noscute atunci am publicat în 1912 în Nea-mul românesc leterar o serie de articole (8-14) în care arãtam asemãnarea între po-veºtile indiene ºi cele româneºti ºi în spe-cial cele despre Pãcalã�, (vezi, T. Iordã-nescu, Fachirii indieni ºi doctrina lor, Edi-tura Paralela 45, 2001, p. 117). În comunicareasusþinutã la Societatea prietenilor istorieiliterare, Teodor Iordãnescu subliniazã im-portanþa ºi rãspândirea basmelor, poveºtilorîn spaþiul hindus ºi îndrãzneºte sã facã osupoziþie de-a dreptul curajoasã, afirmândcã �nici o literaturã de pe pãmânt nu esteaºa de bogatã în poveºti ca cea indianã ve-che, care se pare cã a contribuit la rãspân-direa lor la toate popoarele�. Evident, su-poziþia lui Iordãnescu, legatã de nodul ombi-lical al tuturor poveºtilor din lume ca fiindIndia, azi nu poate stârni decât zâmbetul, cãciafirmaþia lui, cu caracter ce sfideazã abso-lutul, nu poate arãta decât o anumitã orbire aautorului subjugat de frumuseþea, dar ºi decantitatea uriaºã a basmelor, a poveºtilor pecare le-a dezvoltat subcontinentul indian, laun moment dat. Este greu de acceptat, înprezent, cã vastele areale spirituale au pututcunoaºte un unic punct din care ºi-au trasseva necesarã creãrii basmelor, poveºtilor,deºi asemãnãri între creaþiile indiene ºi aceleaaparþinând altor popoare - ca ºi în cazul româ-nilor, de altfel! - existã. Faptul, însã, nu sepoate discuta doar din perspectiva propusãde Iordãnescu, ci ºi din a unor experienþecomune umane ce au dus la conceperea bas-melor sau poveºtilor, în care tâlcul sã fie ace-laºi, deºi diferit exprimat, în funcþie de mij-loacele caracteristice fiecãrei culturi în parte.

Exagerarea lui Iordãnescu este, credem,una intenþionatã, rezultat fie al pasiunii saleaparte pentru India ºi civilizaþia acesteia, fiepentru a cutremura conºtiinþa româneascã ºia o determina la o mai profundã aplecare asu-pra studiului Orientului, modalitate ce ar puteaajuta la a ne înþelege pe noi înºine mai bine prinoglinda celeilalte jumãtãþi spirituale a lumii.

În rest, articolele, conferinþele, expunerilelui Iordãnescu, nu numai cã sunt foarte binedocumentate, dar au o actualitate ce frapeazãlectorul avizat; tocmai prin aceasta se puneîn evidenþã perenitatea celor gândite ºi scrisede autorul teleormãnean.

Bibliografie consultatã1.Arhivele Statului, Focºani, Vrancea, nr. inv. 545,fondul 480, dosarul 420 2.Theodor* Iordãnescu, Fachirii indieni ºi doc-trina lor, Editura Paralela 45, colecþia Sapientia,Ediþie îngrijitã de Vlad ªovãrel, lector Vasile Andru3.�Un orientalist român: Constantin Georgian�,în �Convorbiri literare�, 1907, luna august;

* Notã! Am respectat modul în care a fost tipãritnumele autorului de cãtre Editura Paralela 45

Flo

rin

Mãc

eºan

u -

Flo

ri d

e pi

ersi

c


Bejenia modern#sau logodna uneigutui cu un kiwi

Frumos începutul acesta de primãvarã,aici, la capãtul pãmântului.

Stau þintuit pe o bancã, deasupra cãreiaîncearcã sã mã apere de razele lipsite de cen-zura brâului de ozon, un copac.

Cât de mult îmi doresc sã fie teiul din Co-pou. Ori mãcar un plop dintre cei fãrã de soþ.Ori mãcar un cireº. Din pãcate, copacul estedoar o esenþã localã, nesemnificativã pentrumine. Un fel de corciturã între o maidanezãdin Ferentari ºi un dulãu din Pajura.

Mi-am luat de acasã CD-ul portabil ºi, înaºteptarea �Duducii Gutuia�, mã premiez sin-gur, fãrã sã merit, cu melodii care, aici, în �loculunde nu se întâmplã nimic�, îmi sunã ALTFELdecât în Teleormanul din care îmi trag seva -mai TRIST, mai DUIOS, mai DUREROS.

Cu ochii minþii îmi imaginez o parolã cunenea Gicã Petrescu, DIMINEAÞA LA ªO-SEA. Iaca ,se aºeazã la masa noastrã ºi mareadoamnã a cântecului românesc ºi ne frângeinimile cu CINE IUBEªTE ªI LASÃ. Cu mareuºurinþã adun la masã, la întâmplare, pe Pom-pilia Stoian, pe Sergiu Cioiu, pe Anda, peZavaidoc, pe Margareta însoþitã de AuricãAndreescu, Dida Drãgan suna pe mobil cã osã întârzie, apare Aura Urziceanu la braþ cuSile Dinicu, se aude vioara lui Ciprian ºi amaestrului Ion Voicu, �vine ºi Angela Simileacu Doina Badea, ceva mai târziu�, îmi ºopteºteStela Enache.

Doamne, ce bine îmi este! Sunt ACASA,iarãºi sunt ACASA!

*Simt o mânã pe umãr! Întrerup visarea,

opresc portabilul.A sosit �DUDUCA GUTUIA�!Sã o prezint:DUDUCA GUTUIA este� MARIA, o

moldoveancã isteaþã care, în urmã cu doi aniºi jumãtate, mai avea încã domiciliul undevape lângã Podul Turcului. Avea Gutuia ºi ocatedrã la o universitate din România, cãciare douã licenþe: litere si filozofie. �Poreclele�de DUDUCA ºi GUTUIE i se trag de la Reve-lionul de anul trecut când, ameþitã de �Peri-niþa�, a strigat, mai tare decât muzica:

�Mãi fraþilor, Duducii tare îi lipseºte oGUTUIE!�

Aici, în comunitatea româneascã dinNoua Zeelandã, DUDUCA GUTUIA se poateconsidera o rãsfãþatã a sorþii. ªi-a gãsit ser-viciu dupã NUMAI 6 luni ! Mai rar aºa noroc!Alþii au avut norocul ãsta dupã un an, sau ºimai mult! ªi nu orice serviciu, ci unul bun!

Costandin RO{U PUCU(Auckland New Zealand)

Din alte timpuri

Atâtea argumente pro...Îmi fac mãnuºi din moarte,împrietenindu-mã cu viaþa...Trec pe lângã depozitul de cadavre,în putrefacþie, fãcându-mi cruce...Linia continuã a tras ºoseauala marginea cimitirului...Strãmoºii se aud din nouÎn fiecare dimineaþãjelesc bucãþile de pãmânt nelucratSacrificii în zadar.

Te mai iubesc

salvez fericireavântul a pus regretele în miºcaream destule motive sã închid fereastramã izbesc de golul interiormi-e teamã de fantomace-mi conduce instinctelepantofii atârnã greu în picioareºi trag de timpascunzându-mi sentimentelefaþã de tine la noapteîn vârful degetelormã strecor sub plapuma caldã

Rãni deschise

Ne apropiem de moarte,ne-am obiºnuit cu ea...Lãsãm în urma noastrão dârã de fum, atâta neînþelegerepeste câmpia vieþii...Ne apropiem de moarte,cu dragostea se joacã alþi muritori,noi am înþeles ce înseamnã: Suferinþã...

Rãstignire

Dacã vântulmã þine departede amintirea aceea,îl voi ruga pe Dumnezeusã închidã toate ferestrele,cu riscul de a mã sufoca...Aerul acestui univers este poluatde o presupusã iubire...Vântul este singurul obstacolîn calea adevãrului...Vreau sã aflucum îi pot schimba direcþia,cum pot întoarce liniºtea înapoi...E greu sã-mi gãsesc echilibrul,ºi crede-mã,cel mai multaº fugi de mine acum...

Any DR~GOIANU

Face curãþenie la 6 case de localnici! Ah, sãnu credeþi cã este, dupã tiparul românesc,�femeie de serviciu�.

NUUUUU. Duduca este �cleaner�.Mare diferenþã! Uneori Duduca este invi-

tatã la cafea de stãpâna casei! Plus cã leafaei pe orã este de 10 dolari de ãºtia locali, înmânã, ceea ce face cam 6 dolari americani! Eo sumã nu? Chiar dacã toatã suma se ducepe chirie, pe mâncare, pe benzinã.

Cãci mulþi , mulþi alþii, posesori de altelicenþe universitare decât ale Duducãi - cade exemplu: construcþii, drept, ºtiinþe econo-mice ºi aºa mai departe, cu greu au gãsit câteceva - unii în construcþii, ceva de cãrat curoaba, ori paznici, ori ºoferi de taxi, ori lasupermarkete muncitori necalificaþi.

- �Sãrut mâna Gutuie�- �Sã ai sãnãtãþi dragã�- �Ce mai faci, cum mai îþi merge?�- �Bini, bini, nu mã plâng�- �Mãi Duduca Gutuie, mã tot þiu sã te

întreb, ce te-a fãcut pe tine sã te bejeneºtitocmai aci la capãt de lume? A dat turcu�, adat tãtaru�?�

- �Nope dragã� - �nope!�, iaca s-a engle-zit Gutuia, îmi zic în gând - �nu a dat niciturcu ºi nici tãtaru. A dat FPS-ul, ºi BancaReligiilor, ºi FNI-ul, ºi World Bank, Caritasulºi neamurile lor.

Io-te, d-aia m-am bejenit eu�- �Mda - zic eu. Si zici cã ºi-e bine?�- �Eh,... zic ºi eu cã bini. Dar bini cum sã-

mi fie? Am vãzut cu ochii mei ce auzeamcândva la radio, cã prin Occident nu umblãcâinii cu covrigi în coadã�.

- �Hm - ºi cam ce ai de gând sã faci mãiDuducã?�

- �Pai ce sã fac dragã? O sã gãsesc unu�pi aicea, mã mãrit ºi scap de aspirator�

- �Pãi, mãi Duducã, nu þi-e fricã de Miciu-rin? O sã se rãsuceascã în groapã, nici mãcarel nu a îndrãznit sã încruciºeze o gutuie cuun kiwi!�

Tãcere. Apoi un zâmbet larg.- �ªtii ceva? Poate mã dezbãjenesc, poate

mã retrag acasã, la mine în grãdinã, la PodulTurcului, ce dor îmi e de Ozana, sã mai vãdiarã bojdeuca lu� Creangã ºi...�

Cad pe gânduri. Apoi îndrãznesc:- �ªi ce mai aºtepþi Duducã? Sã treacã

iarna, sã se schimbe CLIMA?�- �Nu, domnule, o sã mã reîntorc în þara pe

care o iubesc NU când o sã se schimbeCLIMA ci când o sã se schimbe CLIMATUL�

26 Anul I, nr. 2/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineElena BUIC~ (Toronto) Drumul spre Universitate

Multe mi-au mai trecut pe dinaintea ochi-lor în anii de ºcoalã ai nepoatei mele Mara-Elena. Ca om care am slujit învãþãmântul ro-mânesc pânã la limita admisã, venind în Ca-nada ºi având contact cu ºcoala prin fiica meaca profesoarã ºi mai apoi directoare la unliceu, dar ºi prin nepoata la dreapta cãreiaam stat de când a pus întâi piciorul în ºcoalã,era firesc sã-mi treacã prin creanga minþii di-ferenþele ce se succedau înaintea mea. Multesunt acestea între cele douã sisteme de învã-þãmânt, chiar dacã în ultima vreme au fostschimbãri ºi în ºcoala româneascã. Cele maimari ºi mai multe noutãþi mi-au oferit ºanseleabsolvenþilor de liceu de a urma cursurileuniversitare. Am luat distanþã faþã de pãrerilepreconcepute care îi stãpâneau pe mulþi ro-mâni - învãþãmântul românesc este excelent,a dat olimpici ºi etc, etc, iar învãþãmântul dinAmerica ºi Canada e la pãmânt - ºi fiecare pu-nând pe masã aspecte vehement argumentate.

Un aspect care face diferenþa între celedouã sisteme de învãþãmânt este acela cã înCanada nu se intrã la facultate pe bazã deexamen-concurs. Selecþia este fãcutã de no-tele primite în timpul ultimului an de liceu.Sistemul de notare al elevilor este în aºa felalcãtuit, încât pãrinþii ºi elevii nu pot influenþanotarea pe care o face profesorul. Programaelevilor liceeni este alcãtuitã din cursuri obli-gatorii - cele de culturã generalã ºi cursuri laalegere, dupã aptitudini, preferinþe ºi intenþiede viitor. Anul ºcolar este compus din douãsemestre care se încheie cu examene ºi eleviiprimesc credite care vor decide dacã vor fiacceptaþi sau nu la facultate. Dacã creditelenu sunt suficiente pentru facultatea doritãsau notele sunt prea mici, absolventul poatesã facã completare parþialã în urmãtorul anºcolar, continuând la liceu doar cursurile decare are nevoie.

