Embed Size (px)
Citation preview
DREPT ADMINISTRATIV I
SILABUS pentru
Învăţământul la distanţă
2
I. Informaţii generale. Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi
contact
Tutori:
Nume: RODICA NARCISA ETRESCU DREPT ADMINISTRATIV
Birou: Cabinet 221, et. II, Facultatea de drept, Anul I, Sem. II
Str. Avram Iancu nr. 11, Cluj-Napoca Tipul cursului : obligatoriu
Tel.: 0264595504; fax 0264595504 Tutor: FLORINA ROŞCA
e-mail: [email protected] E-mail: [email protected]
Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite
Pentru partea a I-a a Dreptului administrativ este recomandat studenţilor o bună cunoaştere a disciplinei şi Drept constituţional şi instituţii politice.
3
Descrierea cursului
Dreptul administrativ , partea I este o ramură a dreptului public care cuprinde
noţiuni generale despre administraţia publică, noţiunea dreptului administrativ,
principiile generale de organizare administrativă, organizarea administraţiei publice
centrale şi locale, lucrările publice de interes local, domeniul public şi privat de interes
local, cadrul instituţional al regiunilor de dezvoltare din România.
Scopul cursului rezidă în parcurgerea unor teme de importanţă deosebită
privind înţelegerea unor concepte de bază ale dreptului administrativ, a unor principii şi
reguli ce caracterizează administraţia publică, a organizării, funcţionării, atribuţiilor şi
actelor la care recurg autorităţile centrale şi locale ale administraţiei publice.
Organizarea temelor în cadrul cursului
I. Cap. I Noţiuni generale despre dreptul administrativ cuprinde
noţiunea administraţiei publice, serviciul public, regiile autonome şi
instituţiile publice. Bibliografie: Rodica Narcisa Petrescu, Drept
administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009; Dana Apostol
Tofan, Drept administrativ, Vol. I, Ediţia 2, Edit. C. H. Beck,
Bucureşti, 2008; Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ediţia
3,”Universul juridic”, Bucureşti, 2008.
II. Cap. II Dreptul administrativ – cadru juridic de realizare a
administraţiei publice conţine noţiunea dreptului administrativ,
iyvoarele dreptului administrativ, raporturile juridice administrative.
Bibliografie: Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Edit.
Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009; Hartmuth Maurer, Droit
administratif allemand, tradus de Michel Fromont, L.G.D.J., 1994:
I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Sibiu,
1994.
III. Cap. III. Dreptul administrativ cu dreptul constituţional şi cu ştiinţa
administraţiei, cuprinde mai ales referiri la corelaţia drept
administrativ şi ştiinţa administraţiei, şi enumerarea trăsăturilor
dreptului administrativ. Bibliografie: Rodica Narcisa Petrescu,
4
Drept administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009; A. Iorgovan,
Tratat de drept administrativ, vol II, Edit. All Beck, Bucureşti, 2005.
IV. Cap. IV „Principii generale de organizare administrativă”
abordează centralizarea administrativă, deconcentrarea
administrativă şi descentralizarea administrativă. Bibliografie:
C.Manda, C. C. Manda, Administraţia publică locală din România,
Lumina Lex, 1999.
V. Cap. V. Preşedintele României are în vedere funcţiile şi atribuţiile
acestuia; consideraţii de drept comparat; actele şi răspunderea
preşedintelui României. Bibliografie: Rodica Narcisa Petrescu,
Drept administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009I. Deleanu,
Instituţii şi proceduri constituţionale, tratat, Edit. Servo-Sat, 2001;
M. Constantinescu. I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, Fl.
Vasilescu, I. Vida, Constituţia României-comentată şi adnotată,
Edit. Regia autonomă „Monitorul oficial”, Bucureşti, 1992; V.
Duculescu. Constanţa Călinoiu, Constituţia României-comentată şi
adnotată, Lumina Lex, 1997.
VI. Cap. VI, Guvernul, abordează constituirea, organizarea şi
funcţionarea Guvernului, atribuţiile, actele, raporturile
parlamentului cu Guvernul şi răspunderea membrilor Guvernului.
Bibliografie: Rodica Narcisa Petrescu, Rodica Narcisa Petrescu,
Drept administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009; I. Deleanu,
Instituţii şi proceduri constituţionale, tratat, Edit. Servo-Sat, 2001,
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, ed. 2, Edit. C. H.-
Beck, 2008.
VII. Cap. VII Scurte consideraţii privind administraţia publică locală
cuprinde, în principal, principiile administraţiei publice locale.
Bibliogfafie: Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Edit.
Hamangiu, Bucureşti, 2009; Dana Apostol Tofan, Drept
administrativ, vol. I, ed. 2, Edit. C. H. Beck, 2008.
5
VIII. Cap. VIII Consiliile locale abordează componenţa şi constituirea
lor, funcţionarea, atribuţiile, actele suspendarea de drept şi încetarea
de drept a mandatului de consilier, actele consiliului local şi
răspunderea consilierilor. Bibliografie: Legea nr. 215/2001,
modificată prin Legea nr. 286/2006, republicată în M. Of. 123 din
20 febr. 2007, cu modificările ulterioare din anul 2007 (OUG nr.
20/2008, Legea nr. 35/2007 Oug. Nr. 66 din 28 mai 2008, Legea nr.
131/2008 etc); Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, ed.
2,Edit. C. H. Beck, 2008.
