Stela BOTNARU Alina ŞAVGA Vladimir GROSU Mariana GRAMA

DREPT PENALPartea generală

Volumul I

Editia aII-a)

CARTIERjur i d i c

~ ~~~~~"W"" ----"""' _

CARTIER0Editura Cartier, SRL, str.Bucureşti, nr.68,Chişinău, MD2012.Tel.lfax: 24OS 87,tel.:240195.E-mail: cartier@cartier.mdEditura Codex 2000,SRL, StradaToamnei. nr.24,sectorul2, Bucureşti.Tel.lfax: 2108051.E-mail: codexcartier@go.roDifuzare:Bucureşti: StradaToamnei, nr.24,sectorul2.Tel.lfax: 2108051.GSM: 074430491S.Chişinău: bd.Mircea celBătrîn, nr.9,sectorulCiocana. Tel.:34 6461.

Cărţile CARTIER pot fiprocurateÎntoate librăriile bunedin România şi Republica Moldova.LIBRĂRIILE CARTIERCasaCărţii Ciocana, bd.Mircea celBătrîn, nr.9,Chişinău. Tel.: 346461.librăria din Hol, str.Bucureşti, nr.68,Chişinău. Tel.lfax: 241000.

Colecţia Cartier juridic este coordonată de Viorel FrunzăEditor: GheorgheErizanuAutori: StelaBotnaru (cap.4,6,8,14,19);Alina Şavga (cap.3,S,10,11, 12,21); Vladimir Grosu (cap.7,9,13,17,20,22), Mariana Grama (cap.1,2,15,16,18).Recenzent: Costică Bulai, profesoruniversitar, doctor,judecător laCurteaConstituţională a României.Lector: Valentin Guţu

Copertaseriei:Vitalie CorobanCoperta:Vi talieCorobanDesign: Victoria Dumitraşcu

Tehnoredactare: Victoria Dumitraşcu

Prepress: Editura CartierTipar: Combinatui Poligrafic (nr.S2033)

StelaBotnaru, Alina Şavga, Vladimir Grosu, Mariana GramaDREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

Ediţia a II-a, septembrie2005

© StelaBotnaru, Alina Şavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama, pentruprezentaediţie. Această ediţie aapărut În2005la Editura Cartier. Toatedrepturilerezervate.Cărţile Cartiersuntdisponibile Înlimita stocului şi a bunuluide difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Dreptpenal.Parteagenerală: [man.] I StelaBotnaru, Alina Şavga, Mariana Grama,...- Ch.: Cartier,2005(Combinatul Poligr.). - 624p.- (Col. Cartierjuridic Icoord.Viorel Frunză).

ISBN 9975-79-329-0

CZU 343.2(07S.8)

082

ISBN 9975-79-329-0

CUVÂNT ÎNAINTE

Ştiinţa dreptului penal, această disciplină juridică infinit de complexă, este

într-o neîncetată şi intensă transformare. Când se pare că ultimul cuvânt s-aspus în această ştiinţă, abia atunci se descoperă că s-a mai născut o perspectivă

a unor noi şi vaste orizonturi. Nimeni nu ar putea constata, la un moment dat,că s-a deschis ultima perspectivă, fiindcă este imposibil să se precizeze care vorfi aspectele societăţii de mâine, bazele ei juridice, concepţiile şi năzuinţele ce ovor frământa. Căci prin natura sa intimă, ca şi prin substanţa sa, ştiinţa drep­tului penal este în cea mai strânsă dependenţă de această infinitate de faţete alecelui mai instabil conglomerat: societatea omenească.

Profundele transformări social-economice pe care societatea le-a cunos­cut în evoluţia sa au marcat, cum era şi firesc, în mod direct şi evoluţia drep­tului. in acest context, o tendinţă constantă în planul evoluţiei dreptului a fostşi este apariţia unor norme şi instituţii noi în cadrul ramurilor de drept ce

formează sistemul dreptului. Dreptul penal a fost determinat în evoluţia sa deschimbările produse în realitatea socială supusă reglementării proprii. Ţinândseama de faptul că prin intermediul normelor, dreptul penal protejează înmodul cel mai eficace ordinea de drept, pe cale de consecinţă, ordinea socială,

se recunoaşte că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului

unitar mijlocul principal de apărare a celor mai importante valori sociale.

Noile norme şi instituţiisunt implementate în practica judiciară în măsura

în care sunt prevăzutede Codul penal. Codul penal adoptat la 18aprilie 2002 aiscat ideea studierii şi tălmăcirii lui. Atât cât el a inclus instituţii noi, este abso­

lut necesară explicarea acestora celor care doresc să le cunoască şi să le aplice.Mai ales nu trebuie uitat un lucru, şi anume că ştiinţa penală de astăzi deseori

este în dezacord vădit cu normele în vigoare.Un manual de drept penal ar fi în acest context binevenit. Un manual în­

seamnă o dezvoltare de principii, bazată pe analiza acestora. Fiind mai presusde simplul comentariu, manualul conţine explicaţia pe larg a controverselorşi discuţiilor în vederea celei mai bune interpretări. Oricare ar fi principiuladoptat de legea pozitivă, oricare ar fi teoria preconizată de legiuitor, oricare

ar fi sistemul codificării, toate acestea sunt analizate în manual, astfel încâtinterpretul este în măsură să afle sensul, întinderea şi conţinutul fiecărei dis­

poziţii de lege.

Ţinând seama de cerinţele înaintate faţă de manualul de drept penal,autorii acestuia - S. Botnaru, M. Grama, A. Şavga, V. Grosu - au tins să facă olucrare care ar putea servi şi generaţiile de jurişti care vor veni în viitor, rărnâ­

nând la fel de utilă şi actuală.

