DOCUMENTE PRIVIND REVOLUŢIA ROMÂNĂ

DIN DECEMBRIE 1989

Activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (1 februarie – 11 mai 1990)

Vol. I

I N S T I T U T U L R E V O L U Ţ I E I R O M Â N E D I N D E C E M B R I E 1 9 8 9

DOCUMENTE PRIVIND REVOLUŢIA ROMÂNĂ

DIN DECEMBRIE 1989

Activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională(1 februarie – 11 mai 1990)

Vol. I

Editura MEGACluj-Napoca

2009

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 (Bucureşti) Documente privind Revoluţia Română din Decembrie 1989 : activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (1 februarie - 11 mai 1990) / Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. - Cluj-Napoca : Mega, 2009- 3 vol. ISBN 978-606-543-011-2 Vol. 1. - 2009. - Index. - ISBN 978-606-543-012-9

94(498)"1989"(093)

© 2009, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989

Corectură: IOANA SAVU-GRUIŢĂ

Traducere în limba engleză:

MARIANA EGRI

Traducere în limba germană: EDUARD NEMETH

Traducere în limba franceză:

ANA-MARIA VELE

Tehnoredactare: CRINA SINCOVICI

EDITURA MEGA Cluj-Napoca

e-mail: mega@edituramega.ro www.edituramega.ro

5

CUPRINS

13 Argument

15 Studiu introductiv, Lector univ. dr. Teodora Stănescu-Stanciu

ANEXE 41 ROMÂNIA – REZULTATE ELECTORALE 41 ROMÂNIA – PARTIDE ÎNSCRISE 42 GUVERNUL PROVIZORIU PETRE ROMAN

DOCUMENTE 47 Documentul nr. 1

8 februarie 1990 Tabel privind înregistrarea partidelor politice.

53 Documentul nr. 2 31 decembrie 1989 Decret-lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti din România.

55 Documentul nr. 3 3 ianuarie 1990 Decret-lege cu privire la organizarea adunărilor publice.

56 Documentul nr. 4 24 ianuarie 1990 Decret-lege privind unele măsuri referitoare la desfăşurarea adunărilor publice.

58 Documentul nr. 5 1 februarie 1990 Decret-lege privind regimul juridic al frontierei de stat a României.

63 Documentul nr. 6 Februarie 1990 Expunere de motive cu privire la necesitatea adoptării unui decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui, urmată de un proiect de decret-lege.

89 Documentul nr. 7 Februarie 1990 Notă informativă cu privire la atmosfera generală în jurul unui decret-lege despre alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui.

90 Documentul nr. 8 11 februarie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind dezbaterea din 10 februarie 1990 cu reprezentanţii partidelor politice asupra proiectului de decret-lege privind alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale.

92 Documentul nr. 9 26 februarie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind proiectul de decret-lege privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României în forma rezultată din dezbaterea publică a acestuia.

6

97 Documentul nr. 10 Februarie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului se referă la discutatul aspect al interzicerii candidaturilor pentru persoa-nele care au făcut parte din partide fasciste sau mişcare legionară sau care, înce-pând din 1948, au făcut parte din nomenclatura C.C. al P.C.R. şi din guvernele anterioare datei de 22 decembrie 1989.

99 Documentul nr. 11 5 martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele aspecte legate de exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă (ce aparţinea Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Guvernului României sau unui număr de 3 membri ai Consiliului).

101 Documentul nr. 12 12 martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului se referă la durata mandatului pentru Parlament şi Preşedintele României – de doi ani.

102 Documentul nr. 13 Martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele dezbateri la diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale.

104 Documentul nr. 14 Martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele dezbateri la diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale.

105 Documentul nr. 15 Martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele dezbaterii la diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale.

107 Documentul nr. 16 Martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele dezbateri la diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale.

108 Documentul nr. 17 Martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele dezbateri la diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale.

7

109 Documentul nr. 18 31 martie 1990 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului privind unele dezbateri la diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor.

111 Documentul nr. 19 Februarie 1990 Decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi ale Consiliilor teritoriale (propunere de revizuire).

112 Documentul nr. 20 Lista membrilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională proveniţi din rândul Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

117 Documentul nr. 21 Martie 1990 Hotărârea Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională cu privire la instituirea unei comisii de anchetă pentru cercetarea faptelor petrecute în cursul evenimentelor ce au avut loc în municipiul Târgu Mureş în zilele de 16, 19 şi 20 martie 1990.

118 Documentul nr. 22 9 februarie 1990 Decretul-lege privind constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională stipulează, în mod clar, conform principiului separării puterilor în stat.

120 Documentul nr. 23 Februarie 1990 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (proiect supus dezbaterii).

123 Documentul nr. 24 9 februarie 1990 Tabelul nominal ce cuprinde membrii partidelor reprezentate în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

128 Documentul nr. 25 15 martie 1990 Tabel nominal cu componenţa partidelor care au primit statutul de observator al partidelor politice la şedinţele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

130 Documentul nr. 26 Februarie – martie 1990 Notă privind principalele probleme ce necesită dezbaterea în şedinţele C.P.U.N. – respectiv: organele de lucru, regulamentul de funcţionare, decretul de funcţionare, comisiile de specialitate, rapoartele guvernului, bugetul, finanţarea partidelor, posibilitatea partidelor de a-şi înlocui reprezentanţii iniţial desemnaţi.

137 Documentul nr. 27 Februarie – martie 1990 Regulamentul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională privind Comisia de disciplină (Proiect).

8

138 Documentul nr. 28 Februarie 1990 Comunicatul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională privind necesitatea impunerii transformărilor democratice şi pregătirii alegerilor libere.

140 Documentul nr. 29 Februarie 1990 Lista definitivă a membrilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

147 Documentul nr. 30 13 februarie 1990 Componenţa Biroului Executiv al Consiliului de Uniune Naţională.

148 Documentul nr. 31 13 februarie 1990 Lista delegaţiilor din partea organizaţiilor minorităţilor naţionale la Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

150 Documentul nr. 32 13 februarie 1990 Lista preşedinţilor de judeţe participanţi la şedinţele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

152 Documentul nr. 33 9–13 februarie 1990 Hotărârea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională privind modificarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a sesiunilor acestui for politic.

153 Documentul nr. 34 9–13 februarie 1990 Expunerea de motive privind modificarea articolului 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.P.U.N.

154 Documentul nr. 35 9–13 februarie 1990 Informare cu privire la reglementarea problemei cvorumului în dreptul comparat în mai multe ţări ale lumii.

155 Documentul nr. 36 13 februarie 1990 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în formă definitivă.

159 Documentul nr. 37 14 februarie 1990 Nota Ministerului Geologiei privind abrogarea unui Decret al Consiliului de Stat (nr. 50/1989) al cărui conţinut era considerat fie depăşit, fie incorect redactat (în cazul de faţă – includerea şi a altor pietre naturale, în lista pietrelor semipreţioase).

161 Documentul nr. 38 Februarie 1990 Decret-lege al C.P.U.N. privind abrogarea unui act normativ considerat vetust.

162 Documentul nr. 39 15 februarie 1990 Ordinea de zi a şedinţei Biroului Executiv al C.P.U.N. din 15 februarie 1990.

9

163 Documentul nr. 40 16 februarie 1990 Comunicatul Biroului Executiv al C.P.U.N. cu privire la prima şedinţă de lucru, conţinând ordinea de zi.

165 Documentul nr. 41 Februarie 1990 Lista membrilor comisiilor de specialitate ale principalului for politic de până la alegerile din 20 mai 1990, C.P.U.N., urmată şi de repartiţia exactă a acestora în spaţiul destinat Consiliului (Proiect).

171 Documentul nr. 42 Februarie 1990 Lista proiectelor de decrete-lege cu care a fost sesizat Secretariatul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, trimise pentru avizare, apoi, comisiilor de specialitate.

173 Documentul nr. 43 23 februarie 1990 Ordinea de zi pentru şedinţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din 23 februarie 1990, organizată post evenimentele din 18 februarie 1990.

174 Documentul nr. 44 27 februarie 1990 Notă conţinând principalele recomandări pentru consiliile locale provizorii de uniune naţională vizând intrarea în normalitate la nivelul întregii ţări.

187 Documentul nr. 45 28 februarie 1990 Decretul-lege privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, unul dintre actele menite a introduce noua stare democratică în România şi a înlătura urmele regimului comunist.

179 Documentul nr. 46 28 februarie 1990 – 5 martie 1990 Hotărârea Guvernului României privind supunerea spre aprobarea C.P.U.N.-ului a unui proiect de decret-lege privind acordarea unor drepturi pentru unele categorii de muncitori, în cazul de faţă – mecanicii şi mecanicii ajutori de locomotivă care lucrează pe rame electrice de metrou; urmată de expunerea de motive, elaborată de specialiştii din ministerul de resort şi de avizul comisiei de specialitate şi, în final, de decretul-lege în sine.

184 Documentul nr. 47 21 martie 1990 Decret-lege privind drepturile de hrană cuvenite în timp de pace efectivelor ministerului apărării naţionale (inclusiv tabele comparative).

190 Documentul nr. 48 21 martie 1990 Decret-lege vizând acordarea unor drepturi ale personalului militar ambarcat pe submarine.

191 Documentul nr. 49 26 martie 1990 Decretele vizând formarea şi organizarea Serviciului Român de Informaţii.

10

193 Documentul nr. 50 30 martie 1990 Ordinea de zi pentru sesiunea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din 30 martie 1990.

195 Documentul nr. 51 6 aprilie 1990 Ordinea de zi a şedinţei Biroului executiv al C.P.U.N., reunit la data de 6 aprilie 1990.

196 Documentul nr. 52 6 aprilie 1990 Lista invitaţilor la şedinţa Biroului Executiv al C.P.U.N., din 6 aprilie 1990.

197 Documentul nr. 53 7 mai 1990 Stenograma şedinţei Biroului Executiv al C.P.U.N., din data de 7 mai 1990.

205 Documentul nr. 54 11 mai 1990 Decretul-lege privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română.

206 Documentul nr. 55 Ianuarie – mai 1990 Lista decretelor emise în perioada 1 ianuarie – 1 mai 1990.

207 Documentul nr. 56 Ianuarie – mai 1990 Lista decretelor lege emise în perioada 1 ianuarie – 1 mai 1990.

208 Documentul nr. 57 12 martie 1990 Hotărârea pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Decret-lege privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine; urmată de avizul favorabil al Comisiei de specialitate şi decretul-lege efectiv.

215 Documentul nr. 58 21 martie 1990 Hotărâre pentru adoptarea proiectului de decret privind modificarea unor acte normative anterioare, în acest caz, a art. 32 din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehi-cule, urmat de nota specialiştilor de resort, avizul comisiei de specialitate, un documentar comparativ şi actul normativ în sine.

221 Documentul nr. 59 23 martie – 4 aprilie 1990 Hotărârea privind stabilirea unor măsuri economico-sociale pentru acordarea ajutorului de şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor; în anexă – expunerea de motive, avizul favorabil al comisiei de specialitate şi decretul-lege în sine.

227 Documentul nr. 60 26 martie 1990 Hotărâre privind alocaţiile zilnice de hrană în unităţile sanitare; în anexă – expunerea de motive, avizul favorabil al comisiei de specialitate, o situaţie comparativă şi decretul-lege în sine.

11

234 Documentul nr. 61 26 martie 1990 Hotărâre privind abrogarea Decretului nr. 223/1978.

237 Documentul nr. 62 3 aprilie 1990 Hotărâre privind schimbarea conţinutului jurământului militar; în anexă – nota explicativă, avizul favorabil al comisiei de specialitate şi decretul-lege în sine.

239 Documentul nr. 63 23 februarie 1990 Decretul-lege privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept.

241 Documentul nr. 64 Februarie – martie 1990 Raport cu privire la activitatea colectivului de relaţii cu publicul şi mijloacele informaţiei în masă de pe lângă C.P.U.N., precum şi a îndrumării şi rezolvării operative a problemelor deosebite ale cetăţenilor.

244 Documentul nr. 65 Mai 1990 Decret-lege privind condiţiile necesare încadrării în anumite funcţii din cadrul aparatului de stat, urmat de anexele necesare.

248 Documentul nr. 66 Martie – aprilie 1990 Propunere privind unele probleme ridicate de reprezen-tanţii Partidul Reconstrucţiei Naţionale din România.

250 Documentul nr. 67 Martie – aprilie 1990 Propunerea lui Silviu Brucan cu privire la dezamorsarea crizei prin care trecea România înaintea alegerilor din 20 mai 1990.

251 Documentul nr. 68 19 martie 1990 Hotărârea cu privire la numerotarea circumscripţiilor electorale şi stabilirea numărului deputaţilor şi senatorilor – în vederea apropiatelor alegeri din 20 mai 1990.

256 Documentul nr. 69 Martie 1990 Diagrama operaţiunilor electorale în vederea apropiatelor alegeri din 20 mai 1990.

257 Documentul nr. 70 28 martie 1990 Raport al Ministerului Afacerilor Externe adresat preşedintelui C.P.U.N. cu privire la participarea observatorilor străini la apropiatele alegeri din 20 mai 1990.

265 Documentul nr. 71 Aprilie 1990 Institutul Român pentru sondarea opiniei publice a efectuat un sondaj preelectoral, la 26–28 martie 1990.

270 Documentul nr. 72 Mai 1990 Propuneri ale Partidului Naţional Liberal prezentând varianta scrutinului de listă bazat pe alianţa prin înrudire ideologică.

12

272 Documentul nr. 73 10 mai 1990 Propunerile ale Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat cuprinzând şi o declaraţie cu privire la mitingul prelungit din Piaţa Universităţii.

273 Documentul nr. 74 15 mai 1990 Notă referitoare la pregătirea alegerilor, atât în municipiul Bucureşti, cât şi în ţară.

275 Documentul nr. 75 Mai 1990 Notă cu privire la unele dezbateri la decretul-lege vizând organizarea alegerilor din 20 mai 1990.

279 Documentul nr. 76 14 mai 1990 Înfiinţarea Fondului „Libertatea”.

281 Documentul nr. 77 4 aprilie 1990 Informare cu privire la sumele strânse în contul „Libertatea 1989”, urmată de situaţia privind operaţiunile efectuate în acest cont sau în altele similare din întreaga ţară.

285 Documentul nr. 78 4 aprilie 1990 Nota Băncii Române de Comerţ Exterior cu privire la o propunere de gestionare şi utilizare a fondurilor în valută existente în contul nr. 1000 – Fond ajutor România.

287 Indice de nume

296 Indice de localităţi

297 Contents

306 Inhalt

315 Contenu

13

ARGUMENT

n istoria recentă a României democratice s-au impus deja câteva repere semnificative atât

pentru evoluţia în sine a evenimentelor, cât, mai ales, pen-tru impactul ce l-au avut asupra restructurărilor viitoare. Apariţia şi activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională reprezintă un asemenea moment.

În această generoasă idee nu numai de recuperare a trecutului apropiat, ci, mai ales, de stocare, de arhivare, pentru comparaţie, a principalelor date şi informaţii cu privire la redemocratizarea României, prezentul volum se înscrie într-o serie mai amplă de asemenea lucrări (urmând a apărea alte două volume conţinând stenogramele şedin-ţelor C.P.U.N.) ce doresc o atât de necesară reconfigurare a ultimelor decenii.

Î

14

15

STUDIU INTRODUCTIV

Lector univ. dr. TEODORA STĂNESCU-STANCIU

altul democratic de la societatea totalitară, cu partid unic, la noul sistem bazat pe un eşichier politic surprinzător de divers1, a condus

la impunerea uneia dintre cele mai mari schimbări din istoria statelor post-co-muniste din Europa Central-răsăriteană.

„Schimbarea de regim în Europa central-estică s-a desfăşurat în mai multe feluri. Modelele acestea au fost reprezentate în literatura de specialitate occidentală prin termeni precum: „replacement”, „transplacement”, „confrun-tare”, „implozie”, „schimbare contractuală de sistem”. În plus, s-a vorbit foarte mult de aşa-numita „tranziţie impusă” de „sus”, direcţia impunerii fixând şi viteza şi conţinutul transformărilor.”2

Una dintre temele cele mai frecvente şi chiar „îndrăgite”, am putea spune, ale literaturii de specialitate3 este tocmai această „fragilitate” a instituţiilor politice democratice în estul şi centrul Europei. Cauzele, multiple, sunt însă uşor detectabile, după cum demonstrează şi analiza specialistei în geostrategie euro-peană, Violette Rey: „La temelia democraţiei contemporane stau reprezentarea parlamentară şi multipartidismul, respinse visceral de sistemul comunist; funcţionarea democraţiei ca regim politic presupune conflictul, un conflict care este însă conştient asumat, întrucât se supune unor reguli, se menţine în cadrul definit printr-un contract civic. Pentru gestionarea cu fermitate a conflictului politic este aşadar neapărată nevoie de o strictă coeziune a ansamblului societăţii la nivelul întregii ţări. Multipartidismul nu este deplin semnificativ decât într-o societate realmente diferenţiată, în care conglomeratul claselor mijlocii joacă un rol hotărâtor pentru soarta confruntărilor, ca factor de arbitraj şi de compromis,

1 A se consulta, în această direcţie, teoriile cu privire la apariţia unui număr extrem de mare de

partide, la disiparea eşichierului politic cu precădere în cazurile de schimbare de regim prin revoluţie, dar şi la impunerea unor formaţiuni de guvernare destul de slabe, mai ales în organizare, sau ineficiente.

2 Gh. Stoilov, The transformation process in Bulgaria, Groenigen, 1999, p. 41, dar şi Klaus von Bayme, Parteien in westlichen Demokratien, München, 1992.

3 Atât în ceea ce priveşte autorii din spaţiul est-central european, cât şi cei din afara lui.

S

16

ceea ce implică existenţa unei economii complexe şi a unei mize variate în jocu-rile de putere.

Temeiuri obiective ale funcţionării regimului democratic, toate acestea nu sunt nicidecum trăsături dominante ale societăţilor est-europene. Ca efect al unei jumătăţi de secol de socialism şi al unui lung trecut agrar anterior, diferenţierea socială este aici redusă şi prezintă trăsături singulare. În faza socialistă, a apărut pătura socială conducătoare a nomenclaturii, care i-a inclus, prin extindere, şi pe diverşii agenţi de legătură cu restul societăţii, necesar funcţionării statului.”4

În mod obişnuit, în literatura de specialitate sunt diferenţiate cel puţin două5 tipuri majore de democraţie. Astfel, cu predilecţie în studiile provenind din spaţiul de limbă engleză, cât şi în cele ale ultimei perioade, democraţia se defineşte, din nou, în modul său clasic, prin accentul pus pe votul universal, ală-turi de celelalte drepturi şi libertăţi individuale. Oarecum, în completarea acestei aserţiuni, unul dintre cei mai cunoscuţi analişti ai perioadei pentru această pro-blemă, R. Dahl considera, la începutul anilor 1980, că regimurile democratice nu pot funcţiona în afara sistemelor instituţionale care le definesc6. Altfel spus, atâta timp cât aceste instituţii nu sunt funcţionale, ci doar în stadiu de proiect, regimul democratic se găseşte, la rândul său, în acelaşi stadiu de proiect sau de tranziţie, am adăuga noi. Din această perspectivă, mult mai uşor se pot evidenţia tipurile de regimuri democratice întâlnite de-a lungul experienţelor istorice sau geogra-fice, cu denumiri variate: democraţii slabe sau palide, pseudo-democraţii, demo-craţii neconsolidate, democraţii reale etc.

Într-un interesant raport asupra slăbiciunilor instituţiilor democratice din ţările foste comuniste din Europa central-estică, profesorul bulgar Jeliu Vladimirov7 sublinia faptul că trebuie evidenţiate, pe de o parte, unele dileme de natură internă, iar pe de alta, cele de natură externă, dileme cu care se confruntă, la unison, regimurile în tranziţie din această parte a Europei. Din rândul primei categorii putem considera că fac parte:

- pericolul unei oligarhii construite de către partidele politice; - transformarea tipului de politică din una ce interesează şi vizează întreaga

societate, în una care se adresează doar unei categorii insignifiante;

4 Violette Rey, în Michel Roux, Nations, Etats et territoires en Europe de l’Est et en URSS, col.

Pays de l’Est, Harmattan, Paris, 1992, pp. 27–28. 5 Vezi mai ales J. Schumpeter, „Two Concepts of Democracy”, în A. Quinton (ed.), Political

Philosophy, Oxford, Oxford University Press, pp. 153–188, 1977, dar şi A. Touraine, „Qu’est-ce que la democratie aujourd’hui?”, în Revue Internationale des Sciences Sociales, 128, 1991, pp. 275–286.

6 R. Dahl, Polyarchy. Participation and Opposition, New Haven, Yale University Press, 1971, p. 3. 7 Jeliu Vladimirov, The Value Crisis and the Weaknes of democratic institutions in the post-

totalitarian societies in Eastern Europe, The Bulgarian Case, Final Report, NATO Fellowships, Univ. of Sofia, 1997, pp. 4–10.

17

- schimbările ciclice la nivel guvernamental pot conduce la instabilităţi majore;

- dependenţa de contextul internaţional etc. Şi astfel, problema centrală, în opinia lui Vladimirov, devine tocmai abi-

litatea cu care principalii actori politici interni pot face faţă ambelor dileme, dar şi cum sunt capabili să gestioneze conflictele sociale şi să stabilească, cu adevărat, controlul asupra forţelor militare sau ale poliţiei, bazându-se pe instituţiona-lizarea şi legitimarea constituţională a noilor valori democratice.

Eşecul democratizării reale poate conduce, în spaţiul est-central euro-pean, la alte tipuri pseudo-democratice, adesea prezente în literatura de speciali-tate, ca democradura sau dictablanda8.

În 1989, instituţionalizarea partidelor şi a mişcărilor politice9 a reprezen-tat un proces dialectic. Pe de o parte, s-a născut un larg şi diversificat câmp poli-tic, iar pe de alta, opoziţia a fost reunită de sentimentele anticomuniste, în prin-cipal10. „Nu are rost să organizezi altceva în cadrul democraţiei – declara, imediat după prăbuşirea comunismului în Ungaria, Tamás Gàspàr Miklós, unul dintre conducătorii Alianţei Liberilor Democraţi11. Protestele, simpozioanele sunt, toate, sterile, e nevoie de un partid, având în vedere plămădirea unui sistem democratic parlamentar, constituit prin voinţa liberă a electoratului”.

Samuel Huntington12 considera că s-au impus trei grupe principale de partide, cu rol efectiv în gestionarea puterii politice, în perioada tranziţiei la de-mocraţie. Astfel, în „bătălia” electorală vor fi angrenate partide de „standpatters”, de reformişti liberali şi de reformişti democratici, ei fiind definiţi în funcţie de atitudinea lor de bază faţă de democraţie. După Huntington, cheia succesului unei tranziţii spre democraţie depindea de abilitatea grupurilor de reformatori liberali şi democraţi în a forma coaliţii de guvernare şi a învinge, astfel, vechile structuri, în care se angrenează vechile partide sau figuri comuniste.

Foarte interesantă ni se pare şi ideea propusă de Ivan Vejvoda şi Kaldor Mary13, conform căreia se poate vorbi de existenţa unui „spaţiu al democraţiei

8 O’Donnell, G., Schmitter, P. (1986), „Tentative Conclusions about Uncertain Democracies”,

în O’Donnell et al. (eds), Transition from Authoritarian Rule, Part 4, p. 9. 9 O foarte bogată literatură de specialitate s-a concentrat pe studierea acestui fenomen, cu

precădere cea venind din spaţiul geopoliticii, de ex. Attila Agh, The Emerging Party System in ECE, Budapest University of Economics, 1992; Sten Berglund şi Jan Ake Dellebrant (eds), The New Democracies in Eastern Europe. Party Systems and Party Cleavages, Edward Elgar, 1991 sau Gordon Wightman (ed), Party Formation in ECE, Edward Elgar, 1995.

10 Vezi şi Herbert Kitschelt, „The Formation of Party System in East Central Europe”, în Politics and Society, 20, martie 1992, pp. 7–50.

11 Într-un interviu, „Ungaria – Periplu în noaptea alegerilor. Turnesol de toamnă”, realizat de Bániay Péter, în revista 22, anul I, nr. 41, 26 octombrie 1990, pp. 10–11.

12 S. Huntington, „How Do Countries Democratize?”, apud. J. T. Ishiyama – art. Comparative Politics, ianuarie 1995, p. 149.

13 Ivan Vejvoda, Mary Kaldor (eds), Democratization in Central and Eastern Europe, Pinter, London / New York, 1999.

18

europene”, care să impună acelaşi tip de democraţie consolidată în Europa cen-tral-estică, cât şi să revigoreze sistemul democratic, de astă dată în Europa occi-dentală. În schimb, cei doi analişti nu au fost capabili să ofere răspunsuri certe la întrebarea care i-a chinuit şi pe ei, în egală măsură cu restul specialiştilor din domeniu – sistemul politic est-central european este unul totalmente diferit de cel al Marii Europe? Găsirea variantei corecte, a fost îngreunată, după cum subliniau Vejvoda şi Kaldor, tocmai de continua divizare a continentului, în ciuda prăbuşirii Cortinei de fier.

În studiul dedicat crizelor prin care a trecut sistemul politic est-central european, J. Vladimirov insista asupra perioadei extrem de scurte în care „ţările post-comuniste au fost nevoite să îşi schimbe vechiul regim şi să-şi construiască unul nou, aşa-numita democraţie procedurală. Aceste structuri democratice s-au dezvoltat în mod diferit în fiecare stat în parte, în funcţie de manifestările poli-tice din acele zone”14.

Este interesant de adăugat că, pentru mulţi dintre specialiştii preocupaţi de natura şi evoluţia sistemelor politice din Europa, în partea est-centrală a con-tinentului, după 1989, s-a înregistrat un proces de apariţie a unor partide politice cu un caracter ideologic specific acestor zone, diferit oarecum (într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de autor sau de şcoala de interpretare sau comparaţie) de cel macro-european, ca şi a unor structuri de putere diferite sau combinate după aceleaşi principii generoase, dar altfel realizate.

În plus, pentru mulţi dintre analişti, una dintre notele definitorii pentru noile realităţi politice post 1989 a fost tocmai lipsa de experienţă, vizibilă mai ales în primele rezultate, dar şi comportamente politice. Astfel, foarte interesant apare un editorial publicat în gazeta Informaţii din Slovenia, la 11 noiembrie 1992: „Noi avem mai degrabă politicieni inadecvaţi, decât programele politice inadecvate, deoarece, dacă e să analizăm ceea ce scriem, folosim mai multe cuvinte pentru a critica personalităţile, decât programele... Avem un sistem politic pluripartidist, dar ne comportăm ca şi cum am avea unul cu sistem de partid unic... Gândiţi-vă doar cât de des auzim în jurul nostru cuvintele că o naţiune mică trebuie să stea unită. Astfel, nu le permitem celorlalţi să gândească diferit, chiar dacă ne imaginăm că acesta este un lucru ce ar putea conduce la un rezultat pozitiv.”15

Din punct de vedere strict al partidelor şi formaţiunilor politice, în egală măsură, după 1989, au reapărut, după cum era şi firesc, având în vedere experi-enţele democratice, partidele politice tradiţionale. În această perioadă de după prăbuşirea comunismului, au fost „dotate” cu programe şi manifeste, reactuali-

14 Jeliu Vladimirov, op. cit., p. 5. 15 Apud J. Brian Atwood, „Reflections on the Transition in Eastern and Central Europe”, în

Larry Garber, Eric Bjornlung (eds), The New Democratic Frontier. A country by country report on elections in central and eastern Europe, National Democratic Institute for International Affairs, 1992, pp. 221–237.

19

zate momentului. Câteva exemple pot sta mărturie: Partidul Socialist – înfiinţat în l887, reapărut în anul 1987, pentru cazul Poloniei; Partidul Democrat – înfiin-ţat în 1944 pentru cazul Slovaciei; Partidul Popular Creştin Democrat – reînfiin-ţat în 1989 pentru cazul Ungariei, sau Partidul Naţional Ţărănesc (Creştin Democrat) – pentru cazul statului român.

În acelaşi timp, s-au impus şi partide noi. Pentru Ungaria: Forumul Democrat – creat în 1988, Partidul Independent al Micilor Proprietari – în anul 1988, Alianţa Democraţilor Liberi (1988), Federaţia Tinerilor Democraţi (1988). Pentru cazul statului polonez – Uniunea Democratică (1991), Partidul Congre-sului Liberal-Democrat (K.L.D.), Confederaţia pentru o Polonie Independentă (K.P.N.), dintr-un total de 135 de formaţiuni politice înregistrate în anul 1994.

Pentru Cehoslovacia, defalcat: a) Cehia: Mişcarea Civică (1991, continuatoare a Forumului Civic înfiin-

ţat în 1989), Partidul Democrat Civic (1991, continuatorul aceluiaşi Forum Civic), Partidul Coexistenţa (fondat în 1990 şi reprezentând minoritarii maghiari şi polonezi de pe teritoriul ceh);

b) Slovacia: Uniunea Civică Democratică Publicul Împotriva Violenţei (1989) şi Partidul Naţional Slovac – pentru un număr total de 10 grupări politice înregistrate în momentul 1994.

Pentru Germania de Est – Uniunea Creştin Democrată (CDU) şi Partidul Liberal Democrat (FDP).

Configuraţii de preluare a puterii Analiştii occidentali au reuşit să evidenţieze două tipuri de configuraţii

de preluare a puterii după 1989, în funcţie de existenţa unui partid sau a unei mişcări politice în fruntea acesteia:

a. putere cucerită de mişcări unitare, care a regrupat opozanţi ai regi-mului totalitar, ca de exemplu: Solidaritatea (în Polonia), Forumul Civic (în Cehoslovacia) şi gruparea Demos (în Slovenia). Există şi tentative de acest gen, dar care vor eşua, în cazurile Germaniei de Est – cu gruparea Neues Forum sau al României, cu organizaţii de genul „Grupului pentru Dialog Social”.

b. putere cucerită de un partid de centru – dreapta, construit pe formula occidentală: Forumul Democratic în Ungaria sau Alianţa pentru Democraţie, dominată în cazul Germaniei de Est de către C.D.U.

O altă trăsătură, în opinia Helgăi Welsh16, în aranjarea eşichierului poli-tic a fost dată de crearea, aşa-numitelor, în literatura de specialitate, „organizaţii de tip umbrelă”, respectiv conglomerate de partide sau mişcări-partid ce s-au situat în fruntea statului. În linii mari, sintagma defineşte organismul politic care

16 H. A. Welsh, art. cit.

20

a combinat o varietate de grupări şi partide politice, fără un program efectiv structurat sau o „aşezare” strict instituţionalizată.

În societăţile post-comuniste, membrii opoziţiei, refuzând orice tip de ideologie, au încercat să creeze noi organizaţii, care să se adreseze tuturor sectoa-relor populaţiei, în ideea că „toate interesele politice sunt în numele celui mai înalt interes”, respectiv acela de a fi împotriva Partidului Comunist17.

Astfel, pe fundalul unui partid comunist încă puternic şi unitar (chiar dacă divizat în mai multe partide, ca în cazul Poloniei şi Ungariei), opoziţia poli-tică s-a dovedit slabă, unitatea fiind linia esenţială ce trebuia urmată. Ca rezultat, un număr de alianţe politice puternice au început să apară la orizontul vieţii po-litice în tranziţie: Uniunea Forţelor Democratice ce combină diverse forţe poli-tice de opoziţie în Bulgaria, Forumul Civic şi Publicul Împotriva Violenţei, pen-tru spaţiul ceh şi slovac. Situaţia Solidarităţii este puţin aparte, dar, în esenţă, şi în Polonia a prevalat sensul unitar al forţelor de opoziţie.

Eforturile de a strânge sub aceeaşi „umbrelă” majoritatea grupărilor de opoziţie au eşuat în ceea ce priveşte cazul R.D.G., aici intervenind, în primul rând, partidele puternice de pe eşichierul politic al Germaniei Federale. Totuşi, a reuşit să apară aşa-numita „Alianţă pentru Germania”, ce reunea un număr im-portant de alianţe electorale: creştin-democraţii, liberalii şi social-democraţii.

O excepţie majoră de la aceste tipuri de împărţire a puterii a constituit-o cazul ungar. La începutul anilor 1988, forţele de opoziţie ungare se bucurau de o libertate relativă, limitată însă la mediile de mijloc ale comunităţilor urbane. La 3 septembrie 1988 s-a impus principalul stâlp al opoziţiei anti-comuniste, Forumul Democrat Ungar, al cărui prezidiu era format aproape în totalitate din intelectuali: scriitori, ca Istvan Csurka (acesta fiind şi cel ce va crea oarecare ten-siuni în sânul partidului, în 1994) şi Gyula Fekete, poeţi – ca Sandor Csoori, cri-tici literari – ca Csaba Kiss; istoricul Lajos Fur şi politologul expert în problema naţionalităţilor – Rudolf Joo.

După cum observa un alt analist al situaţiei, J. Batt, „creaţia acestei orga-nizaţii a fost mai mult produsul iniţiativei elitei, decât al unei presiuni venite din partea maselor, ca în cazul Solidarităţii, a Forumul Civic sau a Publicului Împo-triva Violenţei.”18

România În acest tablou general, care a fost comportamentul politic al României?

S-a integrat sau a făcut, oarecum preluând nota din perioada gorbaciovistă sau chiar a prăbuşirii violente a comunismului, notă discordantă?

17 Vezi St. White, Communism and Post-Communism Political Systems: An Introduction, New

York, 1990, p. 155, dar şi varianta românească. 18 J. Batt, East Central Europe from Reform to Transformation, New York, Council on Forreign

Relations Press, 1991, p. 55.

21

„În general, perioadele imediat postdictatoriale sunt caracterizate de creşterea participării politice a populaţiei, de aşteptările sporite în legătură cu posibilităţile de implicare, directă sau prin reprezentanţi, în conducerea societă-ţii. Această trăsătură constituie efectul, pe de o parte, al vidului de putere, iar, pe de altă parte, al valorificării pozitive şi eficienţei acţiunii nemijlocite în raport cu atingerea obiectivelor proprii unor grupuri şi categorii sociale.”19 Încercarea de definiţie a sociologului român Andrei Muşetescu, ce pare a se cantona într-un mai vechi limbaj, se poate aplica şi cazului autohton în ceea ce priveşte naşterea principalelor structuri politice?

Dacă ar fi să-i dăm crezare întru-totul lui Vladimir Pasti,20 „sistemul de distribuţie al puterii politice care s-a constituit în România nu are nevoie de par-tide politice pentru a funcţiona. Dimpotrivă, partidele politice pot fi, în anumite circumstanţe, un inconvenient serios.” Dar Pasti sublinia, în continuare, faptul că ar fi „incorect să se considere că a existat un complot pentru a înlătura parti-dele politice de la putere.”21

Cu toate acestea, teza aşa-numitei „democraţii originale” a făcut şi mai face încă să curgă multă cerneală şi nu numai în spaţiul românesc. În plus, Pasti deosebeşte şi o a doua etapă în procesul transformării României post decembrie 1989, respectiv „de la democraţia originală a primei etape s-a trecut la o etapă pe care am putea-o denumi a partidelor originale.”22 Am mai adăuga, a unor struc-turi politice originale, dacă luăm în calcul, de exemplu, cazul Consiliului Provi-zoriu de Uniune Naţională.

Oarecum pe aceeaşi cale a accentuării caracterului specific al cazului românesc a mers şi Daniel Barbu, ce descria regimul politic din România post-comunistă ca pe o formă de partidocraţie, ce îşi afla originea în înţelegerea parti-culară a dreptului de vot23 (care nu era considerat ca „aparţinând de sfera dreptu-rilor subiective, ci ca un drept creat exclusiv pe cale pozitivă”24).

La rândul său, George Voicu25 încerca să fixeze aceeaşi idee a diferen-ţelor existente între sistemul politic românesc şi cel din Polonia, Ungaria,

19 Andrei Muşetescu, „Geneza sistemelor partinice”, în Petre S. Datculescu, Klaus Liepelt (ed.),

Renaşterea unei democraţii. Alegerile din România de la 20 mai 1990, IRSOP, Bucureşti, 1991, p. 56.

20 Vladimir Pasti, România în tranziţie. Căderea în viitor, Editura Nemira, Bucureşti, 1995, p. 150, cu predilecţie capitolul intitulat „Partidele originale – Opoziţia”.

21 Ibidem, p. 151. 22 Ibidem, p. 164. 23 Ideea mai apare şi la Alexandra Ionescu, „Les partis post-communiste roumains: entre rupture

et continuité”, în Alexandra Ionescu, Odette Tomescu-Hatto (eds), Politique et société dans la Roumanie contemporaine, L’Harmattan, Paris, 2004, pp. 78–81.

24 Daniel Barbu, Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă, Editura Nemira, Bucureşti, 2004, pp. 147, 149, dar ideea de „partitocraţie” bine dezvoltată şi în Daniel Barbu, „De la partidul unic la partitocraţie”, în Jean-Michel de Waele, Partide politice şi democraţie în Europa centrală şi de est, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, pp. 253–272.

25 George Voicu, Pluripartidismul, Editura All, Bucureşti, 1999, p. 199.

22

Republica Cehă sau Bulgaria. Aceasta, consideră politologul român, ar ţine tocmai de situaţia specială a regimului comunist de la Bucureşti, care, în ciuda direcţiei dictate de la Moscova, a rămas fidel, până în ultima clipă, stalinismului. Astfel, partidele din România nu au beneficiat de sprijinul oferit de societatea civilă, fiind, în consecinţă, de „o calitate în general îndoielnică,”26 din punctul de vedere al doctrinei, cât şi al structurii organizatorice27.

Pe aceeaşi filieră a mers şi Alexandru Radu28, cel care insista asupra caracterului „subdezvoltat şi fragil” al societăţii civile româneşti, iar, de aici, a întregului eşafodaj politic: „partidele politice, deşi au asigurat funcţionarea regi-mului democratic pluralist, nu au putut contribui la buna lui funcţionare. Ele au fost ineficiente, adică entropice. Sistemul partidist în sine a jucat, în mod para-doxal, un rol entropic”29. Dar şi Sorina Soare,30 ce considera că sistemul politic românesc se caracteriza, la începutul anului 1990, prin patru trăsături directoare:

a. caracterul „hibrid”, datorat „tendinţei de a grefa caracteristicile unui pluripartidism extrem în contextul unui sistem pluripartid moderat, presărat cu elemente de logică majoritară”;

b. în cadrul sistemului există aproape numai guverne de coaliţie, „chiar dacă nedeclarate”, căutarea sprijinului în rândul partidelor mici şi mijlocii devenind astfel vitală;

c. existenţa unei polarizări ce „împiedică adesea colaborarea dintre partidele cu aceeaşi identitate politică”;

d. ideea partidocraţiei „ramificate, capilare, ce slăbeşte structurile de tip societate civilă”, amânând astfel consolidarea democraţiei.

În timp ce un tânăr politolog, Bogdan Popescu-Necşeşti, întrebându-se dacă, în România, existau într-adevăr partide politice autentice, considera că la baza naşterii, dificile sau mai puţin dificile, a sistemului politic român a stat un „fenomen curios”, după cum îl numeşte autorul – „scufundarea totală în neant a Partidului Comunist Român, ca formă organizată, printr-un act administrativ şi prin explozia socială ce a dus la o implozie a sistemului comunist.”31 Apoi, logica a fost foarte simplă: „Mai întâi au apărut nucleele, aşa-zisele comitete de iniţia-tivă pentru înfiinţarea şi reînfiinţarea diferitelor partide, în primul rând a celor istorice... Ele nu erau decât nişte reprezentante ale unor tradiţii, valori şi amintiri

26 Ibidem, pp. 212–213. 27 Similare oarecum cu partidele din spaţiul bulgar. 28 Alexandru Radu, Nevoia de schimbare. Un deceniu de pluripartidism în România, Editura Ion

Cristoiu, Bucureşti, 2000. 29 Ibidem, p. 11. 30 Sorina Soare, „Sitstemul partizan românesc: catalizator sau obstacol al consolidării

democratice?”, în Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. II, nr. 1/2002, p. 136, dar mai ales Sorina Soare, Les partis politiques roumains après 1989, Editions de l’Universite de Bruxelles, Bruxelles, 2004.

31 Bogdan Popescu-Necşeşti, „Există acum în România partide politice autentice?”, în Revista 22, an IV, nr. 12 (164), 1–7 aprilie 1993, p. 6.

23

care nu îşi mai regăseau un corespondent adecvat în realitatea socială. În replică, F.S.N. (...) suferea de aceeaşi lipsă de corespondent în viaţa socială, mai ales deoarece se năştea dintr-o situaţie ambiguă de arbitru şi jucător politic simultan cu interese divergente, hibride.” Au fost însă aceste organisme cu adevărat par-tide politice? „Cred că ar trebui să admitem că, deşi formal, grupurile intitulate partide puteau fi considerate aşa, întrucât aveau: a) structură organizatorică; b) lideri, ele nu au avut încă lideri rezultaţi din dinamica grupurilor ce se recunosc în ele şi o ideologie clar asumată, ca urmare a identificării prioritare cu un anu-mit grup de interese.”

În încercarea de a trasa câteva paliere cronologice de interpretare a funcţionabilităţii sistemului politic românesc de după decembrie 1989, Filon Morar32 consideră că se pot impune două mari etape: decembrie 1989 – mai 1990, etapa numită de autor a „concentrării”(cea asupra căreia ne focalizăm acum atenţia) şi, respectiv, cea de-a doua, din mai 1990 şi până în noiembrie 1996, respectiv epoca „dilatării”, când s-a produs adevărata, după Morar, „multiplicare, explozie a numărului de partide”.

Foarte interesat este şi studiul unui politolog occidental, prezentat destul de aproape de evenimente, în 1994, cu ocazia unei zile a României, la School of Slavonic and East European Studies, Peter Siani Davies, „Political Legitimisation and the Romanian Revolution”, accentul căzând tocmai pe această dorinţă de legitimare a unei puteri provizorii, dovedind încă fragilitate şi, uneori, neconcordanţe. Emblematic, ni se pare, în acest sens, un dialog între doi repre-zentanţi marcanţi ai acelei perioade, Andrei Pleşu şi Petre Roman, în care este surprinsă tocmai realitatea care prindea contur din mers: „P.R. – Tu deveniseşi membru CFSN. A.P. – Dar eu nu ştiam în momentul ăla. P.R. – Păi, te pusese chiar Iliescu. Îi pusese pe toţi: pe Dinescu, pe Caramitru, pe tine... A.P. – Mai târziu, unii mi-au spus că întrebase de mine Doina Cornea. Dar eu nu ştiam nimic. Habar n-aveam. Dinescu era deja acolo. P.R. – Dar fiecare a mai pus pe listă pe cineva. A.P.- Aşa este, aşa s-a făcut C.F.S.N.”33

Atmosferă de provizorat, de transformare continuă, de adaptare la situa-ţii care mai de care mai neprevăzute, în căutare de rezolvare, de preluare de mo-dele acceptabile şi pretabile la cazul românesc, ce reiese şi mai departe, în acelaşi volum. „A.P. – În legătură cu guvernarea provizorie, cea de până la alegeri, eu am rămas în minte cu două imagini: una era aspectul supraaglomerat al sălii gu-vernului..., P.R. – La un moment dat eram 6934..., A.P. – 69, într-o sală relativ

32 Filon Morar, Democraţia privilegiilor. Alegerile aleşilor în România, Editura Paideia, Bucureşti,

2001. 33 Andrei Pleşu şi Petre Roman în dialog cu Elena Ştefoi, Transformări, inerţii, dezordini. 22 de

luni după 22 decembrie 1989, Polirom, Iaşi, 2002, p. 48. Acest procedeu de completare a listelor de membri se poate observa şi din analiza listei adnotate, prezentate în partea de documente.

34 Lista membrilor guvernului provizoriu în partea de anexe a prezentului volum.

24

mică. Semănam cu o pluta Meduzei. Eram o echipă de naufragiaţi, foarte activi de altfel, care aveau de făcut faţă unor situaţii cu totul noi. (...) Al doilea lucru este că (...) puterea nu era încă putere la acel moment. Fie pentru că era o putere prea nouă, care nu-şi găsise încă ritmul şi legitimitatea – erau dubii în legătură cu asta – fie pentru că, în atmosfera revoluţionară de după decembrie, lucrurile erau atât de tulburi încât nimeni nu mai putea aprecia în mod exact raporturile de putere şi mai toată lumea înţelesese revoluţia ca pe un prilej de a cultiva o anarhie veselă.”35

Repere cronologice: România debutului de an 1990 (ianuarie – mai 1990) „Pe plan intern, revoluţia română a destrămat toate structurile şi institu-

ţiile care, comuniste sau nu, aveau funcţia de a menţine societatea coerentă şi de a face diferitele sectoare ale acesteia să coopereze între ele. (...) Una dintre cele mai utilizate formule în acea perioadă era vidul de putere. De fapt, nu a existat niciodată un vid de putere, ci doar un vid de autoritate al instituţiilor centrale ale statului.”36

În seara zilei de 27 decembrie 1989 a fost definit nucleul de putere al conducerii provizorii a statului, compus, formal, din două organisme distincte, constituite însă din aceleaşi persoane: Biroul Executiv al C.F.S.N.37: Preşedinte – Ion Iliescu; Prim-vicepreşedinte – Dumitru Mazilu; Vicepreşedinţi – Cazimir Ionescu şi Karoly Kiraly; Secretar – Dan Marţian; Membrii – Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru şi Nicolae Radu.

Au fost structurate şi comisii de specialitate, organisme atât de necesare în procesul de reconstrucţie: Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică, în frunte cu Bogdan Teodoriu; Comisia pentru agricultură; Comisia constituţio-nală, juridică şi pentru drepturile omului, condusă de Dumitru Mazilu; Comisia pentru tineret, în frunte cu Vasile Neacşa; Comisia pentru politica externă –

35 Ibidem, p. 57. 36 Vladimir Pasti, România în tranziţie. Căderea în viitor, Editura Nemira, Bucureşti, 1995, p. 99. 37 Şi alte variante au fost vehiculate – precum guvernul Dăscălescu sau Verdeţ, importante figuri

ale regimului comunist, deci fără prea mari şanse de reuşită în contextul respectiv! Comunicatul CFSN, prezentat poporului, în seara zilei de 22 decembrie (ora estimată 22.30), a subliniat principiile directoare ale noii structuri de putere, impuse, în mod oficial, prin Decretul nr. 2 din 27 decembrie 1989. Au existat autori care au încercat să demonstreze că acest comunicat al CFSN din 22 decembrie 1989, nu este nici pe departe primul document programatic al revoluţiei române, ci, în opinia, de exemplu, a lui Alex Mihai Stoenescu, al patrulea, după Declaraţia şi Programului în opt puncte al Frontului Popular Român, difuzat, ca manifest încă din 10 decembrie, la Iaşi, Bacău şi Roman; Declaraţia şi Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timişoara, citit la 21 decembrie 1989; Declaraţia în trei puncte a Frontului Unităţii Poporului, prezentat de Petre Roman, în jurul prânzului zilei de 22 decembrie, la Bucureşti, în balconul Comitetului Central.

25

Silviu Brucan; Comisia pentru ştiinţă şi învăţământ – Gheorghe Manole; Comi-sia pentru cultură – Ion Caramitru; Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic – Cazimir Ionescu; Comisia pentru minorităţile naţionale – Karoly Kiraly; Comisia pentru administraţia locală – Nicolae Radu; Comisia organizatorică şi colectivul de împuterniciţi ai Consiliului – Mihai Montanu. Lista comisiilor38 a fost publi-cată în Monitorul Oficial. A fost anunţată, apoi, înfiinţarea, pe lângă Biroul Executiv, a unui „colectiv pentru relaţiile cu publicul şi mijloacele informaţiei de masă”39.

Noul nucleu conducător al statului era format dintr-un număr restrâns de persoane (12), reprezentative atât pentru situaţia actuală, climat, dar şi prove-nind din rândul celor care avuseseră experienţe politice şi în recent desfiinţatul regim. Foarte interesant, nucleul conducător în sine nu îl includea pe primul-ministru, încercând astfel să separe, după principiile democratice, puterile în stat.

Pe acest fundal complicat, în încercarea de a impune sistemul democra-tic occidental, se impunea formarea şi a principalelor organisme politice, respec-tiv a partidelor politice.

„Definirea unui partid politic românesc – sublinia Cristian Preda40 – nu este deloc simplă. Mai întâi, din raţiuni care ţin de statutul său legal: în România, întemeierea juridică a formaţiunilor politice este în acelaşi timp decisivă şi fragilă.”

A apărut astfel Decretul-lege numărul 8/31 din 1989, privind înregistra-rea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti. El prevedea libera constituire a partidelor politice, cu excepţia celor fasciste sau a celor care propagau concepţii contrare ordinii de stat şi de drept. Nu mai era stipulată nici un alt gen de îngrădire, pe motive de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice, pentru cei care doreau să organizeze un partid poli-tic. „Pentru realizarea unei societăţi cu adevărat democratice în România, asigu-rarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi înfăptuirea princi-piului pluralismului politic în temeiul art. 2 lit. a) din Decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează: Art. 1. În România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepţia partidelor fasciste sau a celor care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept.”41

Constituirea şi funcţionarea partidelor politice se realiza numai pe bază teritorială. Activitatea acestora trebuia să se întemeieze pe respectarea suverani-tăţii, independenţei şi integrităţii naţionale, în vederea asigurării libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti şi afirmării demnităţii naţiunii române.

38 Dar fără nominalizări. 39 Condus de Dan Rădulescu. 40 Cristian Preda, Partide şi alegeri în România postcomunistă: 1989–2004, Editura Nemira,

Bucureşti, 2005, p. 11. 41 Decret-lege nr. 8/1989, privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi al

organizaţiilor obşteşti din România”, Monitorul Oficial, nr. 9, 31 decembrie 1989; vezi partea de Documente.

26

Elementele de înregistrare efectivă a partidelor politice erau prevăzute în Decretul-lege: fiecare astfel de organizaţie trebuie să-şi prezinte statutul de orga-nizare şi funcţionare, programul politic, să îşi declare sediul şi mijloacele finan-ciare de care dispune şi să facă dovada a cel puţin 251 de membri. O persoană nu putea face parte în acelaşi timp din două sau mai multe formaţiuni politice. Cadrele militare şi personalul civil din Ministerele Apărării Naţionale şi de Interne, ca şi judecătorii, procurorii, diplomaţii, precum şi personalul operativ al Radioteleviziunii Române nu puteau face parte din vreun partid politic.

În fond, însă posibilitatea legală a reapariţiei partidelor politice şi a pluripartidismului în România a fost creată chiar de primul punct al progra-mului politic al puterii temporare, enunţat în Comunicatul către ţară din 22 decembrie 1989, care prevedea „abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ”42. „Acesta este actul de naştere al noii democraţii politice şi al pluripartidismului în România postcomunistă. Sau actul de renaştere al pluripartismului. El marca discontinuitatea cea mai importantă dintre regimul politic comunist şi noul regim democratic.”43

Explozia partidelor politice ce a urmat a devenit o caracteristică şi a sce-nei politice româneşti; numai puţin de 30 de partide s-au înscris legal până la sfârşitul lunii ianuarie 1990, numărul lor ajungând la 75 în preziua alegerilor din mai 199044. „În perioada imediat următoare s-a înregistrat o adevărată inflaţie de partide politice, situaţie datorată atât dorinţei sincere a românilor de a rupe defi-nitiv cu monopartidismul comunist, cât şi a veleitarismului unor persoane care, profitând de numărul mic de membri necesar pentru legalizarea unei formaţiuni partizane, doreau să se afirme pe scena politică.”45

În ciuda acestei atomizări, se asista şi la un proces total opus, respectiv lipsa de identificare a cetăţenilor cu un partid politic anume. Aceasta, bineînţeles, tocmai pe fundalul lipsei de coeziune ideologică sau organizatorică a recent înfiinţatelor formaţiuni politice, dar şi în baza, încă proaspătă în memorie ima-gine a înregimentării de partid, din perioada comunistă. Un sondaj preelecto-ral,46 realizat de I.R.S.O.P. în perioada 26 martie – 10 aprilie 1990, o atestă fără urmă de tăgadă.

42 Textul integral în Domniţa Ştefănescu, Cinci ani din istoria României. O cronologie a eveni-

mentelor, decembrie 1989-decembrie 1994, Editura Maşina de Scris, Bucureşti, 1995, p. 449. 43 Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reuşi decât împreună! O istorie analitică a Convenţiei

Democratice, 1989–2000, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p. 16. 44 Un total de 88 de partide, din care doar 75 au prezentat liste electorale. 45 Georgiana-Margareta Scurtu, „Revoluţia din 1989 şi revenirea la structurile politice

democratice. Studiu de caz: România”, în Ioan Scurtu (coord.), Structuri politice în Europa centrală şi de sud-est (1918–2001), Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 283.

46 Apud Renaşterea unei democraţii. Alegerile din România de la 20 mai 1990, Editori Petre S. Datculescu, Klaus Liepelt, IRSOP, Bucureşti, 1991, p. 62.

27

26–28 martie N = 5.513

8–10 aprilie N = 1.859

Înscrişi într-un partid politic 9% 8% Doresc să se înscrie într-un partid politic 12% 12% Nu doresc să se înscrie într-un partid politic 54% 59% Nu îşi dau seama 25% 21%

Construcţia efectivă a partidelor politice în România, ca şi a structurilor în sine de putere, după cum vom vedea în cele ce urmează, s-a dovedit un proces dificil. „Nu a fost greu, desigur, ca grupuri de oameni să se adune şi să se denu-mească partid politic, adoptând, în lipsa unei doctrine, măcar o etichetă recunos-cută de lumea occidentală – liberal, creştin-democrat, social-democrat au fost cele utilizate – şi, în felul acesta să beneficieze de o legitimitate şi de un sprijin occidental adesea net superior celui de care se bucurau în propria lor ţară – sublinia Vladimir Pasti47. Dar, aceste partide au rămas de cele mai multe ori în stadiul de mici grupuri, lipsite de audienţă reală48.”

În cele ce urmează vom face o scurtă trecere în revistă a naşterii siste-mului partidist în România, pentru ca, apoi, să ne oprim asupra formării şi funcţionării principalului for democratic, de tip parlamentar, ce a gestionat, pro-vizoriu, până la alegerile din 20 mai 1990, puterea.

Primul partid politic autorizat să funcţioneze de către Tribunalul Muni-cipiului Bucureşti, la 11 ianuarie 1990, a fost Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat49. Programul politic al noii formaţiuni, ce îmbina ideile interbelicului cu realitatea postdecembristă, militând pentru revenirea la monarhia constituţi-onală, a fost creionat de însuşi liderul ei, Corneliu Coposu: „asigurarea neatâr-nării ţării şi integrităţii ei; apărarea democraţiei pluraliste şi a dreptăţii sociale, cu reaşezarea poporului în drepturile sale legitime, apărându-se libertăţile fundamen-tale, în cadrul unei orânduiri constituţionale; realizarea unui stat de drept, cu respectarea strictă a legalităţii; revenirea la economia de piaţă şi restaurarea proprietăţii ţărăneşti de utilitate socială; organizarea asistenţei sociale şi promovarea sindicatelor libere; reorganizarea învăţământului, promovarea autonomiei universitare şi antrenarea tineretului în opera de redresare naţională

47 Vl. Pasti, op. cit., pp. 164–165. 48 Era, în fond, o atmosferă generală de fragilitate, după cum o demonstrează şi momentul 12

ianuarie 1990, când, sub criză şi presiunea străzii, s-au emis două decrete-lege privind organizarea unui referendum naţional pentru reintroducerea în Codul penal a pedepsei cu moartea (abolită doar cu puţin timp în urmă!) şi scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român. La doar câteva zile mai târziu, la 17 ianuarie 1990, actul a fost considerat de către CFSN ca o adevărată greşală politică, hotărându-se anularea lor (pentru a întări decizia, presa acelor zile a publicat şi un sondaj de opinie efectuat în perioada 15–19 ianuarie cu privire la aceste ultime decizii).

49 Despre atmosfera şi momentul în care s-a conturat grupul din jurul lui Corneliu Coposu pentru a deveni un renăscut Partid Naţional Ţărănesc, continuator al partidului omonim din perioada interbelică, a se vedea Dan Pavel, Iulia Huiu, op. cit., p. 18.

28

în spiritul moralei creştine; separarea puterilor în stat şi libera alegere a organis-melor de conducere în toate eşaloanele societăţii; egala îndreptăţire a tuturor naţionalităţilor conlocuitoare şi a tuturor credinţelor religioase, în spiritul Proclamaţiei de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918.”50

Cea de-a doua formaţiune politică, din aceeaşi categorie a partidelor tra-diţionale, istorice, a fost Partidul Naţional Liberal, reapărut oficial la 15 ianuarie 1990, prin Decizia civilă nr. 4 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, graţie eforturilor depuse de un comitet de iniţiativă, format din Radu Câmpeanu51, I. V. Săndulescu şi Dan Amedeo Lăzărescu52. Printre principiile enunţate în cadrul programului politic apăreau mult mai bine conturate, de astă dată, unele dintre aceleaşi idei conţinute şi în documentul programatic ţărănist, dar şi altele noi, caracteristice doctrinei liberale: „garantarea libertăţii individuale, condiţie fundamentală pentru descătuşarea forţelor creatoare în toate sferele de activitate socială; garantarea realei separări a puterilor în stat; reabilitarea democraţiei şi apărarea ei prin instituţii care să o garanteze; înfiinţarea unui organism însărci-nat cu controlul birocraţiei şi înlăturarea exceselor ei; lupta pentru reinstaurarea libertăţii de expresie şi difuzarea opiniei, libertatea presei şi abolirea cenzurii; garantarea libertăţii tuturor cultelor şi repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice; stricta respectare a drepturilor egale ale tuturor minorităţilor etnice; privatizarea treptată a unităţilor economice şi restructurarea lor după principiul rentabilităţii în cadrul unei economii de piaţă.”53

Şi cel de-al treilea partid politic înscris în mod oficial în România a făcut parte din categoria formaţiunilor politice tradiţionale: Partidul Social Democrat Român, legalizat la 18 ianuarie 1990, avându-i drept conducători pe Adrian Dumitriu şi Sergiu Cunescu. În program, partidul se declara pentru realizarea unui stat în care să domnească „demnitatea, libertatea, justiţia socială, egalitatea în drepturi, solidaritatea şi bunăstarea”, un stat de drept, bazat pe „sufragiul uni-versal şi pe pluralism”.

În condiţiile recuceririi drepturilor minorităţilor naţionale, era firesc ca una dintre primele formaţiuni politice în recent democratizata Românie să reprezinte şi interesele populaţiei de naţionalitate maghiară, minoritatea cea mai importantă numeric în stat. Fondată la 25 decembrie 1989, la sediul editurii

50 „Partidul Naţional Ţărănesc (Democrat şi Creştin)”, în Adevărul, 10 ianuarie 1990. 51 Conform mărturiei unui apropiat al vechilor fruntaşi liberali, Radu Câmpeanu, reprezentantul

liberalilor din exil, nu a fost altceva decât o soluţie de interimat, până la reîntoarcerea unui membru al familiei Brătianu, în acele momente indisponibil, din motive legate de sănătatea soţiei.

52 Despre modalitatea de formare a P.N.L., a se vedea Şerban Rădulescu-Zoner (coord.), Istoria P.N.L., Editura All, Bucureşti, 2000 (mai ales capitolul semnat de Gheorghe Onişoru, „Lupta pentru păstrarea instituţiilor democratice şi împotriva totalitarismului comunist”, care poate servi drept material pentru înţelegerea continuităţii ideologice şi nu numai între partidul din perioada interbelică şi cel apărut după prăbuşirea comunismului).

53 „Partidul Naţional Liberal”, în Adevărul, 12 ianuarie 1990.

29

Kriterion, în jurul unui grup de intelectuali maghiari, în frunte cu Domokós Géza, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a dobândit personalitate juridică la 26 ianuarie 1990, printr-o sentinţă a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti54. „Din punct de vedere formal, sublinia Dan Pavel55, U.D.M.R. nu era un partid politic56, ci, aşa cum avea să rezulte de-a lungul timpului, o metaorganizaţie a societăţii civile, reunită pe baza unei diversităţi de criterii (aso-ciaţii locale, profesionale, de vârstă, platforme politice şi mici partide politice – liberale, creştin-democrate, social-democrate, reformiste etc.). Criteriul combi-nării diferitelor partide mici şi platforme politice – acoperind spectrul opţiunilor doctrinare şi ideologice şi având ca scop participarea la alegeri şi accesul în par-lament, la guvernare, ca şi în diferitele structuri ale administraţiei locale – clasi-fica UDMR în categoria coaliţiilor politice şi electorale.”

Programul politic iniţial cuprindea reprezentarea şi apărarea intereselor minorităţii maghiare din România. După cum declara primul preşedinte, Domokós Géza, într-un interviu din acea perioadă, obiectivele U.D.M.R.-ului erau: „proclamarea recunoaşterii şi garantării drepturilor şi libertăţilor indivi-duale şi colective ale minorităţilor naţionale prin noua Constituţie a ţării; elabo-rarea şi adoptarea legii minorităţilor naţionale, care să concretizeze prevederile Constituţiei; asigurarea cadrului instituţional necesar pentru exercitarea dreptu-rilor fundamentale ale minorităţilor; folosirea limbii materne, promovarea cultu-rii naţionale şi apărarea identităţilor etnice; instituirea unui minister al minori-tăţilor naţionale.”57

Lunile ianuarie – februarie au adus şi alte înscrieri de partide politice (nu mai puţin de 21), de astă dată predominând mai ales tipurile noi, printre care: Mişcarea Ecologistă din România (11 ianuarie 1990), definită în platforma-pro-gram drept „un curent larg de opinie publică şi de acţiune socială independentă, cu caracter democrat, pacifist şi umanist” şi Partidul Ecologist Român (16 ianuarie 1990); Partidul Democrat Agrar din România (29 ianuarie 1990), bazat pe „asigurarea celor trei securităţi: alimentară, socială şi naţională” sau Partidul Democrat (6 februarie 1990), ca şi Partidul Unităţii Naţionale Române (15 martie 1990); dar şi Partidul Socialist Democratic58 Român, Uniunea Democrat-Creştină, Partidul Unităţii Democratice, Partidul Uniunii Creştine din România, Partidul Progresist, Partidul Naţional-Democrat, Partidul Liberal (al Libertăţii) din România, Partidul Ecologist-Umanist din România, Partidul Unităţii Democratice din Moldova, Partidul Socialist-Liberal, Partidul Ţărănesc Român,

54 Vezi, pentru mai multe comentarii şi articolul lui Horaţiu Pepine, „UDMR – organizaţie

umbrelă sau partid disimulat?”, în Sfera politicii, nr. 18, 1994. 55 Dan Pavel, Iulia Huiu, op. cit., p. 24. 56 Această caracteristică este subliniată şi de Vl. Pasti, op. cit., pp. 188–192. 57 Interviu cu Domokós Géza, realizat de Alexandru Pintea, Adevărul, 11 ianuarie 1990. 58 Este interesant de a urmări frecvenţa titulaturii democrat-democratic în numele acestor noi

formaţiuni politice!

30

Partidul Liber-Democrat, Partidul Social-Democrat Agrar din România, Partidul Republican.

La 12 ianuarie 199059 s-a produs un prim eveniment semnificativ în isto-ria acelor momente: o primă manifestaţie împotriva noii puteri. După toate pro-babilităţile, unul dintre membrii marcanţi ai C.F.S.N.60 s-a aflat în spatele orga-nizării ei. Prezenţa acestuia în mijlocul manifestanţilor a sporit cu mult confuzia acelor zile. Era o figură a puterii provizorii şi, totuşi, se alătura străzii, în susţine-rea unor sloganuri de genul „Jos comunismul!”

„Fragilul consens dintre comunişti şi disidenţi şi noile elemente politi-zate, care, pentru scurt timp, s-au aflat de aceeaşi parte a baricadei în timpul revoltei anticeauşiste a luat sfârşit la 24 ianuarie 1990, când un grup de protes-tatari revoltaţi au ieşit pe străzi să denunţe F.S.N. Ei au fost stârniţi de o schim-bare politică semnalată la o întrunire a Consiliului F.S.N., din 23 ianuarie, când s-a anunţat că F.S.N. va participa la alegeri ca organizaţie politică.”61 Liderul organizaţiei, Ion Iliescu, a declarat că decizia a fost luată sub influenţa „presiu-nilor din partea alegătorilor”, invocând discuţiile purtate cu „muncitorii mineri din Valea Jiului, din Maramureş, cu muncitorii bucureşteni”, care i-au cerut ca „Frontul să declare oficial că va participa la alegeri”. „F.S.N. încearcă să transforme o formă politică tranzitorie într-o structură politică ce ar putea să acapareze puterea pe termen lung” – era principala temere prezentă în acea vreme în presa românească62.

Decizia a lansat, începând cu 25 ianuarie, ample manifestaţii de protest ale opoziţiei. Trei zile mai târziu, la 28 ianuarie63, în Piaţa Victoriei, s-a atins vâr-ful acelor mitinguri. În paralel, s-a desfăşurat o contra-manifestaţie, organizată de F.S.N. şi susţinută de muncitorii de la câteva unităţi industriale importante ale capitale, precum I.M.G.B., I.C.T.B., I.M.M.R. şi I.I.R.U.C. A fost atacat sediul Guvernului, cerându-i-se, cu insistenţă, demisia. Ziua s-a încheiat cu lansarea de tratative între partidele istorice şi reprezentanţii Frontului Salvării Naţionale.

La 29 ianuarie, minerii au sosit, pentru prima dată, la Bucureşti, pentru a pune capăt conflictului dintre F.S.N. şi opoziţia politică. În haosul produs, au fost devastate sediile principalelor partide politice de opoziţie. Pentru a calma situaţia, care părea să scape total de sub control, liderii politici Ion Iliescu şi Petre Roman au încercat lansarea unui dialog cu mulţimea nemulţumită. Întregul context general a creat confuzie şi chiar dezaprobare în rândul membrilor struc-turilor puterii provizorii. Astfel, una dintre figurile importante ale Consiliului

59 Zi declarată ca moment de reculegere naţională în amintirea eroilor Revoluţiei. 60 Vicepreşedintele Dumitru Mazilu. 61 Tom Gallagher, Democraţie şi naţionalism în România. 1989–1998, GlobALL, Bucureşti, 1999,

p. 106. 62 Călin Anastasiu, Gabriel Andreescu, Sorin Vieru, „De ce se teme lumea”, în Revista 22, nr. 2,

din 27 ianuarie 1990, p. 1. 63 Zi programată, iniţial, ca dată a referendumului pentru introducerea pedepsei cu moartea şi

scoaterea în afara legii a P.C.R., decizie anulată apoi.

31

Frontului Salvării Naţionale, poeta Ana Blandiana a declarat, la 30 ianuarie, că se retrage, deoarece „confruntările s-au mutat în stradă, iar schimbul de opinii tinde să devină unul de imprecaţii şi suspiciuni”64.

În urma evenimentelor, membrii marcanţi ai C.F.S.N.65 s-au întâlnit, la 1 februarie, cu reprezentanţi ai partidelor politice, pentru constituirea unui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), formaţiune menită să asigure reprezentarea în structurile de vârf ale puterii a partidelor nou constituite. Se considera că adoptarea legilor şi decretelor-lege, atât de necesare în perioada de tranziţie pe care o traversa România, pînă la alegerile din 20 mai, să nu se mai facă de către un Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, ci de un nou organism – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, în care 50% din locuri să fie ocupate de foşti membri ai structurii anterioare, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, şi alte 50% din locuri să revină reprezentanţilor partidelor politice nou înfiinţate.

Astfel, după cum a subliniat şi analistul Alfred Bulai, „de la 1 februarie 1990 scena politică s-a complicat. S-a născut o nouă formaţiune cu caracter legislativ, mărindu-se şi mai mult confuzia. Aceasta deoarece F.S.N.-ul acţio-nează atât ca partid, cât şi ca organism legislativ, prin C.F.S.N. Noua structură are un rol legislativ şi poartă numele de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. (...) În felul acesta dispar, în mod formal, partidele de opoziţie sau, altfel spus, sunt puse într-un creuzet comun care creează impresia unei forţe comune.”66 Şi această realitate destul de complicată, mai ales pentru reprezentan-ţii forţelor de opoziţie, acest experiment destul de aparte, a fost acceptat, deoa-rece, după cum sublinia şi Vladimir Pasti, „toţi participanţii considerau C.P.U.N. doar o etapă intermediară, de scurtă durată.”67 O „schimbare cosmetică” – în

64 Înainte, au existat şi alte două demisii de marcă, ca răspuns la câteva evenimente interne:

Doina Cornea, 23 ianuarie, când Frontul Salvării Naţional a anunţat că va participa la alegeri; Dumitru Mazilu, 26 ianuarie – ca urmare a unor acuzaţii apărute în România Liberă. Referitor la aceste „departajări”-demisii, foarte interesantă ni se pare opinia lui Andrei Pleşu – „Erau foarte mulţi (în CFSN, n.n.), deci ideea de a fi sau nu prezent acolo nu mi se părea că defineşte în mod esenţial o postură politică. Ăla era un organism destul de arbitrar, constituit pe valul revoluţiei, şi a spune „nu mai stau” sau „mai stau” nu însemna din punctul meu de vedere foarte mult, fiindcă nu era clar cine de cine te desolidarizezi. În CFSN erau şi ţărănişti, şi liberali, şi disidenţi... Ideea e că puteau rămâne acolo, fără să se compromită, figuri importante ale Partidului Ţărănesc sau Liberal; dar, brusc, câţiva reprezentanţi ai societăţii civile au hotărât că nu mai e de demnitatea lor să rămână în CFSN. Făcând asta, s-au rupt, desigur, cum au şi declarat, de ceea ce li se părea criptocomunism, dar s-au rupt şi de responsabilitatea politică.” (Andrei Pleşu şi Petre Roman în dialog cu Elena Ştefoi, op. cit., p. 105).

65 Stelian Tănase: „Cei care constituie Consiliul F.S.N. nu sunt un grup de democraţi. Sub presiunea maselor, ei au cedat dar, odată dezmeticiţi, mentalitatea lor de comunişti cu vechi stagii în aparatul birocratic de partid a început să lucreze”; „Eroarea F.S.N. este că doreşte să facă glasnost şi perestroika în România.” (Stelian Tănase, „Nu Perestroika!”, în Revista 22, nr. 3, 3 februarie 1990, pag. 1).

66 Alfred Bulai, Mecanismele electorale ale societăţii româneşti, Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p. 79.

67 Vladimir Pasti, op. cit., p. 156.

32

opinia liderului naţional-ţărănist Ion Raţiu – o „o concesie” a „bunei credinţe dovedită de Ion Iliescu”68. Liderul P.N.L., Radu Câmpeanu, declara: „Noi am obţinut mai mult decât speram la începutul reuniunii”. La rândul său, şi Sergiu Cunescu, reprezentantul P.S.D.R., a remarcat: „Noi am obţinut maximum din ce se putea obţine azi”, după declaraţiile prezentate de cotidianul francez Le Monde69.

Au apărut multe reacţii din partea unei societăţi civile în formare, destul de palide încă. Scrisoarea Grupului de Dialog Social adresată lui Silviu Brucan şi C.F.S.N.-ului, ca organizaţia importantă a momentului, conţine câteva cereri emblematice pentru acea perioadă:

„ (...) b) Frontul să-şi definească mai clar platforma politică; c) C.F.S.N. să-şi declare atitudinea faţă de ideologia comunistă şi faţă de

tentativele de o moderniza; d) C.F.S.N. să asigure o televiziune şi o presă cu adevărat libere; (...) f) C.F.S.N. să dezvăluie noile atribuţii ale Securităţii; g) C.F.S.N. să abroge decretele nepopulare şi neviabile privind demonstra-

ţiile şi raporturile cu poliţia ...”70. În societatea fragilă, atât din punct de vedere politic, cât şi social, simple

scântei puteau provoca adevărate... incendii de proporţii. Un exemplu, în acest sens, l-ar putea reprezenta mitingul de protest din 4 februarie 1990, organizat din nemulţumirea faţă de rolul manipulator al Televiziunii Române. Interesul pentru politic era uriaş, după cum o demonstrează şi tirajul semnificativ al unor principale cotidiene – de exemplu, România Liberă a editat, în perioada ianuarie – februarie 1990, între 1.000.000 şi 1.300.000 de exemplare zilnic.

Constituirea oficială a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională71 s-a făcut prin Decretul-lege nr. 81 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, datat 9 februarie 1990. „Apariţia CPUN-ului este, indiscutabil, un mare pas înainte.”72 Se consuma, după cum sublinia şi Daniel Barbu, „momentul cel mai important al resuscitării memoriei practicilor constituţionale”. „Ca orice pact constituţional şi acesta avut două componente principale: afirmarea unui principiu de legitimitate şi realizarea unui compromis.”73

68 I. Raţiu, În fine, acasă, Editura Univers, Bucureşti 1999, p. 78–79. 69 „Le Front”, Le Monde, 3 feb. 1990. 70 Publicate în Revista 22, nr. 3, din 3 februarie 1990, p. 4. 71 Crearea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională a fost comparată de Ion Iliescu, în Marele

şoc din finalul unui secol scurt: Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004) cu Pactul Moncloa, din Spania anului 1978. Prin acesta din urmă, sectorul privat, cel profesional, sindicatele şi partidele politice importante şi-au recunoscut unele altora drepturile şi obligaţiile şi au convenit să promoveze pacea socială, necesară redactării unei constituţii spaniole de către toate forţele politice, care avea să fie supusă unui referendum popular.

72 Ibidem, p. 80. 73 Daniel Barbu, Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă, Editura Nemira,

Bucureşti, 2004, p. 175.

33

În şedinţa din 13 februarie 1990, a fost ales, apoi, Biroul Executiv al C.P.U.N., în următoarea componenţă:

- Preşedinte: Ion Iliescu - Vicepreşedinţi: Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, Kiraly Karoly,

Radu Câmpeanu, Ion Mânzatu - Secretar: Dan Marţian - Membri: Serghei Mesaroş, Virgil Andrei Vâţă, Radu Ciuceanu,

Nicolae S. Dumitru, Gheorghe Manole, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Gurilă, Janos Vincze, Mircea Dinescu, Toma George Maiorescu, Nicolae Radu, Ion Diaconescu, Dan Hăulică

La 16 februarie, şi în sânul Armatei, una dintre cele mai credibile insti-tuţii ale României post-decembriste, se impuneau primele mişcări de reformare. Un grup de şase tineri ofiţeri au încercat să constituie o asociaţie numită Comi-tetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A.). Ei au cerut demisia ministrului Apărării şi a celui de Interne, acuzându-i de complicitate şi de ali-mentarea tensiunilor din Armată. O altă importantă solicitare se referea la clari-ficarea aspectelor legate de implicarea armatei în represiunile de la Timişoara şi Bucureşti. Intervievat în legătură cu manifestaţia de protest organizată de C.A.D.A. în ziua de 16 februarie, primul ministru Petre Roman a declarat că nu doreşte să cedeze presiunilor. A fost criticată şi Doina Cornea, care se raliase protestului ofiţerilor din C.A.D.A. Peste numai trei zile de la declanşarea pro-testului, Ion Iliescu a renunţat la serviciile generalului Nicolae Militaru, fiind înlocuit la conducerea ministerului de generalul V. A. Stănculescu.