IX. Cap. IX Primarul şi viceprimarul abordează alegerea şi statutul
primarului, statutul viceprimarului, atribuţiile primarului,
suspendarea de drept, încetarea de drept a mandatului de primar şi
ca urmare a rezultatului unui referendum, actele primarului,
instituţiile, serviciile publice de interes local şi aparatul de
specialitate al primarului, administratorul public. Bibliografie:
Legea nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006, republicată
în M. Of. 123 din 20 febr. 2007, cu modificările ulterioare din anul
2007 (OUG nr. 20/2008, Legea nr. 35/2007 O. U. G. Nr. 66 din 28
mai 2008, Legea nr. 131/2008, etc.); Rodica Narcisa Petrescu, Drept
administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009; Dana Apostol
Tofan, Drept administrativ, vol. I, ed. 2, Edit. C. H.- Beck, 2008.
X. Cap. X Administraţia publică a municipiului Bucureşti.
Bibliografie: Legea nr. 215/2001, republicată în 2007; Rodica
Narcisa Petrescu, Drept administrativ Edit. Hamangiu, Bucureşti,
2009-
XI. Cap. XI Consiliul judeţean cuprinde constituirea consiliului
judeţean, funcţionarea, atribuţiile şi actele acestuia; preşedintele
consiliului judeţean şi alegerea sa prin vot direct, vicepreşedinţii,
atribuţiile, actele. Bibliografie: Legea nr. 215/2001, modificată prin
Legea nr. 286/2006, republicată în M. Of. 123 din 20 febr. 2007, cu
modificările ulterioare din anul 2007 (OUG nr. 20/2008, Legea nr.
6
35/2007 O. U. G. Nr. 66 din 28 mai 2008, Legea nr. 131/2008 etc.);
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Edit. Hamangiu,
Bucureşti, 2009; Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I,
ed. 2, Edit. C. H.- Beck, 2008; Verginia Vedinaş, Drept
administrativ, Universul juridic, 2008.
XII. Cap. XII. Iniţiativa cetăţenească. Secretarii unităţilor
administrativ-teritoriale. Contravenţii şi sancţiuni. Bibliografie:
Legea nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006, republicată
în M. Of. 123 din 20 febr. 2007, cu modificările ulterioare din anul
2007 (OUG nr. 20/2008, Legea nr. 35/2007 O. U. G. Nr. 66 din 28
mai 2008, Legea nr. 131/2008 etc.); Rodica Narcisa Petrescu, Drept
administrativ, Editura Hamangiu, 2009; Dana Apostol Tofan,
Dreptadministrativ, vol. I, ed. 2,Edit. C. H.- Beck, 2008.
XIII. Cap. XIII Prefectul şi instituţia prefectului. Bibliografie: Legea nr.
340/2004, republicată în M.Of. nr.225 din 24 martie 2008; Rodica
Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti,
2009; Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, ed. 2, Edit.
C. H.Beck, 2008; Rodica Narcisa Petrescu, Reflecţii asupra
evoluţiei reglementărilor legale referitoare la controlul de
legalitate exercitat de prefect, în „Curierul judiciar”, nr. 7/2008.
XIV. Cap. XIV Lucrările publice de interes local. Bibliografie: Rodica
Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Hamangiu, 2009.
XV. Cap. XV Domeniul public şi privat în doctrina de specialitate
cuprinde noţiunea acestor domenii în doctrina română interbelică,
cea franceza actuală şi doctrina romana actuala. Bibliografie:
Rodica Narcisa Petrescu, Rodica Narcisa Petrescu, Drept
administrativ, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2009. Pentru modificările
aduse recent Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi
regimul juridic al acesteia, a se vedea Legea 71/2011 - pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din
3 iunie 2011, publicată în Monitorul oficial nr. 409/2012. Prin
7
Legea nr. 71/2011 s-au modificat o şi s-au abrogat1 serie de
articole din Legea nr. 213/1998, inclusiv titlul ei: dacă iniţial
Legea nr. 213/1998 se numea „Legea privind proprietatea publică
şi regimul juridic al acesteia”, în prezent se numeşte”Legea privind
bunurile proprietate publică”.
XVI. Cap. XVI „Reglementarea legislativă actuală a domeniului public
şi privat din România, are în vedere, în special, analiza Legii nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Bibliografie: Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Drept
administrativ, Editura Hamangiu, 2009; V. Vedinaş, Drept
administrativ, ed. 3, Universul juridic, 2007;
XVII. Cap. XVI cuprinde Clasificarea domeniului public şi procedee de
drept public privind constituirea domeniului public. Bibliografie:
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Hamangiu,
2009; A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol-II, Edit. All
Beck, 2005.
XVIII. Materiale bibliografice obligatorii: Rodica Narcisa Petrescu,
Drept administrativ, Editura Hamangiu, 2009; Dana Apostol
Tofan, Drept administrativ, vol. I, Edit. C. H. Beck, 2008; Verginia
Vedinaş, Drept administrativ, ed. 3, 2007.
Politica de evaluare şi notare
La această disciplină, examinarea constă într-o probă scrisă compusă din :
test grilă; subiect teoretic; Punctajul este afişat în mod vizibil pe foaia de examen. La
ieşirea din sală, studenţii pot consulta testele grila soluţionate corect şi punctajul
aferent. Înainte de ieşirea studenţilor din sală se stabileşte data la care ei pot veni sa
vadă lucrările şi notele.
Elemente de deontologie academică
1 Astfel au fost abrogate următoarele articole din Legea nr. 213/1998: art. 1; art. 2; art. 5 alin.
1 şi 2; art. 10 alin. 1; art. 11; art. 12 alin. 1-4 şi alin. 6; art. 13; art. 17.