Materialul utilizat a fost sistematizat în ordinea în care normele şi institu­ţiile sunt examinate în Codul penal.

Astfel, Capitolul I cuprinde o introducere în studiul dreptului penal. Păs­

trând consecutivitatea ideilor de expunere, sunt propuse spre însuşire: no­

ţiunea, caracteristicile şi obiectul dreptului penal; politica penală; conexiuneadreptului penal cu alte ramuri de drept; principiile dreptului penal; izvoareledreptului penal; ştiinţa dreptului penal. Întrucât acest capitol include dispozi­

ţiile generale ale dreptului penal, ele sunt elucidate astfel încât celui ce le stu­diază să-i fie absolut clar despre ce este vorba şi, mai mult decât atât, să poată fimemorate pentru a fi reţinute în ulterioara examinare a materiei studiate.

În Capitolul II, luându-se în consideraţie faptul că până la momentul ac­

tual nu s-a întreprins vreo cercetare sistematizată a evoluţiei dreptului penal,

s-a încercat a o face, prin evidenţiereaperioadelor istorice de dezvoltare a nor­melor, instituţiilor şi actelor normative, care le-au caracterizat.

În continuare în Capitolul III, Legea penală, sunt propuse spre însuşire

următoarele obiecte de referinţă: noţiunea de lege penală; categorii de legipenale; scopul legii penale; norma juridice-penală, interpretarea legii pena­le; aplicarea legii penale în timp şi în spaţiu. În acest compartiment autoriimanualului au modificat tratarea anterioară a materiei, incluzând şi anumite

obiective noi.Capitolele IV, V, VI vizează instituţiile de bază ale dreptului penal: infrac­

ţiunea, raportul juridic penal, componenţa infracţiunii, elucidându-se aspectelelor constitutive.

În Capitolele VII-X sunt analizate detaliat elementele componenţei infrac­ţiunii: obiectul infracţiunii, latura obiectivă a infracţiunii, subiectul infracţiu­

nii, latura subiectivă a infracţiunii. Aceste compartimente constituie o partedin miezul ştiinţific al cercetării efectuate. Expunerea coerentă, concretă şi

exemplificată a problemelor studiate ajută la formularea conceptelor, la iden­tificarea deosebirilor şi acumularea cunoştinţelor pentru cei care tind să le

perceapă.

Este semnificativ şi Capitolul XI, Răspunderea penală, în care instituţia

dată este expusă într-o altă dimensiune prin intermediul noţiunii, al formelor,principiilor răspunderii penale, mecanismului de realizare a răspunderii pe­nale, prin temeiul răspunderii penale.

6 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 7

Capitolul XII, Formele infracţiunii intenţionate, reprezintă un studiu com­plet al etapelor de desfăşurare a infracţiunii intenţionate şi al formelor infrac­

ţiunii intenţionate în raport cu etapele de desfăşurare.

Capitolul XIII, Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni, conţine: considera­

ţiunile generale, infracţiunea unică şi pluralitatea de infracţiuni.

Capitolul XV, Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, cuprindecauzele care permit cetăţenilor să-şi realizeze plenar apărarea drepturilorşi libertăţilor ce le sunt garantate: legitima apărare, reţinerea infractorului,

starea de extremă necesitate, constrângerea, riscul întemeiat şi alte cauze care

înlătură caracterul penal al faptei.Atât Partea generală, cât şi Partea specială a Codului penal prevăd norme

care au menirea de a eficient iza lupta împotriva criminalităţii organizate.Astfel, Capitolul XV, Participaţia, constituie un studiu multilateral în care s-afăcut o încercare pozitivă de a valorifica cele mai noi implementări doctrinare

şi de practică judiciară referitoare la participaţie în contextul asigurării unei

sancţionări corespunzătoarea persoanelor-participante.Nu mai puţin complex se prezintă Capitolul XVI, Liberarea de răspundere

penală, important nu doar din punct de vedere teoretic, ci şi al aplicabilităţii

practice.În Capitolul XVII, Pedeapsa penală, se face o analiză amplă a noţiunii şi

a caracteristicilor pedepsei, la fel sunt detaliate categoriile de pedepse aplicate

persoanelor fizice, precum şi cele aplicate persoanelor juridice.Lupta împotriva criminalităţii - în înţelesul larg de faptă vătămătoare

săvârşită de om împotriva altui om - se confundă cu istoria societăţii umaneşi a cunoscut, de-a lungul veacurilor, importante mutaţii în ceea ce priveşte

ideile referitoare la rostul sau la justificarea pedepsei, iar problema individua­

lizării pedepselor se află implicată în toate doctrinele penale care, în ultimeledouă secole, începând de la constituirea şcolii clasice, au marcat evoluţia poli­ticii penale. În contextul dat, Capitolul XVIII, Individualizarea pedepse lor, are

menirea de a explica, pentru o mai exactă înţelegere, problemele pe care leridică procesul de individualizare a pedepselor, întru fixarea poziţiilor drep­tului penal referitoare la pedeapsă, în raport cu diverse idei privitoare la repre­

siune. S-a acordat o atenţie specială aplicării unei pedepse mai blânde decâtcea prevăzută de lege; acordului de recunoaştere a vinovăţiei; infracţiunii ne­consumate; recidivei de infracţiuni; participaţiei; concursului de infracţiuni;

cumulului de sentinţe şi executării hotărârii unui stat străin.

În Capitolul XIX, Liberarea de pedeapsă penală, sunt formulate noţiunile

generale şi specificate tipurile liberării de pedeapsă penală, detaliate astfel în­

cât să fie clare litera şi sensul legii penale.

8 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

Capitolul XX, Măsurile de siguranţă, remarcă aspectele generale şi specialeale măsurilor de siguranţă.