Câteva zile mai târziu, la 18 februarie, tot în Piaţa Victoriei a avut loc o nouă manifestaţie. Printre lozincile vehiculate se numărau atât deziderate mai vechi, cât şi unele noi, în care actuala putere era comparată cu cea comunistă: „Jos comunismul”, „Jos Securitatea”, „Puterea de stat se menţine cu ajutorul Securităţii”, „Nu mai vrem comunişti, securişti şi activişti”, „FSN-işti, aţi furat revoluţia din 17–22 decembrie '89”. Cu acel prilej, un grup de manifestanţi a forţat intrarea în sediul Guvernului. Slăbiciunea forţelor de ordine, ce apărau respectivul obiectiv, ca şi atacurile violente ale unor grupuri de manifestanţi înarmaţi cu răngi şi bâte, au determinat pătrunderea în sediul Guvernului, unde s-au comis violenţe (geamuri sparte, mobile şi documente distruse, birouri forţate). Gesturi ce au provocat, în rândul unora dintre manifestanţi, dezaprobare: „Fără violenţă”. În furia acelor momente, manifestanţii care au intrat în clădirea guvernului i-au căutat pe miniştri, dar nu l-au găsit decât pe vice-prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu. Situaţia a fost restabilită prin intervenţia armatei. Jean Moldoveanu, şeful Inspectoratului General al Poliţiei, printr-un comunicat oficial, a anunţat că au fost arestate 102 persoane, din care 12 cu cazier judiciar, mulţi în stare de ebrietate, au fost răniţi 15 militari în termen şi 6 poliţişti.

34

Spre seara zilei de 18 februarie, au început să sosească în capitală circa 4.000 de mineri din Valea Jiului. Deoarece situaţia era deja sub controlul forţelor de ordine, aceştia şi-au exprimat dezaprobarea faţă de evenimentele recente, promiţând să revină, pentru a restabili liniştea, ori de câte ori asemenea eveni-mente se vor repeta.

Evenimentele au fost dur criticate de reprezentanţii puterii. Astfel, Ion Iliescu a declarat ferm că „elementele turbulente şi infractoare care s-au dedat la acte de violenţă” vor fi aspru pedepsite. Biroul Executiv al C.P.U.N. a condam-nat, la rândul său, incidentele, făcând apel la luciditate şi linişte, apelul vizându-i şi pe mineri. Liderul Partidului Naţional Liberal, Radu Câmpeanu a declarat că demonstraţia, iniţial paşnică, a fost deturnată şi manipulată, dar a subliniat cu satisfacţie faptul că „P.N.L. nu a avut nici o contribuţie în acest sens.”74

Luna martie a fost scurtcircuitată de consumarea evenimentelor de la Târgu Mureş. La 15 martie, etnicii maghiari, alături de conaţionali veniţi din ţara vecină, au celebrat sărbătoarea naţională a Ungariei75. A doua zi, la 16 martie, în oraş a apărut un zvon conform căruia o farmacistă maghiară a refuzat să ser-vească un client român. Cu toate că nimeni nu a putut să confirme incidentul, la 19 martie, la apelul asociaţiei Vatra românească76, au început ample manifestaţii, în centrul oraşului, unde s-a cerut înlăturarea unor etnici maghiari din structura Consiliului local. A fost şi ziua în care liderul Ion Iliescu a făcut un apel televizat pentru încetarea confruntărilor77. În ziua următoare, li s-au alăturat alte grupuri de ţărani români, din localităţi precum Hodoc şi Ibăneşti78, incitaţi de unele informaţii care pomeneau de profanarea statuii lui Avram Iancu. În cursul acelei seri, a fost atacat sediul U.D.M.R., iar scriitorul Andras Süto a căzut victimă hao-sului astfel produs.

74 Au existat scenarii, venite din partea unor reprezentanţi media sau chiar oameni politici, care

au susţinut că escaladarea evenimentelor a fost determinată de o provocare iniţiată şi condusă chiar de Guven şi Securitate.

75 Declaraţia Guvernului Român cu privire la conflictul interetnic de la Tg. Mureş, dată publicităţii la 21 martie 1990, făcea legătura cu celebrarea acestei sărbători şi stimularea „sentimentelor naţionaliste ale poporului român”, dar şi cu prezenţa a numeroşi cetăţeni din Ungaria, sosiţi la Tg. Mureş, cu acel prilej.

76 Înfiinţată la începutul lunii februarie. 77 La Budapesta, un marş de protest încearcă să sensibilizeze autorităţile interne, dar şi opinia

publică internaţională vizavi de criza din România. La 22 martie 1989, Guvernul ungar a acuzat Bucureştiul „de a nu fi luat măsuri ferme, menite să împiedice renaşterea naţionalismului românesc”. Şi, să nu uităm faptul că Ungaria era în plină campanie electorală! Pentru a nu deturna dezbaterea publică, principalele partide politice au încheiat un pact cu privire la excluderea chestiunii ardelene din campania electorală. Singura excepţie a fost cea a Partidului micilor proprietari, care, într-o alocuţiune televizată, a denunţat Tratatul de la Trianon. Ulterior, conducerea partidului s-a delimitat de poziţia unora dintre membrii. La 23 aprilie, adjunctul ministrului de Externe ungar a acuzat Bucureştiul de „politică ezitantă” şi a avertizat asupra iminenţei unui „nou Karabah”.

78 Ancheta parlamentară, dată publicităţii la 23 ianuarie 1991, a dezvăluit implicarea unor primari şi funcţionari publici, în deplasarea demonstranţilor la Târgu Mureş.

35

La 20 martie a venit şi răspunsul din partea etnicilor maghiari – în Piaţa Trandafirilor. Ca reacţie, Vatra românească i-a adus, din nou, pe românii din localităţile învecinate, Hodoc şi Ibăneşti. Din păcate, pe drum, românii s-au întâlnit cu ţăranii unguri, dintr-un alt sat din zonă. Au avut loc primele ciocniri. După-amiază a fost devastat şi sediul asociaţiei Vatra românească, fiind incen-diate autobuzele care-i aduseseră pe ţăranii români. Abia în dimineaţa zilei de 21 martie s-au interpus forţele armate. Printre sloganurile apărute în tabăra româ-nească s-a auzit: „Laszlo Tökes afară!” (însă episcopul era plecat în S.U.A.), figura episcopului fiind identificată, astfel, cu o întreagă comunitate. Sosit în oraş, pentru a încerca calmarea situaţiei, vice-prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu le-a replicat manifestanţilor români: „Îi cunosc bine pe unguri, ei nu vor separatism!”. Replica a fost dură, după cum îşi aduc aminte participanţii la evenimente, acuzatoare. Singura soluţie vehiculată de manifestanţii din piaţă fiind acordarea unui ultimatum ungurilor79.

O secvenţă de luptă de stradă, filmată de un cameraman olandez, a făcut înconjurul lumii, utilizată în discursul acuzator atât de români, cât şi de unguri. Iniţial, s-a crezut că victima a fost un etnic maghiar. Ulterior, s-a dovedit că era român. Guvernul de la Bucureşti a anunţat că incidentele au făcut şase morţi şi 300 de răniţi, în majoritate etnici români.

Câteva zile mai târziu, la 21 martie 1990, Biroul executiv al C.P.U.N. a examinat, printre altele, Decretul privind înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii. Finalul comunicatului şedinţei preciza: „Biroul executiv a hotărât că aceste proiecte de acte normative... să fie prezentate sesiunii C.P.U.N.”, unica autoritate legiuitoare la acea dată. În volumul de dialoguri cu Ion Iliescu, coor-donat de Vladimir Tismăneanu apare şi declaraţia preşedintelui prin care se sublinia faptul că organizaţia ar fi fost fondată în acea perioadă, după studierea legislaţiei în domeniu din statele democratice80.

Tot în aceeaşi lună, la 10–11 martie, a fost lansată, în oraşul-martir al Revoluţiei române, documentul intitulat Proclamaţia de la Timişoara de către „Societatea Timişoara” şi de câteva alte organizaţii civice din Banat81. Proclama-

79 Vicepreşedintele Vetrei Româneşti, D. Pop a declarat atunci presei: „Dacă nu sunt mulţumiţi

aici, să plece. În fond, noi suntem în România, nu?”. 80 Vladimir Tismăneanu arătase anterior faptul că apariţia instituţiei a fost precedată de

evenimentele de la Târgu Mureş, Marele Şoc din finalul unui secol scurt: Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Editura Enciclopedică, 2004.

81 Publicată în Revista 22, nr. 10, din 23 martie 1990. Câteva extrase sunt interesante: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească.” „Tot în acest context propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţă de cauză, cu cărţile pe masă”.

36

ţia a fost concepută ca un mijloc de mobilizare a societăţii, împotriva riscurilor consolidării neocomunismului şi marginalizării României82.

Luna aprilie a adus lansări de candidaturi la preşedinţie. La 6 aprilie, P.N.Ţ.C.D. l-a nominalizat pe Ion Raţiu. Câteva zile mai târziu, la 8 aprilie, Ion Iliescu a fost ales preşedinte al C.F.S.N. şi desemnat, în mod oficial, drept candi-dat pentru alegerile prezidenţiale. De asemenea, luna aprilie a debutat cu mitin-gul organizat, la 1 aprilie, de sindicatul „Frăţia”, concentrat iniţial pe problemele sectorului educaţiei, transformat apoi înspre direcţii politice.

Un eveniment cu importante repercusiuni, mai ales pe plan intern, s-a consumat la 22 aprilie, când, într-una dintre pieţele importante ale capitalei, Piaţa Aviatorilor, a avut loc un miting organizat de câteva forţe politice de opo-ziţie83. După terminarea manifestării, o parte dintre participanţi s-a îndreptat spre sediul Televiziunii Române. Pe Calea Dorobanţi, dintr-un balcon, s-a arun-cat un ghiveci de flori, ce a provocat unei demonstrante (Sanda Lugoj – 59 de ani) o fractură craniană. Incidentul a atras protestul manifestanţilor, care s-au deplasat spre Piaţa Universităţii, unde a fost ocupat carosabilul şi s-a luat hotărâ-rea de a rămâne pentru o noapte de veghe. Manifestaţiile au continuat până la 24 aprilie, când, la primele ore ale dimineţii, au apărut şi primele forţe poliţieneşti, ce au împrăştiat mulţimea, operând şi arestări.

În şedinţa C.P.U.N., Ion Iliescu i-a numit pe cei din piaţă „golani”84, apelativ preluat de manifestanţi. Perimetrul ocupat de protestatari a primit denumirea de „Golania”. Printre cererile manifestanţilor se numărau: adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara; independenţa Televiziunii Naţio-nale; adevărul despre evenimentele din timpul Revoluţiei. Balconul Facultăţii de Geologie a devenit tribuna de la care s-au prezentat principalele doleanţe.

Încheierea provizoratului. Primele alegeri libere. 20 mai 1990 Ultimele alegeri parlamentare pe baza votului universal din istoria

interbelică au avut loc la 20 decembrie 1937 şi s-au încheiat cu „victoria”85 Parti-

82 În ziua de 28 aprilie 1990, a fost creată Alianţa naţională pentru Proclamaţia de la Timişoara, organizaţie ce reunea aproape toate asociaţiile civice şi partidele politice anticomuniste. În apropiere de data alegerilor, liderii Alianţei au anunţat strângerea a 6 milioane de semnături, dar adeziunea acestora nu s-a reflectat şi în gestul votanţilor.

83 În fond, organizator a fost Alianţa Poporului, un cartel format din 10 formaţiuni politice, de mică importanţă.

84 Vladimir Tismăneanu remarca: „Iliescu şi-a pierdut stăpânirea de sine şi i-a numit pe demonstranţi golani. S-a dovedit a fi o greşeală foarte costisitoare, pentru că termenul amintea fatalmente de izbucnirea lui Ceauşescu împotriva ‚huliganilor’ de la Timişoara din primele zile ale revoluţiei”. (Vladimir Tismăneanu, op. cit., p. 233).

85 „Partidul Naţional Liberal – Gh. Brătianu a adunat voturile multor alegători care se opuneau planurilor autoritare ale regelui Carol al II-lea, reuşind să înregistreze un spor de mandate faţă de alegerile anterioare, deşi pe scara ierarhică a partidelor politice a pierdut două locuri.” Vezi Ioan Scurtu, Democraţia la români, 1866–1938, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 117.

37

dului Naţional Liberal, 35,92%, urmat de Partidul Naţional Ţărănesc (20,40%) şi Partidul Totul pentru Ţară (15,58%). Rezultate destul de contradictorii (vezi, de exemplu, distanţa mică între partide tradiţionale şi partide noi, între partide democratice şi partide ale extremei), care nu au putut conduce la formarea, dintr-un singur pas, a unui guvern (nici o formaţiune politică neîntrunind cel puţin 40% din totalul mandatelor pentru a putea dobândi prima majoritară). Pentru mulţi, ele reprezentau atât marca unei neîncrederi evidente în fostul sis-tem politic, bazat pe un anumit tip de partide democratice (mult discutata „criză a democraţiei” sau a „anilor ’30”), cât şi, într-o oarecare măsură, exerciţiul unei perioade de funcţionare a votului universal86. Cincizeci şi trei de ani mai târziu, alte rezultate aveau să descrie un cu totul alt comportament. Renaşterea demo-craţiei necesita, din nou, nu numai readucere aminte, ci, mai ales, învăţare şi deprindere.

Prima campanie electorală de după prăbuşirea comunismului s-a desfă-şurat într-o atmosferă de confruntare deschisă, în care manifestările de stradă au jucat un rol important, „pigmentând”, uneori chiar dramatic, derularea eveni-mentelor. Societatea votantă, şi nu numai, s-a împărţit în două mari categorii: susţinători ai F.S.N.-ului, văzut ca organizaţia politică a noii Români post-comu-niste şi, respectiv, anti-F.S.N., „lupta împotriva comunismului şi a neocomunis-mului”, considerate a fi reprezentate de acel partid, jucând pe cartea monarhică87, total diferită de cea republicană, promovată de F.S.N. şi de liderul acestuia, Ion Iliescu. Emblematic pentru acest tip de comportament diferenţiat a rămas „fenomenul Piaţa Universităţii”. Naşterea „zonei libere de neocomunism” se dorea a fi un semnal de alarmă pentru trezirea unei societăţi al cărui clivaj electoral spre stânga (F.S.N.) devenise din ce în ce mai probabil, cu predilecţie în opinia tinerilor. Doleanţele „kilometrului zero al democraţiei” se înscriau în această schemă de conştientizare socială: scoaterea în afara legii a oricărui partid de tip comunist88, înlăturarea din funcţiile de conducere a persoanelor care făcu-seră parte din nomenclatura comunistă şi din aparatul represiv al perioadei 1945–1989 şi susţinerea mult discutatului punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (11 martie 1990), prin care se interzicea dreptul de a candida în ale-geri persoanelor care deţinuseră funcţii în cadrul P.C.R. sau care fuseseră mem-bre ale Securităţii89.

86 Mai ales, din prisma disipării voturilor şi apropierii de scoruri electorale între P.N.L. şi P.N.Ţ. 87 Slogan central – „Monarhia salvează România!” 88 Bineînţeles, fiind direct vizat FSN-ul. 89 Interesantă, mai ales pentru sesizarea atmosferei politice a momentului, este insistenţa acordată

explicării caracterului distructiv al comunismului şi asta într-un stat de-abia ieşit de sub dictatura lui N. Ceauşescu. Iată, în acest sens, textul Declaraţiei manifestanţilor din Bucureşti, în fond, un fel de declaraţie-program pentru tabăra anti-comunistă: „Instaurarea într-o ţară din lume, indiferent de continent, a unui regim comunist s-a făcut şi s-a menţinut prin teroare. Regimul comunist o dată instaurat a dat naştere la sărăcirea şi înfometarea populaţiei, la genocid. Comunismul şi-a dovedit astfel în timpul istoriei sale, să sperăm scurte, caracterul

38

Pe acest fundal, scurtcircuitat adesea de ieşiri mai mult sau mai puţin violente, s-a impus momentul alegerilor generale din 20 mai 199090. Primele alegeri post-comuniste au fost reglementate de Decretul-lege nr. 92, din 14 martie 1990. Ca o primă remarcă-trimitere comparativă la realitatea diferenţiată a primelor alegeri democratice postcomuniste din Europa central-estică, prezenţa la vot a românilor a fost masivă (86%)91. Multe agenţii de presă şi canele de televiziune au transmis imaginea cetăţenilor care stăteau la coadă pentru a-şi exprima opinia; multe circumscripţii electorale fiind, în asemenea condiţii, obli-gate să-şi prelungească activitatea şi după ora oficială de închidere (22.00). Nu vom insista asupra caracterului tehnic (dificultăţile fiind, adeseori, prezente – trăsătură normală într-un prim experiment democratic, după o perioadă înde-lungată de nondemocraţie92) şi nici a interpretărilor politologice. Nu este meni-

antiumanitar şi distructiv. România a fost, începând cu 1946, şi încă mai este, sub un regim comunist. De aceea, noi care manifestăm astăzi, 25 aprilie 1990, în Bucureşti, dorim să cerem:

Scoaterea în afara legii, la fel ca şi partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist. Înlăturarea din funcţiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura

comunistă şi a aparatului ei represiv, în timpul perioadei 1945–1989. Cercetarea tuturor persoanelor care au aparţinut de cele două categorii menţionate mai

sus şi trimiterea în judecată a celor care se fac vinovaţi de susţinerea regimului distructiv din ţară. Acordul şi susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (adică, interzicerea

dreptului de a candida persoanelor din fosta nomenclatură şi Securitate). Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei

începute în decembrie 1989. Apelăm la toţi românii, ca în ziua de 1 mai 1990, să manifesteze împotriva regimului totalitar din ţară.

Fie ca 1 mai 1990 să reprezinte ziua prăbuşirii comunismului, a detronării nomenclaturii şi a Securităţii în România.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!” 90 O posibilă scală reprezentând interesul pentru politică al populaţiei din România poate reieşi

şi dintr-o analiză cantitativă a articolelor de presă. Astfel, pentru perioada 1990–1994, o publicaţie asemenea Revistei 22, aloca analizei şi prezentărilor partidelor politice: 12 articole (25%) în 1990; 13 (27%) în 1991; 17 (35%) în 1992; în 1993 şi 1994 – 8 (16,5%). Se observă o creştere evidentă în anul electoral 1992, considerat, de aproape toţi specialiştii, ca fiind anul emblematic pentru impunerea definitivă a noilor structuri politice democratice în România şi definitivarea sistemului politic intern.

91 Un total de 6/7 din electorat a fost prezent la urne. Judeţele cu cea mai ridicată participare la vot au fost Covasna (93%), Harghita (92%), Botoşani şi Brăila (91%), iar cea mai redusă s-a înregistrat în Bucureşti (78%) şi judeţele Giurgiu şi Maramureş (83%).

92 De exemplu, cinci formaţiuni politice (P.N.Ţ.C.-D., P.N.L., P.S.D.R., Partidul Liber Democrat, Partidul Socialist Liberal) au elaborat o moţiune de protest adresată guvernului provizoriu pentru a atrage atenţia asupra faptului că au fost împiedicate să ducă o campanie electorală normală. „Accesul la posturile de radio şi televiziune este limitat în mod arbitrar – se arăta în moţiune, idee discutată amplu şi în rapoartele observatorilor şi jurnaliştilor externi (de ex., Reuter, Romanian Elections, 23 mai 1990 sau corespondentul lui Liberation, Marc Semo, în articolul din 3 mai 1990, „Le pouvoir de Boucarest mise sur l’effet Chienlit” şi, apoi, de către analiştii români şi străini – şi adeseori şi declaraţiile reprezentanţilor noştri sunt trunchiate şi chiar înlocuite prin comentarii ale prezentatorilor televiziunii.” Problemele au fost sesizate şi de analiştii externi – de ex. St. Holmes: „Alegerile româneşti din mai 1990 au constituit

39

rea şi nici rostul unui studiu istoric. Oricum, cel puţin în plan românesc, clivajul F.S.N. – anti-F.S.N. (mai ales, pe ideea „comunist” versus „anticomunist”) s-a păstrat în special în rândul analizelor mai mult sau mai puţin specializate93.

Şi-au depus liste de candidaţi – pentru Adunarea Deputaţilor, 73 de par-tide şi formaţiuni politice, iar pentru Senat – 60 de partide şi formaţiuni politice, la care s-au adăugat şi candidaţi independenţi. Astfel, primul parlament94 pluripar-tidist din România post-comunistă a fost format din nu mai puţin de 40 de formaţiuni politice; legea electorală neprevăzând nici un prag de acces în acest sens.

Organizaţia politică câştigătoare a fost Frontul Salvării Naţionale, care a reuşit să strângă peste 65% dintre voturi, atât pentru Adunarea Deputaţilor (66,31%), cât şi pentru Senat (67,02%). Pe poziţiile următoare s-au situat, cu până în 10% din voturi, două tipuri de formaţiuni: Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (U.D.M.R.) (7,23% pentru Camera Deputaţilor, respectiv 7,20% pentru Senat) şi Partidul Naţional Liberal (P.N.L.) (6,41% şi 7,06%). Cele trei au fost urmate de alte trei partide politice care au reuşit să adune puţin peste un procent de 2%: Mişcarea Ecologistă din România (2,62%; 2,45%), Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (2,56%; 2,50%), Alianţa pentru Unitatea Românilor95 (AUR) (2,12%; 2,15%).

Pentru funcţia de Preşedinte al României – Ion Iliescu a obţinut victoria, înregistrând nu mai puţin de 85,07% dintre voturi, în timp ce contracandidaţii săi, reprezentantul P.N.L., Radu Câmpeanu, doar 10,64% şi cel al P.N.Ţ.-C.D., Ion Raţiu, 4,29%.

Într-un articol foarte discutat atât de observatorii interni, cât şi de cei externi – „Democraţia în România începe cu democraţia în front” –, Silviu Brucan atrăgea atenţia asupra rolului esenţial în complicatul proces de democra-

oarecum o excepţie, pe parcursul campaniei raportându-se câteva incidente foarte neplăcute.” (op. cit., p. 245), cât şi de către cei interni, din tabăra opoziţionistă, de regulă – ex. Nicolae Manolescu: „Există indicii că procentul acesta [al celor dezinformaţi, n.n.] a fost mult mai mare în România (...) Cel mai important indiciu este masivitatea votului favorabil F.S.N. şi preşedintelui Iliescu (între 83 şi 95%) în zonele rurale (şi îndeosebi printre ţăranii cooperatori) şi numărul infim, pe de altă parte de ţărani care au votat cu P.N.Ţ.-C.D. (3–4%). Şi dacă o eventuală fraudă poate oferi o parte din răspuns, cealaltă parte mult mai consistentă, o oferă dezinformarea. Propaganda electorală a partidelor istorice a fost în mod vădit insuficientă şi nu a pătruns decât la mică adâncime.” („Un an de la alegeri”, în România literară, 23 mai 1991).

93 La o analiză de ansamblu a principalelor articole publicate de Revista 22 în perioada 1990–1993, analizelor asupra FSN-ului li s-au acordat 12 articole, iar celorlalte partide, mai mult sau mai puţin „tradiţionale”, dar făcând parte din opoziţie, cumulat – 14 articole, accentul dovedind interesul pentru prezentarea în special pe schemă de interpretare negativă, în detrimentul focalizării pe prerogativele democraţiei, pe schemă de interpretare pozitivă.

94 Şi cu rol de Adunare Constituantă. 95 Formată din Partidul de Uniune Naţională a Românilor din Transilvania (PUNRT) şi Partidul

Republican (înregistrat la Tribunalul municipiului Bucureşti la 30 ianuarie 1990, Decizia nr. 23), cartel electoral încheiat la 18 aprilie 1990. AUR se pronunţa pentru apărarea unităţii naţionale a poporului român, a integrităţii statului unitar şi a intereselor tuturor românilor.

40

tizare ce i-a fost încredinţat acestei organizaţii politice de rezultatele alegerilor din mai 1990. „...răspunderea decisivă în privinţa continuării procesului de democratizare a ţării cade asupra Frontului Salvării Naţionale. Depinde acum într-o largă măsură de conducerea, ideologia şi structurile Frontului dacă acest proces va continua cu hotărârea şi în ritmul cerut de transformările revoluţio-nare începute în societatea românească, iar F.S.N.-ul este total nepregătit pentru acest rol.”96

96 Silviu Brucan, „Democraţia în România începe cu democraţia în Front”, în Revista 22, an I, 1

iunie 1990, p. 3.

41

ANEXE

ROMÂNIA – REZULTATE ELECTORALE 20 mai 1990

Formaţiune politică Adunarea

Deputaţilor % Senat %

Frontul Salvării Naţionale 66.31 67,02 Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 7,23 7,20 Partidul Naţional Liberal 6,41 7,06 Mişcarea Ecologistă din România 2,62 2,45 Partidul Naţional Tărănesc-Creştin şi Democrat 2,56 2,50 Alianţa pentru Unitatea Românilor 2,12 2,15 Partidul Democrat Agrar din România 1,83 - Partidul Ecologist Român 1,69 1,38 Partidul Socialist Democratic Român 0,53 0,53

PARTIDE ÎNSCRISE ÎN MOD OFICIAL, ROMÂNIA*

PARTIDE ÎNSCRISE 28 ianuarie 1990 30 20 mai 1990 80

Titulaturi formaţiuni politice din România**

NUME 1990 1992 Alianţă 2 2 Asociaţie 1 - Comunitate 1 2 Convenţie - 3 Forum 2 2 Front 2 2 Grupare 2 - Ligă - 1 Mişcare 3 3 Partid 44 48 Solidaritate - 1 Uniune 14 15 TOTAL 71 79

* Apud Cristian Preda, Partide şi alegeri în România postcomunistă: 1989–2004. ** Apud Cristian Preda, Partide şi alegeri în România postcomunistă: 1989–2004.

42

GUVERNUL PROVIZORIU PETRE ROMAN

Perioada guvernării: 26.12.1989 – 28.06.1990

Componenţa:

Prim-ministru - PETRE ROMAN (26 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

Viceprim-ministru

- Gelu Voican VOICULESCU (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

Viceprim-ministru - Mihai DRĂGĂNESCU (28 dec. 1989 – 31 mai 1990)

Viceprim-ministru

- Ion Aurel STOICA (28 mar. 1990–28 iun. 1990) * 28 martie 1990 – Prin Decretul nr. 185, publicat în M.O. nr. 44 din 30 martie

1990, Ion Aurel Stoica se eliberează din funcţia de ministru al industriei construcţiilor de maşini şi se numeşte în funcţia de

viceprim-ministru al guvernului.

Viceprim-ministru - Anton VĂTĂŞESCU (28 mar. 1990 – 28 iun. 1990)

* 28 martie 1990 – Prin Decretul nr. 185, publicat în M.O. nr. 44 din 30 martie 1990, Anton Vătăşescu se eliberează din funcţia de ministru al industriei

electrotehnice şi electronice şi se numeşte în funcţia de viceprim-ministru al guvernului.

Ministrul de interne

- Mihai CHIŢAC (28 dec. 1989 – 14 iun. 1990) - Doru Viorel URSU (14 iun. 1990 – 28 iun. 1990)

* 14 iunie 1990 – Prin Decretul nr. 242 din 14 iunie 1990, publicat în M.O. nr. 084 din 16 iunie 1990, generalul-colonel Mihai Chiţac se eliberează din

funcţia de ministru de interne şi se numeşte în aceeaşi funcţie Doru Viorel Ursu.

Ministrul afacerilor externe - Sergiu CELAC (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

43

Ministrul justiţiei - Teofil POP (3 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

* 3 ianuarie 1990 – Prin Decretul nr. 15 al CFSN, Teofil Pop este numit ministrul justiţiei.

Ministrul culturii

- Andrei PLEŞU (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990) * Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Consiliului Culturii şi Educaţiei

Socialiste care s-a desfiinţat, Decret CFSN nr. 12

Ministrul învăţământului - Mihai ŞORA (30 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

* Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, care s-a desfiinţat prin Decretul CFSN nr. 27

din 30 decembrie 1989

Ministrul cultelor - Nicolae STOICESCU (18 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

* Minister nou creat prin reorganizarea Departamentului Cultelor, care s-a desfiinţat prin Decretul CFSN nr. 30

Ministrul apărării naţionale

- Nicolae MILITARU (26 dec. 1989 – 16 febr. 1990) - Atanasie-Victor STĂNCULESCU (16 febr. 1990 – 28 iun. 1990)

* 16 februarie 1990 – Este acceptată cererea de eliberare din funcţia de ministru al apărării naţionale a generalului Nicolae Militaru, prin Decret CPUN nr. 124. În postul rămas liber este numit generalul-colonel Victor-Atanasie Stănculescu.

Ministrul economiei naţionale

- Atanasie-Victor STĂNCULESCU (28 dec. 1989 – 16 febr. 1990) * Minister nou format prin reorganizarea Comitetului de Stat al Planificării,

Decret CFSN nr. 8

Ministrul agriculturii şi industriei alimentare - Nicolae ŞTEFAN (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

* Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Industriei Alimentare, care se desfiinţează, Decret CFSN nr. 10

Ministrul energiei electrice

- Adrian GEORGESCU (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

44

Ministrul industriei chimice şi petrochimice - Gheorghe CARANFIL (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

Ministrul industriei electrotehnicii, electronicii şi informaticii - Anton VĂTĂŞESCU (29 dec. 1989 – 28 martie 1990)

* Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Electrotehnicii, care s-a desfiinţat, Decret CFSN nr. 25

* 28 martie 1990 – Prin Decretul nr. 185, publicat în M.O. nr. 44 din 30 martie 1990, Anton Vătăşescu se eliberează din funcţia de ministru al industriei

electrotehnice şi electronice şi se numeşte în funcţia de viceprim-ministru al guvernului.

Ministrul industriei metalurgice - Ioan CHEŞA (29 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

Ministrul petrolului - Victor MUREA (29 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

Ministrul industriei uşoare

- Constantin POPESCU (29 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

Ministrul industriei construcţiilor de maşini - Ion Aurel STOICA (30 dec. 1989 – 28 mart. 1990)

* 28 martie 1990 – Prin Decretul nr. 185, publicat în M.O. nr. 44 din 30 martie 1990, Ion Aurel Stoica se eliberează din funcţia de ministru al industriei

construcţiilor de maşini şi se numeşte în funcţia de viceprim-ministru al guvernului.

Ministrul geologiei - Ioan FOLEA (2 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

* Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Centralei Departamentale a Geologiei, care se desfiinţează, Decret CFSN nr. 9

Ministrul minelor - Nicolae DICU (2 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

Ministrul industriei lemnului - Ion RÂMBU (14 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

* Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţii, care s-a desfiinţat, Decret CFSN nr. 55)

45

Ministrul apelor, pădurilor şi mediului înconjurător - Simion HÂNCU (28 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

* Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Consiliului Naţional al Apelor, Ministerului Silviculturii şi Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului

Înconjurător, care s-au desfiinţat, Decret CFSN nr. 11

Ministrul poştelor şi telecomunicaţiilor - Stelian PINTILIE (2 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

Ministrul comerţului exterior

- Nicolae M. NICOLAE (2 ian. 1990 – 28 iun. 1990) * Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, care se desfiinţează, Decret CFSN nr. 7

Ministrul turismului

- Mihai LUPOI (2–14 ian. 1990 – ministru interimar; 14 ian. 1990 – 7 febr. 1990 – ministru)

Ministrul transporturilor

- Corneliu BURADA (2 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

Ministrul sănătăţii - Dan ENĂCHESCU (8 ian. 1990 – 28 iun. 1990)

Ministrul muncii şi ocrotirilor sociale

- Mihnea MARMELIUC (5 ian. 1990 – 28 iun. 1990) * Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Muncii, care se

desfiinţează, Decret CFSN nr. 23

Ministrul sporturilor - Mircea ANGELESCU (30 dec. 1989 – 28 iun. 1990) * Minister nou înfiinţat prin Decretul CFSN nr. 27

Ministrul construcţiilor

- Alexandru DIMITRIU (18 ian. 1990 – 28 iunie 1990) * Minister nou înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Construcţiilor

Industriale şi preluarea activităţii de producere a materialelor de construcţii şi instalaţii de la fostul Minister al Industrializării Lemnului şi Materialelor de

Construcţii, Decret CFSN nr. 30

46

Ministru secretar de stat, preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Statistică - Petru PEPELEA (30 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

* Comisie nou înfiinţată prin reorganizarea Direcţiei Centrale de Statistică care s-a desfiinţat

Ministru secretar de stat, preşedinte al Comisiei Naţionale

pentru Standarde şi calitate - Mihail Victor BURACU (30 dec. 1989 – 28 iun. 1990)

* Comisie nou înfiinţată din Institutul Român de Standardizare, Institutul Naţional de Metrologie şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)

Preşedintele Oficiului pentru Administraţia Locală,

cu grad de ministru secretar de stat - Costică BĂDESCU (7 febr. 1990 – 28 iun. 1990)

Ministru secretar de stat în Guvern

- Ovidiu Adrian MOŢIU (8 febr. 1990 – 28 iun. 1990)

47

DOCUMENTE

DOCUMENTUL NR. 1 Sistemul democratic se bazează pe multipartidism. În România, după prăbu-şirea regimului comunist, au început să se înfiinţeze numeroase asemenea organisme politice. Tabelul conţine informaţii de bază cu privire la formaţiu-nile politice înscrise oficial la începutul anului 1990, în România (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

TABEL privind înregistrarea partidelor politice

Nr. dosar

Denumirea partidelor Numele persoanei

din conducere Decizia

1/1990 PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN ŞI

DEMOCRAT 15.45.33 11.54.40

Coposu ac. 15.07.48

Preşedinte Corneliu Coposu Secretar general

Liviu Petrina Secretar g-ral adj.

Ion Lup

Decizia nr. 1/11.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

2/1990 MIŞCAREA ECOLOGISTĂ DIN ROMÂNIA

74.43.84 26.38.67

Preşedinte Toma George

Maiorescu

Decizia nr. 2/11.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

3/1990 PARTIDUL SOCIALIST DEMOCRATIC ROMÂN

927/60005 18.41.10 81.45.80

Preşedinte Cârciumaru Marius

Vicepreşedinte Parciulea Vasile

Secretar Stan Cornel

Decizia nr. 3/15.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

48

Nr. dosar

Denumirea partidelor Numele persoanei

din conducere Decizia

4/1990 PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL 15.73.10 14.32.35

Câmpeanu ac. 88.77.39

Secretar general Radu Câmpeanu Preşedinte org.

Bucureşti I. V. Stănculescu

Tăriceanu 65.26.48

Decizia nr. 4/15.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

5/1990 UNIUNEA DEMOCRAT CREŞTINĂ

50.24.10 50.10.49

Preşedinte Grama Mihai

Prim vice-preşed. Voinea Octavian Vicepreşedinte Petrişor Marcel

Decizia nr. 5/15.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

6/1990 PARTIDUL DEMOCRAT DIN ROMÂNIA

15.24.78

Cherecheş Liviu Cipac Mihai

Coiciu Viorel

Decizia nr. 7/16.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

7/1990 PARTIDUL UNITĂŢII DEMOCRATICE

Nucleul central prin Stăncescu Nicu

Decizia nr. 8/16.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

8/1990 PARTIDUL DEMOCRAT DIN CLUJ 951/11.887

11.889 15.301

Consiliul Politic provizoriu

Zăgrean Gabriel Roşoga Ioan

Groza Gavrilă

Decizia nr. 6/15.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

9/1990 PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN 74.43.84 26.38.67

Comitet de iniţiativă Drăghici Iustin

Raluca Marinescu Manus Vişan

Decizia nr. 9/16.1.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

10/1990 PARTIDUL UNIUNII CREŞTINE DIN ROMÂNIA

Comitet de iniţiativă Pop Mihai Lazăr Liviu

Popescu Adrian

Decizia nr. 10/17.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

49

Nr. dosar

Denumirea partidelor Numele persoanei

din conducere Decizia

11/1990 PARTIDUL PROGRESIST cu sediul în Baia Mare

Preşedinte provizoriu Priala Vasile

Decizia nr. 11/17.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

12/1990 PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT ROMÂN

Cunescu ac. 33.07.48

Preşedinte Sergiu Cunescu

Preşedinte de onoare Adrian Dimitriu

Secretar Mircea Stănescu

Decizia nr. 12/18.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

13/1990 PARTIDUL NAŢIONAL DEMOCRAT

37.45.42

Membri constitutivi Cristian Butuşină

Ion Radu Zilişteanu Constantin Adrian Frimu Constantin Seliman Teodor

Alexandru Morărescu

Decizia nr. 13/18.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

14/1990 PARTIDUL LIBERAL (AL LIBERTĂŢII) DIN

ROMÂNIA 11.08.60 int.300

Comitet de iniţiativă Constantinescu Mihai

Stan Cezar

Decizia nr. 14/19.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

15/1990 PARTIDUL ECOLOGIST UMANIST FONDAT ÎN

ARAD

Comitet de constituire: Secretar

Gurilă Constantin Membri

Tatar Ghiorghi Cetei Mihai

Decizia nr. 15/20.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

16/1990 PARTIDUL UNITĂŢII DEMOCRATICE DIN

MOLDOVA 981/35.060 int. 420

Membri fondatori Maftei Dumitru

Enache Petru Atănăsoaie Rodica

Decizia nr. 16/23.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

17/1990 PARTIDUL SOCIALIST LIBERAL DIN BUCUREŞTI

23.00.60

Comitet de iniţiativă Nicolae Cerveni

Vasile Olaru Calimachi Dimitrie

Dragomir Petre Arjoceanu Lazăr

Decizia nr. 17/23.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

50

Nr. dosar

Denumirea partidelor Numele persoanei

din conducere Decizia

18/1990 PARTIDUL ŢĂRĂNESC ROMÂN 15.77.24

Preşedinte Teofil Teacă

Secretar general Geamănu Nicolae

Consilier Doisa Emil

Decizia nr. 18/24.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

19/1990 PARTIDUL LIBER DEMOCRAT

Comitet de iniţiativă Preşedinte

Telu Cătălin Membri

Emilian Tarhon Constantinescu George

Decizia nr. 19/25.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

20/1990 PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT CREŞTIN

ROMÂN cu sediul în Constanţa 916/42.938

Comitet de organizare Herghelegiu Decebal

Damian George Petcu Alexandru

Decizia nr. 20/26.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

21/1990 PARTIDUL LIBERTĂŢII ŞI DEMOCRAŢIEI ROMÂNE

din Craiova 941/52.936

15.175 45.591

Comitet de iniţiativă Stelian Cincă

Tăpurin Morar Vrâncuţi Victor

Decizia nr. 21/29.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

22/1990 PARTIDUL DEMOCRAT AGRAR DIN ROMÂNIA

41.47.86

Comitet de iniţiativă Teaci Dumitru Surdu Victor Fănuş Neagu

Decizia nr. 22/1990 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

23/1990 PARTIDUL REPUBLICAN 10.69.61

Comitet de constituire Căpăţână Vasile

Antemia Mihaela Chirilean Aurel

Decizia nr. 23/30.1.90 a Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

24/1990 SINDICATUL POLITIC FRATERNITATEA

Comitet de constituire Preşedinte

Traian Florea Vicepreşedinte Lucian Cojenel

Decizia nr. 25/5.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

51

Nr. dosar

Denumirea partidelor Numele persoanei

din conducere Decizia

25/1990 FRONTUL DEMOCRATIC TIMIŞOARA

26/1990 PARTIDUL TINERETULUI DEMOCRAT

27/1990 PARTIDUL DEMOCRAT AL MUNCII

Comitet de iniţiativă Bălăşoiu Nicolae

Albu Teofil Moisescu Anton

Paraschiv Alexandru

Decizia nr. 26/6.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

28/1990 PARTIDUL DEMOCRATIC AL ROMILOR LIBERI

Comitet de iniţiativă Preşedinte

Dima Daniel Vicepreşedinte Dima Marton

Secretar Deme Terezia

Decizia nr. 33/8.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

29/1990 FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE

Comitet de iniţiativă Iliescu Ion

Bogdan Pătraşcu N. S. Dumitru1

Decizia nr. 27/6.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

30/1990 PARTIDUL DEMOCRAT CONSTITUŢIONAL DIN

ROMÂNIA

Comitet de iniţiativă Preşedinte Lupu Aurel

Vicepreşedinte Constantin Adrian

Decizia nr. 28/6.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

31/1990 PARTIDUL POPORULUI DIN ROMÂNIA

Comitet de iniţiativă Preşedinte

Popescu Petre Vicepreşedinte

Firescu Alexandru Secretar

Dragu Mihai

Decizia nr. 29/7.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

1 În text, numele iniţiale, care apoi au fost tăiate cu creion negru şi adăugate cele care apar în

tabel, sunt: Minculescu Ion, Neacşa Vasile.

52

Nr. dosar

Denumirea partidelor Numele persoanei

din conducere Decizia

32/1990 FRONTUL POPULAR ROMÂN2

Comitet de iniţiativă Preşedinte

Prutianu Ştefan Vicepreşedinte

Spiridon Maria Casian Secretar

Odobescu Valentin

Decizia nr. 30/7.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

33/1990 PARTIDUL SOCIALIST AL DREPTĂŢII

(INDEPENDENT)

Comitet de iniţiativă Preşedinte

Tănăsescu Grigore Vicepreşedinte

Cazacov Gheorghe Secretar

Popescu Alexandru Dan

Decizia nr. 31/7.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

34/1990 PARTIDUL COOPERATIST Comitet de iniţiativă Vicepreşedinte Simionescu Ion

Secretar Berca Dan

Membri Andrieş Gheorghe

Brătescu Mihai

Decizia nr. 32/7.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

35/1990 PARTIDUL INDEPENDENT MAGHIAR (Tg. Mureş)

Comitet de iniţiativă Preşedinte

Vincze Janos Vicepreşedinte Dudas Läszlö

Secretar Kocsis Sandor

Decizia nr. 34/8.2.90 a

Tribunalului municipiului

Bucureşti ADMIS

2 Cu creionul, apare adnotat, „Iaşi”.

53

DOCUMENTUL NR. 2 Unul dintre principalele decrete-lege adoptate, pentru sistemul democratic din România, după 22 decembrie 1989, este cel privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti, adoptat la sfârşi-tul anului 1989 (31 decembrie 1989) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti

din România

Pentru realizarea unei societăţi cu adevărat democratice în România, asigurarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi înfăptuirea plu-ralismului politic,

În temeiul art. 2 lit. a din Decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale,

Consiliul Frontului Salvării Naţionale d e c r e t e a z ă : Art. 1. – În România este liberă constituirea partidelor politice, cu

excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România.

Nici o altă îngrădire pe motive de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu poate împiedica constituirea şi funcţiona-rea partidelor politice.

Înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice se fac în conformitate cu prevederile prezentului Decret-lege.

Art. 2. – Organizarea şi funcţionarea partidelor politice se fac numai potrivit statutelor acestora, numai pe bază teritorială.

O persoană nu poate face parte în acelaşi timp din două sau mai multe partide politice.

Scopurile partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti trebuie să se înte-meieze pe respectul suveranităţii, independenţei şi integrităţii naţionale, al democraţiei, în vederea asigurării libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor şi afirmă-rii demnităţii naţiunii române.

Mijloace de realizare a scopurilor partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti trebuie să fie în conformitate cu ordinea de stat şi de drept din România.

54

Art. 3. – În vederea înregistrării, fiecare partid şi organizaţie obştească trebuie să-şi prezinte statutele de organizare şi funcţionare, programul politic, să-şi declare sediul şi mijloacele financiare de care dispun şi să facă dovada că are cel puţin 251 de membri.

Art. 4. – Înregistrarea partidelor politice se face la Tribunalul Munici-piului Bucureşti, care, în termen de 5 zile, se pronunţă asupra legalităţii consti-tuirii lor.

Împotriva deciziei Tribunalului Municipiului Bucureşti se poate face contestaţie la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de de 3 zile de la comunica-rea deciziei.

Curtea Supremă de Justiţie se pronunţă în termen de 5 zile de la data înregistrării contestaţiei.

De la data rămânerii definitive a deciziei de admitere a înregistrării, par-tidele politice dobândesc personalitate juridică.

Art. 5. – Cadrele militare şi personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, judecătorii, procurorii şi diplomaţii, precum şi personalul operaţional al Radioteleviziunii Române Libere, nu pot face parte din partide politice.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE Ion Iliescu

Bucureşti, 31 decembrie 1989 nr. 8

55

DOCUMENTUL NR. 3

Alături de decretul-lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti, cel privind organizarea adunărilor publice încerca să impună bazele noului regim democratic (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE cu privire la organizarea adunărilor publice

Consiliul Frontului Salvării Naţionale d e c r e t e a z ă: Art. 1. – Adunările publice sunt autorizate, ca modalitate de manifestare

a libertăţii de opinie şi expresie, precum şi de organizare a participării cetăţenilor la viaţa publică a ţării.

Art. 2. – În scopul garantării desfăşurării normale a activităţilor econo-mice şi sociale şi asigurării ordinii şi liniştii publice, adunările publice în pieţe şi alte spaţii deschise pot avea loc numai după înregistrarea acestora de către orga-nizatori, la organele poliţiei din localitatea unde urmează a avea loc adunarea, cu cel puţin 48 ore înainte.

Art. 3. – Organizatorii adunării publice sunt obligaţi să ia toate măsurile care se impun pentru a asigura desfăşurarea acesteia în mod paşnic, cu evitarea oricărui act de violenţă sau dezordine.

Art. 4. – În cazul producerii unor daune materiale sau comiterii de infracţiuni, organizatorii adunării răspund, potrivit legii, împreună cu autorii direcţi ai acestor fapte.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE Ion Iliescu

Bucureşti, 3 ianuarie 1990 Nr. 2

56

DOCUMENTUL NR. 4

Venit în completarea anteriorului, decretul-lege privind unele măsuri referi-toare la desfăşurarea adunărilor publice încearcă să stabilească câteva reguli generale de urmat, absolut necesare într-un climat atât de tensionat cum era cel din România începutului de an 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind unele măsuri referitoare la desfăşurarea adunărilor publice

Consiliul Frontului Salvării Naţionale d e c r e t e a z ă : Art. 1. – În scopul garantării desfăşurării normale a activităţilor econo-

mice şi sociale, asigurării ordinii şi liniştii publice, adunările publice pot fi orga-nizate numai în condiţiile stabilite prin Decretul-lege nr. 2 din 3 ianuarie 1990 şi cu respectarea măsurilor prevăzute în prezentul decret-lege.

Adunările publice pot fi organizate, de regulă, în zilele nelucrătoare ori în afara programului de lucru.

Art. 2. – În municipiul Bucureşti, adunările publice se vor organiza, de regulă, în Parcul Libertăţii, Parcul Tineretului, Parcul Operei Române şi Parcul Titan.

La cererea organizatorilor, Primăria municipiului Bucureşti va putea stabili şi alte locuri de desfăşurare a adunărilor publice, cu respectarea prevede-rilor prezentului decret-lege.

Primăriile judeţene vor stabili în termen de 5 zile locurile de desfăşurare a adunărilor publice, care vor fi aduse la cunoştinţa cetăţenilor prin orice mij-loace de publicitate.

La stabilirea acestor locuri se va avea în vedere evitarea perturbărilor de orice fel ale activităţilor economice, de aprovizionare şi transport, ale siguranţei circulaţiei, funcţionării normale a instituţiilor publice, de învăţământ, cultură şi sănătate.

Organizarea adunărilor publice nu poate avea loc în apropierea gărilor, aeroporturilor, spitalelor, obiectivelor militare, a unităţilor economice care au instituţii, utilaje şi maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare.

Art. 3. – Locurile de organizare a adunărilor publice vor fi dotate, în limita posibilităţilor, cu staţii de amplificare şi alte mijloace tehnice necesare desfăşurării corespunzătoare a acestora, care se vor pune la dispoziţia organiza-torilor.

57

Art. 4. – Adunările publice pot fi organizate şi la sediile partidelor poli-tice şi ale celorlalte organizaţii obşteşti constituite potrivit legii.

Art. 5. – Grupurile de participanţi la adunările publice se vor deplasa la locurile stabilite pentru desfăşurarea acestora numai pe traseele stabilite de orga-nele locale ale administraţiei de stat, împreună cu organele poliţiei.

Art. 6. – Pe timpul deplasării, cât şi al desfăşurării adunărilor publice, organele poliţiei vor lua măsuri pentru protecţia cetăţenilor şi a bunurilor materiale.

Art. 7. – Organele locale ale administraţiei de stat şi organele poliţiei vor lua măsuri de interzicere a desfacerii băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, precum şi în imediata lor apropiere, pe toată durata acestor adunări.

Art. 8. – Fapta persoanei care organizează adunări publice fără înregis-trarea acestora la organele poliţiei cu cel puţin 48 de ore înainte, potrivit Decre-tului-lege nr. 2/1990, constituie contravenţie şi se sancţionează cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 30 zile sau cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei.

Aceeaşi sancţiune se aplică şi pentru organizarea de adunări publice în alte zile sau în alte locuri decât cele stabilite.

Art. 9. – Încălcarea prevederilor art. 5 din prezentul decret-lege de către cei care iniţiază, organizează şi conduc adunările publice constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 1.500.

Constituie, de asemenea, contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei încălcarea prevederilor art. 7.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea de contravenţie se poate face plângere la judecătoria în raza căreia a avut loc contestaţia, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 10. – Faptele de distrugere de bunuri, ultraj, vătămare corporală, furt, precum şi orice alte infracţiuni comise cu prilejul organizării şi desfăşurării adunărilor publice se sancţionează potrivit legii penale.

Totodată, pentru alte fapte decât cele penale, cei în cauză răspund, potri-vit legii, contravenţional, disciplinar, civil sau material, după caz.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE Ion Iliescu

Bucureşti, 24 ianuarie 1990 Nr. 39

58

DOCUMENTUL NR. 5 Decretul-lege privind regimul juridic al frontierei de stat a României face parte din aceeaşi categorie a documentelor definitorii pentru noul sistem democratic impus odată cu prăbuşirea comunismului, la 22 decembrie 1989 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ROMÂNIA CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

DECRET-LEGE

privind regimul juridic al frontierei de stat a României

Consiliul Frontului Salvării Naţionale d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Regimul juridic al frontierei de stat a României cuprinde tota-litatea regulilor prevăzute în legislaţia internă, care privesc frontiera de stat şi zonele în care statul român exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în confor-mitate cu normele dreptului internaţional şi ale tratatelor, acordurilor şi con-venţiilor de frontieră încheiate cu statele vecine.

Art. 2. – Aplicarea regimului juridic al frontierei de stat a României se asigură, potrivit legii, de către trupele de grăniceri sub conducerea Ministerului Apărării Naţionale – Comandamentul Trupelor de Grăniceri.

Pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin, trupele de grăniceri coope-rează cu unităţile teritoriale ale Ministerului Apărării Naţionale, cu organele locale ale administraţiei de stat şi ale poliţiei şi se sprijină pe serviciile pazei cetăţeneşti.

Art. 3. – Zona de frontieră este alcătuită din teritoriul localităţilor limi-trofe cu frontiera de stat şi fâşia trupelor de grăniceri, care are o lăţime de 20 m. La frontiera de apă, fâşia trupelor de grăniceri se stabileşte la limita revărsărilor de ape, a terenurilor mlăştinoase sau supuse erodărilor.

Art. 4. – În îndeplinirea sarcinilor ce le revin, trupele de grăniceri au următoarele atribuţii:

a) asigură paza frontierei de stat, supravegherea spaţiului aerian, apelor de frontieră, mării teritoriale şi zonelor în care statul român exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu normele dreptu-lui internaţional;

b) aplică normele şi măsurile privind îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin tratatele, acordurile şi convenţiile încheiate de România cu sta-tele vecine;

59

c) asigură supravegherea, controlul şi întreţinerea semnelor de fronti-eră;

d) participă cu militari în termen pentru asigurarea pazei şi suprave-gherii mijloacelor de transport în punctele de control pentru trece-rea frontierei;

e) iau măsuri pentru aplicarea şi respectarea legislaţiei de frontieră şi pentru sancţionarea persoanelor care încalcă prevederile acesteia;

f) execută misiuni de supraveghere a apelor de frontieră, mării terito-riale şi zonelor în care statul român exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, opresc şi conduc pentru cercetări în porturile României persoanele, navele şi ambarcaţiile care au încălcat dispoziţiile legale;

g) execută alte misiuni prevăzute de lege. Art. 5. – Accesul persoanelor domiciliate în localităţile situate în afara

zonei de frontieră este permis în baza actelor de identitate. Accesul persoanelor în fâşia trupelor de grăniceri şi până la linia de

frontieră este permis în baza documentelor prevăzute la alin. 1, cu aprobarea comandantului unităţii de grăniceri, solicitată cu cel puţin 24 de ore înainte.

Art. 6. – Accesul la bordul navelor aflate în porturile situate în apele de frontieră şi marea teritorială este permis pe baza documentelor de identitate, ordinului (delegaţiei) sau legitimaţiei de serviciu.

Accesul marinarilor la bordul navelor se efectuează pe baza carnetului de marinar şi permisului de acces la uscat, pentru marinarii străini.

Art. 7. – Şefii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, precum şi şefii reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale aflate pe teritoriul României, în limitele convenţiilor privind aceste organizaţii la care statul român este parte, au acces la bordul navelor de comerţ străine aflate în porturile sau apele teritoriale române, în baza carnetului de identitate eliberat de Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 8. – Accesul la bordul navelor străine şi române a personalului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare străine, precum şi al funcţionarilor reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, este admis în baza permisului eliberat pentru fiecare caz în parte, de Căpitănia por-tului, cu avizul şefului punctului de control pentru trecerea frontierei.

Art. 9. – Specialiştii, tehnicienii şi comercianţii străini au acces la bordul navelor sub pavilionul statului propriu sau sub pavilionul altor state străine în baza aprobării date de Căpitănia portului, cu avizul şefului punctului de control pentru trecerea frontierei.

Art. 10. – Personalul agenţiilor de navigaţie străine au acces la bordul navelor sub pavilion străin, altul decât cel al statului pentru care lucrează, în baza aprobării date de Căpitănia portului, cu avizul şefului punctului de control pen-tru trecerea frontierei de stat.

60

Personalul prevăzut la aliniatul precedent are acces la bordul navelor sub pavilion român sau al statului pentru care lucrează, în baza permisului elibe-rat de Ministerul Transportului – Departamentul Transporturilor Navale, cu avizul Comandamentului Trupelor de Grăniceri.

Art. 11. – Accesul altor persoane la bordul navelor sub pavilion român, altele decât cele menţionate la articolele 6, 7, 8, 9 şi 10, aflate în port, în apele de frontieră sau în marea teritorială, este permis de comandantul navei în condiţiile stabilite de Ministerul Transporturilor – Departamentul Transporturilor Navale.

Art. 12. – În porturile României unde nu există puncte de control pen-tru trecerea frontierei de stat şi nici unităţi sau subunităţi de grăniceri, accesul persoanelor la bordul navelor şi al marinarilor străini la uscat este permis de către organele poliţiei.

Art. 13. – Circulaţia persoanelor pe timpul nopţii în zona de frontieră, în afara localităţilor, cu sau fără mijloace de transport, este permisă pe drumurile publice şi în condiţiile stabilite de către organele locale ale administraţiei de stat.

Rămânerea persoanelor şi parcarea mijloacelor de transport pe timpul nopţii, în zona de frontieră, în afara localităţilor, este permisă cu aprobarea co-mandantului unităţii de grăniceri, care va fi solicitată cu cel puţin 24 ore înainte.

Art. 14. – Semănatul culturilor înalte în zona de frontieră este permis până la distanţa de 500 m spre interior, faţă de fâşia trupelor de grăniceri.

Pentru consolidarea terenului, de-a lungul unor căi de comunicaţii se pot admite plantaţii de protecţie.

Art. 15. – Lucrările de construcţie în afara perimetrului construibil al localităţilor sunt admise până la distanţa de 500 m faţă de fâşia trupelor de grăniceri.

Art. 16. – Modul de folosire a apelor de frontieră pentru pescuit sportiv, scăldat, plajă, aprovizionare şi adăpatul animalelor se stabileşte de organele lo-cale ale administraţiei de stat, cu acordul comandanţilor unităţilor sau după caz, ai subunităţilor de grăniceri.

Art. 17. – Pescuitul sportiv se efectuează numai ziua, pe baza actelor le-gale şi a permisului grăniceresc eliberat de comandanţii unităţilor de grăniceri pentru persoanele domiciliate în judeţele limitrofe cu frontiera de stat şi de Comandamentul Trupelor de Grăniceri pentru celelalte persoane.

Art. 18. – Pescuitul industrial în apele de frontieră se efectuează pe baza documentelor personale de identitate ale pescarilor, autorizaţiei de pescuit şi carnetul de ambarcaţie. Pescuitul pe timpul nopţii se efectuează cu aprobarea prealabilă a comandanţilor unităţilor de grăniceri, în condiţiile respectării con-venţiilor internaţionale încheiate cu statele vecine.

Art. 19. – Bărcile, precum şi orice ambarcaţii, cu sau fără propulsie, de agrement, sportive, pescăreşti şi „Salvamar” vor fi înregistrate la căpitănia por-tului sau la organele locale ale administraţiei de stat ale municipiilor, oraşelor şi comunelor acolo unde nu există căpitănii de port.

61

Bărcile şi ambarcaţiile se păstrează în locurile stabilite de către organele locale ale administraţiei de stat, cu acordul comandanţilor unităţilor de grăniceri.

Art. 20. – Excursiile pentru vizitarea unor obiective economice, istorice sau turistice situate în apropierea frontierei de stat şi cele de agrement în zona de frontieră, precum şi concursurile organelor portuare şi comandanţilor unităţilor de grăniceri.

Art. 21. – Vânătoarea este permisă pe adâncimea de 500 m de la linia de frontieră (limita revărsărilor de ape) spre interior în mod organizat, cu aprobarea prealabilă a comandantului unităţii de grăniceri.

Art. 22. – Păşunatul animalelor este permis în timpul zilei până la fâşia trupelor de grăniceri, iar noaptea până la 500 m spre interior, faţă de acestea, în locurile stabilite de organele locale ale administraţiei de stat, cu acordul coman-danţilor unităţilor sau, după caz, ai subunităţilor de grăniceri.

Art. 23. – Persoanelor care desfăşoară diferite activităţi în apropierea frontierei de stat, le este interzis:

a) să treacă frontiera de stat fără aprobare; b) să tragă cu arma peste frontiera de stat; c) să deterioreze ori să distrugă semnele de frontieră, instalaţiile sau

mijloacele tehnice de pază ale grănicerilor; d) să folosească surse de iluminare, care să depăşească limitele frontie-

rei de stat; e) să producă incendii în perimetrul fâşiei trupelor de grăniceri; f) să fotografieze, să filmeze sau să execute lucrări de pictură în peri-

metrul fâşiei trupelor de grăniceri, care să redea porţiuni din terito-riul statelor vecine;

g) să schimbe obiecte şi corespondenţă peste frontiera de stat, în afara cazurilor permise de lege;

h) să comită fapte, gesturi sau să profereze expresii jignitoare la adresa statului vecin sau cetăţenilor acestuia.

Art. 24. – Trecerea frontierei de stat a României de către persoane şi orice fel de mijloace de transport se efectuează prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat şi oricare alte puncte pentru trecerea frontierei stabilite prin înţelegerile încheiate cu statele vecine.

Art. 25. – Punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sunt subordonate Ministerului de Interne – Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor.

Art. 26. – Şeful punctului de control pentru trecerea frontierei de stat este ofiţer, desemnat de către Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor. Acesta controlează şi coordonează activitatea tuturor lucrătorilor din punct, indiferent de ministerul sau organul de care aparţin, răspunde de buna desfăşu-rare a traficului internaţional de călători şi mărfuri şi ia măsurile legale cores-

62

punzătoare pentru îndeplinirea corectă de către întregul personal din punct a îndatoririlor de serviciu.

Art. 27. – Deschiderea de noi puncte de control pentru trecerea frontie-rei de stat sau închiderea temporară ori definitivă a celor existente se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 28. – Punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se orga-nizează de Ministerul de Interne în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Finanţelor, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Turismului, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător.

Art. 29. – Ministerele şi celelalte organe centrale interesate, cu acordul Ministerului de Interne – Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor, sta-bilesc sarcinile personalului din subordine care desfăşoară activităţi în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Art. 30. – În aplicarea prevederilor prezentului decret-lege se va emite un regulament, care va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 31. – Pentru rezolvarea problemelor rezultate din înţelegerile bilate-rale de frontieră, se numesc prin hotărâre a Guvernului împuterniciţii de fron-tieră şi locţiitori ai acestora, precum şi delegaţii români în comisiile mixte, din rândul ofiţerilor Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi al celorlalte ministere şi organe centrale interesate.

Art. 32. – Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezentul decret-lege constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

a) încălcarea dispoziţiilor art. 5, alin. 1, art. 6, alin. 1, art. 12, 13. 16, 17 şi 21, cu amendă de la 200 la 500 lei;

b) încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. 2, art. 14, 15, 18, 19, 20, 22 şi 23 cu amendă de la 300 la 700 lei.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către ofiţe-rii, maiştrii militari şi subofiţerii de grăniceri. Contravenienţii pot face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare, iar aceasta se soluţionează de comandantul unităţii sau marii unităţi de grăniceri.

Art. 33. – Decretul nr. 678/1969 privind regimul de pază a frontierei de stat şi Decretul nr. 400/1982 privind controlul pentru trecerea frontierei de stat române, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

Ion Iliescu

Bucureşti, 1 februarie 1990 Nr. 45.

63

DOCUMENTUL NR. 6

Primul dintr-o serie de documente referitoare la decretul-lege cu privire la alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, materialul care urmează conţine o expunere de principale motive care impun necesitatea adoptării unei asemenea măsuri cât mai repede cu putinţă, la care se adaugă şi proiectul decretului-lege în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

EXPUNERE DE MOTIVE

În realizarea alegerilor libere ca obiectiv fundamental al revoluţiei din decembrie 1989, s-a elaborat alăturatul proiect de decret-lege privind alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României. În forma iniţială, proiectul a fost elaborat cu participarea unui larg cerc de specialişti şi supus dezbaterii publice. Proiectul de decret-lege ce se prezintă spre dezbatere şi adoptare cuprinde rezultatele propunerilor şi concluziilor formulate în presă, la radio, televiziune, cât şi în mod direct, precum şi rezultatele dezbaterilor ce au avut loc cu partidele şi formaţiunile politice. Având în vedere desfiinţarea de către revoluţie a structurilor de putere, precum şi caracterul provizoriu al actualelor organe ale puterii de stat, proiectul cuprinde şi unele norme de natura unei legi fundamentale, fără de care însă nu ar putea avea loc alegerile. În acest sens sunt dispoziţiile referitoare la denumirea, structura şi funcţia de adunare constituantă şi de adunare legislativă a parlamentului. În aceeaşi ordine de idei sunt reglementările privind Preşedintele României şi ale împuternicirilor sale. De asemenea, s-a reglementat conţinutul drepturilor de a alege de la vârsta de 18 ani împliniţi în anul alegerilor şi de a fi ales de la vârsta de 18 ani pentru Adunarea Deputaţilor şi de 30 de ani pentru Senat. În ceea ce priveşte reprezentarea minorităţilor naţionale, s-a prevăzut că, dacă din scrutinul general acestea nu obţin nici un mandat de deputat, dar au cel puţin 20.000 de voturi exprimate pe întreaga ţară, au dreptul la un mandat de deputat. Votul este universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. Proiectul de lege reglementează sistemul electoral pe baza scrutinului de listă, cu posibilitatea pentru alegerea parlamentului, a prezentării şi de candida-tura independente. Alăturat se prezintă un exemplu de aplicare a sistemului de calcul.

64

Principalele consecinţă (în textul original!) ale adoptării scrutinului de listă sunt următoarele:

- fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti constituie câte o circumscripţie electorală;

- fiecare partid sau formaţiune politică poate propune în aceeaşi circumscripţie electorală numai o singură listă, iar numărul candi-daţilor de pe listă un poate fi mai mare decât cel al deputaţilor sau senatorilor ce pot fi aleşi în circumscripţia electorală respectivă;

- o persoană poate candida, pentru parlament, doar într-o singură cir-cumscripţie electorală;

- alegătorul votează o listă de candidaţi sau candidatul independent; - rezultatele alegerilor se determină la nivel de judeţ, pe baza coefici-

entului electoral şi la nivel de ţară, luându-se în considerare manda-tele neatribuite şi voturile insuficiente ca număr, la nivelul judeţului, pentru atribuirea unui mandat;

- pentru Preşedintele României, întreaga ţară este considerată circumscripţie electorală, centralizarea rezultatelor făcându-se la ni-vel naţional.

Cât priveşte organizarea şi desfăşurarea alegerilor, în proiect se prevede modul de constituire a birourilor electorale – Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale ale secţiilor de votare – din magistraţi şi alţi jurişti sau alte persoane neîncadrate politic şi reprezentanţii partidelor şi formaţiunilor politice. De asemenea, sunt reglementate atribuţiile birourilor electorale.

Listele electorale cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot. Pentru stu-denţi, elevi şi militari se întocmesc liste speciale. Alegătorii vor vota în localitatea unde sunt înscrişi în listele electorale, sau pe baza adeverinţei privind exercitarea dreptului de vot, în localităţile unde se vor afla în ziua alegerilor.

Secţiile de votare vor fi astfel organizate încât toţi alegătorii să poată vota, într-o singură zi, între orele 6–21, cât mai aproape de domiciliu.

În legătură cu candidaturile s-a prevăzut că acestea se propun de către partide şi formaţiuni politice. Pentru parlament se pot propune şi candidaturi independente.

Proiectul conţine şi reglementări privind campania electorală, asigurând libertatea propagandei electorale, precum şi desfăşurarea acesteia în condiţii care să permită egalitatea şanselor pentru toţi candidaţii. În acelaşi scop s-au prevăzut şi dispoziţii referitoare la contravenţii şi infracţiuni de natură a evita faptele ce ar putea afecta buna desfăşurare a campaniei electorale şi a alegerilor.

În încheiere, menţionăm că proiectul de decret-lege se referă exclusiv la alegerile ce vor avea loc, după adoptarea Constituţiei urmând ca viitorul parla-ment să adopte o lege electorală în concordanţă cu principiile şi instituţiile con-sacrate prin Constituţie.

65

Vă supunem dezbaterii proiectul de decret-lege privind alegerea parla-mentului şi a Preşedintelui României, urmând ca după adoptare, să fie publicat în Monitorul Oficial.

BIROUL EXECUTIV AL CONSILIULUI PROVIZORIU

DE UNIUNE NAŢIONALĂ PREŞEDINTE, ION ILIESCU1

PROIECT

DECRET-LEGE pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României

CUPRINS

Capitolul I. Dispoziţii generale – art. 1–13. Capitolul II. Organizarea alegerilor – art. 14–53. Secţiunea 1 Circumscripţiile electorale – art. 14–17. Secţiunea a 2-a Secţiile de votare – art. 18–22. Secţiunea a 3-a Listele electorale – art. 23–28. Secţiunea a 4-a Birourile electorale – art. 29–38. Secţiunea a 5-a Candidaturile – art. 39–42. Secţiunea a 6-a Buletinele de vot – art. 43–48. Secţiunea a 7-a Campania electorală – art. 49–53. Capitolul III. Desfăşurarea alegerilor – art. 54–64. Capitolul IV. Stabilirea rezultatelor votării – art. 65–68. Capitolul V. Centralizarea şi constatarea rezultatelor alegerilor – art. 69–77. Capitolul VI. Parlamentul – art. 78–79. Capitolul VII. Preşedintele României – art. 80–82. Capitolul VIII. Contravenţii şi infracţiuni – art. 83–93. Capitolul IX. Dispoziţii finale şi tranzitorii – art. 94–99.

1 În textul original, „PREŞEDINTE, ION ILIESCU” apare tăiat, cu culoare verde (n.a.).

66

ROMANIA CONSILIUL PROZIVORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

DECRET-LEGE2

pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României

Având în vedere propunerile şi concluziile desprinse din dezbaterea publică a proiectului de decret-lege, formulate atât prin presă, radio, televiziune, cât şi în mod direct, precum şi rezultatele dezbaterilor ce au avut loc cu partidele şi formaţiunile politice,

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Puterea politică în România aparţine poporului şi se exercită conform dispoziţiunilor Constituţiei, principiilor democraţiei, libertăţii şi asigu-rării demnităţii umane, inviolabilităţii şi inalienabilităţii drepturilor fundamen-tale ale omului. Art. 2. – Guvernarea României se realizează pe baza sistemului demo-cratic pluralist, precum şi a separaţiei puterilor legislativă, executivă şi judecăto-rească. Art. 3. – Parlamentul României, alcătuit din Adunarea Deputaţilor şi Senat, precum şi Preşedintele României se aleg prin vot universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. Alegerea Preşedintelui României se face pentru unul sau cel mult două mandate. Art. 4. – Reprezentarea populaţiei de toate naţionalităţile în parlament se asigură pe baza sistemului de repartizare proporţională a mandatelor rezultate în urma votării, în condiţiile prezentei legi. Organizaţiile reprezentând minorităţile naţionale, care nu întrunesc numărul de voturi necesar pentru a avea, potrivit alin. 1, un mandat în Adunarea Deputaţilor, dar au obţinut cel puţin 20.000 de voturi pe ţară, au dreptul la un mandat de deputat. Art. 5. – Cetăţeanul are dreptul la câte un singur vot pentru alegerea Adunării Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României. Art. 6. – Adunarea Deputaţilor este formată din 331 de deputaţi, la care se adaugă deputaţii rezultaţi din aplicarea art. 4, alin. 2.

2 Decretul-lege a fost adoptat la 14 martie 1990.

67

Senatul este format din senatori aleşi, în funcţie de populaţia judeţelor, astfel: în judeţele cu populaţie de până la 500.000 de locuitori se aleg câte doi senatori; în cele cu populaţie de la 501.000 până la 750.000 de locuitori se aleg câte 3 senatori; în celelalte judeţe se aleg câte 4 senatori; în municipiul Bucureşti se aleg 8 senatori. Art. 7 – Perioada mandatului pentru Parlament şi Preşedintele României va fi stabilită prin Constituţie. Art. 8 – Membrii parlamentului se aleg pe circumscripţii electorale, stabilite în condiţiile prezentei legi. Preşedintele României este ales de către cetăţenii cu drept de vot din întreaga ţară. În aceeaşi circumscripţie electorală un partid sau formaţiune politică poate prezenta numai o singură listă de candidaţi. Art. 9 – Cetăţenii români, fără deosebire de naţionalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri politice sau profesie, exercită, în mod egal şi în deplinăta-tea lor, drepturile electorale. Art. 10 – Au dreptul de a alege cetăţenii români care au împlinit 18 ani sau care, în anul alegerilor, împlinesc această vârstă. Au dreptul de a fi aleşi în Adunarea Deputaţilor cetăţenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 18 ani, iar în Senat, cetăţenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 30 de ani. Pot candida numai cetăţenii cu domiciliul în ţară. Art. 11 – Nu pot alege şi nu pot fi aleşi alienaţii şi debilii mintal puşi sub interdicţie, precum şi persoanele lipsite de drepturile electorale, pe durata stabi-lită prin hotărâre judecătorească de condamnare. Nu pot fi aleşi cei care au deţinut funcţii de conducere în organizaţii şi mişcări fasciste. De asemenea, nu pot fi alese persoanele care, până la 22 decembrie 1989, au fost membri sau membri supleanţi ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, şefi sau adjuncţi de şefi de secţie în aparatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim-secretari la comitetele judeţene, municipale şi orăşeneşti ale Partidului Comunist Român, miniştri, precum şi persoanele care au făcut parte din organele de represiune din cadrul securităţii şi miliţiei sau care au îndeplinit funcţia de ambasador. Nu poate fi pusă în discuţie legitimitatea de a fi alese, potrivit alin. 3, a persoanelor care au participat la revoluţia din decembrie 1989 şi la răsturnarea dictaturii. Interdicţia de a fi alese priveşte şi persoanele care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice. Art. 12 – Candidaturile pentru parlament şi Preşedintele României se propun de către partide sau formaţiuni politice, constituite potrivit legii.

68

Candidaturile pentru parlament se propun pe liste de candidaţi care pot cuprinde cel mult numărul de deputaţi sau senatori ce trebuie aleşi în fiecare circumscripţie electorală. Pentru Preşedintele României fiecare partid sau formaţiune politică poate propune numai câte o singură candidatură. De asemenea, se pot prezenta şi candidaturi independente pentru Adunarea Deputaţilor sau pentru Senat, dacă sunt susţinute de cel puţin 251 de cetăţeni cu drept de a alege. Pentru parlament se poate candida numai într-o singură circumscripţie electorală.

Art. 13 – Data alegerilor se stabileşte prin decret, cu cel puţin 60 de zile înaintea votării.

CAPITOLUL II

Organizarea alegerilor Secţiunea 1

Circumscripţiile electorale

Art. 14 – Fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti constituie o circumscripţie electorală.

Art. 15 – Numărul deputaţilor ce pot fi aleşi în fiecare circumscripţie electorală se va stabili de către Guvern, potrivit normei de reprezentare rezultate din împărţirea populaţiei ţării la numărul de 331 deputaţi, prevăzut de art. 6 alin. 1; în funcţie de populaţia circumscripţiilor electorale, se admite o abatere de până la 15 la sută.

Art. 16 – Operaţiunile electorale privind alegerea Preşedintelui României se fac în circumscripţiile electorale stabilite pentru alegerea parla-mentului.

Art. 17 – Numerotarea circumscripţiilor electorale, stabilirea numărului deputaţilor şi senatorilor şi aducerea la cunoştinţă publică, prin Monitorul Oficial şi presă, se fac de către Guvern în termen de cel mult 5 zile de la stabili-rea, potrivit art. 13, a datei alegerilor.

Secţiunea a 2-a

Secţiile de votare

Art. 18 – În comune, oraşe şi municipii se organizează secţii de votare după cum urmează:

a) în unităţile administrativ-teritoriale cu populaţie de peste 2.000 locuitori se formează câte o secţie de votare la 1.500–3.000 locuitori;

b) în comunele cu populaţie sub 2.000 locuitori se formează o singură secţie de votare.

69

Se pot forma secţii de votare şi în satele sau grupele de sate cu populaţie până la 500 de locuitori, dacă distanţa dintre aceste sate şi locul secţiei de votare este mai mare de 5 km.

Art. 19 – Pe lângă unităţi militare, precum şi pe lângă spitale, materni-tăţi, sanatorii, case de invalizi şi cămine de bătrâni având cel puţin 50 de alegători se pot forma secţii de votare separate.

Se pot forma secţii de votare şi în staţii de cale ferată, în porturi şi aero-porturi, pentru alegătorii aflaţi în călătorie în ziua alegerilor.