8
Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate pe timpul examenului, ca şi
recurgerea la mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata
examinării (utilizarea de instrumente/materiale ce nu sunt admise într-o situaţie de
testare, precum casca bluetooth, de pildă), sau completarea examenului de către o
persoană neautorizată constituie fraudă şi se sancţionează cu excluderea studentului
din examen, după întocmirea procesului-verbal de constatare a fraudei. Ulterior,
exmatricularea studentului poate fi pusă în atenţia Consiliului profesoral.
Studenţii cu diazibilităţi sunt rugaţi să contacteze titularul de curs la adresele
menţionate, la început, inclusiv la adresa de e-mail, [email protected]
Strategii de studiu recomandate
Este necesar, mai întâi, o lectură de familiarizare cu termeni şi noţiuni; lectura de
aprofundare; memorarea datelor şi noţiunilor esenţiale; recapitularea extinsă,
recapitularea schemei logice, a părţilor componente a modulului.
9
II. Suport de curs
Anul I de studiu - Partea I, Semestrul II
Învăţământ la distanţă
PREZENTAREA GENERALĂ A CURSULUI
1. Obiectul disciplinei:
Dreptul administrativ este o ramură a dreptului public care cuprinde normele
juridice ce reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice
şi raporturile dintre ele, activitatea acestor autorităţi, statutul funcţionarului public,
controlul administrativ, contenciosul administrativ şi alte aspecte ce intervin în realizarea
funcţiei executive a statului.
Prezentul "Îndrumar de studiu individual" oferă studenţilor reperele principale
de învăţare, înţelegere şi autoverificare cuprinse în Partea I-a (Modulul I), respectiv în
Partea a II-a (Modulul II). Fiecare modul este structurat în teme (unităţi) de studiu
cuprinse în Programa analitică a disciplinei.
10
ATENŢIE: aprofundarea "Dreptului administrativ" nu poate fi realizată
doar pa baza acestui îndrumar, FIIND ABSOLUT NECESARĂ STUDIEREA
ATENTĂ A BIBLIOGRAFIEI RECOMANDATE ŞI NU PRIN LECTURAREA
"ÎNDRUMARULUI".
Pe de altă parte, uneori, sunt menţionate doar anumite titluri, trebuind ca
problemele din cadrul acestora să fie căutate, studiate şi aprofundate din
bibliografia indicată la finele aestui îndrumar.
În al treilea rând, după cum se va vedea, numai la unele unităţi sunt puse
întrebări, acestea având doar un rol exemplificativ. Aceasta înseamnă că pot fi
formulate şi alte întrebări, bineînţeles şi la temele sau subtememele unde întrebările
nu apar.
La unele unităţi, mai ales cele de la începutul suportului de curs sunt
prezentate şi cuvinte-cheie, adică noţiuni care în mod obligatoriu trebuie cunoscute şi
înţelese.
2. Structura Suportului de Curs "Drept administrativ" este realizată pe două
părţi, adică pe două module.
Partea I sau Modului I cuprinde: noţiuni generale despre administraţia publică
şi dreptul administrativ; organizarea administraţiei publice centrale şi locale; domeniul
public şi domeniul privat; regiunile de dezvoltare.
Partea a II-a sau Modulul II cuprinde: activitatea autorităţilor administraţiei
publice; controlul activităţii administraţiei publice; funcţia publică şi funcţionarul public;
răspunderea în dreptul administrativ.
Modul cuprinde mai multe titluri generale, fiecare cuprinzând un număr de
capitole sub forma unor "unităţi de studiu" în care sunt prezentate, rezumativ, temele cele
mai importante, care constituie fondul de idei ce trebuie studiate, însuşite şi aprofundate
pe baza studiului individual. La finalul fiecărui modul sunt formulate unele întrebări sau
teme de reflecţie pentru a stimula gândirea în formularea unor puncte de vedere proprii.
11
MODULUL I
TITLUL I
DREPT ADMINISTRATIV - NOŢIUNI GENERALE
Titlului I cuprinde 4 unităţi de studiu
1. Noţiuni generale despre administraţia publică
2. Dreptul administrativ - cadru juridic de realizarea a administraţiei publice
3.Relaţiile dreptului administrativ cu dreptul constituţional cu ştiinţa
administraţiei. Trăsăturile dreptului administrativ.
4.Principii generale de organizare administrativă.
Unitatea I. Noţiuni generale despre administraţia publică
1.1. Noţiunea de administraţie publică are un dublu sens, unul de organizare,
celălalt de activitate.
În primul sens, prin administraţie publică se înţelege ansamblul mecanismelor
care pe baza şi în executarea legii realizează o activitate cu un anumit specific bine
conturat.
In cel de-al doilea sens, prin administraţie publică se înţelege activitatea de
organizarea a executării şi de executare în concret a legilor, în principal, de către părţile
care compun acest organism, urmărindu-se satisfacerea interesului general prin
asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestaţii de către
particulari.
1.2. Serviciul public. In literatura de specialitate, serviciul public este definit
ca o activitate organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice
pentru a satisface nevoi sociale de interes public. Principalele trăsături de bază ale
serviciului public sunt: continuitatea, egalitatea tuturor în faţa serviciului public şi
regimul juridic dominat de regulile dreptului public.
Serviciile publice comunitare au fost înfiinţate relativ recent în ţara noastră în
subordinea consiliilor locale, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a celor
judeţene sau în cadrul prefecturilor.
12
Clasificarea serviciilor publice se face după mai multe criterii, cum sunt: modul
în care se realizează interesul general, natura serviciului public, gradul lor de extensie etc.