Alegerea facultãþii este iarãºi un aspectmult deosebit faþã de ceea ce cunoºteam eu.Dupã sistemul canadian, referitor la impor-tanþa pe care o are aici munca voluntarã, ºielevii sunt cuprinºi în acest sistem. Mara-Elena a voluntariat în mai multe locuri, darcel mai mare succes l-a avut voluntariindpentru pregãtirea alegerilor. Aºa ºi-a desco-perit vocaþia de �diplomat� ºi a luat hotãrâreasã urmeze cursurile de ªtiinþe politice de pecând era încã în clasa a 10 de liceu. În anulurmãtor, m-am alãturat pãrinþilor ei ºi împre-unã cu ea am vizitat mai multe universitãþidin provincia Ontario, inclusiv capitala þarii,Ottawa, cu atracþie deosebitã pentru Parla-mentul care îi surâdea ca o mare promisiune.Vizitele, apoi participarea la întâlniri cu profe-sorii diferitelor facultãþi au fost deosebit defolositoare. Nepoata mea ºi-a schimbat de

câteva ori deciziile. Erau multe motive sãîncline balanþa când spre o facultate cândspre alta. În final s-a deschis pentru Ottawa.Acolo era o secþie de Conflict Studies (studiiale conflictului) care o interesa pe ea în moddeosebit. Avea posibilitatea de coop. Astaînseamnã cã din anul 3 merge la ºcoalã 4 luniºi apoi lucreazã 4 luni. ªi tot aºa se roteºteprogramul pânã la sfârºitul universitãþii. Dincauza asta face mai mult cu aproape un andecât cei care fac doar studii teoretice, dar lasfârºitul universitãþii are deja experienþã demuncã, ºtie mai clar ce vrea, iar ºansele sã-ºigãseascã de lucru în domeniu cresc. Ca sãnu mai vorbim cã ºi bãnuþii fãcuþi în acele 4luni ajutã. Acceptarea la aceastã universitatecerea ridicarea stachetei notelor, concurenþafiind foarte mare, selecþia foarte riguroasã,aºa cã a avut o motivaþie foarte serioasã caîn ultimul an sã renunþe la multe distracþiispecifice vârstei ca sã stea mai mult aplecatãasupra studiului. ªi i-a fost de folos. Imediatdupã vacanþa de iarnã a clasei a 12-a, ca ºiceilalþi elevi, Mara-Elena a trimis aplicaþii(cereri) optând pentru trei universitãþi, primafiind cea din Ottawa. Pânã în luna februarie astat cu inima cât un purice. Cam semãna custarea pe care o aveam noi dupã ce dãdeamexamenul ºi aºteptam afiºarea rezultatelor.Aici rãspunsul îþi vine oficial prin poºtã.

Prima universitate, Brock, din St. Cathe-rines i-a trimis un plic cu rãspunsul afirmativ.Plicul greu de documente, cuprindea instruc-þiunile pentru începerea anului universitar.I-am admirat pentru modul organizat de alucra. La aceastã admiraþie s-a adãugat ºi unmoment emoþionant stârnit de un frumos ºielegant gest de aleasã stimã ºi curtoazie faþãde viitorul student. Plicul conþinea o fru-moasã ºi caldã felicitare fiindcã a fost accep-tatã, la care au adãugat mulþumiri cã �ne-aiales pe noi. Te aºteptãm cu bucurie� mai apoiau adãugat: �Citeºte instrucþiunile. Alãturiai un plic cu confetti. Cheamã-þi prietenii,deschide-þi punga ºi aruncã-le în sus ca sãsãrbãtoriþi acest însemnat eveniment din viaþata�. Mara-Elena a prins aripi, parcã zbura,dar mai avea într-un colþ al inimii nãdejdeacã ar putea fi acceptatã la Ottawa. ªi nu multdupã asta, ea a primit un mesaj text pe tele-fonul celular. Era în ora de istorie a lumii ºinu avea voie sã foloseascã telefonul. Profe-sorul a vãzut cã Mara-Elena s-a schimbat lafaþã, ºi pentru cã ºi profesorul participa latrãirile elevilor sãi, i-a spus: �Îþi dau voie sãmergi afarã sã primeºti rãspunsul pe care îlaºtepþi�. Cei de la Ottawa spuneau: �ªtim cãeºti la ore, dar am vrut sã îþi facem o bucurieimediat ce ne este în putinþã. Tocmai ai fostacceptatã la facultatea noastrã. Þi-am trimis

rezultatul ºi prin email, ai sã-l gãseºti acasã,ºi prin poºtã, dar am vrut sã te bucuri cât sepoate de repede�. Revenind în clasã, colegiiºi profesorul au aplaudat-o ºi au îmbrãþiºat-o,cãci pe faþa ei citiserã rezultatul. Apoi a urmatcu aceleaºi caldã culoare ºi rãspunsul pozitivla cea de a treia facultate, cea din Toronto.Alãturi de Mara-Elena ºi noi am trãit zile de-osebit de frumoase care s-au înscris în ºirulcelor pe care le ducem cu noi toatã viaþa,uneori cu cele mai mici detalii. Pânã la sfâr-ºitul anului ºcolar, nepoata mea avea toateproblemele aranjate pentru deschiderea anu-lui universitar. ªtia chiar ºi numãrul camereide la cãminul din frumosul ºi efervescentulcampus universitar. Am fost cu toþii ºi amvãzut-o, am fotografiat-o, am participat la în-tocmirea formalitãþilor necesare bunului mers,încât deschiderea anului universitar urma sãse facã fãrã nici-un impediment.

Vara care a urmat a fost una dintre celemai fericite purtând în ea promisiunea zilelorstudenþiei cu aura lor. Când s-a apropiat sep-tembrie, Mara-Elena îºi avea bagajele fãcutecu multã participare suleteascã. Acum împarteun apartament de douã camere, bucãtãrie ºibaie cu Yvonne, prietena ei de acasã, studentãºi ea, dar la artã. Pãrinþii lor le-au cumpãratcâte un abonament de masã care le permitesã mãnânce la orice magazin, restaurant, bu-fet, cafenea din campus, dar îºi mai pregãtescºi ele în bucãtãria lor ce le mai pofteºte inimacând nu vor sã iasã din casã. Au începutcursurile ºi merg sfârâindu-le cãlcâiele. Noi,acasã suspinam simþind golul pe care l-aulãsat, dar ele, privesc înainte. Ne dãm telefoane,vorbim prin skype, ne trimitem emailuri.

Îmi vin în minte pãrinþii mei, rãmaºi în satullor, cum ne priveau cu lacrimi în ochi când ºi-au vãzut copiii ºi nepoþii pãºind pe acest drummurmurând: �Sã vã ajute Dumnezeu!� Maiapoi m-am regãsit pe mine în locul lor, iaracum o vãd pe fiica mea, la rândul ei strãbã-tutã de acelaºi fior atât de special în felul lui.Privirea aceea spre viitorul cãruia nu-i poþizãri celãlalt capãt îþi creeazã o stare unicã.Abia pe la 30 de ani omul începe sã simtãgustul amar al limitelor omeneºti, dar pânãatunci el nu are decât aripi de zbor ºi viitornelimitat. Acum nu putem decât sã-i urãmnepoatei dragi sã aibã un zbor cât mai înalttot cu ajutorul Celui Neþãrmurit.


Florentin SMARANDACHE

Florentin Smarandache \n fa]a Universit#]ii din Pécs

Printre cei 10 oameni de ºtiinþã (2 din Aus-tralia, 2 din Italia, 2 din SUA, câte unul dinEgipt, India, Israel ºi Rusia) care au primit, în12 iunie 2010, la Universitatea din Pécs,Ungaria, Medalia de Aur pentru ªtiinþã acor-datã de cãtre Academia de ªtiinþe �Telesio-Galilei� (organizaþie neguvernamentalã in-ternaþionalã cu sediul în Marea Britanie), s-aaflat ºi prof. univ. dr. Florentin Smarandache(n. 10.12.1954, Bãlceºti, Vâlcea), cu dublãcetãþenie, româno-americanã, de la Facultateade ªtiinþe din Universitatea �New Mexico�,Gallup, statul New Mexico, SUA. Aceastãmedalie a rãsplãtit douã realizãri ºtiinþificeale lui Florentin Smarandache: introducereanoþiunii de �Neutrosofie� în logica matema-ticã ºi enunþarea �Ipotezei Smarandache� înfizica teoreticã.

�Neutrosofia� este o generalizare a �dia-lecticii� din filozofie, realizatã de FlorentinSmarandache prin introducerea categoriei de�neutru�, alãturi de categoria de �contrarii�.Prin aplicarea neutrosofiei în logica matema-ticã, s-a realizat logica neutrosoficã (numitãîn literatura de specialitate ºi �logica smaran-dachianã�), în care o variabilã logicã are treivalori: �adevãrat�, �fals� ºi �incert�.

Enunþatã în articole de fizicã teoreticã,�Ipoteza Smarandache� (apãrutã ca o conse-cinþã a paradoxului Einstein-Podolsky-Ro-sen ºi a inegalitãþii lui Bell) afirmã cã în Uni-vers nu poate exista o vitezã-limitã, contra-zicând concluzia lui Einstein, care susþine cãviteza luminii este viteza-limitã din Univers.

Academia de ªtiinþe �Telesio-Galilei�, cusediul în Croydon, comitatul Surrey, MareaBritanie, cu o filialã la Universitatea din Pécs,Ungaria, este o asociaþie nonprofit formatãde savanþi (cei mai mulþi sunt din domeniulºtiinþelor naturii), având ca scop progresul

creativitãþii ºtiinþifice. Ea poartã numele a doioameni de ºtiinþã italieni, Galileo Galilei (1564-1642) ºi Bernardino Telesio (1509-1588), careau schimbat modul de înþelegere a Lumii ºiau avut o atitudine fermã împotriva obscu-rantismului. Dacã fizicianul, astronomul ºifilozoful Galilei este cunoscut de toatã lumea,pentru cã figureazã în manualele ºcolare,contemporanul sãu Bernardino Telesio (filo-zof independent aparþinând Renaºterii târzii)este mai puþin cunoscut, pentru cã s-a retrasdin mediul universitar pentru a-ºi putea dez-volta în cãrþile sale ideile filozofice ºi ºtiin-þifice în afara restricþiilor tradiþiei aristote-liene-scolastice, dominantã în universitãþi.El a fost un critic înflãcãrat al metafizicii ºi apromovat abordarea empiricã (pe bazã deexperienþã) în filozofia naturii, fiind premer-gãtorul empirismului modern timpuriu. Ope-ra sa a avut o influenþã foarte mare asupraunor filozofi de marcã ai epocii, precum Tom-maso Campanella, Giordano Bruno (ambii dinItalia), Pierre Gassendi (Franþa), Francis Ba-con ºi Thomas Hobbes (ambii din Anglia).

Printre cei peste 160 de membri din lumeaîntreagã ai Academiei se aflã ºi patru români:Cornel Ciubotariu (fizician, prof. univ. dr. laUniversitatea Tehnicã �Gheorghe Asachi� Iaºi),Constantin Udriºte (matematician, prof. univ.dr. la Universitatea �Politehnica� Bucureºti),Radu Zamfir (filozof) ºi Florentin Smarandache.

Fondatorul Academiei de ªtiinþe �Telesio-Galilei�, în anul 2007, este italianul, stabilit înAnglia, Francesco Fucilla (n. 01.08.1951, înCosenza, ca ºi Telesio, a cãrei memorie vreasã o pãstreze prin numele acestei organizaþiineguvernamentale ºtiinþifice). Este geofizi-cian (a lucrat la marile companii internaþionalede prospecþiuni petroliere), inventator, scri-itor, realizator de filme (documentare ºtiin-þifice) ºi om de afaceri în domeniul petrolului.Din anul 2008 acordã premii anuale pentrurealizãri ºtiinþifice de excepþie, când festivi-tatea înmânãrii premiilor a avut loc în MareaBritanie, iar în anul 2009, la Gurzuf (Crimeea,Ukraina). Ceremonia din 2010 a avut loc înUngaria nu doar pentru cã organizaþia areaici o filialã, ci ºi pentru cã oraºul Pécs esteCapitalã Culturalã Europeanã în acest an.

Vizionaþi pe YouTube cei zece oameni deºtiintã laureaþi ai medaliei de aur pe anul 2010printre care ºi românul nostru:http://www.youtube.com/watch?v=9mydDB7zXCo&feature=related

Mircea MONU

Rom@no-americanulFlorentin Smarandache a primit

Medalia de Aur pentru [tiin]#

Acest volum înrãmeazã aforismeleîn diverse figuri geometrice.

AF(L)ORISMEEtimologic, aforism + flori = af(L)orism,

deci un �aflorism� este o micã reflecþiescrisã pe un dizain floral, ori un poem scurtpe un fond artistic.

Aflorismele de faþã au fost adaptatedintr-un caiet mai vechi de expresii fieculese din folclor, fie inspirate din lecturediverse în perioada când eram în þarã sau înlagãrul turcesc

Ele au forma unor maxime, proverbe,ziceri, dar mai degrabã metafore lirice.Crea-þiile �afloristice� sunt contemplaþiicolorate!

Poetul I. Voronca ºi pictorul V. Braunerinventaserã, în cadrul avangardeiromâneºti, pictopoezia, în anul 1924, desprecare spu-neau cã: nu este nici picturã, nicipoezie! Recent, se promoveazã videopoezia(videocli-puri lirice).

Dar - cum ºtiinþa ºi tehnologia întot-deauna au lãrgit sfera umanistã, mai gen-eral vom avea de-a face cu o �poezie multi-media�, sau �artã multi-media�, �nuvelãmultimedia�, �roman multi-media�, etc.,adicã: text, imagine, sunet, animaþie, video,etc. Iar, pe mãsurã ce tehnologia se vadezvolta, alte simþuri ar putea sã-ºi gãseascãlocul în sanctuarul literaturii ºi artei(dispozitive cibernetice prin care sã poþimirosi, gusta, pipãi, etc. o operã literarã,artisticã, sau chiar ºtiinþificã - deºi înprezent acest lucru pare science-fiction).


Dorul de cãlãtorie este o nãzuinþã de ne-astâmpãrat a naturii sale de �pasãre migra-toare� dornicã sã brãzdeze valurile mãrilorîndepãrtate, în rãtãciri fãrã þintã, în care poetulgãseºte atâta farmec�. Despre �instinctelesale de nomad�, scria lui Ion Ghica: �Sosireaprimãverii face întotdeauna sã-mi creascãaripi ºi îmi trezeºte dorul de cãlãtorii. Este oboalã periodicã, un fel de febrã care mã apucãîn fiecare an cu accese cãrora anii n-au fãcutsã le scoatã intensitatea. În fiecare primãvarãîmi arunc ochii spre toate orizonturile ºi mãîntreb în ce direcþie voi lua� (12 aprilie 1886)

Iatã ce-i confesa amicului sãu, CostacheNegri, în 1861, din Paris: �Dar lasã-mã ºi pemine sã-mi urmez calea pe care mã împingepropria mea soartã, dã-mi voie sã iubesc ºimai departe ceea ce a fãcut din mine un omcu suflet ºi cu imaginaþie: cãlãtoriile ºi... fe-meile. Ce vrei? Nu mã simt octogenar; inimamea are cel mult douãzeci de ani când îmivorbeºte de patria mea sau de tine�.