Pentru studenţii de la cursurile de zi şi pentru elevii cu drept de vot care nu-şi au domiciliul în localitatea în care urmează studiile, se formează secţii de votare pe lângă căminele de studenţi sau elevi, pentru cel mult 2.000 alegători.

Art. 20 – Pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi pe lângă agenţiile economice din ţările unde nu există misi-uni diplomatice şi oficii consulare se formează câte o secţie de votare pentru ale-gătorii membri ai acestor reprezentanţe şi familiile lor, precum şi pentru cetăţe-nii români aflaţi în ţările respective în ziua alegerilor.

Pe navele sub pavilion român, aflate în navigaţie în ziua alegerilor, se vor forma secţii de votare, acestea făcând parte din circumscripţia electorală a locului unde este înregistrată nava.

Art. 21 – La aceeaşi secţie de votare, alegătorii votează atât pentru Adunarea Deputaţilor şi Senat, cât şi pentru Preşedintele României.

Art. 22 – Delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare se fac, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor, de către primăriile judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Secţiile de votare se vor numerota pe municipii, sectoarele municipiului Bucureşti, oraşe şi comune.

Primăriile judeţene şi a municipiului Bucureşti, în termenul prevăzut în alin. 1, aduc la cunoştinţa alegătorilor delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare, indicând şi locul unde se va efectua votarea.

Secţiunea a 3-a

Listele electorale

Art. 23 – Listele electorale cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot din localităţile în care domiciliază.

Listele electorale se întocmesc de către primăriile comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Listele electorale se întocmesc separat pentru fiecare secţie de votare, la comune pe sate, iar la oraşe, municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti pe străzi şi vor cuprinde numele şi prenumele, vârsta şi domiciliul alegătorilor, în ordinea alfabetică a acestora, precum şi numărul circumscripţiilor electorale din care face parte fiecare alegător.

70

Pentru militarii aflaţi în unităţi în vederea îndeplinirii obligaţiilor mili-tare, precum şi pentru studenţii şi elevii prevăzuţi la art. 19 alin. 3, se vor întocmi liste electorale speciale.

Organul care a întocmit lista este obligat să comunice de îndată primă-riei din unitatea administrativ-teritorială unde domiciliază alegătorul, înscrierea acestuia pe lista electorală specială.

Listele electorale se semnează de primar şi de secretarul primăriei; listele electorale speciale pentru militari se semnează de comandantul unităţii militare.

Art. 24 – Un alegător poate fi înscris numai într-o singură listă electo-rală.

Art. 25 – Afişarea listelor electorale se face cu cel puţin 30 de zile înainte de data alegerilor, în locuri publice şi în mod vizibil.

Locurile de afişare, precum şi posibilitatea verificării înscrierii cetăţe-nilor în liste vor fi aduse la cunoştinţă publică prin presă şi orice alt mijloc de publicitate de către organul care a întocmit listele; listele electorale se vor afişa şi la fiecare secţie de votare pentru alegătorii ce votează la acea secţie.

Originalul listelor electorale se păstrează la judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care au fost întocmite. Listele speciale pentru militari se păstrează la unitatea militară.

Art. 26. – Cetăţenii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale. Întâmpinările împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite şi a oricăror erori din liste se fac la organele care au întocmit listele, acestea fiind obligate să se pro-nunţe în cel mult 3 zile de la înregistrare.

Contestaţiile împotriva deciziilor date se soluţionează, în cel mult 3 zile, de către judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază alegătorul sau, în cazul celor înscrişi pe liste speciale, unde aceştia îşi au reşedinţa. Hotărârea judecăto-rească este definitivă şi executorie; hotărârea se comunică celor interesaţi în 24 de ore de la pronunţare.

Art. 27. – În caz de schimbare a domiciliului după afişarea listelor elec-torale, sau dacă alegătorul lipseşte în ziua alegerilor din localitatea unde urmează să voteze potrivit listelor de alegători, organele care au întocmit listele vor elibera alegătorului o adeverinţă privind exercitarea dreptului de vot, făcând menţiune despre aceasta în listele electorale.

În ziua alegerilor, la noul domiciliu sau acolo unde se află temporar, alegătorul va fi înscris într-o listă electorală separată de către biroul electoral al secţiei de votare, pe baza adeverinţei prevăzute în alin. 1.

Art. 28. – Organele care au întocmit listele electorale le vor înainta birourilor electorale de circumscripţie cu cel puţin3 20 de zile înaintea datei ale-gerilor, iar birourile electorale ale secţiilor de votare cu 2 zile înainte de aceeaşi dată. Orice modificare ulterioară se comunică în cel mult 24 de ore.

3 În textul original, apare subliniat cu creionul, cu adnotarea la judeţ? (n.a.)

71

Secţiunea a 4-a Birourile electorale

Art. 29. – Pentru buna desfăşurare a alegerilor se înfiinţează Biroul

Electoral Central, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale ale secţiilor de votare.

Art. 30. – Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi 8 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice desemnaţi în ordinea descrescătoare a numărului de liste de candidaţi pe care le-au propus, pe întreaga ţară, pentru alegerile în parlament.

Desemnarea celor 7 judecători se face prin tragere la sorţi, prin grija pre-şedintelui Curţii Supreme de Justiţie. Odată desemnaţi, aceştia îşi aleg un preşe-dinte care devine preşedintele Biroului Electoral Central.

Constituirea Biroului Electoral Central, cât priveşte judecătorii şi preşe-dintele, se face în termen de 5 zile de la stabilirea datei alegerilor potrivit art. 13. În această organizare, Biroul Electoral Central îndeplineşte toate atribuţiile ce-i revin, până la completarea sa cu reprezentanţii partidelor şi formaţiunilor politice.

La expirarea termenului de depunere a candidaturilor şi de rezolvare a contestaţiilor, partidele şi formaţiunile politice vor comunica oficial Biroului Electoral Central numărul total al listelor de candidaţi rămase definitive pentru alegerile parlamentare, precum şi numele şi prenumele reprezentanţilor. Biroul Electoral Central va proceda la completarea sa în condiţiile alin. 1.

În cazul în care, potrivit alin. 1, mai multe partide sau formaţiuni poli-tice au depus acelaşi număr de liste, desemnarea reprezentanţilor se va face prin tragere la sorţi, prin grija preşedintelui Biroului Electoral Central, în prezenţa reprezentanţilor partidelor sau formaţiunilor politice în cauză.

Nu se iau în considerare comunicările făcute peste termenul prevăzut la alin. 4.

Art. 31. – Biroul Electoral Central veghează la întocmirea listelor electo-rale, aducerea acestora la cunoştinţa cetăţenilor şi la depunerea în mod legal a candidaturilor, verifică şi înregistrează rezultatul alegerilor şi îndeplineşte cele-lalte atribuţii ce-i revin potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 32. – Biroul electoral de circumscripţie se constituie din 3 magistraţi şi din cel mult 6 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice care parti-cipă la alegeri în judeţ şi în municipiul Bucureşti, desemnaţi în ordinea descres-cătoare a numărului de candidaţi pe care i-au propus.

Desemnarea celor 3 magistraţi se face prin tragere la sorţi, prin grija pre-şedintelui tribunalului judeţean, dintre magistraţii judeţului. Odată desemnaţi, aceştia îşi aleg un preşedinte care devine preşedintelui biroului electoral de circumscripţie.

72

Constituirea biroului electoral de circumscripţie cât priveşte magistraţii şi preşedintele se face în termen de 3 zile de la aducerea la cunoştinţă publică a circumscripţiilor electorale.

La expirarea termenului de depunere a candidaturilor şi de rezolvare a contestaţiilor, partidele şi formaţiunile politice vor comunica oficial birourilor electorale de circumscripţie numărul total al candidaturilor rămase definitive pentru alegerile parlamentare, biroul electoral de circumscripţie va proceda la completarea sa în condiţiile alin. 1.

În cazul în care, potrivit alin. 1, mai multe partide sau formaţiuni poli-tice au depus acelaşi număr de liste, desemnarea reprezentanţilor se va face prin tragere la sorţi, prin grija preşedintelui biroului electoral de circumscripţie, în prezenţa reprezentanţilor partidelor sau formaţiunilor politice în cauză.

Nu se iau în considerare comunicările făcute peste termenul prevăzut la alin. 4.

Art. 33. – Contestaţiile asupra modului de constituire şi a componenţei birourilor electorale de circumscripţie se soluţionează de Biroul Electoral Cen-tral, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrare. Hotărârea dată este definitivă.

Art. 34. – Birourile electorale de circumscripţie au următoarele atribuţii: a) înregistrează candidaturile depuse; b) fac publicaţiile şi afişările necesare; c) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contesta-

ţiile cu privire la operaţiunile birourilor secţiilor de votare; d) distribuie birourilor electorale ale secţiilor de votare buletinele de

vot, ştampila de control şi ştampila cu menţiunea „Votat”; e) totalizează rezultatul alegerilor de la secţiile de votare, constată

rezultatul alegerilor pentru circumscripţia electorală şi eliberează deputaţilor sau, după caz, senatorilor aleşi, certificatul doveditor al alegerii;

f) înaintează Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzând rezultatul alegerilor, cu precizarea voturilor avute în vedere pentru mandatele atribuite, precum şi a voturilor care vor fi repartizate la nivel naţional pentru fiecare partid sau formaţiune politică în parte, inclusiv listele de candidaţi care nu au fost declaraţi aleşi, precum şi întâmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birou-rile electorale ale secţiilor de votare.

Art. 34. – Birourile electorale ale secţiilor de votare sunt alcătuite dintr-un preşedinte şi cel mult 6 membri.

Preşedintele este, de regulă, un magistrat sau un alt jurist, care nu face parte din nici un partid sau formaţiune politică, desemnat de preşedintele tribu-nalului judeţean şi al municipiului Bucureşti, prin tragere la sorţi dintre magis-traţi şi ceilalţi jurişti din judeţ sau municipiul Bucureşti.

73

În cazul în care numărul magistraţilor şi al celorlalţi jurişti este insufi-cient, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va fi stabilit, prin tragere la sorţi, dintre alte persoane cu o reputaţie neştirbită, care nu fac parte din nici un partid sau formaţiune politică.

Lista altor jurişti decât magistraţii, precum şi a persoanelor prevăzute la alin. 3, va fi întocmită de primăriile judeţene şi a municipiului Bucureşti şi va fi trimisă preşedintelui tribunalului judeţean şi al municipiului Bucureşti cu cel puţin 2 zile înainte de constituirea birourilor electorale ale secţiilor de votare.

Membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare se desemnează din câte un reprezentant al partidelor şi formaţiunilor politice care participă la ale-geri, în ordinea descrescătoare a numărului de candidaţi propuşi în circumscrip-ţia electorală respectivă. Prevederile art. 32, alin. 4 se aplică în mod corespunză-tor, tragerea la sorţi efectuându-se de către preşedintele biroului electoral al sec-ţiei de votare.

Constituirea birourilor electorale ale secţiilor de votare se face cel mai târziu cu 15 zile înaintea datei alegerilor.

Art. 36. – Birourile electorale ale secţiilor de votare au următoarele atribuţii:

a) primesc listele electorale de la organele care le-au întocmit iar de la birourile electorale de circumscripţie, buletinele de vot pentru alegătorii ce urmează să voteze la secţia de votare, ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea „Votat”;

b) conduc operaţiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localul secţiei de votare şi în jurul acesteia;

c) fac numărătoarea voturilor şi consemnează rezultatul votului; d) rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate; e) înaintează birourilor electorale de circumscripţie procesele-verbale

cuprinzând rezultatul votării, împreună cu contestaţiile depuse; f) predau, cu proces verbal, judecătoriei din raza lor teritorială,

buletinele de vot întrebuinţate şi necontestate, precum şi cele anulate, ştampilele şi celelalte materiale necesare votării.

Art. 37. – Birourile electorale lucrează în prezenţa a jumătate plus unu din numărul total al membrilor şi iau hotărâri cu majoritatea membrilor prezenţi.

Art. 38. – Nu pot fi membri în birourile electorale candidaţii în alegeri, precum şi cei care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 11, alin. 1–4.

Secţiunea a 5-a Candidaturile

Art. 39. – Propunerile de candidaţi pentru Adunarea Deputaţilor şi

Senat se fac pe circumscripţii electorale şi se depun şa birourile electorale de circumscripţie, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.

74

Pentru Preşedintele României, propunerile se depun la Biroul Electoral Central în acelaşi termen. Art. 40. – Propunerile de candidaţi se fac în scris, în 3 exemplare, de către partidele sau formaţiunile politice care participă la alegeri, sub semnătura conducerii acestora sau, în cazul candidaţilor independenţi, pe baza listei susţi-nătorilor; când susţinătorii nu se prezintă personal, candidatul este obligat să depună o declaraţie autentificată de către notariatul de stat care să ateste realita-tea semnăturilor. Candidatul va depune o declaraţie de acceptare a candidaturii, odată cu propunerea. Art. 41. – Biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru candidatură şi înregistrează candidaturile care îndeplinesc aceste condiţii.

Un exemplar al propunerii de candidatură se păstrează în biroul electo-ral, un altul se înregistrează la tribunalul judeţean şi al municipiului Bucureşti, iar al treilea, certificat de birou, se restituie candidatului.

Contestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturii se soluţio-nează în cel mult 3 zile de la înregistrare de către tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti. Hotărârea judecătorească este definitivă şi executorie; hotărârea se comunică celor interesaţi în 24 de ore de la pronunţare.

Înregistrarea la instanţa judecătorească şi soluţionarea contestaţiilor pri-vind candidatura pentru Preşedintele României sunt de competenţa Curţii Supreme de Justiţie; prevederile aliniatului precedent se aplică în mod corespunzător.

Art. 42. – La expirarea termenului de depunere a candidaturilor, birou-rile electorale de circumscripţie fac publice candidaturile, cu precizarea numelui şi prenumelui, domiciliului, apartenenţei politice şi profesiei candidatului.

Publicitatea se face prin presă, precum şi prin afişarea candidaturilor la secţiile de votare, încheindu-se în acest scop un proces verbal semnat de membrii biroului electoral de circumscripţie.

A doua zi după expirarea termenului de depunere a candidaturilor şi de rezolvare a contestaţiilor, birourile electorale de circumscripţie înaintează candi-daturile Biroului Electoral Central, cu indicarea elementelor prevăzute la alin. 1.

Secţiunea a 6-a

Buletinele de vot

Art. 43. – Modelul buletinelor de vot, al ştampilelor secţiilor de votare şi al celor necesare votării, se stabileşte de către Guvern, în mod distinct pentru Adunarea Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României, în cel mult 10 zile de la stabilirea datei alegerilor.

75

Art. 44. – Dimensiunile buletinului de vot se stabilesc de biroul electoral de circumscripţie, ţinând seama de numărul listelor de candidaţi şi al candida-ţilor independenţi şi de spaţiul necesar pentru imprimarea lor.

Hârtia pentru buletinul de vot va fi de culoare albă şi suficient de groasă pentru a nu se distinge pe verso numele imprimat şi votul dat.

Pe paginile buletinului de vot se vor imprima patrulatere în număr sufi-cient de mare pentru a cuprinde toate candidaturile, în afară de ultima pagină care va rămâne albă pentru ştampila de control.

Patrulaterele se vor imprima paralel între ele, câte două coloane pe aceeaşi pagină.

În unghiul din partea stângă de sus a patrulaterului se va imprima denumirea partidului, formaţiunii politice care participă la alegeri sau, după caz, menţiunea „candidat independent”.

Patrulaterul va purta în unghiul din partea dreaptă de sus semnul electo-ral al partidului, formaţiunii politice sau candidatului independent care a solici-tat identificarea sa şi printr-un semn.

În patrulaterele fiecărui buletin de vot se vor imprima listele de candidaţi identificaţi prin nume şi prenume, în ordinea rezultată din tragerea la sorţi, efectuată de către biroul electoral de circumscripţie. Pentru fiecare candidat independent se imprimă un patrulater distinct, în partea finală a buletinului, în ordinea înregistrării propunerilor.

Pentru alegerea Preşedintelui României se vor imprima în patrulaterele buletinului de vot numele şi candidatului în ordinea stabilită potrivit alin. 7 de către Biroul Electoral Central, comunicată birourilor electorale de circumscripţie în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de depunere a candidaturilor şi de rezolvare a candidaturilor.

Art. 45. – Semnele electorale se stabilesc de către fiecare partid, forma-ţiune politică sau candidat independent şi se declară Biroului Electoral Central, în 3 zile de la constituirea acestuia, potrivit art. 30, alin. 3.

În cazul acelaşi semn electoral este solicitat de mai multe partide, forma-ţiuni politice sau candidaţi independenţi atribuirea se va face prin tragere la sorţi.

Semnele electorale nu pot fi contrare ordinii de drept. Biroul Electoral Central va asigura aducerea la cunoştinţa publică a sem-

nelor electorale a doua zi după publicarea modelului buletinului de vot. Art. 46. – Pentru întreaga circumscripţie electorală, buletinele de vot se

vor imprima cu litere de aceleaşi mărimi şi caractere şi cu aceeaşi cerneală, în atâtea exemplare câţi alegători sunt în circumscripţie, cu un supliment de 10 la sută.

Imprimarea buletinelor de vot se asigură de birourile electorale de circumscripţie prin grija primăriilor judeţene, cel mai târziu cu 10 zile înainte de data alegerilor.

76

Art. 47. – Buletinele de vot se predau preşedintelui biroului electoral de circumscripţie, care le va distribui preşedinţilor birourilor secţiilor de votare, cu cel puţin 2 zile înainte de data alegerilor. Predarea şi distribuirea buletinelor se fac pe bază de proces-verbal.

Câte două exemplare din buletinele de vot, vizate şi anulate de preşe-dintele biroului electoral de circumscripţie, se vor afişa cu o zi înainte de alegeri, la sediul judecătoriilor, precum şi la sediul fiecărei secţii de votare.

Art. 48. – La cererea partidelor, formaţiunilor politice sau candidaţilor independenţi care participă la alegeri, biroul electoral de circumscripţie va elibera, pentru fiecare, câte două buletine de vot, vizate şi anulate.

Secţiunea a 7-a

Campania electorală

Art. 49. – Campania electorală începe la data aducerii la cunoştinţă publică a datei alegerilor şi se încheie cu două zile înainte de ziua alegerilor.

Art. 50. – În campania electorală, candidaţii, partidele, formaţiunile po-litice, toate organizaţiile sociale şi cetăţenii au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nici o discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televi-ziunii, radioului, presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.

Mijloacele folosite în campania electorală nu pot contraveni ordinii de drept.

Art. 51. – Accesul la radio şi televiziune în cadrul campaniei electorale este garantat şi se realizează gratuit.

Art. 52. – Primăriile sunt obligate ca în termen de 5 zile de la începerea campaniei electorale să stabilească locuri speciale pentru afişaj electoral, ţinând seama de numărul partidelor şi formaţiunilor politice care declară că vor depune liste de candidaţi şi al candidaţilor independenţi.

Se va urmări ca locurile speciale de afişaj electoral să fie situate în pieţe, pe străzi şi în alte locuri publice frecventate de cetăţeni, fără stânjenirea circula-ţiei pe drumurile publice şi a celorlalte activităţi din localităţile respective.

Este interzisă utilizarea locurilor speciale de afişaj electoral astfel încât să împiedice folosirea acestuia de către un alt partid, formaţiune politică sau candi-dat independent.

În alte locuri decât cele stabilite potrivit alin. 1, afişajul electoral este permis numai cu acordul proprietarilor sau, după caz, al deţinătorilor.

Art. 53. – Partidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de la bugetul de stat, determinată odată cu stabi-lirea datei alegerilor.

77

CAPITOLUL III Desfăşurarea alegerilor

Art. 54. – Fiecare secţie de votare trebuie să posede un număr suficient

de cabine, urne şi ştampile de votare. Cabinele şi urnele trebuie aşezate în aceeaşi încăpere în care se află

biroul preşedintelui. Cabinele, urnele şi ştampilele se vor asigura de către primă-riile comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare trebuie să fie prezent la sediul secţiei de votare în ajunul zilei alegerilor, la ora 18, fiind obligat să ia de îndată măsurile necesare pentru a asigura ordinea şi corectitudinea operaţiunilor de votare.

Preşedintele va dispune fixarea posturilor de pază în jurul localului de vot. Art. 55. – În ziua alegerilor, la ora 5, preşedintele biroului electoral al

secţiei de votare, în prezenţa celorlalţi membri, verifică urnele, existenţa listelor electorale, a buletinelor de vot şi a ştampilelor, după care închide şi sigilează urnele, aplicând ştampila de control a secţiei de votare.

Preşedintele este obligat să asigure aplicarea ştampilei de control pe bu-letinele de vot.

Art. 56. – Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare este singurul în drept să ia măsurile necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune condiţiuni.

Puterile lui, în această privinţă, se întind şi în afara localului de votare, în curtea acestuia, în intrările în curte, în jurul localului de vot, precum şi pe străzi şi pieţe publice până la o distanţă de 500 m.

În afară de membrii biroului electoral al secţiei de votare, candidaţii sau reprezentanţii lor, delegaţi ai presei, cinematografiei, radioului şi televiziunii, nici o altă persoană nu poate staţiona în locurile publice din zona de votare sau în localul de vot, mai mult decât timpul necesar pentru votare.

Delegaţii presei, cinematografiei, radioului şi televiziunii străine vor putea participa numai în condiţiile legii.

Pentru menţinerea ordinii, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va avea la dispoziţie mijloacele de ordine necesare, prin grija primăriilor judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Art. 57. – Votarea are loc într-o singură zi; ea începe la ora 6 şi se încheie la orele 21.

Art. 58. – Alegătorii vor vota numai la secţia de votare unde au fost repartizaţi, cu excepţiile prevăzute de art. 20 şi 27.

Accesul alegătorilor în sala de vot are loc în serii corespunzătoare numă-rului cabinelor. Fiecare va prezenta actul de identitate biroului electoral al secţiei de votare care, după verificarea înscrierii în lista electorală sau, după caz, reţine-rea adeverinţei prevăzute la art. 27, îi va încredinţa buletinele de vot şi ştampila pentru votare.

78

Alegătorii vor vota separat în cabine închise, aplicând ştampila care poartă menţiunea „Votat”, înlăuntrul patrulaterului care cuprinde lista de candi-daţi sau candidatul independent pe care îl votează.

Ştampila cu menţiunea „Votat” trebuie să fie rotundă şi astfel dimensio-nată încât să fie mai mică decât patrulaterul.

După ce au votat, alegătorii vor îndoi buletinele, astfel ca pagina albă care poartă ştampila de control să rămână în afară şi le vor introduce în urnă, având grijă să nu se deschidă.

Îndoirea greşită a buletinului nu atrage nulitatea votului dacă secretul votului este respectat.

În cazul în care buletinul se deschide din eroare, se va da alegătorului numai o singură dată un nou buletin, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal al operaţiunilor de votare.

Ştampila încredinţată pentru votare se restituie preşedintelui. Preşedintele poate lua măsuri ca staţionarea unui alegător în cabina de

votare să nu se prelungească nejustificat. Art. 59. – Preşedinţii, membrii birourilor electorale ale secţiilor de

votare, precum şi persoanele însărcinate cu menţinerea ordinii, vor vota, pe baza adeverinţelor privind exercitarea dreptului de vot, în secţia la care îşi desfăşoară activitatea.

Art. 60. – Candidaţii şi oricare alegător au dreptul să conteste identitatea persoanei care se prezintă la vot. În acest caz, identitatea se va stabili de preşe-dinte prin orice mijloace. În cazul în care contestaţia este întemeiată, preşedin-tele va opri de la votare pe alegătorul contestat, va consemna faptul într-un pro-ces-verbal şi va sesiza această situaţie autorităţilor poliţieneşti.

Art. 61. – Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate sus-penda votarea pentru motive temeinice.

Suspendarea nu poate depăşi o oră şi va fi anunţată prin afişare la uşa localului de vot cu cel puţin o oră înainte.

În timpul suspendării, urnele de votare, ştampilele, buletinele de vot şi toate lucrările biroului vor rămâne sub pază permanentă, iar membrii biroului nu vor putea părăsi sala de votare toţi în acelaşi timp.

Cei care în baza art. 56 alin. 3 pot asista la votare nu pot fi obligaţi să părăsească sala de vot în acest timp.

Art. 62. – Prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot, în afara celei care votează, este interzisă.

Alegătorul care, din motive temeinice, constatate de preşedintele birou-lui electoral al secţiei de votare, nu poate să voteze singur, are dreptul să cheme, în scopul de a-l ajuta, în cabina de votare, pe oricare alt alegător.

Art. 63. – Pentru alegătorii netransportabili din cauză de boală sau inva-liditate, la cererea celor aflaţi în această situaţie sau la cererea organelor de con-ducere ale instituţiilor sanitare sau de ocrotiri sociale în care cei netransportabili

79

se află internaţi, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare desemnează, din cadrul biroului, un număr de membri care se deplasează cu o urnă specială şi cu materialul necesar votării, la locul unde se află alegătorul, pentru a se efectua votarea.

Art. 64. – La ora 21, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare declară votarea închisă.

CAPITOLUL IV

Stabilirea rezultatelor votării

Art. 65. – După închiderea votării, preşedintele biroului electoral al sec-ţiei de votare va proceda la anularea buletinelor de vot rămase neîntrebuinţate şi la deschiderea urnelor, în prezenţa membrilor biroului şi, după caz, a persoa-nelor prevăzute la art. 56 alin. 3.

Preşedintele va citi cu voce tare, la deschiderea fiecărui buletin, lista de candidaţi care a fost votată sau, după caz, numele şi prenumele candidatului independent votat şi va arăta buletinul de vot celor prezenţi.

Sunt nule buletinele care nu poartă pe ele ştampila de control a secţiei de votare, buletinele de alt model decât cel legal aprobat, buletinele care nu au ştampila „Votat” sau la care ştampila este aplicată pe mai multe patrulatere; aceste buletine nu intră în calculul voturilor exprimate.

Rezultatul se va consemna în două tabele; unul va fi ţinut de către un membru al biroului electoral şi altul de către candidaţi sau reprezentanţii lor, desemnaţi în scris.

În aceste tabele se vor înscrie numărul total al votanţilor, numărul votu-rilor nule, listele de candidaţi sau numele şi prenumele candidaţilor indepen-denţi şi numărul voturilor întrunite de fiecare.

Art. 66. – După deschiderea urnelor şi numărătoarea voturilor, preşe-dintele secţiei de votare va încheia, pentru Adunarea Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României, câte un proces-verbal, în două exemplare. Procesul-ver-bal trebuie să cuprindă, după caz:

a) numărul alegătorilor, potrivit listelor de alegători; b) numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne; c) numărul total al voturilor valabil exprimate; d) numărul voturilor nule; e) numărul voturilor obţinute de fiecare listă de candidaţi sau de fie-

care candidat independent; f) numărul voturilor obţinute de fiecare dintre candidaţii pentru

funcţia de Preşedinte al României; g) expunerea, pe scurt, a întâmpinărilor şi contestaţiilor şi a modului

lor de soluţionare, precum şi a contestaţiilor înaintate spre soluţio-nare biroului electoral de circumscripţie.

80

Procesele-verbale se vor semna de preşedinte şi de membrii biroului. Lipsa semnăturilor unor membrii ai biroului nu influenţează asupra

valabilităţii procesului-verbal. Preşedintele va menţiona motivele care au împie-dicat semnarea.

Art. 67. – În tot timpul operaţiunilor de votare şi de deschidere a urnelor se pot face întâmpinări şi contestaţii cu privire la aceste operaţiuni.

Contestaţiile se formulează în scris şi se prezintă preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare, care va elibera dovada de primire.

Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va hotărî, de îndată, asupra contestaţiilor a căror rezolvare nu suferă întârziere.

Art. 68. – Pentru fiecare categorie de organe alese se întocmeşte câte un dosar care va cuprinde: procesele-verbale şi contestaţiile privitoare la operaţiu-nile electorale ale secţiei, precum şi buletinele nule şi cele contestate. Dosarele sigilate şi ştampilate se vor înainta biroului electoral de circumscripţie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare şi membrii biroului, cu pază militară, în cel mult 24 de ore.

Biroul electoral de circumscripţie va trimite unul din exemplarele proce-sului-verbal la tribunalul judeţean; partidele, formaţiunile politice şi candidaţii independenţi vor putea obţine copii legalizate de pe acest exemplar.

CAPITOLUL V

Centralizarea şi constatarea rezultatelor alegerilor

Art. 69. – După primirea proceselor-verbale cu rezultatul numărării voturilor de la toate birourile electorale ale secţiilor de votare şi după soluţiona-rea contestaţiilor şi întâmpinărilor primite, biroul electoral de circumscripţie procedează la totalizarea voturilor exprimate şi atribuirea de mandate în condi-ţiile art. 71.

În acest scop, biroul electoral de circumscripţie consemnează pe întreaga circumscripţie, separat pentru fiecare listă de candidaţi sau candidat indepen-dent, numărul de voturi obţinute.

De asemenea, se va adiţiona, pentru fiecare candidat la funcţia de Preşedinte al României, numărul voturilor obţinute.

La lucrările efectuate de biroul electoral de circumscripţie au dreptul să asiste persoanele prevăzute de art. 56 alin. 3, precum şi, după caz, reprezentanţii candidaţilor.

Art. 70. – Alegerile dintr-o circumscripţie electorală sunt valabile dacă din numărul total de alegători au luat parte la vot cel puţin jumătate plus unu.

Art. 71. – Repartizarea mandatelor de deputaţi şi senatori se va face pe mai multe etape, astfel:

a) în prima etapă, numărul de mandate ce revine fiecărei liste de candi-daţi, precum şi candidaţilor independenţi se stabileşte în funcţie de

81

coeficientul electoral, determinat prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele şi candidaţii indepen-denţi, la numărul mandatelor ce se atribuie în fiecare circumscripţie; biroul electoral de circumscripţie va repartiza fiecăreia liste atâtea mandate de câte ori se include coeficientul electoral în numărul total al voturilor exprimate pentru lista respectivă; atribuirea mandatelor de pe fiecare listă se va face în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă şi va începe cu lista de candidaţi pentru care s-au exprimat cele mai multe voturi; de asemenea, va fi declarat ales, candidatul indepen-dent care a obţinut un număr cel puţin egal cu coeficientul electoral. Se consideră voturi neutilizate pentru fiecare listă de candidaţi cele care au rămas după atribuirea mandatelor, precum şi cele inferioare coeficientului electoral;

b) în etapa a doua, Biroul Electoral Central va însuma pe întreaga ţară voturile neutilizate pentru fiecare partid sau formaţiune politică; numărul voturilor astfel obţinute de fiecare partid sau formaţiune politică se va împărţi succesiv cu numerele 1, 2, 3, 4 etc., făcându-se atâtea împărţiri câte mandate au rămas nerepartizate pe întreaga ţară în circumscripţiile electorale, ca urmare a prevederilor de la lit. a; dintre câturile astfel obţinute se va înscrie în ordinea mărimii lor un număr egal cu cel al mandatelor ce urmează a fi repartizate; cel mai mic dintre aceste câturi va servi drept repartitor electoral; fiecărui partid sau formaţiuni politice i se vor atribui atâtea mandate, de câte ori repartitorul electoral se cuprinde în numărul total al voturilor centralizate pe întreaga ţară, pentru partidul sau formaţiunea poli-tică respectivă; atribuirea mandatelor va începe cu partidul sau for-maţiunea politică pentru ale căror liste de candidaţi s-au exprimat cele mai multe voturi şi va continua până la repartizarea completă a mandatelor rămase, potrivit numărului de voturi centralizate pentru fiecare partid sau formaţiune politică;

c) în etapa a treia se va proceda la stabilirea candidaţilor din fiecare listă, cărora urmează să li se atribuie mandatul de deputat sau sena-tor, în urma repartizării efectuate la nivel naţional, potrivit proce-durii prevăzute la lit. b; în acest scop, Biroul Electoral Central va stabili pentru fiecare partid sau formaţiune politică căreia i-au revenit mandate potrivit prevederilor de la lit. b, procentul pe care îl reprezintă voturile neutilizate, însumate pe întreaga ţară, pentru partidul sau formaţiunea politică respectivă; procentele obţinute se vor înscrie în ordine descrescătoare, în funcţie de mărimea lor, pe circumscripţii electorale; numărul de mandate ce urmează a fi repartizat candidaţilor de pe listele din fiecare circumscripţie se determină după procentul de mai sus; în cazurile în care din calcule

82

nu rezultă numere întregi, rotunjirile se vor face la unitate, pornind de la o valoare medie stabilită prin împărţirea sumei tuturor fracţiu-nilor zecimale la numărul lor; fracţiunile sub valoarea medie se neglijează. Biroul electoral de circumscripţie eliberează certificatul doveditor al alegerii deputaţilor sau senatorilor potrivit prevederilor de la lit. c, pe baza comunicării făcute de Biroul Electoral Central, în termen de 24 de ore. Candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi după epuizarea celor trei etape menţionate în prezentul articol sunt declaraţi supleanţi ai listelor respective. În caz de vacanţă a mandatelor de deputaţi aleşi pe baza listelor depuse de partide şi formaţiuni politice supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrişi în liste.

Art. 72. – Pentru Preşedintele României centralizarea rezultatelor se face de către Biroul Electoral Central.

Este declarat Preşedintele României candidatul care a întrunit votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale.

În cazul în care nici unul din candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează un al doilea tur de scrutin, în a doua duminică ce urmează alegeri-lor, între primii doi candidaţi clasificaţi în ordinea voturilor obţinute.

Este declarat ales candidatul care, la al doilea tur de scrutin, a obţinut cel mai mare număr de voturi.

Art. 73. – Dacă din totalul alegătorilor, înscrişi în listele electorale, dintr-o circumscripţie electorală, au votat mai puţin de jumătate plus unu, biroul electo-ral de circumscripţie face menţiune despre aceasta în procesul-verbal pe care îl încheie, sesizând, de îndată, Biroul Electoral Central, pentru a se organiza noi alegeri.

Noile alegeri au loc, de drept, la două săptămâni de la data alegerilor pre-cedente, folosindu-se aceleaşi liste de alegători.

Art. 74. – Biroul electoral de circumscripţie încheie câte un proces-verbal pentru Adunarea Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României privind toate ope-raţiunile electorale, centralizarea voturilor şi constatarea rezultatelor alegerilor.

Procesul-verbal trebuie să cuprindă, după caz: a) numărul alegătorilor din circumscripţia electorală, potrivit listelor

de alegători; b) numărul total al voturilor exprimate; c) numărul total al voturilor obţinute de fiecare listă de candidaţi sau

candidat independent; d) numărul voturilor nule;

83

e) modul în care au fost aplicate prevederile art. 71, lit. a, numele şi prenumele candidaţilor aleşi, precum şi, după caz, partidul sau formaţiunea politică ce i-a propus;

f) numărul voturilor rămase neutilizate ca urmare a aplicării coeficien-tului electoral pe fiecare listă în parte şi candidaţii nealeşi pentru fiecare partid sau formaţiune politică, de pe listele de candidaţi;

g) numărul voturilor obţinute de fiecare dintre candidaţii pentru funcţia de Preşedinte al României;

h) expunerea, pe scurt, a întâmpinărilor, contestaţiilor şi hotărârilor luate de biroul electoral de circumscripţie.

Procesul-verbal, împreună cu întâmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare, formând un dosar, încheiat, sigilat şi semnat de membrii biroului electoral, se înaintează, cu pază militară, la Biroul Electoral Central, în cel mult 48 de ore.

Art. 75. – Biroul Electoral Central rezolvă întâmpinările şi contestaţiile depuse, hotărârile date fiind definitive, după care încheie câte un proces-verbal pentru Adunarea Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României, cuprinzând, după caz:

a) numărul total al alegătorilor potrivit listelor de alegători; b) numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne; c) numărul total al voturilor valabil exprimate, pe întreaga ţară; d) numărul voturilor nule; e) constatare cu privire la modul de aplicare de către birourile electo-

rale de circumscripţie a dispoziţiilor art. 71 lit. a; f) repartizarea mandatelor potrivit prevederilor art. 71 lit. b şi c, nu-

mele şi prenumele deputaţilor şi senatorilor astfel stabiliţi, precum şi circumscripţiile electorale pentru fiecare din aceştia;

g) numărul voturilor obţinute de fiecare dintre candidaţii pentru funcţia de Preşedinte al României;

h) organizaţiile reprezentând minorităţile naţionale, care potrivit art. 71 nu au obţinut nici un mandat de deputat sau senator, dar au întrunit cel puţin 20.000 de voturi pentru întreaga ţară; numele şi prenumele primului candidat de pe lista acestor organizaţii care, potrivit art. 4 alin. 2, are calitatea de deputat.

Procesele-verbale se semnează de către preşedinte şi ceilalţi membri ai biroului în prezenţa cărora au fost întocmite.

Certificatul doveditor pentru deputatul prevăzut la lit. h se eliberează de către Biroul Electoral Central.

Art. 76. – Biroul Electoral Central înaintează procesele-verbale prevă-zute în art. 75 Adunării Deputaţilor şi Senatului, în vederea validării alegerilor.

Odată cu aceste procese-verbale se înaintează şi dosarele întocmite de birourile electorale de circumscripţie.

84

Pentru Preşedintele României, procesul-verbal şi dosarul alegerii se înaintează la Curtea Supremă de Justiţie.

În cazul în care Curtea constată că nici unul din candidaţi nu a întrunit majoritatea voturilor exprimate, se va proceda potrivit art. 72 alin. 3.

Art. 77. – Rezultatul alegerilor se publică în Monitorul Oficial şi în presă, de către Biroul Electoral Central.

CAPITOLUL VI

Parlamentul

Art. 78. – Adunarea Deputaţilor şi Senatul se convoacă de drept în prima şedinţă, în a 20-a zi de la data alegerilor şi, separat, sub preşedinţia celui mai în vârstă deputat sau senator, vor alege, dintre membrii lor, câte o comisie de validare, alcătuită din reprezentanţi ai mai multor partide sau formaţiuni politice.

Comisiile de validare verifică dosarele şi legalitatea alegerilor, după care propun Adunării Deputaţilor şi Senatul, validarea ori invalidarea mandatului fiecărui deputat sau senator; validarea sau invalidarea se hotărăşte de fiecare cameră în parte.

După validarea mandatelor şi declararea ca legal constituite Adunarea Deputaţilor şi Senatul îşi aleg, fiecare, organele de lucru şi îşi adoptă regulamen-tele de funcţionare.

Art. 79. – Adunarea Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, se constituie, de drept, în Adunare Constituantă pentru adoptarea Constituţiei României. Prezidarea lucrărilor Adunării Constituante se face de către preşe-dintele Adunării Deputaţilor şi preşedintele Senatului, prin rotaţie.

Până la intrarea în vigoare a Constituţiei României, parlamentul îşi va putea desfăşura activitatea şi ca adunare legiuitoare. După intrarea în vigoare a Constituţiei, parlamentul va putea hotărî fie continuarea activităţii potrivit pre-vederilor acesteia, fie organizarea de noi alegeri.

CAPITOLUL VII

Preşedintele României

Art. 80. – Validarea alegerii Preşedintelui României se face de Curtea Supremă de Justiţie, în plenul său, în termen de 20 de zile de la data alegerilor.

Hotărârea Curţii se prezintă în şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi Senatului. De la această dată cel ales este declarat Preşedintele României.

Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid sau formaţiuni politice.

Dacă funcţia de preşedinte devine vacantă sau preşedintele este în impo-sibilitate de a-şi exercita atribuţiile, preşedintele Senatului asigură interimatul

85

exercitării funcţiei de Preşedinte al României. Când funcţia de preşedinte devine vacantă, se vor organiza alegeri în maximul trei luni.

Art. 81. – Preşedintele României: a) desemnează, ca prim-ministru, pe reprezentantul partidului sau for-

maţiunii politice care a obţinut majoritatea mandatelor în parla-ment; în cazul nerealizării acestei majorităţi desemnează pe un alt deputat sau senator cu consultarea partidelor şi formaţiunilor poli-tice reprezentante în parlament; primeşte din partea primului ministru demisia guvernului;

b) numeşte pe preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie cu avizul Senatului, precum şi pe procurorul general;

c) poate convoca parlamentul în sesiune extraordinară; d) poate dizolva Adunarea Constituantă, cu acordul primului ministru

şi al preşedinţilor Adunării Deputaţilor şi Senatului, în cazul în care nu s-a adoptat Constituţia în termen de 9 luni; în orice caz, Aduna-rea Constituantă se dizolvă de drept dacă nu adoptă Constituţia în cel mult 18 luni de la constituirea ei;

e) prezintă anual parlamentului mesaje cu privire la principalele pro-bleme politice ale naţiunii;

f) poate declara mobilizarea parţială sau generală a armatei, cu aproba-rea prealabilă a parlamentului; în cazuri excepţionale, decizia Preşedintelui se supune spre aprobare parlamentului în cel mult 5 zile de la luarea ei;

g) instituie starea de urgenţă în întreaga ţară sau în unele localităţi, cu încuviinţarea parlamentului dată în cel mult 5 zile de la adoptarea acestei măsuri;

h) încheie tratate internaţionale şi le supune spre ratificare parlamen-tului;

i) acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi primeşte pe reprezentanţii altor state;

j) acordă graţierea şi comută pedepsele; k) conferă gradele de general, amiral şi mareşal; l) conferă decoraţiile şi titlurile de onoare; m) promulgă legile. În exercitarea atribuţiilor sale Preşedintele României emite decrete.

Decretele sunt contrasemnate de primul ministru. Art. 82. – În cazul comiterii unor fapte ce-l fac nedemn pentru funcţia

de preşedinte, acesta va fi suspendat prin votul comun al Adunării Deputaţilor şi Senatului. Preşedintele poate fi demis numai în urma unui referendum organizat în cel mai mult o lună de la data suspendării de către parlament.

86

Suspendarea, ca şi propunerea de demitere va putea fi hotărâtă de parlament numai dacă a fost cerută de cel puţin o treime din membrii Adunării Deputaţilor şi Senatului.

CAPITOLUL VIII

Contravenţii şi infracţiuni

Art. 83. – Constituie contravenţii, în măsura în care potrivit legii nu sunt infracţiuni, următoarele fapte:

a) înscrierea, cu bună ştiinţă, a unei persoane în mai multe liste electo-rale, înscrierea în liste electorale a unor persoane fictive ori care nu au drept de vot, precum şi încălcarea dispoziţiilor referitoare la afişa-rea listelor de alegători;

b) refuzul nejustificat de eliberare, la cererea celui interesat, a adeverin-ţei privind exercitarea dreptului de vot;

c) neluarea, de către organizatori, a măsurilor necesare desfăşurării normale a adunărilor electorale, precum şi distribuirea şi consuma-rea de băuturi alcoolice în timpul acestor adunări;

d) distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în orice mod a listelor electorale, a platformelor program afişate sau a oricăror alte afişe ori anunţuri de propagandă electorală tipărite;

e) afişarea mijloacelor de propagandă electorală în alte locuri decât cele permise potrivit prevederilor prezentei legi;

f) acceptarea de către o persoană a înscrierii sale în mai multe liste de candidaţi;

g) neaducerea la cunoştinţă publică, de către membrii birourilor electo-rale de circumscripţie, a propunerilor de candidaturi;

h) refuzul de a permite accesul în localul de vot al persoanelor prevă-zute de art. 56 alin. 3;

i) refuzul de a se conforma dispoziţiilor preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare cu privire la asigurarea ordinii în localul de vot şi în împrejurimi, potrivit art. 56 alin. 2;

j) refuzul nejustificat de a înmâna buletinul de vot şi ştampila de votare alegătorului înscris în listă sau care prezintă adeverinţă pri-vind exercitarea dreptului de vot; înmânarea buletinului de vot unui alegător care nu prezintă actul de identitate;

k) întocmirea de către birourile electorale ale secţiilor de votare a proceselor-verbale cu încălcarea dispoziţiilor art. 66;

l) continuarea propagandei electorale după încheierea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 49, precum şi sfătuirea, în ziua votării, a alegăto-rilor, la sediul secţiilor de votare sau în localurile prevăzute de art. 56

87

alin. 2, să voteze sau să nu voteze un anumit partid, formaţiune politică sau candidat independent.

Art. 84. – Contravenţiile prevăzute de art. 83 lit. d, e şi h se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 5.000 lei, cele de la lit. f, g, k şi l cu amendă de la 5.000 la 15.000 lei, iar cele de la lit. a, b, c, i şi j cu închisoare contravenţională de la o luna la 6 luni sau cu amendă de la 15.000 la 30.000 lei.

Art. 85. – Constatarea contravenţiilor se face prin proces-verbal întoc-mit de către:

a) ofiţerii şi subofiţerii de poliţie pentru faptele prevăzute la lit. a, b, c, d, e, g, h, i, j şi l;

b) primarii şi împuterniciţii acestora pentru faptele prevăzute la lit. d şi e;

c) preşedintele biroului electoral al circumscripţiei electorale pentru faptele prevăzute la lit. f şi k;

În cazul contravenţiilor prevăzute la lit. d, e, f, g, h, k şi l, agentul constatator va stabili în procesul-verbal şi amenda aplicată.

Contravenţiilor prevăzute în alineatul precedent le sunt aplicabile dispo-ziţiile Legii nr. 32/1968, cu excepţia art. 26.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute la lit. a, b, c, i şi j se va înainta judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţiei, care va aplica sancţiunea, ţinând seamă de dispoziţiile Decretului nr. 153/1970.

Art. 86. – Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al drep-tului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

În cazul în care, prin fapta prevăzută la alineatul 1, s-a pricinuit o vătă-mare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită pentru vindecare îngri-jiri mai mult de 60 de zile sau care au produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate per-manentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii per-soanei, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani.

Tentativa se pedepseşte. Art. 87. – Violarea prin orice mijloace a secretului votului, de către

membrii secţiei de votare ori de către alte persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Tentativa se pedepseşte. Art. 88. – Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în sco-

pul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze pentru o anumită listă de candidaţi sau candidat independent, precum şi primirea acestora de către alegă-tor, în acelaşi scop, sau exercitarea dreptului de vot cu încălcarea prevederilor art. 5, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 89. – Utilizarea de buletine false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine, decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice

88

mijloace a documentelor de la birourile electorale se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Tentativa se pedepseşte. Art. 90. – Atacul prin orice mijloace asupra localului secţiei de votare,

furtul urnei sau al documentelor electorale se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Tentativa se pedepseşte. Art. 91. – Deschiderea urnei înainte de ora stabilită pentru închiderea

votării se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Tentativa se pedepseşte. Art. 92. – Limitele pedepselor pentru infracţiunile prevăzute în Codul

Penal ori în legile speciale, cu excepţia celor prevăzute de art. 86–91, săvârşite în legătură cu desfăşurarea alegerilor, potrivit Cap. III din prezenta lege, se majo-rează cu jumătatea maximului special.

Art. 93. – Pentru toate infracţiunile săvârşite în legătură cu alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

CAPITOLUL IX

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 94. – Cheltuielile pentru efectuarea operaţiunilor electorale se suportă de la bugetul de stat.

Orice acte făcute în exercitarea drepturilor electorale prevăzute în pre-zenta lege sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 95. – Organizaţiile minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii, care sunt reprezentate în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, se asimi-lează formaţiunilor politice, dacă propun liste de candidaţi din partea minorită-ţilor respective.

Art. 96. – Prin magistraţi, în sensul prezentei legi, se înţeleg judecătorii şi procurorii.

Art. 97. – Guvernul României va asigura, pentru sprijinirea activităţilor‚ birourilor electorale, statisticienii şi personalul tehnic auxiliar necesar.

Pe perioada cât funcţionează birourile electorale, membrii acestora, sta-tisticienii şi personalul tehnic auxiliar, încadraţi cu contract de muncă, se consi-deră detaşaţi.

Art. 98. – Judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, contestaţiilor sau a oricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa prezidenţială, cu participarea obligatorie a procurorului.

Art. 99. – Legea electorală nr. 67/1974, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abrogă.

89

DOCUMENTUL NR. 7 Prima notă prezentată în acest volum demonstrează, încă o dată, necesitatea adoptării principalelor pachete legislative democratice, subliniind, totodată, satisfacţia cu care ele au fost primite în întreaga ţară (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

NOTĂ

Comentariile în ţară şi peste hotare privind actele normative (decrete-legi) emise de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, cu excepţiile cunoscute, sunt îndeobşte favorabile şi foarte favorabile, contribuind în mare măsură la con-solidarea legitimităţii puterii Frontului şi a stabilităţii în ţară.

Totodată, jurişti şi alţi oameni de specialitate apreciază că în structura şi formularea lor, aceste acte normative (altele decât Legea electorală şi Constituţia) ar putea fi îmbunătăţite sub raportul întrunirii tuturor însuşirilor de act juridic. Între altele, frecvent este menţionată insuficienta motivaţie juridică, legală (fie încorporată în actul normativ respectiv fie expusă într-un text separat) a adoptă-rii decretului-lege dat.

În legătură cu cele de mai sus propunem: Avizarea – la nivelul cabinetului Preşedintelui Consiliului Frontului

Salvării Naţionale – de către jurişti specializaţi a actelor-normative emanate de la Consiliul Frontului Salvării Naţionale.

Menţionăm că se dispune de specialişti-jurişti necesari, antrenaţi deja în diferite comisii ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

90

DOCUMENTUL NR. 8 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de problemele ridicate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

NOTĂ privind dezbaterea din 10 februarie 1990 cu reprezentanţii partidelor politice

asupra proiectului de decret-lege privind alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale

1. La dezbaterea decretului-lege privind alegerea Parlamentului,

Preşedintelui României şi a consiliilor locale au participat reprezentanţii ai 26 de partide şi formaţiuni politice, precum şi membri ai Comisiei de redactare a pro-iectului. Discuţia s-a purtat pe articolele proiectului, în ordinea lor, de la art. 1 până la art. 12 inclusiv, articole care privesc principiile fundamentale.

2. În vederea redactării finale s-a convenit asupra textului cu privire la nouă articole. Majoritatea acestora au rămas în forma proiectului publicat, iar la unele au intervenit modificări, asupra cărora s-a ajuns la un acord deplin. Astfel, la art. 2 s-a convenit ca limitarea numărului de mandate la cel mult două să fie prevăzute numai cât priveşte Preşedintele României. Art. 4 şi 6 au fost reformulate pentru a le pune de acord cu sistemul scrutinului de listă, asupra căruia s-a convenit încă din dezbaterea precedentă.

La art. 8 s-a convenit să se renunţe la condiţia domicilierii în ţară a ale-gătorilor.

3. În legătură cu art. 12, alin. 1, care prevedea un număr de 235 de deputaţi pentru Adunarea Deputaţilor, s-a convenit, la propunerea Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin şi Democrat, majorarea la 331 deputaţi.

4. S-a convenit rediscutarea, în dezbaterea de miercuri, 14 februarie 1990, ora 10,00. a următoarelor probleme:

- excluderea de la dreptul de a candida a persoanelor din nomenclatura CC al PCR, în legătură cu care s-au propus mai multe formulări (inclusiv aceea a F.S.N.), urmând ca partidele să-şi precizeze punctele de vedere;

- organizarea şi desfăşurarea campaniei electorale, în sensul reglementă-rii a patru aspecte esenţiale, şi anume: finanţarea campaniei, controlul utilizării fondurilor, inclusiv a celor primite din străinătate (în legătură cu care s-a propus

91

ca interdicţia finanţării să se refere numai la guverne şi organizaţii), dreptul de a participa la televiziune şi radio, precum şi sancţiunile privind încălcarea norme-lor specifice campaniei electorale;

- desemnarea celor 15 reprezentanţi ai armatei în Senat, majoritatea partidelor solicitând ca armata să nu aibă reprezentanţi.

Dr. Mihai Constantinescu1

Dr. conf. univ. Ioan Muraru

Dr. lector univ. Antonie Iorgovan

Dr. Florin Vasilescu

1 Urmează semnăturile.

92

DOCUMENTUL NR. 9

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului se referă la dezbaterea publică a proiectului de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (30 ianuarie 1990), ca şi a contactelor cu partidele şi formaţiunile politice, ce au avut loc între 27 ianuarie 1990 şi 21 februarie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

NOTĂ referitoare la proiectul de decret-lege privind alegerea Parlamentului şi a

Preşedintelui României în forma rezultată din dezbaterea publică a acestuia

Proiectul de decret-lege a fost supus dezbaterii publice pe data de 30 ianuarie 1990.

În forma alăturată proiectul a fost elaborat pe baza propunerilor făcute în presă, radio, televiziune, direct de cetăţeni, diferite organe şi organizaţii şi, mai ales, în cadrul dezbaterilor ce au avut loc cu partidele şi formaţiunile politice.

Cu partidele şi formaţiunile politice au avut loc 7 dezbateri, începând cu data de 27 ianuarie 1990 până la 21 februarie 1990.

II. Faţă de varianta publicată în presă, principalele deosebiri sunt următoarele:

1. S-a renunţat la reglementarea alegerii consiliilor locale, proiectul de decret-lege limitându-se astfel numai la alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României.

În dezbaterea cu partidele politice, acestea au susţinut ca primăriile să devină organe administrative cu competenţă generală pe plan local, în acest sens urmând să se adopte un Decret-lege privind reorganizarea actualelor primării, care să preia şi atribuţiile consiliilor provizorii locale de uniune naţională. În baza noii Constituţii se va adopta Legea Administraţiei Locale care va reglementa şi alegerile pe plan local.

2. S-a prevăzut că limitarea alegerii pentru unul sau cel mult două man-date priveşte numai Preşedintele României (art. 2 alin. 2 din proiect).

În varianta iniţială această limitare privea şi pe deputaţi şi senatori. 3. Sistemul de reprezentare proporţională a populaţiei de toate naţiona-

lităţile pe bază de deputaţi desemnaţi care să se adauge deputaţilor aleşi în cazul în care aceştia din urmă reflectă ponderea fiecărei naţionalităţi în populaţia ţării a fost înlocuit cu sistemul de repartizare a mandatelor rezultate în urma votării.

93

Totodată, s-a prevăzut ca organizaţiile minorităţilor naţionale care nu au întrunit numărul de voturi pentru a avea un deputat dar au obţinut cel puţin 20.000 de voturi pe întreaga ţară, au dreptul la un mandat de deputat (art. 4 din proiect).

Prin organizaţii ale minorităţilor naţionale se înţeleg cele reprezentate în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (art. 95 din proiect).

4. Numărul deputaţilor din Adunarea Deputaţilor a fost majorat de la 235 la 331, ceea ce corespunde unei norme de reprezentare de circa 70.000 cetă-ţeni. În Senat, faţă de norma de reprezentare prevăzută la art. 6 alin. 2, vor fi aleşi aproximativ 115 senatori.

De asemenea, s-au eliminat din Senat cei 15 reprezentanţi ai armatei. 1. Sistemul de alegeri pe bază de vot universal, potrivit căruia era decla-

rat ales candidatul ce întrunea cel mai mare număr de voturi dintr-o circumscripţie electorală, a fost înlocuit cu sistemul de alegeri pe bază de liste de candidaţi (art. 8 alin. 3 şi art. 12 din proiect).

Potrivit acestui sistem: - fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti constituie o circumscripţie

electorală (art. 14 din proiect) în care partidele şi formaţiunile poli-tice pot depune o listă de candidaţi, diferită pentru fiecare circumscripţie electorală în parte (art. 12);

- numărul de deputaţi ce pot fi aleşi în fiecare circumscripţie electo-rală rezultă din împărţirea populaţiei ţării la numărul de 331 de deputaţi ai Adunării Deputaţilor (art. 15 din proiect);

- alegătorii votează pentru fiecare partid sau formaţiune politică o listă de candidaţi;

- repartizarea mandatelor se face la nivelul circumscripţiilor electorale în funcţie de coeficientul electoral ce rezultă din împărţirea totalităţii voturilor exprimate la mandatele ce se atribuie în fiecare circum-scripţie; de câte ori coeficientul se încadrează în numărul voturilor exprimate pentru fiecare listă de candidaţi se atribuie şi mandatele în ordinea candidaţilor de pe listă; voturile neutilizate (cele inferioare coeficientului electoral ca şi resturile rămase după atribuirea man-datelor) se centralizează pe ţară unde are loc o nouă redistribuire în funcţie de numărul total de mandate rămase nerepartizate (art. 71 din proiect).

6. Pentru Preşedintele României s-a prevăzut că acesta se alege de către cetăţenii cu drept de vot din întreaga ţară (art. 3 şi art. 8 alin. 2 din proiect), fie-care partid sau formaţiune politică putând propune un singur candidat (art. 12 alin. 3). Operaţiile electorale se fac în circumscripţiile electorale pentru alegerea parlamentului (art. 16), iar centralizarea rezultatelor, la Biroul Electoral Central (art. 72 din proiect).

94

7. S-a prevăzut că au dreptul de a alege cetăţenii români, indiferent de domiciliu, deci şi cei cu domiciliul în străinătate (art. 9 din proiect), care vor vota la misiunile diplomatice, oficiile consulare sau, după caz, agenţii economici (art. 20), fără a se întocmi în prealabil o listă de alegători (art. 58 alin. 1).

8. S-a prevăzut o nedemnitate politică de a fi aleşi pentru cei care au deţinut funcţii de conducere în organizaţii şi mişcări fasciste, precum şi persoa-nele care, până la 22 decembrie 1989, au fost membri sau membri supleanţi ai C.C. al P.C.R., şefi sau adjuncţi de şefi de secţie în aparatul C.C. al P.C.R., prim-secretari ai comitetelor judeţene, municipale şi orăşeneşti ale P.C.R., persoanele care au făcut parte din organele de represiune din cadrul securităţii şi miliţiei, precum şi ambasadorii.

S-a prevăzut, însă, că nu poate fi pusă în discuţie legitimitatea de a fi alese a persoanelor care au participat la revoluţia din decembrie 1989 şi la răs-turnarea dictaturii.

9. S-a menţinut posibilitatea de a se prezenta şi candidaturi indepen-dente.

10. S-a prevăzut că se pot forma secţii de votare şi pe lângă unităţi mili-tare, precum şi pentru elevii şi studenţii de la cursurile de zi care nu-şi au domi-ciliul în localitatea în care urmează studiile, dacă sunt cel mult 2.000 alegători (art. 19 din proiect).

Pentru militari, elevi şi studenţi se întocmesc liste speciale. Listele pentru militari se întocmesc de unităţile militare (art. 23 alin. 5 din proiect) şi se păs-trează la acestea (art. 20 alin. 3).

11. S-a prevăzut că Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi 8 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice, în ordinea descrescătoare a numărului listelor de candidaţi pe care le-au propus, pe întreaga ţară, pentru alegerile în parlament. Întrucât listele de candi-daţi nu pot fi cunoscute decât la expirarea termenului de depunere a candida-turilor şi de soluţionare a contestaţiilor, completarea componenţei Biroului Electoral Central cu reprezentanţii partidelor nu se poate face decât la acea dată (art. 30 din proiect).

Pe acelaşi principiu se constituie şi biroul electoral de circumscripţie, alcătuit din 3 magistraţi şi cel mult 6 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice (art. 32 din proiect).

Birourile electorale ale secţiilor de votare sunt alcătuite dintr-un preşe-dinte, de regulă magistrat sau jurist ce nu face parte din nici un partid sau for-maţiune politică ori, dacă numărul acestora este insuficient, o altă persoană, de asemenea neîncadrată politic. Desemnarea juriştilor şi a celorlalte persoane se face prin tragere la sorţi de pe o listă întocmită de primării.

Membrii birourilor secţiilor de votare, în număr de cel mult 6, sunt reprezentanţi ai partidelor sau formaţiunilor politice care participă la alegeri (art. 35 din proiect).

95

Nu pot fi membri ai birourilor electorale candidaţii şi persoanele ce nu pot candida pentru nedemnităţile politice prevăzute la art. 11 (art. 38 din proiect).

12. S-a prevăzut posibilitatea fiecărui partid, formaţiune politică sau candidat independent de a-şi alege un semn electoral pentru identificarea sa pe buletinul de vot şi în cadrul campaniei electorale (art. 45 şi art. 44 alin. 5 din proiect).

13. S-a prevăzut o secţiune specială privind campania electorală, la finele Cap. II în care, faţă de prevederile din proiectul supus dezbaterii publice, princi-palele deosebiri sunt următoarele:

- s-a eliminat interdicţia finanţării campaniei electorale cu fonduri primite din străinătate sau alte surse nedeclarate public;

- s-a eliminat prevederea că accesul la radio şi televiziune este „echita-bil”, prevăzându-se numai că el este garantat şi gratuit (art. 51 din proiect);

- s-a reglementat obligaţia primăriilor de a stabili locuri speciale pentru afişaj electoral; în alte locuri, afişajul este permis numai cu acordul proprietarilor sau, după caz, al deţinătorilor imobilelor respective (art. 52 din proiect);

14.2 S-a prevăzut că delegaţii presei, cinematografiei, radioului şi televi-ziunii străine vor putea asista la desfăşurarea operaţiilor de votare de la secţia de votare numai în condiţiile legii (art. 56 din proiect).

15. În legătură cu Preşedintele României, faţă de prevederile din proiec-tul supus dezbaterii publice, s-au făcut următoarele modificări:

- s-a prevăzut că preşedintele Senatului exercită interimatul funcţiei de Preşedinte al României nu numai când această funcţie este vacantă, dar şi în situaţia în care preşedintele este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile (art. 80 alin. 4);

- la atribuţiile preşedintelui s-a precizat că numirea preşedintelui şi a Curţii Supreme de Justiţie se face şi cu avizul Senatului, precum şi că Preşedintele României poate dizolva Adunarea Constituantă, cu acordul primu-lui ministru şi a preşedinţilor Adunării Deputaţilor şi Senatului dacă nu s-a adoptat Constituţia în termen de 9 luni; Adunarea Constituantă se dizolvă de drept dacă nu s-a adoptat Constituţia în cel mult 18 luni de la constituirea ei.

16. S-a introdus un nou capitol privind contravenţii şi infracţiuni speci-fice regimului electoral (art. 83–93).

Astfel, sunt reglementate un număr de 12 contravenţii sub aspectul sancţiunilor ce li se aplică sunt gradate pe trei trepte: a) amendă de la 2.000 la 5.000 lei (un număr de trei); b) amendă de la 5.000 la 15.000 lei (un număr de patru); amendă de la 15.000 la 30.000 lei sau închisoare contravenţională de la o lună la şase luni (un număr de cinci).

2 În text, apare nr. 13!

96

Sunt reglementate un număr de şase infracţiuni: împiedicarea cetăţea-nului de a-şi exercita dreptul de vot; violarea secretului votului; mita electorală; falsul electoral; furtul documentelor electorale, ale căror sancţiuni variază de la 6 luni la 10 ani. În plus, s-a prevăzut o agravare a tuturor pedepselor pentru infracţiunile prevăzute în Codul penal sau în alte legi speciale care vor fi săvârşite în legătură cu desfăşurarea alegerilor.

Pentru operativitate s-a prevăzut că acţiunea penală se exercită în toate cazurile din oficiu, ceea ce înseamnă o derogare de la procedura penală obişnuită.

17. S-a prevăzut obligaţia sprijinirii activităţii birourilor electorale cu statisticieni şi personal auxiliar. Pe perioada cât activează la birourile electorale, membrii acestora, statisticienii şi personalul auxiliar, încadrat cu contract de muncă, se consideră detaşat pe perioada respectivă. 26 februarie 1990

Dr. Mihai Constantinescu3

Adv. Oliviu Tocaciu

Conf. univ. dr. Ioan Muraru

Lector univ. dr. Antonie Iorgovan

Dr. Florin Vasilescu

Ing. ec. Iulian Şomăcescu

3 Urmează semnăturile.

97

DOCUMENTUL NR. 10

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului se referă la discutatul aspect al interzicerii candidaturilor pentru persoanele care au făcut parte din partide fasciste sau mişcare legionară sau care, începând din 1948, au făcut parte din nomenclatura C.C. al P.C.R. şi din guvernele anterioare datei de 22 decembrie 1989 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

NOTĂ

În ultima şedinţă de analiză a proiectului s-a propus ca în proiect să se treacă că nu pot fi candidaţi persoanele care au făcut parte din partide fasciste sau mişcare legionară sau care, începând din 1948, au făcut parte din nomen-clatura C.C. al P.C.R. şi din guvernele anterioare datei de 22 decembrie 1989.

Nomenclatura C.C. al P.C.R. cuprinde: - membrii şi membrii supleanţi ai C.C. al P.C.R.; - miniştrii, miniştrii adjuncţi şi conducătorii celorlalte organe centrale; - directorii şi directorii adjuncţi şi conducătorii celorlalte organe centrale; - comandanţii de arme, armate, de mari comandamente militare şi uni-

tăţi speciale; - membrii birourilor comitetelor judeţene de partid; - inspectorii şefi ai inspectoratelor judeţene M.A.I. Celelalte cadre de conducere intrau, după caz, în nomenclatura Comisiei

de cadre a C.C. al P.C.R. sau în nomenclatura comitetelor judeţene sau sectoa-relor de partid.

Întrucât propunerea a întrunit majoritatea opiniilor celor prezenţi, con-siderăm că ea nu poate fi ignorată.

Observăm însă că această propunere nu are în vedere tocmai pe cei care au săvârşit în perioada dictaturii fapte infamante, de cea mai mare gravitate, cum sunt persoanele din fostul aparat de represiune şi din birourile de detenţie (canal, penitenciare cu deţinuţi politici Aiud, Gherla, Jilava, Râmnicu Sărat etc.) sau per-soanele din aparatul de partid şi de stat ce au comis excese, acte de violenţă, cru-zimi, chiar dacă nu aparţineau nomenclaturii (reprimarea grevelor, cum a fost cea de la Lupeni din 1977 sau a manifestaţiilor de la Braşov din 1987, obligarea la colectivizarea forţată, strămutarea de populaţii, stabilirea de domiciliu forţat, internarea în spitale psihiatrice etc.).

Considerăm că întrucât potrivit legii orice candidatură este publică şi poate fi contestată, nu este necesar un text expres de incompatibilitate pe moti-vele menţionate.

98

Dacă totuşi se perseverează în necesitatea unui asemenea text, având în vedere că de principiu el a fost stabilit de majoritatea partidelor, propunem ca o variantă subsidiară să se treacă următoarea prevedere:

„Nu pot fi candidaţi persoanele care, din anul 1945 şi până la 22 decem-brie 1989, prin activitatea lor în funcţiile deţinute, au torturat sau supus la rele tratamente deţinuţii politici ori alte persoane, a comis acte de corupţie sau de abuz de putere şi excese prin care s-au încălcat drepturile fundamentale ale omului.”

Această formulare este apropiată şi de unul din obiectivele programului

Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin şi Democrat, în care se prevăd următoa-rele: „Răspunderea penală a tuturor celor care au torturat pe deţinuţii politici, precum şi a celor care, din anul 1945 şi până la 22 decembrie 1989, prin activita-tea lor în funcţiile deţinute, au comis acte de tortură, abuz de putere, corupţie şi de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.”

Observăm că prevederea se referă doar la răspunderea penală.

99

DOCUMENTUL NR. 11 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului prezintă aspecte legate de exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă (ce aparţinea Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Guvernului României sau unui număr de 3 membri ai Consiliului) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

NOTĂ

I. Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională un proiect de decret-lege nu poate fi supus dez-baterii Consiliului decât în urma exercitării dreptului de iniţiativă legislativă, care aparţine, după caz: Biroului Executiv, Guvernului României sau unui număr de 3 membri ai Consiliului.

Cât priveşte proiectul decretului-lege privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, care a fost elaborat de Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului, inclusiv prin analize repetate cu partidele politice, considerăm că dreptul de iniţiativă legislativă ar trebui să fie exercitat de Biroul Executiv. Pentru aceasta este necesar ca în şedinţa de miercuri Biroul Executiv să-şi însuşească proiectul spre a fi supus apoi dezbaterii Consiliului Provizoriu.

II. Nedemnităţile politice de la art. 11 alin. 3 pot fi modificate în două feluri:

1. fie cu ocazia dezbaterii în Biroul Executiv, prezentându-se Consiliului Provizoriu noul text aprobat de Biroul Executiv;

2. fie prin amendamente aduse acestui text în dezbaterea din cadrul Consi-liului Provizoriu. În ambele ipoteze pot fi adoptate următoarele soluţii: - eliminarea textului art. 11 alin. 3 şi 4, ceea ce implică şi modificarea

corespunzătoare a art. 38, adică restrângerea trimiterii la art. 11 nu-mai la alin. 1 şi 2; este de discutat, în această ipoteză, dacă n-ar trebui eliminat şi textul alin. 2 al art. 11, ce vizează organizaţiile fasciste, pe ideea că legea electorală nu reglementează nici un fel de nedemnităţi politice.

- înlocuirea textului art. 11 alin. 3 cu următorul text, pe care l-aţi aprobat într-o notă anterioară:

„Nu pot fi candidaţi persoanele care, din anul 1945 şi până la 22 decem-brie 1989, prin activitatea lor în funcţiile deţinute, au torturat sau supus la rele tratamente deţinuţii politici ori alte persoane, au comis acte de corupţie sau de

100

abuz de putere şi excese prin care s-au încălcat drepturile fundamentale ale omului.”

III. În cazul în care se va aprecia că este necesară reintroducerea interdicţiei privind finanţarea campaniei electorale din străinătate ar urma ca la art. 53 să se adauge un nou alineat cu următorul cuprins:

„După începerea campaniei electorale se interzice finanţarea acesteia din fonduri primite din străinătate sau din alte surse nedeclarate public.”

Dr. Mihai Constantinescu1

Dr. Antonie Iorgovan

5 martie 1990

1 Urmează semnăturile.

101

DOCUMENTUL NR. 12

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului se referă la durata mandatului pentru Parlament şi Preşedintele României – de doi ani (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

NOTĂ

1. În legătură cu modificare art. 7 în care se prevede că perioada man-datului pentru parlament şi Preşedintele României va fi stabilită prin Constituţie.

Dacă se adoptă propunerea ca această perioadă să fie de cel mult 2 ani textul ar urma să aibă următoarea redactare:

„Perioada mandatului pentru parlament şi Preşedintele României este de cel mult doi ani.”

Adoptarea acestei soluţii are următoarele soluţii: La art. 79 alin. 2, să aibă următoarea redactare: „Până la intrarea în vigoare a Constituţiei României, Parlamentul îşi va

desfăşura activitatea ca adunare legiuitoare. După intrarea în vigoare a Constitu-ţiei, parlamentul va putea hotărî fie continuarea activităţii, potrivit prevederilor acesteia, fără a depăşi termenul prevăzut la art. 7, fără organizarea de noi alegeri.”

2. Neacceptarea propunerii formulate de domnul avocat Botică în sensul introducerii la finele legii a unui nou articol în care să se prevadă că această lege se aplică numai pentru alegerile ce vor urma, datorită următoarelor motive:

- este inutilă din moment ce se precizează că mandatul parlamentului şi al preşedintelui este limitat la cel mult doi ani;

- este dăunătoare în cazul în care se dizolvă adunarea constituantă potri-vit art. 81 lit. d, deoarece nu ar mai exista bază legală pentru organizarea alegerii unei noi adunări constituante.

Ţinând seama de ultimul motiv, arătat, amendamentul propus de dom-nul Botică este de neacceptat chiar dacă nu se modifică art. 7.

12.III.1990

102

DOCUMENTUL NR. 13

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

AMENDAMENT LA ART. 11

1. Conţinut Eliminarea alin. 2, 3 şi 4 care au următoarea redactare: „Nu pot fi aleşi cei care au deţinut funcţii de conducere în organizaţii şi

mişcări fasciste. De asemenea, nu pot fi alese persoanele care, până la 22 decembrie 1989,

au fost membri sau membri supleanţi ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, şefi sau adjuncţi de şefi de secţie în aparatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim-secretari la comitetele judeţene, municipale şi orăşeneşti ale Partidului Comunist Român, miniştri, precum şi persoanele care au făcut parte din organele de represiune din cadrul securităţii şi miliţiei sau care au îndeplinit funcţia de ambasadori.

Nu poate fi pusă în discuţie legitimitatea de a fi alese, potrivit alin. 3, a persoanelor are au participat la revoluţia din decembrie 1989 şi la răsturnarea dictaturii.”

2. Argumente Textul este inspirat dintr-o concepţie depăşită, bazată pe calificarea

oamenilor nu în funcţie de calităţile lor, ci de încadrarea într-o schemă prestabi-lită. În proiectul de lege se prevede că orice candidatură poate fi contestată, inclusiv prin presă, astfel încât partidul care ar prezenta candidatura unei per-soane compromise are de înfruntat un risc politic ce va atârna greu în aprecierea electoratului.

Totodată, orice lege, şi cu atât mai mult legea electorală, care trebuie să fie expresia deschiderii spre democraţie, trebuie să ţină seama şi de legislaţia altor ţări.

- La ora actuală numai legislaţia Algeriei prevede o nedemnitate politică pentru a fi ales, sub forma: „nu poate fi ales cel care a avut, în timpul războiului de eliberare naţională, o conduită contrară intereselor patriei.”

Majoritatea covârşitoare a legislaţiilor naţionale restrâng sfera nedemni-tăţilor doar la persoanele puse sub interdicţie, fiind lipsite de discernământ,

103

precum şi la cele condamnate penal (unele legi electorale fac chiar o enumerare a infracţiunilor care atrag pierderea drepturilor electorale).

În unele ţări sunt excluse de la exerciţiul drepturilor electorale şi persoa-nele care au fost declarate în stare de faliment, ca urmare a unor manopere frau-duloase. De aceea, nu poate fi indiferent cum va fi prinsă în legislaţia din România liberă acest aspect şi ce comentarii se vor face. Lumea civilizată va spune, cu temei, că în loc să progresăm am făcut, cel puţin sub aspect juridic, paşi înapoi. Să ne străduim să ne judecăm instituţiile juridice nu numai prin prisma patimilor şi opţiunilor de partid, reiterând o lege a talionului, ci şi prin prisma valorilor legislative unanim acceptate la ora actuală pe plan mondial.

În ipoteza admiterii acestui amendament, pe cale de consecinţă logică, urmează să fie modificat în mod corespunzător şi art. 38.

104

DOCUMENTUL NR. 14

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

AMENDAMENT LA ART. 11 ALIN. 3

1. Conţinut Înlocuirea textului actual cu următorul: „Nu pot fi candidaţi persoanele care, din anul 1945 şi până la 22 decem-

brie 1989, prin activitatea lor în funcţiile deţinute, au torturat sau supus la rele tratamente deţinuţii politici ori alte persoane, au comis acte de corupţie sau de abuz de putere şi excese prin care s-au încălcat drepturile fundamentale ale omului.”

2. Argumente Nedemnităţile, în măsura în care apreciem că sunt necesare, altele decât

cele general admise, trebuie legate de activitatea concretă desfăşurată de o per-soană fizică şi nu de un aspect formal, cum ar fi deţinerea unei anumite funcţii sau includerea într-o nomenclatură, care prin însăşi natura sa este expresia unei practici a vechiului regim, înlăturat de Revoluţie.

