5
Despre Libertate John Stuart Mill Ce înseamnă libertatea socială? Libertatea civilă sau socială descrie felul şi limitele în care puterea absolută, este exercitată în mod legitim de către societate asupra unui individ. Ceea ce înţelegeau patrioţii prin “libertate” era întocmai neîngrădirea puterii pe care conducătorul era menit să o exercite asupra comunităţii. Însă, odată cu progresul realizat în viaţa socială, oamenii au încetat tot mai mult să se mulţumească cu a fi conduşi de un cârmuitor ale cărui aspiraţii sunt contrare cu cele ale supuşilor săi. Asfel că, s-au găsit două căi pin care s-ar fi putut realiza îngrădirea puterii exercitate de către acesta. Prima cale era dobândirea recunoaşterii anumitor libertăţi şi drepturi politice, iar cea de-a doua, statornicirea unor mijloace de control constituţionale. În ceea ce priveşte dobândirea cunoaşterii anumitor libertaţi şi drepturi politice, puterea cârmuitoare din cele mai multe ţări europene a fost silită să i se supună societăţii individualiste, însă pentru cel de-al doilea principiu, statornicirea acestuia a devenit ţelul principal al populaţiei iubitoare de libertate. Până la urmă, indivizii au căzut de comun acord că ar fi mult mai convenabil ca magistraţii statului să fie slujbaşii

Despre Libertate

Embed Size (px)

DESCRIPTION

"Despre Libertate"

Citation preview

Despre Libertate John Stuart Mill

Ce nseamn libertatea social? Libertatea civil sau social descrie felul i limitele n care puterea absolut, este exercitat n mod legitim de ctre societate asupra unui individ. Ceea ce nelegeau patrioii prin libertate era ntocmai nengrdirea puterii pe care conductorul era menit s o exercite asupra comunitii. ns, odat cu progresul realizat n viaa social, oamenii au ncetat tot mai mult s se mulumeasc cu a fi condui de un crmuitor ale crui aspiraii sunt contrare cu cele ale supuilor si. Asfel c, s-au gsit dou ci pin care s-ar fi putut realiza ngrdirea puterii exercitate de ctre acesta. Prima cale era dobndirea recunoaterii anumitor liberti i drepturi politice, iar cea de-a doua, statornicirea unor mijloace de control constituionale.n ceea ce privete dobndirea cunoaterii anumitor libertai i drepturi politice, puterea crmuitoare din cele mai multe ri europene a fost silit s i se supun societii individualiste, ns pentru cel de-al doilea principiu, statornicirea acestuia a devenit elul principal al populaiei iubitoare de libertate. Pn la urm, indivizii au czut de comun acord c ar fi mult mai convenabil ca magistraii statului s fie slujbaii lor pe care s i poat revoca n parlament, oricnd doresc. Prin acest revers al medaliei, era considerat c se va obine sigurana absolut, iar astfel nimeni nu va putea abuza de puterile crmuirii n dezavantajul lor. Aceast nou idee a conducatorilor temporari a depit ntr-o msur considerabil strduina de a ngrdi puterea conducatorilor. Ceea ce se cerea acum, era ca toi conductorii s se identifice cu poporul, astfel c naiunea nu avea nevoie s fie aprat mpotriva propriei sale voine. Visul crmuirii populare s-a dezvoltat de-a lungul vremii devenind cel mai mare ideal al oamenilor ntr-o societate. Acesta a rezistat pn i pe parcursul unor bulversante evenimente istorice precum, Revoluia francez.

Tirania majoritaii: Republica democratic a ajuns s ocupe un loc onorabil pe suprafaa pmntului, devenind unul dintre obiectivele principale ale criticilor i observatorilor. Sub minuioasa cercetare a acestora, s-a ajuns la concluzia c autoguvernarea nu exprim o adevarat stare, n situaia afiat mai sus. Autoguvernarea de care povestim nu este guvernarea fiecruia ctre sine nsui, ci fiecruia ctre toi ceilali. Voina poporului nseamn defapt voina unei pri numit majoritate astfel c tirania majoritii se impune tot printr-o ngrdire legal, limitnd acum puterea nelepciunii gnditorilor i nclinaiilor claselor importante din societatea european. Gnditorii au observant c atunci cnd tiranul este nsi societatea, mijloacele de tiranizare se nmulesc. Societatea e cea care i aduce la ndeplinire propriile-i hotrri, atunci cnd hotrrea este luat greit, ea impune o tiranie social mult mai nspimnttoare dect alte presupuse tiranii politice, deoarece ptrunde mult mai adnc n viaa oamenilor de rnd dect oricare alt pedeaps dat de ctre un conductor politic. Mai mult dect protecia mpotriva tiraniei magistrailor, poporul necesit protecie mpotriva tiraniei atitudinii si opiniei dominante a majoritaii impunatoare n propriile idei i practici, iar aceasta pentru a nu fi modelat dup tiranul ei.