Capitolul XXI, Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele

condamnării, vizează amnistia, graţierea, împăcarea, antecedentele penale şi

reabilitarea judecătorească.

Conotaţia semanticăa unor termeni sau expresii cuprinse în capitolul XXII,Calificarea infracţiunii, va facilita de asemenea aplicarea normelor penale. Ca­lificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, al concurenţei

normelor penale, permite determinarea şi constatarea juridică a corespunderiiexacte dintre semnele faptei prejudiciabile săvârşite şi semnele componenţei in­fracţiunii imputate.

În lucrarea de faţă fiecare autor a făcut analiza textului de lege, înfăţişândîn acelaşi timp problemele care continuă să dea naştere la discuţii în cadrulliteraturii juridice sau a practicii judiciare şi adoptând, uneori cu privire laaceste probleme, un punct de vedere propriu.

Aşadar, manualul de drept penal (partea generală) este ferit de iraţiona­

lismul pur teoretic, îmbinând extrem de reuşit doctrina ştiinţifică cu practicajudiciară, prezentând, totodată, şi o confruntare pozitivă a opiniilor, poziţiilorşi concepţiilor existente vizavi de un aspect sau altul ale problemei.

Demersul ştiinţific este cu atât mai important, cu cât sunt încă numeroasesituaţii contradictorii, lămurite în această sursă.

Concluziile ce pot fi desprinse din conţinutul materiei expuse apreciază

originalitatea sa, iar unele vin chiar să schimbe opiniile existente până acum.

Mentalitatea perimată a timpului de odinioară, asociativitatea raţiunii

umane, unele stereotipuri formate în procesul activităţii practice - toate aces­tea pot fi depăşite prin apelarea la cercetările ştiinţifice din domeniul dreptu­lui penal.

Tocmai în ideea suplinirii acestor deficienţe apare, în calitate de mostră deinterpretare doctrinară, prezenta lucrare.

Lucrarea reprezintă un studiu ştiinţifico-didacticprofund, conţinând o

totalitate de idei noi, care permit formularea unor generalizărisuperioare ce­lor existente anterior; ea poate fi recomandată celor interesaţi în speranţa că vafi utilă mai multe decenii înainte.

Prof univ., dr. Costică Bulai,

judecător la Curtea Constituţională

a României

Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI PENAL

Secţiunea t. DREPTUL PENAL - RAMURĂ A DREPTULUI

§1. Noţiunea şi caracteristicile dreptului penal

Omenirea, în decursul istoriei sale, a parcurs etape interesante prin prismaevolutiei fenomenului criminalităţii, dar si a măsurilor de apărare socială pe, , ,

care le-a adoptat pentru a bloca, diminua şi preveni unul dintre acele flageluricare, în decursul veacurilor, au produs însemnate pagube umane, morale şi

materiale.Secolul XX şi începutul secolului XXI, cu progrese remarcabile pe plan

tehnice-ştiinţific şi sub raportul nivelului de dezvoltare al civilizaţiei umane,reprezintă, din păcate, şi un record în evoluţia fenomenului criminalităţii. De

la an la an infracţionalitatea a cunoscut creşteri alarmante. Mergând de la in­fracţiuni cu un pericol social redus şi până la infracţiuni săvârşite de grupuri

organizate, premeditate şi cu urmări deosebit de grave, uneori afectând înseşi

structurile de bază ale societăţii, criminalitatea s-a aflat într-o permanentă

ofensivă, societatea reuşind să facă destul de puţin pentru a asigura o apărare

socială eficientă împotriva acestui devastator flagel. Totodată, s-a cunoscut oextindere din ce în ce mai mare a crimei organizate, s-a mărit numărul fapte­lor de corupţie, cu importante reverberaţiipe plan politic, economic, social şi

juridic. Astfel perioada pe care o parcurgem se caracterizează printr-o perma­nentă escaladare a criminalităţii, care implică efecte negative pentru stabilita­tea societăţii noastre şi, nu în ultimul rând, pentru fiecare persoană în parte.

Legile, numai prin conţinutul şi sancţiunile pe care le prevăd, reprezintă

mult prea puţin pentru a contracara fenomenul infracţional. Organizarea unuiaparat de poliţie şi judecătoresc de mare eficienţă, bine pregătit profesional şi

dotat potrivit ultimelor realizări în domeniul luptei antiinfracţionale, consti­

tuie, de asemenea, doar o soluţie parţială.

Combaterea şi diminuarea criminalităţiipot fi realizate doar în condiţiile

în care sunt întreprinse cumulativ iniţiative legislative şi măsuri de ordin soci­

al, economic, juridic care să permită contracararea cauzelor şi condiţiilor caredetermină sau favorizează infracţionalitatea şi să asigure intervenţia operativă

a organelor specializate, cu atribuţii antiinfracţionale.

12 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ Ca pi tol u l 113

că obiectul dreptului penal îl formează relaţiile sociale care apar ca urmare

a săvârş i r i i infracţiunii, relaţii de conflict care iau naştere numai în urma

săvârşiri! ş i numai din momentul săvârşirii infracţiunii, fapt care, în ultimă

instanţă, provoacă tragerea la răspundere penală şi pedepsirea infractorului ".

Potrivit celei de a trei a opinii existente, relaţiile juridice penale se nasc nu­

mai în momentul tr agerii făptuitorului la răspundere penală în calitate de în­

vinuit ' . Dacă făptuitorul nu este descop erit ş i nu este tras la răspundere penală

în calitate de învinuit, nu poate fi vorb a despre o relaţie juridică penală.