Viaţa a demonstrat că multe persoane din cele care au deţinut una din funcţiile menţionate în textul proiectului au avut o conduită profund umană, alţii sunt personalităţi de prestigiu ale ştiinţei şi culturii româneşti, încât include-rea lor în sfera persoanelor excluse de la dreptul de a fi ales apare ca o măsură nedreaptă şi chiar o greşeală politică. Ţara nu se va putea reconstrui foarte rapid decât prin antrenarea celor mai luminate minţi pe care le are poporul nostru, nu prin marginalizarea unor oameni de mare valoare intelectuală şi profesională, numai pentru vina de a fi fost, de exemplu, ambasadori într-o anumită perioadă.

De asemenea, viaţa a demonstrat că multe persoane care au avut şi altfel de funcţii decât cele menţionate în textul la care ne referim, au avut o atitudine, o conduită nedemnă, au comis abuzuri, au săvârşit tot felul de excese de putere, chiar dacă au deţinut funcţii mai puţin semnificative.

Formularea pe care o propunem este mai cuprinzătoare, fiind de natură a evoca mai clar esenţa fenomenului ce-l avem în vedere ca legiuitor.

105

DOCUMENTUL NR. 15

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

AMENDAMENTE LA ART. 12 ALIN. 4, ART. 40, ART. 53 ŞI ART. 71, LIT. a alin. 2

I. Conţinut Amendament la art. 12, alin. 4: 1. Propunem o nouă redactare, care să stipuleze şi posibilitatea listelor

candidaţilor independenţi, în felul următor: „Pentru Adunarea Deputaţilor sau pentru Senat1 se pot prezenta şi

candidaturi independente sau, după caz, potrivit alin. 2; liste de candidaţi inde-pendenţi, dacă sunt susţinute de cel puţin 251 de cetăţeni cu drept de a alege.”

2. Argumente: - schimbarea sistemului de scrutin, faţă de forma dată publicităţii şi

introducerea scrutinului de listă a însemnat o victorie numai pentru partidele politice, deoarece pentru cetăţenii din această ţară, care nu doresc să se înregimenstreze într-un partid politic această schimbare a însemnat un eşec. Nu este drept;

- orice lege electorală, cu atât mai mult o lege electorală pentru adunarea constituantă, trebuie să creeze şanse egale sau aproximativ egale pentru toţi can-didaţii, indiferent dacă aceştia sunt susţinuţi de partide şi, deci, candidează în numele partidelor sau dacă ei candidează în nume propriu, adică independent, cum se menţionează şi în proiectul la care ne referim;

- listele de candidaţi pe care îl2 partidele politice şi în ipoteza admiterii propunerii noastre vor fi în continuare avantajate deoarece, potrivit art. 71, res-turile electorale pentru listele partidelor se centralizează la nivelul ţării, intrând în calcul pentru repartizarea de mandate în etapa a doua, pe când resturile elec-torale de la nivelul judeţului ale candidaţilor independenţi sau, după caz, ale lis-telor de candidaţi independenţi se pierd.

II. Amendament la art. 40 Eliminarea la alin. 1 a textului care urmează după punct şi virgulă.

1 În text, apare o adnotare, cu culoare verde, „ca şi pentru Preşedinţie” (n.n.). 2 Aşa apare în text, în loc de „le” (n.n.).

106

III. Amendament la art. 53 Introducerea în text a unei precizări cu privire la candidaturile indepen-

dente. La noua redactare, textul ar avea următoarea formă: „Partidele şi formaţi-unile politice care participă la campania electorală, precum şi candidaţii inde-pendenţi, vor primi o subvenţie de la bugetul de stat, determinată o dată cu sta-bilirea datei alegerilor.”

IV. Conţinutul amendamentului art. 71, lit. a, alin. 2: Pentru a se corela mai bine dispoziţiile art. 12, alin. 4, în redactarea pro-

pusă mai sus, cu dispoziţiile art. 71, propunem ca la art. 71, lit. a, alin. 2, după cuvântul „candidaţi” să se introducă precizarea: „ai partidelor sau formaţiunilor politice”.

V. Necesitatea altor corelări Este necesar, de asemenea, să se coreleze toate dispoziţiile din Legea

electorală în care se fac referiri la candidaţii independenţi cu dispoziţiile art. 12, alin. 4 în redactarea la care ne-am referit mai sus.

Propuneri formulate de Sergiu Nicolaescu3

3 Urmează semnătura.

107

DOCUMENTUL NR. 16

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

AMENDAMENTE LA ART. 531

1. Conţinut: Introducerea unui nou alineat în următoarea redactare: „După începerea campaniei electorale se interzice finanţarea acesteia din

fonduri primite din străinătate sau din alte surse nedeclarate public.”2 2. Argumente: - Partidele politice trebuie să aibă aceleaşi şanse; cele care ar primi

fonduri din străinătate ar fi în situaţia de a determina o competiţie neloială, rezultând nu din influenţa lor internă, deci de caracterul lor reprezentativ, ci de influenţa lor în străinătate, şi de capacitatea financiară de care vor putea bene-ficia pe baza acestei influenţe pentru a capta electoratul. De aceea, alegătorii au dreptul să cunoască sursele financiare ale partidelor politice rezultând din fon-durile primite în timpul desfăşurării campaniei electorale.

- Interdicţia finanţării campaniei electorale cu fonduri din străinătate are ca efect şi menajarea sentimentelor de mândrie naţională.

Dacă nu s-ar prevede o asemenea interdicţie, şi cum fondurile din străi-nătate pot avea şi o origine guvernamentală, ar însemna să se admită amestecul unor puteri străine în treburile interne ale României.3

1 În manşeta de sus a paginii, apare, cu culoare neagră, menţionat, cu majuscule: „ATENŢIE”,

urmat de „susţine un preşedinte de judeţ”. 2 Cu aceeaşi culoare verde, apare o adnotare ce încearcă modificarea începutului de paragraf.

Astfel, este introdusă precizarea „de la data adoptării prezentului decret-lege se interzice finanţarea partidelor politice din campania electorală...”.

3 Pe verso apare adnotarea (cu culoare neagră): „Art. 20. Să se introducă o precizare la Alin. 1 pentru că mi se pare că este o scăpare că nu se menţionează ce fel de candidaţi se votează la aceste secţii, adică nu se menţionează de care circumscripţie aparţin.

Propun de aceea să se introducă următorul text la finele acestui alineat – „Aceste secţii aparţin circumscripţiilor electorale a municipiului Bucureşti.”

108

DOCUMENTUL NR. 17

Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

AMENDAMENT LA ART. 71

Să fie introdus la sfârşit un nou alineat cu următorul conţinut: „În ipoteza în care prin aplicarea sistemului de calcul prevăzut la acest

articol nu se pot repartiza unele mandate de senatori pentru mandatele respec-tive se vor organiza noi alegeri în condiţiile art. 73, alin. 2.”1

Propus de domnul Chiriţă Dan-Silviu2

1 Ca urmare, la 14 martie 1990, a fost adoptat Decretul-lege pentru alegerea Parlamentului şi a

Senatului României (legea cu nr. 92). 2 La sfârşitul amendamentului, în roşu, apar câteva însemnări: „reprezentarea Armatei în Senat”,

urmate de un posibil calcul „15 – 5”.

109

DOCUMENTUL NR. 18 Nota Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului continuă pe linia dezbaterilor legate de diverse amendamente legate de proiectul de decret-lege cu privire la alegerea Parlamentului, a Preşedintelui României şi a consiliilor locale, respectiv posibilitatea depunerii candidaturii aceleaşi persoane pentru funcţia de Preşedinte al României şi pentru un mandat în una dintre cele două camere ale Parlamentului (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

NOTĂ1 cu privire la posibilitatea depunerii candidaturii aceleaşi persoane pentru funcţia

de Preşedinte al României şi pentru un mandat în una din camerele Parlamentului

1. Legea electorală reglementează depunerea candidaturilor în articolele

7, 11 şi 39–42. Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că: membrii parlamentului se aleg pe circumscripţii electorale, acestea fiind judeţele în scru-tinul de listă; circumscripţia electorală pentru Preşedintele României este întreaga ţară; un partid sau o formaţiune politică poate propune numai o singură listă de candidaţi; pentru parlament se poate candida numai într-o singură circumscripţie electorală, consecinţele fiind că aceeaşi listă de candidaţi sau can-didatură independentă nu poate fi propusă, concomitent, în două sau mai multe circumscripţii electorale, sau într-o circumscripţie pentru Adunarea Deputaţilor şi în una pentru Senat.

Din interpretarea legii electorale nu rezultă că aceasta ar interzice, expres, explicit, posibilitatea ca o persoană să candideze în acelaşi timp şi pentru Preşedintele Republicii şi pentru una din camerele parlamentului. O asemenea interdicţie rezultă din spiritul general al legii electorale şi din principiile de drept, cu menţiunea că în dreptul comparat, în general, există incompatibilitate între mandatul parlamentar şi alte funcţii din sistemul puterilor legislativă şi executivă.

Faţă de dispoziţiile legii noastre electorale nu există o interdicţie expresă pentru ca o persoană să poată candida în acelaşi timp şi la funcţia de Preşedinte al Republicii şi pentru una din camerele parlamentului.

1 Documentul poartă o prezentare succintă pe care este notat cu majuscule: „SE PĂSTREAZĂ”.

110

2. În această viziune şi interpretare a legii electorale, având în vedere că eventualele contestaţii, cu prilejul validării alegerilor, pot privi numai cea de a doua candidatură, în ordinea înregistrării, se recomandă ca prima candidatură depusă să fie pentru mandatul pentru care se scontează victoria în alegeri.

3. După alegeri, persoana care a obţinut atât mandatul de Preşedinte, cât şi un mandat în una din camerele parlamentului urmează să demisioneze din una din aceste demnităţi. Este de presupus că va demisiona din parlament. Locul devenit vacant prin demisie, în Camera în care a fost ales, urmează a se ocupa de către un supleant de pe lista partidului respectiv, în condiţiile art. 71 al. ultim sau ale art. 72 alin. 4. Dacă persoana respectivă este un candidat independent, locul în Adunare rămâne vacant, fără posibilitatea de a fi ocupat ulterior, căci decre-tul-lege nu prevede posibilitatea organizării unor alegeri parţiale, potrivit princi-piilor scrutinului de listă.

Experţi:

Conf. univ. dr. Ioan Muraru Conf. univ. dr. Antonie Iorgovan

Dr. Florin Vasilescu Bucureşti, 31 martie 1990

111

DOCUMENTUL NR. 19

Decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională1 şi ale Consiliilor teritoriale, format pe modelul decretului-lege nr. 2/1989 (privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi ale consiliilor teritoriale) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Articol unic: Paragraful 2 al articolului 3 din Decretul-lege nr. 2/1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, modificat prin Decretul-lege nr. ... /1990 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi ale Consiliilor provizorii terito-riale de uniune naţională, se modifică privind următoarea formulare: „Consiliul alege direct dintre membrii săi un birou executiv format din 15 membri şi anume: preşedintele consiliului, trei vicepreşedinţi, un secretar şi zece membri.”

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

1 Publicat în Monitorul Oficial din 10 februarie 1990.

112

DOCUMENTUL NR. 20

Lista membrilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională proveniţi din rândul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, conţinând şi câteva repere asupra fiecărei personalităţi1 în parte (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

MEMBRII

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale

1. Gabriel Andreescu, cercetător ştiinţific, Bucureşti. 2. Florin Bădinici, economist, Bucureşti. 3. Alexandru Bârlădeanu, academician, Bucureşti. 4. Radu Berceanu, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Dolj. 5. Ion Blaga, prof. univ. dr., Academia de studii economice, Bucureşti. 6. Octavian Borza, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Alba. 7. Sorin Botnaru, sociolog, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al municipiului Bucureşti. 8. Constantin Bozintan, inginer proiectant, preşedinte al Consiliului Provizo-

riu de Uniune Naţională al judeţului Bihor. 9. Mircea Brat, muncitor oţelar, Combinatul Siderurgic Galaţi.

10. Octavian Buracu, dr. în geologie, şef colectiv de cercetare geologică, preşe-dinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională al judeţului Cluj.

11. Romulus Burdan, miner, Valea Jiului.2 12. Florin Buruiană, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Neamţ. 13. Ion Caramitru, actor, Bucureşti. 14. Liviu Caţichi, proiectant, Bucureşti. 15. Ştefan Călinescu, economist, Bucureşti. 16. Mariana Celac, arhitect, Bucureşti. 17. Cristina Ciontu, studentă, Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti. 18. Mihai Cheţan, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Hunedoara.

1 Amănunte legate de cum s-a ajuns la această listă, a se vedea stenograma primei şedinţe a

C.P.U.N. 2 Într-o altă listă, Romulus Burdan nu mai apare.

113

19. Dan Chiriţă, inginer, Bucureşti. 20. Visarion Chirilă, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Argeş. 21. Vladimir Chiru, tehnician agronom, preşedintele Cooperativei agricole

Turnu Măgurele. 22. Petre Curcă, profesor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Botoşani. 23. Ascanio Damian, profesor universitar arhitect, Bucureşti. 24. Marţian Dan, lector universitar, Bucureşti. 25. Barbu Dănescu, şef mecanic la pilotaj portul Constanţa, preşedinte al

Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională al judeţului Constanţa. 26. Dan Deşliu, scriitor, Bucureşti. 27. Mircea Dinescu, scriitor, Bucureşti. 28. Petre Dobre, preşedintele Cooperativei agricole Dridu, jud. Ialomiţa. 29. Simion Drăcea, inginer proiectant, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Mehedinţi. 30. Mihai Drăgănescu, academician, Bucureşti. 31. Emil Dumitrescu, dr. inginer, contraamiral. 32. Mihai Dumitrescu, ofiţer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Vâlcea. 33. Marian Enache, avocat, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Vaslui. 34. Radu Filipescu, inginer electronist, Bucureşti.3 35. Dan Gâlea, dr. inginer, şef de lucrări, Institutul Politehnic Iaşi, preşedinte

al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională al judeţului Iaşi. 36. Nicolae Grădinaru, jurist, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Olt. 37. Dorel Haraga, electromecanic, Bucureşti. 38. Dan Hăulică, critic de artă, Bucureşti. 39. Hugo Hausl, ziarist, redactor şef „Neuer Weg”, Bucureşti. 40. Mihai Iacobescu, profesor dr. în istorie, preşedinte al Consiliului Provizo-

riu de Uniune Naţională al judeţului Suceava. 41. Cristian Iliescu, matriţer, „Arta aplicată”, Bucureşti. 42. Ion Iliescu, inginer hidroenergetician, Bucureşti. 43. Cazimir Ionescu, inginer, licenţiat în filosofie, Bucureşti. 44. Constantin Ionescu, prof. univ. dr., Academia de studii economice,

Bucureşti. 45. Eugenia Iorga, profesoară, liceul „Gheorghe Lazăr”, Bucureşti. 46. Paul Jerbas, ofiţer, Bucureşti. 47. Carol Kiraly, economist, Târgu Mureş.

3 Într-o altă listă, intervine un nou nume, la poziţia 35 – „Vasile Florea, miner, Valea Jiului”.

114

48. Viorel Licsăndroiu, tipograf, Bucureşti. 49. Ştefan Manea, muncitor, Întreprinderea Turbomecanica, Bucureşti. 50. Gheorghe Manole, medic primar, Bucureşti. 51. Ion Marcu, muncitor, Uzinele mecanice Timişoara. 52. Virgil Măgureanu, dr. în ştiinţe politice, lector univ. Bucureşti. 53. Toader Mănăilă, ofiţer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Sălaj. 54. Corneliu Mănescu, diplomat, Bucureşti. 55. Nicolae Militaru, general de armată. 56. Ion Minculescu, muncitor, Întreprinderea de trans. Bucureşti. 57. Pamfil Moisil, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Bistriţa-Năsăud. 58. Mihail Montanu, inginer, Bucureşti. 59. Carol Nagy, subinginer, Bucureşti. 60. Vasile Neacşa, electrician, student curs seral, Institutul de construcţii,

Bucureşti. 61. Paul Negruţi, economist, Bucureşti. 62. Gheorghe Popa, actor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Bacău. 63. Gheorghe Popa, ofiţer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Maramureş.4 64. Nicolae Popdan, tehnician constructor, preşedinte al Consiliului Provizo-

riu de Uniune Naţională al judeţului Satu Mare. 65. Sergiu Nicolaescu, regizor film, Bucureşti. 66. Valeriu Niţă, inginer, Bucureşti. 67. Arpad Orbàn, economist, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Covasna. 68. Ioan-Mircea Paşcu, economist, dr. în ştiinţe politice, Bucureşti. 69. Emeric Pataki, jurist, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Harghita. 70. Dan Petrescu, scriitor, Iaşi. 71. Mihai Pintilie, inginer, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al sectorului 5 Bucureşti. 72. Ilie Plătică-Vidovici, ofiţer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Galaţi. 73. Andrei Pleşu, scriitor, Bucureşti. 74. Ion Popa, muncitor, Bucureşti. 75. Barbu Popescu, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Tulcea.

4 Într-o altă listă, poziţia 63, „Gheorghe Popa, ofiţer”, nu mai apare.

115

76. Ion Popescu, avocat, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională al judeţului Giurgiu.

77. Mircea Dan Popescu, jurist, Bucureşti. 78. Nicu Preda, subinginer proiectant, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Brăila. 79. Dan Predescu, medic, cercetător ştiinţific, Bucureşti. 80. Nicolae Radu, jurist, Bucureşti. 81. Iordan Rădulescu, ofiţer, Bucureşti. 82. Romeo Raicu, inginer, Bucureşti. 83. Petre Roman, profesor universitar doctor, Institutul Politehnic Bucureşti. 84. Alexandru Roşcoban, avocat, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Timiş. 85. Vasile Rus, maistru oţelar, Combinatul siderurgic Hunedoara. 86. Corneliu-Constantin Ruse, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Prahova. 87. Constantin Sava, ofiţer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Ialomiţa. 88. Ioan Scrieciu, jurist, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Mureş. 89. Vasile Secăreş, sociolog, dr. în filosofie, Bucureşti. 90. Adrian Severin, jurist, doctor în drept, Bucureşti.5 91. Mihai Bujor Sion, economist, Bucureşti. 92. Adrian Sârbu, regizor, Bucureşti. 93. Radu Silaghi, muncitor, Bucureşti. 94. Victor Atanasie Stănculescu, general colonel, Bucureşti. 95. Emil Stoica, asistent univ. dr., preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Braşov.6 96. Emil Lămăşanu, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

al judeţului Vrancea7. 97. Paul Stirbu, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Buzău. 98. Timotei Stuparu, profesor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Teleorman. 99. Doru-Ioan Tărăcilă, avocat, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Călăraşi. 100. Bujor-Bogdan Teodoriu, economist, cercetător ştiinţific, Bucureşti.

5 Într-o altă listă, apare o rocadă, după Adrian Severin, fiind trecuţi, în ordine: Radu Silaghi,

Mihai Bujor Sion, Adrian Sârbu, Victor Stănculescu. 6 Într-o altă listă, la poziţia 95 Ioan Liviu Stoiciu, scriitor, preşedinte al Consiliul Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Vrancea, respectiv Lămăşanu dispare. 7 În textul original apare, întâi, „Ioan Liviu Stoica, scriitor”, care, apoi, este tăiat, cu creion

negru şi adăugat numele Emil Lămăşanu, fără indicaţia profesiei.

116

101. Oliviu Tocaciu, avocat, Bucureşti.8 102. Mircea Tomuş, scriitor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Sibiu. 103. Laszlo Tökes, pastor reformat, Timişoara. 104. Constantin Tzitzeclis, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Dâmboviţa.9 105. Artemiu Vanca, inginer, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Gorj. 106. Dumitru Vlădulescu, artist plastic, preşedinte al Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională al judeţului Caraş-Severin. 107. Lazăr Vlăsceanu, doctor în filosofie, lector universitar, prorector al

Universităţii Bucureşti. 108. Gelu Voican Voiculescu, inginer geolog, Bucureşti. 109. Valentin Voicilă, actor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al judeţului Arad. 110. Mihai Voicu, actor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională al sectorului 3, municipiul Bucureşti. 111. Gheorghe Voinea, general locotenent, Bucureşti. 112. Vasile Zosim, frezor, Bucureşti10.

8 Într-o altă listă, dispare. 9 Într-o altă listă, apare un nou nume – la poziţia 105 – Mihai Tânţaş, inginer, licenţiat şi în

ştiinţe economice, preşedinte al C.P.U.N. al judeţului Maramureş. 10 Într-o altă listă, apare şi poziţia a 113-a Vasile Surdan, fără indicarea profesiei.

117

DOCUMENTUL NR. 21

Hotărârea Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională cu privire la instituirea unei comisii de anchetă pentru cercetarea faptelor petrecute în cursul evenimentelor ce au avut loc în municipiul Târgu Mureş în zilele de 16, 19 şi 20 martie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

HOTĂRÂRE

Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională hotărăşte: Art. 1. Pe data de 20 martie 1990 se instituie comisia de anchetă pentru

cercetarea faptelor petrecute în cursul evenimentelor ce au avut loc în municipiul Târgu Mureş în zilele de 16, 19 şi 20 martie 1990.

Art. 2. Comisia de anchetă are următoarea componenţă: 1. Ion Mânzatu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională; 2. Mihai Drăgănescu, viceprim-ministru al Guvernului; 3. Nicolae S. Dumitru, membru al Biroului Executiv al C.P.U.N.; 4. Nicolae Radu, membru al Biroului Executiv al C.P.U.N.; 5. Mihai Şora, ministrul învăţământului; 6. Gl. col. Nicolae Eftimescu, adjunct al ministrului apărării naţionale; 7. Gl. mr. Corneliu Diamandescu, adjunct al ministrului de interne; 8. Attila Verestoy, membru în C.P.U.N.; 9. Nicolae Cochinescu, director în Procuratura Generală.1 Art. 3. Comisia va prezenta, în termen de 14 zile, concluziile şi propune-

rile sale Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

1 Este adăugat, cu creionul, „+ Gelu Voican Voiculescu”.

118

DOCUMENTUL NR. 22

Decretul-lege privind constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională stipulează, în mod clar, conform principiului separării puterilor în stat, modelul de reprezentantivitate pentru componenţa Consiliului, fiecare partid, formaţiune politică sau organizaţie a minorităţii naţionale va putea fi reprezentată de cel mult trei membri (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ROMÂNIA CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

DECRET-LEGE

privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

Ţinând seama de caracterul deschis al componenţei Consiliului Frontului Salvării Naţionale – ca organ suprem al puterii născut în Revoluţia din decembrie 1989 –, caracter afirmat în platforma-program comunicată către ţară la data de 22 decembrie 1989. Având în vedere că, în condiţiile create de trecerea la înfăptuirea obiecti-velor prevăzute în Platforma-program, inclusiv a principiului pluralismului politic, în viaţa politică a României s-au constituit şi se constituie partide şi alte formaţiuni politice, precum şi că însuşi Frontul Salvării Naţionale s-a transfor-mat în formaţiune politică de sine-stătătoare. Luând în considerare înţelegere intervenită la data de 1 februarie 1990 între reprezentanţi ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi reprezentanţii partidelor şi formaţiunilor politice participante la întâlnirea-dialog de la acea dată privind crearea cadrului de colaborare a tuturor forţelor politice în perioada preelectorală. Respectând principiul separării puterilor în stat consfinţit prin plat-forma-program din 22 decembrie 1989, garanţie a democraţiei reale şi a stabili-tăţii în ţară până la alegerile libere,

Consiliul Frontului Salvării Naţionale d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Pe data prezentului Decret-lege, Consiliul Frontului Salvării Naţionale îşi modifică alcătuirea, organizându-se pe baze paritare, în sensul că jumătate din numărul membrilor săi sunt din actualul Consiliu, iar cealaltă jumătate este formată din reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice şi organizaţiilor minorităţilor naţionale, cooptaţi în Consiliu.

119

Fiecare partid, formaţiune politică sau organizaţie a minorităţii naţionale va putea fi reprezentată de cel mult trei membri. Consiliul Frontului Salvării Naţionale, realcătuit potrivit prezentului articol, se va numi „CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ”. Art. 2. – În Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională vor fi reprezentate partidele şi formaţiunile politice participante la înţelegerea din 1 februarie 1990, inclusiv Frontul Salvării Naţionale. Cooptarea altor partide şi formaţiuni politice sau organizaţii ale minori-tăţilor naţionale se va putea face numai cu respectarea principiului parităţii şi a normei de reprezentare prevăzute la art. 1, cu aprobarea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Art. 3. – Consiliile Frontului Salvării Naţionale judeţene, municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale vor fi completate cu reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice şi organizaţiilor minorităţilor naţionale, înscrise la nivel naţional (fiecare cu câte 1 până la 3 membri) peste numărul de membri existent în consiliile actuale, numărul acestor reprezentanţi urmând să constituie până la 50% din totalul membrilor consiliilor respective. Consiliile astfel alcătuite îşi schimbă denumirea în consilii provizorii de uniune naţională. Art. 4. – Activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională se desfăşoară potrivit reglementărilor în vigoare.

CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

Bucureşti

120

DOCUMENTUL NR. 23 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prezentat, în această formă, doar ca simplu proiect supus dezbaterii (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

REGULAMENT1 privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu

de Uniune Naţională

CAPITOLUL I Organizarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

Art. 1. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională se convoacă în sesi-une ordinară de două ori pe lună şi ori de câte ori este necesar, de către biroul său executiv. Sesiunea se convoacă cu cel puţin două zile înainte şi se desfăşoară până la epuizarea ordinii de zi propusă de biroul executiv şi adoptată de Consiliu. Proiectul ordinii de zi poate fi completat la cererea membrilor Consiliului, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. Sesiunea Consiliului se poate închide şi mai înainte de epuizarea ordinii de zi la cererea a cel puţin 20 de membri şi cu acordul a două treimi din numărul membrilor prezenţi. Art. 2. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională lucrează în prezenţa a două treimi din totalul membrilor săi şi adoptă decrete-lege şi decrete, cu ma-joritatea membrilor prezenţi. Art. 3. – La sesiunile Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională participă în mod obligatoriu primul ministru şi miniştrii sau conducătorii altor organe centrale care răspund de ramurile sau domeniile de activitate ce privesc proiec-tele legislative şi materialele puse în dezbaterea Consiliului.

CAPITOLUL II Desfăşurarea sesiunilor Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

Art. 4. – Şedinţele sesiunilor Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională sunt conduse de preşedintele Consiliului sau, după caz, de un alt membru al biroului executiv, desemnat de preşedinte.

1 Proiect. Faza finală – forma de la p. 94.

121

Preşedintele deschide şedinţa, conduce deliberările, dă cuvântul membrilor Consiliului, urmăreşte respectarea prezentului regulament şi menţi-nerea ordinii lucrărilor pe timpul şedinţei. Preşedintele poate suspenda desfăşurarea şedinţei şi face propuneri pen-tru amânarea acesteia, dacă este cazul. Art. 5. – Membrii Consiliului iau cuvântul în ordinea în care s-au înscris, numai după încuviinţarea preşedintelui. În cazul în care vorbitorul se abate de la problema pentru care s-a înscris la cuvânt, preşedintele îi poate soli-cita să se limiteze la discutarea problemei ce face obiectul dezbaterii, iar în cazul în care se refuză această solicitare, să-i retragă cuvântul. Art. 6. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională hotărăşte prin vot deschis, care se exprimă prin ridicare de mâini. Numărarea voturilor se face de secretarul biroului executiv sau de per-soana desemnată, în lipsa acesteia, de către preşedinte. Rezultatele votării se proclamă de preşedinte. Art. 7. – Dezbaterile se stenografiază. Stenogramele vor fi puse la dispo-ziţia celor care au luat cuvântul spre a fi revăzute pentru exactitatea redactării.

CAPITOLUL III Procedura legislativă

Art. 8. – Au drept de iniţiativă legislativă guvernul, un grup de mini-mum un sfert din membrii Consiliului sau Biroul său executiv. Art. 9. – Proiectele de decrete-lege sau decrete se prezintă spre dezbatere Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, însoţite de opinia ministrului sau altui conducător al organului central de resort, precum şi de avizele comisiilor de specialitate ale Consiliului şi al Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului. Opinia ministerului, organului central de resort şi avizele comisiilor de specialitate şi al Comisiei juridice, constituţionale şi pentru drepturile omului se dau în 5 zile de la primirea proiectului. Art. 10. – Proiectele trebuie redactate în articole şi justificate printr-o expunere de motive semnată de iniţiatori. Proiectele se depun la secretarul Biroului executiv al Consiliului. În vederea studierii lor de către membrii acestuia, secretarul va propune înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor primite cu cel puţin 2 zile înainte de convocare. Art. 11.- Prezentarea proiectului de decret-lege sau decret spre dezbatere este în sarcina iniţiatorului, care are obligaţia de a expune pe scurt opiniile şi avi-zele ce însoţesc proiectul. Art. 12. – Discutarea proiectelor începe cu dezbaterea generală asupra conţinutului acestora.

122

După încheierea dezbaterilor generale, preşedintele poate supune Consiliului aprobarea de principiu a proiectului, după care, dacă proiectul a fost astfel aprobat, se trece la discuţia pe articole. Art. 13. – Membrii Consiliului pot propune amendamente. Amendamentele se depun numai în scris în cursul dezbaterilor proiectu-lui în şedinţă sau anterior acesteia. Preşedintele poate hotărî trimiterea amendamentelor spre avizare comi-siilor competente, care îşi vor da avizul până la şedinţa următoare. Pentru fiecare amendament se ascultă şi părerea iniţiatorului la cererea acestuia. Art. 14. – Dacă în privinţa unui articol există două sau multe amenda-mente, Consiliului hotărăşte asupra lor, în ordinea în care au fost propuse. În cazul în care adoptarea unui amendament implică respingerea altuia, acesta din urmă nu mai este supus la vot. Preşedintele poate supune dezbaterii orice amendament. Art. 15. – Proiectele de decret-lege sau decret pot fi retrase de iniţiator înainte de supunerea lor la vot. Art. 16. – După adoptare, decretele-lege şi decretele se semnează de către preşedinte şi se publică în Monitorul Oficial.

CAPITOLUL IV Procedura interpelărilor

Art. 17. – Membrii Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională pot adresa interpelări guvernului sau oricăruia dintre membrii acestuia.

Art. 18.- Interpelările se depun în scris la deschiderea sesiunii şi se citesc în plenul Consiliului, după includerea lor în ordinea de zi, în şedinţa stabilită de Consiliu.

Asocierile la interpelări nu se admit. Cel interpelat poate răspunde în cadrul şedinţei stabilite sau într-o altă

şedinţă fixată de Consiliu.

123

DOCUMENTUL NR. 24 Tabelul nominal ce cuprinde membrii partidelor1 reprezentate în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

TABEL NOMINAL cu membrii partidelor

Nr. crt.

Denumirea partidului Numele şi prenumele

1 PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN ŞI

DEMOCRAT

Ion Diaconescu, inginer, 72 ani Liviu Petrina, diplomat, 50 ani

Ion Lup, jurist, 77 ani 2 PARTIDUL SOCIALIST

DEMOCRATIC ROMÂN

Cârciumaru Marius, profesor, 39 ani Ghica Botta, inginer, 42 ani Stan Cornel, avocat, 39 ani

3 PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL

Radu Câmpeanu, economist, 65 ani I. V. Stănculescu, avocat, 68 ani

Dan Lăzărescu, pensionar, 72 ani 4 UNIUNEA DEMOCRAT

CREŞTINĂ

Grama Mihai, inginer constructor, 66 ani Petrişor Marcel, profesor, 60 ani

Raul Volcinshi, prof. univ., 67 ani 5 PARTIDUL DEMOCRAT

DIN ROMÂNIA

Alexandru Grigorescu, fizician, 47 ani Corneliu Răşcanu, economist, 43 ani

Adrian Ştefănescu, artist, 47 ani 6 PARTIDUL UNITĂŢII

DEMOCRATICE Stăncescu Nicu, inginer, 64 ani Lucian Cipere, inginer, 48 ani

Mircea Bărbulescu, economist, 37 ani 7 PARTIDUL DEMOCRAT

DIN CLUJ

Virgil Andrei Vâţă, regizor, 33 ani Zăgrean Gabriel, muncitor electrician, 25 ani

Hariuc Frederic, inginer, 53 ani 8 PARTIDUL ECOLOGIST

ROMÂN

Adrian Manolache, inginer, 37 ani Tache Pârvulesc, dr. ing., 46 ani

Otto Weber, prof. pensionar, 61 ani 9 PARTIDUL UNIUNII

CREŞTINE Lazăr Liviu, avocat, 38 ani

Gheorghe Pop, pensionar, 64 ani Popescu Adrian, scriitor, 47 ani

1 Amănunte legate de modalitatea selecţiei, în stenograma primei şedinţe a C.P.U.N.

124

10 PARTIDUL SOCIALIST AL DREPTĂŢII

Grigore Tănăsescu, academician pensionar, 67 ani

Gheorghe Cazacov, pictor mic meseriaş, 54 ani

Alexandru Dan Popescu, scriitor, 45 ani 11 PARTIDUL SOCIAL

DEMOCRAT ROMÂN

Nicolae Jurcă, doctor istorie, 54 ani Monica Dumitrescu, juristă, 30 ani Radu Dumitrescu, geolog, 63 ani

12 PARTIDUL NAŢIONAL DEMOCRAT

Cristian Butuşină, artist plastic, 28 ani Ion Radu Zilişteanu, ing. matematician,

31 ani Serghei Mesaroş, economist, 37 ani

13 PARTIDUL LIBERAL (AL LIBERTĂŢII) DIN

ROMÂNIA

Constantinescu Mihai, lucrător în ad-ţia de stat, 29 ani

Bogdan Apostol, ing. constructor, 28 ani Dan Apostol, profesor, 63 ani

14 PARTIDUL ECOLOGIST UMANIST (FONDAT ÎN

ARAD)

Gheorghe Nicolăiţă, ziarist, jurist, 59 ani Petre Barbu

Alin Petru Shöp 15 PARTIDUL UNITĂŢII

DEMOCRATICE DIN MOLDOVA

Maftei Dumitru, ing. zootehnist, 41 ani Eugen Voicu, profesor, 44 ani

Constantin Grădinaru, profesor, 36 ani 16 PARTIDUL SOCIALIST

LIBERAL

Nicolae Cerveni, avocat, 63 ani Arjoceanu Lazăr, avocat, 68 ani Petre Dragomir, inginer, 51 ani

17 PARTIDUL ŢĂRĂNESC ROMÂN

Gheorghe Pantea, jurist Dumitru Truţă, pensionar Geamănu Nicolae, jurist

18 PARTIDUL LIBER DEMOCRAT

Leon Nica, inginer, 35 ani Vlad Galin, inginer, 49 ani

Daniela Tăvălică, jurist, 35 ani 19 PARTIDUL REPUBLICAN Ion Mânzatu, prof. univ., 57 ani

Alexandru Vajda, jurnalist, 47 ani Virgil Zamfirescu, economist, 60 ani

20 PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT CREŞTIN

ROMÂN

Virgil Constantinescu, inginer constructor, 54 ani

Herghelegiu Decebal Gheorghe Sipitcă, maistru lăcătuş, 49 ani

21 PARTIDUL LIBERTĂŢII ŞI DEMOCRAŢIEI ROMÂNE

DIN CRAIOVA

Stelian Cincă, profesor, 60 ani Constantin Marinescu, profesor, 36 ani

Nicolae Vărzaru, economist, 57 ani

125

22 PARTIDUL DEMOCRAT AGRAR DIN ROMÂNIA

Teaci Dumitru, prof. univ., 64 ani Surdu Victor, dr. ing., 53 ani

Constantin Gib, dr. inginer, 58 ani 23 PARTIDUL DEMOCRAT

AL MUNCII Eduard Mezincescu, scriitor, 80 ani

Radu Dobrescu, inginer, 47 ani Iosif Boda, lector univ., 44 ani

24 PARTIDUL DEMOCRAT CONSTITUŢIONAL DIN

ROMÂNIA

Aurel Lupu, inginer petrolist, 56 ani Adrian Constantin, jurist sociolog, 36 ani

Nicolae Stăiculescu, inginer, 49 ani 25 SINDICATUL

FRATERNITATEA MUNCITORILOR ŞI

ŢĂRANILOR DIN ROMÂNIA

Traian Florea, pensionar, 52 ani Rădulescu-Botică Nicolae, jurist, 54 ani

Paul Voicu, avocat, 37 ani

26 MIŞCAREA ECOLOGISTĂ DIN ROMÂNIA

Toma George Maiorescu, scriitor, 61 ani Alexandru Ionescu, cercetător ştiinţific,

57 ani Alexandru Roşu, conf. univ., 59 ani

27 UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN

ROMÂNIA

Geza Domokos, scriitor, 61 ani Attila Verestoy, inginer, 26 ani

Lanyi Szabolcs 28 PARTIDUL PROGRESIST

DIN BAIA MARE Priala Vasile

Ardeleanu Teodor Popescu Romeo

29 PARTIDUL MUNCII Marin Popa, jurist, 41 ani Gheorghe Cozea, inginer, 37 ani

Gabriel Mancaş, jurist, 42 ani 30 PARTIDUL

INDEPENDENT MAGHIAR DIN CLUJ

Tiszai Gabriela Laszlo Dudas, ziarist, 54 ani

Veress Berkesi Karoly 31 PARTIDUL DEMOCRAT

PROGRESIST Ion Uţă, inginer electronist, 34 ani

Viorel Matei, student, 26 ani Mihail Bălăşescu, organizator spectacole,

22 ani 32. PARTIDUL DREPTĂŢII

SOCIALE LIBER DEMOCRAT

Pompiliu Mateescu, consilier, 58 ani Gheorghe Susanu, pensionar, 65 ani

Vasile Calomfirescu, dr. economist, 58 ani 33 PARTIDUL POPORULUI Petre Popescu, pensionar, 56 ani

Sorel Bunget, profesor, 47 ani Mihai Dragu, jurist, 36 ani

126

34 PARTIDUL COOPERATIST Ion Simionescu, tehnician, 47 ani Dan Berca, sociolog, 36 ani

Ion Zervu, economist, 59 ani 35 FRONTUL SALVĂRII

NAŢIONALE Bogdan Pătraşcu, inginer, 35 ani

Dumitru S. Nicolae, conferenţiar, 58 ani Dan Iosif, muncitor, 40 ani

36 FRONTUL DEMOCRAT ROMÂN

Petrişor Morar, economist, 33 ani Victor Crăciunescu, tehn. pr., 49 ani

Constantin Dumitrescu, student, 31 ani 37 PARTIDUL TINERETULUI

LIBER DEMOCRAT Ioan Todiraş, tehnician, 31 ani

Florin Diaconu, prof. istorie, 31 ani George Petcu, prof. filosofie, 30 ani

38 FORUMUL DEMOCRAT GERMAN DIN ROMÂNIA

Erich Pfaff Fabini Herman, arhitect, 52 ani

Robert Schwartz, profesor, 34 ani 39 UNIUNEA

UCRAINIENILOR DIN ROMÂNIA

Ştefan Tcaciuc, inginer, 54 ani Nicolae Corsiuc, profesor, 40 ani

Ion Covaci, redactor şef revista „Vilne Slovo” Bucureşti, 44 ani

40 COMUNITATEA LIPOVENILOR DIN

ROMÂNIA

Andrei Echim, jurist, 58 ani Chirilă Feodor, lector univ. dr. în filologie,

52 ani Ivanov Macsim, pensionar, 57 ani

41 UNIUNEA DEMOCRATĂ BULGARĂ DIN BANAT ŞI ASOCIAŢIA CULTURALĂ

Luca Velciov, profesor, 57 ani Gheorghe Jelezov, medic pensionar, 70 ani

Carol Ivanciov, profesor, 56 ani 42 UNIUNEA DEMOCRATĂ

TURCĂ, MUSULMANĂ DIN ROMÂNIA

Tasin T. Gemil, cercetător ştiinţific, 47 ani Mehmed Ali Mustafa, cercet. ştiinţific, 66 ani

Iusuf Selciuc 43 UNIUNEA DEMOCRATĂ A

SLOVACILOR ŞI CEHILOR DIN ROMÂNIA

Stefanco Ondrej, prof. scriitor, 41 ani Zetocha Andrei, profesor, 50 ani

Iosif Dlouhy, învăţător, 34 ani 44 UNIUNEA DEMOCRATĂ A

SÂRBILOR DIN ROMÂNIA Milenco Luchin, inginer asistent univ., 40 ani

Liubiţa Rachici Simion Jarcov, profesor, 50 ani

45 UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA

Vosganian Varujan, economist, 32 ani Selian Sergiu, inginer, red. şef „Nor Ghiank”,

47 ani Căuş Nşan-Sorin

46 UNIUNEA ELENĂ DIN ROMÂNIA

Fotopolos Sotiris, ing. geofizician, 53 ani Vitanidis Gheorghe, prof. univ., regizor,

61 ani Nasta Tănase, inginer, 53 ani

127

47 ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN

ROMÂNIA

Constantin Lăţea, pensionar, 75 ani Radu Ciuceanu, prof. arheolog, 61 ani

Constantin Dumitrescu, constructor, 61 ani 48 UNIUNEA DEMOCRATĂ A

ROMILOR DIN ROMÂNIA Cioabă Ioan

Bobu Nicolae Zomancz Mircea

49 FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR

EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

Rosen Moses Theodor Blumenfeld

Nicolae Cajal

128

DOCUMENTUL NR. 25 Tabel nominal cu componenţa partidelor care au primit statutul de observa-tor al partidelor politice la şedinţele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională1 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

TABEL NOMINAL CU PARTIDELE OBSERVATOARE2

Nr. crt.

Denumirea partidului Numele şi prenumele

1 Partidul pentru Reconstrucţia Naţională şi Democratică (Baia Mare)

Feştilă Aurel Gârbea Alexandru

Pop Mircea 2 Partidul Mişcarea Democraţi Modernă Nisipeanu Mihai

Antoci Mihai Popa Ştefan Petre

3 Partidul Uniunea Republicană Muşat Aurelian Dugneanu Paul Ioana Nicolae

4 Partidul Uniunea Creştin Democrată din România

Cieceu Mircea Stelian Urbulov Ioan Dima Gabriel

5 Partidul Muncii şi Dreptăţii Sociale Stegaru Corneliu Vezure Nicolae Mureşan Ioan

6 Partidul Democrat al Romilor Liberi Daniel Dima Dima Marton Dima Terezia

7 Frontul Popular Român Buzuloiu Aristide Spiridon Maria Casian

Prutianu Ştefan 8 Partidul Alianţa pentru Democraţie Popescu Adam

Vlad Romulus Fetcu Petre

1 Chestiunea amplu dezbătută în prima şedinţă a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională –

stenograma nr. 1. 2 În colţul de sus, cu creionul, este trecut: „15.03.1990”.

129

9 Partidul Republican Creştin Popileanu Gheorghe Pelengică Eduard Casian Constantin

10 Partidul Umanitar al Păcii Tipa Teodor Tipa Anicuţa

Vlaicu Doiniţa 11 Partidul Democrat Ecologist Cuc Adrian

Oprea Eugen Ispas George

12 Partidul Reconstrucţiei Naţionale din România

Tocaciu Oliviu Chiuzbaian Gavril Iosif

Limona Alexandru 13 Partidul Unit Democrat al Romilor,

Lăutarilor şi Rudarilor din România Stoica Octavian

Tănase Gheorghe Rădiţa Petre

14 Partidul Liber Schimbist Cazimir Ştefan Groza Vasile Moţiu Stelian

15 Partidul Alianţa Muncitorească „Libertatea” Anticomunistă şi

Antifascistă

Ion Craina Dan Lozan

Augustin Zbora 16 Partidul Ţiganilor din România Mihai Ilie

Crăciun Costel Călin Ioan

17 Partidul Radical Democrat Niculae Costel Cârjan Rândunel

Istrate George 18 Partidul Naţional Român str. Elev

Ştefănescu Ştefan nr. 67 sect.2 Di Cesare Ion

Ştefănescu Raimond Bolintineanu Lelia

19 Partidul Dreptăţii Sociale (Noua Democraţie) de Nord-Vest din România

Miloş Titel Pop Viorel

Suciu Septimiu 20 Liga Tineretului Liber din România

Craiova – str. Olteţ nr. 8 Voica Ioan

Marcovici Octav Matei Cristian

130

DOCUMENTUL NR. 26

Nota următoare prezintă principalele probleme ce necesită dezbaterea în şedinţele C.P.U.N. – respectiv, organele de lucru; regulamentul de funcţio-nare; decretul de funcţionare; comisiile de specialitate; rapoartele guvernului; bugetul; finanţarea partidelor; posibilitatea partidelor de a-şi înlocui repre-zentanţii iniţial desemnaţi (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

Prima problemă de abordat: organele de lucru ale şedinţei

1. Scurt apel introductiv prin care să se solicite tuturor participanţilor o

atitudine responsabilă şi disciplinată. În acest context, s-ar putea exprima regretul pentru atitudinea nepatriotică a acelor membri ai Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională care au solicitat secretarului de stat J. Becker sistarea ajutoarelor economice ale S.U.A. pentru România. 2. Se vor alege următoarele organe de lucru ale sesiunii: a) prezidiul sesiunii, format din 5 persoane, cu rolul de a conduce dezbaterile, potrivit Regulamentului care va fi adoptat; - prezidiul se compune din: - preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, ca membru de drept - patru membri desemnaţi dintre reprezentanţii partidelor, prin tragere la sorţi cu respectarea principiului rotaţiei. Oricare membru al prezidiului poate conduce efectiv dezbaterile. b) secretariatul tehnic format din numărul necesar de persoane (neali-niate politic) pentru asigurarea realizării stenogramei, înscrierile la cuvânt, a colectării amendamentelor la proiectele puse în discuţie etc.

c) comisia de numărare a voturilor care poate fi formată din persoane neutre, fie din membri ai Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (7 persoane) stabiliţi prin tragere la sorţi şi asistaţi de membri ai Comisiei organi-zatorice a Consiliului.

N.B. Toate acestea nu sunt organe ale Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională, ci numai organe de lucru care vizează organizarea şi desfăşurarea dezbaterilor.

131

A doua problemă de abordat: Regulamentul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

Se va pune în dezbatere Regulamentul privind organizarea şi desfăşura-

rea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, cu motivaţia că adoptarea sa este urgentă, întrucât nici o dezbatere eficientă nu poate avea loc fără un minim de ordine.

1. Dacă se va solicita discutarea prealabilă a structurilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, refuzul se va putea motiva astfel:

- structurile au fost deja stabilite prin decret-lege şi ele există; - eventuala lor restructurare trebuie dezbătută pe baza unor reguli care

să asigure o normală desfăşurare a şedinţei, astfel încât să se evite repetarea stării de haos de la şedinţa precedentă, făcută publică în toată ţara şi în lume prin intermediul TV.

2. Proiectul de Regulament reproduce reguli în mod normal cuprinse în asemenea documente.

Aceste reguli au caracter tehnic şi nu pot ridica nici un fel de probleme. Regulamentul trebuie multiplicat şi distribuit fiecărui membru al

Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională la intrarea în sală. 3. Apare utilă introducerea în Regulament a unui amendament prevă-

zând constituirea unei Comisii de disciplină a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Această Comisie ar avea ca principală atribuţie adoptarea, la cererea unui număr de minimum 25 membri sau la cererea prezidiului, a unei hotărâri de excludere din şedinţă a persoanelor care în mod repetat tulbură liniştea dezbaterilor.

4. Sunt previzibile discuţii cu privire la caracterul deschis sau secret al votului.

Votul deschis ar fi preferabil din următoarele motive: - prin transparenţa poziţiilor astfel relevate, îngăduie asocierea la

răspunderea pentru deciziile luate a fiecărei formaţiuni politice în mod concret;

- contribuie la evitarea unor manipulări, a unor atitudini duplicitare sau a unor tendinţe centrifuge.

În istoria parlamentarismului s-a discutat dacă votul deschis nu ar fi mai puţin democratic, dar s-a replicat că adevărata democraţie implică răspunderea reprezentanţilor pentru opinia lor exprimată printr-un vot cunoscut de public.

5. Dezbaterile la acest punct ar putea fi conduse şi de un alt membru al prezidiului, în afara preşedintelui Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

132

A treia problemă de abordat: problema decretului de constituire a Consiliului Provizoriu

de Uniune Naţională

1. Decretul amintit nu trebuie pus în mod explicit în discuţie, întrucât aceasta ar crea riscul contestării tuturor structurilor actuale, atât în configuraţia, cât şi în componenţa lor. Din acelaşi motiv, nu este recomandabilă multiplica-rea şi difuzarea decretului, aceasta putând sugera repunerea sa în discuţie.

Decretul-lege de constituire a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională trebuie prezentat1, la nevoie, ca un act normativ de modificare a decre-tului-lege de constituire a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Aşa stând lucrurile, între cele două decrete-lege există continuitate, aşa cum continuitate există între Consiliul Frontului Salvării Naţionale şi Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Ceea ce nu s-a modificat prin decretul-lege mai nou, rămâne, deci, în vigoare.

2. Singura abatere de la poziţia de mai sus, abatere ce nu poate fi evitată, este modificarea numărului de membri ai Biroului Executiv de la 11 la 15 com-ponenţi. Această modificare, implicând şi adoptarea unei hotărâri care va forma obiectul unui decret-lege special, va fi motivată prin dorinţa de a se asigura o reprezentativitate mai largă a partidelor politice, cu respectarea princi-piului parităţii, acceptat şi la constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Din viitorul Birou Executiv vor face parte: preşedintele, trei vicepreşe-dinţi şi 11 membri, dintre care se vor desemna şi preşedinţii comisiilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Din totalul membrilor, 7 vor aparţine vechiului Birou Executiv şi 7 reprezentanţi desemnaţi de partide. Al 15-lea membru este preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Cei 7 membri reprezentând partidele politice vor fi desemnaţi fie prin tragere la sorţi, fie de către partidele respective înseşi, pe criteriile pe care ele le vor conveni. În acest sens, se va putea acorda un răgaz pentru ca partidele să-şi numească reprezentanţii.

3. Având în vedere că dintre membrii Biroului Executiv se desemnează şi preşedinţii comisiilor de specialitate, ar fi util ca reprezentanţii fostului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale să fie selectaţi în aşa fel încât să poată fi lideri necontestaţi ai comisiilor următoare:

a) Comisia pentru reconstrucţie şi dezvoltare economică – dl. Alexandru Bârlădeanu;

b) Comisia pentru politică externă – dl. Corneliu Mănescu; c) Comisia pentru cultură – dl. Dan Hăulică;

1 Subliniat cu creion verde, în original.

133

d) Comisia pentru administraţie locală – dl. R. Nicolae; e) Comisia organizatorică şi colectivul de împuterniciţi ai consiliului –

dl. P. Jerbas. 4. S-ar putea sugera ca în desemnarea celor ce vor fi reprezentanţi ai

partidelor să se ţină seama de nevoia completării Biroului Executiv cu persoane în măsură să conducă următoarele comisii:

a) Comisia pentru agricultură – eventual Partidul Naţional Ţărănesc sau Partidul Agrarian;

b) Comisia pentru tineret – eventual Grupul Partidelor Democratice de Centru;

c) Comisia pentru ştiinţă şi învăţământ – eventual Partidul Naţional Liberal sau Partidul Social-Democrat;

d) Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic – eventual unul dintre partidele ecologiste.

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului ar putea rămâne o comisie în exclusivitatea formată şi organizată din experţi neutri, sub conducerea domnului Mihai Constantinescu. Această soluţie se justifică prin faptul că principalele proiecte de legi pregătite de comisia respectivă (legea elec-torală şi Constituţia) se discută în final cu participarea tuturor partidelor.

Comisia pentru minorităţile naţionale ar putea fi condusă de dl. K. Kiraly care ar cumula această funcţie cu cea de vicepreşedinte. Dl. Kiraly ar putea fi prezentat nu ca reprezentant al fostului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, ci ca reprezentant al Uniunii minorităţii maghiare.

Procedându-se astfel s-ar sublinia faptul că se are în vedere nu realege-rea Biroului Executiv, ci lărgirea şi completarea sa.

5. Dintre cei trei vicepreşedinţi ai Biroului Executiv, doi ar putea fi reprezentanţi ai fostului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale (aleşi din domnii: Ion Caramitru, K. Kiraly şi Cazimir Ionescu), iar unul, reprezentant al partidelor (eventual prof. Mânzatu).

Secretar al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională ar urma să rămână domnul Dan Marţian.

În cazul în care domnul K. Kiraly nu ar fi acceptat ca reprezentant al minorităţilor şi ar fi privit ca ocupând unul din locurile ce ar trebui să revină fostului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale ar urma:

- fie să se renunţe la cooptarea domnului Dan Hăulică, în fruntea Comisiei pentru cultură rămânând domnul Ion Caramitru;

- fie să se solicite retragerea domnului Cazimir Ionescu din funcţia de vicepreşedinte;

- fie să se renunţe la conducerea nominală a Comisiei organizatorice, domnul P. Jerbas rămânând doar în fruntea membrilor permanenţi ai acestei comisii.

134

A patra problemă de abordat: comisiile de specialitate ale Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

Structura pe comisii de specialitate sunt alcătuite din experţi care – chiar dacă unii sunt şi membri ai partidelor – funcţionează numai ca specialişti. Ele nu au iniţiativă legislativă, ci numai rolul de a aviza asupra proiectelor de documente ce se pun în discuţia Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, precum şi de a întocmi rapoarte tehnice pe probleme de interes pentru Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. În consecinţă, membrii permanenţi ai comisiilor nu pot fi înlocuiţi, ei fiind salariaţi care funcţionează în baza unui contract de muncă. De aceea nici principiul parităţii nu poate funcţiona în ceea ce îi priveşte. În măsura în care doresc, partidele ar putea desemna dintre reprezentan-ţii lor în C.P.U.N. până la 5 membri pentru fiecare comisie, persoane care să participe, împreună cu experţii (membrii permanenţi) la definitivarea avizelor de specialitate. În acest scop partidele ar putea fi invitate să facă propuneri Biroului Executiv, din care acesta să aleagă persoanele cele mai calificate, în limita numă-rului menţionat. Ar fi necesar ca partidele interesate să fie invitate a desemna pentru comisii numai persoane cu o pregătire profesională corespunzătoare.

A cincea problemă de abordat: raportul guvernului

1. Această problemă trebuie lăsată în exclusivitate guvernului, preşedin-tele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională rezervându-şi un rol pasiv. 2. Întrucât este de aşteptat ca dezbaterea celorlalte probleme să ocupe un timp îndelungat, se poate propune ca răspunsurile la eventualele interpelări să fie date în următoarea sesiune a C.P.U.N. Dacă această soluţie nu este acceptată, iar miniştrii nu pot răspunde pe loc, se poate sugera ca răspunsurile să fie comunicate în termen de 48 ore prin mass-media. 3. În eventualitatea în care se propune exprimarea unui vot de neîncre-dere în guvern, ar fi util ca votarea să aibă loc în următoarea sesiune a C.P.U.N., astfel încât, în prealabil, problema să poată fi studiată în cadrul fiecărei forma-ţiuni reprezentate în Consiliu.

A şasea problemă de abordat: bugetul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

În cazul în care se va ridica această problemă este necesar să se precizeze cele mai de jos:

135

a) în situaţia actuală finanţele ţării nu îngăduie decât următoarele cheltu-ieli legate de activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională; - cheltuieli generale de regie; - cheltuieli pentru decontarea deplasării membrilor C.P.U.N. în scopul participării la sesiuni (transport şi cazare); - cheltuieli pentru salarizarea personalului tehnic care deserveşte C.P.U.N. b) structura organizatorică a personalului pe care îl salarizează C.P.U.N. şi nivelul de salarizare au fost aprobate prin decret-lege şi, prin urmare, nu există temeiuri pentru discutarea problemei, în cadrul actualei ordini de zi. La cerere, decretul poate fi prezentat membrilor C.P.U.N., el fiind public; în consecinţă, el nu trebuie citit în plen. Dacă se doreşte modificarea decretului, aceasta presupune iniţierea procedurii legislative potrivit Regulamentului C.P.U.N., ceea ce conduce la amâ-narea rezolvării problemei pentru sesiunile următoare.

A şaptea problemă de abordat: subvenţiile pentru partidele politice

În această problemă, fie preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, fie un membru al C.P.U.N. ar putea propune următoarele: 1. Întrucât problema subvenţiilor va fi tratată în legea electorală, care se află în prezent în dezbaterea unei comisii formate din reprezentanţii tuturor grupărilor membre ale C.P.U.N., discuţia ar putea fi amânată până la sesiunea care îşi va propune adoptarea legii respective. În cazul în care s-ar obiecta că legea electorală are în vedere numai subvenţionarea campaniei electorale, s-ar putea replica în sensul că: a) în actuala etapă, partea cea mai importantă a cheltuielilor pentru care partidele sunt îndreptăţite la sprijin, este reprezentată de cheltuielile electorale; b) nu se pot stabili subvenţiile generale până când nu se cunoaşte care este efortul statului în sprijinul campaniei electorale a partidelor; c) până la fixarea subvenţiilor statul asigură oricum, prezenţa gratuită şi egală a partidelor la radio şi televiziune. 2. Guvernul, prin ministrul finanţelor, să întocmească şi să prezinte un raport privind fondurile pe care statul le poate disponibiliza pentru subvenţiona-rea partidelor. Întocmirea raportului impune amânarea problemei pentru o altă sesiune. 3. Să fie formată o comisie ad-hoc a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională care să întocmească un raport privind criteriile după care subvenţiile să fie împărţite între partid. Comisia ar putea fi alcătuită din 5 membri reprezentând Frontul Salvării Naţionale, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Social-

136

Democrat şi grupul partidelor democratice de centru. Prezidarea comisiei ar putea fi încredinţată unuia din partidele cu facilităţi financiare, care, din motive electorale, ar fi îndemnat să adopte o poziţie mai rezonabilă. Această comisie ar putea fi însărcinată şi cu stabilirea unui sistem de control al utilizării subvenţiilor, astfel încât să fie evitate fraudele şi utilizarea banilor în alte scopuri decât cel al consolidării sistemului pluralist în România. N.B. Frontul Salvării Naţionale nu este interesat să adopte o poziţie foarte critică faţă de cererea acordării de subvenţii, întrucât el însuşi va trebui să justifice de unde îşi procură fondurile pentru tipărirea broşurii cu Platforma-Program, formularelor de adeziuni, primului număr al ziarului său etc. Dacă răspunsul nu va fi convingător s-ar putea formula acuzaţii privind deturnarea de fonduri din bugetul statului. Asemenea acuzaţii ar avea consecinţe politice şi juridice grave.

A opta problemă de abordat: posibilitatea partidelor de a-şi înlocui reprezentanţii iniţial desemnaţi în

Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

Deşi ar putea exista interesul înlocuirii unora din reprezentanţii fostului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, avantajele obţinute printr-o asemenea înlocuire ar fi mult depăşite de dezavantajele produse prin apelul partidelor politice la o asemenea procedură. Pe de altă parte, componenţa fluctuantă a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională ar crea confuzie în percepţia publică şi nu ar da garanţia răspunderii reprezentanţilor pentru soluţiile adoptate. Instabilitatea şi aşa mare, în conducerea statului, ar fi încă accentuată. Din punct de vedere juridic nu poate fi conceput un organ al puterii care şi-ar putea schimba din proprie iniţiativă componenţa, după fantezii incontrolabile. În măsura în care s-ar obiecta că actualul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională a fost alcătuit în baza deciziei partidelor şi că, prin urmare, cel care a desemnat un reprezentant îl poate şi revoca, va trebui arătat că şi în cazul alegerilor parlamentare normale, electoratul nu are posibilitatea să-şi modifice pe parcursul unei legislaturi, opţiunea exprimată prin votul iniţial. Faţă de cele de mai sus ar trebui să se precizeze că reprezentanţii desemnaţi de partide la şedinţa de constituire a C.P.U.N. vor rămâne membri ai acestui consiliu până la alegerea viitorului parlament, cu excepţia cazului în care o situaţie obiectivă le-ar răpi în mod definitiv posibilitatea de a-şi îndeplini mandatul. Numai în această situaţie de excepţie partidul pe care persoana în cauză îl reprezintă va putea desemna un înlocuitor. Dacă în indisponibilitatea definitivă intră un membru desemnat de fos-tul Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, atunci înlocuirea lui va fi decisă de preşedintele C.P.U.N. sau de Biroul Executiv al acestuia.

137

DOCUMENTUL NR. 27

Regulamentul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională privind Comisia de disciplină (Proiect) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

TEXT PENTRU REGULAMENTUL CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ PRIVIND COMISIA DE DISCIPLINĂ

Capitolul V

Dispoziţii finale

Art. 19. – Pe lângă Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională se constituie Comisia pentru disciplina şedinţelor. Această comisie este formată din şapte membri ai C.P.U.N. desemnaţi astfel: decanul de vârstă al Consiliului, cel mai tânăr membru al Consiliului, trei persoane desemnate de trei partide stabilite prin tragere la sorţi şi două persoane desemnate de preşedintele Consiliului. Preşedintele Comisiei pentru disciplina şedinţelor va fi decanul de vârstă al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Art. 20. – Comisia pentru disciplina şedinţelor va primi şi va analiza de îndată, cererile scrise provenind din partea a minimum 25 de membri ai Consi-liului Provizoriu de Uniune Naţională sau din partea prezidiului sesiunii, prin care se solicită adoptarea de măsuri împotriva aceluia sau acelor membri care tulbură în mod repetat liniştea dezbaterilor, împiedicând pe cei ce au primit cuvântul să-şi expună punctul de vedere. Art. 21. – În cazul în care, analizând faptele, Comisia pentru disciplina şedinţelor constată că plângerile sunt întemeiate, va putea decide, în funcţie de gravitatea situaţiei:

- avertizarea celui sau celor vinovaţi; - invitarea celui sau celor vinovaţi la a-şi prezenta scuze adunării ori

persoanelor care au fost ofensate; - excluderea celui sau celor vinovaţi de la dezbaterile care au loc în

şedinţa pe care au tulburat-o. Art. 22. – Cel sau cei nemulţumiţi de hotărârea Comisiei de disciplină a

şedinţelor pot depune contestaţie, în scris, la preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, ca urmare a contestaţiei sau din oficiu, poate anula sau modifica măsura hotărâtă de Comisia pentru disciplina şedinţelor, de îndată sau până la prima pauză.

138

DOCUMENTUL NR. 28

Comunicatul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională creionează, în prima parte, atmosfera generală în România de după 22 decembrie 1989, subliniind necesitatea impunerii transformărilor democratice şi pregătirii alegerilor libere (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

COMUNICATUL Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

În decembrie 1989 poporul român, prin jertfa celor mai buni fii ai săi, a

răsturnat dictatura ceauşistă. S-a constituit Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care a preluat funcţiile de organ al puterii de stat, acoperind vidul de putere creat. În noile condiţiuni, pe baza Decretului-Lege emis de noul organ al puterii, şi-au reluat activitatea unele partide politice tradiţionale şi au fost înte-meiate noi formaţiuni politice, creându-se astfel climatul necesar revenirii la o societate democrată.

La întâlnirea delegaţiilor a 30 de formaţiuni politice din 1 februarie 1990 s-a convenit constituirea unui Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prin lărgirea componenţei Consiliului Frontului Salvării Naţionale cu reprezentanţi ai tuturor forţelor politice din România create până la acea dată.

Pe această bază, la reuniunea din 9 februarie a.c., Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională a fost organizat pe principii paritare, în componenţa sa intrând reprezentanţi ai celor ce au participat activ la Revoluţie, personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale, muncitori, intelectuali, ţărani, tineri, studenţi, membri ai tuturor partidelor şi formaţiunilor politice înregistrate până la acea dată, ai organizaţiilor minorităţilor naţionale. Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională a preluat atributele legislative şi este organul provizoriu al puterii de stat în România, până la alegeri. Noul organ legislativ reprezintă încă un pas semnificativ în direcţia afirmării pluralismului politic în ţara noastră.

La prima sa întâlnire de după constituire – din ziua de 13 februarie 1990 – Consiliul a aprobat Regulamentul său de funcţionare şi Biroul executiv alcătuit din 21 de membri.

Pentru a asigura înfăptuirea în continuare a obiectivelor Revoluţiei din decembrie 1989 şi instaurarea unei adevărate democraţii în România, Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională se adresează tuturor formaţiunilor politice, organelor administraţiei de stat, armatei, cetăţenilor, cerându-le să contribuie cu forţe unite la menţinerea liniştii şi ordinii publice, la desfăşurarea normală a vieţii economice şi sociale. Acum, când încă mai străbatem o perioadă grea de

139

privaţiuni şi tensiune socială şi când structurile noii puteri social-politice nu sunt încă suficient de stabilizate, sunt necesare moderaţia şi calmul în abordarea multiplelor aspecte cu care viaţa ne confruntă în interiorul ţării şi în relaţiile internaţionale.

În aceste împrejurări excepţionale, viitoarelor alegeri libere, după o jumătate de secol de regimuri dictatoriale, Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională este pe deplin conştient de răspunderea pe care o are şi asigură în mod solemn poporul că îşi va îndeplini cu bună credinţă îndatoririle ce-i revin pentru propăşirea ţării şi reinstaurarea libertăţii şi democraţiei în România, pentru dez-voltarea raporturilor de prietenie cu celelalte popoare ale lumii.

140

DOCUMENTUL NR. 29

Lista definitivă a membrilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

TABEL cu membrii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

1. Gabriel Andreescu 2. Dan Apostol 3. Lazăr Arjoceanu 4. Petre Barbu 5. Florin Bădinici 6. Mihail Bălăşescu 7. Mircea Bărbulescu 8. Dan Berca 9. Radu Berceanu

10. Alexandru Bârlădeanu 11. Ionel Blaga 12. Theodor Blumenfeld 13. Nicolae Bobu 14. Iosif Boda 15. Octavian Borza 16. Romulus Burdan 17. Sorin Butnaru 18. Ghica Botta 19. Constantin Bozintan 20. Mircea Brat 21. Mihai Sion Bujor 22. Sorel Bunget 23. Octavian Buracu 24. Florin Buruiană 25. Cristian Butuşină 26. Nicolae Cajal 27. Vasile Calonfirescu 28. Ion Caramitru 29. Liviu Caţichi 30. Gheorghe Cazacov 31. Ştefan Călinescu

141

32. Nşan-Sorin Căuş 33. Mariana Celac 34. Nicolae Cerveni 35. Mihai Cheţan 36. Dan Chiriţă 37. Teodor Chirilă 38. Visarion Chirilă 39. Vladimir Chiru 40. Ioan Cioabă 41. Lucian Cipere 42. Cristina Ciontu 43. Stelian Cincă 44. Radu Ciuceanu 45. Radu Câmpeanu 46. Marius Cârciumaru 47. Adrian Constantin 48. Mihai Constantinescu 49. Virgil Constantinescu 50. Nicolae Corsiuc 51. Ion Covaci 52. Gheorghe Cozea 53. Victor Crăciunescu 54. Petre Curcă 55. Ascanio Damian 56. Iosif Dan 57. Marţian Dan 58. Barbu Dănescu 59. Dan Deşliu 60. Florin Diaconu 61. Ion Diaconescu 62. Mircea Dinescu 63. Iosif Dlouhy 64. Petre Dobre 65. Radu Dobrescu 66. Geza Domokos 67. Mihai Dragu 68. Petre Dragomir 69. Simion Drăcea 70. Mihai Drăgănescu 71. Laszlo Dudas 72. Nicolae S. Dumitru 73. Monica Dumitriu

142

74. Bogdan Dumitrescu 75. Constatin Dumitrescu 76. Constantin Dumitrescu 77. Emil Dumitrescu 78. Mihai Dumitrescu 79. Radu Dumitrescu 80. Andrei Echim 81. Marian Enache 82. Herman Fabini 83. Radu Filipescu 84. Sotiris Fotopolos 85. Vlad Galin 86. Nicolae Geamănu 87. Constantin Gib 88. Dan Gîlea 89. Mihai Grama 90. Constantin Grădinaru 91. Nicolae Grădinaru 92. Alexandru Grigorescu 93. Dorel Haraga 94. Friedrich Hariuc 95. Dan Hăulică 96. Hugo Hausl 97. Decebal Gerghelegiu 98. Mihai Iacobescu 99. Cristian Iliescu

100. Ion Iliescu 101. Alexandru Ionescu 102. Cazimir Ionescu 103. Constantin Ionescu 104. Eugenia Iorga 105. Carol Ivanciov 106. Simion Jarcov 107. Gheorghe Jelezov 108. Paul Jerbas 109. Nicolae Jurcă 110. Carol Kiraly 111. Sandor Kocsis 112. Constantin Lăţea 113. Liviu Lazăr 114. Dan Lăzărescu 115. Viorel Licsăndroiu

143

116. Laszlo Lorincz 117. Ion Lup 118. Aurel Lupu 119. Ivanov Macsim 120. Dumitru Maftei 121. Gheorghe Manole 122. Adrian Manolache 123. Viorel Matei 124. Pompiliu Mateescu 125. Toma George Maiorescu 126. Gabriel Mancaş 127. Ion Marcu 128. Constantin Marinescu 129. Virgil Măgureanu 130. Corneliu Mănescu 131. Toader Mănăilă 132. Serghei Mesaroş 133. Eduard Mezincescu 134. Nicolae Militaru 135. Ion Minculescu 136. Luchin Milenco 137. Ion Mânzatu 138. Mihai Montanu 139. Ştefan Manea 140. Pamfil Moisil 141. Petrişor Morar 142. Roses Mosen 143. Ali Ahmed Mustafa 144. Carol Naghy 145. Tănase Nasta 146. Vasile Neacşa. 147. Paul Negruţi 148. Leon Nica 149. Valeriu Niţă 150. Gheorghe Nicolăiţă 151. Sergiu Nicolaescu 152. Arpad Orban 153. Gheorghe Pantea 154. Ioan Mircea Paşcu 155. Emeric Pataki 156. Bogdan Pătraşcu 157. Gheorghe Petcu

144

158. Dan Petrescu 159. Liviu Petrina 160. Marcel Petrişor 161. Erich Pfaff 162. Mihai Pintilie 163. Tache Pârvulescu 164. Ilie Vidovici-Plătică 165. Andrei Pleşu 166. Gheorghe Pop 167. Gheorghe Popa 168. Gheorghe Ioan Popa 169. Ion Popa 170. Marin Popa 171. Nicolae Popdan 172. Adrian Popescu 173. Barbu Popescu 174. Alexandru Dan Popescu 175. Mircea Dan Popescu 176. Ion Popescu 177. Petru Popescu 178. Nicu Preda 179. Dan Predescu 180. Vasile Priala 181. Nicolae Radu 182. Romeo Raicu 183. Liubiţa Răchici 184. Nicolae Botica-Rădulescu 185. Iordan Rădulescu 186. Corneliu Răşcanu 187. Petre Roman 188. Alexandru Roşcoban 189. Alexandru Roşu 190. Vasile Rus 191. Corneliu-Constantin Ruse 192. Constantin Sava 193. Lanyi Szabolcs 194. Ion Săndulescu 195. Ioan Scrieciu 196. Robert Schwartz 197. Vasile Secăreş 198. Iusuf Selciuc 199. Sergiu Selian

145

200. Adrian Severin 201. Petru Alin Shop 202. Radu Silaghi 203. Ion Simionescu 204. Adrian Sârbu 205. Cornel Stan 206. Nicolae Stăiculescu 207. Nicu Stăncescu 208. Victor Atanasie Stănculescu 209. Ondrej Stefanco 210. Emil Stoica 211. Liviu Ion Stoiciu 212. Timotei Stuparu 213. Victor Surdu 214. Gheorghe Susanu 215. Gheorghe Siptică 216. Adrian Stefănescu 217. Paul Stirbu 218. Gemil Tasin 219. Doru-Ioan Tărăcilă 220. Grigore Tănăsescu 221. Daniela Tăvălică 222. Ştefan Tcaciuc 223. Dumitru Teaci 224. Bogdan Teodoriu 225. Oliviu Tocaciu 226. Ioan Todiraş 227. Mircea Tomuş 228. Laszlo Tökes 229. Florea Traian 230. Dumitru Truţia 231. Constantin Tzitzeclis 232. Ion Uţă 233. Alexandru Vaida 234. Artemiu Vanca 235. Nicolae Vărzaru 236. Virgil Andrei Vâţă 237. Luca Velciov 238. Attila Verestoy 239. Gheorghe Vitanidis 240. Dumitru Vlădulescu 241. Lazăr Vlăsceanu

146

242. Valentin Voicilă 243. Eugen Voicu 244. Mihai Voicu 245. Paul Voicu 246. Gelu Voican Voiculescu 247. Gheorghe Voinea 248. Radu Volcinschi 249. Varujan Vosganian 250. Virgil Zamfirescu 251. Gabriel Zăgrean 252. Ion Zervu 253. Andrei Zetocha 254. Ion Radu Zilişteanu 255. Mircea Zomancz 256. Vasile Zosim 257. Otto Weber1

1 În textul original, apare adăugat, cu creion: „258. Popescu Romeo, 259. Ardelean Teodor”.

147

DOCUMENTUL NR. 30

Componenţa Biroului Executiv al Consiliului de Uniune Naţională1 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

BIROUL EXECUTIV AL CONSILIULUI DE UNIUNE NAŢIONALĂ

- Preşedinte Ion Iliescu - Vicepreşedinţi Ion Caramitru

Radu Câmpeanu Cazimir Ionescu Carol Kiraly Ion Mânzatu

- Secretar Marţian Dan - Membri Alexandru Bârlădeanu Radu Ciuceanu Ion Diaconescu Mircea Dinescu N. S. Dumitru Constantin Gurilă Dan Hăulică Toma George Maiorescu Gheorghe Manole Corneliu Mănescu Serghei Mesaroş Radu Nicolae Virgil Andrei Vâţă Ianos Vincze

1 Ales în urma şedinţei din 13 februarie 1990.

148

DOCUMENTUL NR. 31

Lista delegaţiilor din partea organizaţiilor minorităţilor naţionale la Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională1 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DELEGAŢII LA CONSILIUL PROVIZORIU AL UNIUNII NAŢIONALE din partea organizaţiilor minorităţilor naţionale

1. Uniunea Democratică Maghiară din România

- Domokos Geza - Suto Andras - Verestoy Attila

2. Forumul Democrat Maghiar - Erich Pfaff - Fabini Herman - Robert Schwartz

3. Uniunea Ucrainenilor din România - Tcaciuc Ştefan - Corsiuc Nicolae - Covaci Ion

4. Comunitatea Lipovenilor din România - Andrei Echim - Chirilă Feodor - Ivanov Macsim

5. Uniunea Democrată a Bulgarilor din Banat şi Asociaţia Culturală a Minorităţii Bulgare din Bucureşti şi Împrejurimi

- Velciov Luca - Jelezov Gheorghe - Ivanciov Carol

6. Uniunea Democrată Turcă-Musulmană din România - Gemil T. Tasin - Mehmed Ali Mustafa - Iusuf Selciuc

7. Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România - Ştefanko Andrej - Zetocha Andrei - Josef Uloulry

1 Amănunte legate de modalitatea prin care s-a ajuns la selectarea acestor delegaţi în stenograma

primei şedinţe a C.P.U.N.