În 1839, pãrãseºte Parisul, în care a pe-trecut cinci ani, la studii, ºi în drum spre þarã,viziteazã Italia.

Poetul colindã munþii ºi câmpiile, se caþãrãpe vârfurile munþilor, trece pe lângã ruineleCetãþii Neamþului ºi viziteazã mãnãstirile.

În iunie 1846, porneºte într-o cãlãtoriespre Italia unde se va întâlni cu Elena Negri.Voiajul întreprins în 1846 ºi 1847 cuprindeurmãtorul itinerar: Constantinopol-Brussa-Smirna-Triest-Veneþia-Gratz-Salzburg-München-Stuttgart-Karlsruhe-Baden-Strasbourg-Paris-Lyon-Marsilia-Genova-Livorno-Neapole-Palermo-Constantinopol.Impresiile din aceastã lungã cãlãtorie, fiindînsoþit de Elena Negri, sunt prezentate în�Jurnalul de cãlãtorie în Italia�, scris chiar întimpul acestui voiaj.

Informaþii despre cãlãtoriile scriitoruluile aflãm din scrisoarea cãtre J. Ubicini: În ace-laºi an, 1845, am fãcut o cãlãtorie la Constanti-nopol ºi era gata sã mor pe insula Princhipo.

În 1846, am pãrãsit din nou Moldova, amvizitat Constantinopolul, Brussa, Atena,Insulele Ionice ºi m-am dus sã mã stabilescla Veneþia pentru douã luni (�Jurnalul decãlãtorie în Italia�).

În 1847, în luna mai, m-am reîntors în Mol-dova disperat ºi bolnav (murise Elena Ne-gri). Am vizitat Balta Albã, în Valahia (a cãreidescriere a apãrut în �L�illustration) ºi Meha-dia, unde am descoperit legenda lui Hercule.

Urmeazã anii exilului, dupã evenimentelede la 1848: Hangu-Braºov-Paris-Constanti-nopol-Paris, timp de aproape doi ani.

V. Alecsandri, în continuare, în scrisoareacãtre prietnul sãu, J. Ubicini, consemneazã:

�1851 � Plec în Franþa, vizitez Germaniaºi Anglia, Întoarcerea în þarã.

1853 � Plecarea la Paris; tipãresc �Doi-

Vasile Alecsandri, peregrin \n ]ar#[i pe drumurile str#in#t#]ii

nele� mele, cãlãtoria în Maroc ºi Spania.1854 � Pãrãsesc Parisul, pentru a veni

sã-mi eliberez robii.1855 � Plecarea pentru Expoziþia de la

Paris, întoarcere pe Coastele Italiei ºi prinConstantinopol. Vizitez Crimeia ºi ruineleSevastopolului. întoarcere în þarã, în timpuliernii, prin Bulgaria, înþesatã de haºbuzuci�.

În 1859, pelerin prin Europa, întreprindeo cãlãtorie diplomaticã în Franþa, Anglia,Italia, unde pledeazã pentru cauza Unirii.

În toamna anului 1861, va pleca la Parisunde va îndeplini unele misiuni politice ºi vaînlocui pe fratele sãu, Iancu, la agenþiaromânã din Paris. �Dacã Dumnezeu mai întâiºi lãcustele pe urmã se vor îndura sã-mi cruþe

recolta, voi pãrãsi þara la sfârºitul lui sep-tembrie ºi mã voi duce, mã voi duce, mã voiduce cât mã þin puterile� (cãtre Ion Ghica,Mirceºti, 30 iunie 1860).

Din douã scrisori cãtre Costache Negriexpediate din Paris, la 10 ºi 14 noiembrie, 1861,luãm la cunoºtinþã despre un proiect de cãlã-torie în Japonia, pentru care este dojenit deprietenul sãu:

�Baligat mi-a citit ultima ta scrisoare,aceea în care mã ocãrãºti cu o mânie atât deprietenoasã ºi atât de miºcãtoare pentruproiectul meu de cãlãtorie în Japonia�

�Vrei sã-mi spui un lucru, scumpul meucicãlitor? Pânã la urmã vei veni cu mine înJaponia, cu condiþia sã trecem prin India�.

�O plimbare la Stambul - îi scrie lui IonGhica de la Mirceºti, 29 mai 1881- m-ar atragemult; dar bineînþeles o plimbare improvizatã,adicã o îmbarcare neaºteptatã pe primul va-por trecând prin Constanþa ºi o ºedere de zecezile pe þãrmurile poetice ale Bosforului. Îþiconvine aceasta? Mie îmi convine ca o jachetãlargã, fãrã talie ºi fãrã pretenþii de modã�.

Constantin E. UNGUREANU

Vasile Alecsandri

Entuziasmat de impresiile exprimate deIon Ghica, aflat în Anglia, despre Brighton,la rândul sãu, Alecsandri îi comunicã priete-nului sãu, în scrisoarea din 1 octombrie 1881,de la Mirceºti, urmãtoarele:

�Descrierea Brightonului pe care mi-aifãcut-o, a curãþeniei sale, a frumoasei poziþiipe malul mãrii ºi a vieþii plãcute care se duceacolo a trezit instinctele mele de nomad. Aºvrea deci sã mã aflu transportat deodatã, cuajutorul mieluºei unei zâne, alãturi de tine ºisã mã cufund din nou în acest mediu civilizatcare se þine departe de zgomotul micilornoastre lupte de partid. Fericitã þarã! Carenu cunoaºte numele marilor noºtri oameni aizilei ºi care nu se ocupã deloc de faptele ºigesturile unui Stolojan, unui Costinescu ºiale altor escroci ejusdem farinae (din acelaºialuat)�.

Poate cã, pe lângã pasiune, ºi aversiuneapentru atmosferã politicã i-a produs luiAlecsandri nevoia de evadare, în acelaºi timp,curiozitatea de a vedea peisajele ºi progre-sele realizate de alte popoare l-a îndemnat sãcãlãtoreascã peste mãri ºi þãri.

�Dar bun e Dumnezeu! Încã opt luni derãbdare ºi de nemiºcare - îi scrie lui Ion Ghica,Mirceºti 16/28 august 1881 - aripile îmi vorcreºte, ºi atunci, pe legea mea, îmi vor oferiniºte curse interminabile prin statele Europei,cum se spunea pe vremea paºapoartelor�.

În 1882, cãlãtoreºte în Franþa, pentru a fisãrbãtorit de cãtre poeþii felibri, care îl încunu-naserã cu marele premiu pentru poezia �Cân-tecul gintei latine�. Despre aceastã cãlãtorieîi scrie lui Ion Ghica, din Mirceºti, la 31 ianua-rie 1882: �Cãlãtoria mea nu va dura mai multde o lunã. Voi merge la Montpellier fãrã sãtrec prin Paris, pe urmã mã voi duce la Mar-silia. De la Marsilia, voi reveni la Mirceºti,de unde voi pleca din nou la sfârºitul luiseptembrie: via Lemberg -Londra. În sfârºitvoi coborî spre sud pentru a gãsi pe bunulmeu prieten, soarele, cu care am cinstea sãfiu în strânsã prietenie�.

Vasile Alecsandri este primul român carea vãzut Africa.

Între 1885 ºi 1889, Alecsandri se aflã laParis, în postul de ministru al þãrii.

Aflat în peregrinãrile sale, departe de pa-trie, Alecsandri poartã permanent, în gându-rile sale ºi în inima lui povara dorului de þarã,aºa cum mãrturiseºte în scrisoarea cãtreZulnia Sturdza, Paris, 10 noiembrie 1848:

�Dar în timp ce gândul meu se cufundãîn aceste plãsmuiri, adesea dorul de þarã mãcuprinde ºi atunci mã apucã tristeþinesfârºite. Mã ajunge dorul, cum se spunela noi, mã apucã jalea, ºi s-a isprãvit atunci cumine, îmi pierd capul. Ah! Este un sentimentgroaznic dorul þãrii, când îl încerci, soarelestrãinãtãþii îþi aruncã în inimã raze reci�.


semn astralDoamna Teofana Sãlceanu,

craioveancã, având rãdãcini gene-alogice în Slãvuþa - Gorjului, a tri-mis recent pe adresa redacþiei unimpresionant album foto, încãrcat deenergii sacre ºi de istorie creºtinã.

Culegãtoarea de imagini, consa-crate spiritual, a strãbãtut o parte acãilor Noului Testament, întreIordan ºi Egipt, din dorinþa de a-ºidespovãra viaþa pe urmele Mântu-itorului.

Prin publicarea acestor secvenþememorabile, revista Constelaþii dia-mantine va reuni multe suflete înse-tate între-o comuniune divinã.

N.N. NegulescuDoamna Teofana Sãlceanu in Ein Karem

Raul Iordan

Deºertul Iudeea - drumul spre Mãnãstirea Hozeva (acolo se aflãmoaºtele sfântului Ioan de la Neamþ - Hozevitul)

Marea Galileii

Cana Galileii; unul dintre vasele in careapa a fost preschimbata in vin

Muntele Maslinilor; gradina Ghetsemani


semn astral

Nazareth; Biserica Bunavestire

Nazareth; Biserica Bunavestire

Ierusalim; Muntele Mãslinilor; Capela Înãlþãrii, careadãposteºte stânca de pe care Iisus Hristos s-a înãlþat la cer

Ierusalim; Biserica Sfântului Mormânt; Icoana Ungerii cu Mir

Muntele Sion; locul Cinei cea de Taina Ierusalim; Biserica Sfantul Mormant


Mai toþi fanii emisiunilor televizate deculturã din þarã, inclusiv numeroºi scriitori,îl cunosc pe Profesorul Nicolae Boaru,directorul Bibliotecii Judeþene �NicolaeIorga� din Ploieºti, apreciat orator, comen-tator politic la radio ºi TV, critic literar ºibibliograf, care a avut ambiþia sã se aplececu nestãvilitã râvnã asupra întregii opere amarelui Caragiale spre a extrage din ea celemai strãlucite pasaje din rostirile ºi scrierilelui, adunându-le pe toate într-o bogatã anto-logie intitulatã �Portrete, stenahorii, vorbe...�,apãrutã la editura �Cuvântul IFO� din Ploieºti,în 2009. A fost o muncã pasionatã ºi pasio-nantã, cercetãtorul survolând cu privirea ºicu creionul în mânã, ziarele timpului, cores-pondenþa, manuscrise, tot ce a gãsit, citatelede bazã fiind extrase din Caragiale, Opere,Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000,Colecþia �Opere fundamentale�, volumele I-IV. �Am zãbovit mai ales asupra volumelorIII ºi IV - mãrturiseºte autorul în «Cuvântulînsoþitor» - adicã acelea cuprinzând publi-cistica ºi corespondenþa. Deliberat am ocolitdramaturgia, momentele ºi schiþele, sursaatâtor ºi atâtor citate, citãri, invocãri, trimiteri,aluzii, - toate foarte cunoscute, chiar mai cu-noscute decât...sursa lor.�

Aspectele negative ale situaþiei politiceºi economice din þarã ne-au oferit totdeaunaocazii potrivite sã invocãm cuvintele ºi ex-presiile zeflemiste ale conului Iancu, intratedemult în limbajul comun (�aveþi puþinticã

Un florilegiucaragialesc de aur

cules de inegalabilulbibliofil Nicolae Boarurãbdare�, �stimabile�, �onorabile�, �moftan-giu�, �bampir�, �cãldurã mare�, �crizã teribelã,mon cher� etc.), dar nu aceste expresii cele-bre au fãcut obiectul delicioaselor stenahoriiale profesorului Boaru, cãci �nu citim, cer-cetãm - precizeazã autorul. Cãutãm alte vorbe,niscaiva reflecþii, «propouri», «aproponturi»în pagini mai puþin cunoscute ale eternuluinostru contemporan, radiograf ºi profet�. ªi,tot cãutându-le cu rãbdare, s-au putut umplecoli întregi care, puse cap la cap, ne-au des-coperit perspective ºi faþete noi ale opereicaragialeºti. De fapt, contactul cu ele ne-aproiectat pe niºte planuri creative subsidiare,pentru mulþi inedite, oferindu-ne, în totalita-tea lor, o impresionantã panoramã tematicã,diversã ºi captivantã, care ne întãresc im-presia de genialitate a lui Caragiale.

Descoperim, printre altele, cã marele dra-maturg are cunoºtinþe aprofundate nu numaiîn domeniul literaturii, al vieþii sociale, alpoliticii contemporane, al istoriei, artelorplastice ori al ºtiinþelor naturale, dar ºi în do-meniul muzicii clasice, ceea ce probeazã cãacest om cult aparþinea elitei superintelectua-lilor vremii care, în plus (lucru mai puþin cu-noscut), era un meloman pasionat de muzicaclasicã, fiindcã avusese ocazia sã audieze în

þarã ºi în Germania creaþiile celebre ale marilorcompozitori europeni. Citatul ce vi-l reprodu-cem mai jos este elocvent. El pare a fi scrisde un critic muzical profesionist, entuziasmatde armoniile melodice ºi, totodatã, informatla zi cu ultimele compoziþii ale marilor maeºtri.Pentru fineþea ºi frumuseþea lui, încãrcatã deimagini vii, meritã sã vi-l redãm integral:

�Dacã e o favoare viaþa, cine nu gustãdin farmecul generoasei muzici e un fel deorb care nu o poate simþi întreagã aceastãfavoare; el nu se poate bucura de o nemãsu-ratã frumuseþe binefãcãtoare, cãci numai lu-mina îi poate fi pereche.

Un bun concert simfonic!... Este o vastãparadã triumfalã, un carnaval monstru, cunenumãrate cortejuri de gândiri ºi patimi,costumate în atribute sclipitoare.

Iatã parada începe... Smetana, unul dintrecei mai de curând celebri - unul care începesã trãiascã dupã ce a murit. Ursitoarea lui afost bunã numai pentru noi, cãci i-a dat ta-lentul; dar pentru el a fost crudã - Smetana amurit înainte de a se putea bucura de marelelui triumf care va creºte mereu. Uvertura lui«Secretul» este o strãlucitã bucatã romanticã...