Şi cea din urmă părere este că relaţiile juridice pen ale apar din momentul

intrării în vigoare a sent inţei pronunţate de instanţa de judecată" pentru că

existenţa un or cazuri generale (spre exemplu, amnistia, prescripţia t ragerii la

răspundere penală ş . a . ) sau speciale (spre exemplu, darea de mită, alin. (3) al

art. 334; trădarea de patrie, alin. (2) al art. 337; circulaţia ilegală a substanţelor

narcotice, psihotrope sau a precursorilor, alin. (4) al art. 217, care înlătură răs­

punderea penală, exclude apar iţ ia relaţiilor juridice pen ale.

Respectivii autori însă nu menţionează despre ce fel de sent inţă pronun­

ţată de instanţa de j udecat ă este vorba. Care ar fi situaţia în cazul pronunţării

unei sent i n ţe de achitare?

Divergenţele de opinii existente la acest subiect ne demonstrează, că în­

tr ebarea privind conţ inutu l şi momentul naşterii relaţiilor juridice penale ţine

de cele discutabile din punct de vedere teoretic.

Cititorul este îndreptăţit să accepte oricare dintre opin iile expuse mai sus.

Noi însă pledăm pentru părerea promovată ş i de dist insul pr ofesor C. Bulai",

în conformitate cu care obiectul dreptului pen al este format de o categor ie

aparte de relaţ i i sociale, pe car e le numim rela ţii de apăra re socială . Aceste

relaţii se formează între membrii societăţ i i în mod obiectiv şi logic, indepen­

dent de voinţa lor, din necesitatea de apărare a valorilor esenţiale ale soc ietăţ ii

şi a dezvoltării lor în deplină securitate, ca o condiţie sine qua non a existenţe i

societăţ i i şi a evoluţ iei sale normale.

B. C. TIPOXOPOB, H. M. Kpa naxea. A. H . Tapratiaen, Mexan ussi yeonoe no-npaeoeoeo

peeynupoeauun: HopMa, npaeoomno uien ue, omee lllCIIlBeHHOCl11 b, Kpacuonap, 1989;V. Dobrinoiu, 1.Pascu, V. Laz ă r, Gh. Nistoreanu, 1.Molnar, A. Boroi, Drept penal, Parteagene ra lă, B ucureş t i , ATLAS LEX. 1996, p. 12.

A. r. PI1DnJolH, 06 yzonoBHo -npaB061>lX u yzonoBHo- npou,eccyanbHblx OIllHomeHUHX, TIpa­

nonene un e, 1962, N92.

B. r. C~1I1 PHOB, Ilpaeoomnoiuenue 6 yzono6110M npaBe, TIpaBOBeAeHl1e, 1961, N23.

C. Bulai, Manual de drept penal. Partea gen erală, Bucureşti , ALL, 1997, p, 3.

De la apa riţia statului ş i dreptului, relaţiile de apăra re socială , care pot fi

atât de conformare, cât şi de conflict, au constituit şi continuă să fie obiect de

reglementare pentru dreptul penal, care prevede prin normele sale faptele in ­

terzi se ca infracţiuni şi pedepsele ce urmează a fi aplicate celor car e le săvârşesc.

Prin această reglementare relaţiile de apărare socială, care au existenţă obiecti­

vă si anterioară oricărei reglementă ri, devin raporturi ju ridice penale., Mai mult decât atât, această opinie este susţinută pe deplin şi de legislaţia

penală în vigoare (art. 2 din CP al RM). . ..Deci, ob iectul de reglementare al dreptului penal este format din relaţiile

de apă rare so cială, care au o exi stenţă obiectivă , anterioa ră oricărei î ncălcă ri ,

fiind vorba de relaţiile de conforrnare , ce apar din momentul intrării în vi­

goare a normei de drept penal, precum şi relaţiile de conflict, care apar din

momentul săvârşirii infracţiunii.

§3. Politica penală

Noţiunea "politică penală" a fost folosită pentru prima oară la începutul sec.

al XIX-lea, în manualul său de drept penal, de către penalistul german A. Feuer­

bach (1803), definind-o ca: "Ansamblul procedeelor repre sive prin care statul

reactionează contra crimei". Conceptul a fost dezvoltat ulterior cu noi idei.

Dintotdeauna, cei care şi-au exprimat părerea cu privire la conceptul de

politică penală au scos în evidenţă un adevăr de justeţea căruia nimeni nu s-a

îndoit toti fiind de acord că elementul definitoriu al politicii penale este lupta, .împotriva fenomenului infracţional. .. .

In etapa actuală politica penală este definită ca un ansamblu de mijloace Ş I

de măsuri, propuse legiuitorului sau folosite efectiv de stat, la un moment dat,

într-o anumită ţară , pentru a combate şi a preveni criminalitatea' : sau politica

penală este în egală măsură o şt i inţă ş i o artă care constă în a descoperi cele

mai bune soluţi i posibile pentru diferitele probleme de fond şi de formă pe care

le implică fenomenul criminalităţii".Din definiţiile prezentate se desprinde concluzia că politica penală este

o parte a politicii generale a statului ş i se referă la măsurile şi mijloacel.e.ce

trebuie adoptate şi aplicate pentru prevenirea şi combaterea fenomenulUI In­

fractional într-o anumită ţară si într-o perioadă determinată .. .

Ş t. Dane ş , V. Papadopol V., Ind ividualizarea j udiciară a pedepselor; Bucureşti , Edi tu ra

Juridică , p. 6.C. Mitrache, CI'. Mit rache, Drept penal român. Partea genera lă , Bucureşt i , Uni versul

Juridic. 2003, p. 27.

14 DREPT PENAL . PARTEA GEN ERALĂ Cap itolul 1 15

Ca parte integrantă a politicii generale a statului nostru, politica penală

(ca şi politica economică, cea socială ş.a.) este abordată de conducerea statului,

prin elaborarea de către Parlament a unor legi penale, legi care să corespundă

cerinţelor societăţii actuale şi, totodată, normelor legislaţiei europene pentruintegrarea ţării noastre în Uniunea Europeană.