149

8. Uniunea Democrată a Sârbilor din România - Milenco Luchin - Liubiţa Rachici - Sima Jarcov

9. Uniunea Armenilor din România - Vosganian Varujan - Selian Sergiu - Căuş Nşan-Sorin

10. Uniunea Elenă din România - Fotopolos Sotiris - Vitanidis Gheorghe - Zogan Vasilis

11. Partidul Independent Maghiar - Dudas Laszlo - Vincze Janos - Kocsis Sandor

150

DOCUMENTUL NR. 32 Lista preşedinţilor de judeţe participanţi la şedinţele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

TABEL NOMINAL cu preşedinţii de judeţe

1. Radu Berceanu – Dolj 2. Octavian Borza – Alba 3. Constantin Bozintan – Bihor 4. Octavian Buracu – Cluj 5. Florin Buruiană – Neamţ 6. Mihai Cheţan – Hunedoara 7. Visarion Chirilă – Argeş 8. Petre Curcă – Botoşani 9. Barbu Dănescu – Constanţa

10. Simion Drăcea – Mehedinţi 11. Mihai Dumitrescu – Vâlcea 12. Marian Enache – Vaslui 13. Dan Gâlea – Iaşi 14. Nicolae Grădinaru – Olt 15. Mihai Iacobescu – Suceava 16. Toader Mănăilă – Sălaj 17. Pamfil Moisil – B. Năsăud 18. Gheorghe Popa – Bacău 19. Gheorghe Popa – Maramureş 20. Nicolae Popdan – Satu Mare 21. Arpad Orban – Covasna 22. Emerik Pataki – Harghita 23. Ilie Plătică-Vidovici – Galaţi 24. Barbu Popescu – Tulcea 25. Ion Popescu – Giurgiu 26. Nicu Preda – Brăila 27. Alexandru Roşcoban – Timiş 28. Corneliu-Constantin Ruse – Prahova 29. Constantin Savu – Ialomiţa 30. Ioan Scrieciu – Mureş 31. Emil Stoica – Braşov

151

32. Emil Lămăşanu – Vrancea 33. Paul Stirbu – Buzău 34. Timotei Stuparu – Teleorman 35. Doru Ioan Tărăcilă – Călăraşi 36. Mircea Tomuş – Sibiu 37. Constantin Tzitzeclis – Dâmboviţa 38. Artemiu Vanca – Gorj 39. Dumitru Vlădulescu – C. Severin 40. Valentin Voicilă – Arad

1. Mircea Brat – C.S. Galaţi 2. Vladimir Chiru – C.A.P. Turnu Măgurele 3. Petre Dobre – C.A.P. Dridu – Ialomiţa 4. Buridan Romulus – miner Valea Jiului 5. Ion Marcu – Uzinele mecanice Timişoara 6. Dan Petrescu – scriitor Iaşi 7. Vasile Rus – C.S. Hunedoara

152

DOCUMENTUL NR. 33

Hotărârea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională privind modificarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a sesiunilor acestui for politic, respectiv impunerea principiului de lucru în prezenţa a jumătate plus unu din totalul membrilor săi (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ROMÂNIA CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională hotărăşte: Articol unic – Art. 2 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşura-rea Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 2. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională lucrează în prezenţa a jumătate plus unul din totalul membrilor săi şi adoptă decrete-lege şi decrete, cu majoritatea membrilor prezenţi.”

PREŞEDINTELE,

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

153

DOCUMENTUL NR. 34

Expunerea de motive privind modificarea articolului 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.P.U.N., care a condus la impunerea hotărârii anterioare (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

EXPUNERE DE MOTIVE

Dispoziţiile art. 2 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prevăd că lucrările acestuia se desfăşoară numai în prezenţa a două treimi din totalul membrilor acestui organ. Ţinând seama de faptul că aplicarea prevederii de mai sus a condus la imposibilitatea continuării dezbaterii proiectelor de decrete-lege aflate pe ordi-nea de zi a Consiliului se impune modificarea acestui text în sensul stabilirii unui cvorum mai redus.

Faţă de faptul că în cele mai multe state ca tradiţie democratică şi parla-mentară acest cvorum este majoritatea absolută de jumătate plus unu din numă-rul membrilor Adunării, prin alăturatul proiect de hotărâre se propune adopta-rea aceluiaşi cvorum.

154

DOCUMENTUL NR. 35

Informare cu privire la reglementarea problemei cvorumului în dreptul com-parat în mai multe ţări ale lumii (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

REGLEMENTAREA PROBLEMEI CVORUMULUI ÎN DREPTUL COMPARAT

1. Ţări în care se cere prezenţa a 2/3 din reprezentanţii ce compun

Adunarea legislativă: Costa Rica, Iordania, Liechtenstein, Mexic şi Insulele Vanuatu. 2. Cvorum de jumătate plus unul (majoritate absolută): S.U.A., Franţa,

Spania, Portugalia, Olanda, Belgia, R.F.G., Italia, Norvegia, Danemarca, Elveţia etc. 3. Cvorum 1/3: Australia, Austria, Japonia. 4. Alte cvorumuri: Canada (15 deputaţi în Senat, 20 în Cameră), Noua

Zeelandă (20 deputaţi), Marea Britanie (40 deputaţi din 650) etc. 5. Ţări în care nu se cere nici un cvorum: Grecia, Israel, Finlanda, Suedia.

155

DOCUMENTUL NR. 36

Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Pro-vizoriu de Uniune Naţională a fost aprobat la 13 februarie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ROMÂNIA CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională h o t ă r ă ş t e : Articol unic – Se aprobă Regulamentul privind organizarea şi desfăşura-rea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prevăzut în anexă care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

Bucureşti, 13 februarie 1990 Nr. 2.

REGULAMENT privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu

de Uniune Naţională

CAPITOLUL I Organizarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

Art. 1. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională se convoacă în sesi-une ordinară de două ori pe lună şi ori de câte ori este necesar, de către biroul său executiv. Sesiunea se convoacă cu cel puţin două zile înainte şi se desfăşoară până la epuizarea ordinii de zi propusă de biroul executiv şi adoptată de Consiliu.

156

Proiectul ordinii de zi poate fi completat la cererea membrilor Consiliului, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. Sesiunea Consiliului se poate închide şi mai înainte de epuizarea ordinii de zi la cererea a cel puţin 20 de membri şi cu acordul a două treimi din numărul membrilor prezenţi. Art. 2. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională lucrează în prezenţa a două treimi din totalul membrilor săi şi adoptă decrete-lege şi decrete, cu ma-joritatea membrilor prezenţi. Art. 3. – La sesiunile Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională participă în mod obligatoriu primul ministru şi miniştrii sau conducătorii altor organe centrale care răspund de ramurile sau domeniile de activitate ce privesc proiec-tele legislative şi materialele puse în dezbaterea Consiliului.

CAPITOLUL II Desfăşurarea sesiunilor Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

Art. 4. – Şedinţele sesiunilor Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională sunt conduse de preşedintele sau vicepreşedintele Consiliului. Preşedintele deschide şedinţa, conduce deliberările, dă cuvântul mem-brilor Consiliului, urmăreşte respectarea prezentului regulament şi menţinerea ordinii lucrărilor pe timpul şedinţei. Dacă este cazul, preşedintele poate suspenda desfăşurarea şedinţei şi amânarea acesteia, cu aprobarea a două treimi din membrii prezenţi. Art. 5. – Membrii Consiliului iau cuvântul în ordinea în care s-au înscris, numai după încuviinţarea preşedintelui. În cazul în care vorbitorul se abate de la problema pentru care s-a înscris la cuvânt, preşedintele îi poate soli-cita să se limiteze la discutarea problemei ce face obiectul dezbaterii. Art. 6. – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională adoptă hotărâri atât prin vot secret, cât şi prin vot deschis, pe baza opţiunii majorităţii celor prezenţi. Numărarea voturilor se face de către un secretariat tehnic coordonat de secretarul Consiliului. Rezultatele votării se proclamă de preşedinte. Art. 7. – Dezbaterile se stenografiază. Stenogramele vor fi puse la dispo-ziţia celor care au luat cuvântul spre a fi revăzute pentru exactitatea redactării. Stenogramele se vor publica în monitorul oficial.

CAPITOLUL III Procedura legislativă

Art. 8. – Au drept de iniţiativă legislativă guvernul, Biroul Executiv al Consiliului, precum şi un grup de minimum 3 membrii ai Consiliului.

157

Art. 9. – Proiectele de decrete-lege sau decrete se prezintă spre dezbatere Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, însoţite de opinia ministrului sau altui conducător al organului central de resort, precum şi de avizele comisiilor de specialitate ale Consiliului şi al Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului. Opinia ministerului, organului central de resort şi avizele comisiilor de specialitate şi al Comisiei juridice, constituţionale şi pentru drepturile omului se dau în maximum 5 zile de la primirea proiectului. Art. 10. – Proiectele trebuie redactate în articole şi justificate printr-o expunere de motive semnată de iniţiatori. Proiectele se depun la secretarul Biroului executiv al Consiliului. În vederea studierii lor de către membrii acestuia, secretarul va propune înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor primite cu cel puţin 2 zile înainte de convocare. Înaintea dezbaterii lor în Consiliu, proiectele vor fi depuse la secretariat cu 5 zile înainte de convocare, în vederea studierii lor de către membrii Consiliului. Art. 11.- Prezentarea proiectului de decret-lege sau decret spre dezbatere este în sarcina iniţiatorului, care are obligaţia de a expune pe scurt opiniile şi avi-zele ce însoţesc proiectul. Art. 12. – Discutarea proiectelor începe cu dezbaterea generală asupra conţinutului acestora. După încheierea dezbaterilor generale, preşedintele supune Consiliului aprobarea de principiu a proiectului, după care, dacă proiectul a fost astfel apro-bat, se trece la discuţia pe articole. Art. 13. – Membrii Consiliului pot propune amendamente. După audieri, amendamentele se depun în scris. Pentru fiecare amendament se ascultă şi părerea iniţiatorului, la cererea acestuia. Preşedintele supune dezbaterii orice amendament. Când este cazul, preşedintele trimite amendamentele spre avizare comi-siilor competente, care îşi vor da avizul, cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţa următoare. Art. 14. – Dacă în privinţa unui articol există două sau multe amenda-mente, Consiliului hotărăşte asupra lor, în ordinea în care au fost propuse. În cazul în care s-a adoptat un amendament care implică respingerea altuia, acesta din urmă nu mai este supus la vot. Art. 15. – Proiectele de decret-lege sau decret pot fi retrase de iniţiator înainte de supunerea lor la vot. Art. 16. – După adoptare, decretele-lege şi decretele se semnează de către preşedinte şi se publică în Monitorul Oficial.

158

CAPITOLUL IV Procedura întrebărilor şi a interpelărilor

Art. 17. – Membrii Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională pot adresa întrebări şi interpelări guvernului sau oricăruia dintre membrii acestuia.

Art. 18.- Interpelările se depun în scris la deschiderea sesiunii şi se citesc în plenul Consiliului, după includerea lor în ordinea de zi, în şedinţa stabilită de Consiliu.

Cel căruia i s-au adresat întrebări sau interpelări va răspunde în cadrul şedinţei respective sau în cadrul unei şedinţe ulterioare.

159

DOCUMENTUL NR. 37

Nota următoare, a Ministerului Geologiei, reprezintă un model de expunere de motive şi un proiect de decret privind abrogarea unui Decret al Consiliului de Stat (nr. 50/1989) al cărui conţinut era considerat fie depăşit, fie incorect redactat (în cazul de faţă – includerea şi a altor pietre naturale, în lista pietrelor semipreţioase) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102). MINISTERUL GEOLOGIEI Nr. 215/14.02.1990

DOMNULUI GELU VOICAN VOICULESCU1 VICEPRIM-MINISTRU AL GUVERNULUI

Alăturat vă înaintăm expunerea de motive şi proiectul de decret privind abrogarea Decretului Consiliului de Stat nr. 50/1989, cu rugămintea de a-l aviza şi supune spre adoptare.

MINISTRU, Ioan Folea

EXPUNERE DE MOTIVE

Prin art. 13 alin. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 244/1978 s-au stabilit pietrele semipreţioase naturale care urmează regimul pietrelor preţioase. În mod cu totul nejustificat, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 50/1989, întocmit pe bază de indicaţii, au fost incluse în lista pietrelor semipreţioase – cu acelaşi regim – şi alte pietre naturale: chihlimbarul, aragoni-tul, alabastrul de la Stana şi Gălăşeni, precum şi jaspurile, pietre care până atunci făceau obiectul extracţiei şi prelucrării la scară industrială şi artizanală, în scopul valorificării lor – ca obiecte de podoabă sau piese decorative – în raport de cerinţele pieţei. Pentru impulsionarea reluării activităţii de extracţie şi prelucrare a pietrelor semipreţioase naturale, atât la scară industrială cât şi artizanală, mai

1 În textul original, în colţul din dreapta sus, este trecut: „De acord”, 16.02.1990”.

160

ales în condiţiile prevederilor decretului-lege privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative, propunem abrogarea Decre-tului nr. 50/1989 privind unele măsuri referitoare la regimul pietrelor semipreţioase naturale, în care scop am elaborat alăturatul proiect de decret-lege pe care îl supunem spre adoptare.

MINISTRUL GEOLOGIE Ioan Folea

MINISTRUL MINELOR Nicolae Dicu

161

DOCUMENTUL NR. 38

Următorul decret-lege al C.P.U.N. reprezintă un model de abrogare a unui act normativ considerat vetust, decret apărut în urma unor informări venite pe adresa ministerelor de resort (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

DECRET-LEGE privind abrogarea unui act normativ

În scopul eliminării din legislaţie a unor reglementări restrictive emise de vechiul regim dictatorial referitor la extracţia, prelucrarea, deţinerea şi circu-laţia pietrelor semipreţioase naturale, precum şi pentru impulsionarea activităţii de valorificare a acestora în concordanţă cu cerinţele pieţei. Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională decretează: Articol unic. – Este şi rămâne abrogat Decretul nr. 50 din 7 martie 1989 privind unele măsuri referitoare la regimul pietrelor semipreţioase naturale.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

Bucureşti

162

DOCUMENTUL NR. 39

Ordinea de zi a şedinţei Biroului Executiv al C.P.U.N. din 15 februarie 1990, prima întâlnire efectivă a acestui for politic din România (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ORDINEA DE ZI1 pentru şedinţa Biroului Executiv din ziua de 15.II.1990

1. Definitivarea documentelor decurgând din hotărârile sesiunilor

Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din zilele de 9 şi 13.II.1990. 2. Repartizarea sarcinilor între membrii Biroului Executiv al Consiliului. 3. Stabilirea componenţei conducerii comisiilor de specialitate ale

Consiliului. 4. Notă cu propuneri privind acoperirea cheltuielilor de transport şi ca-

zare şi a altor cheltuieli pentru membrii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

5. Prim-ministrul. 6. Ordinea de zi – Consiliu 7. Diverse – schimb păreri (armată).

1 Proiect, poziţiile 5, 6 şi 7, apărând completate cu pixul.

163

DOCUMENTUL NR. 40 Comunicatul Biroului Executiv al C.P.U.N. cu privire la prima şedinţă de lucru, conţinând atât ordinea de zi, cât şi câteva repere legate de desfăşurarea efectivă a acesteia (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

COMUNICAT

În ziua de 16 februarie 1990, s-a întrunit în prima sa şedinţă de lucru, Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. În cadrul reuni-unii au fost luate în dezbatere următoarele probleme:

1. Definitivarea documentelor de constituire pe baza hotărârilor adop-tate în sesiunile Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din zilele de 9 şi 13 februarie a.c.

2. Stabilirea sarcinilor şi răspunderilor în cadrul Biroului Executiv al Consiliului.

3. Desemnarea conducerilor comisiilor de specialitate ale Consiliului. Biroul Executiv a discutat, de asemenea, propunerile prezentate de

primul-ministru, Petre Roman, în legătură cu răspunsurile ce se impun în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor Decretului-lege nr. 1/1989 refe-ritoare la restituirea către populaţie a sumelor provenite din contribuţiile cu părţi sociale la fondul de dezvoltare economică, percepute în mod abuziv de către regimul ceauşist. În legătură cu aceasta a fost adoptat un decret-lege, care reglementează modul şi condiţiile de restituire a sumelor respective, ce urmează a fi dat publicităţii. Totodată, primul-ministru a propus unele măsuri pentru ajutorarea materială a partidelor şi formaţiunilor politice recent create, astfel încât acestea să poată să-şi desfăşoare activitatea în condiţiile normale. Biroul Executiv şi-a dat acordul la măsurile propuse. În partea finală a şedinţei, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Ion Iliescu, a prezentat o informare asupra situaţiei politice create în ţară, în ultimele zile, ca urmare a nemulţumirilor existente în rândul unor ofiţeri şi soldaţi din anumite unităţi militare. Cu acest prilej, au fost relie-fate măsurile întreprinse de guvern pentru ameliorarea, de îndată, a situaţiei create. Biroul Executiv şi-a exprimat convingerea că măsurile adoptate de guvern, îndeosebi instituirea unei comisii de anchetă, vor permite analiza în spirit de obiectivitate deplină a problemelor ridicate de militarii din unele garnizoane şi stabilirea măsurilor ce se impun în vederea normalizării situaţiei

164

din armată, a creării unui climat de ordine şi disciplină în toate unităţile mili-tare, premisă importantă a menţinerii stabilităţii în ţară, a întăririi legăturilor şi unităţii dintre armată şi popor. A fost, de asemenea, definitivat textul Comunicatului adoptat de Consi-liul Provizoriu de Uniune Naţională la ultima sa sesiune.

165

DOCUMENTUL NR. 41 Lista membrilor comisiilor de specialitate ale principalului for politic de până la alegerile din 20 mai 1990, C.P.U.N., urmată şi de repartiţia exactă a acestora în spaţiul destinat Consiliului (Proiect) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

COMISIILE de specialitate ale Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

a) Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică.

Preşedinte: acad. Alexandru Bârlădeanu, membru C.P.U.N. Vicepreşedinte:1

b) Comisia pentru agricultură

Preşedinte: Dumitru Teaci, preşedintele Partidului democrat agrar din România2

Vicepreşedinte: Vlad Galin, vicepreşedinte al Partidul liber democrat c) Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

Preşedinte: Mihai Constantinescu Vicepreşedinte: Oliviu Tocaciu, membru al C.P.U.N.

d) Comisia pentru tineret

Preşedinte: Toma George Maiorescu, preşedinte al Mişcării ecologiste din România Vicepreşedinte: Vasile Neacşa, membru în C.P.U.N.

e) Comisia pentru politică externă

Preşedinte: Corneliu Mănescu, membru în C.P.U.N. Vicepreşedinte:3

f) Comisia pentru învăţământ

Preşedinte: conf. univ. dr. Nicolae S. Dumitru, membru în C.P.U.N. din partea Frontului Salvării Naţionale Vicepreşedinte:4

1 Necompletat, în textul original. 2 Numele acestuia este tăiat, în textul original, fiind înlocuit cu cel al dlui „Gib Constantin”. 3 Necompletat, în textul original. 4 Necompletat, în textul original.

166

g) Comisia pentru ştiinţă şi tehnologie

Preşedinte: Gheorghe Manole Vicepreşedinte:5

h) Comisia pentru cultură

Preşedinte: Dan Hăulică, membru în C.P.U.N. Vicepreşedinte: I. V. Săndulescu, membru în C.P.U.N. din partea Frontului Salvării Naţionale

i) Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic Preşedinte: Alexandru Ionescu, prim-vicepreşedintele Mişcării ecologiste din România6 Vicepreşedinte: Vădineanu7

j) Comisia pentru minorităţile naţionale Preşedinte: Otto Weber, vicepreşedinte al Partidului ecologist român Vicepreşedinte: Attila Verestay8, secretar al Uniunii democrate maghiare din România Andrei Echim, Comunitatea lipovenilor din România

k) Comsia pentru administraţie locală

Preşedinte: Nicolae Radu, membru în C.P.U.N. Vicepreşedinte:9

l) Comisia organizatorică şi colectivul de împuterniciţi ai Consiliului

Preşedinte: Paul Jerbas, membru în C.P.U.N. m) Comisia pentru sănătate

Preşedinte: Serghei Mesaroş, membru în C.P.U.N. din partea Partidului naţional democrat Vicepreşedinte:10

n) Comisia pentru muncă şi ocrotiri sociale

Preşedinte: Virgil Andrei Vâţă Vicepreşedinte:11

5 Necompletat, în textul original. 6 În textul original, se recomandă o rocadă cu cel de la Comisia de ştiinţă şi tehnologie. 7 Completat, cu mâna, prenumele „Angheluţă”. 8 Grafie incorectă, în original – Attila Verestoy. 9 Necompletat, în textul original. 10 Necompletat, în textul original. 11 Necompletat, în textul original.

167

o) Comisia pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor cetăţenilor ţării care au fost victime ale dictaturii Preşedinte: Nicu Stăncescu, preşedinte al Partidului unităţii democratice Vicepreşedinte:12

p) Comisia pentru cercetarea abuzurilor care au dus la încălcarea drepturilor

fundamentale ale omului şi pentru reabilitarea victimelor dictaturii Preşedinte: Radu Ciuceanu, Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România Vicepreşedinte: Constantin Gurilă, Partidul ecologist umanist

Nr. crt.

COMISIA PREŞEDINTE VICEPREŞEDINTE

MEMBRI

NR. CAMEREI

1 Învăţământ Nicolae S. Dumitru 144 2 Învăţământ Prof. dr. Alexandru Roşu

(vicepreşedinte) 143

3 Învăţământ 141 4 Ştiinţă şi tehnică Gheorghe Manole 146–147 5 Ştiinţă şi tehnică Alexandru Ionescu (vicepreşedinte) 148 6 Ştiinţă şi tehnică 150 7 Reconstrucţie şi Dezvoltare

Economică Alexandru Bârlădeanu 238–240

8 Reconstrucţie şi Dezvoltare Economică

Constantin Ionescu (vicepreşedintele)

237

9 Reconstrucţie şi Dezvoltare Economică

Iacob Veronica Felicia

242

10 Reconstrucţie şi Dezvoltare Economică

Stănică Marin 245

11 Agricultură Gib Constantin 249–251 12 Agricultură Vlad Galin (vicepreşedinte) 247 13 Agricultură Buiac Constantin 14 Agricultură Liviu Caţichi 250 15 Agricultură Birău Sorin 246 16 Administraţie locală Radu Nicolae 356–359 17 Administraţie locală Bădinici Florin (vicepreşedinte) 358 18 Administraţie locală Filip Radu 355 19 Administraţie locală Negoiţă Gheorghe 362 20 Cultură Dan Hăulică 360–361 21 Cultură Augustin Buzura (vicepreşedinte) 363 22 Mediu şi Echilibru ecologic Angeluţă Vădineanu 365–367 23 Mediu şi Echilibru ecologic Manoleli Dan (vicepreşedinte) 368 24 Mediu şi Echilibru ecologic Svaronos Andrei 370

12 Necompletat, în textul original.

168

25 Mediu şi Echilibru ecologic Răşină Larisa 366 26 Mediu şi Echilibru ecologic Diaconescu E.

Romanca 372

27 Colectiv împuterniciţi Sergiu Nicolaescu 369–371 28 Constituţională, juridică şi

pt. drepturile omului Mihai Constantinescu 473–474

29 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Oliviu Tocaciu (vicepreşedinte)

471

30 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Bobiuc Victor Creangă Dumitru

472

31 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Condor Ioan 472

32 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Dorneanu Valer 479

33 Constituţională, juridică şi pt drepturile omului

Muraru Ioan Vida Ion

488

34 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Vasilescu Florin Iorgovan Antonie

488

35 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Mihăilă Constantin Năstase Pandele

483

36 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Somăcescu Iulian 485

37 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Ifrim Dumitru 485

38 Constituţională, juridică şi pt. drepturile omului

Stângu Lucian 481

39 Sănătate Serghei Mesaroş 475–476 40 Sănătate Pufulete Claudia 475–476 41 Muncă şi Ocrotiri sociale Virgil Andrei Vâţă 480–482 42 Muncă şi Ocrotiri sociale Ion Radu (vicepreşedinte) 484 43 Muncă şi Ocrotiri sociale Sorin Vasilescu Zilişteanu 484 44 Muncă şi Ocrotiri sociale Tăvălică Daniela

Călinoiu Constanţa Baschir Mircea

486

45 Tineret Toma George Maiorescu 566–567 46 Tineret Neacşa Vasile (vicepreşedinte) 567 47 Biroul electoral Zărnescu

Burada Curtea

Supremă de Justiţie

48 Sectorul juridic Gaşpar Axinte 574–575 49 Sectorul juridic Hazălu Ion

Hayerzedt Ileana 581

50 Sectorul juridic Hantea Lizica 573 51 Sectorul juridic Spiridon Teodor

Târă Ana 583

169

52 Sectorul juridic Bălţatu Maria 582 53 Secretariat Dan Marţian 577–579 54 Secretariat Stoenescu Marcela 577–579 55 Minorităţi 570 56 Minorităţi 565 57 Minorităţi 564 58 Sector evidenţă şi

document. legisl. Stoenescu Cristina 584

59 Sector evidenţă şi document. legisl.

Cercel Constantin 585

60 Sector evidenţă şi document. legisl.

Sorop Maria 586

61 Sector evidenţă şi document. legisl.

Petrescu Anton 588

62 Sector evidenţă şi document. legisl.

Simionescu Maria 590–589

63 Sector evidenţă şi document. legisl.

Popescu Sorin 567

64 Sector evidenţă şi document. legisl.

Sarca Elena 580

65 Sectorul Monitorul Oficial Popescu Maria Iesteja Maria

623

66 Sectorul Monitorul Oficial Vasilescu Maria Alexa Alexandru

629

67 Sectorul Monitorul Oficial Nicolae Ionescu 634 68 Sectorul Monitorul Oficial Cernescu Vladimir 635 69 Sectorul Monitorul Oficial Gurniţă Elena

Turcu Păuniţa 636

70 Sectorul Monitorul Oficial Buia Simion Popescu Maria

638

71 Sectorul Monitorul Oficial Bara Hajnal 631 72 Sector Plan-Finanţe Popa Radu 628 73 Sector Plan-Finanţe Popescu Nicolae

Iancu Cornel 626

74 Sector Plan-Finanţe Ciocan Cornel Constantin Nicolae

626

75 Sector Plan-Finanţe Dorobanţu Estera 627 76 Sector Plan-Finanţe Popescu Constanţa

Roşca Maria 630

77 Sector Plan-Finanţe Săucă Maria Săpunaru Augustina

630

78 Sector Plan-Finanţe Belu Georgeta Duşmanu Florica

632

79 Sector Plan-Finanţe Prică Ion Tudor Gheorghe

639

170

80 Sector Plan-Finanţe Nemesiu Mihăiţă Epure Venera

639

81 Protocol 151–154 82 Registratură C–54

intrare D Borcea Ana

Militaru Gheorghe 56

83 56 84 Colectiv Relaţii

Public-Presă Granema Alexandru

Cristina Ciontu 373

85 Colectiv Relaţii Public-Presă

Popescu Dana Rădulescu Dan

375

86 Colectiv Relaţii Public-Presă

Vasile Marcel Drăgan Victor

57

171

DOCUMENTUL NR. 42 Lista proiectelor de decrete-lege cu care a fost sesizat Secretariatul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, trimise pentru avizare, apoi, comisiilor de specialitate (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

LISTA proiectelor de decrete-lege cu care este sesizat Secretariatul Consiliului

Provizoriu de Uniune Naţională şi care sunt trimise pentru avizare comisiilor de specialitate

1. Proiect de decret-lege privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor români

care realizează venituri în valută pe bază de contracte încheiate cu Agenţia română de impresariat artistic, precum şi din activităţi publicistice, lite-rare, tehnice, sportive şi alte asemenea.

2. Proiect de decret-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a avoca-ţilor.

3. Proiect de decret-lege privind activitatea de vânzare de mărfuri la preţuri cu amănuntul pe valută convertibilă.

4. Proiect de decret-lege privind dobânzile ce se plătesc populaţiei de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru depunerile economiilor băneşti pe instrumente de economisire, precum şi de către bănci pentru depuneri ale părţilor sociale.

5. Proiect de decret-lege privind organizarea Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

6. Proiect de decret-lege privind abrogarea Decretului nr. 99 din 30 iulie 1975 cu privire la trecerea controlului produselor finite din unităţile M.I.U., în subordinea directă a Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.

7. Proiect de decret-lege privind modificarea Anexei VI la Legea nr. 57/1974. 8. Proiect de decret-lege privind abrogarea unor decrete. 9. Proiect de decret-lege privind înfiinţarea „Fondului Naţional pentru

reconstruirea unor biserici din municipiul Bucureşti”. 10. Proiect de decret-lege privind înfiinţarea Ministerului Minorităţilor

Naţionale. 11. Proiect de decret-lege privind drepturile personalului militar ambarcat pe

submarine. 12. Proiect de decret-lege privind unele modificări ale drepturilor de hrană

cuvenite, în timp de pace, efectivelor Ministerului Apărării Naţionale.

172

13. Proiect de decret-lege privind plata alocaţiei de stat pentru copii. 14. Proiect de decret-lege privind înfiinţarea Fundaţiei Române pentru

Tineret. 15. Proiect de decret-lege privind autorizarea şi funcţionarea în România a

reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine. 16. Proiect de decret-lege privind activităţile pentru care guvernul adoptă

hotărâri. 17. Proiect de decret-lege privind ratificarea Instrumentului de amendare a

Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, adoptat la Geneva, la 25 iunie 1986.

173

DOCUMENTUL NR. 43 Ordinea de zi pentru şedinţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din 23 februarie 1990, organizată post evenimentele din 18 februarie 1990 (Proiect) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ORDINEA DE ZI1 pentru sesiunea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

din ziua de 23 februarie 1990

1. Unele concluzii asupra evenimentelor petrecute duminică 18 februarie 1990 în Piaţa Victoriei din Capitală şi măsurile preconizate de Biroul executiv în şedinţa din 19 februarie.

2. Proiect de decret-lege privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept.

3. Informarea Guvernului privind situaţia actuală din economia naţională şi măsurile preconizate pentru următoarele 3 luni. - Prezintă Petre Roman, primul ministru al Guvernului.

4. Informarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare cu privire la aplicarea măsurilor stabilite pentru stimularea ţărănimii şi la stadiul pregăti-rii campaniei agricole de primăvară.

1 Proiect.

174

DOCUMENTUL NR. 44 Nota următoare conţine principalele recomandări pentru consiliile locale provizorii de uniune naţională vizând intrarea în normalitate la nivelul între-gii ţări (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

NOTĂ privind problemele urgente pe care trebuie să le rezolve consiliile locale,

provizorii de uniune naţională

În unele localităţi şi chiar judeţe, comisiile provizorii de uniune naţio-nală nu au trecut cu toată hotărârea la organizarea şi conducerea, potrivit legii, a întregii activităţi locale de stat, la rezolvarea problemelor de muncă şi de viaţă ale locuitorilor, fapt ce face ca activitatea economică şi socială să nu se desfăşoare, în toate cazurile, în mod corespunzător.

Pentru ca aceste organe să-şi îndeplinească rolul pentru care au fost create, este necesar ca în perioada următoare să se întreprindă următoarele măsuri:

1. Asigurarea stabilităţii cadrelor de conducere şi de execuţie din apara-tul tuturor organelor locale şi al celor de la întreprinderi şi instituţii, astfel încât întreaga activitate economică şi socială, de administraţie locală să se desfăşoare în mod normal, într-un climat de ordine şi disciplină, şi să se asigure, în toate întreprinderile, nivelurile de producţie prevăzute pentru această perioadă.

2. Consiliile provizorii de uniune naţională de la judeţe, municipiul Bucureşti, municipii, sectoarele municipiului Bucureşti, oraşe şi comune să spri-jine mai îndeaproape primăriile pentru rezolvarea problemelor cu care se con-fruntă şi îndeosebi a celor privind:

- aprovizionarea cetăţenilor cu alimente şi alte produse de strictă necesitate;

- încadrarea în muncă a personalului devenit disponibil; - realizarea unor lucrări edilitare privind alimentarea cu apă,

întreţinerea străzilor şi drumurilor, transportul în comun şi altele; - asigurarea condiţiilor, potrivit legii, pentru afirmarea liberei iniţia-

tive în activitatea de mică industrie şi prestări servicii; - atribuirea loturilor în folosinţă şi pentru construirea de locuinţe;

sprijinirea cetăţenilor ale căror locuinţe au fost abuziv demolate pentru a-şi construi o nouă locuinţă;

- efectuarea lucrărilor din campania agricolă de primăvară; - îmbunătăţirea activităţii sanitare şi de asistenţă socială; - alte probleme de interes local.

175

3. Organizarea mai bună a activităţii de primire a publicului atât la con-siliile locale de uniune naţională cât şi la primării, precum şi la întreprinderi şi instituţii, astfel încât să se evite deplasările inutile ale cetăţenilor la Bucureşti, cu cheltuieli şi pierderi de timp nejustificate, pentru probleme care se pot soluţiona pe plan local.

4. Să se acorde atenţie sporită în organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a activităţii în comunele reînfiinţate prin abrogarea Legii nr. 2/1989 şi repunerii în vigoare a Legii nr. 2/1968, organizarea aparatului atât la consiliile provizorii de uniune naţională din aceste comune cât şi a primăriilor şi celorlalte unităţi locale.

5. O atenţie deosebită trebuie să se acorde de consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti de uniune naţională şi desigur de către primării, acţiuni de schimbare în condiţiile prevăzute de lege, a denumirii străzilor, pieţelor, carti-erelor şi altor obiective de interes local, legate de evenimente politice, istorice şi nume de persoane ale fostului regim dictatorial, care nu sunt în concordanţă cu înnoirile aduse de Revoluţia de la 22 Decembrie 1989.

O asemenea acţiune trebuie bine organizată, avându-se în vedere şi implicaţiile pe care le are asupra actelor de stare civilă ale populaţiei, activităţii de poştă şi a altor acţiuni din localităţi.

Sunt multe propuneri făcute de cetăţeni pentru reînfiinţarea unor comune care au existate înainte de anul 1968, pentru trecerea unor sate de la o comună la alta şi pentru schimbarea denumirilor sau reşedinţelor de comune. Este necesar să se înţeleagă că asemenea acţiuni vor fi analizate, temeinic, după alegerile din 20 mai a.c.; ele nu pot fi realizate în această perioadă, când activita-tea se concentrează asupra pregătirii temeinice a campaniei electorale.

6. Fiecare consiliul local de uniune naţională trebuie să-şi întocmească un program concret de măsuri cu privire la sprijinirea primăriilor în efectuarea lucrărilor tehnice, pregătitoare a alegerilor de la 20 mai a.c. În acest scop, se vor avea în vedere:

- asigurarea condiţiilor pentru tipărirea materialelor necesare în campa-nia electorală şi pentru desfăşurarea normală a acţiunilor stabilite pentru toate partidele şi formaţiunile politice care participă la alegeri;

- întocmirea evidenţei cetăţenilor cu drept de vot şi a listelor de alegă-tori, potrivit legii;

- pregătirea lucrărilor pentru delimitarea secţiilor de votare şi întocmirea listelor electorale;

- organizarea de acţiuni pentru cunoaşterea de către aparatul organelor locale şi de către cetăţeni a prevederilor Legii electorale;

- stabilirea necesarului de materiale (buletine de vot, procese-verbale, ştampile de control şi de vot şi alte imprimate şi pentru confecţionarea cabinelor de vot şi a urnelor).

176

Trebuie să avem grijă ca toate acţiunile din campania electorală, dar şi cele ce se organizează înainte de aceasta în vederea bunei pregătiri a acestui act politic şi social deosebit de important pentru poporul român, să se desfăşoare într-un climat de ordine şi disciplină ireproşabil, să asigure respectarea întocmai a prevederilor legale.

27 februarie 1990

177

DOCUMENTUL NR. 45 Decretul-lege privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, unul dintre actele menite a introduce noua stare democratică în România şi a înlătura urmele regimului comunist (28 februarie 1990) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind atribuirea sau schimbarea de denumiri

Ca urmare a victoriei revoluţiei de la 22 Decembrie 1989, este necesar să

se stabilească noi norme de atribuire şi schimbare a denumirilor, întrucât unui număr important de localităţi, unităţi economice, social-culturale şi altor obiec-tive li s-au atribuit denumiri legate de evenimentele politice şi istorice din perioada dictaturii, precum şi numele unor persoane ale fostului regim, care nu sunt în concordanţă cu înnoirile vieţii politice şi sociale din România.

În temeiul Decretului-lege nr. 2/1989, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă: Art. 1. – Atribuirea sau schimbarea de denumiri se face de către: a) Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, pentru judeţe, municipii,

oraşe, comune, sate, localităţi componente ale municipiilor şi ora-şelor şi staţiuni balneo-climaterice, la propunerea primăriilor jude-ţene şi a municipiului Bucureşti;

b) Guvern, pentru unităţile şi instituţiile de stat de interes naţional pe care le înfiinţează;

c) Organele centrale şi locale de stat şi organele centrale ale organiza-ţiilor cooperatiste şi obşteşti, pentru unităţile economice şi social-culturale pe care le înfiinţează potrivit legii, precum şi pentru alte obiective aflate în administrarea acestora;

d) Primăriile judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru parcuri, pieţe, cartiere, străzi, staţii ale mijloacelor de transport în comun, precum şi pentru alte obiective aflate în administrarea unităţilor sau subunităţilor de interes local.

Art. 2. – Pentru atribuirea şi schimbarea de denumiri de către primăriile judeţene şi a municipiului Bucureşti se constituie, pe lângă fiecare dintre aceste organe câte o comisie, formată din 7–9 specialişti din domeniile istoriei, etnografiei, geografiei, lingvisticii, artei şi alte domenii de activitate. Comisiile analizează propunerile privind atribuirea şi schimbarea de denumiri, adresate

178

primăriilor. Comisiile, din proprie iniţiativă, pot face propuneri privind atribui-rea şi schimbarea de denumiri.

Componenţa nominală a Comisiilor prevăzute la alin. 1 se stabileşte prin decizii ale primăriilor judeţene şi a municipiului Bucureşti. Preşedintele comisiei este un viceprimar al acestor organe.

Art. 3. – Primăriile judeţene şi a municipiului Bucureşti vor ţine evi-denţa denumirii unităţilor şi obiectivelor prevăzute la art. 1, existente în unităţile administrativ-teritoriale în care funcţionează.

Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti vor ţine evidenţa denumirii tuturor unităţilor şi obiectivelor din subordinea lor.

Art. 4. – Decretul nr. 386/1977 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri şi Decretul prezidenţial nr. 26/1978, modificat prin Decretul preziden-ţial nr. 372/1979, se abrogă.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

Bucureşti, 28 februarie 1990 Nr. 89

179

DOCUMENTUL NR. 46 Hotărârea Guvernului României privind supunerea spre aprobare C.P.U.N.-ului a unui proiect de decret-lege privind acordarea unor drepturi pentru unele categorii de muncitori, în cazul de faţă – mecanicii şi mecanicii ajutori de locomotivă care lucrează pe rame electrice de metrou; urmată de expunerea de motive, elaborată de specialiştii din ministerul de resort şi de avizul comi-siei de specialitate şi, în final, de decretul-lege în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRĂŞTE

Art. unic. – Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională spre aprobare proiectul de decret-lege privind acordarea unor drepturi pentru meca-nicii şi mecanicii-ajutori de locomotivă care lucrează pe rame electrice de metrou.

PRIM-MINISTRU

Petre Roman

Bucureşti, 28.02.1990 Nr. 596

EXPUNERE DE MOTIVE

Pentru mecanicii din Întreprinderea de exploatare a metroului

Bucureşti, avându-se în vedere condiţiile specifice de muncă ale acestora, prin Decretul nr. 282/1978 pentru stabilirea unor măsuri privind activitatea de exploatare a metroului Bucureşti, s-au prevăzut următoarele drepturi:

- durata timpului de muncă pentru mecanicii care conduc ramele la metrou de 7 ore pe zi;

- concediu suplimentar de odihnă pentru mecanicii care conduc ramele de metrou de 3 zile, mecanicii care conduc ramele electrice luate de la calea ferată beneficiind în continuare de concediul suplimentar de odihnă avut de 7 zile; Prevederile susmenţionate au fost elaborate anterior punerii în funcţiune

a primei linii de metrou, astfel încât în prezent, după ani de exploatare, s-a constatat că nu s-a ţinut seama în totalitate de condiţiile concrete de muncă în

180

care se desfăşoară activitatea mecanicilor şi mecanicilor ajutori care conduc tre-nurile de metrou.

Astfel, activitatea de conducere a trenurilor de metrou în tunel neiluminat, alternând cu staţiile iluminate, cu ventilaţie necorespunzătoare, curenţi de aer mari, umiditate peste 90% şi pulberi de praf şi metalice, conduce la oboseală accentuată a personalului – mecanici şi mecanici ajutori, diminuând reflexele şi vederea, cu implicaţii asupra siguranţei circulaţiei.

Ca urmare, prin proiectul de decret alăturat, se solicită pentru mecanicii şi mecanicii ajutori care conduc trenurile de metrou stabilirea duratei timpului de muncă de 6 ore pe zi datorită mediului în care îşi desfăşoară activitatea – ilu-minaţie intermitentă, neuniformă, curenţi de aer, poluare – şi care conduce la o oboseală accentuată a personalului.

Pentru recuperarea fizică şi psihică, refacerea capacităţii de muncă se propune acordarea unui concediu suplimentar de odihnă de 7 zile pentru meca-nicii de rame electrice şi de 5 zile pentru mecanicii ajutori de rame electrice.

Având în vedere condiţiile grele de muncă propunem ca mecanicii de rame electrice de metrou să beneficieze de salariu tarifar mai mare cu 7%.

Spre deosebire de mecanicii de locomotivă de la calea ferată al căror program este de 8 ore, la mecanicii de rame de la metrou programul de lucru este de 6 ore pe zi, datorită condiţiilor deosebite menţionate mai sus.

Ministerul Transporturilor va lua măsuri pentru pregătirea şi asigurarea numărului necesar de personal de locomotivă, astfel încât să reducă la minim numărul de ore suplimentare.

În acest scop, am întocmit alăturatul proiect de decret pe care dacă sunteţi de acord, vă rugăm a-l aproba. Efortul bugetar pe anul 1990 este estimat la 5,2 milioane lei.

MINISTRUL TRANSPORTURILOR

Avizăm favorabil proiectul

Pt. MINISTRUL ECONOMIEI NAŢIONALE, Constantin Caloianu MINISTRUL FINANŢELOR, Ion Păţan MINISTRUL MUNCII ŞI OCROTIRII SOCIALE, Mihnea Marmeliuc

181

COMISIA CONSTITUŢIONALĂ, JURIDICĂ

ŞI PENTRU DREPTURILE OMULUI

AVIZ asupra proiectului de decret-lege privind acordarea unor drepturi

pentru mecanicii şi mecanici ajutor de locomotivă care lucrează pe rame electrice de metrou

Proiectul de decret-lege are ca scop acordarea următoarelor drepturi personalului din activitatea de exploatare a metroului: program de lucru de 8 ore pe zi, concediu suplimentar de odihnă de 7 zile şi respectiv de 5 zile în fiecare an calendaristic pentru mecanicii şi mecanicii ajutor de locomotivă; plata cu un spor de 100% a orelor de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru care nu sunt compensate cu timp liber corespunzător; posibilitatea acordă-rii cumulative a sporului pentru condiţii deosebite de muncă şi a salariului tarifar mai mare pentru condiţii grele de muncă. În cadrul analizei proiectului în vederea avizării s-a convenit cu iniţiato-rii să se renunţe la art. 5 prin care mecanicii de locomotivă de metrou erau înca-draţi în grupa a II-a de muncă, întrucât acest drept urmează să fie prevăzut într-un ordin al ministrului muncii şi prevederilor sociale cu privire la încadrarea în grupe de muncă. În locul acestui text s-a introdus un alt articol care stabileşte posibilitatea ca personalul din activitatea de exploatare a metroului să poată beneficia, pe lângă salariul tarifar mai mare pentru condiţii grele de muncă şi se sporul pentru condiţii deosebite de muncă. În raport cu aceste modificări şi completări s-a impus schimbarea titlului proiectului în „proiect de decret-lege privind acordarea unor drepturi pentru personalul din activitatea de exploatare a metroului”. Faţă de cele arătate, Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului avizează favorabil proiectul de decret-lege în forma care a rezultat în ca-drul analizei în vederea avizării. PREŞEDINTE, Mihai Constantinescu EXPERT, Valer Dorneanu 5.III.1990

182

DECRET-LEGE privind acordarea unor drepturi pentru personalul

din activitatea de exploatare a metroului

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Durata timpului de muncă pentru mecanicii şi mecanicii ajutor de locomotivă care lucrează pe rame electrice de metrou este de 6 ore pe zi, iar pentru restul personalului care lucrează în subteran este de 7 ore pe zi, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului.

Art. 2. – Mecanicii de locomotivă care lucrează pe rame electrice de metrou beneficiază de un concediu suplimentar de odihnă de 7 zile, iar mecanicii ajutor ai acestora, de un concediu suplimentar de odihnă de 5 zile, în fiecare an calendaristic.

Art. 3. – Orele de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru, precum şi cele efectuate în sărbători legale de către personalul din activi-tatea de exploatare a metroului, care nu pot fi compensate cu timp liber cores-punzător în următoarele 30 zile, se vor plăti cu un spor de 100 la sută din salariul tarifar de încadrare.

Pentru personalul care lucrează în tură sau turnus în zilele libere de drept sau în sărbători legale, orele lucrate în aceste zile vor fi plătite cu un spor de 100 la sută din salariul tarifar de încadrare.

Art. 4. – Ministerul Transporturilor va lua măsuri pentru pregătirea şi asigurarea numărului necesar de mecanici şi mecanici ajutor de locomotivă de metrou, pentru a se evita efectuarea de ore suplimentare.

Art. 5. – Personalul din activitatea de exploatare a metroului poate beneficia, pe lângă salariul tarifar mai mare pentru condiţii grele de muncă, şi de sporul pentru condiţii deosebite de muncă, nocive sau periculoase.

Art. 6. – Munca prestată în timpul nopţii între orele 22–6 de către mun-citorii şi personalul operativ din activitatea de exploatare a metroului se plăteşte cu un spor de 25% din salariul tarifar, indiferent de numărul de ore efectuate.

Art. 7. – Sporul pentru vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, prevă-zut în art. 66 (2) din Legea nr. 57/1974, pentru personalul din activitatea de exploatare a metroului se majorează cu câte 5 procente pentru fiecare tranşă de vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, ajungând astfel la 20% pentru ultima tranşă, iar pentru mecanicii de locomotivă, mecanicii ajutor şi personalul opera-tiv a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei, cotele respective se majorează cu câte 7 procente, ajungându-se astfel la 25% din salariul tarifar pentru ultima tranşă.

Art. 8. – Personalul din Întreprinderea de exploatare a metroului Bucureşti poate primi o recompensă în bani, echivalentă cu un salariu tarifar, pentru munca ireproşabilă prestată în cursul unui an calendaristic, la expirarea

183

acestuia. Categoriile de personal şi condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pen-tru acordarea acestei recompense se stabilesc prin regulament aprobat de minis-trul transporturilor.

Fondul necesar pentru acordarea recompenselor se constituie în cadrul fondului de salarii planificat, prin aplicarea unei cote de 3% asupra acestui fond, în locul cotei de 2% prevăzută de art. 59 din Legea nr. 57/1974.

Art. 9. – Cuantumul pensiei de urmaş pentru personalul din Întreprin-derea de exploatare a metroului Bucureşti se stabileşte în procent de 100% din pensia titularului, indiferent de numărul urmaşilor.

Art. 10. – Prevederile prezentului decret-lege se aplică începând cu data de 1 martie 1990.

Art. 11. – Ministerul Economiei Naţionale şi Ministerul Finanţelor vor introduce modificările corespunzătoare în indicatorii economici şi financiari pe anul 1990, inclusiv în rezerva bugetară.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

Bucureşti

184

DOCUMENTUL NR. 47 Următorul decret-lege se înscrie, de asemenea, în categoria actelor normative ce au încercat să modifice unele reglementări incorecte sau depăşite, impuse de regimul comunist, în cazul de faţă drepturile de hrană cuvenite în timp de pace efectivelor ministerului apărării naţionale (inclusiv tabele comparative) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind unele modificări ale drepturilor de hrană cuvenite în timp de pace,

efectivelor ministerului apărării naţionale

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Efectivele Ministerului Apărării Naţionale, care beneficiază de Normele de hrană nr. 1 şi 5, aprobate prin Decretul nr. 69/1980, se hrănesc, începând cu data prezentului decret, potrivit normelor de hrană alăturate, care fac parte integrantă din decret.

Art. 2. – Normele de hrană nr. 1 şi 5, prevăzute în Decretul nr. 69/1980, se abrogă.

Art. 3. – Celelalte norme de hrană şi prevederi ale Decretului nr. 69/1980, rămân valabile.

Art. 4. – Ministerul Economiei Naţionale, ministerele economice şi celelalte organe centrale şi locale vor proceda la modificarea corespunzătoare a resurselor materiale aprobate Ministerului Apărării Naţionale pe anul 1990.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

Bucureşti, 21 martie 1990 Nr. 101.

185

NORMA NR. 1 se acordă gratuit tuturor militarilor cu excepţia celor care beneficiază

de normele 2–12 inclusiv

Nr. crt.

DENUMIREA PRODUSELOR RAŢII ZILNICE

(GRAME) OBS.

1 Pâine neagră (vara) 750 2 Pâine neagră (iarna) 850 3 Făină de grâu neagră 5 4 Făină de grâu albă 30 5 Paste făinoase 40 6 Griş 5 7 Orez decorticat 15 8 Fasole boabe uscată 70 9 Carne 200

10 Preparate din carne 40 11 Pate (pastă) din carne, ficat 10 12 Conservă de peşte în sos tomat 10 13 Slănină afumată 20 14 Untură de porc 10 15 Ulei comestibil 30 16 Unt proaspăt 20 17 Lapte praf 7 18 Brânză de oi 25 19 Ouă (buc.) 1/2 20 Cartofi (vara) 350 21 Cartofi (iarna) 400 22 Varză proaspătă (vara) 150 23 Varză murată (iarna) 150 24 Ceapă 30 25 Usturoi 2 26 Morcovi 50 27 Sfeclă 5 28 Rădăcinoase albe 10 29 Legume proaspete (vara) 300 30 Conserve de legume în apă şi bulion (iarna) 70 31 Pastă de roşii 10 32 Murături (iarna) 50 33 Fructe proaspete (vara) 25 34 Compot (iarna) 5 35 Zahăr 45 36 Biscuiţi 10 37 Marmeladă 30 38 Ceai 0,3

186

39 Sare comestibilă 20 40 Boia de ardei 0,3 41 Oţet de vin (vara) 5 42 Oţet de vin (iarna) 1 43 Arome, condimente, ingrediente 0,5 44 Drojdie de bere 0,6 45 Tărâţe de grâu 5 46 Apă minerală de masă 1 litru*

47 TOTAL CALORII VARA – 3.872 IARNA – 4.136

48 MEDIA ZILNICĂ A CALORIILOR 4.025

* Numai pentru militarii în termen şi cu termen redus din subunităţile de grăniceri, apărarea antiaeriană a teritoriului şi de marină, dislocate în diferite puncte de pe litoral, deltă, precum şi în alte locuri unde nu se poate asigura apa potabilă.

Notă: 1. Cadrele militare permanente, altele decât cele care beneficiază de nor-mele 2–12 inclusiv, primesc gratuit hrană preparată conform acestei norme atunci când participă cu trupe la aplicaţii, trageri, tabere sau alte activităţi de pregătire de luptă în afara garnizoanelor, pe o durată mai mare de 12 ore şi nu primesc diurna de delegare, precum şi pe timpul alarmelor de exerciţiu şi de luptă. Cu aprobarea ministrului apărării naţionale, cadrele militare permanente pot beneficia de hrană preparată potrivit acestei norme şi în alte situaţii neprevăzute. 2. În cadrul raţiei de carne prevăzută de normă se poate aproviziona carne de vită, porc, oaie şi pasăre. Această prevedere se aplică şi la celelalte norme de hrană aprobate prin Decretul nr. 69/1980 şi nemodificate prin prezentul decret-lege. 3. De această normă beneficiază şi militarii cu termen redus, absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior încorporaţi când nu execută programe de pregătire ale şcolilor militare de ofiţeri de rezervă, precum şi absolvenţii institu-ţiilor de învăţământ superior care au îndeplinit serviciul militar cu termen redus, pe timpul convocării metodice pentru acordarea gradului de ofiţer sau subofiţer de rezervă. 4. Ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se poate acorda, în locul produselor agroalimentare prevăzute de norma de hrană nr. 1, o compensaţie bănească de 140 lei lunar. Categoriilor de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri care primesc compensaţia bănească se stabilesc prin ordinul ministrului apărării naţionale.

187

5. Pentru militarii în termen şi cu termen redus care au nevoie de regim de hrană dietetic, meniurile pot fi întocmite potrivit prescripţiilor medicului, prin reducerea parţială, totală sau majorarea raţiilor din normă, prin introduce-rea în hrănire a laptelui de vacă, brânzei proaspete de vacă, iaurtului, untului, pâinii albe, fructelor citrice, fără a depăşi valoarea calorică a normei. 6. Pentru militarii din unităţile şi subunităţile de instrucţie şi sport, meniurile pot fi întocmite pe discipline sportive, prin reducerea parţială, totală sau majorarea raţiilor din norme, ori introducerea în hrănire a altor produse agroalimentare necesare, fără a se depăşi valoarea calorică lunară a normelor pe întreg efectivul de militari sportivi. 7. Ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor care participă la aplicaţii şi trageri pe teritoriul altor state şi nu primesc diurna de delegare, li se poate dis-tribui gratuit hrană caldă în cadrul acestei norme. 8. De această normă beneficiază gratuit şi personalul civil pe timpul cât sunt reţinuţi în cazarmă peste 24 de ore pentru executarea unor misiuni ordo-nate de ministrul apărării naţionale.

NORMA NR. 5 se acordă gratuit efectivelor ambarcate pe navele de suprafaţă maritime şi

fluviale, altele decât cele prevăzute de normele de hrană nr. 3 şi 4

Nr. crt.

DENUMIREA PRODUSELOR RAŢII ZILNICE

(GRAME) OBS.

1 Pâine neagră 750 2 Făină de grâu semialbă 10 3 Făină de grâu albă 30 4 Paste făinoase 30 5 Griş 5 6 Orez decorticat 30 7 Fasole boabe uscată 45 8 Carne 200

10 Preparate din carne 40 11 Pate (pastă) din carne, ficat 10

Peşte proaspăt 50 12 Conservă din peşte în sos tomat 10 13 Slănină afumată 20 14 Untură de porc 10 15 Ulei comestibil 25 16 Unt proaspăt 20 17 Lapte praf 20 18 Brânză de oi 25 19 Ouă (buc.) 1/2 20 Cartofi (vara) 350

188

21 Cartofi (iarna) 400 22 Varză proaspătă (vara) 120 23 Varză murată (iarna) 120 24 Ceapă 30 25 Usturoi 2 26 Morcovi 50 27 Sfeclă 20 28 Rădăcinoase albe 20 29 Legume proaspete (vara) 370 30 Conserve de legume în apă şi bulion (iarna) 90 31 Pastă de roşii 10 32 Murături (iarna) 50 33 Fructe proaspete (vara) 175 34 Compot (iarna) 50 35 Zahăr 55 36 Biscuiţi 10 37 Marmeladă 40

Surogat de cafea 3 38 Ceai 0,3 39 Sare comestibilă 20 40 Boia de ardei 0,3 41 Oţet de vin 2 42 Foi de dafin 0,1 43 Drojdie de bere uscată 0,2 44 Arome, condimente, ingrediente 0,5 45 Tărâţe de grâu 5 46 Apă minerală de masă 300

47 TOTAL CALORII VARA – 4.040 IARNA – 4.060

48 MEDIA ZILNICĂ A CALORIILOR 4.050

Notă: 1. Mecanicilor şi motoriştilor de pe navele de suprafaţă maritime şi

fluviale, care lucrează la căldări, motoare, turbine şi maşini alternative, li se distribuie zilnic, gratuit, peste raţia prevăzută de normă, câte 0,700 litri apă minerală (în total 1 litru de apă minerală).

2. În cadrul raţiei de carne prevăzută de normă se poate aproviziona carne de vită, porc, oaie şi pasăre.

3. Se pot consuma fructe proaspete (iarna) în loc de compot, la echiva-lent financiar.

4. Pentru militarii care au nevoie de regim de hrană dietetic meniurile pot fi întocmite potrivit prescripţiilor medicului prin reducerea parţială, totală sau majorarea raţiilor din normă, prin introducerea brânzei proaspete de vacă, iaurtului, pâinii albe, fructelor citrice, fără a depăşi valoarea calorică a normei.

189

5. Conform prescripţiilor medicale, militarii în termen şi cu termen redus debilitaţi fizic primesc şi suplimentul prevăzut la norma de hrană nr. 1.

6. De această normă beneficiază şi personalul civil pe timpul ambarcării.

190

DOCUMENTUL NR. 48 Şi următorul decret-lege se înscrie în aceeaşi categorie ca şi anteriorul, de astă dată vizând acordarea unor drepturi ale personalului militar ambarcat pe submarine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind drepturile personalului militar ambarcat pe submarine

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Cadrele militare ambarcate pe submarin beneficiază de un spor

de ambarcare de 30% din solda tarifară iar elevii şi militarii în termen de 5 lei pe zi. Pe timpul navigaţiei în imersiune, cadrele militare beneficiază de o

indemnizaţie de imersiune în valoare de 25 de lei pe oră, iar elevii şi militarii în termen de 10 lei pe oră. Numărul de ore de imersiune se stabileşte de Ministerul Apărării Naţionale.

Art. 2. – Personalul militar ambarcat pe submarin beneficiază, de ase-menea, de următoarele drepturi:

a) un concediu de recuperare de 15 zile calendaristice anual, în staţiu-nile de recuperare ale Ministerului Apărării Naţionale;

b) reducerea cu un an a stagiului minim în grad; c) acordarea, la stabilirea pensiei, a unui spor de vechime de un an pen-

tru fiecare an efectiv servit pe submarin; d) pensionarea, la împlinirea vârstei de 50 de ani, dacă au o vechime în

serviciu de minimum 25 ani, din care 10 efectiv pe submarin. În cazul în care vechimea efectivă pe submarin este mai mică de 10 ani, limita de vârstă pentru pensionare se reduce cu un an pentru fiecare 2 ani astfel serviţi;

e) acordarea normei de hrană nr. 6 potrivit anexei nr. 1 din Decretul nr. 69/1980.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

Bucureşti, 21 martie 1990 Nr. 102.

191

DOCUMENTUL NR. 49 Unul dintre decretele vizând înfiinţarea unor importante instituţii ale statu-lui român este şi cel privind formarea şi organizarea Serviciului Român de Informaţii, apărut într-un climat special (26 martie 1990) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET privind înfiinţarea serviciului român de informaţii

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Pe data prezentului decret se înfiinţează Serviciul Român de Informaţii având ca scop obţinerea de date şi informaţii referitoare la activitatea serviciilor de spionaj, a organizaţiilor extremist-teroriste îndreptate împotriva României, a elementelor cu intenţii de a organiza şi desfăşura acţiuni de diversi-une şi atentat, de subminare a economiei naţionale, de destabilizare a ordinii de drept. Art. 2. – Serviciul Român de Informaţii răspunde pentru întreaga sa activitate în faţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională iar, după alegerile de la 20 mai 1990, în faţa Parlamentului, potrivit normelor stabilite de acesta. Conducătorul Serviciului Român de Informaţii va prezenta periodic rapoarte cu privire la principalele probleme rezultate din activitatea specifică şi răspunde nemijlocit la interpelările referitoare la activitatea serviciului. Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională şi, respectiv, parlamentul pot institui comisii pentru controlul modului în care sunt respectate în activitatea Serviciului Român de Informaţii principiile şi normele constituţionale, dreptu-rile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Art. 3. – Serviciul Român de Informaţii este organ central al administra-ţiei de stat şi funcţionează în subordinea directă a preşedintelui Consiliului Pro-vizoriu de Uniune Naţională iar, după alegerile din 20 mai 1990, a preşedintelui României. Structurile organizatorice ale Serviciul Român de Informaţii se aprobă de preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Unităţile şi subunităţile Serviciului Român de Informaţii se subordo-nează ierarhic numai conducerii acestuia. Personalul Serviciului Român de Informaţii este format din militari, care au drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate, precum şi din angajaţi civili.

192

Art. 4. – Serviciul Român de Informaţii este condus de un director, numit prin decret, având rang de ministru. Nu pot deţine funcţia de director ofiţerii activi. Art. 5. – Prin măsuri specifice, Serviciul Român de Informaţii va asigura apărarea secretului de stat şi prevenirea scurgerii de date sau informaţii nedestinate publicităţii. Lista acestor date şi informaţii cu caracter strategic se aprobă de guvern. La cerere, Serviciul Român de Informaţii acordă asistenţă de specialitate întreprinderilor, instituţiilor, firmelor, precum şi persoanelor particulare intere-sate, în problemele privind apărarea secretelor aflate în posesia lor şi prevenirea scurgerii de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, necesare desfăşurării activităţii lor normale. Art. 6. – În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, Serviciul Român de Informaţii colaborează cu Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, organele procuratorii, Direcţia vămilor şi celelalte organe ale administraţiei de stat în funcţie de competenţele, atribuţiile şi sarcinile specifice ale acestora. Art. 7. – Clădirile, mijloacele de transport, aparatura tehnică, fondurile băneşti în lei şi valută, necesare funcţionării Serviciului Român de Informaţii vor fi asigurate de guvernul României, în cadrul alocaţiei bugetare proprii. Art. 8. – Serviciul Român de Informaţii menţine legătura cu ministerele şi celelalte organe ale administraţiei de stat, presă, radio şi televiziune, din ţară şi străinătate, prin biroul său de relaţii, condus de un purtător de cuvânt, numit de directorul serviciului. Cu aprobarea preşedintelui Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Serviciul Român de Informaţii poate stabili relaţii cu organisme similare din străinătate.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

Bucureşti, 26 martie 1990, Nr. 181

193

DOCUMENTUL NR. 50 Următorul document conţine ordinea de zi pentru sesiunea Consiliului Pro-vizoriu de Uniune Naţională din 30 martie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ORDINEA DE ZI pentru sesiunea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

din 30 martie 1990

I. Informare din partea Comisiei instituită de Biroul executiv al Consi-liului Provizoriu de Uniune Naţională în vederea cercetării faptelor petrecute în municipiul Târgu Mureş şi în localităţile din zonă, în a doua jumătate a lunii martie. II. Decrete-lege şi decrete dezbătute şi aprobate de Biroul executiv al Consiliului în şedinţele din 21 şi 28 martie 1990:

1. Proiect de decret-lege privind activităţile pentru care guvernul adoptă hotărâri.

2. Proiect de decret-lege privind dobânzile ce se plătesc populaţiei de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru depunerile eco-nomiilor băneşti pe instrumente de economisire, precum şi de către bănci pentru depuneri ale părţilor sociale.

3. Proiect de decret-lege privind unele măsuri referitoare la alocaţia de stat pentru copii.

4. Proiect de decret-lege privind ratificarea instrumentului de amen-dare a Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, adoptat la Geneva, la 25 iunie 1986.

5. Proiect de decret-lege privind activitatea de vânzare de mărfuri la preţuri cu amănuntul pe valută convertibilă prin unităţile Ministe-rului Turismului.

6. Proiect de decret-lege privind acordarea burselor pentru elevii care urmează cursurile şcolilor militare ale Ministerului de Interne.

7. Proiect de decret-lege privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.

8. Proiect de decret-lege privind unele măsuri de îmbunătăţire a salari-zării personalului muncitor din Radioteleviziunea Română.

9. Proiect de decret-lege privind abrogarea şi modificarea unor preve-deri din Legea nr. 57/1974.

194

10. Proiect de decret-lege privind aderarea României la Convenţia internaţională contra luării de ostatici.

11. Proiect de decret-lege privind modificarea şi completarea articolului 189 din Codul Penal.

12. Proiect de decret pentru acceptarea Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la 16 noiembrie 1972.

13. Proiect de decret-lege pentru modificarea şi abrogarea unor preve-deri din Decretul-lege nr. 45/1990 privind regimul juridic al frontie-rei de stat a României.

14. Proiect de decret-lege privind încadrarea unor categorii de salariaţi în grupele I şi II de muncă.

15. Proiect de decret-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a avocaţilor.

16. Proiect de decret-lege pentru abrogarea Decretului nr.99 din 30 iulie 1975.

17. Proiect de decret-lege privind abrogarea unor acte normative.

195

DOCUMENTUL NR. 51 Următorul document conţine ordinea de zi a şedinţei Biroului executiv al C.P.U.N., reunit la data de 6 aprilie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ORDINEA DE ZI pentru şedinţa Biroului executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

din ziua de 6 aprilie 1990 ora 10

I. Informare din partea Comisiei instituită prin hotărârea Biroului exe-

cutiv din 20 martie 1990, în vederea cercetării faptelor petrecute în municipiul Târgu Mureş şi în localităţile din zonă în a doua jumătate a lunii martie. II. Informare cu privire la activitatea desfăşurată de Procuratura României în perioada 1 ianuarie – 31 martie 1990. III. Informare privind sumele colectate în contul „Libertatea 1989” des-chis la unităţile C.E.C. şi unele sume depuse în conturi de disponibilităţi la Banca Naţională a României. IV. Proiecte de decrete-lege şi decrete:

1. Proiect de decret-lege privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine.

2. Proiect de decret-lege privind modificarea şi abrogarea unor pre-vederi din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule.

3. Proiect de decret-lege privind stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare.

4. Proiect de decret-lege pentru abrogarea Decretului nr. 223/1978 privind stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal.

5. Proiect de decret-lege privind conţinutul jurământului militar. 6. Proiect de decret-lege privind stabilirea unor măsuri economico-

sociale pentru acordarea ajutorului de şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor.

7. Proiect de decret-lege privind unele măsuri referitoare la asigurarea condiţiilor pentru practicarea cultului greco-catolic.

8. Proiect de decret-lege privind aderarea României la Acordul privind Organizaţia internaţională de telecomunicaţii prin sateliţi „INTELSAT”

V. Diverse

196

DOCUMENTUL NR. 52 Lista invitaţilor la şedinţa Biroului Executiv al C.P.U.N., din 6 aprilie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

LISTA invitaţilor pentru şedinţa Biroului executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională din ziua de vineri, 6 aprilie 1990

1. Alexandru Mărgăritescu – ministrul comerţului exterior 2. Mihnea Marmeliuc – ministrul muncii şi ocrotirilor sociale 3. Teofil Pop – ministrul justiţiei 4. Teodor Stolojan – prim adjunct al ministrului finanţelor 5. Constantin Caloianu – prim adjunct al ministrului economiei naţionale 6. Corneliu Burada – ministrul transporturilor 7. Dan Enăchescu – ministrul sănătăţii 8. Stelian Pintilie – ministrul poştelor şi telecomunicaţiilor 9. Romulus Neagu – adjunct al ministrului afacerilor externe

10. Gheorghe Robu – procurorul general al României 11. Decebal Urdea – guvernatorul Băncii României 12. Nicolae Eremia – preşedintele C.E.C. 13. Vasile Voloşeniuc – preşedintele Băncii Române de Comerţ Exterior 14. Gl. col. Victor Stănculescu – ministrul apărării naţionale 15. Gl. col. Mihai Chiţac – ministru de interne 16. Petre Roman – prim-ministru al guvernului 17. Mihai Constantinescu – preşedintele Comisiei constituţionale, juridice şi

pentru drepturile omului 18. Teodor Vasiliu – preşedintele Curţii Supreme de Justiţie 19. Nicolae Stoicescu – ministrul cultelor

197

DOCUMENTUL NR. 53 Stenograma şedinţei Biroului Executiv al C.P.U.N., din data de 7 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

STENOGRAMA şedinţei Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

din data de 7 mai 1990

Şedinţa a început la ora 11,00 şi a fost condusă de domnul Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Domnul Ion Iliescu: Un număr de membri ai Biroului Executiv lipsesc, sunt plecaţi vreo cinci

în străinătate. Domnul Hăulică trebuie să mai vină. La ordinea de zi s-au adunat cam multe materiale, mai ales acte normative, proiecte de decrete. Aşa că o să fie o şedinţă mai prelungită.

Domnul Câmpeanu vrea să facă o mică declaraţie. Domnul Radu Câmpeanu: Domnule preşedinte, Domnilor, Voi fi foarte scurt pentru că declaraţia mea scrisă o voi înmâna şi o voi

depune domnului preşedinte mâine şi prim-ministru. Cum bănuiţi este vorba de incidentele foarte grave care s-au petrecut la

Brăila, în ziua de 5 mai. După toate informaţiile noastre, după tot ce ştiu a fost cel puţin o tentativă de a mă suprima. Dar, nu aceasta este chestiunea cea mai importantă, important este că s-a ajuns la acest nivel de violenţă. Fac un apel stăruitor către toţi, ca să facem tot ce ne stă în putinţă ca asemenea acţiuni să nu mai fie posibile. Cer Ministerului de Interne, în mod solemn, să facă o anchetă foarte serioasă pentru ca vinovaţii şi instigatorii acestor acte să fie pedepsiţi conform legii.

Cer domnului preşedinte şi domnului prim-ministru să facă declaraţii publice în care să condamne asemenea acte de violenţă. Cer Frontului Salvării Naţionale, conducerii lui centrale şi conducerii judeţene să se desolidarizeze de asemenea acte care se fac pe drept sau pe nedrept în numele lui şi pentru el.

Am încredere că organele Ministerului de Interne vor şti să ducă la bun sfârşit ancheta începută.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Domnul Ion Caramitru: Aş vrea să spun şi eu ceva. După cum probabil ştiţi, independent de ceea

ce a spus domnul Câmpeanu, am încercat, în ultimele zile, din iniţiativa câtorva

198

oameni care sunt şi membrii ai Biroului executiv, domnul Dinescu, domnul Hăulică, domnul ministru Pleşu şi a mea, am încercat să mediem un dialog care să aibă loc între reprezentanţii grupărilor care sunt în Piaţa Universităţii şi dom-nul preşedinte Iliescu.

Pe această idee s-a emis un comunicat în care se cere venirea la dialog, am fost personal şi am luat legătura cu majoritatea conducătorilor acestor gru-puri, cu excepţia unuia singur care nu a venit – de la Liga Studenţilor – dialogul a fost aprobat, m-am întors şi am raportat acest lucru. În acea seară, însă, a mai apărut un comunicat de care eu nu am avut cunoştinţă – şi nu numai eu cât şi ceilalţi colegi – care pune anumite condiţii acestui dialog. Părerea mea a fost că dialogul trebuie să fie deschis, fără nici un fel de partie-prie, pentru a se ajunge la o liniştire a acestei situaţii, care după părerea mea are implicaţii destul de grave, indiferent de compoziţia socială – care după cum ştiţi este destul de amestecată în grupările şi oamenii care participă la această manifestaţie care atinge cifra de două săptămâni, deocamdată. Implicaţiile în mediul intelectual, în principal, mi se par importante şi grave, implicaţiile de ordin extern, de asemenea. Aşa încât, ideea unui dialog care să aibă loc între aceste grupări şi conducerea C.P.U.N. se impunea în mod absolut. Aflu aseară, în urma acestui comunicat, al doilea comunicat, că reprezentanţii acestor grupări nu mai doresc să intre în dialog. Din păcate, eu nu am fost la curent cu acest al doilea comunicat, eu mă desolida-rizez de el. Aştept ca şi colegii mei să facă acest lucru, pentru că nu este în litera celor concepute de noi. În aceeaşi măsură îl rog pe domnul preşedinte Iliescu să aprobe un alt dialog, în altă ordine de idei, cu câţiva reprezentanţi ai intelectua-lităţii, dintre cei mai importanţi, care doresc să vină şi să ia contact cu domnia sa, în problemele de strategie, necesare în acest moment istoric. Aceştia sunt: dom-nul Liiceanu, domnul Doinaş, domnul Gabriel Andreescu, domnul ministru Pleşu, domnul Hăulică şi cu mine.

Vă mulţumesc.1

1 În textul original, apar câteva modificări – corectări, făcute cu creion. În varianta finală, textul luării de cuvinte a d-lui Caramitru arată astfel: „După cum probabil ştiţi, am încercat, în ultimele zile, din iniţiativa câtorva oameni care sunt şi membrii în Biroul executiv – domnii Dinescu, Hăulică, cât şi domnul ministru Pleşu şi a mea – să mediem pentru iniţierea unui dialog care să aibă loc între reprezentanţii grupărilor reprezentate în Piaţa Universităţii şi preşedintele C.P.U.N., dl. Ion Iliescu.

În legătură cu aceasta, a fost dat publicităţii, un comunicat în presă şi la TV. Am fost personal şi am luat legătura cu majoritatea conducătorilor acestor grupuri, cu excepţia unuia singur care nu a venit – de la Liga Studenţilor. Dialogul a fost aprobat, m-am înapoiat şi am informat despre aceasta. În acea seară, însă, a mai fost difuzat un comunicat de care eu nu am avut cunoştinţă – şi nu numai eu, ci şi ceilalţi colegi – care stabileşte anumite condiţii pentru dialogul preconizat. Părerea noastră a fost că dialogul trebuie să fie deschis, fără nici un fel de părtinire, pentru a se ajunge la o liniştire a actualei situaţii, care după părerea mea are implicaţii destul de grave, dată fiind apartenenţa socială diversă a celor ce participă la această manifestaţie care durează deja de două săptămâni. Implicaţiile în mediul intelectual – în principal – mi se par importante şi grave, implicaţiile de ordin extern – de asemenea. Aşa

199

Domnul Ion Iliescu: În legătură cu cele două declaraţii daţi-mi voie să spun şi eu două vorbe. Sunt perfect de acord cu ceea ce a spus domnul Câmpeanu. Personal

dezaprob, am exprimat-o şi public, orice escaladări ale violenţei şi am făcut apel, acesta este sensul declaraţiei la care s-a referit domnul Caramitru. Am să dau citire, pentru că văd că nu toată lumea îl cunoaşte. În legătură cu cele spuse de domnul Caramitru, am spus de atunci de la discuţia cu dânşii şi de la întâlnirea cu reprezentanţii grupului de la Timişoara, autorii Proclamaţiei de la Timişoara, că sunt două chestiuni asupra cărora nu avem ce dialoga şi ce discuta, pentru că sunt hotărâri definitive ale C.P.U.N.: data ţinerii alegerilor şi Legea electorală pentru că punctul 8 afectează un articol al Legii electorale, care a fost dezbătută, s-a deliberat îndelung asupra acestor chestiuni şi ea a fost adoptată de C.P.U.N. N-avem ce să dialogăm pe această temă. Aceasta este în fond esenţa acestor aşa-zise „condiţii”.

Iată ce am spus eu în această declaraţie pentru că era vorba de mine. „Pe măsură ce ne apropiem de momentul alegerilor – primele alegeri

libere din România, în peste jumătate de secol – se constată, izolată, dar persis-tentă, o tendinţă de accentuare artificială, cu evidente scopuri îngust electorale, a tensiunilor politice, tensiuni, până la un anume punct, inerente procesului de schimbare generat de revoluţie.