Acum, trece cortejul fantastic al luiDvorzak - o poemã simfonicã. Este «DuhulApelor», vestita legendã slavã ilustratã prinsunete. Ce lumini ºi ce cântece de valuri! Ceadâncimi strãvezii în aceastã straniecompoziþie!

Dupã Dvorzak, Wagner, titanul revoltat,care d-abia mai încape în posibilitatea sono-ritãþilor: Enceland zbuciumându-se sub stâncape care vrea s-o clatine din temelii - pentruaceea el nu-þi încheie pornirea melodicã decâtatunci când osteneºte sub greutatea covâr-ºitoare...

Dar s-au stins aureolele nordice ale luiSmetana, ºi lampioanele veneziene ale lui Pa-ganini, ºi fântânile luminoase ale lui Dvorzak,ºi valurile volcanice ale lui Wagner - s-a stinstoatã iluminaþia feericã: a rãsãrit soarele,

Cristian Petru B~LANS.U.A.

Cristian Petru Bãlan (n. 27 iunie 1936, Sibiu)este un prozator, poet, dramaturg, publicist,editor ºi artist plastic român stabilit în StateleUnite ale Americii; profesor, membru alUniunii Scriitorilor din România ºi alAcademiei Americano-Române de ªtiinþe ºiArte. A fost corespondent din S.U.A. al pos-turilor de radio �Vocea Americii� ºi �EuropaLiberã�, scriitorul fiind cunoscut mai alespentru cele douã lucrãri: EnciclopediaImnurilor de Stat ale þãrilor lumii (Editura�Ploieºti - Mileniul III�, 2008, cu prefaþascrisã de maestrul Gheorghe Zamfir) ºi Ghidde conversaþie român-latin/ LatinumRomanicumque colloquii enchiridion,(primul ghid românesc de acest fel, Ed. �Pre-mier�, Ploieºti, 2007).Cristian Petru Bãlan a cãlãtorit mult pemapamond, descriind þãrile vizitate (NouaZeelandã, Australia, Hong Kong, Israel º.a).Are peste 25 de cãrþi publicate în domeniileliteraturã, politicã, religie, teatru, scenarii defilm, muzicologie



Soarele însuºi - Mozart!Ce limpiditate ºi putere apolinianã!�Citind aceste rânduri, nu ne vine sã cre-

dem cã au ieºit de sub pana aceluiaºi autorce ni l-a înfãþiºat pe nemuritorul CetãþeanTurmentat, pe �ambetatul de amor� Ricã Ven-turiano ºi pe tot cortegiul multiplilor eroi carepopuleazã mãreaþa operã a lui Caragiale. Darcartea lui Nicolae Boaru, cu extracte din scrie-rile marelui creator ploieºtean, este un lunglanþ de verigi colorate, una mai auritã decâtalta, încât nu ºtii ce sã admiri ºi sã citezi maiîntâi... Cercetãtorul le-a consemnat în ordineaîn care le-a gãsit în timpul lecturãrii lor ºi nule-a grupat pe teme, nici nu a specificat dince titluri le-a extras, ci le-a selectat pentru în-þelepciunea, originalitatea, raritatea ºi frumu-seþea lor. Multe sunt sclipitoare apoftegme,de genul:

�Energia cea mai înaltã a unei naþiuni estepropria gândire, a cãrei cea mai puternicã ma-nifestare nu poate fi decât literatura naþio-nalã�; �Ideile sunt în organismul social cafermenþii în corpurile vii�; �Nu e urât lucrusã luminezi opinia contimporanilor, dar totaºa de frumos este sã le uºurezi mizeria�;�Lucrurile frumoase nu se învechesc nici-odatã�; �La lucru, fii ai muzelor române -premiul nu e mare, dar nici gloria nu-i micã!�;�Durerea adevãratã e sobrã de cuvinte, estemutã...Sã tãcem dar ºi sã plângem: Consu-matum est!�; �Puþinã obscuritate dã oarecareprestigiu unui publicist.�; �Clapon umplutcu spanac tricolor...�; �Reclama e ca rachiul -trebuie, cu bãgare de seamã ºi cu rãbdare,bine distilatã�; �Chiar originalitatea trebuiesacrificatã claritãþii. Soyons clairs, avanttout!�; �Altruismul nu trebuie sã însemnezeanihilarea absolutã a egoismului. Un sufletîntreg tocmai printr-un fel de egoism delicatºi hiperiritabil devine altruist�; �Opera de artãeste o fiinþã, cãreia insuflãtorul de viaþã nueste, nu poate fidecât talentul�; �Talentul esteo flacãrã de viaþã, flacãrã mai misterioasã de-cât chiar razele lui Roentgen�; �Noi, românii,suntem o lume în care, dacã nu se face ori nuse gândeºte prea mult, ne putem mândri cãcel puþin se discutã foarte mult� - º.a.m.d.

Unele din citate au fost culese nu pentruideile lor, cât pentru sonoritãþile ºi originali-tatea juxtapunerilor lexicale care au fãcuttotdeauna deliciul expresiilor lansate de Cara-giale: �Ei?... ei?... ei?... Cum?... Cine?... Care?...De unde?...Cheia... Vezi cã!... Dacã!...Doamne!... În fine!...�; �Fã tot ce nu-i de-adreptul oprit. Permite-þi tot ce poþi ascunde!�;�Sã iubim, deci, poporul - el e ºi mojic, nu nu-mai prost.�; �Ce spun despre mine manga-falele lirice ºi spanachizii literari...�; �Penibil!terribil!! orribil!!!...�

Au existat critici literari care au încercat

sã ni-l prezinte pe maestrul Caragiale (la felca ºi pe Eminescu) ca pe un scriitor ateu.Nimic mai neadevãrat, întrucât ateismul cucare bravau liber-cugetãtorii din jurul lui, careocoleau bisericile, îl indigneazã profund ºi îioferã prilejul sã-i ironizeze: �Încã de mult,lumea noastrã româneascã nu mai merge labisericã (...), s-au lepãdat de datoriile cãtrãlegea lor creºtineascã - toþi sunt astãzi liber-cugetãtori. (...) Noi nu ne mai închinãm, fi-indcã nu mai credem. Sufletele noastre numai au nevoie de mângâiere; inimile noastrenu mai au nevoie de tãrie, fiindcã sunt depiatrã, ºi din piatra aceasta scãpãrãm scân-teile liberei-cugetãri, noi românii foºti orto-docºi, cari suntem mai deºtepþi , mai luminaþi,mai mândri, mai puternici decât toate nea-murile lumii.�

Alte extrase citate în cartea de portrete,stenahorii ºi vorbe, scrise cu o sutã de ani înurmã, pot convinge pe oricine cã sunt redac-tate de un fin observator ºi ziarist contem-poran, comentator caustic la vreun ziar in-dependent sau de vreun redactor TV antigu-vernamental din Bucureºtiul zilelor noastre:�Mizerã Românie! Ai fost trãdatã, insultatã,micºoratã, murdãritã, batjocoritã, tãvãlitã,maltratatã, înjosorâtã, ruinatã, vândutã, cãl-catã, zdrobitã de cãtre regimul de urgie albunului plac, al violenþei fãrãdelegilor, ban-delor de puºcãriaºi ºi de beþivi, generatori aiinfamiei, crimei, aberaþiunii, ignoranþei,nebuniei, trãdãrii, murdãriei, chinorosului!�;�Nu! acea majoritate care, la ameninþãrilebãncii ministeriale, îºi pleacã botul ºi-ºi dãvotul; acea majoritate, care o datã mãcar nue capabilã a trece în minoritate, nu reprezintãRomânia!�; �Iatã urmaºii voºtri liberali! Iatãhaitele catilinare de politicieni, de diplomaþide mahala, de vânãtori de slujbe ºi de micigheºeftari, avocãþei lãtrãtori, samsaraºi di-baci, toate lichelele ºi drojdiile sociale, tin-zând sã suie sus, cât mai sus - distracþie fãrã

merit, avere fãrã muncã, poftã fãrã saþiu -roade minunate ale unei ºcoli ce le-a înarmatnumai instinctele pernicioase pândindalegerile ºi toate nevoile publice pentru aciupi pataca: neghiobi fãrã naivitate, rãi fãrãbãrbãþie, urând meritul ºi talentul deosebitca pe niºte vrãjmaºi de moarte.�; �Budalauastropeºte cu noroi ºi pe mamã-sa.�; �În þarãe potop schito-sarmatic...�; �Un dezastrumare ne pândeºte - un dezastru incalculabil;ºi nu vãd pe nimeni care sã ne compãtimeascã(...), darmite sã ne dea o mânã de ajutor. Ceam fãcut, ce am dres, nu ºtiu; ºtiu cã lumeaîntreagã nu ne poate suferi...� - etc., etc. Citatede acest gen - evidente atacuri la guvernanþiiþãrii de atunci - sunt predominante în acestnecesar florilegiu, stilul amintindu-ne binede un alt mare jurnalist prieten cu dramatur-gul, Mihai Eminescu, colegul lui de la redacþiaziarului �Timpul�. Citindu-le, ne vine sã spu-nem: evenimentele istorice la noi aparþin parcãunui blestemat ciclu iterativ: nimic nou subsoare! ªi, totuºi! Citind textele antologiceculese de Profesorul Boaru ni se lumineazãdintr-o datã sufletul când descoperim cã aºazisul spirit maliþios al regelui ironiilor estelãsat pentru o clipã la o parte ºi înlocuit cutermeni laudativi (deºi cam puþini, ce-i drept):�Îmi plac cu deosebire limba ºi lumea de aici,în Valahia, la Bucureºti...�; �Saltã, Române,plin de mândrie!�; �Sus limba Românã!�;�Aplaudã tu, naþiune românã întreagã, tu po-por nemernicit odinioarã de atâtea necazuriºi aiurit atâta vreme de rãstriºte secularã, uitãtot, bucurã-te ºi fii mândru!�. Asemenea citatesunt considerate de cercetãtorul NicolaeBoaru expresii privilegiate, explicând ºi dece: �Da, pentru cã, giantã (sic! n.n.) latinãcum suntem, de grabã vãrsãtori de adjectivedemãsurat negative, ar trebui sã deprindemºi arta admiraþiei inteligente. (...) Am þintit,corelativ cu interesul estetic de care vorbeampuþin mai sus, un Caragiale de-o expresivitateeclatantã ºi de o bogãþie de nabab a limbiiromâne. Stupefiante sunt noutatea ºi prospe-þimea asocierilor sale lingvistice, unind arha-ismul cu grecismul, termenul popular cu neo-logismul, ba chiar cu barbarismul, devenitbrusc ºi miraculos acceptabil, ba chiar necesar.�

Efortul profesorului Nicolae Boaru vinesã potenþeze actul creator al lui Caragiale,scoþând în prim-plan textualizãri mai puþincunoscute, reliefându-le natura lor mai puþindistinctã pânã la asemenea minunate asam-blãri într-o culegere de acest gen, care aureuºit sã mute planul contingenþelor într-oconstanþã de univers animat ºi peren, înãlþatîn lumea contemporanã imediatã. Marelescop al splendidului florilegiu a fost atins,de vreme ce a reuºit sã-l ridice pe cel mai maredramaturg al nostru cu încã o treaptã maisus decât îl ºtiam înainte.


Nicolae Boaru


George Tãtãrãscu este fiul generalului N.Tãtãrãscu, fost secretar de stat al ministruluide rãzboi în timpul lui Mitiþã Sturdza. Acelaºigeneral a fost ªeful de Stat Major al ArmateiRomâne în 1904. Ca general, a comandat Cor-pul de armatã din Iaºi ºi Craiova. Ca tânãr lo-cotenent, a luptat în Rãzboiul pentru Inde-pendenþã de la 1877. Îºi fãcuse studiile înFranþa. Tatãl generalului a fost proprietarulunei moºii din Gorj, iar mama sa (deci, bunicalui George Tãtãrãscu) era descendentã a Pâ-râienilor. Zamfir Pârâianu a fost prefect de Gorj,organizator al Adunãrii revoluþionarilor de lamânãstirea Polovraci de la 1848, descendental lui Danciu Zamen, ban al Craiovei în 1480.Domnitorul Matei Basarab, într-un documentslavon foloseºte sintagma �boier de la înte-meierea þãrii�, referindu-se la aceastã familie.

Cu toate cã George Tãtãrãscu a avut oascendenþã destul de înnobilatã, prin modes-tia sa, el nu s-a fãlit niciodatã cu acest lucru,nu a arãtat ifose nobilitare. Un strãmoº alsãu a fost ctitorul mânãstirii Polovraci, cumde altfel menþioneazã ºi Alexandru ªtefulescuîn monografia acestei mânãstiri.

S-a nãscut la 21 decembrie 1886 la Poiana-Gorj. Dupã primele studii efectuate în þarã(Liceul Carol I din Craiova), pleacã sã con-tinue la Paris, obþinând doctoratul în drept,în anul 1912, cu teza �Le regime electoral etparlamentaire en Roumanie� (Regimul elec-toral ºi parlamentar din România). A surprins,la acea vreme, curajul dovedit de George Tã-tãrãscu, cu care susþinea necesitatea introdu-cerii sufragiului universal.

Revenit la Tg. Jiu, s-a înscris în BaroulGorj. De asemenea s-a înscris în Partidul Li-beral. Ca avocat începãtor, mai greu gãseaclientelã, în condiþiile în care la acelaºi barouse afirmase elita compusã din Titu Frumuºa-nu ºi Grigore Iunian, care aveau o practicãmai îndelungatã. Tatãl sãu, Generalul N. Tãtã-rãscu a fost ales senator în anul 1914.

George Tãtãrãscu a avut marea pasiunea drumeþiilor montane, mai ales în munþiiGorjului.

Când începe rãzboiul, în 1916, este numitcomandant al unei companii de infanterie dinregimentul 18 Gorj, apoi aghiotant al coman-dantului ªcolii militare din Botoºani.

