1

Ecosisteme acvatice

Dan Cogălniceanu

Categorii de sisteme ecologiceacvatice (Odum, 1993)

1. Marine (seascape)1.1 oceanul deschis/pelagial1.2 ape litorale1.3 zonele cu curenţi verticale (up-welling) 1.4 venturi hidrotermale1.5 ecosisteme costiere (estuare, lagune, mlaştini sărate, păduri de mangrove, recife de corali)

2. Acvatice continentale2.1 ecosisteme lentice (lacuri şi bălţi)2.2 ecosisteme lotice (fluvii, râuri, pârâuri)2.3 zone umede (delte, zone inundabile, mlaştini)

Sisteme ecologice marine

Zonarea oceanului

Oceanul deschis• Salinitatea medie 35‰ în special datorită ionilor de

clor și sodiu.• Sărac în nutrienți (fosfați, azotați, amoniu, fier etc.).• Oceanul planetar acoperă 70% din suprafața planetei și 99% din habitatul locuibil, dar realizează doar 50% din producția primară.

• “Deșertul biologic” nu este limitat de apă sau temperatură ci de nutrienți.

• Spre deosebire de sistemele ecologice terestre, producția nu este maximă la tropice ci depinde de accesul la nutrienți (importanța zonelor de upwelling)

Zona litoralăSisteme ecologice mult mai productive datorită intrărilor masive de

nutrienți din râuri și scurgeri difuze.Excesul de nutrienți poate cauza hipoxie anoxie.Zona de legătură între ocean și ecosistemele terestre.

2

Comparație ocean deschis- zona litorală

Domină aportul atmosferic

Domină aportul fluvial

Sedimente

Variază doar la suprafață, constantă la adâncime

Variază sezonier, afectează bentalul

Temperatura

Variabilă doar la suprafață, constantă la adâncime

Variabilă, determinată de aportul râurilor

Salinitatea

Modificări minore, curențicirculari

Curenți sezonieri paraleli cu coasta

Curenți de suprafață

Sute de km de platoul continental

Zeci de km de malDistanța de mal

Până la 4-6 kmPână la 100-1000 mAdâncimeOceanul deschisZona litoralăCaracteristica

Zone de upwellingProducția primară depinde

de nutrienți acumulați în urma proceselor de descompunere șisedimentare din zonele adânci.

Curenții verticali sunt determinați de vânt, rotația terestră

Perturbarea vânturilor poate afecta productivitatea primară, afectând întreaga rețea trofică regională.

Principalele zone de upwelling Endo-upwelling

Tim

p

Platforma vulcanică

Carbonațidin recif

Atol

Apă bogată în nutrienți

Apă bogată în nutrienți

Estuare

Zona de contact dintre râu șiocean.

Cele mai productive sisteme ecologice.

Diversitate specifică ridicată.

Mlaștini costiere

Mlaștini dulci salinitate < 1,0 ‰

Mlaștini intermediare salinitatea medie 3,3 ‰

Mlaștini salmastre salinitatea medie 8 ‰

Mlaștini sărate salinitatea medie 16 ‰.

3

Pădurea de mangrove – ecosistem acvatic sau terestru?

Ecosisteme acvatice continentale Caracteristicile ecosistemelor acvatice continentale

1. Inputul de materie organică și nutrienți din ecosistemele terestre este important.

2. PPN este preponderent preluată de consumatori, spre deosebire de PPN terestră care e ajunge în rețeaua detritică.

3. Fluxul unidirecțional este caracteristic apelor curgătoare.

4. Stratificarea pe verticală este caracteristica lacurilor.

Ecosisteme acvatice lentice Clasificarea lacurilor

1. După originea. naturaleb. antropice

2. După stadiul de troficitatea. Oligotrofeb. Mezotrofec. Eutrofed. Distrofice

3. După localizarea pe glob(latitudine)

a. tropicaleb. temperatec. arctice și antarctice

4

4. După altitudine5. După origine6. După stratificarea termică7. După volumul de apă/suprafață8. După vechime9. După calitatea apei/impact antropic10. După permanența apei11. După salinitate12. După temperatură

……..etc.

Clasificarea lacurilora.Fluvialeb.Marine (lagune și limane)c. Glaciared.Crionivalee.Vulcanicef. De baraj naturalg. Prin acțiunea de dizolvareh.Prin subfuziune și tasarei. Meteoricej. Construite de castorik.Tectonicel. Antropice (lacuri de baraj)

Zonarea termică a unui lac

Cald

Rece

Zonarea unui lac

Bental – fundul apei

Litoral – margine

Limnetic – zona fotică

Profundal – zona de adâncime

Ecosisteme acvatice lotice

CIRCUITUL HIDROLOGIC

5

Ape curgătoareRâul există între două

extreme: izvor și vărsare.

Este caracterizat de un bazin hidrografic.

Caracteristici pe segmente• Debitul râului• Viteza de curgere• Panta

Tipuri de râuri

CaracteristiciDebitul apei este determinant pentru structura și funcțiile râului. – Debitul depinde de

pantă și precipitații– Cu cât viteza e mai

mare cu atât poate transporta mai multă materie:

– Dizolvată– Particulată– Aluviuni Zona dinspre izvor este predominant erozional, cele de

mijloc sunt de transfer iar cele din aval de depunere.

11

11

22 22

11

11 11

33 22

Metoda Strahler de clasificare

Sistemul de clasificare al apelor curgătoare funcție de afluenți.

1 1 = 2

1 2 = 2

2 2 = 3

1 3 = 3

2 3 = 3

3 3 = 4

6

Relațiile complexe dintre pânza freactică și apa de suprafață în lunca inundabilă a unui râu. O secțiune prin lunca râului Necker din Elveția.

Albia unui râu ca o succesiune de segmente de luncă alternând cu văi înguste

Diversitatea morfologică a ecosistemelor acvatice din lunca unui râu, determinate de viteza și de debitul apei.

Legătura amonte-avalRiver Continuum Concept

- intrările de energie se modifică longitudinal funcție de lâțimea și aâncimea canalului, gradul de umbrire, transparența apei etc.

The Flood Pulse Concept- principalul factor de control este caracterul pulsatoriu al debitului apei.

7

DeltaDelta Dunării Dunării Zone umede rămase în lungul Dunării