Contestaţia, dialogul pătimaş sunt fireşti şi, probabil, inevitabile în zilele şi săptămânile acestea, dar nimic nu justifică încercarea de a eroda cuceririle revoluţiei şi punerea în pericol a climatului democratic necesar manifestării şi exercitării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Din acest punct de vedere, manifestaţia din Piaţa Universităţii nu este de natură să contribuie la stabilizarea vieţii civile, perturbând cursul normal al zile-lor şi nopţilor centrului Capitalei şi, prin reverberaţiile sale, şi pe cel din alte 2–3 oraşe, nemulţumind astfel un mare număr de cetăţeni.”

Eu vreau să vă spun că aceasta este constatarea mea directă că de când se întreţine acest nod de tensiune din Capitală s-a produs un proces de radicalizare a opiniilor, a poziţiilor oamenilor din ţară, care dezaprobă vehement acest lucru şi această detaşare de această minoritate zgomotoasă este tot mai radicală.

încât ideea unui dialog care să aibă loc între aceste grupări şi conducerea C.P.U.N. se impunea în mod absolut. Am auzit duminică seara, la TV, în urma acestui comunicat că reprezentanţii grupărilor respective nu mai doresc să intre în dialog. Din păcate, eu nu am fost la curent cu acest al doilea comunicat, desolidarizându-mă de el. Aştept ca şi colegii mei să facă acelaşi lucru, pentru că nu este în spiritul celor concepute de noi. În aceeaşi măsură, îl rog pe domnul preşedinte Iliescu să aprobe un alt dialog, în altă ordine de idei, cu câţiva reprezentanţi ai intelectualităţii, dintre cei mai importanţi, care doresc să vină şi să ia contact cu domnia sa în problemele de strategie, pentru acest moment istoric. Aceştia sunt: domnii G. Liiceanu, A. Doinaş, G. Andreescu, A. Pleşu, D. Hăulică şi eu personal.

Vă mulţumesc.”

200

„Mai îngrijorător este însă faptul că se încearcă, pe această cale, substi-tuirea nedemocratică a votului popular liber exprimat cu voinţa şi interesele unor grupuri minoritare, utilizându-se ca instrument presiunea străzii, ceea ce contravine nu numai Legii electorale adoptate, ci şi principiilor fundamentale ale statului de drept pentru care s-a luptat în revoluţie.

Cu toate acestea, şi în ciuda sentimentului public, foarte larg, de dezaprobare a manifestaţiei, am considerat că în condiţiile actuale nu trebuie să fie ignorată nici o sursă de tensiune şi animozitate, nici măcar stări de frustrare decurgând mai curând din nerăbdare tinerească decât din judecăţi politice.

Drept urmare, în urma discuţiilor avute cu domnii: Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Dan Hăulică şi Andrei Pleşu, am convenit ca marţi, 8 mai, să aibă loc o întâlnire cu reprezentanţii organizaţiilor participante la manifestaţia din Piaţa Universităţii. De asemenea, am avut o întâlnire şi cu reprezentanţi ai Societăţii Timişoara.

În legătură cu acestea ţin să precizez următoarele: 1. Regret în mod sincer folosirea cuvântului „golan” la adresa celor din

Piaţa Universităţii. Informaţiile de care dispuneam la ora când am folosit terme-nul nu erau măgulitoare pentru unii din organizatorii disimulaţi ai demonstra-ţiei, dar rămâneau incomplete în raport cu ansamblul manifestanţilor. Oricum, termenul a fost şi rămâne regretabil.

2. În dialogul iniţiat am exprimat clar că nu pot constitui obiect de negociere nici data alegerilor, nici prevederile Legii electorale – asupra cărora C.P.U.N. s-a pronunţat fără echivoc.

Întâlnirea de marţi trebuie să ducă la eliminarea tensiunii politice apă-rute în centrul Bucureştiului, la restaurarea legalităţii şi ordinii, şi la crearea unui climat civilizat, absolut necesar pentru desfăşurarea normală a campaniei electo-rale. În ceea ce mă priveşte mi se pare evident că dialogul de marţi lipseşte de motivaţii logice continuarea demonstraţiei, ale cărei consecinţe se fac simţite mai curând în dificultăţile circulaţiei decât în argumentaţia politică.

3. În cursul deplasărilor în diferite judeţe ale ţării, am constatat că toată lumea este dornică să înceteze starea de tensiune, să se intre în normalitate, prin respectarea bazei legale a alegerilor din 20 mai – legea electorală şi a autorităţii singurelor instituţii care exercită puterea în stat – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională şi, subordonat acestuia, Guvernul. Orice contestare a Legii electorale şi a autorităţii C.P.U.N. poate duce numai la anarhie şi haos.

Trebuie să fim conştienţi că numai desfăşurarea în condiţii normale şi de siguranţă a campaniei electorale, ca şi a alegerilor propriu-zise, poate aduce ţării, nouă tuturor, împlinirea dezideratelor de libertate şi democraţie.

Ne desolidarizăm, fără echivoc şi fără umbre de reţinere, de orice act care impietează asupra climatului pe care-l vrem instaurat în aceste zile, indife-rent de culoarea politică a acelui care-l tulbură. Nu escaladarea violenţei, ci lupta de idei, confruntarea dintre programe, dialogul deschis (polemic, dar civilizat)

201

sunt o bază corectă pentru victoria în alegeri a celor cu adevărat reprezentativi, cu adevărat capabili să-şi asume uriaşa răspundere de a lua în mâini cârma ţării.

Facem un apel stăruitor către toţi cetăţenii ţării, indiferent de convingeri şi opţiuni politice, să dovedească în toate împrejurările legate de desfăşurarea campaniei electorale o atitudine demnă, civilizată, să respingă în mod hotărât orice formă de violenţă, verbală sau fizică, din partea oricui ar veni, împotriva persoanelor, partidelor sau grupărilor care îşi fac cunoscute opţiunile şi progra-mele proprii.

Nu violenţei şi intoleranţei! Să asigurăm tuturor formaţiunilor politice participarea la campania

electorală într-un climat negrevat de ură şi patimi, să judecăm ideile, opţiunile şi programele şi să ne apropiem de urne calmi şi responsabili!

Aceasta a fost declaraţia pe care am făcut-o vineri seara. Eu aş propune, întrucât sunt mulţi invitaţi la această şedinţă, să trecem la

dezbaterea proiectelor de decrete-legi şi la urmă, dacă mai este nevoie, să mai facem o discuţie separată.

Domnul Carol Kiraly: Eu aş vrea să iau cuvântul. Domnul Ion Iliescu: Nu se poate, după aceea, după ce terminăm cu decretele, ca să eliberăm

lumea, invitaţii la şedinţă. Domnul Carol Kiraly: Am două probleme. Domnul Ion Iliescu: Da, poftim. Domnul Carol Kiraly: Una, îmi exprim solidaritatea cu domnul Câmpeanu şi cu cei care au fost

ţinta unor atacuri personale, de violenţă şi dezaprob complet asemenea mani-festări de violenţă, indiferent din partea cui şi împotriva cui se îndreaptă. A doua chestiune, sunt de acord să se poarte discuţii cu manifestanţii şi a treia problemă este o problemă nedezamorsată, deşi am ridicat-o de câteva ori, am prezentat numeroase note, Biroul a discutat de două ori şi nici până astăzi nu s-a prezentat în legătură cu problemele naţionalităţilor conlocuitoare.

La ora actuală există pericolul ca naţionalităţile, majoritatea, sau unii vor sta deoparte, să se abţină sau să boicoteze alegerile pentru că declaraţia Frontului din 5 ianuarie nu s-a realizat nimic, s-a dezis Frontul de ea şi ulterior nimic din solicitările celor 13 organizaţii şi în public, şi nici interpelarea dată la Guvern nu a căpătat vreun răspuns. Se ignoră o problemă care este nejust ocolită şi trebuie dat un răspuns la ea. Eu aş ruga ca domnul preşedinte Iliescu şi în această pro-blemă să facă o declaraţie. Am rugat acest lucru înainte de alegeri. Cred că trebuie să participe toată lumea la alegeri şi tot ceea ce reprezintă probleme

202

spinoase nu trebuie să le ocolim ci să le dăm răspunsuri adecvate pentru a întări încrederea, să nu avem iar alte surse de tensiune. Aceasta este!

Domnul Ion Iliescu: Mie mi se pare că este total neavenită şi nelalocul ei această intervenţie a

domnului Kiraly şi în neconcordanţă totală cu realitatea. Am colindat mai multe judeţe ardelene în toată această perioadă, m-am văzut şi cu români, m-am văzut şi cu maghiari, au participat la aceste adunări români şi maghiari, m-am văzut cu reprezentanţi ai U.D.M.R.-ului, am dialogat la Oradea – legat şi de organizarea Congresului U.D.M.R.-ului, toată lumea a apreciat mersul pozitiv şi o să ascul-tăm o informare a domnului Mânzatu, a discuţiilor de la Târgu Mureş şi faptul că s-au calmat spiritele şi există o dorinţă de apropiere şi de conlucrare, am întâmpinat un climat favorabil din acest punct de vedere şi la Arad şi la Oradea şi la Satu Mare unde am stat de vorbă cu reprezentanţii atât ai U.D.M.R.-ului, cât şi ai „Vetrei Româneşti”, am întâmpinat un climat similar la Cluj, la Sălaj, aşa încât mi se pare că aprecierea dânsului este neadecvată.

N-am văzut din partea nimănui vreo reticenţă în legătură cu participarea la alegeri. Cu numeroase alte minorităţi naţionale, cu reprezentanţi, eu am stat de vorbă, oamenii nu ridică nici un fel de problemă în genul celor pe care le-a ridicat domnul Kiraly. F.S.N.-ul niciodată nu s-a dezis de declaraţia pe care a dat-o în ianuarie, singura chestiune pe care a ridicat-o domnul Kiraly a fost crea-rea unui minister, asupra căreia a fost o discuţie şi sunt păreri împărţite. Şi de ce atâta grabă şi presiunea aceasta în legătură cu forţarea notei pentru rezolvarea unei instituţii din acestea organizate. Este o treabă asupra căreia urmează să mai reflectăm. S-au exprimat diferite opinii, ce este mai potrivit, un minister are obiect un astfel de minister sau o comisie parlamentară şi cum anume va fi cel mai bine, cel mai potrivit să abordeze problemele. Este singura chestiune asupra căreia dânsul a insistat foarte mult. Deci, nu mi se par deloc adecvate asemenea aprecieri şi ele sunt în neconcordanţă cu punctele de vedere pe care eu le-am întâlnit chiar la reprezentanţii U.D.M.R.-ului în ţară.

Eu cred că sunt probleme asupra cărora putem să discutăm cu mai mult calm şi să contribuim printr-o muncă răbdătoare la înlăturarea unor evenimente.

Domnul Carol Kiraly: Eu cred că este bine să ţineţi cont pentru că în general a ocoli lucrurile şi

a nu le rezolva nu este un mod corect. Domnul Ion Iliescu: Nu este vorba de a ocoli, dar atunci când se manifestă grabă în anumite

chestiuni s-a văzut la ce ne duce graba. Domnul Carol Kiraly: Aceasta este părerea mea. Domnul Ion Iliescu: Foarte bine!

203

Domnul Carol Kiraly: Şi de ce să nu punem în discuţie în Biroul Executiv. S-a propus înfiinţa-

rea unui minister, s-au propus o serie de măsuri care sunt ocolite şi nu se pun în discuţie.

Domnul Alexandru Bârlădeanu: Domnule preşedinte, daţi-mi voie şi mie. Eu vă propun să nu intrăm în

discuţiile de fond acum. Susţin propunerea domnului preşedinte să expediem cât se poate mai repede aceste proiecte de decrete şi după aceea să intrăm într-o discuţie cât de largă care să epuizeze toate afirmaţiile.

Domnul Ion Iliescu: De fapt, după aceasta putem să facem un schimb de păreri. Sigur, pro-

pun să trecem la ordinea de zi. Domnul Petre Roman: Eu aş vrea să fac o mică observaţie şi anume asupra oportunităţii acestui

Minister al Minorităţilor. S-a discutat, nu s-a ocolit, chiar într-o şedinţă a Biroului Executiv. Nu este corect ce spuneţi, domnule Kiraly!

Domnul Carol Kiraly: Unde s-a discutat?! Domnul Petre Roman: Aici, în Biroul Executiv. Faptul că marea majoritate a celor din Biroul

Executiv nu a fost de acord cu organizarea acestui minister – deci nu au fost de acord cu dumneavoastră – nu înseamnă că problema a fost ocolită, nu vă supă-raţi. Adică dacă n-am dreptate sau dacă nu mi se acordă dreptate înseamnă că eu îmi retrag, ca să spun aşa, bagajele şi plec! Care este principiul acesta?

Domnul Carol Kiraly: Unde s-a discutat?! Domnul Petre Roman: Domnule Kiraly, s-a discutat. Domnule Câmpeanu vă amintiţi cumva de

discuţia aceasta?! Domnul Radu Câmpeanu: Da, da, a fost. Domnul Ion Iliescu: Domnule Kiraly, aţi lipsit atunci. Domnul Petre Roman: Bun. Eu vă rog foarte mult să consemnăm faptul că asupra acestei chesti-

uni, poate nu cu amploarea necesară, dar chestiunea a fost luată în discuţie şi am adus nişte argumente legate de oportunitatea sau mai ales inoportunitatea...

Domnul Carol Kiraly: Este vorba de ce am discutat noi, Biroul Executiv nu ştiu, noi am fost în

dezacord.

204

Domnul Petre Roman: Nu, nu, aici în Birou. Domnul Ion Iliescu: Lipseai de la şedinţă. S-a discutat. Domnul Petre Roman: Dar de discutat s-a discutat, să ştiţi. Domnul Gheorghe Manole: Nu, dar aţi făcut parte şi dumneavoastră ca şi noi din primii 11. Este

drept că noi ne-am gândit în acea noapte să vă punem, tocmai prin activitatea dumneavoastră anterioară, să zicem antitotalitar. În acest context, întrucât noi atunci ne-am propus foarte clar doar să administrăm această ţară până la data alegerilor, noi consider că trebuie să ne ţinem de acest crez în domeniile pe care le-am stabilit prin platforma-program şi pe care ulterior am votat-o şi după 1 februarie când au apărut şi celelalte partide, creându-se noul organ şi sistemul legislativ. Deci, acesta este un prim argument că aţi împărtăşit acest punct de vedere privind numai administraţia acestui teritoriu, ca lucrurile să nu meargă mai rău. Adică ca şi în medicină, principalul ce ne-am propus atunci era să nu facem rău, să facem bine. Doi: nu înţeleg, mai sunt exact 13 zile de ce nu se aşteaptă, tocmai ca cei care suntem aici să fim autorizaţi, unii dintre noi care vor prelua, să hotărască dacă se impune întâi crearea unui organism central cu rang de minister prin problemele pe care le creează – să zicem – minorităţile sau o anumită minoritate, sau dacă nu se impune. Deci este o primă problemă care trebuie dezbătută. Pe urmă trebuie văzut cam care ar fi aceste atribuţiuni pentru că eu consider că în momentul în care s-a căzut de acord, în principiu, prin toate declaraţiile tuturor celor care au luat cuvântul că se vor respecta tot ce prevăd declaraţiile internaţionale referitor la drepturile omului, începând cu 920, în sfâr-şit, dacă vreţi cu Helsinki şi Madrid, atunci consider că crearea unui minister al ministerelor...

Domnul Carol Kiraly: În ianuarie, Frontul a fost de acord. Este cuprins nominal, acum discu-

tăm dacă optăm sau nu. Domnul Gheorghe Manole: Crearea acestuia, aceasta este foarte clar, vă rog să vă documentaţi mai

mult în acest sens, trebuie să ştiţi că s-a şi început... Domnul Ion Iliescu: Şi nu confundaţi Frontul cu C.P.U.N. Domnul Carol Kiraly: Frontul Salvării Naţionale, în consiliu a aprobat şi l-a dat publicităţii. De

ce nu Frontul? Aşa s-a numit. Domnul Ion Iliescu:

Am spus să nu confunzi Frontul şi Consiliul Frontului cu C.P.U.N.-ul!

205

DOCUMENTUL NR. 54 Decretul-lege privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română (11 mai 1990) (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din diferite motive, o pot redobândi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la reprezentanţele diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţară la Notariatul de Stat al munici-piului Bucureşti, chiar dacă au o altă cetăţenie şi nu îşi stabilesc domiciliul în România. Dobândirea cetăţeniei potrivit alin. 1 este scutită de plata taxelor consulare. Art. 2. – Se abrogă prevederile art. 3 alin. 2 şi ale art. 19 alin. 2 lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 24/1971.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

Bucureşti, 11 mai 1990 nr. 137

206

DOCUMENTUL NR. 55 Lista decretelor emise în perioada 1 ianuarie – 1 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRETE emise în perioada 1 ianuarie – 1 mai 1990

Nr. crt.

Data decretului

Titlul decretului Publicat în

Monitorul Oficial Observaţii

1 1 ianuarie 1990 Privind desfiinţarea unor organe centrale

Nr. 1/3.01.1990

2 1 ianuarie 1990 Privind desfiinţarea Consiliului Organizării Economico-Sociale

Nr. 1/3.01.1990

3 1 ianuarie 1990 Privind desfiinţarea Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale

Nr. 1/3.01.1990

4 1 ianuarie 1990 Privind desfiinţarea Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare

Nr. 1/3.01.1990

5 1 ianuarie 1990 Privind desfiinţarea Ministerului Contractării şi Achiziţionării Produselor Agricole

Nr. 1/3.01.1990

6 1 ianuarie 1990 Privind desfiinţarea Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară şi înfiinţarea Institutului de Fizică Atomică

Nr. 1/3.01.1990

134 24 aprilie 1990 Pentru abrogarea Decretului nr. 223/1978 privind stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal

Nr. 55/25.04.1990

135 24 aprilie 1990 Privind statutul observatorilor străini pentru alegerile din 20 mai 1990

Nr. 55/25.04.1990

207

DOCUMENTUL NR. 56 Lista decretelor-lege emise în perioada 1 ianuarie – 1 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRETE-LEGE emise în perioada 1 ianuarie – 1 mai 1990

Nr. crt.

Data decretului-lege

Titlul decretului-lege Publicat în Monitorul

Oficial Observaţii

1 1 ianuarie 1990 Privind unele măsuri ca urmare a încetării activităţii sau reorganizării unor organe centrale şi locale de stat

Nr. 1/3.01.1990

2 3 ianuarie 1990 Cu privire la organizarea adunărilor publice

Nr. 1/3.01.1990

3 4 ianuarie 1990 Privind amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse

Nr. 2/5.01.1990

4 5 ianuarie 1990 Privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române

Nr. 3/6.01.1990

5 5 ianuarie 1990 Privind acordarea de indemnizaţii membrilor Academiei Române

Nr. 3/6.01.1990

6 7 ianuarie 1990 Pentru abolirea pedepsei cu moartea, pentru modificarea şi abrogarea unor prevederi din Codul penal şi alte acte normative

Nr. 4/8.01.1990

7 7 ianuarie 1990 Privind înfiinţarea unor tribunale militare extraordinare pentru jude-carea şi pedepsirea actelor teroriste

Nr. 4/8.01.1990

198 21 aprilie 1990 Privind unele eliberări şi numiri în funcţie

Nr. 56–57/26.04.1990

199 24 aprilie 1990 Pentru aderarea României la Acor-dul privind Organizaţia internaţio-nală de telecomunicaţii prin sateliţi „INTELSAT”

Nr. 56–57/26.04.1990

200 24 aprilie 1990 Privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Geologiei

Nr. 56–57/26.04.1990

201 27 aprilie 1990 Privind rechemarea unui ambasador Nr. 58–59/26.04.1990

202 27 aprilie 1990 Privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 43 persoane

Are caracter de uz intern

208

DOCUMENTUL NR. 57 Hotărârea pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Decret-lege pri-vind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine, act normativ important pen-tru impunerea economiei de piaţă în România; urmat de avizul favorabil al Comisiei de specialitate şi decretul-lege efectiv (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Decret-lege privind autorizarea

şi funcţionarea în România a reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine

GUVERNUL ROMÂNIEI h o t ă r ă ş t e :

Articol unic. – Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, spre adoptare, proiectul de Decret-lege privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine.

PRIM-MINISTRU, Petre Roman

Bucureşti, 12.03. 1990 nr. 2581

EXPUNERE DE MOTIVE

Reglementările existente privitoare la autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, prevăzute în Decretul nr. 15/1971, se dovedesc a fi, în prezent, rigide şi depăşite şi nu sunt de natură a stimula firmele şi organizaţiile care şi-au deschis sau intenţionează să-şi deschidă asemenea reprezentanţe în ţara noastră şi nici personalul român care activează la asemenea reprezentanţe.

1 În textul original, este adnotat: „urgent”.

209

În prezent, funcţionează în România 151 reprezentanţe ale firmelor sau organizaţiilor economie străine, prin care întreprinderile de comerţ exterior române au realizat în 1989 un volum de afaceri de circa 2,4 miliarde dolari, din care 1,5 miliarde dolari, export românesc şi 0,9 miliarde dolari, importuri în România. Numărul acestor reprezentanţe şi, implicit, volumul lor de afaceri cu partenerii români putea fi mult mai mare dacă exista un cadru juridic adecvat, care să permită impulsionarea acestei activităţi. Din aceste considerente, se impune stabilirea unui nou regim juridic, mai suplu, care să determine atragerea firmelor şi organizaţiilor economice străine să deschidă reprezentanţe în ţara noastră, pentru dezvoltarea, şi pe această cale, a relaţiilor comerciale ale României cu parteneri din diverse ţări, ţinând seama de practica internaţională existentă în acest domeniu. Potrivit propunerilor cuprinse în proiectul de Decret-lege alăturat, autorizarea funcţionării în ţara noastră a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, se face de către Ministerul Comerţului Exterior, nemaifiind necesare alte aprobări, la nivel superior, cum prevăd regle-mentările existente. Cererea de eliberare a autorizaţiei, însoţită de documentaţia prevăzută în proiectul de Decret-lege, se înaintează la Ministerul Comerţului Exterior. Subliniem faptul că, potrivit reglementărilor propuse, Ministerul Comerţului Exterior este obligat ca, în 30 de zile de la primirea cererii privind autorizarea funcţionării în România a reprezentanţelor firmelor sau organiza-ţiilor străine să răspundă acestora, comunicând decizia sa. S-au prevăzut, totodată, reglementări de natură a facilita înfiinţarea şi funcţionarea reprezentanţelor, în scopul intensificării activităţii economico-co-merciale a societăţilor şi organizaţiilor străine pe care le reprezintă în România. Reprezentanţele autorizate ale societăţilor şi organizaţiilor economice străine îşi desfăşoară activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale din România, corespunzător obiectului stabilit prin autorizaţie. Personalul reprezentanţelor este format din cetăţeni români, cu domici-liul în România. La cererea firmelor, personalul poate fi format şi din cetăţeni străini. Alegerea personalului român pentru a fi angajat aparţine exclusiv firme-lor comerciale sau organizaţiilor economice străine, care pot opta pentru anu-miţi cetăţeni români cunoscuţi de aceştia, sau pentru specialişti prevăzuţi în lis-tele prezentate de Camera de Comerţ şi Industrie. Contractele de angajare, în oricare din situaţiile prezentate mai sus, urmează să fie negociate şi încheiate direct de către cetăţenii români cu firma comercială sau organizaţia economică străină reprezentată. Regimul impozitelor şi taxelor aplicabile reprezentanţelor şi personalul acestora, precum şi drepturile şi obligaţiile decurgând din contractul de muncă vor fi reglementate prin Hotărâre a Guvernului, care se va elabora de Ministerul

210

Finanţelor, Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Comerţului Exterior şi Camera de Comerţ şi Industrie în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret. Apreciem că reglementările propuse vor fi de natură să determine creşterea numărului reprezentanţelor în România a firmelor comerciale şi orga-nizaţiilor economice străine şi, implicit, a volumului operaţiunilor pe care acestea le vor efectua cu parteneri români. Faţă de cele de mai sus, s-a întocmit proiectul alăturat de DECRET-LEGE, pe care vă rugăm să binevoiţi a-l aproba.

MINISTERUL COMERŢULUI EXTERIOR,

Alexandru Mărgăritescu

Avizăm favorabil MINISTERUL FINANŢELOR, MINISTERUL MUNCII ŞI OCROTIRII SOCIALE, Ion Păţan MINISTERUL JUSTIŢIEI, Teofil Pop PREŞEDINTELE CAMEREI DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE, Aurel Ghibuţiu Martie 1990

Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

AVIZ

la proiectul de decret-lege privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice

Prin proiectul de Decret-lege menţionat se propune adoptarea unor mă-

suri de liberalizare a regimului juridic de autorizare şi funcţionare în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, de natură să favorizeze prezenţa permanentă a comercianţilor străini pe teritoriul României şi să faciliteze încheierea de contracte de către aceştia cu comercianţii români.

În acest scop, se prevede că autorizaţia se eliberează de Ministerul Comerţului Exterior, la cererea societăţii comerciale sau a organizaţiei econo-mice străine interesate şi se reglementează procedura şi termenele de eliberare a autorizaţiei; personalul reprezentanţelor poate fi compus din cetăţeni români cu

211

domiciliul în România şi străini, care încheie contract de muncă direct cu socie-tatea străină reprezentată.

Faţă de cele de mai sus, avizăm proiectul de decret-lege menţionat, în forma alăturată pusă de acord cu iniţiatorul şi însuşită de acesta.

PREŞEDINTE, Acad. Alexandru Bârlădeanu PREŞEDINTE, Mihai Constantinescu EXPERŢI: V. Babiuc D. Creangă

DECRET-LEGE privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor

comerciale şi organizaţiilor economice străine

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă : Art. 1. – Societăţile comerciale şi organizaţiile economice străine pot

avea reprezentanţe în România pe bază de autorizaţie eliberată, în acest scop, în condiţiile prezentului decret-lege.

De asemenea, societăţile comerciale şi organizaţiile economice străine pot fi reprezentate în România, pe bază de contract, şi de birouri româneşti specializate.

Art. 2. – Autorizaţiile pentru funcţionarea societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine se eliberează, la cererea acestora, de Ministerul Comerţului Exterior.

Art. 3. – Societăţile comerciale şi organizaţiile economice străine repre-zentate răspund, în condiţiile legii, pentru actele şi activitatea reprezentanţelor lor în România.

Art. 4. – Societatea comercială sau organizaţia economică străină care solicită eliberarea unei autorizaţii de reprezentanţă va menţiona în cererea adre-sată Ministerului Comerţului Exterior următoarele:

a) sediul social; b) obiectul activităţii reprezentanţei, în concordanţă cu obiectul de

activitate al societăţii comerciale sau organizaţiei economice soli-citante;

c) durata de funcţionare a reprezentanţei; d) numărul şi funcţiile persoanelor propuse a se încadra la reprezen-

tanţă, iar dacă sunt străini, numele, prenumele şi domiciliul lor în

212

străinătate, cu menţionarea funcţiilor pe care le au la societatea comercială sau la organizaţia economică şi la reprezentanţă.

Serviciile privind întocmirea şi îndeplinirea formalităţilor necesare înfiinţării şi funcţionării reprezentanţelor din România pot fi prestate, la cererea societăţii comerciale sau organizaţiei economice străine şi de Camera de Comerţ şi Industrie a României sau de alte organisme autorizate.

Art. 5. – La cererea de eliberare a autorizaţiei se vor avea următoarele acte:

a) o atestare, în original, din partea camerei de comerţ sau a altui organ competent din ţara în care îşi are sediul societatea comer-cială sau organizaţia economică străină care să confirme existenţa sa legală, obiectul activităţii şi capitalul său social;

b) o confirmare asupra bonităţii din partea băncii prin care societatea sau organizaţia îşi desfăşoară principalele operaţiuni financiare;

c) statutul sau alte acte dovedind modul de funcţionare a societăţii sau organizaţiei;

d) împuternicire autentificată privind reprezentanţii desemnaţi să angajeze valabil societatea, respectiv organizaţia ce a solicitat auto-rizaţia.

Art. 6. – Ministerul Comerţului Exterior este obligat ca, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, să emită autorizaţia sau, motivat, să o respingă.

Prin autorizaţia de funcţionare se va stabili obiectul, condiţiile de exer-citare a activităţii, durata şi sediul reprezentanţei.

Art. 7. – În termen de cel mult 15 zile de la data eliberării autorizaţiei, reprezentanţa se înregistrează la Camera de Comerţ şi Industrie a României şi la administraţia financiară în a cărei rază teritorială îşi are sediul.

Art. 8. – Reprezentanţa efectuează în numele societăţii comerciale sau al organizaţiei economice străine numai acte juridice şi activităţi conforme cu obiectul de activitate stabilit prin autorizaţia de funcţionare. Reprezentanţele şi personalul acestora îşi desfăşoară activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale din România.

Art. 9. – Societăţile comerciale şi organizaţiile economice străine răspund solidar cu angajaţii încadraţi la reprezentanţe pentru daunele rezultate din faptele ilicite comise de angajaţii lor în exercitarea activităţii sau în legătură cu exercitarea acesteia.

Art. 10. – Societăţile comerciale sau organizaţiile economice străine reprezentate în România au obligaţia să comunice Ministerului Comerţului Exterior, în termen de cel mult 30 zile, eventualele modificări intervenite în sta-tutul lor juridic, în special în legătură cu obiectul de activitate, capitalul social sau sediul şi să solicite modificarea autorizaţiei de funcţionare.

Ministerul Comerţului Exterior poate modifica autorizaţia de funcţionare.

213

Art. 11. – Autorizaţia de funcţionare poate fi retrasă de Ministerul Comerţului Exterior, înainte de expirarea valabilităţii, pentru următoarele motive:

a) încălcarea de către personalul reprezentanţei a dispoziţiilor legale din România privind ordinea publică;

b) depăşirea obiectului de activitate stabilit prin autorizaţie; c) nerespectarea obligaţiilor fiscale. Ministerul Comerţului Exterior va notifica societăţii comerciale sau

organizaţiei economice străine şi reprezentanţei din România retragerea autori-zaţiei, acordând un termen de 90 de zile pentru lichidarea activităţii.

În cazul în care societatea comercială sau organizaţia economică străină dispune încetarea activităţii reprezentanţei, va înştiinţa despre aceasta Ministe-rului Comerţului Exterior. Lichidarea activităţii se va efectua în termen de 90 de zile de la înştiinţare.

Art. 13. – La cererea de eliberare şi la eliberarea autorizaţiilor, societăţile comerciale şi organizaţiile economice străine vor achita taxele prevăzute de lege.

Art. 14. – Pentru activitatea desfăşurată în România reprezentanţele sunt obligate să plătească impozitele şi taxele stabilite în condiţiile legii.

Art. 15. – Operaţiunile financiar-bancare ale reprezentanţelor se efectu-ează prin conturi în valută, deschise la băncile legal constituite pe teritoriul României, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Art. 16. – Personalul reprezentanţei poate fi format din cetăţeni români cu domiciliul în România şi din cetăţeni străini.

Cetăţenii străini pot fi angajaţi numai pe bază de permis de muncă elibe-rat de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

Alegerea personalului român pentru a fi angajat la reprezentanţă apar-ţine societăţii comerciale sau organizaţiei economice străine.

Contractele de muncă se vor negocia şi încheia direct de către cetăţenii români cu firma comercială sau organizaţia economică străină.

Regimul impozitelor şi taxelor aplicabile reprezentanţelor şi personalului acestora, precum şi drepturile şi obligaţiile legate de salarizarea personalului român vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret-lege, pe baza propunerilor Ministe-rului Finanţelor, Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Comerţului Exterior, cu consultarea Camerei de Comerţ şi Industrie.

Până la îndeplinirea termenului prevăzut la alin. 5 impozitele şi taxele aplicabile reprezentanţelor şi personalului acestora, precum şi drepturile şi obli-gaţiile legate de salarizarea personalului român încadrat sunt cele stabilite de către Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Comerţului Exterior şi Camera de Comerţ şi Industrie, referitor la salariile în valută.

214

Art. 17. – Personalul reprezentanţelor poate contacta în mod direct orice întreprindere productivă sau de comerţ exterior, instituţii sau autorităţii, pentru discutarea problemelor legate de obiectul lor de activitate, cu respectarea regle-mentărilor legale în vigoare la data respectivă. Art. 18. – Pe perioada în care un cetăţean român lucrează în cadrul unei reprezentanţe nu poate cumula o altă funcţie într-o unitate de stat cu sediul în România. Art. 19. – În cazul în care prin convenţii sau acorduri internaţionale la care România este parte se stabilesc alte condiţii de autorizare şi funcţionare a reprezentanţelor decât cele prevăzute în prezentul decret-lege, se vor aplica dispoziţiile cuprinse în acele convenţii sau acorduri. Art. 20. – Decretul nr. 15/1971 privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor firmelor comerciale sau organizaţiilor economice străine, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentului decret-lege, se abrogă.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ,

Ion Iliescu

Bucureşti

215

DOCUMENTUL NR. 58 Hotărâre pentru adoptarea proiectului de decret privind modificarea unor acte normative anterioare, în acest caz, a art. 32 din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule; urmat de nota specialiştilor de resort; avizul comisiei de specialitate, un documentar comparativ şi actul normativ în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

HOTĂRÂRE pentru adoptarea proiectului de decret privind modificarea art. 32 din

Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule

GUVERNUL ROMÂNIEI h o t ă r e ş t e :

Articol unic. – Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, spre adoptare, proiectul de decret privind modificarea art. 32 din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule.

PRIM-MINISTRU, Petre Roman

Bucureşti, 21.03.1990 Nr. E 295

NOTĂ

Prin Decretul nr. 468/1977, cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule, s-au stabilit măsuri de organizare a parcului auto care este constituit în parc auto de folosinţă generală, de folosinţă locală şi proprie. Ca urmare a discuţiilor purtate între reprezentanţii Sindicatului Şoferilor din România şi reprezentanţii Guvernului şi ai Ministerului Transporturilor, s-a ajuns la concluzia că este necesar să se elimine sistemul de autorizare a circulaţiei autovehiculelor pe rute şi zone şi să se renunţe la controlul exercitat pe trasee de către Inspectoratele de control asupra vehiculelor din subordinea altor ministere, organe centrale, cu excepţia acelora din dotarea Ministerului Transporturilor.

216

Totodată, s-a căzut de acord ca tractarea remorcilor să se facă numai în situaţia în care conducătorul auto doreşte acest lucru, având în vedere stimulen-tele materiale de care poate beneficia. Pentru a se realiza prevederile din Comunicatul Guvernului cu privire la cele de mai sus, propunem modificarea, completarea sau abrogarea după caz, a unor articole din Decretul nr. 468/1977 care nu mai corespund situaţiei actuale. În acest scop, am întocmit alăturatul proiect de decret pe care, dacă sun-teţi de acord, vă rugăm a-l aproba.

Ministerul Transporturilor, Corneliu Burada

Bucureşti, 26 martie 1990

Comisia pentru reconstrucţie şi dezvoltare economică Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

AVIZ

asupra proiectului de Decret-lege privind modificarea şi abrogarea unor prevederi din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea

transporturilor cu autovehicule

Proiectul de Decret-lege are ca scop materializarea comunicatului dat ca urmare a discuţiilor purtate între reprezentanţii Guvernului şi Ministerul Transporturilor şi Sindicatul şoferilor din România, prin care s-a convenit eli-minarea sistemului de autorizare a autovehiculelor pe rute şi zone, renunţarea la controlul exercitat de Inspectoratele de control auto din subordinea Ministerului Transporturilor asupra autovehiculelor din parcul auto de folosinţă locală şi de folosinţă proprie şi tractarea remorcilor numai în cazul în care conducătorii auto doresc acest lucru, având în vedere stimulentele materiale care se preconizează a fi introduse. Deoarece proiectul, în forma prezentată de iniţiator, nu reglementa în totalitate problemele cuprinse în comunicat, s-a refăcut proiectul prin introduce-rea tuturor problemelor convenite, s-au modificat în mod corespunzător textele unor articole pentru a se integra în noua reglementare şi au fost abrogate acele prevederi care nu mai corespundeau soluţiei legislative adoptate. Aceste modificări şi completări, inclusiv sistematizarea articolelor sub aspectul cerinţelor tehnicii legislative, au fost făcute împreună cu reprezentanţii iniţiatorului care şi le-au însuşit.

217

Având în vedere situaţia prezentată, Comisia pentru reconstrucţie şi dez-voltare economică şi Comisia Constituţională, juridică şi pentru drepturile omului avizează favorabil proiectul în forma alăturată. PREŞEDINTE, Acad. Alexandru Bârlădeanu PREŞEDINTE, Dr. Mihai Constantinescu Expert, Marin Stănică Expert, Nelu-Pandele Năstase

DOCUMENTAR COMPARATIV între reglementarea actuală şi propunerile de modificare a unor prevederi din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu

autovehicule

Reglementarea actuală 1. Art. 32 – Circulaţia autovehiculelor proprietate socialistă se face pe

baza certificatului de înmatriculare şi a foii de parcurs. Pentru1 circulaţia autovehiculelor de transport de mărfuri cu o capacitate de peste 1,5 tone, a microbuzelor şi autobuzelor din parcul de folosinţă proprie, este obligatorie şi autorizaţia eliberată de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, care va cuprinde categoriile de transporturi, precum şi zona sau ruta admisă pentru uti-lizarea autovehiculului, stabilite pe baza prevederilor anexei nr. 1. Folosirea acestor autovehicule pentru alte categorii de transporturi, în afara cazurilor în care sunt încărcate prin agenţiile de colectare şi expediere a mărfurilor, precum şi circulaţia lor în alte zone sau pe alte rute decât cele prevăzute în autorizaţie, sunt interzise. Foaia de parcurs, document tipizat, se completează la emitere numai de către persoane împuternicite în acest scop de conducătorul unităţii. La plecarea autovehiculului în cursă, foaia de parcurs trebuie să conţină obligatoriu datele privind identificarea autovehiculului, a remorcii şi a personalului de bord, sarcina de transport, starea tehnică şi kilometrajul la plecarea în cursă, precum şi locul de parcare.

2. Art. 39. – Contravenţiile prevăzute la art. 35 lit. a) pct. 2–7 şi lit. b) se constată de către personalul cu atribuţii de control din Inspectoratul auto repu-

1 Paragraful respectiv este subliniat, în dreptul lui fiind notat: „Se abrogă”.

218

blican şi din Centrala de Transporturi auto şi întreprinderile subordonate aces-teia, din cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, precum şi de către ofiţerii şi subofiţerii de miliţie. Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se trimit inspectora-telor de control auto ale Centralei de transporturi auto, din judeţul sau munici-piul Bucureşti în care este înmatriculat autovehiculul. Sancţiunea contravenţională se aplică de şeful Inspectoratului de control auto, prin rezoluţie pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, după care procesul-verbal împreună cu înştiinţarea de plată se comunică contravenientu-lui, precum şi unităţii, în vederea stabilirii taxelor şi sancţiunii disciplinare pre-văzute la art. 37.

3. Art. 40. – Plângerile împotriva sancţiunilor contravenţionale aplicate pentru contravenţiile prevăzute la art. 35 lit. a) pct. 2–7 şi 1it. b) se soluţionează de directorul întreprinderii de transporturi auto căruia îi este subordonat inspectorul şef care a aplicat sancţiunea.

Reglementarea propusă 1. Art. 32. – Circulaţia autovehiculelor proprietate de stat şi cooperatistă

se face pe baza certificatului de înmatriculare şi a foii de parcurs. Foaia de parcurs, document tipizat se completează la emitere, numai de

către persoane împuternicite în acest scop de către conducătorul unităţii. La ple-carea autovehiculului în cursă, foaia de parcurs trebuie să conţină obligatoriu datele privind identificarea autovehiculului, a remorcii şi a personalului de bord, sarcina de transport, starea tehnică şi kilometrajul la plecarea în cursă, precum şi locul de parcare.

2. Art. 39. – Contravenţiile prevăzute la art. 35 lit. a) pct. 2–7 şi lit. b) se constată pentru parcul de autovehicule din subordinea Ministerului Transportu-rilor de către personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Transporturilor, precum şi de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie.

Pentru autovehiculele din parcul auto de folosinţă locală şi de folosinţă proprie, contravenţiile prevăzute la alin. precedent se constată numai de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie.

Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se trimit la întreprinde-rile de transporturi auto subordonate Ministerului Transporturilor şi respectiv Inspectoratelor de poliţie din judeţul sau municipiul Bucureşti în care este înmatriculat autovehiculul.

Sancţiunea contravenţională se aplică de şeful Inspectoratului de control auto al Întreprinderii de transport auto, şi, respectiv, şeful serviciului circulaţiei din cadrul Inspectoratului judeţean de poliţie, prin rezoluţie pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, după care procesul-verbal împreună cu înştiinţarea de plată se comunică contravenientului, precum şi unităţii, în vederea stabilirii taxelor şi sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 37.

219

3. Art. 40. – Plângerile împotriva sancţiunilor contravenţionale aplicate pentru contravenţiile prevăzute la art. 35 lit. b) se soluţionează de şeful organului din care face parte agentul constatator.

În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 35 lit. a) plângerile împotriva sancţiunilor contravenţionale se soluţionează de judecătoria în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.

DECRET-LEGE privind modificarea şi abrogarea unor prevederi din Decretul nr. 468/1977 cu

privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă : Art. 1. – Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Art. 32 va avea următorul cuprins: „Art. 32. – Circulaţia autovehiculelor proprietate de stat şi cooperatistă se face pe baza certificatului de înmatriculare şi a foii de parcurs. Foaia de parcurs, document tipizat se completează la emitere, numai de către persoane împuternicite în acest scop de către conducătorul unităţii. La ple-carea autovehiculului în cursă, foaia de parcurs trebuie să conţină obligatoriu datele privind identificarea autovehiculului, a remorcii şi a personalului de bord, sarcina de transport, starea tehnică şi kilometrajul la plecarea în cursă, precum şi locul de parcare.”

2. Art. 39 va avea următorul cuprins: „Art. 39. – Contravenţiile prevăzute la art. 35 lit. A) pct. 2–7 şi lit. B) se constată pentru parcul de autovehicule din subordinea Ministerului Transportu-rilor de către personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Transporturilor, precum şi de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie. Pentru autovehiculele din parcul auto de folosinţă locală şi de folosinţă proprie, contravenţiile prevăzute la alin. Precedent se constată numai de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie. Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se trimit la întreprinde-rile de transporturi auto subordonate Ministerului Transporturilor şi respectiv Inspectoratelor de poliţie din judeţul sau municipiul Bucureşti în care este înmatriculat autovehiculul.

Sancţiunea contravenţională se aplică de şeful Inspectoratului de control auto al Întreprinderii de transport auto, şi, respectiv, şeful serviciului circulaţiei

220

din cadrul Inspectoratului judeţean de poliţie, prin rezoluţie pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, după care procesul-verbal împreună cu înştiinţarea de plată se comunică contravenientului, precum şi unităţii, în vederea stabilirii taxelor şi sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 37.”

3. Art. 40 va avea următorul cuprins: „Art. 40. – Plângerile împotriva sancţiunilor contravenţionale aplicate

pentru contravenţiile prevăzute la art. 35 lit. b) se soluţionează de şeful organului din care face parte agentul constatator. În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 35 lit. a) plângerile împotriva sancţiunilor contravenţionale se soluţionează de judecătoria în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.” Art. II – Art. 6 (1), 6 (2), 10, 34, 35 lit. a), pct. 3 şi 8, 42 şi 48, precum şi anexele 1 şi 2 (1) din Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor cu autovehicule, se abrogă.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ,

Ion Iliescu

221

DOCUMENTUL NR. 59 Hotărârea următoare se înscrie în aceeaşi categorie a impunerii unor acte normative prin care au fost stabilite măsurile economiei de piaţă şi statului de drept, în cazul de faţă – stabilirea unor măsuri economico-sociale pentru acordarea ajutorului de şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor; în anexă – expunerea de motive, avizul favorabil al comisiei de specialitate şi decretul-lege în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

HOTĂRÂRE pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Decret-lege privind stabilirea

unor măsuri economico-sociale pentru acordarea ajutorului de şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor

În conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 10/1989,

GUVERNUL ROMÂNIEI h o t ă r ă ş t e :

Articol unic: Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, spre adoptare, proiectul de Decret-lege privind stabilirea unor măsuri econo-mico-sociale pentru acordarea ajutorului de şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor.

PRIM-MINISTRU, Petre Roman

Bucureşti, 23.III.1990 Nr. E. 304

EXPUNERE DE MOTIVE1

Datorită dificultăţilor întâmpinate de întreprinderi în asigurarea aprovi-zionării cu materii prime necesare realizării producţiei, a faptului că investiţiile neeficiente nu au mai fost continuate, iar unele unităţi şi-au restrâns sau încetat activitatea pentru că erau nerentabile, s-au creat probleme deosebite în ceea ce priveşte posibilitatea utilizării forţei de muncă.

1 Este aplicat şi avizul favorabil al Comisiei constituţionale, juridice şi pentru drepturile omului

(31.03.1990).

222

Aceste condiţii şi aplicarea prevederilor Decretulu-lege nr. 33/1990, prin plata a 50% din salariu pentru angajaţii cărora nu li s-a asigurat de lucru, a condus la grevarea fondului de salarii a întreprinderilor. Având în vedere că în viitorul previzibil se vor ivi situaţii de nerealizare a fondurilor pentru plata salariilor, precum şi faptul că pentru plasarea în muncă a absolvenţilor din diferite forme de calificare profesională nu sunt suficiente locuri de muncă, am elaborat alăturatul proiect de decret-lege prin care se pro-pun, în principal, reglementări cu privire la:

- instituirea unui sistem de acordare a ajutorului de şomaj; - modul de constituire a fondului pentru şomaj şi gestionarea aces-

tuia; - condiţiile de acordare a ajutorului de şomaj precum şi altor drepturi

cuvenite pe durata şomajului; - instituirea unui sistem de reorientare şi calificare-recalificare în

meserii pentru care există locuri de muncă, pe plan local sau în alte judeţe şi care pot fi avute în vedere la reintegrarea şomerilor.

MINISTRUL MUNCII ŞI OCROTIRILOR SOCIALE, Mihnea Marmeliuc MINISTRUL ECONOMIEI NAŢIONALE, C. Caloianu MINISTRUL FINANŢELOR, Ion Păţan 15.III.1990 Nr. 729

Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică Comisia pentru muncă şi ocrotiri sociale

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

AVIZ asupra proiectului de Decret-lege privind stabilirea unor măsuri

economico-sociale pentru acordarea ajutorului de şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor

Proiectul de Decret-lege are ca scop instituirea ajutorului de şomaj ca element al sistemului asigurărilor sociale de stat, precum şi reglementarea condiţiilor de acordare a acestui ajutor.

223

În acest sens, principalele aspecte cuprinse în proiectul de Decret-lege se referă la stabilirea persoanelor îndreptăţite să primească ajutorul de şomaj, a condiţiilor în care se va face plata acestuia, la cuantumul ajutorului de şomaj, la constituirea unui fond de şomaj administrat de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale şi la crearea unui sistem de pregătire şi reorientare profesională a şome-rilor, pentru reintegrarea lor în muncă. În cadrul analizei efectuate în comun de cele trei comisii de avizare s-au făcut unele îmbunătăţiri, dintre care principalele se referă la determinarea pre-cisă a condiţiilor în care se acordă şi se pierde ajutorul de şomaj, a obligaţiilor persoanelor beneficiare pentru primirea ajutorului, la stabilirea condiţiilor în care pot beneficia de ajutor persoanele care desfăşoară activităţi pe cont propriu, la modul de rezolvare a litigiilor, la stabilirea drepturilor legate de pierderea capacităţii de muncă, la instituirea unor centre teritoriale care să faciliteze reintegrarea în muncă a şomerilor. De asemenea, proiectul a fost îmbunătăţit sub aspectul sistematizării şi al tehnicii legislative, eliminându-se cu acest prilej şi unele necorelări existente în forma iniţială. Îmbunătăţirile au fost făcute împre-ună cu reprezentantul organelor care au elaborat proiectul. Menţionăm că, deşi au fost cerute, organele iniţiatoare au prezentat o fundamentare economică a soluţiilor din proiect şi nici o situaţie comparativă cu legislaţia altor ţări. Faţă de cele arătate, Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică, Comisia pentru muncă şi ocrotiri sociale şi Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului avizează favorabil proiectul de Decret-lege sus-menţi-onat, în forma alăturată, rezultată în urma analizei efectuate. PREŞEDINTE, Acad. Alexandru Bârlădeanu PREŞEDINTE, Andrei Vâţă PREŞEDINTE, Dr. Mihai Constantinescu EXPERŢI, Veronica Iacob Marin Stănică Constanţa Călinoiu Lucian Stângu

224

DECRET-LEGE privind stabilirea unor măsuri economico-sociale pentru acordarea ajutorului de

şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. Se instituie ajutorul de şomaj, ca parte integrantă a sistemului de asigurări sociale de stat. Art. 2. (1) Persoanele apte de muncă în vârstă de 16–55 ani femeile şi 16–60 ani bărbaţii care nu sunt încadrate în muncă şi nu au surse de venit, situa-ţie confirmată de organe competente, beneficiază de ajutor de şomaj în condiţiile prevăzute de prezentul Decret-Lege. (2) Beneficiază de prevederile alin. 1: a) absolvenţii diverselor forme de învăţământ, indiferent de domiciliu, care în următoarele 30 de zile de la absolvire din motive ce nu le sunt imputabile, nu au fost încadraţi în muncă;

b) persoanele cărora li s-a desfăcut contractul de muncă de unitate pen-tru motive ce nu le sunt imputabile;

c) persoanele ocupate în activităţi pe cont propriu, care au contribuit la constituirea fondului de şomaj cel puţin 1 an; (3) Nu pot primi ajutor de şomaj: a) persoanele care beneficiază de pensie de asigurări sociale de orice fel sau de ajutor social; b) persoanele care nu au avut calitate de salariat şi au domiciliul în mediul rural; c) persoanele domiciliate în mediul urban şi care deţin terenuri agricole sau au alte surse de venit, echivalente cu salariul minim pe economie, situaţie confirmată de organele financiare sau alte organe competente; d) orice alte persoane care nu se încadrează în prevederile alin. 2. Art. 3. (1) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. 2. lit. a şi c beneficiază de ajutor de şomaj dacă s-au înregistrat la oficiul forţei de muncă din judeţul sau din sectorul municipiului Bucureşti, unde îşi au domiciliul, în termen de 15 zile de la ivirea situaţiei care le îndreptăţeşte la ajutor. (2) Persoanele prevăzute la art. 2 lit. b beneficiază de ajutorul de şomaj dacă s-au înregistrat la oficiul forţei de muncă din judeţul sau sectorul municipiului Bucureşti, unde au avut ultimul loc de muncă, în termenul prevă-zut la alin. 1. (3) Ajutorul de şomaj se plăteşte din ziua înregistrării şi până la încadrarea în muncă, dar nu mai mult de 3 luni. (4) Ajutorul de şomaj se acordă în continuare persoanelor care urmează cursuri de calificare sau recalificare într-o altă meserie pentru care există locuri de muncă, pe toată durata acestor cursuri.

225

(5) Ajutorul de şomaj încetează de la data: a) încadrării în muncă a celui în cauză; b) refuzului locului de muncă, corespunzător pregătirii profesionale, oferit de oficiul forţei de muncă, în cadrul judeţului sau municipiului Bucureşti, unde a fost înregistrat; c) neacceptării înscrierii la un curs de calificare sau recalificare sau întreruperii nejustificate a acestuia; d) la care se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 2 alin. 3, lit. a şi c; e) îndeplinirii obligaţiilor militare; f) plecării în străinătate; g) arestării sau executării unor pedepse privative de libertate. Art. 4. Începând cu data de 1 mai 1990 se constituie fondul de şomaj, gestionat de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, format din:

a) o cotă de 2,5 la sută din fondul de salarii realizat a tuturor unităţilor economice şi bugetare de stat, precum şi din fondul de salarii realizat al unităţi-lor, altele decât cele de stat şi a persoanelor fizice, care utilizează muncă salariată;

b) contribuţii de 2,5 la sută din venituri ale persoanelor ocupate în acti-vităţi pe cont propriu, care vor să beneficieze de ajutorul de şomaj;

c) donaţii ale organizaţiilor obşteşti sau filantropice, altele decât cele sindicale.

Art. 5. (1) Plata ajutorului de şomaj se efectuează de la 1 iulie 1990. (2) Cuantumul ajutorului de şomaj este de: a) 50 la sută din salariul minim pe economie pentru absolvenţii diferi-

telor forme de învăţământ şi pentru persoanele cu o vechime în muncă de până la 1 an;

b) 50 la sută din salariul mediu obţinut în ultimele trei luni pentru per-soanele cu o vechime în muncă de peste 1 an;

c) 50 la sută din veniturile obţinute în ultimele 3 luni, ale persoanelor prevăzute la art. 4 lit. b;

(3) Pe durata acordării ajutorului de şomaj se menţin drepturile legale privind alocaţia pentru copii, asistenţa medicală, precum şi locuinţa de serviciu, iar chiria aferentă suprafeţei locative deţinută într-o locuinţă proprie-tate de stat se reduce cu 50 la sută.

(4) Pe perioada cât urmează un curs de calificare sau recalificare, beneficiarul ajutorului de şomaj are drepturile prevăzute de lege pentru pierde-rea totală sau parţială a capacităţii de muncă.

(5) Perioada pentru care se acordă ajutorul de şomaj se consi-deră vechime în muncă şi nu întrerupe vechimea în aceeaşi unitate.

Art. 6. (1) Beneficiarul ajutorului de şomaj este obligat ca săptămânal să se prezinte la oficiile forţei de muncă, sau, după caz, la punctele de lucru ale acestora din localităţile unde nu-şi au sediul oficiile.

226

(2) Dovedirea calităţii de beneficiar de ajutor de şomaj şi a îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. 1 se face cu carnetul de şomer, vizat săptămânal de oficiile forţei de muncă.

Art. 7. Plata ajutorului de şomaj şi a alocaţiei de stat pentru copii se face lunar prin unităţile de poştă pe baza buletinului de identitate şi a carnetului de şomer, precum şi a statelor de plată întocmite de oficiile de forţă de muncă.

Art. 8. Pentru reintegrarea în muncă a şomerilor se vor înfiinţa, prin hotărâre a guvernului, centre teritoriale prin care se va asigura calificarea sau recalificarea acestora.

Art. 9. Direcţiile de muncă şi ocrotiri sociale judeţene şi a municipiului Bucureşti şi oficiile acestora, vor face verificări cu privire la respectarea prevede-rilor prezentului Decret-lege de către beneficiarii de ajutor de şomaj şi în situaţia în care se va constata încălcarea acestora, vor lua măsuri de încetare a plăţii şi de stabilire a obligaţiei de restituire a ajutorului de şomaj încasat ilegal.

Art. 10. Soluţionarea litigiilor privind acordarea ajutorului de şomaj este de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit procedurii prevăzute pentru litigiile de muncă.

Art. 11. În aplicarea prezentului Decret-lege, Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale împreună cu Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei Naţionale, vor elabora instrucţiuni, cu consultarea sindicatelor.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ, Ion Iliescu

4.IV.1990

227

DOCUMENTUL NR. 60 Şi următoarea hotărâre face parte din aceeaşi categorie de acte normative care au dorit impunerea statului de drept şi respectarea drepturilor individului în România – în cazul de faţă, stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare; în anexă – expunerea de motive, avizul favorabil al comisiei de specialitate, o situaţie comparativă şi decretul-lege în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

HOTĂRÂRE pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Decret privind stabilirea

alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare

GUVERNUL ROMÂNIEI h o t ă r ă ş t e :

Articol unic. Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, spre adoptare, proiectul de Decret privind stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare.

PRIM-MINISTRU,

Petre Roman

Bucureşti, 26.III.1990 Nr. E 320

EXPUNERE DE MOTIVE

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 232 din 7 iulie 1978 au fost stabilite

alocaţiile zilnice de hrană în unităţile sanitare. Urmare majorării preţurilor la principalele produse alimentare, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 46 din 12 februarie 1982 – acestea au fost majorate în medie cu 25% – majorare care prac-tic nu a acoperit influenţele determinate de modificarea preţurilor principalelor produse alimentare.

În urma studiilor elaborate de specialişti din Clinica de nutriţie a Spita-lului Cantacuzino, Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului, cât şi a propu-nerilor primite din partea unor unităţi sanitare, a rezultat că actualele alocaţii de hrană nu asigură o alimentaţie corespunzătoare în raport cu necesităţile fiziolo-gice ale bolnavilor şi specificul bolii.

228

Avându-se în vedere că alimentaţia bolnavului face parte integrantă din terapeutica medicală şi are un rol major la evitarea unor infecţii toxicoali-mentare, determinate de introducerea unor preparate din afara spitalului de către aparţinători, s-a impus necesitatea îmbunătăţirii alimentaţiei bolnavilor internaţi în unităţile sanitare.

Prin alocaţiile propuse se poate asigura cca 2.500–2.600 calorii zilnic bolnavilor internaţi, cu un conţinut nutritiv corespunzător prin alcătuirea unor regimuri diferenţiate în funcţie de cazuistica medicală.

Un alt element de care s-a ţinut seama la elaborarea noilor alocaţii de hrană a fost unificarea alocaţiilor suplimentare cu alocaţia de bază, dat fiind faptul că multe din afecţiunile care necesitau suplimente nu erau cuprinse în vechea reglementare. De asemenea, se realizează o simplificare a activităţii în domeniul alimentaţiei bolnavilor dând posibilitatea unităţilor de a stabili cu uşurinţă o gamă variată de regimuri şi meniuri pentru bolnavi.

În vederea ridicării calităţii mesei, prin noul act normativ se precizează că alocaţia de hrană nu este influenţată de perisabilităţi, cheltuieli cu ambalajele, etc., aceasta cuprinzând numai costul alimentelor procurate, prin grija primă-riilor, de regulă, la preţul de livrare.

Influenţele financiare determinate de modificare alocaţiilor propuse sunt estimate la cca 1 miliard lei pentru întregul sistem de ocrotire a sănătăţii.

MINISTRU, Prof. dr. Dan Enăchescu MINISTERUL FINANŢELOR AVIZĂM FAVORABIL, MINISTRU, Ion Păţan

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului Comisia pentru muncă şi ocrotiri sociale

Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică

AVIZ asupra proiectului de Decret-lege privind stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană

în unităţile sanitare

Proiectul de decret-lege are ca scop majorarea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare, ca urmare a faptului că acestea nu mai corespund nivelului preţurilor la principalele produse alimentare.

229

Având în vedere motivele pentru care s-a elaborat proiectul de decret-lege, Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului, Comisia pentru muncă şi ocrotiri sociale şi Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare eco-nomică avizează favorabil acest proiect în forma alăturată, cuprinzând unele îmbunătăţiri aduse cu ajutorul iniţiatorului.

PREŞEDINTE, Mihai Constantinescu PREŞEDINTE, Andrei Vâţă PREŞEDINTE, Acad. Alexandru Bârlădeanu EXPERT Valer Dorneanu Constanţa Călinoiu Marin Stănică

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

SITUAŢIE COMPARATIVĂ Text propus: Proiect decret privind stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile

sanitare. Anexa cuprinzând alocaţiile zilnice de hrană în unităţile sanitare pentru

bolnavii internaţi şi alocaţia de hrană pentru donatorii de sânge. Text actual: Decretul nr. 232/1978 modificat prin anexa nr. 2 la Decretul nr. 46/1982

privind alocaţiile zilnice în domeniul ocrotirii sănătăţii. Anexa nr. 2 cuprinde alocaţiile zilnice de hrană cu începere de la data de

15.II.1982 în domeniul ocrotirii sănătăţii.

230

Text propus:

Beneficiari de alocaţie Alocaţia zilnică de hrană

Alocaţii zilnice de hrană pentru bolnavi internaţi în unităţile sanitare

- bolnavi adulţi internaţi în unităţi spitaliceşti - bolnavi internaţi în staţionare de zi - copii nou-născuţi1, prematuri, în maternităţi, secţii sau

compartimente - copii 0–3 ani internaţi în unităţi spitaliceşti - copii 3–16 ani internaţi în unităţi spitaliceşti - copii în creşe cu program zilnic - copii în creşe cu program săptămânal - copii în leagăne de copii - bolnavi arşi - bolnavi în leprozării - însoţitori ai bolnavilor internaţi în unităţi sanitare - alocaţie pentru o raţie de 0,500 l lapte la bucătăriile de

lapte2

30 lei 15 lei 5 lei

15 lei 23 lei 15 lei 23 lei 23 lei 40 lei 50 lei 30 lei 3 lei

Alocaţii de hrană pentru donatorii de sânge 50 lei

Text actual:

Beneficiari de alocaţie Alocaţia zilnică de hrană

Bolnavi internaţi în unităţi sanitare - bolnavi adulţi - femei gravide şi lehuze - studenţi internaţi în spitale studenţeşti - studenţi bolnavi de tuberculoză internaţi în preventorii

studenţeşti - bolnavi toc sau cu supuraţii pulmonare internaţi în uni-

tăţi, secţii sau compartimente special organizate - bolnavi internaţi în unităţi de recuperare

16,75 16,75 20,50 25,75

20,25

16,75

1 În cazul alimentaţiei naturale, de alocaţia noului născut poate beneficia mama copilului. 2 Notă: alocaţiile de hrană suplimentară au fost incluse în alocaţia zilnică de hrană pentru

bolnavii internaţi în unităţi sanitare. 3 Pentru copii nou-născuţi şi prematuri internaţi în maternităţi, secţii sau compartimente de

nou-născuţi şi prematuri, alocaţia zilnică de hrană va fi de 4 lei pe zi.

231

- bolnavi în unităţi balneare: regim comun regim dietetic

- bolnavi boli profesionale internaţi în unităţi, secţii sau compartimente special organizate

- bolnavi neoplazici sau cu boli de sânge internaţi în unităţi, secţii sau compartimente special organizate

- bolnavi cu sechele de poliomelită internaţi în unităţi, secţii sau compartimente special organizate

- bolnavi cronici în unităţi, secţii sau compartimente special organizate

- bolnavi internaţi în unităţi medico-sanitare speciale - bolnavi din nomenclatorul unităţilor speciale internaţi în

Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie - staţionare de zi:

pentru boli profesionale pentru boli psihice

- copii până la 3 ani internaţi în unităţi spitaliceşti3 - copii în creşe cu program zilnic - copii în creşe cu program săptămânal - copii în leagăne de copii - bolnavi arşi internaţi în unităţi, secţii sau compartimente

special organizate - bolnavi în leprozerii - mame însoţitoare de copii bolnavi internaţi - alocaţie pentru o raţie de 0,500 l lapte la bucătăriile de lapte

20,75 21,50 20,25

20,25

20,25

13,50

20,25 20,25

13,50 11,50

16 10,75 12,75 13,75 20,25

25,50 16,75 2,75

Alocaţii de hrană suplimentară pentru asigurarea unor regimuri alimentare diferenţiate în raport cu specificul bolii - femei gravide - bolnavi hepatici - bolnavi cardiaci - bolnavi cu afecţiuni renale - bolnavi diabetici

4,75 3,50 3,50 3,50 4,75

Alocaţie de hrană pentru donatorii de sânge: - donatorii onorifici - donatori cu plată

34,50 24,50

Bolnavi cetăţeni străini internaţi în Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie

82

232

DECRET-LEGE privind stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă : Art. 1. – Alocaţiile zilnice de hrană pentru bolnavii internaţi în unităţile

sanitare, precum şi cele ale donatorilor de sânge sunt cele prevăzute în anexă. Pentru cetăţenii străini bolnavi internaţi în unităţi sanitare alocaţia zil-

nică de hrană se stabileşte de Ministerul Sănătăţii cu acordul Ministerului Finanţelor, ţinând seama de sumele plătite de aceştia pentru spitalizare.

Art. 2. – Copiii până la vârsta de 3 ani din evidenţa specială – prematuri, gemelari, distrofici, rahitici, bolnavi sau contactaţi de tuberculoză, ori cu pro-bleme socio-familiale, precum şi copiii până la vârsta de 7 ani cu o insuficientă dezvoltare staturo-ponderală au dreptul la 0,5 l lapte reconstituit din lapte praf zilnic, care se acordă prin unităţile sanitare teritoriale ambulatorii.

Art. 3. – Unităţile sanitare au obligaţia să asigure regimuri adecvate spe-cificului bolii, diferenţiate în raport cu necesităţile fiziologice ale bolnavului, în cadrul alocaţiei de hrană zilnică, astfel ca, la finele fiecărui an, să se încadreze în alocaţiile legal stabilite.

În cadrul alocaţiei de hrană se cuprinde numai valoarea alimentelor. Art. 4. – Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Agriculturii şi

Industriei Alimentare, primăriile, cooperaţia de consum, întreprinderile agricole de stat şi cooperatiste, vor asigura aprovizionarea prioritară şi de calitate su-perioară a unităţilor sanitare, de regulă la preţuri de livrare.

Art. 5. – Ministerul Economiei Naţionale şi Ministerul Finanţelor vor introduce modificările corespunzătoare în indicatorii de plan şi financiari pe anul 1990.

Art. 6. – Prezentul Decret-lege intră în vigoare pe data de 1 aprilie 1990. Pe aceeaşi dată, se abrogă prevederile Decretului nr. 232/1978 privind

stabilirea alocaţiilor zilnice de hrană în unităţile sanitare şi anexa nr. 2, paragra-ful „În domeniul ocrotirii sănătăţii”, la Decretul nr. 46/1982 cu privire la majora-rea retribuţiilor tarifare al personalului muncitor, alocaţii de stat pentru copii, a pensiilor şi alte drepturi care se acordă în raport de nivelul retribuţiilor sau pen-siilor. De asemenea, se modifică în mod corespunzător anexa nr. 6 la Decretul nr. 279/1983 privind asistenţa medicală cu plată.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

Bucureşti

233

Alocaţiile de hrană în unităţile sanitare pentru bolnavii internaţi şi alocaţiile de hrană pentru donatorii de sânge

Beneficiari de alocaţii Alocaţia zilnică de hrană Alocaţii zilnice de hrană pentru bolnavii internaţi în unităţile sanitare:

- bolnavi adulţi internaţi în unităţi spitaliceşti - bolnavi internaţi în staţionare de zi - copii nou-născuţi, prematuri, în maternităţi,

secţii sau compartimente4 - copii 0–3 ani internaţi în unităţi spitaliceşti - copii 3–16 ani internaţi în unităţi spitaliceşti - copii în creşe cu program zilnic - copii în creşe cu program săptămânal - copii în leagăne de copii - bolnavi arşi - bolnavi în leprozerii - însoţitori ai bolnavilor internaţi în unităţi

sanitare - alocaţie pentru o raţie de 0,500 litri lapte la

bucătăriile de lapte

30 lei 15 lei 5 lei

15 lei 23 lei 15 lei 23 lei 23 lei 40 lei 50 lei 30 lei

3 lei

Alocaţii de hrană pentru donatorii de sânge 50 lei

4 În cazul alimentaţiei naturale, de alocaţia noului născut poate beneficia mama copilului.

234

DOCUMENTUL NR. 61 Următoarea hotărâre face parte din aceeaşi categorie a actelor reparatorii, în cazul de faţă abrogarea Decretului nr. 223/1978 referitor la stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal; în anexă – expunerea de motive, avizul favorabil al comisiei de specialitate şi decretul-lege în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

HOTĂRÂRE pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Decret-lege privind abrogarea

Decretului nr.223/1978 referitor la stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal

GUVERNUL ROMÂNIEI h o t ă r ă ş t e :

Articol unic. – Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională,

spre adoptare, proiectul de Decret-lege privind abrogarea Decretului nr. 223/1978 referitor la stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal.

PRIM-MINISTRU,

Petre Roman

Bucureşti, 26.III.1990 Nr. E 318

235

EXPUNERE DE MOTIVE

În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 10/1990 pri-vind regimul paşapoartelor şi al călătoriilor în străinătate, s-a elaborat o hotărâre a Guvernului României prin care s-au stabilit sumele ce se asigură, prin schimb valutar cetăţenilor români care călătoresc peste graniţă.

Având în vedere că în acest mod s-a asigurat cadrul legal corespunzător şi în vederea creării unui regim juridic unitar în acest domeniu, apare necesară abrogarea Decretului nr. 223/1978, privind stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal.

În acest scop, s-a întocmit alăturatul proiect de decret-lege, cu ale cărui prevederi, dacă sunteţi de acord, vă rugăm a-l adopta.

MINISTERUL FINANŢELOR, MINISTRU, Ion Păţan MINISTERUL TURISMULUI, MINISTRU, Nr. 230 21.III.1990

Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

AVIZ

în legătură cu proiectul de Decret-lege privind abrogarea Decretului nr. 223/1978 referitor la stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care

călătoresc în străinătate în interes personal

Prin proiectul de decret-lege se propune abrogarea Decretului nr. 223/1978, deoarece, potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 10/1990 privind regimul paşapoartelor şi al călătoriilor în străinătate, Guvernul României are competenţa să stabilească sumele ce se asigură prin schimb valutar, cetăţenilor români care călătoresc peste graniţă.

În temeiul art. 2 din Decretul-lege nr. 10/1990, Guvernul a elaborat un proiect de Hotărâre care stabileşte sumele ce se acordă pentru cetăţenii români

236

care călătoresc în străinătate, asigurând pentru acest domeniu un cadru legal nou şi un regim juridic unitar.

În acest context, se impune abrogarea Decretului nr. 223/1978, care reglementează aceeaşi materie.

În raport de cele mai de sus, avizăm favorabil proiectul de decret-lege.

PREŞEDINTE, Acad. Alexandru Bârlădeanu EXPERT, Veronica Iacob PREŞEDINTE, Mihai Constantinescu EXPERT, Ioan Condor

DECRET-LEGE pentru abrogarea Decretului nr. 223/1978 referitor la stabilirea sumelor în valută

la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate în interes personal

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Articol unic. – Prevederile Decretului nr. 223/1978 privind stabilirea sumelor în valută la care au dreptul persoanele care călătoresc în străinătate, în interes personal se abrogă.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ, Ion Iliescu

Bucureşti.

237

DOCUMENTUL NR. 62 Un alt document important pentru clădirea noului stat democratic român este şi următoarea hotărâre privind schimbarea conţinutului jurământului militar; în anexă – nota explicativă, avizul favorabil al comisiei de specialitate şi decretul-lege în sine (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

HOTĂRÂRE pentru supunerea spre adoptare a proiectului de decret-lege privind conţinutul

jurământului militar

GUVERNUL ROMÂNIEI h o t ă r ă ş t e :

Articol unic. – Se supune Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, spre adoptare, proiectul de Decret-lege privind conţinutul jurământului militar.

PRIM-MINISTRU,

Petre Roman

Bucureşti, 3.IV.1990 Nr. E 361

NOTĂ

După victoria Revoluţiei din decembrie 1989 a apărut necesitatea ca întreaga armată să depună un nou jurământ faţă de patrie şi popor, cu un conţi-nut diferit de cel existent.

Prin Decretul-lege nr. 55 din 06.02.1990 s-a aprobat jurământul numai pentru militarii care intră în rândurile Forţelor Armate.

Cum în prezent în rândul Forţelor Armate avem cadre militare, studenţi şi elevi ai instituţiilor militare de învăţământ şi militari în termen care au depus jurământul aprobat în vechea formă şi cei ce vor fi încorporaţi în viitor până la adoptarea noii Constituţii, am întocmit alăturatul proiect de decret-lege, prin care se propune o singură formă a jurământului atât pentru cadre, studenţi şi elevi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari cu termen redus, militari în termen cât şi pentru cei care urmează a fi chemaţi sub arme.

238

Propun ca, după aprobare, decretul-lege să fie publicat în Monitorul Oficial al României.

MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE, General-colonel Victor Stănculescu

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului

AVIZ asupra proiectului de Decret-lege privind conţinutul jurământului militar

Prin proiectul de decret-lege se propune o nouă formulare a conţinutu-lui jurământului militar, atât pentru cadrele, studenţii şi elevii instituţiilor mili-tare din învăţământ, militarii cu termen redus şi militarii în termen care au depus jurământul în vechea formă, cât şi pentru cei ce urmează a fi chemaţi sub arme, astfel ca întreaga armată să depună un nou şi unic jurământ faţă de patrie.

Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului avizează favorabil proiectul-lege în forma prezentată.

VICEPREŞEDINTE, Oliviu Tocaciu

DECRET-LEGE privind conţinutul jurământului militar

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Militarii Forţelor Armate care execută serviciul militar, indife-rent de forma acestuia, vor depune următorul jurământ:

„Eu ......................................................, militar al Forţelor Armate, jur credinţă patriei mele, ROMÂNIA.

Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare. Art. 2. – Prevederile Decretului-lege nr. 55/06.02.1990 se abrogă.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ,

Ion Iliescu

Bucureşti.

239

DOCUMENTUL NR. 63

Decretul-lege privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a institu-ţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţe-nilor şi a ordinii de drept (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET-LEGE privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat,

a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept

În scopul preîntâmpinării oricăror acte de violenţă ce periclitează proce-

sul de înaintare a ţării spre democraţie, al ocrotirii organelor de stat, instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, al asigurării liniştii cetăţe-nilor şi ordinii de drept, astfel încât să se instaureze un climat de certitudine şi liberă expresie democratică,

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă : Art. 1. – În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, Ministerul de

Interne va acţiona pentru întărirea pazei şi luarea măsurilor de ordine necesare la sediile organelor de stat, instituţiilor publice, partidelor şi formaţiunilor politice, precum şi ale organizaţiilor obşteşti ale minorităţilor naţionale în vederea asigu-rării condiţiilor normale de desfăşurare a activităţii acestora pentru împiedicarea oricăror manifestări de violenţă care periclitează sub orice formă, securitatea edificiilor şi a bunurilor acestora, cât şi integritatea fizică a persoanelor. Toto-dată, va lua toate măsurile care se impun pentru combaterea manifestărilor de violenţă în locurile publice.

Ministerul Apărării Naţionale va coopera, în cadrul atribuţiilor sale legale, cu Ministerul de Interne şi va sprijini acţiunile întreprinse de acesta pen-tru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. 1.

Art. 2. – Fapta persoanei de a pătrunde, fără drept, în sediile organelor centrale şi locale de stat, ale altor instituţii publice, ale partidelor şi formaţiunilor politice, tulburând desfăşurarea normală a activităţii acestora constituie infrac-ţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii ori prin violenţă sau efracţie pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Tentativa se pedepseşte.

240

Art. 3. – Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a sediilor organelor centrale şi locale de stat, ale altor instituţii publice, ale partidelor şi formaţiunilor politice ori a bunurilor aflate la aceste sedii, se sancţionează cu pedepsele prevăzute de legea penală, iar dacă maximul special nu este îndestulător, se poate spori cu până la 5 ani, fără a se depăşi maximul general al pedepsei închisorii.