În 1919, dupã fãurirea României Mari, afost ales deputat de Gorj. La tribuna Camerei,

George T#t#r#scu -un \n]elept al neamului rom@nesc

Ion M. UNGUREANU fIlE De istorie

impresioneazã auditoriul prin discursul con-sacrat necesitãþii consolidãrii ideii de autori-tate. A dovedit cã este un orator politic detalent, cu toate cã promovarea ideii de auto-ritate nu era pe placul unora.

I. C. Brãtianu îi încredinþeazã, în februarie1922, subsecretariatul la interne, având subconducerea lui jandarmeria ºi poliþia. De pre-cizat cã I. C. Brãtianu era prim-ministru ºitotodatã titular la Ministerul de Interne. Aldoilea secretar la Ministerul de Interne eraRichard Franasovici. Deci, cei doi tineri con-duceau Ministerul de Interne.

Cu tact ºi multã pricepere, George Tãtã-rãscu a condus acþiunea de potolire a spiritelorde la Tatar-Bunar din sudul Basarabiei, in-stigate de cãtre bolºevicii de dincolo de Nistru.

Când Generalul Averescu formeazã gu-vernul în 1925, partidul liberal trece în opo-ziþie, iar George Tãtãrãscu se contura ca osperanþã liberalã a viitoarei guvernãri.

În iunie 1927, Ionel Brãtianu formeazã dinnou guvernul iar George Tãtãrãscu revine laministerul de interne ca subsecretar de stat,ministru fiind I. G. Duca. Gorjeanul nostru lo-cuia atunci pe strada Silvestru din Bucureºti.

La puþin timp dupã moartea Regelui Fer-dinand, a murit ºi Ionel Brãtianu.

De altfel, din 1919 încoace o influenþãcovârºitoare în Partidul Liberal a avut-o Vin-tilã Brãtianu, datoritã armãturii de întreprin-deri ºi situaþiei sale bancare.

În 1930, George Brãtianu încearcã o sci-ziune în Partidul Liberal, dorind sã creeze unpartid loial regelui Carol al II-lea, din dorinþade a accede la putere, însã nu a fost urmat deprea mulþi liberali.

Dar în decembrie 1930, Vintilã Brãtianu(care urmase la ºefia partidului dupã moartealui Ionel Brãtianu) moare, ºefia partiduluifiind datã lui I. G. Duca - un om cu o inteligenþãde rarã fineþe, multã delicateþe sufleteascã ºionestitate personalã. Aceste calitãþi aleprimului ministru I. G. Duca (14 noiembrie-30decembrie 1939) nu i-au prea convenit regeluiCarol al II-lea.

George Tãtãrãscu a fãcut parte ºi din gu-vernul condus de I. G. Duca, fiind numit mi-nistru la industrie ºi comerþ.

Pentru cã a încercat sã anihileze organi-zaþia de extremã dreaptã Garda de Fier, I. G.Duca a fost asasinat în gara Sinaia la 29 de-cembrie 1930, de cãtre susþinãtorul acesteiorganizaþii, Nicolae Constantinescu.

Dupã moartea lui I. G. Duca, la ºefia par-tidului liberal a fost proclamat Dinu Brãtianu,mai mult pentru nume, care era mai mult unom apolitic ºi nu dorea ºefia guvernului. Re-gele l-ar fi preferat ca prim-ministru pe RichardFranasovici, dar acesta a refuzat, propunându-l pe George Tãtãrãscu.

Reprezentanþii marcanþi ai Partidului Li-beral Victor Antonescu, Richard Franasovici,Nicuºor Sãveanu, doctorul Costinescu, In-culeþ, Dumitru Dovlecel, Vasile Smeu, Mano-lescu-Strunga s-au întrunit în noaptea de 2ianuarie 1931, în casa din str. Silvestru, laGeorge Tãtãrãscu, strãduindu-se sã-l deter-mine sã primeascã ºefia guvernului, dar acestasusþinea sus ºi tare cã, logic ºi normal, aceastãºefie i se cuvine lui Dinu Brãtianu. În celedin urmã, Tãtãrãscu a motivat cã nu se poateîncumeta la aºa ceva, fãrã asentimentul luiDinu Brãtianu. S-a soluþionat ºi aceastã pro-blemã de cãtre cumnatul lui Dinu Brãtianu -doctorul Costinescu.

În funcþia de ºef al guvernului român,George Tãtãrãscu a uimit prin îndemânareacu care a reuºit sã reducã tensiunile dintrePartidul Liberal ºi celelalte partide din opo-ziþie. Predecesorii sãi, mai puþin I. G. Duca,avuseserã o atitudine înverºunatã faþã decelelalte partide, ilustratã ºi în presa vremii,

continuare în pag34

Gheorghe T#t#r#scu


îndeosebi în ziarul partidului liberal �Viitorul�.Pentru ieºirea din crizã, el atenþiona: �Sã

risipim atmosfera de nesiguranþã care încon-joarã tranzacþiile noastre cu strãinãtatea�. ªimai spunea: �Criza economicã nu poate fistãpânitã decât prin organizarea proprieinoastre producþii ºi prin mobilizarea tuturorforþelor þãrii noastre. Trebuie sã aºteptãmsalvarea de la sforþãrile noastre�.

Când se apropiau noile alegeri, în noi-embrie 1937, intenþia Partidului Liberal erade a trece în opoziþie ºi, în aceastã ipotezã,noua guvernare ar fi fost încredinþatã coaliþieiprezidatã de Al. Vaida Voievod. Însã, regelea însãrcinat pe George Tãtãrãscu sã formezeguvernul ºi sã prezideze alegerile. Alegerileau fost precedate de un discurs foarte binecumpãnit de George Tãtãrãscu la radio, înseara zilei de 13 noiembrie 1937. Dar sã nuuitãm cã regele intrase în dizgraþie, mai ales,din cauza vrãjmãºiei opiniei publice faþã deamanta sa Elena Lupescu,ceea ce a dãunat mult ºiguvernului.

Cum la orizont se iveausemne ale atitudinii rege-lui spre dictaturã, GeorgeTãtãrãscu spunea cãaceasta �nu poate fi în niciun caz un sistem de guver-nare�, deoarece �dictatura,fie militarã, fie civilã, su-ferã de rele care sunt, tot-deauna mai grave de-câtrelele care au provocat-oºi care pot sã primejdu-iascã pânã ºi existenþastatului�. �Sã nu se uitecã de cele mai adeseori,guvernele de dictaturã...ºi personale s-au instalatsub arcul de triumf ºi s-auprãbuºit în valuri de sânge�.

George Tãtãrãscu, in-teligent, a rãspuns unor acuzaþii fãcute decãtre Iuliu Maniu - liderul Partidului Þãrãnist- privind politica externã: �Problemele de po-liticã externã nu pot fi subiecte de agitat înpulberea strãzilor..�

La alegerile din decembrie 1937, guvernula obþinut 39%, lipsindu-i un procent pentruprima majoritarã, nici Partidul Naþional Þãrã-nesc nu a obþinut majoritatea absolutã, cumse aºtepta. Câteva procente a obþinut ºi Gardade Fier.

Regele trecuse la depãºirea atribuþiunilorsale constituþionale, amestecându-se în tre-buri care erau de competenþa guvernului, cãla 12 iunie 1937, în particular, George Tãtã-rãscu spunea cu amãrãciune: �Suntem simpli

executanþi. Regele decide totul�. Tãtãrãscua apelat la celelalte partide pentru o colabo-rare, în ianuarie 1934, dar acestea au întorsspatele. De aceea el concluziona: �Suntemultima þarã în care lumea politicã se mãnâncãastfel. Din aceastã cauzã au crescut curenteleanarhice�. Dupã alþi doi ani (în 1936), conclu-ziona: �Am crezut, în momentul în care ne-am asumat rãspunderea guvernãrii, cã situa-þia generalã internã ºi externã ne impuneacrearea unei atmosfere politice, stãpânite nude dorinþi de distrugere reciprocã, ci de do-rinþi de colaborare am crezut cã acþiunea con-tinuã de denigrare ºi de sfâºiere nu poate sãsãdeascã în sufletul maselor decât simþãmân-tul totalei neîncrederi în clasele conducã-toare, culminând cu anarhizarea spiritelor ºimoravurilor noastre�.

La bilanþul primilor doi ani de guvernare,spunea: �Emanaþie a unui partid de evoluþie,de ordine ºi de conservare..., noi rãmânempe drumul concepþiilor noastre tradiþionale,

respingând orice doctrinã de urã, ca ºi oricepoliticã de agresiune socialã. Noi rãmânemcredincioºi principiilor care stau la bazaaºezãmintelor constituþionale, prin care s-aorganizat democraþia noastrã naþionalã ºiparlamentarã�.

Regele Carol al II-lea nu a mai consultatconducerile partidelor pentru formarea unuinou guvern. El s-a adresat lui Octavian Gogaca sã formeze guvernul, a suspendat Cons-tituþia ºi a proclamat dictatura regalã.

Pur ºi simplu, George Tãtãrãscu a primitlovitura sub centurã de la rege, dar nu s-adescurajat, prin calmul sãu ºi simþul mãsurii,deºi suferea în tãcere nedreptãþile. Copiilorsãi, dupã cum relata distinsa ºi regretata sa

continuare din pag. 33fiicã, Doamna Sanda Tãtãrãscu-Negroponte,le-a spus: �Faceþi-vã datoria, nu vã gândiþila rãsplatã. Fapta bunã ºi adevãrul sfârºesctotdeauna prin a birui�.

În perioada 1938-1 septembrie 1939 a fostambasadorul României la Paris.

Dupã abdicarea Regelui Carol al II-lea,George Tãtãrãscu îndeplineºte funcþia deprim-ministru al României ºi în perioada 25noiembrie 1939-4 iulie 1940 - perioadã destulde grea a României, când i se rãpeºte Basara-bia, Bucovina de Nord, Cadrilaterul, urmarePactului Molotov-Ribentrop, când se declan-ºase ºi Al Doilea Rãzboi Mondial. Înainte deaceastã sfârtecare a teritoriului României, Tã-tãrãscu milita pentru o neutralitate a României.

În vremea guvernãrii antonesciano-legio-nare, George Tãtãrãscu este arestat, dar va fi eli-berat la insistenþele energice ale Elizei Brãtianu.

La un an de la eliberarea Basarabiei, întimpul rãzboiului, ºi-a fãcut o scurtã apariþie laChiºinãu, atent înconjurat de cãtre Mihai An-

tonescu, dar aceastã amabili-tate nu putea îndepãrta rã-ceala mareºalului Antonescu,pentru cã regele l-a îndepãr-tat de la ºefia Marelui StatMajor ºi l-a trimis comandantde divizie.

Dupã ce a aflat rezultatulluptei de la Stalingrad, la 26martie 1943, George Tãtã-rãscu s-a adresat lui DinuBrãtianu ºi lui Iuliu Maniu,propunându-le sã creeze o�Uniune Sacrã� a tuturor par-tidelor politice ºi alcãtuireaunui �Comitet Naþional�.Iuliu Maniu a refuzat, achie-sând la pãrerea acestuia dinurmã ºi Dinu Brãtianu.

George Tãtãrãscu reîn-noieºte propunerea cura-joasã la 23 decembrie 1943,în spiritul crezului sãu �Inte-

resul obºtesc primeazã totul�, dar nu s-a soli-darizat nimeni cu el. La 23 martie 1944, dupãbãtãlia de la Uman, este singurul care îi soli-citã regelui sã convoace un consiliu de co-roanã. Solicitarea lui întâmpinã acelaºi zid.În ziua de 1 mai 1944 se adreseazã ºefilor tu-turor partidelor politice, în vederea preveniriidezastrului þãrii, propunând pacea cu Naþi-unile Unite ºi Uniunea Sovieticã, în cadrulsuveranitãþii ºi a recunoaºterii drepturilornoastre naþionale ºi negocierile pentruîncheierea armistiþiului sã fie directe ºi nuprin intermediari. �Drumul la Mosocovatrebuie cãutat direct�.

De precizat cã ºi guvernul Antonescu


Gheorghe T#t#r#scu solicit# o audien]# regelui Mihai I



ajunsese din februarie 1943 la concluzia nece-sitãþii ieºirii României din rãzboi. Se ºtie cã înprima parte a anului 1943, Mussolini a clacat.George Tãtãrãscu a fost vizionar cu adevã-rat, dar nu a fost înþeles, mai ales, când laConferinþa de la Teheran urma a se desenaviitoarea hartã a Europei, inclusiv soarta Ro-mâniei, de cãtre Stalin, Churchil ºi Roosevelt.

Mareºalul Antonescu a greºit prin tri-miterea lui Barbu ªtirbei la Cairo, anulândprin aceasta negocierile ce se derulau laStockholm.

Dupã refuzul repetat al lui Iuliu Maniu ºiDinu Brãtianu, la 25 mai 1944, George Tãtã-rãscu a fost iniþiatorul creierii Coaliþiei Naþio-nale Democrate, formate de partidul comunistreprezentat de Lucreþiu Pãtrãºcanu, partidulsocialist democrat reprezentat de Titel Pe-trescu, Frontul Plugarilor (Petru Groza) repre-zentat de Mihai Ralea ºi partidul naþional de-mocrat reprezentat de Topa. Aceastã coaliþieavea un program în patru puncte ºi rãmâneadeschisã ºi celorlalte partide. Nici la insisten-þele lui Titel Petrescu, Iuliu Maniu nu s-aalãturat acestei coaliþii. La 2 iulie 1944 s-aconstituit Blocul Naþional Democrat, cãruia,abia atunci i s-au alãturat Dinu Brãtianu ºiIuliu Maniu, dar când se pierduse mult timppreþios ºi Moscova ºi-a impus numai intere-sele sale, ducând la robirea þãrii.

La 28 iulie 1944, George Tãtãrãscu îi trimiteregelui o scrisoare, propunându-i, printre al-tele, constituirea unui guvern al pãcii, formatdin oameni cu autoritate, pentru negociericu Moscova.