Politica penală ne apare, deci, ca o parte a politicii generale a statului, care

cuprinde ansamblul de măsuri şi mijloace de prevenire şi combatere a fenome­

nului infracţional,precum şi ansamblul principiilor de elaborare şi aplicare a

acestor mijloace şi măsuri, adoptate la un moment dat, într-o anumită ţară.

Ansamblul de măsuri utilizate în lupta cu criminalitatea, studiate de ştiinţa

politicii penale, nu dobândesc eficienţă decât în măsura în care sunt acceptate

la nivelul politicii generale, ceea ce implică o concordanţă deplină între poli­tica generală a statului şi politica penală.

Politica penală a statului nostru este bazată pe câteva orientări fundamen­tale, care alcătuiesc un ansamblu unitar:

1. Republica Moldova, ca stat de drept, concepe perfecţionarea legislaţiei

penale din unghiul urmărit de legiuitor, astfel încât legea să-şi atingă

scopul privind apărareavalorilor fundamentale ale societăţii;

2. lupta organizată împotriva fenomenului infracţional, care se realizează

prin acţiuni de prevenire şi acţiuni de combatere a criminalităţii. Rolul

prioritar îl au acţiunile de prevenire, care implică un întreg sistem de

măsuri şi metode. Acţiunea de combatere a criminalităţii este concepută

ca o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea;

3. umanismul politicii penale. Principiul umanismului se întemeiază pe

valorile sociale ce urmează să fie apărate şi pe mijloacele prin care se vaînfăptui această apărare.

§4. Conexiunea dreptului penal cu alte ramuri de drept

În sistemul de drept al Republicii Moldova, dreptul penal ocupă un loc

bine definit, care îi conferă un caracter autonom în raport cu celelalte ramuri

de drept. Acest caracter autonom se explică atât prin propriul său obiect de

reglementare, cât şi prin faptul că apărarea valorilor sociale se face, în cazul

dreptului penal, prin stabilirea unor reguli de conduită pe care membrii socie­

tăţii trebuie să le respecte, dar şi a unor sancţiuni, strict determinate de lege,aplicabile în cazul în care dispoziţiile acestuia sunt încălcate.

În acelaşi timp, dreptul penal se află într-o anumitălegătură cu toate cele­lalte ramuri ale dreptului.

o interdependenţă deosebită există între dreptul penal şi dreptul procesualpenal.

Fiind două ramuri distincte, cu obiect şi principii de reglementare proprii,

acestea două au totuşi un scop comun, şi anume înfăptuirea justiţiei, prin

stabilirea tuturor faptelor care constituie infractiuni, identificarea celor ce

încalcă legea penală şi tragerea lor la răspundere penală. Dreptul procesual

penal asigură eficacitatea normelor juridice penale reglementând activitatea

de urmărire penală, de judecată şi sancţionare a celor ce săvârşesc infracţiuni.

În acelaşi timp, dreptul procesual penal ar fi lipsit de conţinut dacă nu ar exis­

ta dreptul penal, care stabileşte faptele considerate infracţiuni, sancţiunile ce

se pot aplica şi condiţiile în care se realizează tragerea la răspundere penală a

persoanelor care au săvârşit infracţiuni.

Dreptul penal are, de asemenea, legături strânse cu dreptulexecuţional penal.Această legătură presupune necesitatea delimitării lor pentru evitarea dublării

instituţiilor şi a normelor de drept. Pe elementele acestei delimitări se bazează

înţelegerea normelor dreptului penal ca norme materiale, iar ale dreptului execu­

ţional ca norme de procedură şi ca o formă de realizare a dreptului material.

Executarea pedepselor şi a celorlalte sancţiuni de drept penal este o proble­

mă foarte importantă deoarece prin aceasta se asigură finalitatea normelor de

drept penal.

Există o legătură între dreptul penal şi dreptul civil. Astfel, dreptul civil,

care reglementează inclusiv relaţiile privind patrimoniul, este sprijinit în apli­

carea lor de dreptul penal, care incriminează şi sancţioneazăpenal faptele în­

dreptate împotriva patrimoniului (furtul, jaful, tâlhăria, escrocheria, şantajul

ş.a.). În acelaşi timp, răspundereacivilă care are ca temei o faptă prevăzută de

legea penală se realizează potrivit reglementărilordin legea civilă. Alte legă­

turi se realizează şi cu dreptul familiei, ale cărui norme reglementeazărelaţiile

privitoare la familie. În acest sens, normele dreptului penal califică drept in­

fracţiuni îndreptate împotriva familiei o serie de fapte ce lezează relaţiile din­

tre soţi, părinţi şi copii etc., cum ar fi: incestul, eschivarea de la plata pensiei

alimentare sau de la întreţinerea copiilor, divulgarea secretului adopţiei ş.a.

Raporturi interesante există între dreptul penal şi dreptul administrativ, în

primul rând prin prisma strânselor legături dintre răspunderea penală şi cea

administrativă, răspunderea penală pornind, pentru unele fapte, din punctul în

care se termină răspunderea administrativă, iar în al doilea rând, dreptul penal

intervenind şi sancţionând unele încălcări grave ale unor norme din materia

dreptului administrativ, cum sunt: abuzul de putere sau abuzul de serviciu, ne­

glijenţa în serviciu, luarea de mită, depăşirea atribuţiilor de serviciu ş.a.

16 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂCapitolul I 17

În condiţiile dezvoltării economiei de piaţă şi ale multiplicării reglementă­

rilor juridice în acest domeniu, dreptul penal îşi extinde legăturilesale cu drep­tul comercialprin sancţionareafaptelor care împiedică desfăşurarea normală a

relaţiilor sociale specifice acestei ramuri de drept, cum sunt: pseudoactivitateade întreprinzător, insolvabilitatea fictivă, înşelarea clienţilor ş.a.