Tentativa se pedepseşte. Art. 4. – Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii sau

libertăţii persoanei, săvârşite împotriva reprezentanţilor organelor de stat, insti-tuţiilor publice şi a reprezentanţilor partidelor politice aflaţi în exercitarea acti-vităţii lor sau în legătură cu această activitate, se sancţionează cu pedeapsa prevă-zută de lege pentru fapta săvârşită, al cărei maxim se poate spori cu până la 5 ani, fără a se depăşi maximul general al închisorii prevăzut de Codul penal.

Art. 5. – Urmărirea şi judecarea infracţiunilor prevăzute în art. 2, 3 şi 4 se fac de urgenţă, potrivit procedurii privind infracţiunile flagrante.

PREŞEDINTELE

CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Ion Iliescu

Bucureşti, 23 februarie 1990 Nr. 88

241

DOCUMENTUL NR. 64 Următorul document reprezintă un raport cu privire la activitatea colectivului de relaţii cu publicul şi mijloacele informaţiei în masă de pe lângă C.P.U.N., precum şi a îndrumării şi rezolvării operative a problemelor deose-bite ale cetăţenilor (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

ACTIVITATEA COLECTIVULUI DE RELAŢII CU PUBLICUL ŞI MIJLOACELE

INFORMAŢIEI DE MASĂ

În vederea informării rapide, corecte şi eficiente a publicului şi a mijloa-celor informaţiei de masă privind activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, precum şi a îndrumării şi rezolvării operative a problemelor deosebite ale cetăţenilor, colectivul acţionează astfel:

A. În domeniul informaţiei de masă A.1. – primeşte de la Secretariatul C.P.U.N., Cabinetul Primului Minis-

tru al României, Ministerul Afacerilor Externe şi alte ministere comunicatele oficiale (decrete, decrete-legi, hotărâri ale Guvernului, comunicate diverse), pe care le difuzează imediat către ROMPRES;

A.2. – primeşte, prelucrează şi difuzează prin ROMPRES ştirile de inte-res general rezultate din relaţiile Consiliului cu organizaţii obşteşti, asociaţii profesionale, sindicale şi politice;

A.3. – prelucrează şi difuzează prin ROMPRES ştiri despre activitatea Biroului Executiv şi a celorlalte organisme ale Consiliului;

A.4. – contactează şi menţine legătura cu ziariştii străini de la principa-lele publicaţii din lume, ca şi cu ataşaţii culturali şi de presă de pe lângă ambasa-dele ţărilor reprezentante în România – în vederea informării prompte şi corecte privind activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

A.5. – primeşte şi difuzează comisiilor permanente publicaţiile străine transmise C.P.U.N. prin intermediul unor ambasade din Bucureşti;

A.6. – coordonează activitatea Centrului Internaţional de Presă, organi-zând conferinţe de presă de comun acord cu Secretariatul C.P.U.N. şi alţi solici-tanţi;

A.7. – informează comisiile C.P.U.N. asupra principalelor evenimente internaţionale apărute în presă;

A.8. – colaborează cu principalele cotidiene pentru reflectarea oportună şi eficientă a problemelor rezultate din relaţiile cu publicul;

242

A.9. – coordonează activitatea MONITORULUI OFICIAL – ca organ principal de informare pe tărâm legislativ, făcând astfel legătura între Secreta-riatul C.P.U.N., Biroul de Publicitate al MONITORULUI OFICIAL şi Tipografia Monitorului Oficial, având ca scop reducerea la minim a decalajului existent între data aprobării documentului oficial şi data difuzării, ca şi eliminarea tutu-ror obstacolelor ce îngreunează activitatea actuală;

A.10. – menţine legătura permanentă şi colaborează cu redacţiile princi-palelor cotidiene interne pentru reflectarea cât mai fidelă a poziţiei C.P.U.N., faţă de principalele evenimente interne şi internaţionale;

A.11. – urmăreşte activitatea de presă, radio şi televiziune până la apari-ţia „legii presei”;

A.12. – primeşte şi distribuie membrilor conducerii Consiliului Provizo-riu de Uniune Naţională, Guvernului, Ministerului de Externe şi Centrului Internaţional de Presă publicaţiile cotidiene şi săptămânale interne.

B. În domeniul relaţiilor cu publicul B.1. – răspunde solicitărilor telefonice pentru rezolvarea problemelor

curente şi îndrumarea cetăţenilor către forurile de resort specializate, interve-nind prin sistemul de audienţe în cazurile specializate de nivelurile organizato-rice inferioare;

B.2. – acordă audienţe pentru cetăţenii care nu au găsit ascultare sau soluţii acceptabile la alte foruri;

B.3. – ţine o strânsă legătură cu toţi factorii interesaţi pentru reaşezarea pe baze noi a activităţii colectivităţilor sociale (leagăne de copii, orfelinate, case de bătrâni, şcoli ajutătoare, etc.), implicând organele de presă şi organele de specialitate şi cetăţeneşti pentru rezolvarea problemelor acestora;

B.4. – face legăturile necesare pentru cazurile medicale speciale delate de persoane netratabile în ţară (răniţi din Revoluţie, boli cronice în stare gravă etc.) şi sprijină rezolvarea acestor cazuri, luând contact cu organizaţiile de caritate naţionale şi internaţionale;

B.5. – informarea operativă a cetăţenilor asupra documentelor legislative apărute;

B.6. – participă ca reprezentanţi ai C.P.U.N. la organizarea corectă a acţiunilor iniţiate de organizaţii de stat şi obşteşti din străinătate sau din ţară (ajutoare pentru colectivităţi, copii la odihnă şi tratament etc.);

B.7. – acordă sprijin consultativ la iniţiativele particulare nepolitice în toate domeniile.

243

PROPUNERI

1. Subordonarea directă faţă de Cabinetul Preşedintelui şi Secretariatul C.P.U.N.

2. Informare zilnică operativă în dublu sens: Cabinet, Secretariat – Colectiv; Colectiv – Secretariat, Cabinet.

3. Participarea unui membru al Colectivului în calitate de observator la lucrările Biroului Executiv al C.P.U.N.

4. Informarea asupra activităţii comisiilor prin secretariatele acestora.

COORDONATORUL COLECTIVULUI, Nicolae Dide

244

DOCUMENTUL NR. 65 Decret-lege privind condiţiile necesare încadrării în anumite funcţii

din cadrul aparatului de stat, urmat de anexele necesare.

DECRET-LEGE privind condiţiile necesare încadrării în anumite funcţii

din cadrul aparatului de stat

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Timp de 10 ani de la data adoptării prezentului decret-lege, funcţiile de decizie ori de influenţare directă a acesteia în întregul aparat de stat, la nivel central sau local, prevăzute în Anexa I nu pot fi ocupate de persoanele care au făcut parte dintre activiştii retribuiţi de P.C.R., U.T.C., U.G.S.R., U.A.S.C.R. Organizaţia pionierilor şi şoimilor patriei, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport sau dintre cei asimilaţi acestora din cadrul Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice de pe lângă C.C. al P.C.R.

Categoriile de activişti retribuiţi şi de persoane asimilate acestora sunt cele prevăzute în Anexa II.

Art. 2. – În vederea încadrării, numirii ori alegerii în aceste funcţii, este necesară completarea declaraţiei autentificate prevăzute în Anexa III.

Încadrarea, numirea ori alegerea realizate în lipsa acestei declaraţii sunt lovite de nulitate absolută.

Persoanele din vina cărora s-a realizat încadrarea, numirea ori alegerea fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. 1 răspund, după caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal.

Art. 3. – Orice persoană care are cunoştinţă că încadrarea, numirea ori alegerea pe una dintre funcţiile prevăzute în Anexa I s-a făcut în baza unei decla-raţii false are dreptul de a sesiza organele de procuratură în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii. Cercetările trebuie să se finalizeze în cel mult 30 de zile de la data înregistrării sesizării.

În cazul în care sesizarea se dovedeşte a fi întemeiată, organele de procu-ratură vor proceda la trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, precum şi la sesizarea conducătorului organului ierarhic superior a celuia din care face parte făptuitorul.

Art. 4. – Conducătorul organului ierarhic superior prevăzut de art. 3 alin. 2 are obligaţia ca, în termen de cel mult 5 zile de la data la care a fost sesizat, să dispună suspendarea făptuitorului din funcţia deţinută.

245

Art. 5. – Instanţa judecătorească sesizată cu soluţionarea cauzei penale va comunica de urgenţă conducătorului organului ierarhic superior prevăzut la art. 3 alin. 2 o copie de pe hotărârea rămasă definitivă.

Dacă prin hotărârea judecătorească s-a dispus achitarea, acesta va dispune, în chiar ziua sesizării sale, înlăturarea suspendării şi repunerea retroac-tivă în toate drepturile.

În cazul condamnării va dispune – în termen de cel mult 5 zile de la data primirii comunicării – destituirea infractorului din funcţia deţinută.

Art. 6.- Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. 2 şi art. 5 alin. 2 şi 3 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 15.000 la 30.000 sau cu închisoare contravenţională de la 15 la 30 de zile.

Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, de către un judecător de la Curtea Supremă de Justiţie, desemnat de către preşe-dintele acesteia.

Plângerea împotriva hotărârii luate se soluţionează de către preşedintele uneia dintre secţiile Curţii.

Art. 7. Învinuirea mincinoasă făcută în temeiul art. 3 alin. 1 constituie infracţiunea de denunţare calomnioasă şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 8. – Dispoziţiile prezentului decret-lege se aplică şi în privinţa persoanelor care ocupă funcţiile prevăzute în Anexa I la momentul adoptării acestuia. Declaraţia prevăzută la art. 3 se va completa în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare.

Art. 9. – Anexele I, II şi III fac parte integrantă din prezentul decret-lege.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu

Bucureşti.

ANEXA I

- Membrii Guvernului - Conducătorii oricăror organe centrale de stat şi adjuncţii acestora - Miniştrii adjuncţi şi asimilaţi acestora - Miniştrii secretari de stat şi asimilaţi acestora - Directorii şi directorii adjuncţi din ministere şi celelalte organe centrale de stat - Directorii şi directorii adjuncţi din centrale

246

- Directorii şi directorii adjuncţi de întreprinderi şi instituţii de stat sau asimi-laţi acestora

- Rectorii şi prorectorii instituţiilor de învăţământ superior, decanii şi prode-canii facultăţilor

- Preşedinţii şi vicepreşedinţii uniunilor cooperatiste naţionale sau judeţene - Judecătorii de la Curtea Supremă de Justiţie, preşedinţii şi vicepreşedinţii de

tribunale şi judecătorii - Procurorul-General şi adjuncţii acestuia, directorii din Procuratura

Generală, procurorii-şefi şi adjuncţii acestora - Şeful Marelui Stat Major, comandanţii de armate şi de direcţii din Ministerul

Apărării Naţionale - Şeful Inspectoratului General al Poliţiei şi adjuncţii acestuia, directorii şi

directorii adjuncţi din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei - Conducătorul Serviciului Român de Informaţii şi adjuncţii acestuia - Primarii

ANEXA II

- Membrii Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. - Membrii supleanţi ai Comitetului Politic Executiv - Şefi de secţie şi adjuncţi de şefi de secţie la C.C. al P.C.R. - Instructori C.C. al P.C.R. - Prim-secretarii şi secretarii comitetelor P.C.R. judeţene, municipale, orăşe-

neşti şi de sector - Secretarii adjuncţi cu propaganda ai comitetelor P.C.R. comunale - Activiştii retribuiţi din aparatul comitetelor P.C.R. la nivel de judeţe,

municipii, oraşe şi sectoare ale municipiului Bucureşti - Activiştii P.C.R. retribuiţi ai şcolilor interjudeţene de partid - Activiştii P.C.R. retribuiţi ai cabinetelor pentru activitatea politico-ideolo-

gică (judeţe, municipii, oraşe, sectoare ale municipiului Bucureşti) - Prim-secretarii C.C. al U.T.C., comitetelor U.T.C. judeţene, municipale,

orăşeneşti şi de sector - Şefii de secţie şi adjuncţii de şefi de secţie ai C.C. al U.T.C. - Preşedinţii C.U.A.S.C.R. pe ţară şi pe centre universitare - Vicepreşedinţii şi secretarii C.U.A.S.C.R. pe ţară şi centre universitare, în

cazul când au fost retribuiţi pentru această funcţie - Preşedinţii Comitetului Naţional al Pionierilor şi Şoimilor Patriei, preşe-

dinţii comitetelor judeţene, municipale, orăşeneşti şi de sector - Instructorii Consiliului Naţional al Pionierilor şi Şoimilor Patriei şi ai

comitetelor judeţene - Preşedinţii şi vicepreşedinţii U.G.S.R.

247

- Instructorii U.G.S.R. - Asimilaţii celor de mai sus din M.I. şi M.Ap.N. - Activiştii şi cadrele didactice din Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice de

pe lângă C.C. al P.C.R.

Aceste principii se vor aplica şi la organisme similare: C.N.E.F.S., C.C.E.S., C.N.S.T., C.N.S.I.

ANEXA III

Declaraţie

Subsemnatul ................................................................., fiul lui......................... şi al ..........................................................., născut la data de ....................................... în ....................................., domiciliat în ...................................................prin prezenta – cunoscând sancţiunile legii penale pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii – declar că nu am ocupat niciodată vreuna din funcţiile prevăzute în Anexa II la Decretul-lege nr. ............

Semnătura, Data

248

DOCUMENTUL NR. 66 Următorul document reprezintă un model de propunere privind unele pro-bleme ridicate de reprezentanţii partidelor politice din România acelei perioade – în acest caz, Partidul Reconstrucţiei Naţionale din România (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

PARTIDUL RECONSTRUCŢIEI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA CĂTRE

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Către Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

D-lui Preşedinte Ion Iliescu

Partidul Reconstrucţiei Naţionale din România vă solicită să acordaţi cuvântul unui reprezentant al său în cadrul discuţiilor prealabile din ziua de 14 martie 1990 şi vă supune atenţiei următoarele:

I. Reluarea în discuţie a propunerii făcute de dl. Gabriel Iosif Chiuzbaian, primvicepreşedintele partidului nostru, cu privire la modificarea art. 6 din Legea electorală în sensul majorării numărului deputaţilor de la 331 la cel puţin 387 cât prevedea Legea electorală din 27 martie 1926, când populaţia ţării era net inferioară celei actuale şi a sporirii numărului senatorilor, întrucât, repre-zentarea de 1 la 250.000 de locuitori nu este corespunzătoare unei democraţii autentice pentru o Adunare Constituantă.

Argumente: 1. Aşa cum a evidenţiat şi presa (România Liberă din 13 martie 1990),

numărătoarea voturilor la amendamentul propus de G. I. Chiuzbaian a fost ero-nată. Se pare că din totalul celor prezenţi, o majoritate de 104 persoane şi nu 83, cât s-a anunţat în sală, au votat în favoarea amendamentului, inclusiv 4 dintre membrii prezidiului, ale căror voturi nu au fost luate, însă, în calcul. Or, potrivit art. 2 din Regulament, decretele-lege se adoptă cu majoritatea membrilor prezenţi.

2. În ziua de 13 martie, la propunerea d-lui Vicepreşedinte Radu Câmpeanu, art. 2 din Regulament, care se referă la procedura votării a fost modificat. În această situaţie, asistăm la o procedură inadmisibilă, după care, primele 6 articole din Legea electorală au fost votate sub imperiul unei anumite reglementări, iar restul legii, după o nouă procedură.

De aceea este pe deplin justificată cererea de a fi rediscutate primele 6 articole din Lege şi în primul rând art. 6 cu privire la numărul deputaţilor şi al senatorilor, pentru ca procedura votării să fie aceeaşi pentru întreaga lege.

249

3. Parlamentul ce urmează să se constituie, va fi în primul rând o Adunare Constituantă, deci, un organism chemat să adopte viitoarea Constituţie a ţării. De aceea se impune ca prin majorarea numărului deputaţilor şi al senato-rilor să se asigure o cât mai largă reprezentare a poporului român în acest organism.

II. Pe de altă parte, credem că se impune a fi reluată în discuţie o intere-santă propunere, făcută cu bun simţ în ziua de 13 martie, şi anume ca C.P.U.N. să se constituie în Adunare Constituantă (evident, prin lărgirea componenţei sale), în vederea adoptării unei Constituţii provizorii, care să asigure o bază legală corespunzătoare pentru stabilitatea politică şi social-economică a ţării.

Argumente: 1. Actualii membri ai C.P.U.N. şi observatorii au dobândit deja o

anumită experienţă parlamentară. 2. În condiţiile empirice în care s-ar desfăşura alegerile la 20 mai, nu

putem avea certitudinea că noul Parlament, care va trebui să constituie Adunarea Constituantă, va fi alcătuit din persoane cu experienţa necesară şi cu o pregătire politică şi juridică corespunzătoare.

3. Desfăşurarea alegerilor la 20 mai nu este în avantajul cetăţeanului român, care nu cunoaşte încă instrumentele juridice şi politice ale noii democra-ţii pe care dorim, totuşi, s-o edificăm.

Pe de altă parte, formaţiunile politice existente (dintre care, multe nu au sedii şi nici mijloace de propagandă), vor fi împiedicate practic să participe la alegeri.

4. Eventual, la 20 mai ar putea avea loc doar alegerile pentru desemnarea preşedintelui României, care să fie investit în această calitate pentru un mandat de 2 ani, desigur, cu condiţia diminuării atribuţiilor prevăzute în proiectul de decret-lege supus dezbaterilor, pentru a se preveni posibilitatea alunecării puterii provizorii spre o nouă dictatură.

III. Solicităm repunerea microfonului în loja observatorilor, de unde a fost subtilizat în ziua de 13 martie, fără justificare şi fără nici o explicaţie.

Toate aceste propuneri sunt făcute de Partidul Reconstrucţiei Naţionale din România din dorinţa sinceră de a contribui la asigurarea unui cadru juridic constructiv pentru desfăşurarea vieţii noastre politice şi a unei stabilităţi eficiente pe plan social-economic. Dorim ca democraţia română să devină parteneră, cu drepturi egale, în marea simfonie democratică a unei Europe umaniste a viito-rului, unită în marea ei diversitate.

PARTIDUL RECONSTRUCŢIEI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA

250

DOCUMENTUL NR. 67 Următorul document reprezintă, de astă dată, o propunere venită din partea unui important om politic al acelei perioade – Silviu Brucan, cu privire la dezamorsarea crizei prin care trecea România înaintea alegerilor din 20 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

PROPUNEREA LUI SILVIU BRUCAN CU PRIVIRE LA DEZAMORSAREA CRIZEI ŞI ELIMINĂRII TENSIUNII

DIN PREAJMA ALEGERILOR DIN 20 MAI

PROPUNERE

În vederea dezamorsării crizei şi a eliminării tensiunii înaintea alegerilor de la 20 mai se propune:

1. Preşedintele şi primul ministru nu vor face parte din acelaşi partid. Preşedintele va fi ales prin vot direct, conform legii electorale, în timp ce primul ministru va fi desemnat din rândurile primelor cinci partide în ordinea votului popular printr-o înţelegere între acestea.

2. Guvernul va fi o coaliţie de partide: accentul să cadă pe tehnicieni competenţi, urmând ca posturile politice să fie repartizate partidelor politice, potrivit aceluiaşi principiu al reprezentării în parlament.

3. Dat fiind că partidele politice, inclusiv Frontul Salvării Naţionale, au nevoie de un timp îndelungat pentru a se organiza la scară naţională şi a-şi stabili identitatea şi ideologia, se propune ca în timp de 2 ani să aibă loc noi alegeri prezidenţiale şi parlamentare.

Caracterul de coaliţie al guvernului va asigura condiţii favorabile atât procesului de formare a partidelor politice, cât şi desfăşurării alegerilor din 1992.

4. În aceşti doi ani, vechile structuri vor fi eliminate şi înlocuite cu noile forţe ale revoluţiei.

Silviu Brucan

251

DOCUMENTUL NR. 68 Hotărârea cu privire la numerotarea circumscripţiilor electorale şi stabilirea numărului deputaţilor şi senatorilor – în vederea apropiatelor alegeri din 20 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

HOTĂRÂRE privind numerotarea circumscripţiilor electorale şi stabilirea numărului

deputaţilor şi senatorilor

Pentru alegerile ce vor avea loc la 20 mai 1990 În temeiul art. 14 din Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru ale-

gerea parlamentului şi a Preşedintelui României, GUVERNUL ROMÂNIEI d e c r e t e a z ă :

Art. 1. – Numerotarea circumscripţiilor electorale este cea prevăzută în

anexa nr. 1. Art. 2. – Numărul deputaţilor în Adunarea Deputaţilor ce pot fi aleşi în

fiecare circumscripţie electorală este cel prevăzut în anexa nr. 2. Art. 3. – Numărul senatorilor ce pot fi aleşi în fiecare circumscripţie

electorală este cel prevăzut în anexa nr. 3. Art. 4. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM MINISTRU Petre Roman

Bucureşti, 19.III.1990 Nr. 283

Anexa nr. 1

NUMEROTAREA

circumscripţiilor electorale

1. Circ. electorală nr. 1 judeţul Alba 2. Circ. electorală nr. 2 judeţul Arad 3. Circ. electorală nr. 3 judeţul Argeş

252

4. Circ. electorală nr. 4 judeţul Bacău 5. Circ. electorală nr. 5 judeţul Bihor 6. Circ. electorală nr. 6 judeţul Bistriţa-Năsăud 7. Circ. electorală nr. 7 judeţul Botoşani 8. Circ. electorală nr. 8 judeţul Braşov 9. Circ. electorală nr. 9 judeţul Brăila 10. Circ. electorală nr. 10 judeţul Buzău 11. Circ. electorală nr. 11 judeţul Caraş-Severin 12. Circ. electorală nr. 12 judeţul Călăraşi 13. Circ. electorală nr. 13 judeţul Cluj 14. Circ. electorală nr. 14 judeţul Constanţa 15. Circ. electorală nr. 15 judeţul Covasna 16. Circ. electorală nr. 16 judeţul Dâmboviţa 17. Circ. electorală nr. 17 judeţul Dolj 18. Circ. electorală nr. 18 judeţul Galaţi 19. Circ. electorală nr. 19 judeţul Giurgiu 20. Circ. electorală nr. 20 judeţul Gorj 21. Circ. electorală nr. 21 judeţul Harghita 22. Circ. electorală nr. 22 judeţul Hunedoara 23. Circ. electorală nr. 23 judeţul Ialomiţa 24. Circ. electorală nr. 24 judeţul Iaşi 25. Circ. electorală nr. 25 judeţul Maramureş 26. Circ. electorală nr. 26 judeţul Mehedinţi 27. Circ. electorală nr. 27 judeţul Mureş 28. Circ. electorală nr. 28 judeţul Neamţ 29. Circ. electorală nr. 29 judeţul Olt 30. Circ. electorală nr. 30 judeţul Prahova 31. Circ. electorală nr. 31 judeţul Satu Mare 32. Circ. electorală nr. 32 judeţul Sălaj 33. Circ. electorală nr. 33 judeţul Sibiu 34. Circ. electorală nr. 34 judeţul Suceava 35. Circ. electorală nr. 35 judeţul Teleorman 36. Circ. electorală nr. 36 judeţul Timiş 37. Circ. electorală nr. 37 judeţul Tulcea 38. Circ. electorală nr. 38 judeţul Vaslui 39. Circ. electorală nr. 39 judeţul Vâlcea 40. Circ. electorală nr. 40 judeţul Vrancea 41. Circ. electorală nr. 41 municipiul Bucureşti

253

Anexa nr. 2

NUMĂRUL DEPUTAŢILOR ce pot fi aleşi în fiecare circumscripţie electorală

Circumscripţia electorală Numărul deputaţilor

Nr. 1 Alba 7 Nr. 2. Arad 8 Nr. 3. Argeş 11 Nr. 4. Bacău 12 Nr. 5. Bihor 11 Nr. 6. Bistriţa-Năsăud 6 Nr. 7. Botoşani 8 Nr. 8. Braşov 12 Nr. 9. Brăila 7 Nr. 10. Buzău 9 Nr. 11. Caraş-Severin 7 Nr. 12. Călăraşi 6 Nr. 13. Cluj 12 Nr. 14. Constanţa 12 Nr. 15. Covasna 4 Nr. 16. Dâmboviţa 10 Nr. 17. Dolj 13 Nr. 18. Galaţi 11 Nr. 19. Giurgiu 5 Nr. 20. Gorj 6 Nr. 21. Harghita 6 Nr. 22. Hunedoara 9 Nr. 23. Ialomiţa 5 Nr. 24. Iaşi 14 Nr. 25. Maramureş 9 Nr. 26. Mehedinţi 5 Nr. 27. Mureş 10 Nr. 28. Neamţ 10 Nr. 29. Olt 9 Nr. 30. Prahova 15 Nr. 31. Satu Mare 7 Nr. 32. Sălaj 5 Nr. 33. Sibiu 8 Nr. 34. Suceava 12

254

Nr. 35. Teleorman 8 Nr. 36. Timiş 12 Nr. 37. Tulcea 5 Nr. 38. Vaslui 8 Nr. 39. Vâlcea 7 Nr. 40 Vrancea 7 Nr. 41. Municipiul Bucureşti 39 TOTAL 387

Anexa nr. 3

NUMĂRUL SENATORILOR ce pot fi aleşi în fiecare circumscripţie electorală

Circumscripţia electorală Numărul deputaţilor

Nr. 1 Alba 2 Nr. 2. Arad 3 Nr. 3. Argeş 3 Nr. 4. Bacău 3 Nr. 5. Bihor 3 Nr. 6. Bistriţa-Năsăud 2 Nr. 7. Botoşani 2 Nr. 8. Braşov 3 Nr. 9. Brăila 2 Nr. 10. Buzău 3 Nr. 11. Caraş-Severin 2 Nr. 12. Călăraşi 2 Nr. 13. Cluj 3 Nr. 14. Constanţa 3 Nr. 15. Covasna 2 Nr. 16. Dâmboviţa 3 Nr. 17. Dolj 4 Nr. 18. Galaţi 3 Nr. 19. Giurgiu 2 Nr. 20. Gorj 2 Nr. 21. Harghita 2 Nr. 22. Hunedoara 3 Nr. 23. Ialomiţa 2 Nr. 24. Iaşi 4

255

Nr. 25. Maramureş 3 Nr. 26. Mehedinţi 2 Nr. 27. Mureş 3 Nr. 28. Neamţ 3 Nr. 29. Olt 3 Nr. 30. Prahova 4 Nr. 31. Satu Mare 2 Nr. 32. Sălaj 2 Nr. 33. Sibiu 3 Nr. 34. Suceva 3 Nr. 35. Teleorman 3 Nr. 36. Timiş 3 Nr. 37. Tulcea 2 Nr. 38. Vaslui 2 Nr. 39. Vâlcea 2 Nr. 40 Vrancea 2 Nr. 41. Municipiul Bucureşti 14 TOTAL 387

256

DOCUMENTUL NR. 69 Diagrama operaţiunilor electorale în vederea apropiatelor alegeri din 20 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DIAGRAMA OPERAŢIUNILOR ELECTORALE ÎN IPOTEZA MENŢINERII DATEI DE 20 MAI PENTRU ALEGERI

20 martie – stabilirea datei alegerilor prin decret al C.P.U.N. – începe campania electorală 25 martie – constituirea Biroului Electoral Central în forma restrânsă (numai

7 judecători de la Curtea Supremă), de către preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, prin tragere la sorţi;

– stabilirea numărului de deputaţi şi senatori pentru fiecare judeţ, de către Guvern.

28 martie – constituirea Birourilor Electorale de Circumscripţie în formă restrânsă (3 judecători), de către preşedinţii Tribunalelor judeţene, prin tragere la sorţi;

– stabilirea semnelor electorale propuse de partide, de către Biroul Electoral Central.

30 martie – stabilirea modelelor buletinelor de vot, de către Guvern. 31 martie – publicarea buletinelor de vot, de către Biroul Electoral Central 9 aprilie – delimitarea secţiilor de votare de către primăriile judeţene şi a

Capitalei 20 aprilie – întocmirea şi afişarea listelor electorale pe secţii de votare, de către

primării – completarea Birourilor Electorale, Central şi de circumscripţii,

pentru deputaţi şi senatori, şi la Biroul Electoral Central, pentru preşedintele republicii.

23 aprilie – ultimele contestaţii referitoare la candidaţii anunţaţi pe 20 aprilie. 5 mai – constituirea Birourilor Electorale ale Secţiilor de către preşedintele

tribunalului judeţean, primării judeţene şi partide politice. 10 mai – tipărirea buletinelor de vot de către Birourile Electorale de

Circumscripţie şi primăriile judeţene. 18 mai – distribuirea buletinelor de vot la secţii – încetarea campaniei electorale 20 mai – efectuarea scrutinului.

257

DOCUMENTUL NR. 70 Un raport al Ministerului Afacerilor Externe adresat preşedintelui C.P.U.N. cu privire la participarea observatorilor străini la apropiatele alegeri din 20 mai 1990. MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE NR. 7/1158

Domnului ION ILIESCU

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

NOTĂ

Referitor: măsuri pentru participarea de observatori la alegerile din România.

1. În urma hotărârii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, din 23 ianuarie 1990, preşedintele Consiliului a solicitat secretarului general al ONU trimiterea de observatori ai ONU la alegerile din 20 mai ac.

Problema a fost discutată de ministrul afacerilor externe, cu secretarul general al ONU, la New York şi Windhoek.

În răspunsul său, secretarul general a specificat că, în conformitate cu competenţele şi prerogativele pe care le are, în situaţia ţării noastre ONU ar putea pune la dispoziţie „consultanţă” sub forma unui număr de experţi care să ofere „asistenţă în legătură cu aspectele juridice şi tehnice” ale organizării de alegeri democratice.

Detaliile acţiunii ar urma să fie stabilite cu Centrul ONU pentru dreptu-rile omului de la Geneva.

2. Cu prilejul vizitei efectuate la Bucureşti, secretarul de stat al SUA, James Baker a reafirmat propunerea sa privind invitarea la alegeri de observatori ai CSCE.

Ulterior, ministrul de externe român a declarat că „România ar saluta prezenţa la alegeri a unor observatori din partea celor 34 de state ale CSCE”.

Această declaraţie a fost bine primită la Washington, Ottawa şi de can-celariile diplomatice europene. Mai multe ţări au exprimat interesul de a trimite observatori.

Se aşteaptă invitaţii oficiale din partea autorităţilor române şi detalii pri-vind facilităţile ce se vor acorda observatorilor.

258

3. Cu prilejul vizitei în România a preşedintelui Comitetului ministerial al Consiliului Europei şi a secretarului general al acestui for a fost discutată şi problema participării la alegeri a unor observatori ai Consiliului. Preşedintele Adunării parlamentare a Consiliului a apreciat că invitarea acestor observatori ar constitui un important pas pe cale colaborării dintre România şi Consiliul Europei.

4. La alegerile din R.D. Germană de la 18 martie a.c., au trimis observa-tori Consiliul Europei (15 persoane) Parlamentul european (8 persoane), Uniunea Interparlamentară, Adunarea Nord-Atlantică, precum şi parlamentele unor ţări (Polonia, U.R.S.S.).

La alegerile din Ungaria de la 25 martie a.c. au fost prezenţi observatori ai Alianţei Internaţionale – Helsinki şi ai altor organizaţii neguvernamentale internaţionale cu preocupări în domeniul drepturilor omului.

Din analiza reacţiilor la demersurile făcute, precum şi din experienţa celorlalte ţări, rezultă că invitarea de observatori la alegeri este concepută ca un act unilateral, prin care un stat, în virtutea prerogativelor sale suverane, decide să supună procesul electoral şi alegerile transparenţei şi observării altor ţări sau unor organizaţii internaţionale. Prin acest act se urmăreşte sporirea încrederii reciproce pe continent, promovarea drepturilor omului şi edificarea noii construcţii europene.

Este de menţionat că, în timpul prezenţei lor la procesul electoral, obser-vatorii urmăresc nu numai alegerile propriu-zise, dar şi situaţia de ansamblu a respectării drepturilor omului în ţara respectivă. O atitudine deschisă în acest domeniu este de natură să reducă aria suspiciunilor şi să descurajeze eventuale păreri că alegerile nu au fost corecte.

Prezenţa observatorilor din partea Consiliului Europei poate influenţa pozitiv admiterea ţării noastre în Consiliu, acest organism condiţionând admite-rea oricărui stat de necesitatea organizării de alegeri libere.

6. Având în vedere necesitatea menţinerii iniţiativei politice în aceste domenii, precum şi faptul că o dată cu începerea campaniei electorale, este important ca disponibilitatea de principiu privind acceptarea de observatori la alegerile din 20 mai a.c., declarată de guvernul român, să fie concretizată, propunem:

a) Prin canale diplomatice să se adreseze invitaţii de a trimite observatori la alegeri:

- tuturor celor 34 de state semnatare ale Actului final de la Helsinki; - Consiliului Europei. De asemenea, prin intermediul Centrului ONU pentru drepturile omu-

lui din Geneva să se perfecteze obţinerea de asistenţă în problemele de ordin juridic şi tehnic legate de organizarea şi desfăşurarea de alegeri libere şi demo-cratice. În acest sens, să vină la Bucureşti o misiune de experţi ONU pentru a oferi consultanţă.

259

b) Totodată, să se facă cunoscut în mod oficial unor organisme neguvernamentale, cum sunt Parlamentul European, Uniunea Interparlamen-tară, altor organizaţii neguvernamentale internaţionale, precum şi unor perso-nalităţi cunoscute pe plan internaţional pentru activitatea lor în apărarea dreptu-rilor omului că prezenţa lor la alegerile din 20 mai ar fi binevenită.

Observatorilor din această categorie li se vor da legitimaţii şi ecusoane diferite de cele ale observatorilor guvernamentali.

c) Comisia guvernamentală pentru organizarea alegerilor să asigure, atât pe plan central, cât şi local, condiţii adecvate pentru desfăşurarea activităţii observatorilor.

Odată cu înmânarea legitimaţiei şi ecusonului de „observator” să li se precizeze facilităţile de care aceştia vor pute a beneficia, precum şi condiţiile în care ei îşi vor desfăşura activitatea (anexa).

28 martie 1990

Anexa

FACILITĂŢI CARE SĂ FIE ACORDATE OBSERVATORILOR

Acordarea facilităţii de „observator” pe timpul pregătirii şi desfăşurării

alegerilor în România revine guvernului român, în calitatea sa de organizator şi garant al desfăşurării alegerilor în condiţiile prevăzute de lege.

Observatorii vor putea fi prezenţi de la declanşarea campaniei electorale până la încheierea alegerilor.

În vederea asigurării condiţiilor pentru a-şi putea desfăşura în deplină libertate activitatea, ei vor beneficia de următoarele:

1. Punerea la dispoziţie, în limbi străine, a actelor legislative fundamen-tale care prevăd: participarea liberă a cetăţenilor la viaţa politică, libertatea de asociere şi manifestare, dreptul la exprimare liberă, dreptul la vot secret, dreptul de a fi ales, informarea alegătorilor asupra candidaţilor, dreptul celor aleşi de a ocupa poziţiile pentru care au fost aleşi.

2. Libertatea deplină de mişcare şi întâlnire cu toate formaţiunile politice şi candidaţii acestora.

Ei vor putea avea acces la întrunirile electorale şi vor urmări desfăşurarea concretă a votului în oricare dintre localităţile pe care le doresc, în condiţiile pre-vederilor legii electorale.

Observatorii vor putea solicita autorităţilor orice informaţii pe care le doresc în legătură cu organizarea campaniei electorale şi desfăşurarea alegerilor.

3. Pentru facilitarea accesului, autorităţile române vor sprijini organiza-rea deplasării lor în ţară şi, la cerere, le vor înlesni întâlnirile cu lideri ai partide-lor politice şi cu candidaţi.

260

4. Întreaga activitate a observatorilor se va desfăşura cu respectarea legi-lor şi reglementărilor interne ale ţării noastre.

Observatorii vor adopta o atitudine neutră şi nu se vor interfera în pro-cesul electoral. Prezenţa lor va avea ca scop obţinerea de informaţii şi opinii, inclusiv în cadrul întâlnirilor pe care le vor avea cu lideri politici şi candidaţi în alegeri.

5. Modalităţile prin care observatorii vor aduce la cunoştinţa guvernelor lor sau opiniei publice concluziile la care ajung în urma alegerilor rămân la lati-tudinea acestora.

În cazul în care doresc, observatorii pot organiza la încheierea misiunii lor conferinţe de presă şi pot solicita întrevederi cu autorităţile române.

Potrivit practicii internaţionale, toate cheltuielile legate de prezenţa

observatorilor la alegeri sunt suportate de către aceştia, ca măsură de garantare a independenţei lor. MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE Nr. 7/1159

Domnului ION ILIESCU

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

NOTĂ

Referitor: Măsuri organizatorice pentru primirea observatorilor străini

Odată cu începerea campaniei electorale pentru alegerile din 20 mai unele state sau organisme europene şi-au anunţat intenţia de a trimite observatori. Având în vedere necesitatea organizării acestei activităţi şi punerii la dispoziţia observatorilor a datelor şi informaţiilor care să le înlesnească observarea efectivă şi obiectivă a desfăşurării campaniei electorale şi a alegerilor propunem:

1. Comisia guvernamentală de organizare a alegerilor să stabilească un Birou de Informaţii pentru observatorii străini care să funcţioneze pe întreaga durată a procesului electoral.

2. Biroul să dispună de persoane care să cunoască limbi străine, să pună la dispoziţia observatorilor materiale documentare şi informative privind legislaţia română referitoare la alegeri şi în general la recunoaşterea drepturilor şi

261

libertăţilor fundamentale ale omului în România, date privind organizarea alege-rilor pe tot teritoriul ţării.

Anexăm o listă tematică orientativă privind problemele la care ar urma să răspundă materialele documentare şi de informare, selectate din literatura de specialitate, pe care le-ar putea ridica observatorii (Anexa).

3. La solicitarea observatorilor, Biroul să faciliteze întâlnirile acestora cu lideri ai partidelor politice, cu alte personalităţi, participarea lor la întruniri electorale sau deplasarea în ţară. De asemenea, să le ofere informaţiile de care vor avea nevoie pentru soluţionarea unor probleme de ordin practic (modul de deplasare în provincie, cazare, închirieri de mijloace de transport, servicii de translaţie etc.)

4. Biroul să dispună de adresă, număr de telefon, telex sau telefax care să fie aduse la cunoştinţa observatorilor odată cu invitarea. 28 martie 1990

Anexa

TEME de interes pentru „observatori” pe parcursul pregătirii şi desfăşurării alegerilor

I. Evaluarea legii electorale A. Administrarea alegerilor 1. Care este autoritatea supremă a administrării alegerilor? 2. Cine sunt administratorii şi cum sunt desemnaţi? 3. Care este rolul partidelor în administrarea alegerilor? B. Partidele 1. Care sunt formalităţile pentru înregistrarea partidelor? 2. Dacă sunt partide sau formaţiuni politice excluse de la participare în proce-

sul politic? 3. Legile electorale guvernează şi activităţi interne de partid, cum ar fi nomina-

lizarea candidaţilor? C. Înregistrarea votanţilor 1. Dacă este cerută înregistrarea votanţilor, cum se realizează? (ex. Este o listă

deschisă? Se operează automat până la atingerea unei anumite vârste?) 2. Cum se determină eligibilitatea alegătorului? (Există mijloace menite să pre-

vină dubla-votare sau votare de către cei care nu au acest drept.) 3. Cine este exclus de la votare? (ex.: criminali, personalul militar, cetăţeni din

afara ţării etc.)

262

D. Alegerea candidaţilor 1. Cum sunt aleşi candidaţii? (majoritatea absolută sau relativă a voturilor pe

circumscripţie electorală sau printr-o anumită formă de reprezentare pro-porţională).

E. Circumscripţiile electorale 1. Cum sunt create circumscripţiile electorale? F. Contestaţiile 1. Cine este autorizat să judece contestaţiile? 2. Care sunt procedurile pentru revizuirea deciziilor iniţiale? G. Alte aspecte ale legii electorale 1. Există prevederi referitoare la accesul mijloacelor de informare în masă? 2. Există prevederi referitoare la finanţarea electorală? 3. Există prevederi referitoare la ţinerea de mitinguri sau întruniri politice? II. Campania electorală A. Partide politice Informaţii de bază (vor fi furnizate observatorilor înainte de sosirea în ţara gazdă):

a) numele partidelor b) orientarea politică c) participarea la alegeri sau guverne anterioare d) conducătorii partidelor

B. Atmosfera în timpul campaniei 1. Există încălcări constante ale drepturilor omului de către forţele afiliate sau

controlate de guvern? 2. Sunt intimidări ale alegătorilor sau partidelor de către susţinătorii partidelor

concurente? 3. Este ordinea de drept respectată de către organele guvernamentale? 4. Există condiţii economice dificile? C. Mijloace de informare 1. Titlul ziarelor şi revistelor mai importante şi circulaţia lor. 2. Modul de autorizare a posturilor de televiziune şi radio şi accesul populaţiei

la aceasta. 3. Dacă există cenzură? 4. Ziarele şi posturile de radio şi televiziune au informat opinia publică asupra

candidaţilor şi partidelor? 5. Dacă toate partidele şi candidaţii au acces egal la mijloacele de informare.

263

D. Metode de desfăşurare a campaniei a) Există posibilitatea desfăşurării campaniei prin mijloacele de informare,

întruniri politice sau mitinguri de masă? b) Sunt întrunirile şi mitingurile restricţionate de forţele de securitate sau parti-

dele concurente? III. Atitudinea alegătorului 1. Care este gradul de instruire şi educare al alegătorului? 2. Au alegătorii acces la mijloacele de informare şi la propaganda electorală? 3. Există o experienţă electorală anterioară? 4. Alegătorii privesc votarea ca o îndatorire cetăţenească? 5. Le este alegătorilor teamă de eventualele consecinţe negative extralegale care

pot rezulta din neparticiparea la vot? 6. Sunt alegătorii conştienţi de semnificaţia alegerilor? IV. Participarea la alegeri 1. Care este procentul neparticipării la vot şi care sunt motivele acesteia? 2. Sunt semnificative alegerile în ciuda neparticipării anumitor grupuri? 3. Grupurile care nu au participat au putut să-şi comunice poziţia către populaţie? 4. A existat o campanie guvernamentală de încurajare a votării? 5. Există vreo pedeapsă legală sau extralegală pentru neparticipare la vot? 6. Care este numărul buletinelor de vot anulate? V. Rolul armatei şi al guvernului 1. Armata sau guvernul participă la procesul electoral sprijinind un partid sau

un candidat? 2. Foloseşte armata sau guvernul banii sau facilităţile într-o manieră partizană? 3. Armata sau guvernul fac presiuni asupra funcţionarilor guvernamentali pen-

tru a sprijini pe candidaţii guvernului? VI. Procesul de votare 1. Unde sunt situate secţiile de votare? 2. Câte persoane sunt autorizate să voteze la o secţie? 3. Cine este autoritatea de supraveghere a secţiei de votare? 4. Cine mai este prezent la secţia de votare în calitate de supraveghetor sau

observator? 5. Cum se stabileşte identitatea alegătorului (ex.: listă de alegători, buletin de

identitate, alte forme de identificare, etc.) 6. Care sunt mecanismele votării? (ex.: marcarea pe un anumit buletin de vot,

maşini de vot, plasarea unui buletin de vot într-o urnă desemnată etc.). 7. Care sunt angajamentele tehnice menite să asigure secretul votului? 8. Ce tip de buletin se foloseşte?

264

9. Este buletinul inteligibil? 10. Cine este prezent în timpul numărării? 11. Cum sunt rezolvate diferendele? 12. Cum se raportează rezultatul numărătorii? 13. Ce măsuri de siguranţă sunt folosite pentru a preveni dubla votare şi falsifi-

carea buletinelor? 14. Dacă numărătoarea voturilor se face într-un loc diferit de cel al secţiei de

votare, cum este asigurată securitatea urnelor?

VII. Consideraţii post-electorale 1. Cine este autorizat să anunţe rezultatele votului? 2. Dacă există o întârziere în anunţarea rezultatelor care sunt cauzate şi cui i se

poate atribui? 3. Cine poate contesta rezultatele? 4. Care este procedura pentru contestarea rezultatelor? 5. În cât timp se vor rezolva contestaţiile?

265

DOCUMENTUL NR. 71 Institutul Român pentru sondarea opiniei publice a efectuat un sondaj preelectoral, la 26–28 martie 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102). IMPACT S.D. GREEN Report/02 April 1990

SONDAJ PREELECTORAL Situaţia la 26–28 martie 1990

Institutul Român pentru sondarea opiniei publice

4 aprilie 1990

Eşantion: 6.000 persoane Grad de încredere evaluat la 95% Următorul sondaj: 9–10 aprilie 1990

I. În evaluarea rezultatelor acestui sondaj trebuie să luăm în considerare în limitele intervalului specificat ca stadiu al procesului electoral, precum şi cadrul socio-politic existent. Următoarele trei dimensiuni ar putea defini contextul minim şi necesară pentru o interpretare realistă a procentelor eviden-ţiate; trebuie precizat că ele se află într-o permanentă interacţiune şi dinamică:

a) oferta politică; b) influenţa evenimentelor; c) starea opţiunii politice. a) Se poate aprecia că, la acea dată, oferta politică – inclusiv a F.S.N.-ului

– nu era pe deplin clarificată. De asemenea, încă nu interveniseră primele depla-sări şi manevre legate de coaliţii politice şi diferenţieri semnificative în interiorul şi între curentele politice existente. Aceasta relativizează discrepanţele referitoare la ierarhia opţiunilor pentru principalele formaţiuni politice. O viitoare evaluare va trebui să ia în considerare un eventual efect de cumulare a opţiunilor datorat coaliţiilor realizate între „partidele istorice” pe de o parte şi de asemenea, a coali-ţiei partidelor „democrate”.

b) Între evenimentele politice al căror ecou s-ar putea regăsi în conţi-nutul opţiunilor se detaşează incidentele de la Târgu Mureş. Proclamaţia de la Timişoara, procesele politice şi publicarea legii electorale, pe plan intern, şi ale-

266

gerile în Ungaria şi proclamarea independenţei Lituaniei pe plan extern. În acelaşi context, ar putea fi situate o serie de declaraţii şi luări de poziţii ale unor persoane politice din România aflate în străinătate referitoare la evoluţiile interne îndeosebi în ceea ce priveşte procesul de democratizare şi tensiunile interetnice. Se poate aprecia că rolul moderator al C.P.U.N. şi poziţia exprimată în final de preşedintele Ion Iliescu au consolidat la data respectivă situaţia acestuia şi implicit a F.S.N. în raport cu poziţiile extremiste ale altor formaţiuni sau personalităţi. Totuşi o imagine general statistică (în absenţa unor întrebări care să vizeze problema relaţiilor interetnice) nu ne relevă ponderea influenţei în zonele „fierbinţi”.

c) referitor la starea actuală a opţiunilor politice ale electoratului se cuvine să particularizăm analiza luând în considerare următoarele elemente care definesc împreună mecanismul de constituire şi care pot, de asemenea, concura la evoluţia acesteia:

C.1. Identitatea politică; C.2. Presiunea structurală; C.3. Cerinţe proprii. Ca observaţie generală se poate aprecia că în intervalul analizat de sondaj

avem de-a face cu o stare încă preliminară a opţiunilor politice pentru marea majoritate a alegătorilor.

Există deocamdată un decalaj între consistenţa şi stabilitatea opţiunilor în raport cu momentul electoral actual. Prelungirea acestei situaţii conferă o doză destul de ridicată de imprevizibil şi incertitudine. Implicit, aceasta reduce sfera extrapolărilor şi predicţiilor ferme. Este de aşteptat ca o anumită parte a electoratului să oscileze în continuare.

C.1. Din sondaj rezultă o scăzută înregistrare politică în organizaţii şi partide (întrebarea 4), ceea ce ar putea asigura, cel puţin în principiu, o identitate stabilă şi definită. Dominată pare să fie chiar refuzul pe termen mediu (deci până după alegeri) de înscriere în unul din partidele existente.

Apare însă destul de clar o identificare (prin speranţă) cu interesele per-sonale atunci când apreciază sensul evoluţiei lucrurilor în România (întrebarea 7). Ţinând seama de evenimentele de la Târgu Mureş şi insecuritatea economică deja relevată prin unele greve şi revendicări este posibil ca aceste speranţe pentru o evoluţie pozitivă să fie mai curând un revers al temerilor şi mai puţin o convingere.

Dacă unele tensiuni interetnice se vor reactiva, pentru o bună parte din electorat (îndeosebi în Transilvania şi nordul Moldovei), identitatea naţională va influenţa în mod hotărâtor identitatea politică şi, prin aceasta, va orienta opţiu-nea politică chiar dincolo de sfera competiţiei electorale. Starea încă nu pe deplin cristalizată a identităţii politice rezultă şi din aprecierea credibilităţii personali-

267

tăţilor la vârf evaluate mai puţin după culoarea politică şi mai curând după contribuţia reală la stabilitatea şi evoluţia recentă a societăţii româneşti.

Este de aşteptat ca situarea mai tranşantă în intervalul actual a tuturor competitorilor în limitele unor platforme politice definite şi concurente să modifice sensibil imaginea prezentată de acest prim sondaj. (N.B. lista ar trebui să fie deschisă pentru a sesiza apariţia şi a altor personalităţi în top şi eventuala lor ascensiune).

C.2. Presiunea structurală joacă un rol semnificativ care ar putea creşte în continuare. Ea reprezintă, de fapt, puntea de legătură între alegător şi proiec-tele de guvernare conţinute în oferta politică şi însumează, totodată, ansamblul determinărilor obiective rezultate din situaţia economico-socială actuală, resim-ţită individual şi colectiv de alegători. Dacă celelalte două valori (identitatea politică şi cerinţele proprii) se vor stabiliza pe termen scurt, este posibil ca ea să devină variabila dominantă dar ambivalentă.

Că este aşa o sugerează răspunsurile referitoare la C.P.U.N. şi guvern, nivelul ridicat al speranţei spre bine (2, 3, 7), ceea ce relevă că, pentru moment, presiunea structurală este moderată şi deci, funcţionează ca un element de stabilitate.

Aici trebuie luate, însă, în considerare şi efectele solidarităţii sociale şi interindividuale, influenţa reciprocă în diferite medii, dominanta climatului social şi impactul unor evenimente deosebite (interne sau externe). Ţinând seama de cultura politică democratică în formare, de stadiul incipient al expe-rienţei civice este posibil ca această latură subiectivă a presiunii structurale să influenţeze în mod hotărâtor (prin mimetism, influenţă, chiar constrângere) viitoarele opţiuni politice. Întrucât până la alegeri nu vor fi întreprinse măsuri cu efecte structurale spectaculoase, singurele surse de schimbare ar rezulta din disfuncţionalităţi, între care, bunăoară, inflaţia ridicată ar avea efecte majore.

C.3. Există încă o destul de vagă corelare între cerinţele proprii (indivi-duale sau colective) şi factorii politici. Formele preliminare de influenţare (demonstraţiile, grevele, declaraţiile în presă) sunt bazate pe raporturi de forţă, opoziţie şi presiune între societatea civilă şi politic.

Caracterul provizoriu al principalelor instituţii politice accentuează acest fapt.

Pe de altă parte, între noii actori politici şi cetăţeni nu s-a structurat încă o autentică relaţie de reprezentare. Aceasta reprezintă de fapt, miza structurală a alegerilor din mai.

Pentru moment presa este poate în măsura cea mai mare substitutul acestei relaţii încă fragile şi incerte în societatea noastră.

Iată de ce valorificarea cerinţelor proprii în orientarea voturilor va reprezenta principala materie primă a propagandei electorale care nu va fi lipsită din această cauză de o adevărată inflaţie de promisiuni şi programe maximaliste.

268

Şi în acest caz evenimentele negative ar putea juca un rol drastic în reorientarea rapidă a electoratului. Terenul potenţial al unei astfel de categorii de evenimente l-ar putea reprezenta înrăutăţirea bruscă a situaţiei economice, reizbucnirea unor incidente interetnice, escaladarea unor conflicte de muncă ce ar declanşa efecte secundare în transporturi, alimentaţie, informare, accentuarea unor presiuni externe ş.a.

II. Schiţă pentru opţiuni alternative Ar fi desigur prematur să facem acum extrapolări pentru întreaga campanie electorală şi cu atât mai mult pentru perioada post-electorală. Abia următorul interval, care este testat la 9–10 aprilie 1990 va contura mai clar o serie de tendinţe dincolo de situaţia de moment. Totuşi, câteva aspecte se impun în prim-planul analizei sociologice şi implicit în cel al planificării politice:

- corelarea nuanţată şi promptă a ofertei politice cu starea reală a opţiu-nii politice a majorităţii electoratului. Investigaţia sociologică ar trebui să ofere elemente mai concrete şi mai particularizate pe domenii şi zone ţinând seama de gradul relativ ridicat de fragmentare a societăţii civile actuale.

- anticiparea şi contracararea unor evenimente negative posibile. În următorul interval, întârzierile, ezitările, oscilaţiile şi desigur situarea neconcludentă sau eronată faţă de acest tip de evenimente va avea urmări severe şi pe termen scurt ireversibile.

- informarea opiniei publice va juca, de asemenea, un rol major şi va constitui un instrument principal în competiţia politică. Temele principale asu-pra cărora se va focaliza atenţia opiniei publice ar putea fi:

- relevarea şi supralicitarea trecutului politic şi a trecutului apropiat al participanţilor la competiţia electorală

- prezentarea şi interpretarea evenimentelor politice curente, eventual supradimensionarea şi mistificarea lor

- detalierea listei de probleme acute ale societăţii româneşti precum şi a ideologiilor de schimbare actuale

- imaginea externă a României şi îndeosebi a punctului de vedere occidental despre situaţia şi perspectivele ţării

- un important efect modelator asupra orientărilor electoratului îl va avea capacitatea individuală a candidaţilor de a rezista atacurilor la persoană şi mai ales de a proba reale calităţi de reprezentant. Fiind o experienţă inedită pentru societatea noastră, charisma, flerul politic, şansa ş.a. ar putea să joace un rol mai mare decât de obicei în raport cu viabilitatea mesajului politic

- valorificarea de către formaţiunile politice sau candidaţi a prezenţei şi influenţei de care dispun asupra activităţii C.P.U.N. şi a guvernu-lui până la alegeri va reprezenta o sursă importantă de capital politic

269

dar şi un posibil teren minat în caz de nereuşită sau acţiuni cu efecte ambivalente

- un rol important l-ar putea avea unii factori extrapolitici dar cu o largă influenţă socială, cum ar fi unele culte religioase, îndeosebi cele neoprotestante. Acestea cunosc o largă proliferare la ora actuală, desfăşoară o propagandă socio-politică activă şi fără să conteze explicit în jocul politic, ar putea influenţa în mod semnificativ o bună parte din electorat

- investigaţiile următoare ar putea procura date suplimentare asupra principalelor modele de atitudine electorală care se conturează la nivelul electoratului, precum şi ponderea pe care acestea le au în diverse domenii sau zone ale ţării.

270

DOCUMENTUL NR. 72 Următorul document face parte din categoria propunerilor venite din partea partidelor politice, în cazul de faţă – Partidul Naţional Liberal – şi varianta scrutinului de listă bazat pe alianţa prin înrudire ideologică (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

SCRUTINUL DE LISTĂ VARIANTA ALIANŢEI PRIN ÎNRUDIRE IDEOLOGICĂ

PROPUSĂ DE PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL

1. În acest sistem, cu 7 zile înainte de data votării, două sau mai multe

partide declară că, datorită înrudirii dintre doctrinele lor, deşi voturile se vor da listei fiecărui partid, ele se vor totaliza împreună. Ca urmare, repartizarea mandatelor se va face ca şi cum voturile ar fi fost date aceleaşi liste. Repartizarea concretă a mandatelor se va face după sistemul Hondt în cadrul fiecărei circumscripţii judeţene. 2. Acest sistem deformează voinţa corpului electoral. El n-a fost folosit, în forma propusă, niciodată şi dezavantajează, în mod nejustificat, partidele care recurg la acest sistem. 3. Astfel, apare greu de explicat de ce această înrudire doctrinară nu se exprimă încă de la început, când s-ar putea depune candidaturi pe liste comune şi nu distincte. Apoi, sistemul dezavantajează pe faţă micile partide, ale căror voturi – reduse ca număr – profită doar partidului celui mai important din coaliţie. Este consecinţa directă a modalităţii de calcul Hondt. În sfârşit, în cazul coaliţiei a două partide puternice, el duce la subapre-cierea tuturor celorlalte formaţiuni politice. Exemplu: 100.000 de voturi date pentru 10 mandate următoarelor liste:

1. P.N.Ţ – 37.546 înrudite

2. P.N.L. – 27.665 3. F.S.N. – 10.124 4. Partidul Ecologist – 2.567 5. P.S.D. – 10.002 6. Celelalte partide – diferenţa

În cazul aplicării coeficientului electoral (100.000:10) el este 10.000 şi atunci, mandatele s-ar repartiza astfel:

271

1. P.N.Ţ. 3 (rest 7,546) 2. P.N.L. 2 (rest 7.665) 3. F.S.N. 1 (rest 124) 4. Partidul Ecologist – (rest 2.567) 5. P.S.D. 1 (rest 2) etc.

Dacă se aplică sistemul înrudirii rezultatul este: 1. P.N.Ţ. 5 + 2 2. P.N.L. 3 + 1 3. F.S.N. 1 4. P.S.D. 1 De menţionat că „înrudirea” este valabilă doar pentru momentul alege-

rilor, pentru că ulterior, fiecare partid îşi menţine poziţia sa politică distinctă. Precizăm că această propunere a fost respinsă de toate celelalte partide.

272

DOCUMENTUL NR. 73 Următorul document face parte, din nou, din categoria propunerilor venite din partea partidelor politice, în cazul de faţă – Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat – o declaraţie cu privire la mitingul prelungit din Piaţa Universităţii (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN ŞI DEMOCRAT Nr. 1134 Bucureşti 10.05.1990

DECLARAŢIE

Având în vedere valul de teroare ce s-a dezlănţuit în întreaga ţară, care

împiedică aproape în întregime campania electorală a Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin şi Democrat.

Având în vedere că revendicările juste ale grupurilor independente care manifestează în Piaţa Universităţii şi în alte oraşe ale ţării, revendicări sprijinite de adeziunea a peste 4.500.000 de susţinători, n-au căpătat până în prezent nici un răspuns rezonabil din partea Guvernului.

Având în vedere că la demersul partidului nostru către conducerea pro-vizorie a ţării de a se pune capăt valului de teroare şi de a se amâna data alegeri-lor, s-a dat un răspuns nedrept şi arogant prin care se încearcă trecerea respon-sabilităţi pentru rezolvarea gravelor probleme amintite în sarcina acestui consiliu lipsit de eficienţă şi controlat antidemocratic de preşedintele F.S.N.

Partidul Naţional Ţărănesc – Creştin şi Democrat îşi retrage reprezen-tanţii săi din Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

CONDUCEREA PARTIDULUI NAŢIONAL ŢĂRĂNESC

- CREŞTIN ŞI DEMOCRAT -

273

DOCUMENTUL NR. 74 Următorul document este o notă referitoare la pregătirea alegerilor, atât în municipiul Bucureşti, ca şi în ţară (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

NOTA Referitor la pregătirea alegerilor

Din convorbirile cu primarul municipiului Bucureşti şi alţi factori de răspundere însărcinaţi cu pregătirea alegerilor la nivelul Capitalei precum şi din constatările pe teren rezultă următoarele:

I. Acurateţea listelor de alegători 1. Deşi listele de alegători au fost afişate de câteva săptămâni, numărul

celor care şi-au verificat prezenţa în liste este relativ mic în raport cu zilele care au rămas până la alegeri.

În consecinţă, surprizele pe care ni le rezervă ziua alegerilor ar putea fi mari. Se impune că odată cu adoptarea unor măsuri administrative, inclusiv cu

concursul serviciilor de evidenţă a populaţiei, să se facă apeluri repetate prin mijloacele de comunicare la cetăţeni să se prezinte la centrele de afişare spre a se asigura concordanţa dintre liste şi electorat, subliniindu-se semnificaţia primelor alegeri libere după mai bine de cinci decenii.

2. Completările aduse până în prezent listelor nu sunt foarte numeroase, frecvenţa lor diferind de la centru la centru însă ele pot creşte odată cu intensifi-carea verificărilor.

În legătură cu aceasta se cere a se clarifica situaţia flotanţilor şi celor aflaţi temporar în deplasare şi a se da indicaţii unitare în această privinţă pe întregul cuprins al ţării.

Este indicat ca centrelor de afişare să li se comunice ca să înregistreze completările pe foi separate, care să fie transmise primăriilor însărcinate cu defi-nitivarea listelor de alegători.

3. Însemnele care îndrumă pe cetăţeni spre centrele de afişare sunt puţine şi adesea nici nu atrag atenţia trecătorilor. În numeroase locuri au fost chiar deteriorate.

Având în vedere că centrele de votare vor funcţiona în aceleaşi clădiri, situaţia se impune a fi remediată de urgenţă.

II. Stabilitatea componenţei şi competenţa juridică ale comisiilor de votare. 1. Se apreciază că scăpări în prevederile legale: absenţa prevederii de

sancţiuni pentru cei care se eschivează de la îndeplinirea acestei îndatoriri cetă-ţeneşti şi inexistenţa unui regulament de interpretare a Legii electorale lasă loc de acţiune celor interesaţi în boicotarea sau amânarea alegerilor.

274

Deja au fost înregistrate numeroase contestaţii ale celor desemnaţi să facă parte din comisii, nu puţine fiind ale acelora cu misiune permanentă.

O parte din contestaţii se dovedesc a fi oarecum motivate (distanţa mare de la domiciliu la secţia de votare, deşi autorităţile au procedat prin tragere la sorţi conform prevederilor legale) dar multe din ele apar nefondate, argumentele fiind improvizate.

Aici sălăşluieşte un mare pericol şi anume: descompletarea sau chiar desfiinţarea comisiilor în chiar ziua alegerilor prin neprezentarea la centru a celor desemnaţi să facă parte din comisii (nu este vorba atât de cei desemnaţi de partide, cât de cei desemnaţi de autorităţi) ca urmare a unor influenţe politice.

De aceea se impune constituirea, la dispoziţia primăriilor, a unor rezerve de persoane calificate şi confirmate de instanţa judecătorească competentă din rândurile cărora să fie întregite comisiile în caz de nevoie.

2. Există comisii de votare care nu sunt formate din judecători sau jurişti pentru că aceştia nu există în număr suficient. Aceasta este o realitate pe care au recunoscut-o şi reprezentanţii „partidelor istorice” cu care s-a discutat.

Este necesar însă ca instructajul acestora să înceapă într-adevăr joi şi să fie făcut cu rigoare şi temeinicie pe întreg cuprinsul ţării.

3. Deşi, potrivit legii, comisiile de votare pot avea un număr mare de membri, în majoritatea cazurilor acesta variază între 5 şi 7.

În acelaşi timp, numărul alegătorilor pe centru de votare variază între 1.200 şi 8.000 de persoane.

Ca urmare, se ridică problema duratei timpului în care se vor desfăşura alegerile. Se apreciază că pentru un alegător se vor consuma 3 minute, deci un membru al comisiei va putea lucra în 12 ore cca. 240 de persoane.

În aceste împrejurări este necesar a se face uz de prevederea legală (art. 97) spre a se constitui echipe de personal auxiliar care să sprijine comisia în exer-citarea atribuţiilor sale şi a evita aglomeraţia care ar putea favoriza absenteismul (În această lumină, ar trebui examinat şi numărul cabinelor şi, eventual, al urnelor).

Nu trebuie scăpată din vedere nici problema echipelor volante pentru strângerea voturilor, a cărei soluţionare are multe implicaţii. De altfel, aparat tehnic şi de secretariat mai numeros ar fi necesar şi acum pe lângă birourile electorale.

În legătură cu aparatul auxiliar s-a opinat pentru adoptarea unei hotărâri guvernamentale.

III. Paza instituţiilor publice şi centrelor de votare 1. Se impune a se preciza cine se ocupă de amenajarea şi înzestrarea

centrelor de votare; care sunt răspunderile autorităţilor, întreprinderilor, parti-delor etc.

2. Să se instaleze posturi telefonice la centrele de votare. 3. Să se intensifice explicarea tehnicii şi instrumentelor votării.

15 mai 1990

275

DOCUMENTUL NR. 75 Intervenţie privind decretul-lege vizând organizarea alegerilor din 20 mai 1990 (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,

După cum vă este cunoscut, proiectul de Decret-lege privind alegerile a fost elaborat iniţial de un colectiv larg de jurişti şi a fost supus dezbaterii publice pe data de 30 ianuarie 1990. Pe baza propunerilor făcute în presă, radio, televi-ziune, direct de cetăţeni, diferite organe şi organizaţii şi, mai ales, în dezbaterile ce au avut loc cu partidele şi formaţiunile politice, în cadrul Comisiei constituţi-onale, juridice şi pentru drepturile omului, s-a elaborat proiectul de Decret-lege ce este supus acum Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Aşa cum se prezintă acum, proiectul este conceput şi structurat cu pre-cădere pe baza dialogului ce a avut loc între partidele şi formaţiunile politice în intervalul de timp dintre 27 ianuarie şi 21 februarie 1990, prilej cu care au fost valorificate propunerile şi sugestiile prezentate de cetăţeni în mijloacele infor-maţiei de masă, precum şi cele primite în mod direct.

De asemenea, proiectul a fost îmbunătăţit pe baza dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa Biroului Executiv al Consiliului din ziua de 7 martie a.c., cu care prilej s-a hotărât în unanimitate supunerea lui spre legiferare.

Întrucât proiectul de decret v-a fost difuzat şi deci cunoaşteţi prevederile sale, mă voi rezuma numai la a expune principalele deosebiri faţă de forma ce a fost dată publicităţii în vederea dezbaterii ei publice.

O primă deosebire pe care vreau s-o semnalez se referă la faptul că s-a renunţat la reglementarea alegerii consiliilor locale, proiectul de decret-lege limitându-se prin urmare numai la alegerea parlamentului, conceput într-o structură bicamerală – Adunarea Deputaţilor şi Senatul – şi a Preşedintelui României. Această opţiune este de natură să evite complicaţiile inerente ale unor alegeri generale şi locale simultane, în condiţiile scrutinului de listă.

O altă deosebire constă în limitarea alegerii pentru unul sau cel mult două mandate numai a Preşedintelui României. În varianta iniţială, această limitare privea şi pe deputaţi şi senatori.

În ce priveşte reprezentarea proporţională a populaţiei de toate naţiona-lităţile menţionăm că s-a renunţat la formula deputaţilor desemnaţi care, în varianta iniţială, urmau a fi adăugaţi deputaţilor aleşi, în cazul în care aceştia din urmă nu ar fi reflectat ponderea fiecărei naţionalităţi în populaţia ţării. În pro-iectul de decret-lege pe care îl discutăm reprezentarea minorităţilor naţionale se asigură ca urmare a modului de repartizare mandatelor rezultate în urma votării.

276

Totodată, s-a prevăzut ca organizaţiile minorităţilor naţionale care nu au întrunit numărul de voturi pentru a avea un deputat, dar au obţinut cel puţin 20.000 voturi pe întreaga ţară, să aibă dreptul la un mandat de deputat.

Un alt aspect se referă la numărul locurilor prevăzut pentru Adunarea Deputaţilor, care a fost majorat de la 235 la 331, ceea ce corespunde unei norme de reprezentare de circa 70.000 cetăţeni. În Senat, faţă de norma de reprezentare prevăzută în proiect, vor fi aleşi aproximativ 115 senatori.

O modificare esenţială, care se regăseşte practic în întreg mecanismul electoral reglementat prin proiect, priveşte înlocuirea sistemului de alegeri pe bază de vot uninominal, potrivit căruia urma să fie ales candidatul ce întrunea cel mai mare număr de voturi dintr-o circumscripţie electorală, cu sistemul de alegeri pe bază de liste de candidaţi.

Potrivit acestui sistem: - judeţul şi municipiul Bucureşti constituie o circumscripţie electorală, în

care partidele şi formaţiunile politice pot depune o listă de candidaţi, diferită pentru fiecare circumscripţie electorală în parte;

- numărul de deputaţi ce pot fi aleşi în fiecare circumscripţie electorală rezultă din împărţirea populaţiei ţării la numărul de 331 de locuri prevă-zute, aşa cum am arătat, pentru Adunarea Deputaţilor; în ce priveşte senatorii, numărul acestora diferă în funcţie de populaţia judeţelor şi a municipiului Bucureşti;

- alegătorii votează pentru fiecare partid sau formaţiune politică o listă de candidaţi;

- repartizarea mandatelor se face la nivelul circumscripţiilor electorale în funcţie de coeficientul electoral; voturile inferioare cifrei ce exprimă coeficientul electoral ca şi resturile rezultate după atribuirea mandatelor se centralizează pe ţară, unde are loc o nouă distribuire a acestora în funcţie de numărul total de mandate neatribuite, asigurându-se astfel repartizarea tuturor celor 331 de locuri din Adunarea Deputaţilor, cât şi a celor din Senat; Trebuie menţionat faptul că s-a păstrat din varianta iniţială posibilitatea

de a se prezenta candidaturi independente. Pentru Preşedintele României, s-a prevăzut că acesta se alege de către

cetăţenii cu drept de vot din întreaga ţară, care devine astfel circumscripţie elec-torală în vederea alegerii Preşedintelui. Fiecare partid sau formaţiune politică poate propune un singur candidat, operaţiile electorale urmând să se facă în circumscripţiile electorale pentru alegerea parlamentului, iar centralizarea rezultatelor, la Biroul Electoral Central.

În ce priveşte secţiile de votare, elemente noi sunt îndeosebi în legătură cu posibilitatea formării de secţii de votare şi pe lângă unităţi militare, precum şi pentru elevii şi studenţii de la cursurile de zi care nu-şi au domiciliul în localita-tea în care urmează studiile.

277

Referitor la birourile electorale, principalele modificări faţă de varianta iniţială se referă la componenţa acestora. Astfel, s-a prevăzut că Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi 8 reprezen-tanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice, în ordinea descrescătoare a număru-lui listelor de candidaţi pe care le-au propus, pe întreaga ţară, pentru alegerile în parlament. Întrucât listele de candidaţi nu pot fi cunoscute decât la expirarea termenului de depunere a candidaturilor şi de soluţionare a contestaţiilor, com-pletarea componenţei Biroului Electoral Central cu reprezentanţii partidelor nu se poate face decât la acea dată.

Conform aceloraşi principii se constituie şi biroul electoral de circum-scripţie, alcătuit din 3 magistraţi şi cel mult 6 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice.

Birourile electorale ale secţiilor de votare sunt alcătuite dintr-un preşe-dinte, de regulă magistrat sau un jurist ce nu face parte din nici un partid sau formaţiune politică ori, dacă numărul acestora este insuficient, dintr-o altă persoană, de asemenea, neîncadrată politic. Desemnarea juriştilor şi a celorlalte persoane se face prin tragere la sorţi de pe o listă întocmită de primării.

Membrii birourilor secţiilor de votare, în număr de cel mult 6, sunt reprezentanţi ai partidelor sau formaţiunilor politice care participă la alegerile din circumscripţia respectivă.

Pentru facilitarea identificării partidelor şi formaţiunilor politice cât şi a candidaţilor independenţi s-a prevăzut posibilitatea utilizării semnului electoral în cadrul campaniei electorale şi pe buletinul de vot.

Reglementările din varianta iniţială relative la campania electorală au fost dezvoltate într-o secţiune specială, în care printre altele, s-a instituit obligaţia primăriilor de a stabili locuri speciale pentru afişaj electoral; în alte locuri, afişa-jul este permis numai cu acordul proprietarilor sau, după caz, al deţinătorilor imobilelor respective.

În scopul asigurării condiţiilor legale de desfăşurare a unei campanii electorale civilizate şi a unor alegeri cu adevărat libere, s-a instituit, aşa cum există de altfel şi în legislaţia multor ţări cu tradiţie democratică, măsuri menite să sancţioneze, contravenţional şi penal, abaterile ce pot surveni şi perturba pro-cesul electoral.

Desigur, cele arătate mai sus reprezintă numai principalele modificări introduse faţă de varianta iniţială a legii electorale.

Enunţarea lor este însă semnificativă deoarece evidenţiază pregnant o realitate majoră, aceea că elaborarea proiectului s-a făcut într-o ambianţă politică deschisă, care a permis exprimarea neîngrădită a diferitelor concepţii şi opţiuni politice. De aceea, proiectul este rezultatul unui larg dialog social şi politic, lucru firesc de altfel dacă ţinem seama de faptul că legea electorală este cel mai impor-tant act legislativ pe care urmează să-l adoptăm în efortul comun de a face să

278

înainteze procesul de edificare a structurilor şi instituţiilor democratice în ţara noastră în spiritul idealurilor şi principiilor revoluţiei din decembrie 1989.

În forma finală supus dezbaterii, proiectul de decret-lege a fost avizat favorabil de Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

279

DOCUMENTUL NR. 76 Fondul „Libertatea” (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

DECRET privind instituirea „Fondului Libertatea”

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională d e c r e t e a z ă:

Art. 1. – Pe data prezentului decret-lege se instituie „Fondul Libertatea”, fundaţie de utilitate publică, cu personalitate juridică. Veniturile „Fondului Libertatea” se constituie din sumele băneşti din conturile deschise după 22 decembrie 1989 la unităţile bancare şi ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni pentru ajutorarea României, precum şi din disponi-bilităţile băneşti ale fostei organizaţii a tineretului comunist. Art. 2. – Veniturile „Fondului Libertatea” vor fi utilizate pentru ajutora-rea victimelor revoluţiei din decembrie 1989, precum şi în vederea realizării unor obiective sociale, umanitare, culturale şi religioase în interesul populaţiei. Veniturile pentru care depunătorul a stabilit o anumită destinaţie nu vor putea fi folosite în alte scopuri. Sumele băneşti provenite din disponibilităţile fostei organizaţii a tinere-tului comunist se utilizează numai pentru realizarea unor acţiuni sau obiective sociale, umanitare, culturale şi sportive în interesul copiilor, tinerilor şi organi-zaţiilor acestora. Repartizarea pe categorii de cheltuieli a veniturilor „Fondului Libertatea” se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Art. 3. – Administrarea „Fondului Libertatea” se face de către Consiliul de administraţie, numit de Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, iar după alegerile de la 20 mai 1990, de către Senat. Hotărârile Consiliului de administraţie se iau cu majoritatea voturilor membrilor săi şi sunt obligatorii pentru băncile la care sunt deschise conturile Fondului. Consiliul de administraţie stabileşte regimul conturilor băneşti, condi-ţiile în care se pot efectua cheltuielile şi aprobă cuantumul acestora, pentru fiecare acţiune sau obiectiv, precum şi structura şi normele de lucru ale aparatu-lui propriu.

280

Art. 4. – Controlul gestiunii „Fondului Libertatea” se asigură de către Corpul de control economico-financiar al primului-ministru.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

Ion Iliescu Bucureşti

281

DOCUMENTUL NR. 77 Informare cu privire la sumele strânse în contul „Libertatea 1989”, urmată de situaţia privind operaţiunile efectuate în acest cont sau în altele similare în întreaga ţară (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102).