1.4. Regiile autonome. Sediul materiei: Legea nr.15/1990 privind reorganizarea
unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările
ulterioare. În ce ne priveşte, alături de alţi autori, socotim că regiile autonome care au ca
obievt administrarea de bunuri publice (implicit prestarea de servicii publice legate de
punerea în valoare a acestor bunuri), dobândesc calitatea de persoane juridice de drept
public, acţionând în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale.
1.5.Instituţile publice. Prin această noţiune se înţeleg numai structurile
subordonate unor autorităţi ale administraţiei publice, care funcţionează din venituri
bugetare, dar, unele şi din surse extrabugetare.
Întrebări:
1. Care este înţelesul noţiunii de administraţie publică ?
4. Prin ce se deosebesc regiile autonome de instituţiile publice?
Cuvinte – cheie:
Administraţie publică; putere publică; interes public; serviciu public.
Unitatea 2. Dreptul administrativ - cadru juridic de realizare a
administraţiei publice.
2.1. Noţiunea dreptului administrativ. Dreptul administrativ poate fi definit ca
ramura sistemului de drept care cuprinde normele juridice ce reglementează raporturile
sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraţiei publice pe baza şi în
executarea legii.
2.2. Izvoarele dreptului administrativ sunt: Constituţia, legile, decretele
prezidenţiale, actele administrative normative, tratatele internaţionale, în anumite
condiţii, şi, după unii autori, se consideră că, în viitor, şi jurisprudenţa ar putea fi
considerată un izvor al dreptului administrativ.
2.3. Raporturile juridice administrative sunt acele raporturi sociale
reglementate de normele dreptului administrativ care intervin în cadrul şi pentru
realizarea funcţiei executive a statului.
13
Unitatea 3. Relaţiile dreptului administrativ cu dreptul constituţional şi cu
ştiinţa administraţiei. Trăsăturile dreptului administrativ.
3.1. Relaţia dintre dreptul administrativ şi ştiinţa administraţiei. Obiectul
ştiinţei administraţiei este mai larg decât cel al dreptului administrativ; ştiinţa
administraţiei studiază fenomenul administrativ din mai multe puncte de vedere: politic,
psihologic, sociologic, juridic, deci are un caracter interdisciplinar.
Întrebări:
Care sunt elementele raportului juridic administrativ şi izvoarele acestuia?
Care sunt izvoarele formale ale dreptului administrativ român?
Prin ce se deosebeşte ştiinţa administraţiei de ştiinţa dreptului administrativ?
Cuvinte – cheie:
Ramura dreptului administrativ; ştiinţa dreptului administrativ; ştiinţa
administraţiei.
3.2. Trăsăturile dreptului administrativ. Cea mai importantă trăsătură o
constituie principiul legalităţii. O concretizare directă a principiului legalităţii în dreptul
administrativ o reprezintă competenţa administrativă. Competenţa determină totalitatea
atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice, ale unor compartimente din structura
acestora sau persoane şi limitele exercitării lor. Principalele forme ale competenţei
administrative sunt: competenţa materială, competenţa teritorială, competenţa personală
şi competenţa temporală.
Întrebări:
Precizaţi trăsăturile ramurii dreptului administrativ.
Ce se înţelege prin competenţa administrativă?
Explicaţi fiecare formă sub care se prezintă competenţa.
Cuvinte – cheie :
Competenţă administrativă: materială; teritorială; personală; temporală.
Unitatea 4 . Principii generale de organizare administrativă. 4.1. centralizarea administrativă. 4.2. deconcentrarea administrativă. 4.3. descentralizarea administrativă.
Titlul II : ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, cuprinde:
14
Preşedintele României. Guvernul şi organele administraţiei publice centrale de
specialitate.
Administraţia publică locală.
Unitatea 5. Preşedintele României.
5.1. Funcţiile Preşedintelui României.
5.2. Atribuţiile Preşedintelui României. Dintre clasificările doctrinare ale
atribuţiilor Preşedintelui României ne-am oprit asupra următoarei: - atribuţii ale
Preşedintelui României în raporturile sale cu Parlamentul; - atribuţii ale Preşedintelui
României ca şef al executivului; - atribuţii ale Preşedintelui României în domeniul
politicii externe. În continuare se analizează detaliat atribuţiile care compun fiecare din
aceste categorii.
5.3. Consideraţii de drept comparat. Se au în vedere textele Constituţiilor
Franţei, Germaniei, Portugaliei, Austriei, Finlandei, Ungariei privind rolul şi principalele
atribuţii ale Preşedinţilor acestor republici.
5.4. Actele Preşedintelui României. Decretele Preşedintelui României pot avea
atât caracter individual cât şi normativ, decretele prezidenţiale putând fi supuse
controlului instanţelor de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
5.5. Răspunderea Preşedintelui României. a) Răspunderea politică.
Preşedintele României răspunde faţă de cei care l-au ales, răspundere ce se manifestă prin
nealegerea sa de către corpul electoral şi în acest mod Preşedintele este sancţionat. -
Demiterea Preşedintelui României din funcţie ce implică, în prealabil, suspendarea sa
din funcţie b) Răspunderea juridică a Preşedintelui României. Legiuitorul constituant
reduce răspunderea juridică penală a Preşedintelui României la "punerea sa pentru
acuzare". Reţinem discuţiile doctrinare cu privire la noul conţinut al art. 96 din
Constituţie, ca urmare a revizuirii acesteia, în anul 2003.
Întrebări:
Care sunt atribuţiile Preşedintelui României în raporturile sale cu Parlamentul?