Mai este necesar de evidenţiat şi legătura ce există între dreptul penal şi drep­tul constituţional, care reglementează relaţiile de organizare ale statului, precum

şi valorile sociale fundamentale, ocrotite şi garantate de Constitutie. Pe această

linie, menţionăm că Constituţia - Legea fundamentală a statul~i - formeazăbaza juridică, inclusiv a legii penale, principalul izvor al dreptului penal, pe când

dreptul penal, venind în completarea prevederilor constituţionale,incriminează

şi sancţionează faptele care atentează la principalele valori protejate de Legea

fundamentală: persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea ş.a.

Dreptul penal se află în raporturi asemănătoarecu toate celelalte ramuri de

drept, normele juridice penale sprijinind evoluţia normală a relaţiilor sociale ce

cad sub incidenţa altor ramuri din sistemul de drept al Republicii Moldova.

Secţiunea a II-a. PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL

§1. Noţiunea de principii ale dreptului penal

Dreptul penal, fiind o ramură de drept independentăîn sistemul dreptului

naţional, are la bază anumite principii ce-i caracterizează conţinutul.

Termenul "principiu" provine de la latinescul principium, ceea ce înseam­

nă început, obârşie, element fundamental. În domeniul logicii, principiile au

un sens imperativ, indicând cum trebuie să gândim pentru a ne apropia deesenţa obiectului.

Într-un alt context, principiile au o semnificaţie practică şi normativă,

arătând ce trebuie să facem, cum trebuie să procedăm în diferite împrejurări

practice. În acest sens principiile practic-normative au un sens imperativ.

Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să reducem principiile la norme.

Prin principiu al dreptului înţelegem atât un fundament al sistemului de

drept, cât şi o modalitate de coordonare a normelor juridice în cadrul sistemu­lui în jurul unei idei călăuzitoare.

Principiile de drept sunt ideile conducătoare ale continutului tuturor nor­melor juridice",

B. Negru, Teoriagenerală a dreptului şi statului, Chişinău, 1999, p. 126-127.

Principiile dreptului penal reprezintăorientăride bază care călăuzescatât

elaborarea, cât şi realizarea normelor penale, ce se regăsesc în cadrul institu­

ţiilordreptului penal: infracţiunea,răspundereapenală şi pedeapsa penală.

Principiile dreptului penal fie că sunt formulate expres în lege (de ex. art.

3-7 din CP al RM), fie că se desprind din reglementarea instituţiilorde bază ale

dreptului penal.

De aici toate principiile dreptului penalle clasificăm în: principii funda­mentale şi principii instituţionale.

Vom aborda doar problema principiilor fundamentale, rămânând ca

celelalte principii să fie analizate odată cu tratarea instituţiilor pe care ele le

guvernează (de ex., răspunderea penală, aplicarea legii penale ş.a.).

§2. Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului penal

În doctrina juridică problema sistemului principiilor dreptului penal este

controversată, exprimându-se opinii diferite cu privire la numărul şi la conţi­

nutul acestora!",

Pornind de la prevederile legii penale în vigoare şi ale doctrinei penale,

putem enumera următoareleprincipii fundamentale ale dreptului penal: prin­

cipiullegalităţii,principiul umanismului, principiul democratismului, princi­

piul egalităţii în faţa legii penale (principiul răspunderii penale a persoanelor

vinovate de săvârşirea infracţiunii), principiul vinovăţiei, principiul caracte­

rului personal al răspunderii penale, principiul individualizării răspunderii

penale şi pedepsei penale.

Principiul legalităţii (art. 3 din CP al RM) este un principiu unanim ad­

mis în doctrina penală şi exprimă regula că în domeniul dreptului întreaga

activitate penală se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu ea.

Potrivit acestui principiu, o faptă, chiar dacă este periculoasă, nu poate fi

considerată infracţiune atâta timp cât nu este calificată ca atare prin lege. Ori

o constrângere aplicată unei persoane nu constituie o pedeapsă decât dacă

a fost calificată prin lege, iar stabilirea răspunderii penale trebuie să se facă

conform legii.

Principiul legalităţii în domeniul dreptului penal îmbracă două aspecte, şi

anume:

a) legalitatea incriminării, exprimată prin regula "nu există infracţiune

fără lege" (nullum crimen sine lege). Ceea ce presupune că nici o per-

iu Drept penal. Partea generală. Sub red.lui A. Borodac, Chişinău, 1994, p. 10-14.

18 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul 1 19

soană nu poate fi trasă la răspundere pentru o faptă care, în momentul

săvârşirii ei, nu era prevăzută de lege ca infracţiune;

b) legalitatea pedepsei şi a măsurilor ce se pot lua în cazul săvârşirii fap­

telor prevăzute de legea penală este cunoscută prin regula (nulla poenasine lege) "nu există pedeapsă făr ă lege". Potrivit acestui principiu, per­

soanei care a săvârşit o infracţiune trebuie să i se aplice numai pedeapsa

prevăzută de lege pentru acea infracţiune şi numai în condiţiile stabilitede lege.

Principiul legalităţii în dreptul penal a fost formulat şi înscris pentru pri­

ma oară în Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din 1789 de către

ideologii Revoluţiei Franceze. Prin art. VIII se declara: "Nimeni nu poate fi

pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal

aplicate". După cel de-al doilea război mondial, principiul legalităţii a fost din

nou afirmat în Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptatăde Aduna­

rea Generală a ONU la 10 decembrie 1948, şi, ulterior, în Pactul internaţional

cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966.