INFORMARE privind sumele colectate în contul „Libertatea 1989” deschis la unităţile CEC şi a

unor sume depuse în conturi de disponibilităţi la Banca Naţională a României

Dând curs dorinţei populaţiei de a contribui la ajutorarea victimelor revoluţiei din 16–22 decembrie 1989, precum şi la renaşterea ţării, s-a deschis la unităţile CEC, începând cu 25 decembrie 1989, contul „Libertatea 1989”, iar la unităţile Băncii Naţionale a României contul „Disponibilităţi pentru renaşterea ţării din contribuţia cetăţenilor”. În contul „Libertatea 1989” sumele au fost depuse de populaţie, de regulă, în numerar, iar în contul „Disponibilităţi pentru renaşterea ţării din contribuţia cetăţenilor” s-au depus prin virament sume pro-venind din drepturi de salarii şi alte drepturi asimilate, cedate de salariaţi pentru această destinaţie. De asemenea, Banca Naţională a României a deschis două conturi: „Ajutoare primite din străinătate” şi „Ajutoare primite din ţară”, în care s-a depus contravaloarea produselor primite din străinătate, respectiv din ţară, cu titlu de ajutor, valorificate prin unităţile comerciale. Până la data de 31 martie 1990 în aceste conturi au fost depuse următoa-rele sume:

- în contul „Libertatea 1989” – 1.567.194 mii lei - în contul „Disponibilităţi pentru renaşterea ţării din contribuţia

cetăţenilor” – 245.868 mii lei - în contul „Ajutoare primite din străinătate” – 138.758 mii lei - în contul „Ajutoare primite din ţară” – 17.497 mii lei Din contul „Libertatea 1989” au fost efectuate plăţi (ajutoare sinistraţi,

deces, răniţi etc.) în sumă de 61.414 mii lei. Din conturile deschise la Banca Naţională a României nu au fost efectu-

ate plăţi. Ca urmare, la 31 martie 1989 soldurile din conturile de mai sus se pre-

zintă astfel: - în contul „Libertatea 1989” – 1.505.780 mii lei - în contul „Disponibilităţi pentru renaşterea ţării din contribuţia

cetăţenilor” – 245.868 mii lei

282

- în contul „Ajutoare primite din străinătate” – 138.758 mii lei - în contul „Ajutoare primite din ţară” – 17.497 mii lei

TOTAL 1.907.903 mii lei

Pentru gestionarea uniformă a sumelor colectate propunem următoarele: 1. Sumele colectate în aceste conturi, precum şi cele ce se vor mai încasa, să se vireze într-un cont distinct de disponibilităţi deschis la dispoziţia bugetului de stat intitulat „Libertatea 1989”. În ipoteza când nu se consideră indicată punerea acestor sume la dispo-ziţia bugetului de stat să se instituie legal o Fundaţie sau Comisie cu stabilirea unui statut de funcţionare şi gestionare a fondului. 2. Sumele să fie folosite pentru finanţarea unor acţiuni sociale cum ar fi: - dotarea, amenajarea şi îmbunătăţirea asistenţei sociale pentru creşele, grădiniţele şi căminele de copii şi a căminelor de bătrâni; - dotarea căminelor de elevi şi studenţi, precum şi a căminelor tineretu-lui nefamilist cu obiecte de inventar gospodăresc şi cultural-sportiv; - dotarea cu obiecte culturale a caselor tineretului; - ajutoare pentru bolnavii nerecuperabili şi handicapaţi; - amenajarea şi întreţinerea cimitirelor eroilor revoluţiei; - construirea monumentelor în cinstea eroilor; - achiziţionarea de utilaje şi construirea unei fabrici de lapte pentru sugari; - ajutoare pentru refacerea locuinţelor distruse (numai cu valoarea ce depăşeşte sumele primite despăgubire de la ADAS). 3. Destinaţiile sumelor depuse în contul „Libertatea 1989” cât şi propor-ţiile în care acestea se pot utiliza pentru fiecare acţiune să fie stabilite printr-o Hotărâre a Guvernului. 4. Pentru gestionarea şi utilizarea fondurilor în valută se prezintă propu-nerile cuprinse în Nota alăturată a Băncii Române de Comerţ Exterior. 5. Ministrul Finanţelor, respectiv Fundaţia sau Comisia ce se va consti-tui, să informeze periodic (lunar sau trimestrial) Guvernului României asupra utilizării sumelor respective. 4. 04. 1990

283

SITUAŢIA privind operaţiunile efectuate în contul „Libertatea 1989”

JUDEŢUL DEPUNERI

SUME RESTITUIRI

SUME PT.

SINISTRAŢI PT.

DECES PT.

RĂNIŢI ALTELE1

Alba 44.847 550 – 120 355 75 Arad 51.085 518 131 165 160 62 Argeş 33.710 – – – – – Bacău 56.277 208 15 153 40 – Bihor 72.761 – – – – –

Bistriţa-Năsăud

20.874 25 – 15 10 –

Botoşani 20.716 – – – – – Braşov 48.957 1.171 10 225 287 649 Brăila 23.587 1.493 522 525 430 16 Buzău 37.188 923 138 390 302 93 Caraş 34.718 5.409 260 150 385 4.614

Călăraşi 17.319 33 – 10 – 23 Cluj 55.936 1.947 – 500 505 942

Constanţa 69.410 50 – 30 20 – Covasna 13.598 630 350 15 230 35

Dâmboviţa 43.920 355 – 120 180 55 Dolj 42.938 858 400 200 210 48

Galaţi 35.034 80 – – – 80 Giurgiu 12.784 265 – 120 135 10

Gorj 29.687 100 – 65 35 – Harghita 16.336 30 – 15 15 –

Hunedoara 50.299 150 – 80 70 – Ialomiţa 15.117 170 – 60 85 25

Iaşi 31.238 124 – – – 124 Maramureş 46.691 60 – 14 30 15 Mehedinţi 22.038 58 – 58 – –

Mureş 41.838 249 – 45 55 149 Neamţ 46.667 70 – – 45 25

Olt 29.890 155 – 110 – 45 Prahova 51.562 190 – 90 53 47

Satu-Mare 43.850 4.260 10 – – 4.250 Sălaj 25.559 45 – 30 15 – Sibiu 48.502 2.939 1.193 345 625 776

Suceava 41.190 185 – 135 15 35 Teleorman 21.755 65 – 45 20 –

1 Sume aprobate de C.P.U.N. pentru confecţionarea de coroane şi jerbe pentru martirii

revoluţiei, sume virate la B.N.R. care eronat au fost depuse la CEC.

284

Timiş 41.951 4.223 240 640 2.245 1.098 Tulcea 18.068 167 – 45 – 122 Vaslui 34.893 1.447 97 – – 1.350 Vâlcea 20.386 30 – 5 5 20

Vrancea 22.344 85 – – 63 22 Mun.

Bucureşti 131.194 32.097 20.972 5.720 2.404 3.001

TOTAL 1.567.194 61.414 24.338 10.241 9.029 17.806

285

DOCUMENTUL NR. 78 Nota Băncii Române de Comerţ Exterior cu privire la o propunere de gestio-nare şi utilizare a fondurilor în valută existente în contul nr. 1000 – Fond ajutor România (Arhiva I.R.R.D., Fond I, Dosar 102). BANCA ROMÂNĂ DE COMERŢ EXTERIOR

NOTĂ privind propunerea de gestionare şi utilizare a fondurilor în valută

existente în contul nr. 1000 – Fond ajutor România

Urmare a evenimentelor din decembrie 1989, organizaţii, firme străine, oameni de afaceri, de ştiinţă, artă şi alte entităţi din străinătate şi-au manifestat dorinţa de a transfera diverse sume în valută pentru ajutorarea României. În acest scop, Banca Română de Comerţ Exterior a deschis în evidenţele sale contul nr. 1000 – Fond ajutor România. Până în prezent s-au primit din străinătate şi din ţară donaţii în valoare de 898.965 dolari SUA, din care cu destinaţie specială 73.800 dolari SUA şi echi-valentul a 25.298 ruble. Precizăm că suma de 73.800 dolari SUA a fost virată la dispoziţia benefi-ciarilor – conform instrucţiunilor băncilor ordonatorilor. Propunem ca soldul acestui cont (825.164 dolari SUA, respectiv 25.298 ruble) să fie gestionat de Banca Română de Comerţ Exterior şi utilizat în scopuri umanitare, pentru plăţi în valută, pe baza aprobării organelor competente, împuternicite în acest sens.

PREŞEDINTE, Vasile Voloşeniuc

4 aprilie 1990

286

287

INDICE DE NUME

A

Albu, Teofil, 51

Alexa, Alexandru, 169 Alexandru, Limona, 129

Andreescu, Gabriel, 30, 112, 140,

198 Andrieş, Gheorghe, 52

Angelescu, Mircea, 45

Antemia, Mihaela, 50 Antoci, Mihai, 128

Anton, Moisescu, 51

Apostol, Bogdan, 124 Apostol, Dan, 124, 140

Ardeleanu, Teodor, 125 Arjoceanu, Lazăr, 49, 124, 140

Ascanio, Damian, 113, 141

Atănăsoaie, Rodica, 49

B

Baker, James, 257

Bara, Hajnal, 169

Barbu, Daniel, 21, 32 Barbu, Petre, 124, 140

Baschir, Mircea, 168

Batt, J., 20 Bădescu, Costică, 46

Bădinici, Florin, 112, 140, 167

Bălăşescu, Mihail, 125, 140 Bălăşoiu, Nicolae, 51

Bălţatu, Maria, 169

Bărbulescu, Mircea, 123, 140 Bârlădeanu, Alexandru, 33, 112,

132, 140, 147, 165, 167, 203, 211,

217, 223, 229, 236 Belu, Georgeta, 169

Berca, Dan, 52, 126, 140

Berceanu, Radu, 112, 140, 150 Birău, Sorin, 167

Blaga, Ion, 112

Blaga, Ionel, 140 Blandiana, Ana, 31

Blumenfeld, Theodor, 127, 140

Bobiuc, Victor, 168 Bobu, Nicolae, 127, 140

Boda, Iosif, 125, 140

Bolintineanu, Lelia, 129 Borcea, Ana, 170

Borza, Octavian, 112, 140, 150

Botica-Rădulescu, Nicolae, 144 Botnaru, Sorin, 112

Botta, Ghica, 123, 140

Bozintan, Constantin, 112, 140, 150 Brat, Mircea, 112, 140, 151

Brătescu, Mihai, 52 Brucan, Silviu, 11, 24, 25, 32, 39, 40,

250

Buia, Simion, 169 Buiac, Constantin, 167

288

Bujor Sion, Mihai, 115, 140

Bulai, Alfred, 31

Bunget, Sorel, 125, 140 Buracu, Mihail Victor, 46

Buracu, Octavian, 112, 140, 150

Burada, Corneliu, 45, 168, 196, 216 Burdan, Romulus, 112, 140

Buruiană, Florin, 112, 140, 150

Butnaru, Sorin, 140 Butuşină, Cristian, 49, 124, 140

Buzuloiu, Aristide, 128 Buzura, Augustin, 167

C

Cajal, Nicolae, 127, 140

Calimachi, Dimitrie, 49 Calonfirescu, Vasile, 140

Caramitru, Ion, 23, 24, 25, 33, 112,

133, 140, 147, 197, 198, 199, 200 Caţichi, Liviu, 112, 140, 167

Cazacov, Gheorghe, 52, 124, 140

Cazimir, Ştefan, 129 Câmpeanu, Radu, 28, 32, 33, 34, 39,

48, 123, 141, 147, 197, 199, 201,

203, 248 Călin, Ioan, 129

Călinescu, Ştefan, 112, 140

Călinoiu, Constanţa, 168, 223, 229 Căpăţână, Vasile, 50

Căuş, Nşan-Sorin, 126, 141, 149

Cârciumaru, Marius, 47, 123, 141 Cârjan, Rândunel, 129

Celac, Mariana, 112, 141 Celac, Sergiu, 42

Cercel, Constantin, 169

Cernescu, Vladimir, 169 Cerveni, Nicolae, 49, 124, 141

Cetei, Mihai, 49

Cherecheş, Liviu, 48

Cheşa, Ioan, 44 Cheţan, Mihai, 112, 141, 150

Chirilă, Feodor, 126, 148

Chirilă, Teodor, 141 Chirilă, Visarion, 113, 141, 150

Chirilean, Aurel, 50

Chiriţă, Dan Silviu, 108, 113, 141 Chiru, Vladimir, 143, 141, 151

Chiţac, Mihai, 42, 196 Chiuzbaian, Gavril Iosif, 129, 248

Cieceu, Mircea Stelian, 128

Cincă, Stelian, 50, 124, 141 Cioabă, Ioan, 127, 141

Ciocan, Cornel, 169

Ciontu, Cristina, 112, 141, 170 Cipac, Mihai, 48

Cipere, Lucian, 123, 141

Ciuceanu, Radu, 33, 127, 141, 147, 167

Cochinescu, Nicolae, 117

Coiciu, Viorel, 48 Cojenel, Lucian, 50

Condor, Ioan, 168, 236

Constantin, Adrian, 49, 51, 125, 141 Constantin, Casian, 129

Constantin, Mihăilă, 168

Constantin, Nicolae, 169 Constantinescu, George, 50

Constantinescu, Mihai, 49, 91, 96,

100, 124, 133, 141, 165, 168, 181, 196, 211, 217, 223, 229, 236

Constantinescu, Virgil, 124, 141

Coposu, Corneliu, 27, 47 Cornea, Doina, 23, 31, 33

Corsiuc, Nicolae, 126, 141, 148

Covaci, Ion, 126, 141, 148

289

Cozea, Gheorghe, 125, 141

Craina, Ion, 129

Crăciun, Costel, 129 Crăciunescu, Victor, 126, 141

Creangă, Dumitru, 168, 211

Csoori, Sandor, 20 Csurka, Istvan, 20

Cuc, Adrian, 129

Cunescu, Sergiu, 28, 32, 49 Curcă, Petre, 113, 141, 150

D

Dahl, R., 16 Damian, George, 50

Dan, Iosif, 141

Dan, Marţian, 113, 141, 147 Dănescu, Barbu, 113, 141, 150

Deme, Terezia (Dima, Terezia), 51,

128 Deşliu, Dan, 113, 141

Di Cesare, Ion, 129

Diaconescu, Ion, 33, 123, 141, 147 Diaconu, Florin, 126, 141

Diamandescu, Corneliu, 117

Dicu, Nicolae, 44, 160 Dide, Nicolae, 243

Dima, Daniel, 51

Dima, Gabriel, 128 Dima, Marton, 51, 128

Dimitriu, Adrian, 49

Dimitriu, Alexandru, 45 Dinescu, Mircea, 23, 33, 113, 141,

147, 198, 200 Dlouhy, Iosif, 126, 141

Dobre, Petre, 113, 141, 151

Dobrescu, Radu, 125, 141 Doisa, Emil, 50

Domokos, Geza (Domokós, Géza),

29, 125, 141, 148

Dorneanu, Valer, 168, 181, 229 Dorobanţu, Estera, 169

Dragomir, Petre, 49, 124, 141

Dragu, Mihai, 51, 125, 141 Drăcea, Simion, 113, 141, 150

Drăgan, Victor, 170

Drăgănescu, Mihai, 42, 113, 117, 141

Drăghici, Iustin, 48 Dudas, Laszlo, 125, 141, 149

Dugneanu, Paul, 128

Dumitrescu, Bogdan, 142 Dumitrescu, Constantin, 126, 127,

142

Dumitrescu, Constatin, 142 Dumitrescu, Emil, 113, 142

Dumitrescu, Mihai, 113, 142, 150

Dumitrescu, Monica, 124 Dumitrescu, Radu, 124, 142

Dumitriu, Monica, 141

Dumitru, Maftei, 143 Dumitru, N. S., 51, 147

Dumitru, S. Nicolae, 33, 117, 141,

165, 167 Duşmanu, Florica, 169

E

Echim, Andrei, 126, 142, 148, 166

Eftimescu, Nicolae, 117 Enache, Petru, 49

Enăchescu, Dan, 45, 196, 228 Epure, Venera, 170

F

Feştilă, Aurel, 128

290

Fetcu, Petre, 128

Filip, Radu, 167

Filipescu, Radu, 113, 142 Firescu, Alexandru, 51

Florea, Traian, 50, 125, 145

Folea, Ioan, 44, 159, 160 Fotopolos, Sotiris, 126, 142, 149

Frimu, Constantin, 49

Fur, Lajos, 20

G

Galin, Vlad, 124, 142, 165, 167

Gaşpar, Axinte, 168 Gârbea, Alexandru, 128

Geamănu, Nicolae, 50, 124, 142

Georgescu, Adrian, 43 Gerghelegiu, Decebal, 142

Ghibuţiu, Aurel, 210

Gib, Constantin, 125, 142, 165, 167 Gîlea, Dan, 142

Grama, Mihai, 48, 123, 142

Granema, Alexandru, 170 Grădinaru, Constantin, 124, 142

Grădinaru, Nicolae, 113, 142, 150

Grigore, Tănăsescu, 124, 145 Grigorescu, Alexandru, 123, 142

Groza, Gavrilă, 48

Groza, Vasile, 129 Gurilă, Constantin, 33, 49, 147, 167

Gurniţă, Elena, 169

Gyula, Fekete, 20

H

Hantea, Lizica, 168

Haraga, Dorel, 113, 142 Hariuc, Friedrich, 123, 142

Hausl, Hugo, 113, 142

Hayerzedt, Ileana, 168

Hazălu, Ion, 168

Hăulică, Dan, 33, 113, 132, 133, 142, 147, 166, 167, 200

Hâncu, Simion, 45

Herghelegiu, Decebal, 50, 124 Herman, Fabini, 126, 142, 148

Huntington, Samuel, 17

I

Iacob, Veronica, Felicia, 167, 223,

236

Iacobescu, Mihai, 113, 142, 150 Iancu, Cornel, 169

Iesteja, Maria, 169

Ifrim, Dumitru, 168 Iliescu, Cristian, 113, 142

Iliescu, Ion, 24, 30, 32, 33, 34, 35, 36,

37, 38, 39, 51, 54, 55, 57, 62, 65, 111, 113, 117, 142, 147, 152, 155,

161, 163, 178, 183, 184, 190, 192,

197, 198, 199, 201, 202, 203, 204, 205, 214, 220, 226, 232, 236, 238,

240, 245, 248, 257, 260, 266, 280

Ionescu, Alexandru, 125, 142, 166, 167

Ionescu, Cazimir, 24, 25, 33, 113,

133, 142, 147, 289 Ionescu, Constantin, 113, 142, 167

Ionescu, Nicolae, 169

Iorga, Eugenia, 113, 142 Iorgovan, Antonie, 91, 96, 100, 110,

168 Iosif, Dan, 126

Ispas, George, 129

Istrate, George, 129 Ivanciov, Carol, 126, 142, 148

291

Ivanov, Macsim, 126, 143, 148

J

Jarcov, Sima, 149 Jarcov, Simion, 126, 142

Jelezov, Gheorghe Ioan, 126, 142,

148 Jerbas, Paul, 113, 142, 166

Joo, Rudolf, 20

Jurcă, Nicolae, 124, 142

K

Kaldor, Mary, 17

Kiraly, Karoly, 24, 25, 33, 133

Kiss, Csaba, 20 Kocsis, Sandor, 52, 142, 149

L

Lăţea, Constantin, 127, 142 Lazăr, Liviu, 48, 123, 142

Lămăşanu, Emil, 115, 151

Lăzărescu, Dan, 123, 142 Liiceanu, G., 198, 199

Licsăndroiu, Viorel, 114, 142

Lorincz, Laszlo, 143 Lozan, Dan, 129

Lugoj, Sanda, 36

Lup, Ion, 47, 123, 143 Lupoi, Mihai, 45

Lupu, Aurel, 51, 125, 143

M

Maftei, Dumitru, 49, 124

Maiorescu, Toma George, 33, 47,

125, 143, 147, 165, 168 Mancaş, Gabriel, 125, 143

Manea, Ştefan, 114, 143

Manolache, Adrian, 123, 143

Manole, Gheorghe, 24, 25, 33, 114,

143, 147, 166, 167, 204 Manoleli, Dan, 167

Mânzatu, Ion, 33, 117, 124, 133,

143, 147, 202 Marcovici, Octav, 129

Marcu, Ion, 114, 143, 151

Marian, Enache, 113, 142, 150 Marinescu, Constantin, 124, 143

Marinescu, Raluca, 48 Marmeliuc, Mihnea, 45, 180, 196,

222

Marţian, Dan, 24, 33, 133, 169 Mateescu, Pompiliu, 125, 143

Matei, Cristian, 129

Matei, Viorel, 125, 143 Mazilu, Dumitru, 24, 30, 31

Măgureanu, Virgil, 114, 143

Mănăilă, Toader, 114, 143, 150 Mănescu, Corneliu, 33, 114, 112,

143, 147, 165

Mesaroş, Serghei, 33, 124, 143, 147, 1766, 168

Mezincescu, Eduard, 125, 143

Mihai, Ilie, 129 Milenco, Luchin, 143

Militaru, Gheorghe, 170

Militaru, Nicolae, 33, 43, 114, 143 Miloş, Titel, 129

Minculescu, Ion, 114, 143

Moisil, Pamfil, 114, 143, 150 Moldoveanu, Jean, 33

Montanu, Mihai, 25, 143

Montanu, Mihail, 114 Morar, Filon, 23

Morar, Petrişor, 126, 143

Morărescu, Alexandru, 49

292

Mosen, Roses, 143

Moţiu, Ovidiu Adrian, 46

Moţiu, Stelian, 129 Muraru, Ioan, 91, 96, 110, 168

Murea, Victor, 44

Mureşan, Ioan, 128 Mustafa, Ali Ahmed, 126, 143, 148

Muşat, Aurelian, 128

Muşetescu, Andrei, 21

N

Naghy, Carol, 143

Nasta, Tănase, 126, 143 Năstase, Nelu-Pandele, 217

Neacşa, Vasile, 24, 51, 114, 143, 165,

168 Neagu, Fănuş, 50

Negoiţă, Gheorghe, 167

Negruţi, Paul, 114, 143 Nemesiu, Mihăiţă, 170

Nica, Leon, 124, 143

Nicolae, Ioana, 128 Nicolae, M. Nicolae, 45

Nicolae, R., 133

Nicolae, S. Dumitru, 126 Nicolaescu, Sergiu, 106, 114, 143,

168

Nicolăiţă, Gheorghe, 124, 143 Niculae, Costel, 129

Nisipeanu, Mihai, 128

Niţă, Valeriu, 114, 143

O

Odobescu, Valentin, 52

Olaru, Vasile, 49 Oprea, Eugen, 129

P

Pandele, Năstase, 168

Pantea, Gheorghe, 124, 143 Paraschiv, Alexandru, 51

Parciulea, Vasile, 47

Pasti, Vladimir, 21, 24, 27, 31 Paşcu, Ioan Mircea, 114, 143

Pavel, Dan, 26, 27, 29

Pătraşcu, Bogdan, 51, 126, 143 Păţan, Ion, 180, 210, 222, 228, 235

Pârvulescu, Tache, 144

Pelengică, Eduard, 129 Pepelea, Petru, 46

Petcu, Alexandru, 50

Petcu, Gheorghe, 143 Petrescu, Anton, 169

Petrescu, Dan, 114, 144, 151

Petrina, Liviu, 47, 123, 144 Petrişor, Marcel, 144

Pfaff, Erich, 126, 144, 148

Pintilie, Mihai, 114, 144 Pintilie, Stelian, 45, 196

Plătică-Vidovici, Ilie, 114, 144, 150

Pleşu, Andrei, 23, 31, 43, 114, 144, 198, 199, 200

Pop, Gheorghe, 123, 144

Pop, Mihai, 48 Pop, Mircea, 128

Pop, Viorel, 129

Popa, Gheorghe, 114, 144, 150 Popa, Gheorghe Ioan, 144

Popa, Ion, 114, 144 Popa, Marin, 125, 144

Popa, Radu, 169

Popa, Ştefan Petre, 128 Popdan, Nicolae, 114, 144, 150

Popescu, Adam, 128

293

Popescu, Adrian, 48, 123, 144

Popescu, Alexandru Dan, 52, 124,

144 Popescu, Barbu, 114, 144, 150

Popescu, Constantin, 44

Popescu, Constanţa, 169 Popescu, Dana, 170

Popescu, Ion, 115, 144, 150

Popescu, Maria, 169 Popescu, Mircea Dan, 115, 144

Popescu, Nicolae, 169 Popescu, Petre, 51, 125

Popescu, Petru, 144

Popescu, Romeo, 125, 146 Popescu, Sorin, 169

Popescu-Necşeşti, Bogdan, 22

Popileanu, Gheorghe, 129 Preda, Cristian, 25, 41

Preda, Nicu, 115, 144, 150

Priala, Vasile, 49, 125, 144 Prică, Ion, 169

Prutianu, Ştefan, 52, 128

Pufulete, Claudia, 168

R

Radu, Alexandru, 22

Radu, Ion, 168

Radu, Nicolae, 24, 25, 33, 115, 117, 144, 147, 166, 167

Raicu, Romeo, 115, 144

Raţiu, Ion, 32, 36, 39 Răchici, Liubiţa, 144

Rădiţa, Petre, 129 Rădulescu, Dan, 170

Rădulescu, Iordan, 115, 144

Rădulescu-Botică, Nicolae, 125 Răşcanu, Corneliu, 123, 144

Răşină, Larisa, 168

Rey, Violette, 15, 16

Rîmbu, Ion, 44 Roman, Petre, 5, 23, 24, 30, 31, 33,

42, 115, 144, 163, 173, 179, 196,

203, 204, 208, 215, 221, 227, 234, 237, 251

Romulus, Buridan, 151

Roşca, Maria, 169 Roşcoban, Alexandru, 115, 144, 150

Roşoga, Ioan, 48 Roşu, Alexandru, 125, 144, 167

Rus, Vasile, 115, 144, 151

Ruse, Corneliu-Constantin, 115, 144, 150

S

Sarca, Elena, 169

Sava, Constantin, 115, 144 Săndulescu, I. V., 28, 166

Săndulescu, Ion, 144

Săpunaru, Augustina, 169 Săucă, Maria, 169

Sârbu, Adrian, 115, 145

Schwartz, Robert, 126, 144, 148 Scrieciu, Ioan, 115, 144, 150

Secăreş, Vasile, 115, 144

Selciuc, Iusuf, 126, 144, 148 Selian, Sergiu, 126, 144, 149

Seliman, Teodor, 49

Severin, Adrian, 115, 145 Shöp, Alin Petru, 124, 145

Siani Davies, Peter, 23 Silaghi, Radu, 115, 145

Simionescu, Ion, 52, 126, 145

Simionescu, Maria, 169 Sipitcă, Gheorghe, 124

294

Soare, Sorina, 22

Somăcescu, Iulian, 168

Sorop, Maria, 169 Spiridon, Maria, Casian, 52, 128

Spiridon, Teodor, 168

Stan, Cezar, 49 Stan, Cornel, 47, 123, 145

Stângu, Lucian, 168, 223

Stăiculescu, Nicolae, 125, 145 Stăncescu, Nicu, 48, 123, 145, 167

Stănculescu, Atanasie, Victor, 33, 43, 115, 145, 196, 238

Stănculescu, I. V., 48, 123

Stănescu, Mircea, 49 Stănică, Marin, 167, 217, 223, 229

Stefanco, Ondrej, 126, 145

Stegaru, Corneliu, 128 Stirbu, Paul, 115, 145, 151

Stoenescu, Cristina, 169

Stoenescu, Marcela, 169 Stoica, Emil, 115, 145, 150

Stoica, Ion, Aurel, 42, 44

Stoica, Octavian, 129 Stoicescu, Nicolae, 43, 196

Stoiciu, Liviu Ion, 145

Stuparu, Timotei, 115, 145, 151 Suciu, Septimiu, 129

Surdan, Vasile, 126

Surdu, Victor, 50, 125, 145 Susanu, Gheorghe, 125, 145

Suto, Andras, 148

Svaronos, Andrei, 167 Szabolcs, Lanyi, 125, 144

Ş

Şora, Mihai, 43, 117 Ştefan, Nicolae, 43

Ştefanko, Andrej, 148

Ştefănescu, Adrian, 123

Ştefănescu, Raimond, 129

T

Tamás, Gàspàr Miklós, 17

Tarhon, Emilian, 50 Tasin, T. Gemil, 126, 145, 148

Tatar, Ghiorghi, 49

Tănase, Gheorghe, 129 Tănăsescu, Grigore, 52

Tăpurin, Morar, 50

Tărăcilă, Doru Ioan, 115, 145, 151 Tăriceanu, 48

Tăvălică, Daniela, 124, 145, 168

Târă, Ana, 168 Tcaciuc, Ştefan, 126, 145, 148

Teacă, Teofil, 50

Teaci, Dumitru, 50, 125, 145, 165 Telu, Cătălin, 50

Teodoriu, Bogdan, 24, 115, 145

Teofil, Pop, 43, 196, 210 Tipa, Anicuţa, 129

Tipa, Teodor, 129

Tismăneanu, Vladimir, 32, 35, 36 Tiszai, Gabriela, 125

Todiraş, Ioan, 126, 145

Tökes, Laszlo, 35, 116, 145 Tomuş, Mircea, 116, 145, 151

Truţă, Dumitru, 124

Truţia, Dumitru, 145 Tudor, Gheorghe, 169

Turcu, Păuniţa, 169 Tzitzeclis, Constantin, 116, 145, 151

U

Uloulry, Josef, 148

295

Urbulov, Ioan, 128

Ursu, Doru Viorel, 42

Uţă, Ion, 125, 145

V

Vajda, Alexandru, 124

Vanca, Artemiu, 116, 145, 151 Vasile, Marcel, 170

Vasilescu, Florin, 91, 96, 110, 168

Vasilescu, Maria, 169 Vădineanu, Angeluţă, 166, 167

Vărzaru, Nicolae, 124, 145

Vătăşescu, Anton, 42, 44 Vâţă, Virgil Andrei, 33, 123, 145,

147, 166, 168

Vejvoda, Ivan, 17 Velciov, Luca, 126, 145, 148

Veress Berkesi, Karoly, 125

Verestoy, Attila, 117, 125, 145, 148, 166

Vezure, Nicolae, 128

Vida, Ion, 168 Vincze, Janos, 33, 52, 147, 149

Vişan, Manus, 48

Vitanidis, Gheorghe, 126, 145, 149 Vlad, Romulus, 128

Vladimirov, Jeliu, 16, 18

Vlaicu, Doiniţa, 129 Vlădulescu, Dumitru, 116, 145, 151

Vlăsceanu, Lazăr, 116, 145

Voica, Ioan, 129

Voican Voiculescu, Gelu, 33, 35, 42,

116, 117, 146

Voicilă, Valentin, 116, 146, 151 Voicu, Eugen, 124, 146

Voicu, George, 21

Voicu, Mihai, 116, 146 Voicu, Paul, 125, 146

Voinea, Gheorghe, 116, 146

Voinea, Octavian, 48 Volcinschi, Radu, 146

Volcinshi, Raul, 123 Voloşeniuc, Vasile, 196, 285

Vosganian, Varujan, 126, 146, 149

Vrâncuţi, Victor, 50

W

Weber, Otto, 123, 146, 166

Welsh, Helga, 19

Z

Zamfirescu, Virgil, 124, 146

Zbora, Augustin, 129

Zăgrean, Gabriel, 48, 123, 146 Zărnescu, 168

Zervu, Ion, 126, 146

Zetocha, Andrei, 126, 146, 148 Zilişteanu, Ion Radu, 49, 124, 146

Zilişteanu, Sorin Vasilescu, 168

Zogan, Vasilis, 149 Zomancz, Mircea, 127, 146

Zosim, Vasile, 116, 146

296

INDICE DE LOCALITĂŢI

Aiud, 97

Arad, 49, 124, 202, 251, 253

Braşov, 97

Bucureşti, 12, 22, 27, 28, 29, 30, 33, 35,

47, 48, 49, 50, 51, 52, 54, 55, 56, 57,

62, 64, 67, 68, 69, 71, 72, 73, 74, 77,

93, 110, 112, 113, 114, 115, 116, 119,

126, 148, 155, 161, 171, 174, 175,

177, 178, 179, 182, 183, 184, 190,

192, 200, 205, 208, 214, 215, 216,

218, 219, 221, 224, 225, 226, 227,

232, 234, 236, 237, 238, 240, 241,

245, 246, 251, 252, 254, 255, 257,

258, 272, 273, 276, 280, 284

Cluj-Napoca, 48, 123, 125

Craiova, 50, 124, 129

Gherla, 97

Helsinki, 204, 258

Hodoc, 34, 35

Iaşi, 113, 114, 151

Ibăneşti, 34, 35

Jilava, 97

Lupeni, 97

Madrid, 204

Moscova, 22

Oradea, 202

Ottawa, 257

Râmnicu Sărat, 97

Satu Mare, 202

Turnu Măgurele, 113, 151

Târgu Mureş, 7, 34, 52, 113, 117, 193,

195, 202, 265, 266

Timişoara, 33, 35, 36, 37, 114, 116, 151,

199, 200, 265

Washington, 257

297

CONTENTS

13 Argument

15 Introductive study, Lecturer Dr. Teodora Stănescu-Stanciu

ANNEXES 41 ROMANIA – ELECTORAL RESULTS 41 ROMANIA – REGISTERED PARTIES 42 PETRE ROMAN PROVISIONAL GOVERNMENT

DOCUMENTS 47 Document no. 1

8 February 1990 Table concerning the registration of political parties.

53 Document no. 2 31 December 1989 Decree-law concerning the registration and functioning of political parties and public organizations from Romania.

55 Document no. 3 3 January 1990 Decree-law concerning the organization of public meetings.

56 Document no. 4 24 January 1990 Decree-law concerning certain measures for the organization of public meetings.

58 Document no. 5 1 February 1990 Decree-law concerning the juridical character of the Romanian state frontier.

63 Document no. 6 February 1990 Explanation of motives regarding the necessity of adopting a decree-law for the election of the Parliament and the President, followed by a project of decree-law.

89 Document no. 7 February 1990 Informative note concerning the general attitude towards a decree-law for the election of the Parliament and the President.

90 Document no. 8 11 February 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding the debate from 10 February 1990 with the representatives of political parties on the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

298

92 Document no. 9 26 February 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding the project of decree-law for the election of the Parliament and the President of Romania in the form resulted from the public debate.

97 Document no. 10 February 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding the controversial aspect of banning the candidature of the people who were members of fascist parties or the legionary movement, or of those who, starting with 1948, were members of the nomenclature of the Central Committee of the Romanian Communist Party and of the governments which functioned before 22 December 1989.

99 Document no. 11 5 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain aspects connected with the use of the right of legislative initiative (which belongs to the Executive Board of the Provisional Council of National Union, to the Government of Romania or to three members of the Council).

101 Document no. 12 12 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding the duration of the mandate for the Parliament and the President of Romania – of two years.

102 Document no. 13 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain debates on various amendments to the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

104 Document no. 14 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain debates on various amendments to the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

105 Document no. 15 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain debates on various amendments to the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

299

107 Document no. 16 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain debates on various amendments to the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

108 Document no. 17 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain debates on various amendments to the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

109 Document no. 18 31 March 1990 Note of the Constitutional, Juridical and Human Rights Commission regarding certain debates on various amendments to the project of decree-law for the election of the Parliament, the President of Romania and the local councils.

111 Document no. 19 February 1990 Decree-law concerning the constitution, organization and functioning of the Provisional Council of National Union and of the territorial Councils (proposal of revision).

112 Document no. 20 List of the members of the Provisional Council of National Union coming from the Council of the Front of National Salvation.

117 Document no. 21 March 1990 Decision of the Executive Board of the Provisional Council of National Union concerning the creation of an enquiry commission to investigate the actions carried out during the events from the municipality of Târgu Mureş on 16, 19 and 20 March 1990.

118 Document no. 22 9 February 1990 The decree-law regarding the constitution of the Provisional Council of National Union clearly stipulates, according to the principle of power separation within the state.

120 Document no. 23 February 1990 Regulations concerning the organization and functioning of the sessions of the Provisional Council of National Union (project submitted for debates).

123 Document no. 24 9 February 1990 Table with the names of representatives of the parties included in the Provisional Council of National Union.

300

128 Document no. 25 15 March 1990 Table containing the names of members of the parties which obtained the observer status for the sessions of the Provisional Council of National Union.

130 Document no. 26 February – March 1990 Note concerning the main problems needing a debate in the sessions of the Provisional Council of National Union – its working sections, respectively; functioning regulations; functioning decree; specialist commissions; government reports; budget; financial support for the parties; the possibility to replace the initially designated representatives of the parties.

137 Document no. 27 February – March 1990 Regulations of the Provisional Council of National Union regarding the Disciplinary Commission (project).

138 Document no. 28 February 1990 Statement of the Provisional Council of National Union regarding the necessity to impose the democratic transformations and to prepare the free elections.

140 Document no. 29 February 1990 Definitive list of the members of the Provisional Council of National Union.

147 Document no. 30 13 February 1990 The structure of the Executive Board of the Provisional Council of National Union.

148 Document no. 31 13 February 1990 List of the delegations of the organizations of national minorities in the Provisional Council of National Union.

150 Document no. 32 13 February 1990 List of county presidents who participated in the sessions of the Provisional Council of National Union.

152 Document no. 33 9–13 February 1990 Decision of the Provisional Council of National Union concerning the modification of the Regulations of organizing and functioning of the sessions of this political forum.

153 Document no. 34 9–13 February 1990 Explanation of motives regarding the modification of article no. 2 from the Regulations of organization and functioning of the Provisional Council of National Union.

301

154 Document no. 35 9–13 February 1990 Report concerning the ruling of the problem of quorum in the comparative law from a series of countries.

155 Document no. 36 13 February 1990 Regulations concerning the organization and functioning of the sessions of the Provisional Council of National Union in its definitive form.

159 Document no. 37 14 February 1990 Note of the Ministry of Geology regarding the abrogation of the Decree of the State Council (no. 50/1989) which is considered to be either obsolete or incorrectly drafted (in this case – the inclusion of other natural stones amongst the gemstones).

161 Document no. 38 February 1990 Decree-law of the Provisional Council of National Union concerning the abrogation of a normative document considered obsolete.

162 Document no. 39 15 February 1990 Order of the day of the session of the Executive Board of the Provisional Council of National Union from 15 February 1990.

163 Document no. 40 16 February 1990 Statement of the Executive Board of the Provisional Council of National Union concerning the first session, containing the order of the day.

165 Document no. 41 February 1990 List of the members of specialist commissions of the main political forum prior to the elections from 20 May 1990, Provisional Council of National Union, followed by the precise repartition of them in the space destined to the Council (project).

171 Document no. 42 February 1990 List of the projects of decree-laws submitted to the Secretariat of the Provisional Council of National Union, sent afterwards for approval to the specialist commissions.

173 Document no. 43 23 February 1990 Order of the day of the session of the Provisional Council of National Union from 23 February 1990, organized after the events from 18 February 1990.

302

174 Document no. 44 27 February 1990 Note containing the main recommendations for the local Provisional Councils of National Union to return to normality across the entire country.

187 Document no. 45 28 February 1990 Decree-law concerning the ascribing or changing of names, one of the actions meant to introduce the new democratic state in Romania and to remove the traces of communist regime.

179 Document no. 46 28 February 1990 – 5 March 1990 Decision of the Government of Romania concerning the submission for approval to the Provisional Council of National Union of a project of decree-law to grant some rights to certain categories of workers, in this case – engine drivers and second engine drivers who works on electrical tube trains; followed by an explanation of motives, made by specialists from the ministry of competence, and by the approval of the specialist commission and finally by the decree-law itself.

184 Document no. 47 21 March 1990 Decree-law concerning the food ration provided during peace time to the units of the Ministry of National Defence (including comparative tables).

190 Document no. 48 21 March 1990 Decree-law regarding the granting of certain rights to the military personnel embarked on submarines.

191 Document no. 49 26 March 1990 Decrees concerning the establishing and organization of the Romanian Information Service.

193 Document no. 50 30 March 1990 Order of the day for the session of the Provisional Council of National Union from 30 March 1990.

195 Document no. 51 6 April 1990 Order of the day of the session of the Executive Board of the Provisional Council of National Union from 6 April 1990.

196 Document no. 52 6 April 1990 List of guests in the session of the Executive Board of the Provisional Council of National Union from 6 April 1990.

197 Document no. 53 7 May 1990 Shorthand record of the session of the Executive Board of the Provisional Council of National Union from 7 May 1990.

303

205 Document no. 54 11 May 1990 Decree-law concerning certain dispositions for the Romanian citizenship.

206 Document no. 55 January – May 1990 List of decrees issued between 1 January and 1 May 1990.

207 Document no. 56 January – May 1990 List of decree-laws issued between 1 January and 1 May 1990.

208 Document no. 57 12 March 1990 Disposition regarding the submission for approval of the project of decree-law concerning the authorization and functioning in Romania of the agencies of foreign commercial companies and economic organizations; followed by the approval of the specialist commission and the decree-law itself.

215 Document no. 58 21 March 1990 Disposition concerning the adoption of the project of decree to modify certain older normative documents, in this case the article no. 32 from the Decree no. 468/1977 regarding the organization and functioning of the transports with vehicles; followed by the note of the specialists of competence; the approval of the specialist commission, a comparative report and the normative document itself.

221 Document no. 59 23 March – 4 April 1990 Disposition concerning the establishing of certain economic-social measures to provide unemployment support and for the professional reintegration of the unemployed workers; in the annex – explanation of motives, the approval of the specialist commission and the decree-law itself.

227 Document no. 60 26 March 1990 Disposition concerning the daily food rations in the sanitary units; in the annex – explanation of motives, the approval of the specialist commission, a comparative report and the decree-law itself.

234 Document no. 61 26 March 1990 Disposition concerning the abrogation of the Decree no. 223/1978.

237 Document no. 62 3 April 1990 Disposition regarding the change of military oath; in the annex – the explicative note, the approval of the specialist commission and the decree-law itself.

304

239 Document no. 63 23 February 1990 Decree-law concerning certain protective measures of the state bodies, the public institutions, the offices of the parties and political organizations, the welfare of the citizens and the lawful order.

241 Document no. 64 February – March 1990 Report regarding the activity of the office of public relations and communication with mass-media, belonging to the Provisional Council of National Union, as well as about the way in which outstanding problems of the citizens were promptly guided and solved.

244 Document no. 65 May 1990 Decree-law concerning the necessary conditions to be employed by the state structures, followed by the required annexes.

248 Document no. 66 March – April 1990 Proposal regarding some problems underlined by the representatives of the Party of National Reconstruction from Romania.

250 Document no. 67 March – April 1990 Proposal of Silviu Brucan regarding the appeasement of the crisis which affected Romania before the elections from 20 May 1990.

251 Document no. 68 19 March 1990 Decision concerning the numbering of constituencies and the establishing of the number of deputies and senators – for the upcoming elections from 20 May 1990.

256 Document no. 69 March 1990 Diagram of the electoral operations for the upcoming elections from 20 May 1990.

257 Document no. 70 28 March 1990 Report of the Foreign Ministry to the president of the Provisional Council of National Union concerning the participation of the foreign observers in the upcoming elections from 20 May 1990.

265 Document no. 71 April 1990 Romanian Institute for Public Opinion Polling made a pre-electoral poll on 26–28 March 1990.

270 Document no. 72 May 1990 Proposals of the National Liberal Party presenting the variant of list election based on the alliance by ideological relation.

305

272 Document no. 73 10 May 1990 Proposals of the National Peasant Christian and Democratic Party also containing a declaration concerning the prolonged meeting from the University Square.

273 Document no. 74 15 May 1990 Note concerning the preparation of elections both in the municipality of Bucharest and in the country.

275 Document no. 75 May 1990 Note regarding certain debates about the decree-law for the organization of the elections from 20 May 1990.

279 Document no. 76 14 May 1990 The establishing of the “Libertatea” Fund.

281 Document no. 77 4 April 1990 Report concerning the sums of money collected in the “Libertatea 1989” account, followed by the state of the operations made in this account or in similar others in the entire country.

285 Document no. 78 4 April 1990 Note of the Romanian Bank of Foreign Commerce containing a proposal of administration and use of the foreign currency funds existing in the account no. 1000 – Helping Fund Romania.

287 Index of Names

296 Index of Localities

306

INHALT

13 Argument

15 Einführung, Dr. Teodora Stănescu-Stanciu

ANHÄNGE 41 RUMÄNIEN – WAHLERGEBNISSE 41 RUMÄNIEN – TEILNEHMENDE PARTEIEN 42 DIE PROVISORISCHE REGIERUNG VON PETRE ROMAN

URKUNDEN 47 Urkunde Nr. 1

8. Februar 1990 Tabelle der registrierten politischen Parteien.

53 Urkunde Nr. 2 31. Dezember 1989 Gesetzesdekret betreffend die Registrierung und Funktionierung der politischen Parteien und der gemeinschaftlichen Organisationen aus Rumänien.

55 Urkunde Nr. 3 3. Januar 1990 Gesetzesdekret betrefend die Organisierung der öffentlichen Versammlungen.

56 Urkunde Nr. 4 24. Januar1990 Gesetzesdekret betreffend einige Maßnahmen bezüglich der öffentlichen Versammlungen.

58 Urkunde Nr. 5 1. Februar 1990 Gesetzesdekret betreffend den juridischen Status der Staatsgrenze Rumäniens.

63 Urkunde Nr. 6 Februar 1990 Exposé der Gründe betreffend die Notwendigkeit eines Gestzesdekretes bezüglich der Wahl des Parlamentes und des Präsidenten, gefolgt von einem Gesetzesdekret-Entwurf.

89 Urkunde Nr. 7 Februar 1990 Informationsbericht bezüglich der allgemeinen Meinung über ein Gesetzesdekret betreffend die Wahl des Parlamentes und des Präsidenten.

307

90 Urkunde Nr. 8 11. Februar 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission bezüglcih der Debatte vom 10. Februar 1990 mit den Vertretern der politischen Parteien über den Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

92 Urkunde Nr. 9 26. Februar 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission bezüglich des Gesetzesdekret-Entwurfes betreffend die Wahl des Parlamentes und des Präsidenten von Rumänien in der aus der öffentlichen Debatte resultierten Fassung.

97 Urkunde Nr. 10 Februar 1990 Der Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission bezieht sich auf den diskutierten Aspekt der Untersagung der Kandidatur für die Personen, die Mitglieder der faschistischen Parteien oder legionären Bewegung waren oder diejenigen, die seit dem Jahr 1948 Mitglieder der Nomenklatur des ZK der RKP und der Regierungen von vor dem 22. Dezember 1989.

99 Urkunde Nr. 11 5. März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Aspekte der Ausübung des Rechtes auf legislative Initiative (das früher dem Exekutiven Büro des Provisorischen Rates für Nationale Einheit, der Regierung Rumäniens und mindestens drei Mitgliedern des Rates zustand).

101 Urkunde Nr. 12 12. März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission bezieht sich auf die Mandatsdauer für das Parlament und für den Präsident Rumäniens, die zwei Jahre beträgt.

102 Urkunde Nr. 13 März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Debatten bezüglich verschiedener Abänderungen am Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

104 Urkunde Nr. 14 März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Debatten bezüglich verschiedener Abänderungen am Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

308

105 Urkunde Nr. 15 März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Debatten bezüglich verschiedener Abänderungen am Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

107 Urkunde Nr. 16 März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Debatten bezüglich verschiedener Abänderungen am Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

108 Urkunde Nr. 17 März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Debatten bezüglich verschiedener Abänderungen am Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

109 Urkunde Nr. 18 31. März 1990 Bericht der Verfassungs-, juridischen und menschenrechtlichen Komission betreffend einige Debatten bezüglich verschiedener Abänderungen am Gesetzesdekret-Entwurf betreffend die Wahl des Parlamentes, des Präsidenten von Rumänien und der Lokalräte.

111 Urkunde Nr. 19 Februar 1990 Gersetzesdekret betreffend die Aufstellung, die Organisierung und die Funktionierung des Provisorischen Rates für Nationale Einheit und der territorialen Räte (Abänderungsvorschlag).

112 Urkunde Nr. 20 Die Liste der Mitglieder des Provisorischen Rates für Nationale Einheit, die dem Rat der Front für die Nationale Rettung entstammen.

117 Urkunde Nr. 21 März 1990 Entschluss des Exekutiven Büros des Provisorischen Rates für Nationale Einheit betreffend die Aufstllung einer Untersuchungsskomission für die Taten, die sich während der Ereignisse vom 16., 19. und 20. März 1990 im Munizipium Târgu Mureş abspielten.

118 Urkunde Nr. 22 9. Februar 1990 Das Gesetzesdekret betreffend die Aufstellung des Provisorischen Rates für Nationale Einheit sieht deutlich vor, gemäß dem Prinzip der Machttrennung im Staat.

120 Urkunde Nr. 23 Februar 1990 Die Regelung betreffend die Organisierung und den Ablauf der Sessionen des Provisorischen Rates für Nationale Einheit (Entwurf zur Debatte).

309

123 Urkunde Nr. 24 9. Februar 1990 Namensliste der Mitglieder der Parteien, die im Provisorischen Rat für Nationale Einheit verterten sind.

128 Urkunde Nr. 25 15. März 1990 Namensliste der Parteien, die den Beobachterstatus der politischen Parteien an den Sitzungen des Provisorischen Rates für Nationale Einheit erhalten haben.

130 Urkunde Nr. 26 Februar – März 1990 Bericht betreffend die Hauptfragen, die in den Sitzungen des Provisorischen Rates für Nationale Einheit (C.P.U.N.) debattiert werden müssen – bzw: die Arbeitsorgane, die Funktionierungs-ordnung, das Funktionierungsdekret, die Fachkomissionen, die Regierungs-berichte, der Haushalt, die Finanzierung der Parteien, die Möglichkeit, dass die Parteien ihre ursprünglich designierten Vertreter ersetzen.

137 Urkunde Nr. 27 Februar – März 1990 Die Ordnung des Provisorischen Rates für Nationale Einheit betreffend die Disziplinkomission (Entwurf).

138 Urkunde Nr. 28 Februar 1990 Communiqué des Provisorischen Rates für Nationale Einheit betreffend die Notwendigkeit der demokratischen Umwandlungen und die Vorbereitung der freien Wahlen.

140 Urkunde Nr. 29 Februar 1990 Die endgültige Namensliste der Mitglieder des Provisorischen Rates für Nationale Einheit.

147 Urkunde Nr. 30 13. Februar 1990 Die Zusammensetzung des Exekutiven Büros des Rates für Nationale Einheit.

148 Urkunde Nr. 31 13. Februar 1990 Die Liste der Delegationen seitens der Organisationen der nationalen Minderheiten am Provisorischen Rat für Nationale Einheit.

150 Urkunde Nr. 32 13. Februar 1990 Die Liste der Kreispräsidenten, die an den Sitzungen des Provisorischen Rates für Nationale Einheit teilnehmen.

152 Urkunde Nr. 33 9.–13. Februar 1990 Entschluss des Provisorischen Rates für Nationale Einheit betreffend die Abänderung der Ordnung der Organisierung und des Ablaufs der Sessionen dieses politischen Forums.

310

153 Urkunde Nr. 34 9.–13. Februar 1990 Exposé der Gründe betreffend die Änderung des Artikels 2 der Ordnung für die Organisierung und Funktionierung des C.P.U.N.

154 Urkunde Nr. 35 9.–13. Februar 1990 Informierung betreffend die Regelung der Frage des Quorums im vergleichenden Recht mehrerer Länder.

155 Urkunde Nr. 36 13. Februar 1990 Die Ordnung betreffend die Organsierung und den Ablauf der Sessionen des Provisorischen Rates für Nationale Einheit in endgültiger Fassung.

159 Urkunde Nr. 37 14. Februar 1990 Bericht des Ministeriums für Geologie betreffend die Abschaffung eines Dekretes des Staatsrates (Nr. 50/1989), dessen Inhalt entweder als überholt oder inkorrekt redigiert angesehen war (in diesem Fall, der Einschluss auch anderer natürlichen Steine in die Liste der Halbedelsteinen).

161 Urkunde Nr. 38 Februar 1990 Gesetzesdekret des C.P.U.N. betreffend die Abschaffung einer als überholt angesehenen Norm.

162 Urkunde Nr. 39 15. Februar 1990 Die Tagesordnung der Sitzung des Exekutiven Büros des C.P.U.N. vom15. Februar 1990.

163 Urkunde Nr. 40 16. Februar 1990 Communiqué des Exekutiven Büros des C.P.U.N. betreffend die erste Arbeitssitzung, mit der Tagesordnung.

165 Urkunde Nr. 41 Februar 1990 Die Liste der Mitglieder der Fachkomissionen des politischen Hauptforums bis zu den Wahlen vom 20. Mai 1990, C.P.U.N., gefolgt von ihrer genauen Dislokation im dem Rat zugeteilten Raum (Entwurf).

171 Urkunde Nr. 42 Februar 1990 Die Liste der Gesetzesdekrete-Entwürfe, die dem Sekretatriat des Provisorischen Rates für Nationale Einheit notifiziert und anschließend den Fachkommisionen zum Avis geschickt wurden.

173 Urkunde Nr. 43 23. Februar 1990 Tagesordnung der Sitzung des Provisorischen Rates für Nationale Einheit vom 23. Februar 1990, die nach den Ereignissen vom 18. Februar 1990 abgehalten wurde.

311

174 Urkunde Nr. 44 27. Februar 1990 Information mit den wichtigsten Empfehlungen für die provisorischen Lokalräte für Nationale Einheit betreffend die Normalisierung des ganzen Landes.

187 Urkunde Nr. 45 28. Februar 1990 Gesetzesdekret betreffend die Zuteilung oder Änderung von Namen, eins der Akten, welche den neuen demokratischen Zustand einführen und die Spuren des kommunistischen Regimes beseitigen soll.

179 Urkunde Nr. 46 28. Februar 1990 – 5. März 1990 Entschluss der Regierung Rumäniens betreffend die Unterbreitung zur Genehmigung durch den C.P.U.N.-ului Gesetzesdekret-Entwurfes betreffend die Zuteilung einiger Rechte für gewisse Arbeiterkategorien, in diesem Fall – die Lokführer und Hilfslokführer der elektrischen U-Bahnen, gefolgt vom Exposé der Gründe seitens der Fachleute des betreffenden Ministeriums, vom Avis der Fachkomission und, schließlich, vom eigentlichen Dekret.

184 Urkunde Nr. 47 21. März 1990 Gesetzesdekret betreffend die Nahrungsrechte der Mannschaften des Ministeriums für Nationale Verteidigung in Friedenszeit (einschließlich vergleichender Tabellen).

190 Urkunde Nr. 48 21. März 1990 Gesetzesdekret betreffend die Zuteilung einiger Rechtedes militärischen Personals von U-Booten.

191 Urkunde Nr. 49 26. März 1990 Die Dekrete betreffend die Bildung und Organisierung des Rumänischen Informationsdienstes.

193 Urkunde Nr. 50 30. März 1990 Die Tagesordnung der Session des Provisorischen Rates für Nationale Einheit vom 30. März 1990.

195 Urkunde Nr. 51 6. April 1990 Die Tagesordnung der Sitzung des Exekutiven Büros des C.P.U.N. vom 6. April 1990.

196 Urkunde Nr. 52 6. April 1990 Die Liste der zur Sitzung des Exekutiven Büros des C.P.U.N. vom 6. April 1990 eingeladenen Personen.

197 Urkunde Nr. 53 7. Mai 1990 Stenogramm der Sitzung des Exekutiven Büros des C.P.U.N. vom 7. Mai 1990.

312

205 Urkunde Nr. 54 11. Mai 1990 Gesetzedekret betreffend einige Anordnungen bezüglich der rumänischen Staatsangehörigkeit.

206 Urkunde Nr. 55 Januar – Mai 1990 Liste der in der Zeitspanne 1. Januar – 1. Mai 1990 erlassenen Dekrete.

207 Urkunde Nr. 56 Ianuarie – Mai 1990 Liste der in der Zeitspanne 1. Januar – 1. Mai 1990 erlassenen Gesetzesdekrete.

208 Urkunde Nr. 57 12. März 1990 Entschluss betreffend die Unterbreitung zur Adoption des Gesetzesdekret-Entwurfes bezüglich der Autorisierung und Funktionierung in Rumänien der Vertretungen der ausländischen Handelsgesellschaften und ökonomischen Organisationen; gefolgt vom Bericht der Fachleute, dem Avis der Fachkomission, einer vergleichenden Dokumentation; gefolgt vom genehmigenden Avis der Fachkomission und dem eigentlichen Gesetzesdekret.

215 Urkunde Nr. 58 21. März 1990 Entschluss für die Adoption des Dekret-Entwurfes betreffend die Abänderung einiger früheren Rechtnormen, in diesem Fall des Artikels 32 vom Dekret Nr. 468/1977 bezüglich der Organisiewrung und Durchführung des Transportes mit Kraftfahrzeugen, gefolgt vom Bericht der Fachleute, dem Avis der fachkomission, einer vergleichenden Dokumentation und des Dekretes selbst.

221 Urkunde Nr. 59 23. März – 4. April 1990 Entschluss betreffend die Festsetzung einiger ökonimisch-sozialen Maßnahmen für die Zuteilung der Arbeitslosenhilfe und berufliche Reintegration der Arbeitslose, im Anhang – Exposé der Gründe, das genehmigende Avis der Fachkommission und das Gesetzesdekret selbst.

227 Urkunde Nr. 60 26. März 1990 Entschluss betreffend die täglichen Nahrungszulagen in den Sanitätseinheiten; im Anhang – Exposé der Gründe, das genehmigende Avis der Fachkommission, eine vergleichende Dokumentation und das Gesetzesdekret selbst.

234 Urkunde Nr. 61 26. März 1990 Entschluss betreffend die Abschaffung des Dekretes Nr. 223/1978.

313

237 Urkunde Nr. 62 3. April 1990 Entschluss betreffend die Änderung des Inhalts des militärischen Eides; im Anhang – der erklärende Information, das genehmigende Avis der Fachkommission und das Gesetzesdekret selbst.

239 Urkunde Nr. 63 23. Februar 1990 Gesetzesdekret betreffend einige Maßnahmen zum Schutz der Staatsorgane, der öffentlichen Institutionen, der Sitze der politischen Parteien und Formationen, des öffentlichen Friedens und Rechtes.

241 Urkunde Nr. 64 Februar – März 1990 Bericht betreffend die Tätigkeit des Kollektives für PR und Medien des C.P.U.N., sowie die Beratung und die umgehende Lösung der besonderen Probleme der Bürger.

244 Urkunde Nr. 65 Mai 1990 Gesetzesdekret betreffend die notwendigen Bedingungen für gewisse Stellungen im Staatsapparat, gefolgt von den nötigen Anhängen.

248 Urkunde Nr. 66 März – April 1990 Vorschlag betreffend einige von den Vertretern der Partei der Nationalen Rekonstruktion von Rumänien erhobene Fragen.

250 Urkunde Nr. 67 März – April 1990 Der Vorschlag von Silviu Brucan betreffend die Entschärfung der Krise, in der sich Rumänien vor den Wahlen vom 20. Mai 1990 befand.

251 Urkunde Nr. 68 19. März 1990 Entschluss betreffend die Nummerierung der Wahlbezirke und die Bestimmung der Anzahl der Abgeordneten und Senatoren für die anstehenden Wahlen vom 20. Mai 1990.

256 Urkunde Nr. 69 März 1990 Diagramm der Wahloperationen für die anstehenden Wahlen vom 20. Mai 1990.

257 Urkunde Nr. 70 28. März 1990 Bericht des Außenministeriums an den Präsidenten des C.P.U.N. betreffend die Teilnahme von ausländischen Beobachter an den anstehenden Wahlen vom 20. Mai 1990.

265 Urkunde Nr. 71 April 1990 Das Rumänische Institut für öffentliche Umfragen führte eine Vorwahlumfrage am 26.–28. März 1990.

314

270 Urkunde Nr. 72 Mai 1990 Vorschläge der National-Liberalen Partei bezüglich der Variante der Listenwahl auf Grund von auf ideologische Verwandschaft basierten Bündnissen.

272 Urkunde Nr. 73 10. Mai 1990 Vorschläge der Nationalen Cristlichen und Demokratischen Bauernpartei und eine Deklaration betreffend die verlängerte Demonstration vom Universitätsplatz.

273 Urkunde Nr. 74 15. Mai 1990 Information betreffend die Vorbereitung der Wahlen im Munizipium Bukarest und im restlichen Land.

275 Urkunde Nr. 75 Mai 1990 Information betreffend einige Debatten über das Gesetzesdekret für die Organisierung der Wahlen vom 20. Mai 1990.

279 Urkunde Nr. 76 14. Mai 1990 Die Gründung des „Libertatea”-Fonds.

281 Urkunde Nr. 77 4. April 1990 Information betreffend die im Konto „Libertatea 1989” gesammelten Geldsummen, gefolgt vom Stand der Operationen dieses Kontos oder der anderen ähnlichen Kontos im ganzen Land.

285 Urkunde Nr. 78 4. April 1990 Information der Rumänischen Bank für Außenhandel betreffend einen Vorschlag für die Führung und die Benutzung der Fonds in fremder Währung vom Konto Nr. 1000 – Fonds Hilfe für Rumänien.

287 Index der Namen

296 Index der Ortschaften

315

CONTENU

13 Argument

15 Étude introductif, Lector univ. dr. Teodora Stănescu-Stanciu

ANNEXES 41 LA ROUMANIE – Les résultats éléctoraux 41 LA ROUMANIE – Les partis inscrits 42 LE GOUVERNEMENT TEMPORAIRE PETRE ROMAN

DOCUMENTS 47 Document no. 1

8 février 1990 Tableau concernant l’enregistrement des partis politiques.

53 Document no. 2 31 décembre 1989 Décret-loi concernant l’enregistrement et le fonctionnement des partis politiques et des organisations collectives de la Roumanie.

55 Document no. 3 3 janvier 1990 Décret-loi concernant l’organisation des assemblées publiques.

56 Document no. 4 24 janvier 1990 Décret-loi concernant quelques mesures sur le déroulement des assemblées publiques.

58 Document no. 5 1 février 1990 Décret-loi concernant le régime juridique de la frontière de l’état roumain.

63 Document no. 6 Février 1990 Exposé des motifs concernant la nécessité de l’adoption d’un décret-loi sur l’élection du Parlement et du Président, succédé par un projet d’un décret-loi.

89 Document no. 7 Février 1990 Note informative sur l’atmosphère générale autour d’un décret-loi sur l’élection du Parlement et du Président.

90 Document no. 8 11 février 1990 Note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant le débat de 10 février 1990 avec les représentants des partis politiques sur le projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils locaux.

316

92 Document no. 9 26 février 1990 Note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant le projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie dans la forme résultée après son débat publique.

97 Document no. 10 Février 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme s’agit de l’élément beaucoup débatu de l’interdiction des candidatures pour les personnes qui ont activé dans les partis fascistes où dans le mouvement légionnaire ou ceux qui, depuis 1948, ont fait partie de la nomenclature du C.C. de P.C.R. et des gouvernements avant 22 décembre 1989.

99 Document no. 11 5 mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains aspects sur l’exercise du droit d’initiative législative (qui était la prérogative du Bureau Exécutif du Conseil Provisoire d’Union Nationale, du Gouvernement Roumain ou d’un des 3 membres du Conseil).

101 Document no. 12 12 mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme s’agit de la durée du mandat pour le Parlement et le Président de la Roumanie – c’est à dire de 2 ans.

102 Document no. 13 Mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains débats à différents amendaments lié du projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils locaux.

104 Document no. 14 Mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains débats à différents amendaments lié du projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils locaux.

105 Document no. 15 Mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains débats à différents amendaments lié du projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils locaux.

317

107 Document no. 16 Mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains débats à différents amendaments lié du projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils locaux.

108 Document no. 17 Mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains débats à différents amendaments lié du projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils locaux.

109 Document no. 18 31 mars 1990 La note de la Commission constitutionnelle, juridique et pour les droits de l’homme concernant certains débats à différents amendaments lié du projet du décret-loi sur l’élection du Parlement, du Président de la Roumanie et des conseils.

111 Document no. 19 Février 1990 Décret-loi concernant l’établissement, l’organisation et le fonctionnement du Conseil Provisoire d’Union Nationale et des Conseils territoriaux (proposition de révision).

112 Document no. 20 La liste des membres du Conseil Provisoire d’Union Nationale venus du Conseil du Front de la Salvation Nationale.

117 Document no. 21 Mars 1990 La décision du Bureau Exécutif du Conseil Provisoire d’Union Nationale concernant l’établissement d’une commission d’enquête pour la recherche des faits qui se sont passés pendant les événements de Târgu Mureş de 16, 19 et 20 mars 1990.

118 Document no. 22 9 février 1990 Le décret-loi concernant l’établissement du Conseil Provisoire d’Union Nationale stipule clairement, conformément au principe de la séparation des pouvois dans l’état.

120 Document no. 23 Février 1990 Le règlement sur l’organisation et le fonctionnement des sessions du Conseil Provisoire d’Union Nationale (projet soumis aux débats).

123 Document no. 24 9 février 1990 Le tableau nominal qui renferme les membres des partis réprésentés dans le Conseil Provisoire d’Union Nationale.

318

128 Document no. 25 15 mars 1990 Le tableau nominal avec la structure des partis qui ont reçu le statut d’observateur des partis politiques aux séances du Conseil Provisoire d’Union Nationale.

130 Document no. 26 Février – mars 1990 La note concernant les problèms essentiels qui necéssite le débat dans les séances du C.P.U.N. – c’est à dire : les organismes du travail, le règlement de fonctionnement, le décret de fonctionnement, les commissions spécialisées, les rapports du gouvernement, le budget, le financement des partis, la possibilité pour les partis de changer leurs représentants après les avoir désignés.

137 Document no. 27 Février – mars 1990 Le règlement du Conseil Provisoire d’Union Nationale sur la Commission de discipline (Projet).

138 Document no. 28 Février 1990 Le communiqué du Conseil Provisoire d’Union Nationale sur la nécessité d’imposer les transformations démocratiques et la préparation des élections libres.

140 Document no. 29 Février 1990 La liste définitive des membres du Conseil Provisoire d’Union Nationale.

147 Document no. 30 13 février 1990 La structure du Bureau Exécutif du Conseil Provisoire d’Union Nationale.

148 Document no. 31 13 février 1990 La liste des délégations de la part des organisations des minorités nationales au Conseil Provisoire d’Union Nationale.

150 Document no. 32 13 février 1990 La liste des présidents des districts (départements) qui ont participé aux séances du Conseil Provisoire d’Union Nationale.

152 Document no. 33 9–13 février 1990 La décision du Conseil Provisoire d’Union Nationale concernant la modification du Règlement d’organisation et de fonctionnement des séances de cet organism politique.

153 Document no. 34 9–13 février 1990 L’exposé des motifs sur la modification du 2ème article du Règlement d’organisation et de fonctionnement du C.P.U.N.

319

154 Document no. 35 9–13 février 1990 L’information sur la réglementation de la question du cvorum en droit comparé dans plusieurs pays du monde.

155 Document no. 36 13 février 1990 Le règlement sur l’organisation et le fonctionnement des séances du Conseil Provisoire d’Union Nationale en forme définitive.

159 Document no. 37 14 février 1990 La note du Ministère de Géologie sur l’abrogation d’un décret du Conseil d’État (no. 50/1989) avec un fond considéré périmé, soit incorrectement rédigé (dans ce cas-là – l’inclusion d’autres pierres naturelles, sur la liste des pierres semiprécieuses).

161 Document no. 38 Février 1990 Décret-loi de C.P.U.N. sur l’abrogation d’un acte normatif considéré vétuste.

162 Document no. 39 15 février 1990 L’ordre du jour de la séance du Bureau Exécutif du C.P.U.N. de 15 février 1990.

163 Document no. 40 16 février 1990 Le communiqué du Bureau Exécutif du C.P.U.N. sur la première séance avec le contenu de l’ordre du jour.

165 Document no. 41 Février 1990 La liste des membres des commissions spécialisées du for politique principal jusqu’aux élections du 20 mai 1990, C.P.U.N., succédé par leur répartition exacte dans l’espace destiné au Conseil (Projet).

171 Document no. 42 Février 1990 La liste des projets des décrets-loi avec laquelle le Secrétariat du Conseil Provisoire d’Union Nationale était signalé, envoyé pour l’avis, et puis, aux commissions spécialisées.

173 Document no. 43 23 février 1990 L’ordre du jour de la séance du Conseil Provisoire d’Union Nationale de 23 février 1990, organisée après les événements de 18 février 1990.

174 Document no. 44 27 février 1990 La note contenant les recommandations essentielles pour les conseils locaux provisoires d’union nationale sur la narmalisation du pays entier.

320

187 Document no. 45 28 février 1990 Le décret-loi concernant l’attribution ou le changement des dénominations, un des actes destiné à introduire la nouvelle situation démocratique en Roumanie et à suprimer les traces du communisme.

179 Document no. 46 28 février 1990 – 5 mars La décision du Gouvernement de la Roumanie concernant la soumission à l’aprobation de C.P.U.N. d’un projet de décret-loi sur des droits accordés à certaines catègories des travailleurs, dans ce cas-là – les mécaniques et aide-mécaniques de locomotive qui travaillent sur les cadres électriques de métro ; suivie par l’exposé des motifs, elaboré par des gens spécialisé du ministère de ressort et de l’avie de la commission compétente et finalement du décret-loi lui même.

184 Document no. 47 21 mars 1990 Le décret-loi concernant les droits à la nourriture pendant le temps de paix pour les effectifs du ministère de la défence nationale (y inclus des tableaux comparatifs à l’appui).

190 Document no. 48 21 mars 1990 Le décret-loi sur certains droits pour le personnel militaire des sous-marins.

191 Document no. 49 26 mars 1990 Les décrets-loi concernant la formation et l’organisation du Service Roumain d’Information.

193 Document no. 50 30 mars 1990 L’ordre du jour de la séance du Conseil Provisoire d’Union Nationale de 30 mars 1990.

195 Document no. 51 6 avril 1990 L’ordre du jour de la séance du Bureau Exécutif de C.P.U.N. de 6 avril 1990.

196 Document no. 52 6 avril 1990 La liste des invités à la séance du Bureau Exécutif de C.P.U.N. de 6 avril 1990.

197 Document no. 53 7 mai 1990 La sténogramme de la séance du Bureau Exécutif de C.P.U.N. de 7 mai 1990.

205 Document no. 54 11 mai 1990 Le décret-loi sur quelques dispositions concernant la citoyenneté roumaine.

321

206 Document no. 55 Janvier – mai 1990 La liste des décrets dans l’intervalle 1er janvier – 1er mai 1990.

207 Document no. 56 Janvier – mai 1990 La liste des décrets-loi dans l’intervalle 1er janvier – 1er mai 1990.

208 Document no. 57 12 mars 1990 La décision pour la soumission vers l’adoption du projet de décret-loi pour l’autorisation et fonctionnement en Roumanie des succursales (filiales) des entreprises commerciales et des organisations économiques étrangères ; suivie par l’avis favorable de la Commission spécialisé et du décret-loi lui même.

215 Document no. 58 21 mars 1990 La décision pour l’adoption du projet de décret-loi concernant le changement des quelques actes normatifs antérieurs, dans ce cas-là, de l’article 32 du décret no. 468/1977 sur l’organisation et la réalisation des transports d’automobiles, suivie par la note des experts de ressort, l’avis de la commission spécialisé, un documentaire comparatif et l’acte normatif lui même.

221 Document no. 59 21 mars – 4 avril 1990 La décision concernant la réalisation des certains mesures économiques et sociales pour la donnée d’un aide de chômage et la réintégration professionnelle des chômeurs ; dans l’annexe - exposé des motifs, l’avis favorable de la commission spécialisé et le décret-loi lui même.

227 Document no. 60 26 mars 1990 La décision concernant les allocations journalières de nourriture dans les unités sanitaires ; dans l’annexe, exposé des motifs, l’avis favorable de la commission spécialisé, une situation comparative et le décret-loi lui même.

234 Document no. 61 26 mars 1990 La décision concernant l’abrogation du Décret no. 223/1978.

237 Document no. 62 3 avril 1990 La décision concernant le changement de contenu du serment militaire, dans l’annexe – la note explicative, l’avis favorable de la commission spécialisé et le décret-loi lui même.

239 Document no. 63 23 février 1990 Le décret-loi concernant quelques mesures de protection des institutions d’état, des institutions publiques, des sièges des partis et formations politiques, de la tranquillité des citoyens et de l’ordre de droit.

322

241 Document no. 64 Février – mars – 1990 Rapport sur l’activité du collectif des relations avec le public et les moyens d’information en masse auprés de C.P.U.N., mais aussi sur le conseil et la résolution opérative de problèmes spécifiques des citoyens.

244 Document no. 65 Mai 1990 Le décret-loi concernant les conditions necéssaires pour la nomination dans certains fonctions des institutions d’état, suivi par les annexes necéssaires.

248 Document no. 66 Mars – avril 1990 La proposition sur certains questions possées par les réprésentants du Parti de la Réconstruction Nationale en Roumanie.

250 Document no. 67 Mars – avril 1990 La proposition du Silviu Brucan sur l’apaisement de la crise que la Roumanie traversait avant les élections de 20 mai 1990.

251 Document no. 68 19 mars 1990 La décision concernant le numérotage des circonscriptions éléctorales et la fixation du numéro des députés et sénateurs – pour les élections rapprochées de 20 mai 1990.

256 Document no. 69 Mars 1990 La diagramme des opérations électorales pour les élections rapprochées de 20 mai 1990.

257 Document no. 70 28 mars 1990 Rapport du Ministère des Affaires Étrangères adressé au président du C.P.U.N. sur la participation des obsérvateurs étrangers aux élections rapprochées de 20 mai 1990.

265 Document no. 71 Avril 1990 L’Institut Roumain pour le sondage de l’opinion publique a réalisé un sondage avant les élections, le 26–28 mars 1990.

270 Document no. 72 Mai 1990 Des propositions du Parti National Libéral qui a présenté le scrutin de liste fondé sur l’alliance idéologique.

272 Document no. 73 10 mai 1990 Des propositions du Parti National Paysan Chrétien et Démocrate qui ont inclus aussi une déclaration sur le meeting (l’assemblée) prolongé de la Place de l’Université.

273 Document no. 74 15 mai 1990 La note sur la préparation des élections, à Bucarest mais aussi dans le pays.

323

275 Document no. 75 Mai 1990 La note concernant certains débats sur le décret-loi qui fait allusion à l’organisation des élections du 20 mai 1990.

279 Document no. 76 14 mai 1990 La création du Fond « La Liberté ».

281 Document no. 77 4 avril 1990 Information sur les sommes accumulées dans le compte «La Liberté 1989 », suivie par la situation concernant les opérations faites dans ce compte ou dans d’autres comptes similaires du pays entier.

285 Document no. 78 4 avril 1990 La note de la Banque Roumaine de Commerce Extérieur sur la proposition de gérance et utilisation des fonds de devises qui éxistaient dans le compte no. 1000 – Fond aide Roumanie.

287 Index de noms

296 Index de localités