Care sunt atribuţiile Preşedintelui României ca şef al executivului?
Care sunt atribuţiile Preşedintelui României în domeniul politicii externe ? etc.
Care sunt motivele pentru care Preşedintele României poate fi suspendat?
Cuvinte – cheie:
15
decrete prezidenţiale; răspundere politică; suspendarea din funcţie; demiterea
prin referendum; răspundere juridică – răspundere de natura penala, înaltă trădare.
Unitatea 6. Guvernul României.
6.1. Constituirea şi componenţa Guvernului. Se analizează procedura de
constituire şi învestire a Guvernului conform dispoziţiilor Constituţiei din 1991,
revizuite; rolul şi funcţiile Guvernului; componenţa Guvernului; condiţiile ce trebuie
îndeplinite pentru a fi membru al Guvernului; incompatibilităţi de ordin constituţional şi
de ordin legal privind funcţia de membru al Guvernului; încetarea funcţiei de membru al
Guvernului.
6.2. Organizarea şi funcţionarea Guvernului. Poziţia specială a Primului-
ministru în cadrul Guvernului; organizarea aparatului de lucru al Guvernului: de reţinut
ultima modificare privind aparatul de lucru al Guvernului, realizată prin Legea nr.
132/2012 de aprobare a OUG nr. 16/2012, astfel s-a revenit la denumirea de cancelaria
primului-ministru, care înlocuişte aparatul de lucru al primului ministru; detalii
despre şedinţa plenului Guvernului, care reprezintă modalitatea de lucru a întregului
Guvern.
6.3. Atribuţiile Guvernului. După clasificarea atribuţiilor Guvernului sunt
analizate cele stipulate în art.11 lit. a) - r) din Legea nr. 90/2001, cu modificările
ulterioare.
6.4. Actele Guvernului sunt hotărârile şi ordonanţele. După examinarea
hotărârilor Guvernului, se insistă, mai ales, asupra problemelor controversate în doctrină
şi cu menţionarea poziţiei Curţii Constituţionale referitoare la ordonanţele de urgenţă,
înainte de revizuirea Constituţiei. În continuare, este examinat conţinutul art.115 al
Constituţiei revizuite, în special, alin. 4 şi 5 ale acestui articol care conţin noi
reglementări despre ordonanţele de urgenţă. În final, este analizat, în mod critic, art.27
alin.1 din Legea nr.90/2001, privitor la procedura de adoptare a hotărârilor şi
ordonanţelor Guvernului.
6.5. Raporturile Parlamentului cu Guvernul.
6.6. Răspunderea Guvernului. După unele consideraţii de drept comparat, se
analizează răspunderea politică a Guvernului potrivit prevederilor constituţionale şi apoi
16
răspunderea juridică a membrilor Guvernului potrivit Legii nr.115/1999 privind
răspunderea ministerială, cu modificările ulterioare.
Întrebări:
Care este modul de constituire şi componenţa Guvernului?
Care sunt incompatibilităţile cu funcţia de membru al Guvernului?
Care sunt atribuţiile Guvernului potrivit Constituţiei revizuite şi Legii
nr.90/2001, etc.
Cuvinte – cheie:
Învestirea Guvernului; incompatibilităţi; hotărâri; ordonanţe; ordonanţe de
urgenţă; răspunderea membrilor Guvernului ( responsabilitatea ministerială).
Unitatea 7. Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice
centrale de specialitate.
7.1.Locul şi rolul ministerelor. Sediul materiei îl constituie prevederile cuprinse
în Secţiunea întâi "Administraţia publică centrală de specialitate" din Cap.V al
Constituţiei intitulat "Administraţia Publică".
7.2. Clasificarea ministerelor. Sunt avute în vedere două clasificări: după
natura sarcinilor ce le au de îndeplinit şi a atribuţiilor pe care le exercită ; după rolul pe
care îl au în domeniile pe care le conduc.
7.3. Organizarea şi funcţionarea ministerelor. Conducerea ministerelor se
exercită de miniştri, fiind consacrat principiul conducerii unipersonale. Pe lângă ministru
funcţionează colegiul ministerului şi în fiecare minister se organizează cabinetul
ministrului.
7.4. Atribuţiile generale ale miniştrilor. Sunt menţionate atribuţiile stipulate în
art.53 din Legea nr.90/2001, cu modificările ulterioare.
7.5. Actele miniştrilor. În art. 46 alin. 3 din Legea nr.90/2001 se precizează că
miniştrii emit ordine şi instrucţiuni. Se discută caracterul acestora, normativ sau
individual, cu trimitere la legislaţie, doctrină şi la practica administrativă.
7.6. Răspunderea miniştrilor.
7.7. Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor sunt studiate în lumina
noilor texte constituţionale ale Constituţiei revizuite, conform cărora, în mod corect,
17
serviciile publice le ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice de
specialitate sunt numite "deconcentrate", în loc de descentralizate.
7.8. Organizarea şi funcţionarea autorităţilor administrative autonome.
Principalele aspecte examinate sunt: înfiinţarea lor, precizarea autorităţilor administrative
autonome precum şi a trăsăturilor caracteristice ale acestor autorităţi; evidenţierea unor
autorităţi administrative autonome din unele ţări europene.
Întrebări:
Cum se înfiinţează, organizează şi funcţionează ministerele? Ce rol are secretarul
general al ministerului? Care sunt atribuţiile generale ale miniştrilor?etc.
Care sunt trăsăturile autorităţilor administrative centrale autonome? Prin ce se
deosebesc de ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate?