Convenţia europeană a drepturilor omului, adoptată la Roma pe 4 noiem­

brie 1950, acordă, la rândul ei, o atenţie deosebită acestui principiu. Semnifica­

tive sunt în acest sens prevederile art. 7 pct. 1, care stipulează că: "Nimeni nu

poate fi condamnat pentru o acţiune sau inacţiune care, în momentul când a fostcomisă, nu constituia infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional.

De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât acea aplicabilă în mo­

mentul în care infracţiunea a fost comisă".

Principiul legalităţii a fost încălcat brutal în statele fasciste şi totalitare

prin consacrarea analogiei, care permitea extinderea normelor penale şi asu­

pra altor fapte neprevăzute expres de lege, dar care prezintă vreo asemănare cu

vreuna dintre faptele prevăzute de lege. Analogia a fost acceptată în codurile

penale: sovietic din 1925, danez din 1930, uruguayan din 1934 ş.a.

Codul penal al Republicii Moldova din 1961 nu prevedea principiul lega­

lităţii, însă art. 3, "Temeiul răspunderii penale", alin. (2) stipula că: "Nimeni

nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni, precum şi supus

unei pedepse penale decât pe baza unei sentinţe a instanţei judecătoreşti şi în

conformitate cu legea".

Actualul Cod penal, adoptat la 18 aprilie 2002, prevede expres în art. 3

principiul legalităţii.

Pe baza prevederilor articolului dat nimeni nu poate fi declarat vinovat de

săvârşirea unei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în temeiul

unei hotărâri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.

Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii pe­

nale sunt interzise.Consacrarea principiului legalităţii în codul penal are o importanţă deo­

sebită, reprezentând o garanţie a drepturilor şi libertăţiloromului în sensul că

împiedică extinderea legii penale prin analogie. Pentru legiuitor constituie o

obligaţie ca în activitatea de incriminare să precizeze cu exactitate atât fapta in­

terzisă, cât şi sancţiunile aplicabile pentru aceasta, iar pentru organele de apli­

care a legii reprezintă o obligaţie de interpretare strictă a legii, la cazul concret.

Principiul umanismului (art. 4 din CP al RM). O problemă prioritară a

lumii contemporane este aceea a drepturilor omului, a ocrotirii fiinţei umane

în contextul respectării tuturor drepturilor pe care aceasta le are consfinţite

atât prin legislaţia internă, cât şi prin tratate şi convenţii internaţionale.

În dreptul penal principiul umanismului presupune că întreaga reglementa­

re juridică are menirea să apere în mod prioritar persoana ca valoare supremă a

societăţii, drepturile şi libertăţileacesteia (alin. (1) al art. 4 din CP al RM). Astfel,

în centrul activităţii de apărare se află omul cu drepturile şi libertăţile sale.

Alin . (2) al art. 4 din CP al RM prevede: "Legea penală nu urmăreşte scopul

de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate

fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degra­

dante". În actuala reglementare penală sunt cuprinse dispoziţii ce reflectă şi

alte aspecte ale principiului umanismului. Se poate afirma fără exagerare că înorice instituţie de drept penal există aspecte ale principiului umanismului, de

ex., executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice, nici să înjosească

demnitatea omului (alin. (2) al art. 61 din CP al RM); existenţa categoriilor spe­

ciale de penitenciare pentru femei şi minori (alin. (5) şi (6) ale art. 72 din CP al

RM); prevederea circumstanţeloragravante în mod exhaustiv (art. 77 din CP al

RM), iar a celor atenuante în mod implicit (art. 76 din CP al RM); libera rea de

răspundere şi de pedeapsă penală ş.a,

În concluzie putem susţine că, în dreptul penal, principiul umanismului

acţionează într-un sens dublu:

în primul rând, protecţia pe care dreptul penal trebuie să o asigure per­

soanei fizice incriminând faptele ce contravin legii penale;

în al doilea rând, constrângerea penală are un caracter uman, respec­

tându-se drepturile infractorului la asistenţă juridică, asistenţă medica­

lă, demnitatea acestuia ş.a .

Principiul democratismului (art. 5 din CP al RM). În orice societate de­

mocratismul trebuie să fie o însuşire organică a oricărei reglementări juridice,

în sensul că prin normele de drept se exprimă voinţa şi conştiinţa întregului

popor şi servesc interesele acestuia.

20 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ C a p i to l u l 1 2 1

Potrivit acestui principiu, toate persoanele sunt egale în calitate de bene­

ficiari ai ocrotirii penale, precum şi de destinatari ai legii penale" . În confor­

mitate cu principiul dernocratismului, în realizarea prevederilor legii penale

sunt antrenate diferite mase de oameni care iau parte la elaborarea diferitelor

legi penale, pot fi antrenate persoane sau organe specializate de stat în supra­

vegherea minorilor cărora li s-au aplicat măsuri de constrângere cu caracter

educativ (art. 104 din CP al RM) ş.a .

Alin. (2) al art. 5 din CP al RM mai expune ca o idee de bază a principiului

democratismului faptul că apărarea drepturilor şi intereselor unei persoane nu

poate fi realizată prin încălcareadrepturilor şi intereselor altei persoane sau aleunei colectivităţi.

Principiul egalităţiiîn faţa legii penale. Deşi nu-şi găseşte o reglementare

explicită în normele dreptului penal, egalitatea în faţa legii are o semnificaţie

deosebită în condiţiile statului de drept. După noi, principiul egalităţii în faţa

legii este prevăzut de alin. (1) al art. 5 din CP al RM care declară: "Persoanele

care au s ăvârşit infracţiunea sunt egale în faţa legii şi sunt supuse răspunderii

penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau

orice alte opinii, origine naţionalăsau socială, apartenenţă la o minoritate na­

ţională, avere, naştere sau orice altă situaţie".