Regulile de conduit Exist totui o limit dincolo de care opinia public n sfera de independen a individului, i pierde legitimitatea. Pn la urm toate lucrurile care fac viaa s fie preioas pentru fiecare om depind de aplicarea unor restricii asupra aciunilor altora. Obinuina face ca orice ndoial privitoare la regulile de conduit pe care oamenii i le impun unii altora s fie exclus din start. Oamenii sunt obinuii s cread! Ceea ce determin ns Regulile de conduit, adic opiniile oamenilor asupra ceea ce este demn de laud sau dimpotriv condamnabil se rezum la diverse cauze care influeneaz dorinele lor cu privire la comportamentul celorlali. Una dintre chestiunile care influeneaz aceste reguli este clasa dominant. Oriunde exist o clas dominant, iar cea mai mare parte a regulilor morale caracteristice societii respective reies din interesele i sentimentele sale de grup superior. ns aceasta nu reprezint singura influen, un alt factor determinant, puin mai nvechit poate, rmne poticnirea oamenilor n faa presupuselor preferine i avansuri ale stpnilor lor laici, sau ale zeilor lor. Aceast poticnire a dat natere unor sentiente de oroare ct se poate de autentice, spre exemplu cazul ereticilor i a vrjitorilor care au fost ari pe rug din princina convingerilor individuale. Acestor dou principii li se altur i altele precum : interesele commune ale societii sau cele mai puternice nclinaii i aversiuni ale acesteia. In ceea privete ultimul principiu, acesta este considerat ca fiind principala influen asupra stabilirii conduitei morale ntr-o societate. S-a aflat un singur caz n care nclinaiile i aversiunile ca lege individual s-au accentuat i au fost susinute ca tare, mai precis credinele religioase, dovad ca aa numitul sim moral poate grei. Cei care au scuturat primii jugul bisericii universale, la fel ca i biserica respectiv, nu au permis diferene de opinii religioase. ns odat cu stingerea ardorii de lupt, fr ca vreuna din pri s obin victoria deplin; fiecare biseric sau cult a trebuit s-i nfrneze speranele, pstrnd doar terenul pe care l ocupa deja. Libertatea religioas de care dispunem astzi se datoreaz marilor autori, care au afirmat libertatea de contiin ca pe un drept incontestabil, negnd cu hotrre c o fiin uman ar trebui s dea seam n faa altora de credinele sale religioase. ns e ceva firesc n a fi intolerant n orice chestiune care te intereseaz cu adevarat, nct cu greu s-ar putea spune c libertatea credinei s-a realizat undeva, excepie fcnd doar indiferena religioas cruia ii displace s-i vad linitea tulburat de certuri teologice. n minile marii majoriti a oamenilor credincioi, datoria de a fi tolerant rmne ntr-o recunoatere tacit.

Esti condus sau conduci! Majoritatea oamenilor nu s-au deprins nc s vad n puterea crmuirii propria lor putere sau n opiniile acesteia propriile lor opinii. Alegrile acestora rmn adnc nrdcinate n sentimente, msura n care sunt interesai de un anumit lucru sau credina lor c acel lucru va fi sau nu fcut de ctre crmuire aa cum vor ei. n foarte puine cazuri alegerile unui individ sunt zidite pe temeiul unei opinii pe care a mprtit-o consecvent. n concluzie, ntr-o astfel de societate, a crei baze este tradiia democratic, individul gndete i reflecteaz alegerile din prisma libertii sale individuale, n schimb sentimentul majoritii rmne nc puternic i neschimbat.Annabelle.M