Cuvinte – cheie:
Colegiul ministerului; Cabinetul ministrului; secretar de stat; seretarul general al
ministerului; ordine şi instrucţiuni; servicii publice deconcentrate ale ministerelor;
autorităţi administrative centrale autonome.
TITLUL III ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ
UNITATEA 8. Scurte consideraţii privind administraţia publică locală.
8.1. Privire generale asupra organizării administrativ - teritoriale şi reglementarea
legală a autorităţilor administraţiei publice locale. Art. 21 alin. 1 din lege stabileşte că
unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate
juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal,
titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale
de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt
titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea
bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din
raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
Conform alin. 2 al art. 21, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt
reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
18
De reţinut că prin Legea 74/2012, publicată in M. of. 346/2012, a fost introdus
alin 21, care prevede că „Pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale,
primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant
legal şi nu în nume personal”.
8.2. Aspecte generale privind autorităţile administraţiei publice locale.
8. 3. Principiile de bază ale administraţiei publice locale. Sediul materiei:
textele Constituţiei revizuite ale Legii administraţiei publice locale nr.215/2001. Sunt
examinate fiecare dintre cele cinci principii pe care se întemeiază administraţia publică
locală, un accent deosebit, punându-se pe explicarea principiului autonomiei locale şi al
deconcentrării - Legea nr. 195/2006. La principiul eligibilităţii a se avea în vedere Legea
nr. 129/2011 privind modificarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, prin care primarul este ales intr-un singur tur de scrutin.
Întrebări:
Caracterizaţi principiul autonomiei locale;
Prin ce se caracterizează principiul descentralizării serviciilor publice? Dar
celelalte principii?
Cuvinte – cheie:
descentralizare; autonomie locală; deconcentrare; eligibilitate; legalitate;
consultarea cetăţenilor în probleme de interes deosebit; cooperare transfrontalieră;
asociaţii de dezvoltare intercomunitară.
Unitatea 9. Consiliile locale
9.1. Componenţa şi constituirea consiliilor locale. Principalele probleme avute
în vedere: numărul membrilor fiecărui consiliu local; conflictul de interese privind
consilierii locali; incompatibilităţile cu calitatea de consilier local ; constituirea consiliilor
locale (semnalarea problemelor discutabile ale prevederilor Legii nr. 215/2001, in formă
iniţială şi republicată şi a soluţiilor propuse în doctrină) .
Întrebări:
Din cine se compun consiliile locale şi cum se constituie ele?
19
9.2. Funcţionarea consiliilor locale (şedinţele de lucru, ordinare şi
extraordinare); dizolvarea consiliului local: dizolvarea de drept şi dizolvarea prin
reerendum local.
Întrebări:
Cum se dizolvă de drept consiliul local? Dar prin referendum local?
9.3.Suspendarea şi încetarea mandatului de consilier. De reţinut: prin Legea
13/2012 , publicată in M. of. 48/2012 au fost modificate alin. 1 şi 2 ale art. 56 din Legea
nr. 215/2001, alin. 3 rămânând nemodificat, şi anume:
alin. 1: „Mandatul de consilier local se suspendă de drept numai în cazul în care
acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de
către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, în termen de maximum 48 de ore
de la comunicare, constată suspendarea mandatului”.
alin. 2: “Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (1).
Ordinul de suspendare se comunică consilierului local, în termen de maximum 48 de ore
de la emiterea ordinului”.
Întrebări:
Când se suspendă de drept mandatul de consilier?
Care sunt situaţiile în care intervine încetarea de drept a mandatului de consilier?
9.4. Atribuţiile consiliilor locale sunt examinate detaliat potrivit clasificării
acestor atribuţii în funcţie de specificul activităţii la care se referă.
Întrebări:
Care sunt principalele categorii de atribuţii prevăzute de Legea nr. 215/2001?
9. 5. Actele consiliului local.
Care sunt actele consiliului local şi cum se adoptă ele? Care este procedura de
urmat pentru a fi adoptate si apoi pentru a fi cunoscute?
9.6. Protecţia legală a consilierilor locali şi răspunderea acestora.
Cuvinte – cheie:
Conflict de interese; incompatibilităţi; validarea mandatelor; dizolvarea
consiliului local; suspendarea şi încetarea mandatului de consilier.
Unitatea 10. Primarul şi viceprimarii.
20
10.1. Alegerea şi statutul primarului. Noutate: Legea nr. 129/2011 privind
modificarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
Art. 97 şi 98 ale Legii nr. 67/2004, au fost modificate. Important: este declarat ales
primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate
în primul tur de scrutin. Dintre problemele abordate menţionăm: validarea alegerii
primarului; conflictul de interese privind primarii şi viceprimarii; incompatibilităţile cu
calitatea de primar, respectiv de viceprimar; încetarea mandatului de primar; suspendarea
de drept a mandatului primarului; textele legii despre viceprimar, respectiv, viceprimari.
Suspendarea de drept a mandatului de primar reglementată de art. 71 din Legea nr.
215/2001 a suferit modificări prin Legea nr. 13/ 2012. În concret, au fost modificate alin.
1 şi 2 ale art. 71, restul alineatelor rămânând neschimbate.
Astfel, în prezent, alin. 1 stabileşte: „Mandatul primarului se suspendă de drept
numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se
comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, în termen
de maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului”.
Alin. 2 prevede: Ordinul de suspendare se comunică, în termen de maximum 48
de ore de la emitere, primarului.
Întrebări:
Explicaţi conflictul de interese privind primarii şi viceprimarii.
Care sunt incompatibilităţile cu calitatea de primar, respectiv de viceprimar?