Deºi Moscova i-a trimis prin intermediulpreºedintelui Edvard Beneº (preºedinteleCehoslovaciei, în exil la Moscova, prieten alRomâniei) invitaþia de a veni la Moscova, cudelegaþia coaliþiei naþionale democrate, învederea tratativelor, comunicarea fiind fãcutãtelegrafic de cãtre Richard Franasovici, tele-grama a fost dositã, cu imbecilitate de cãtredirectorul cifrului, Grigore Niculescu-Buzeºti.S-a pierdut ºi aceastã ultimã ºansã a Româ-niei, ce o obþinuse tot George Tãtãrãscu. Te-legrama i-a înmânat-o lui Tãtãrãscu abia la18 august, când era prea târziu. Capitularziiaºteptau din zi în zi lovitura de stat, care vaavea loc la 23 august 1944, cu grave conse-cinþe pentru soarta României.

În perioada 6 martie 1945-29 decembrie1947, îndeplineºte funcþia de ministru al afa-cerilor Strãine.

Conduce delegaþia României la Confe-rinþa de Pace de la Paris, unde încearcã a ob-þine condiþii mai omeneºti pentru Româniapostbelicã, dar atitudinea perversã a AneiPauker, trimisa Moscovei, care l-a raportat

lui Stalin. Aceasta va avea ulterior consecin-þe tragice pentru George Tãtãrãscu ºi membriifamiliei sale, Stalin ordonând condamnareasa la temniþã grea. Au fost condamnaþi, deasemenea, fiica sa ºi fraþii lui.

Pentru cã a încercat sã apere intereseleRomâniei ºi pentru cã a condus Partidul Libe-ral, a fost închis în 1950 la Sighetul Marmaþiei.

Cei 6 ani de detenþie - temniþã grea - i-aumãcinat sãnãtatea, iar la 28 martie 1957 s-astins din viaþã, fiind înmormântat la cimitirulBellu din Bucureºti.

Cu toate cã unii prieteni i-au propus sãrãmânã în Franþa, în 1946 ºi sã refuze sem-narea tratatului, când se afla împreunã cusoþia ºi copiii, George Tãtãrãscu refuzã, spu-nând: �Gestul refuzului de a semna mi-arfolosi mie, nu þãrii, deoarece nu ar schimbanimic. Ruºii vor continua sã rãmânã. Eu nucred într-un rãzboi între occident ºi comu-nism. Datoria mea este sã semnez tratatul depace ca sã salvez ce mai rãmâne din România.La Yalta, Occidentul ne-a predat ruºilor. Con-ºtiinþa mea de Român îmi porunceºte sã mãreîntorc în þarã ºi sã sufãr cu compatrioþiimei, încercând sã le uºurez calvarul. Mi-ar fiaºa de uºor sã rãmân la Paris, când am alãturide mine nevasta ºi copiii. Eu aleg, conºtientde toate riscurile, lupta printre Români, pen-tru libertatea lor. Resping eroismul prin pro-curã datã altora�.

George Tãtãrãscu a fost ºi un iubitor deculturã. A scris ºi o piesã de teatru �Cândvine viforul�. Ea a fost jucatã ºi la TeatrulNaþional. Începuse sã scrie ºi o dramã istoricã�Tudor Vladimirescu�. În prima piesã, eroul- un soldat - trebuia sã rãmânã pe poziþie sãacopere retragerea celorlalþi. ªi autorul a fostîn viaþã, un voluntar de acest fel.

În 1931, el recomanda prietenilor: �Frânã pedreapta, frânã pe stânga, ca sã azi pe medianã�.

George Tãtãrãscu a sprijinit Gorjul, atâtpolitic, economic dar ºi cultural. Datoritã luis-au realizat Fabrica de Þigarete, Fabrica deConfecþii, Topitoria de Cânepã de la Vãdeni,Uzinele Sadu, monumente istorice ºi de artã. Dar, alãturi de toate aceste strãdanii, de oviaþã, ale omului George Tãtãrãscu, un maremerit, recunoscut de toatã lumea, pe care Ro-mânia le datoreazã ºi Familiei sale, îl cons-tituie invitarea lui Constantin Brâncuºi laTârgu Jiu, pentru edificarea Coloanei fãrã desfârºit, Porþii Sãrutului, Mesei Divine, toate,cu-noscute sub numele de Ansamblul Brâncuºi.

Soþia lui George Tãtãrãscu - Aretia Tãtã-rãscu -, în calitate de preºedintã a Ligii Feme-ilor Gorjene, a avut o serie de lãudabile iniþia-tive pentru propãºirea judeþului Gorj.

Bunã prietenã cu Miliþa Pãtraºcu, realiza-toarea mausoleului Ecaterinei Teodoroiu din

faþa Prefecturii Gorj, Aretia Tãtãrãscu ia ini-þiativa realizãrii unui monument închinat me-moriei eroilor cãzuþi în Primul Rãzboi Mondial.

La sugestia Miliþei Pãtraºcu, în iarna anu-lui 1934, preºedinta Ligii Femeilor Gorjene,discutã problema la Paris, chiar în atelierulmarelui sculptor.

La 7 ianuarie 1935, Constantin Brâncuºii-a relatat Miliþei Pãtraºcu despre vizita Are-tiei Tãtãrãscu la Paris care îl invitase sã ridicela Târgu Jiu o serie de monumente.

Constantin Brâncuºi îi mai scrie MiliþeiPãtraºcu: �ºi nu vã pot spune cât de fericit aºfi sã pot face ceva la noi în þarã�.

În luna august 1937, Aretia Tãtãrãscu,pe baza sugestiilor lui Brâncuºi, îl convingepe soþul sãu - primul-ministru liberal GeorgeTãtãrãscu, sã obþinã de la Ministerul Lucrã-rilor Publice suma necesarã pentru prelun-girea strãzii Grigore Sãftoiu (actualmente Ero-ilor) între târgul sãptãmânal, numit de sculp-tor �Târgul fânului�, unde va fi amplasatãColoana ºi B-dul C.A. Rossetti (actualmenteB-dul Brâncuºi), care mãrginea grãdina pu-blicã a oraºului. Planul acestei strãzi dreptefusese aprobat încã din anul 1900, dar rãmã-sese neaplicat.

La 27 octombrie 1938 s-au desfãºurat fes-tivitãþile de predare a Ansamblului brâncu-ºian de la Târgu jiu, primãriei, de cãtre LigaFemeilor Gorjene.

Se ºtie cã la acea vreme, prestigiul mareluisculptor era vestit pe tot mapamondul, fiindinvitat în multe þãri sã execute diferite comenzi.

ªi încã un amãnunt deosebit, interesant.La începutul deceniului al patrulea al seco-lului trecut, Preºedinta Ligii Femeilor Gorjene- Aretia Tãtãrãscu - a condus o delegaþie afemeilor într-o vizitã efectuatã în Anglia.Acolo, i s-a pregãtit ºi o primire la bãtrânareginã a Angliei. ªeful protocolului a pre-zentat-o: �Doamna Tãtãrãscu din România�.Bãtrâna reginã, scuturându-ºi ochelarii, re-peta �Romanian, Romanian !!!?, iar dupã oscurtã pauzã... A .a.-a., Brâncuºii!!�. Deci,regina Angliei ºtia mult mai multe despreBrâncuºi decât despre România. Acest epi-sod i l-a relatat soþului sãu George Tãtãrãscu,care a fost mult sensibilizat ºi nu a avut nicio obiecþiune pentru invitarea titanului de laHobiþa sã realizeze capodoperele cunoscute,de acum, în toatã lumea.

În toatã aceastã viaþã zbuciumatã, inimalui George Tãtãrãscu a bãtut lângã inima þãrii,a suferit împreunã cu ea ºi nu a trãdat-o.Viziunile sale pentru un viitor mai bun al þãriinu au fost înþelese la timp, de cãtre ceilalþipoliticieni. Poate aveam alt viitor mai bun.

George Tãtãrãscu rãmâne un înþelept alneamului românesc.

George PA{A �Mi-a rãmas o singurã zãbavã...�

Mi-a rãmas o singurã zãbavã:Din degete sã fluier inocent,Cãci s-a rãspândit o tristã slavãC-aº fi zurbagiu ºi indecent.

Ridicol pare tot ce am pierdut.Aºa e viaþa-mi ce se pierde-n fum.Ruºine mi-e cã-n El am tot crezut,Amar îmi pare cã nu cred acum.

Spaþiu-ndepãrtat ºi auriu!Toate ard ºi se transformã-n scrum.Pentru-a arde, astfel, tot mai viu,Din scandaluri eu trãiesc, acum.

Sã dezmierde ºi sã mâzgãleascã �Acesta-i al poetului dar sfânt.Trandafirul alb cu neagra broascãEu vreau sã cunun pe-acest pãmânt.

Ce-aº fi dat sã nu se fi-mplinitDecât zile roze cu alb þel!Dac-un drac e-n suflet cuibãrit,Atunci ºi-un înger vieþuieºte-n el.

Pentru acest amuzant tributCe mã poartã cãtre zãri strãine,Aº dori în ultimul minutSã rog pe cei rãmaºi tot lângã mine:

Pentru toate pãcatele-mi grele,Pentru necredinþa-n sfântul har,În rubaºcã, izbãvit de rele,Sub icoane sã mã punã, dar.

Viaþa sentimentalãDãruit cu frumuseþe fizicã ºi cu o perso-

nalitate romanticã, Serghei Esenin s-a în-drãgostit frecvent ºi, într-o perioadã scurtã,a fost cãsãtorit de cinci ori. Prima datã s-acãsãtorit în 1913, cu o colegã de la tipogra-fie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu,Iuri. În timpul epurãrii staliniste, Iuri Ese-nin a fost arestat ºi a murit în 1937, în lagã-rul de muncã forþatã din Gulag.

În 1918, Esenin s-a cãsãtorit pentru adoua oarã, cu actriþa Zinaida Raikh. Cuaceasta a avut o fiicã, Tatiana, ºi un fiu,Constantin.

În toamna anului 1921, în timp ce vizitaatelierul pictorului Gheorghi Iakulov, acunoscut-o pe dansatoarea americanã sta-bilitã la Paris, Isadora Duncan, o femeie cu17 ani mai în vârstã, care nu vorbea rusa,iar el nu vorbea engleza. Au reuºit sã comu-nice în limba francezã ºi s-au cãsãtorit în 2mai 1922. Esenin ºi-a însoþit noua ºi cele-bra soþie într-un turneu prin Europa ºi prinSUA, dar în acest punct al vieþii, dependenþafaþã de alcool scãpase de sub control. Adeseaaflat sub influenþa alcoolului sau a drogu-rilor, în timpul unor crize violente de furie,Esenin a distrus camere de hotel sau a pro-vocat scandaluri în restaurante, acþiunicare au avut parte de multã publicitate înpresa lumii. Cãsnicia cu Isadora Duncan adurat doar o scurtã perioadã ºi, în mai 1923,s-a întors la Moscova. Aici, are o relaþie cuactriþa Augusta Miklasevskaia ºi se credecã s-ar fi cãsãtorit cu ea printr-o ceremoniecivilã de îndatã ce a obþinut divorþul de Isa-dora Duncan.

Relaþia lui Esenin cu Galina Benislavskaias-a sfârºit tragic: la un an dupã moartealui, ea s-a sinucis la mormântul acestuia.

Comportamentul lui Esenin a devenit totmai dezechilibrat ºi, în acelaºi an, are un fiu,Alexandr, cu poeta Nadejda Volpin. SergheiEsenin nu a apucat sã-ºi cunoascã acest fiu,dar Alexander Esenin-Volpin a devenit unpoet important ºi un activist în miºcareadizidentã din Uniunea Sovieticã a anilor1960, alãturi de Andrei Saharov ºi de alþii.Dupã ce s-a stabilit în Statele Unite, Esenin-Volpin a devenit un matematician respectat.

Ultimii doi ani din viaþa lui Esenin aufost plini de rãtãciri constante ºi compor-tament de alcoolic, dar a continuat sã scrieopere poetice de calitate. În primãvara lui1925, un Serghei Esenin foarte aerian ocunoaºte ºi se cãsãtoreºte cu a cincea soþie,Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoatã a scri-itorului Lev Tolstoi. Ea a încercat sã îl ajute,dar Esenin a suferit o crizã mentalã ºi afost spitalizat vreme de o lunã. Cu douã zileînaintea externãrii de Crãciun, º-a tãiatvenele de la mânã ºi a scris un poem de adio,cu propriul sânge, dupã care s-a spânzuratde þevile de la încãlzire de pe tavanul came-rei de hotel din Sankt Petersburg.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Esenin

Trad

uce

re d

in s

erg

hei

ese

nin

�S-a mai potolit vechea mea ranã...�

S-a mai potolit vechea mea ranã,Inima-mi nu-i arsã de beþie,Cu albastre flori de TeheranMã tratez acum în ceainãrie.

Gospodarul ceaiul îºi slãveºte,Privind cam vulpeºte cãtre-un rus,Cu ceai roºietic mã serveºte,Fi�ndcã vin ºi vodcã aici nu-s.

Toarnã-mi doar puþin-puþin, ceaihane!Multe roze-nfloresc în grãdinã.Nu degeaba ochii de codane,Sub ceadra, tânjesc dupã luminã.

Ca pe niºte câini, în þeapãn lanþ,Noi nu þinem fetele din scurt.Le-nvãþãm sãrutul fãr-un sfanþ,Fãrã de pumnale ºi bãtut.

Dar acestei fete mlãdioase,Ce rumenã ca zorii e-n obraz,ªal de Horossan, multpreasfioasei,Dãruiesc, ºi-un covor de Shiraz.

Toarnã, mãi jupâne, ceaiul tare!Eu minciuni nu am sã-þi spun nicicând.Sã rãspund de sine sunt în stare,Iar de tine � n-am cum sã rãspund.

Cãtre uºã tot priveºti, ceaihane,Poarta e rãmasã la grãdinã...Nu degeaba ochii de codane,Sub ceadra, tânjesc dupã luminã.