Care sunt motivele şi în ce condiţii se suspendă de drept mandatul primarului ?
10. 2. Atribuţiile primarului sunt analizate, în detaliu, după conţinutul lor, fiind
clasificate în patru grupe. Totodată, se insistă şi asupra atribuţiilor primarului atât în
calitate de ales local cât şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost
ales.
Întrebări:
Care sunt atribuţiile pe care primarul le exercită ca reprezentant al statului
stipulate în Legea nr. 215/2001, republicată şi modificat? Cum se intitulează principalele
grupe de atribuţii stabilite în Legea nr. 215/2001, pe care le îndeplineşte primarul?
21
10.3. Actele primarului se numesc dispoziţii, ele putând avea caracter normativ
sau individual.
10.4. Încetarea mandatului primarului ca urmare a rezultatului unui
referendum local.
Cuvinte – cheie:
Statutul primarului; atribuţii şi ca reprezentant al statului; referendum local
organizat pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen
Întrebări:
Care sunt motivele şi în ce condiţii are loc referendumul local pentru
demiterea primarului ?
Unitatea nr.11. Instituţiile, serviciile publice de interes local şi aparatul
specialitate al primarului. De cunoscut modificarea realizată de Legea nr. 76/2012 şi
anume după art. 77 s-a introdus art. 771, cu următorul conţinut:
alin. 1: primarul desemnează funcţionarii anume împuterniciţi să ducă la îndeplinire
obligaţiile privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură, în condiţiile Codului
de procedură civilă.
alin. 2: Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul primarilor
sectoarelor municipiului Bucureşti.
Unitatea 11. Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale.
Unitatea 12. Administraţia publică a municipiului Bucureşti.
Unitatea 13. Consiliul judeţean.
12.1. Componenţa şi constituirea consiliului judeţean. La constituirea
consiliului judeţean se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile prevăzute la consiliul
local.
NOUTATE: Preşedintele consiliului judeţean este ales prin vot DIRECT.
Consiliul judeţean alege dintre membrii săi, pe toata durata exercitării mandatului,
doi vicepreşedinţi. Validarea alegerii preşedintelui consiliului judeţean şi
constituirea consiliului judeţean prezintă elemente specifice faţă de constituirea
consiliului local, mai ales sub aspectul termenelor; validarea mandatelor consilierilor
judeţeni.
22
12.2. Funcţionarea consiliului judeţean. Se au în vedere: şedinţele consiliului
judeţean; conducerea şedinţelor consiliului judeţean; dizolvarea de drept a consiliului
judeţean; dizolvarea prin referendum judeţean; suspendarea de drept şi încetarea
mandatului de consilier judeţean; aparatul de specialitate al consiliului judeţean; serviciile
publice de interes judeţean.
12.3. Atribuţiile consiliului judeţean. După precizarea unor clasificări ale
acestor atribuţii, sunt examinate, în detaliu, atribuţiile consiliului judeţean, prevăzute de
Legea nr.215/2001, republicată şi modificată.
12.4. Actele consiliului judeţean sunt hotărârile cu caracter normativ sau
individual, ce se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, afară de cazul când legea
sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean cere o altă majoritate.
12.5. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean.
12.6. Atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean sunt şi ele grupate chiar în
Legea nr. 215/2001, republicată şi modificată.
12.7. Actele preşedintelui consiliului judeţean sunt dispoziţiile cu caracter
normativ sau individual.
12.8. Răspunderea consilierilor judeţeni şi a preşedintelui consiliului
judeţean.
Întrebări:
Care sunt deosebirile între modul de organizare şi funcţionare a consiliului
judeţean şi cel al consiliilor locale ?
Cum se alege şi care este rolul preşedintelui consiliului judeţean ?
Care sunt atribuţiile şi actele pe care le adoptă consiliul judeţean, respectiv pe care
le emite, preşedintele consiliului judeţean, etc.
Unitatea 13. Actele autorităţilor administraţiei publice locale şi comunicarea
acestora. Iniţiativa cetăţenească. Administratorul public.
Unitatea 14. Contravenţii şi sancţiuni prevăzute de Legea nr. 215/2001,
republicată, în 2007.
Unitatea 15. Lucrările publice de interes local.
Unitatea 16. Prefectul
23
16.1. Desemnarea şi statutul prefectului. Sediul materiei pentru instituţia
prefectului îl constituie Legea nr. 340/2004, care a fost republicată în martie 2008, M. of.
nr. 225/24 martie 2008, cu modificările ulterioare.
Se examinează: reglementarea constituţională şi legală actuală; autoritatea
competentă să numească în funcţie prefectul şi subprefecţii; condiţii cerute de lege pentru
a putea fi numit în funcţia de prefect şi de subprefect; incompatibilităţi şi conflictul de
interese cu funcţia de prefect sau de subprefect.
16.2. Atribuţiile prefectului. Sunt arătate atribuţiile prefectului prevăzute de
Constituţie şi de Legea nr. 340/2004. Care a fost evoluţia reglementărilor privitoare la
controlul de tutelă administrativă exercitat de prefect?
16.3. Actele prefectului se numesc ordine, ele pot avea caracter normativ sau
individual.
16.4. Drepturile şi obligaţiile prefectului şi subprefecţilor. Actele emise de
prefect sunt ordinele, subliniindu-se particularităţile emiterii lor .
16.5. Colaboratorii prefectului. Sub acest titlu se înţeleg: subprefecţii; instituţia
prefectului, colegiul prefectural; cancelaria prefectului şi oficiile prefecturale.
Întrebări:
Care sunt atribuţiile prefectului ca reprezentant al Guvernului?
Prefectul este funcţionar public de conducere sau înalt funcţionar public ?
Ce este instituţia prefectului? Dar Colegiul prefectural ?
Ce ştiţi despre controlul de legalitate exercitat de prefect asupra actelor
autorităţilor administraţiei publice locale ?
Cuvinte – cheie:
Prefect; subprefect, instituţia prefectului; cancelaria prefectului; oficiu
prefectural; ordine.
TITLUL IV DOMENIUL PUBLIC ŞI DOMENIUL PRIVAT
Unitatea 17. Domeniul public şi domeniul privat în doctrina de
specialitate
17.1. Reglementarea actuală a domeniului public şi privat în România. Cu
privire la domeniul public, pentru început se analizează reglementarea de ordin
24
constituţional, edificatoare fiind prevederile art.136 alin.1-5 şi apoi reglementările
cuprinse în diferite legi, de pildă Legea nr.18/1991 şi în alte acte normative.
Cu privire la domeniul privat, se învederează principalele reglementări în
materie.
17.2. Domeniul public şi domeniul privat în doctrina de specialitate. Definiţii.
Trăsături.
- Definiţii ale domeniului public în doctrina română din perioada interbelică.
Sunt avute în vedere opiniile despre domeniul public şi privat ale prof. P. Negulescu,
C.G. Rarincescu, E.D. Tarangul.
- Noţiunea domeniului public şi a domeniului privat în doctrina actuală din
Franţa. Trăsături.
- Definiţii ale domeniului public în doctrina română actuală de drept
administrativ.
- Domeniul public şi privat în doctrina românească din perioada interbelică;
Unitatea nr. 18. Concepţia Legii nr. 213/1998 privind proprietatea
publică. Prin Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil din 3 iunie 2011, publicată în Monitorul oficial nr. 409/2012, s-au modificat o
şi s-au abrogat2 serie de articole din această lege, inclusiv titlul ei: dacă iniţial Legea nr.
213/1998 se numea „Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia”,
în prezent se numeşte”Legea privind bunurile proprietate publică”. În art. 3 al legii se
precizează bunurile din care este compus domeniul public al statului, al judeţelor,
oraşelor, municipiilor şi comunelor, iar în art. 4 arată din ce bunuri se compune
domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
Trecerea bunurilor dintr-un domeniu într-altul este reglementată în art. 8 şi 9 ale
Legii nr. 213/1999, de pildă, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ – teritoriale în domeniul public al acestora, sau trecerea bunurilor
din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale,
etc. De reţinut că hotărârea de trecere a bunurilor din domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ – teritoriale în domeniul public al acestora cât şi hotărârea de
2 Astfel au fost abrogate următoarele articole din Legea nr. 213/1998: art. 1; art. 2; art. 5 alin.
1 şi 2; art. 10 alin. 1; art. 11; art. 12 alin. 1-4 şi alin. 6; art. 13; art. 17.
25
trecere a bunului din domeniul public în domeniul privat pot fi atacate la instanţa de
contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul.
Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale este reglementată de art. 14 al Legii nr. 213/1998.
Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judeţelor,
comunelor, oraşelor sau al municipiilor sunt de competenţa instanţelor de contencios
administrativ.
Întrebări:
Care au fost principalele opinii despre domeniul public şi privat în doctrina
română de specialitate din perioada interbelică? Dar în doctrina actuală de specialitate ?
Ce se înţelege prin domeniu public şi privat în doctrina actuală de specialitate
din Franţa ?
Din cine este alcătuit domeniul public al statului, respectiv, domeniul public al
judeţelor, oraşelor şi comunelor, în concepţia Legii nr.213/2001 ? Cum se realizează
trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ –
teritoriale în domeniul public al acestora, sau trecerea bunurilor din domeniul public al
statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale? Ce ştiţi despre
închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
?
Unitatea nr. 19. Clasificarea domeniului public. Sunt avute în vedere
principalele clasificări din doctrina română de drept administrativ.
Unitatea 20. Procedee de drept public privind constituirea domeniului
public.
20.1. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este cercetată în lumina
dispoziţiilor constituţionale revizuite şi ale Legii nr. 33/1994.
A mai fost adoptată Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local,
modificată şi completată prin Legea nr. 90/2011 publicată în M. of. nr. 407/2011.
20. 2. Rechiziţiile sunt cercetate în lumina dispoziţiilor constituţionale revizuite
şi ale dispoziţiilor Legii nr.132/1997, modificată prin Legea nr. 410/2004.
Întrebări:
26
Explicaţi procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Explicaţi procedura rechiziţiilor.
Unitatea 21. Cadrul instituţional al regiunilor de dezvoltare din
România. A se vedea Legea nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România
(M. of. nr. 577 din 29 iunie 2004).
- Sunt examinate: obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională şi ale
politicii de cooperare transfrontalieră; noţiunea de „regiune de dezvoltare”; structuri
teritoriale pentru dezvoltarea regională; structuri naţionale pentru dezvoltarea regională;
finanţarea programelor şi activităţilor de dezvoltare regională.
Atenţie: A se cunoaşte modificările legislative referitoare la problemele
prezentate după întocmirea prezentului suport de curs.
Referat (obligatoriu pentru a Vă putea prezenta la examen): Principiul
autonomiei locale potrivit reglementărilor Legii administraţiei publice locale nr.
215/2001, republicată, şi modificată. Maximum– 4 pagini. Referatul trebuie să aibă
note de subsol şi bibliografie la final.