Serg

hei E

seni

n



Luceferii nemuririi

Nu rãmâne în urma noastrã decât vibraþia dumnezeiascã a sufluluiSufletul fiecãruia este însãºi sãmânþa lui D-zeu sãditã pesteuniversuriCu ea venim ºi tot cu ea plecãm, restul e tãcere, pulbere ºi fumDincolo de simfonia vieþilor nimic nu conteazã.Macedon va rãmâne pururi în minþile muritorilor drept cel mai marecuceritorDar cu-adevãrat în inimi va rãmâne mitul plecãrii sale din lumeCu mâinile goale întinse spre eternitate, iar celor ce nu cred înmituriImaginei lui proiectatã peste nemãrginirea veacurilorSe va fi suprapus nepieritoarea aurã a nemuritorului sãu dascãl -Aristot.Nu scriu pentru mine, ci pentru cei dintre voi care sunteþi viiÎntr-o lume plinã de cadavre umane ºi iluzii nenumãratePrieteni dragi ai sufletului meu sunteþi toþi voi cei liberiTriumfãtori asupra iluziilor ºi simpli cãutãtori de adevãrFii ai luminii, voi sunteþi luceferii bolþii înstelate a cerului fãrã demarginiVoi ce ºtiþi sã ascultaþi muzica sferelor ºi armonia universurilor.Nu vã spun nimic nou, nici nu am drept scop noutatea ci doaraducerea aminteRepetându-mã la nesfârºit în speranþa cã voi trezi din somnulraþiuniiToþi acei monºtri nãscuþi din nepãsare, ignoranþã ºi letargie.Luminaþi pe cei de lângã voi ºi veþi fi primit în dar nemurireaNu aduceþi cu voi nici o învãþãturã, spiritul nu are nevoie deprediciFaptele voastre sunt cele ce vor servi drept hranã celor flãmânziGândurile voastre sunt cele ce vor servi drept bãuturã celorînsetaþiNu ocoliþi pe cineva anume, din cauza înfãþiºãrii sale sau poziþieisocialeConteazã doar dorinþa de a rupe vãlul iluziei ºi nimic altceva.Mai degrabã dezvãþaþi oamenii de toate cele netrebuincioasesufletuluiDezvãþaþi oamenii de frica de moarte, dezrobiþi oamenii de toatefricile lorÎnvãþaþi oamenii cã sunt liberi asemeni demiurgului lor al cãruichip eternSufletele îl poartã cu sine în cãlãtoria devenirii.Dezvãþaþi de ignoranþã, puneþi capãt neºtiinþei ºi necredinþeiNu învãþaþi ce anume sau în cine anume sã creadã oameniiÎnvãþaþi-i sã creadã în ei înºiºi ºi cu dragoste fi-veþi rãsplãtiþiArãtaþi-le începutul ºi sfârºitul cãlãtoriei, de unde vin ºi încotro sevor duce.Întunerecul este tot o manifestare a Luminei ºi nu lipsa LumineiMateria este o altã formã a energiei iar dualitatea altã formã aunitãþiiÎn eternitate Existã cu-adevãrat doar Lumina, Energia, Unul ºiVibraþiaAdicã noi cei ce suntem cu toþii exprimarea liberã a dumnezeirii ºitrãireaDin lãuntrul fiinþei lui D-zeu a Energiei, Luminei, Unului ºi VibraþieiAºadar, lãuntric suntem expresia Vie a manifestãrii lui D-zeuCe altã învãþãturã ar putea trezi morþii din mormintele lor ?Noi suntem cei Liberi sã luminãm minþile ºi inimileLuceferi ai nemuririi, luminãtori ai întunerecului, iubitori aiAdevãratului Dumnezeu.

Robert TRIF

Renaºterea din moarte

Atunci când mã credeam mort pentru totdeauna ºi lipsit de oricefãrâmã de speranþã Dumnezeu mi-a mângâiat din nou creºtetul iarmoartea s-a dovedit în fapt renaºtere,Înviere.Oare de câte ori va trebui spiritul sã-mi resusciteze sufletulpãcãtos intrat într-o comã Profundã ?Viaþa-mi întreagã s-a scurs practic între clipele de somn profundale necunoaºterii mele ªi puþinele momente de trezire dincufundarea în propriile-mi neputinþe metafizice,Închipuire ?Am fost mai tot timpul clientul preferat al salonului de reanimarenumit destinªi totuºi niciodatã înfrânt definitiv, lumina a învins de fiecare datãcu ajutorulDemiurgului.Sã fi fost doar vis ºi totuºi întunericul nu e altceva decât o altãforma de luminãDihonia neantului nu e în fapt nicidecum realã, simplã iluzienecesarã adevãratei Cunoaºteri.Întunericul n-a fost sã fie decât muzica neauzitã ºi cuvintelenerostite ale Luminei Divinitãþii.Aºadar moartea din care am renãscut nu fusese altceva decâtvisul unui somn profund fãrã de vise !E atât de simplu ºi totuºi atât de greu de crezut, atât de greu deconceput dar totuºi atâtDe firesc.Toatã durerea lumii întregi în faþa cãreia asasinul-rebelRaskolnikov îngenunchea cu Blândeþe,Întreaga mizerie sufleteascã din univers se naºte doar dinneputinþa noastrã de a vedea nevãzutul,de a nu auzi nerostitul ºi de a nu fãptuifãrã sã fãptuieºti asemenea cãlugãrilor buddhiºti,cei care trãiesc sacrul lumii acesteiafãrã sã se loveascã de profan.Nu ar fi fost sa fie Dumnezeirea rãstignitã pe Golgotadacã noi nu am fi fost orbi, surzi ºi Neputincioºi sã înþelegemneînþelesul.Mântuitorul a plãtit neîncrederea noastrã prin moarte iar prinmoartea sa noi renaºtem Permanent chiar fãrã sã o ºtim,Satan ºi tot alaiul sãu sunt doar iluzii create de minþile noastrenãtânge,Iluzii care se hrãnesc tocmai din nevisarea noastrã sau din refuzulde a trãi plenar Conºtient ºi în Armonie cu tot ceea ce neînconjoarã, Fie ca din când în când, mãcar Pentru o clipãCât toatã scurgerea timpului pânã la ea ºi dincolo de timpulnetrecut al Viitorului, sã Renaºtem ºi noi pentru eternitateîmbrãþiºând Spiritul.

Liriric#reflexiv#

atElierul debutantului

Scurt prolog:Intervenþia de faþã nu se referã la întreaga

operã a lui Schopenhauer. Pentru asemeneaîntreprindere despre creaþia unui titan al filo-sofiei este nevoie de intervenþia unui alt ti-tan al dragostei de înþelepciune. Eu nu-miarog aceastã calitate.

Cu câtva timp în urmã, am lecturat carteaAforisme asupra înþelepciunii în viaþã afilosofului cu numele înseriat în titlu ºi amdesprins câteva idei ce mi se par de o remar-cabilã actualitate pentru activitatea politicãrecentã din þara noastrã, ºi nu numai pentrupoliticieni Cu îngãduinþa cititorului, le redaumai jos.

* * * Citez din Introducere la lucrarea amintitã,

introducere fãcutã de însuºi autorul ei: [�]nu trebuie sã uitãm cã înþelepþii tuturortimpurilor ne-au dat totdeauna aceleaºipoveþe, iar nebunii - marea majoritate a tu-turor timpurilor - au rãspuns totdeauna cuaceleaºi fapte, adicã cu fapte contrarii; ºiaºa vor rãmâne lucrurile ºi de acum înainte:De aceea zice Voltaire: «Nous laisseronsce monde-ci aussi sot et aussi méchant quenous l�avons trouvé en y arrivant».

În limba lui Eminescu, aforismul luiVoltaire sunã astfel: Vom lãsa lumea aceastatot atât de stupidã ºi de rea pe cât am gãsit-o, sosind aici.

Revenim la filosoful german, la Schopen-hauer, ºi la Aforisme asupra înþelepciunii înviaþã. Dupã el deosebirile în soarta murito-

rilor se pot întemeia pe trei fundamente:1. Ceea ce este cineva: aºadar, persona-

litatea în înþelesul cel mai larg, care cu-prinde sãnãtatea (ºi la el sãnãtatea este maibunã decât toate), frumuseþea, temperamen-tul, caracterul moral, inteligenþa ºi dez-voltarea ei.

2. Ceea ce are cineva: aºadar, proprie-tatea ºi averea în orice înþeles.

3. Ceea ce înfãþiºeazã sau reprezintã ci-neva. Ce reprezintã el în mintea celorlalþi.Rubrica cuprinde onoarea, rangul ºi gloria.

Pornind de la aceastã clasificare, filosofulanalizeazã una din problemele fundamentaleale fiinþãrii individului, înþelepciunea de a fifericit, problemã care stã ºi în centrul gândi-rilor religioase. Pentru creºtin, fericirea apar-þine celui sãrac cu duhul. Ce înseamnã a fisãrac cu duhul este o altã problemã. Poate ovoi discuta altã datã, dacã Dumnezeu ºi tim-pul îmi vor permite. De data aceasta, despreînþelepciunea politicienilor de a face fericitpe român, de a se face fericiþi pe ei înºiºi,cum vãd ei fericirea.

Problema este discutabilã, contradic-torie. Politicienii, de la mic la mare, au declaratºi declarã cã se sacrificã pe altarul binelui ºifericirii poporului.

Pãrerea celor mulþi, care fost-au sau nula urne este alta: politica politicienilor estepentru propria îmbogãþire, fericire, aserþiuneconfirmatã de cei peste 20 de ani de la Revo-luþie ºi de mulþi, mulþi alþii de mai înainte. Ori,dupã Schopenhauer un cerºetor sãnãtos emai fericit decât un împãrat bolnav.

La pag. 19 (Arthur Schopenhauer, Afo-risme asupra înþelepciunii în viaþã, Ed.Enciclopedicã «Gheorghe Asachi», Chiºi-nãu, 1994), filosoful continuã: ceea ce arefiecine în sine însuºi este lucrul cel mai decãpetenie pentru fericirea vieþii sale. Ce areomul mai de preþ în el însuºi, dupã Schopen-hauer, ºtim de la rubrica 1, expusã cu câtevarânduri mai sus. Aceasta face mult mai multpentru fericirea omului decât ceea ce are(averea) sau ceea ce reprezintã (rangul,gloria).

Pentru parlamentarii noºtri, fericirea artrebui sã vinã din spiritul de datorie, onesti-tate, caracter, calitãþi pe care le au, presupunde acasã, de la mamã ºi tatã ºi nu din obþi-nerea diplomei de deputat ºi veniturile ce levor obþine apoi. Toate sunt trecãtoare, nu-mai ceea ce ducem cu noi ºi în noi înºine,oriunde am fi, este veºnic.

* * *Recent, înainte de a scrie acest material,

am purtat o scurtã discuþie cu un tânãr uni-versitar. Dupã el, Schopenhauer ar face poe-zie, timpul lui a trecut, sunt alte vremuri, altãlume. Prin urmare, altã filosofie.

Pe când eram pe bãncile facultãþii, cãrþileunui asemenea autor erau bine ascunse îndepozite în care nu intra oricine. Desigur,secolul 20 a rãmas în urmã ºi sunt de acordcu interlocutorul meu prin Messenger cãtrãim într-o altã lume, cu o altã civilizaþie, cualte interese. Sã punã, oare, banul la indextrecutul? Mã întreb.

Dacã Biblioteca din Alexandria n-ar fi ars,poate unele idei cuprinse în papirusuri, celpuþin cele etice, estetice, ar fi valabile ºi pentrutimpul nostru. Venim. oare, din istorie goi,goluþi?

Logica lui Aristotel n-o mai fi valabilã?Sã nu mã mai uit la o picturã de Michel-angelo? Sã nu mã mai duc la un spectacol cuFaust de Goethe? Sã nu-l mai citesc peEminescu? Existã ºi asemenea voci. Tot atâtde dãunãtoare ca ºi cenzura comunistã.

* * *Schopenhauer îºi sprijinã argumentarea,

în opera citatã, pe înþelepciunea multor gân-ditori, pornind de la Socrate, ba chiar de maiînainte, de la Homer, ºi pânã la cei din zilelemai apropiate existenþii lui, Shakespeare, saucontemporani sãi: Byron, Goethe. Aforismelepe care le citeazã susþineau realitãþi valabilepentru timpul acela. Lucrarea în întregime,dar ºi unele aforisme luate în parte, sunt va-labile ºi pentru realitãþile secolului XXI, pen-tru modul de gândire al omului de la începu-tul mileniului trei. Dacã în tehnicã, în ºtiinþã,omenirea a progresat imens, în felul de a fieste conservatoare iar noile apariþii nu suntde bun augur pentru omenire. Un mic exem-plu din folclorul românesc. Creºtea pe margi-nea ºanþurilor o plantã cu inflorescenþã mul-tiplã. La mijlocul acestei inflorescenþe erau

38 Anul I, nr. 2/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineEmil Bucure[teanu

Din actualitatea lui Schopenhauer

Arthur Schopenhauer


multe flori roºii. Ele reprezentau ruºinea.Acum pe imensa inflorescenþã mai existã doarun punct roºu, abia sesizabil.

Aforisme asupra înþelepciunii în viaþãdospeºte de idei despre ce este omul ºi ce artrebui sã fie, este un cod critic al manierelor,dar ºi o carte de învãþãminte, un fel de bibliepentru a ne feri de greºeli. Schopenhauer nevorbeºte despre dorinþa imensã, aproapebolnavã, a omului de a avea avere, sperândcã avuþia este fericire. Bogãþia este ca apade mare: cu cât o bei mai mult, cu atâta îþicreºte setea. Aºa este ºi gloria. ªi sã conti-nuãm cu ce este scris într-un subsol, citatdeosebit de concludent pentru românul postrevoluþionar. Chiar puterea e socotitã doarca mijloc de a câºtiga bani.

Nu vi se pare cã ideile de mai sus se po-trivesc ca o mãnuºã pentru declaraþiile patri-otarde ale politicienilor români ºi ceea ce facei în realitate, ceea ce reprezintã majoritateadintre ei?

Închei ideile despre capitolul III al lucrãrii,în care se trateazã problemele avuþiei, atitu-dinea proprietarilor faþã de aceasta, cu unaforism din Voltaire, apreciat mult de Scho-penhauer, dupã câte îmi dau seama. «Nousn�avons que deux jours a vivre: ce n�est pasla peine de les paser a raper sous des co-quins méprisables ». Tradus astfel în limbade pe Dâmboviþa, de editura amintitã: Trãimatât de puþin, încât nu meritã sã ne petrecemviaþa târându-ne în faþa unor ticãloºi demnide dispreþ.

Ticãloºii demni de dispreþ de atunci, dintimpul lui Schopenhauer, ca ºi cei de acum,au înþeles cã din toate bunurile pe care leposedãm ºi care îndeplinesc, sã zicem aºa, osingur funcþie, de pildã hrana pentru flãmând,vinul pentru cel sãnãtos�femeile pentru ti-nereþe, banul este produsul sui generis, Fi-indcã nu îndestuleazã o singurã trebuinþãin concreto, ci trebuinþa îndeobºte, in ab-stracto, spune Schopenhauer.

Goana actualã dupã bani, atât la nivelulindividului, cât ºi global, faptul cã banul esterotiþa principalã în angrenajul vieþii econo-mice, în general, dar ºi a individului, adaugãla cununa de filosof a lui Schopenhauer ºicâteva frunze de economist. Desigur, finan-þiºtii ºi bogãtaºii actuali nu au în vedere gân-direa economicã schopenhaurianã fiindcã artrebui sã ia în seamã ºi ideile lui morale. Or,banul ºi morala sunt douã entitãþi disjuncte,nici mãcar tangente, darãmite sã se intersec-teze sau sã se suprapunã. Banul este materie,morala este spirit, banul este pe pãmânt, mo-rala în ceruri. Deocamdatã, trãim pe pãmântºi e bine ca sã trãim cu realitãþi ºi nu cu himere.

* * *Partea cea mai întinsã din lucrare ºi, parcã,

cea mai importantã este capitolul IV, Despreceea ce reprezintã cineva. În viziunea luiSchopenhauer, individul este ce este nu nu-mai prin el însuºi ci ºi prin ceea ce este înochii altora. Conteazã mult opinia altora des-pre tine, dar adevãrata fericire nu este datãde onoare, glorie, falã, rang.[�] fiecine trã-ieºte mai întâi în propria sa piele ºi nu înopinia altora... starea noastrã realã ºi per-sonalã se hotãrãºte prin sãnãtate, tempera-ment, talent... Acestea importã, pentru feri-cirea omului, mai mult de o sutã de ori decâtpãrerea altora despre noi, susþine filosofulgerman. Este aºa de uºor ºi aºa de puþin lu-cru se cere pentru a descuraja sau îmbãr-bãta o inimã setoasã de laude (Sic leve, sicparvum est, animum quod laudis avarum,subruit ac reficit).

Axat pe conceptul de fericire, filosofulpune în operã concepþia sa despre onoare -onoarea bãrbatului, onoarea femeii, onoareacavalereascã, naþionalã etc. În capitolul ur-mãtor, Parenese ºi maxime, trateazã desprepurtarea omului faþã de el însuºi, faþã cu prie-teni, faþã cu soarta ºi evenimentele lumii. Lu-crarea se încheie cu Despre deosebireavârstelor.

Aºa cum, o cronicã oricât de completã ºicompetentã ar fi ea, nu poate reda in integroproblematica unei cãrþi, nu am decât sã invitpe cititorul interesat de starea ºi firea omuluiîn perioada pe care o trãim sã caute ºi sã ci-teascã lucrarea amintitã. I se vor oferi mo-mente de meditaþie asupra sieºi, va întâlniun îndrumar elevat pentru viaþã, într-un mo-ment când lumea, se pare, se spune, cã mergepe multe drumuri greºite

* * *Arthur Schopenhauer s-a nãscut la Dan-

zig, 12 februarie 1788. Este fiul unui comer-ciant bogat. Studiazã în Franþa ºi îºi însuºeºtelimba poporului vecin. La dorinþa tatãlui, facestudii de comerþ dar le abandoneazã imediatdupã moartea acestuia. Studiazã în continua-re medicina ºi-ºi aprofundeazã cunoºtinþelede filosofie: Platon, Aristotel, Spinoza, Kant.La 24 de ani îºi susþine, la Jena, teza de docto-rat, Despre împãtrita rãdãcinã a principiu-lui temeiului suficient, în preliminariile cãreiasunt expuse tezele viitorului sãu sistem filo-sofic. Opera principalã care-i cuprinde doc-trina este Die Welt als Wille und Vorstlun-llung (Lumea ca voinþã ºi reprezentare).Aceasta a apãrut în România în anul 1886 înlimba francezã (Le monde com volonté etcomme reprézentation). Mai publicã Desprevoinþã în naturã, Despre libertatea voinþei,despre principiile morale.

În mediul academic, la început, lucrãrile

sale au fost primite cu rãcealã. Abia spre sfâr-ºitul vieþii îi este recunoscutã valoarea. Des-pre filosofia lui se scriu studii, se þin prelegeriuniversitare, operele îi sunt traduse în nume-roase limbi. Filosoful va nota despre aceastãstare de spirit. Apusul vieþii mele îmi va fiadevãrata dimineaþã a gloriei. Moare în1860 la Frankfurt pe Mein.

Prima datã, din lucrãrile lui Schopenhauerface traduceri ºi publicã în România Titu Ma-iorescu. Lucrarea publicatã este cea careconstituie subiectul acestui articol ºi primaediþie vede lumina tiparului în 1890. Într-oscurtã prefaþã, Titu Maiorescu îl defineºtepe filosoful german ca un Idealist în toatãputerea cuvântului, care nu gãseºte altã fe-ricire omeneascã decât în contemplarea ar-telor frumoase iar menirea eticã se aflã încea mai desãvârºitã abnegaþiune. Schopen-hauer este filosoful pesimismului. Unul dinfundamentele acestei filosofii se aflã formu-lat ºi în Aforismele de faþã prin urmãtoareapropoziþie. �Orice plãcere e negativã, pecând durerea e pozitivã�. De aici, nu plã-cerile aduc fericire, ci lipsa durerilor. Acesteadin urmã pot fi înlãturate printr-o trãire mo-destã, prin a pretinde de la viaþã nu mai multdecât avem în noi înºine. Însã, gânditorulromân considerã, cã pesimismul nu este unadevãr general cum considerã Schopenhauer.

* * *Este îndeobºte cunoscut , sau cel puþin

aºa se spune la ºcoalã, cã filosofia schopen-hauerianã a influenþat creaþia poeticã emines-cianã. G. Cãlinescu în a sa Istoria literaturiiromâne, de la origini pânã în prezent, pre-zentul fiind anul 1941, data apariþiei monu-mentalei opere, tratând aceastã problemãaratã cã Un element de seamã al ascetismu-lui schopenhaurian era castitatea sexualã.Castrarea însãºi nu-i repugna filosofului.

Desigur, nu recomand politicienilornoºtri, ºi nu numai lor, asemenea gânduriexistenþiale nocive pentru viitorul omenirii,dar de aici ºi pânã la goana nebunã în des-trãbãlare din prezent este o mare diferenþã,existã un spaþiu destul de larg de comportarelumeascã pentru obþinerea fericirii.




Englezii au descoperit aceste lucruri ºile-au transpus într-o rugãciune care s-ar tra-duce cam aºa:Fã-þi timp pentru a munci - este preþul suc-cesului.Fã-þi timp pentru a gândi - e sursa puterii.Fã-þi timp pentru a te juca - e secretul tine-reþii veºnice.Fã-þi timp pentru a citi - e fântâna înþelep-ciunii.Fã-þi timp pentru prieteni - e drumul sprefericire.Fã-þi timp pentru iubire - e plãcerea vieþii.Fã-þi timp pentru a râde - e muzica sufletului.Fã-þi timp... sã trãieºti!

Când vei învãþa sã fii una cu timpul, cândvei putea sã-l tranzitezi dupã dorinþã, atuncivei trãi o împlinire, o libertate pe care nu le-aifi crezut niciodatã posibile.Succesul repre-zintã realizarea progresivã a unui scop pre-stabilit. ªi atunci cine te poate opri sã fii unom de succes? Practica ne aratã cã în ges-tionarea timpului cel mai greu este sã facidouã lucruri - sã determini oamenii sã gân-deascã ºi sã-i determini sã acþioneze în ordi-nea prioritãþilor.

Din punct de vedere al prioritãþilor oa-menii se împart în trei categorii:

Oamenii practici care ºtiu cum sã obþinãceea ce vor; filozofii care ºtiu ce ar trebui sãvrea ºi liderii sau cei care ºtiu cum sã obþinãceea ce ar trebui sã vrea.

Din pãcate, uneori învãþãm prea târziuceea ce este cu adevãrat important.

Din fericire, putem sã învãþãm la oricevârstã ºi sã ne schimbãm în bine începândchiar de astãzi.

Cheia succesului este dezvoltarea per-sonalã, iar una dintre direcþiile de bazã oconstituie managementul timpului. Putereagândului este magicã, iar dacã o combinãmcu voinþã ºi un management eficient al timpu-lui, orice obiectiv devine realizabil.

Existã un numãr impresionant de cãrþidespre succes ºi dezvoltare personalã,speak-eri motivaþionali, traineri, autori ºiexperþi în dezvoltare personalã, precum BrianTracy, Anthony Robbins, Dale Carnegie, Na-poleon Hill, Earl Nightingale, Norman VincentPeale sau Andy Szekely oferã sfaturi prac-tice, simple, prin care oricine poate sã devinãun om de succes, indiferent de vârstã, profesiesau locul unde se aflã pe Planeta Albastrã.

pentru o clipã ºi au analizat posibilele utilizãriºi recompense pe care le poate aduce capi-talul propriu de timp. Cât credeþi cã muncescfurnicile, aceste mici vietãþi care parcã mun-cesc tot timpul? Ei bine, cercetãtorii au arãtatcã furnicile îºi petrec 70% din viaþã stânddegeaba. ªi asta pentru cã îºi organizeazãfoarte bine timpul.

Sunt multe formule despre organizareatimpului. Din câte ºtiu, nu existã una care sãrezolve toate problemele legate de organi-zarea timpului. Fiecare îºi gestioneazã ºifoloseºte la maxim timpul sãu dacã ºtie sãstabileascã importanþa, urgenþa, obiectivul,rezultatul, sarcinile. Acestea toate la un locse numesc prioritãþi. Prioritãþile se referã lacinci domenii importante ale vieþii noastre:financiar, relaþional, mental, fizic ºi spiritual.

Una din cele mai bune modalitãþi de a neeconomisi timpul este sã facem lucrurile co-rect de prima datã. �Dorinþa de a face lucrurilerepede ne împiedicã sã le facem corect.�spunea Confucius. Ca sã faci lucrurile binedin prima, trebuie sã gândesti mai întâi ºiabia apoi sã execuþi. ªi dacã vrei cu adevãratsã recapeþi controlul asupra timpului ºiasupra vieþii tale opreºte televizorul ºi învaþãsã spui �NU� familiei, prietenilor ºi colegilorcare au aºteptãri exagerate de la tine.

Cât de mult timp acorzi succesului, edu-caþiei ºi dezvoltãrii personale? Care îþi suntpasiu-nile? Când vei cunoaºte rãspunsurilela aceste întrebãri vei afla cum sã foloseºtitimpul economisit prin metodele de mai sus.

Managementul Timpului- o cheie spre succes

Simona BOTEZAN(Washington, D.C.)

Toatã lumea se grabeºte. Dacã întrebi pecineva pe stradã ce face, îþi va rãspunde, celmai probabil: �Sunt ocupat, foarte ocupat!�În mod cert existã foarte mulþi oameni activi,dar multe dintre acþiunile lor nu sunt bineþintite. Iar mulþi oameni sunt ocupaþi doar dedragul de a fi ocupaþi, atât de ocupaþi încâtuitã sã se organizeze. Preþul pe care îl plãtescpentru modul în care îºi organizeazã timpulºi viaþa este foarte mare. Aºa cum spuneaEric Hoffer: �Ne concentrãm pe a nu pierdetimp, dar neglijãm faptul cã ne pierdem viaþa�.

Un om de succes care-ºi administreazãbine timpul va spune: �Nu conteazã câte oream lucrat în plus, conteazã ceea ce am lucratîn aceste ore�. Astfel de consideraþii daumãsura eficienþei noastre. Numeroase studiiaratã cã dintr-o sutã de oameni care dorescsã aibã succes în primii doi ani, într-o carierãbine aleasã, pentru care au abilitãþi ºi cuno-ºtinþe temeinice: 54 lucreazã mai mult de 10ore pe zi; 71 îºi iau cu regularitate de lucruacasã; 75 au vise legate de cariera lor; 75afirmã cã diverse motive de îngrijorare le-gate de munca lor îi împiedicã sã doarmã; 57ºi-au anulat vacanþa sau planurile de week-end din cauza presiunilor muncii.

Se spune cã sunt puþini cei care dispunde timp suficient ºi totuºi fiecare dintre noiavem tot timpul la dispoziþie. Timpul este ceamai preþioasã resursã pe care o avem. Timpuleste mai valoros decât banii, de aceea, capi-talul nostru de timp trebuie investit cu grijã.Putem descrie vieþile noastre ca timpul alocatnouã, aici, pe Pãmânt, cel mai important lucruîn viaþã fiind sã utilizãm cu maximum deeficienþã timpul.Timpul este un bun rar, limitat.Timpul nu poate fi cumpãrat.Timpul nu poate fi stocat sau pus de o parte.E imposibil sã mãrim timpul.Trecerea timpului este imperturbabilã ºiirevocabilã.Timpul înseamnã viaþã.

Capitalul nostru de timp poate fi cel multestimat. O persoanã cu speranþã mare de via-þã dispune efectiv de aproximativ 200.000 deore. Se ºtie cã gradul de utilizare al timpuluieste de 30-40%. Este recunoscut faptul cãoamenii îºi irosesc cel puþin 60% din timpullor de muncã, majoritatea energiei pierzându-se din cauza lipsei unor obiective clare, aplanificãrii prioritãþilor ºi perspectivei.

Toate persoanele care au avut ºi au suc-ces cu adevãrat, au în comun un anumit lucru- la un anumit moment al vieþii lor s-au oprit

Flo

rin

Mãc

eºan

u -T

impu

l

Documents

ii diamantine - Biblioteca Citatepediabiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia.ro__Constelatii... · Janet Nicª, Despre spirit, ... Mariana Zavati Gardner, Poezii din jurnalul