În contradicţiecu principiile dreptului totalitar, actuala concepţie de în­

făptuire a justiţiei penale exclude privilegiile, imunităţile sau inegalităţile de

tratament în aplicarea legii penale. Toţi membrii societăţii, fie că sunt cetăţeni

ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau persoane fără cetăţenie, fie că sunt

bărbaţi sau femei, intelectuali sau funcţionari, se află într-o poziţie egală vi­

zavi de prevederile legii penale atât în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridi­

co-penale, cât şi în calitate de destinatari ai exigenţelor acestei legi.

Principiul vinovăţiei.Este unul dintre principiile fundamentale ale drep­

tului penal, în conformitate cu care persoana este supusă răspunderiipenale şi

pedepsei penale numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie (intenţie sau impru­

denţă) prevăzutede legea penală.

Chiar dacă fapta săvârşită prezintă un grad sporit de prejudiciabilitate, este

prevăzută de legea penală, însă a fost săvârşit ă fără vinovăţie, ea nu va fi calificată

drept infracţiune şi în nici un caz nu va putea atrage după sine răspunderea şi

pedeapsa penală.

Deşi principiul vinovăţieinu este prevăzut expres în Codul penal al Repu­

blicii Moldova, în opinia noastră, conţinutulacestuia corespunde prevederilor

Il A. Borodac, op. cit.,p. 12.

articolului 6, alin. (1) din CP al RM, numit "principiul caracterului personal

al răspunderii penale", care exprimă altceva decât ceea ce prevede legea în

vigoare.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale (art. 6 din CP

al RM). În conformitate cu principiul dat, atât obligaţia ce decurge dintr-o

normă penală de a avea o anumită conduită, cât şi răspunderea ce reiese din

nerespectarea acestei obligaţii revin persoanei care a încălcat respectiva normă

penală, săvârşind fapta prejudiciabilă, şi nu alteia ori unui grup de persoane.

În dreptul penal nu se poate antrena răspundereapenală pentru fapta altuia.

Cu alte cuvinte, răspunderea penală are un caracter personal, adică o

poartă doar cel ce a săvârşit infracţiunea, şi nu altă persoană. Acest principiu

poate fi dedus din prevederile alin. (2) al art. 6 din CP al RM, care declară că la

răspundere şi la pedepsă penală este supusă numai persoana care a săv ârşit cu

intenţie sau din imprudenţăo faptă prevăzută de legea penală.

Aşadar, în dreptul penal răspunderea nu poate fi decât pentru fapta pro­

prie, spre deosebire de alte ramuri de drept, unde o persoană poate purta răs­

pundere şi pentru fapta altuia, de exemplu, în dreptul civil există răspunderea

părintelui, tutorelui, curatorului pentru fapta s ăv ărşit ă de copilul minor, în

dreptul muncii există răspundereacolectivă a unui grup de persoane pentru

fapta uneia sau a unor persoane din acel grup ş. a.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale apare ca o garanţie a

libertăţii persoanei şi de aceea este considerat un principiu fundamental, con­

stituind, în acelaşi timp, şi un principiu al răspunderii penale.

Principiul individuallzărilrăspunderiipenale şi pedepsei penale (art. 7

din CP al RM). Fiecare infracţiune şi fiecare infractor poartă anumite particu­

larităţi, fiind în acelaşi rând însoţiţi şi de anumite împrejurăricare influenţează

caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii şi al infractorului. Principiul

individualizăriirăspunderii şi pedepsei penale presupune o' examinare în an­

.samblu a tuturor acestor particularităţişi împrejurări,care permit de a stabili

caracterul şi limitele răspunderiivinovatului.

Principiul dat îşi are consacrarea în art. 7 din CP al RM: "La aplicarea legii

penale se ţine cont de caracterul şi gradul de prejudiciabilitate al infractiunii

s ăvârşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea penală .

Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale

pentru una şi aceeaşi faptă".

Adică, pentru a-i aplica legea penală, instanţa de judecată analizează un şir

de aspecte, cum ar fi, de exemplu, cauzele comiterii faptei, făptuitorul a comis

pentru prima oară o faptă prejudiciabilă sau a fost anterior condamnat, acesta

22 DREPT PENAL. PARTEA G ENE R AL A

,....

Cap i to l ul 123

este minor sau adult, a comis fapta sub influenţa cuiva sau de sine stătător, a exe­cutat rolul de autor al faptei sau de organizator (instigator, complice), ce acţiuni

concrete a comis sau nu ş . a .

Numai după o analiză amplă a tuturor particularităţilorş i circumstanţelor

ce caracterizează fapta şi făptuitorul , instanţa de judecată îi va putea stabili opedeaps ă echitabilă .

Tot în baza acestui principiu se exclude ş i dubla incriminare a uneia ş i

aceleiaşi fapte comisă de persoană.

Secţiunea a III-a. IZVOARELE DREPTULUI PENAL

§1. Noţiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal

Expresia "izvor de drept" poate avea mai multe accepţiuni, fiecare dintreacestea privind un anumit aspect al procesului de forma re a normelor juridice.

Dintre cele mai răspândite sunt: izvor material şi formal, izvor direct şi indi­rect , izvor intern şi extern, izvor creativ şi interpretativ.

În dreptul penal, atunci când se vorbeşte de izvoarele dreptului, această

expresie este folosită în sensul de izvor formal (juridic).

Prin izvor formal (juridic) al dreptului se înţelege forma prin care se ex­teriorizează voinţa socială generală pentru a se impune individului şi colecti­vit ă ţ i i' " .

Prin prisma dreptului penal sunt recunoscute ca izvoare formale actele

normative, emanate de puterea legislativăa statului, care prin forma şi con­ţinutul lor oferă posibilitatea exprimării precise, Într-o formulare clară,

concisă,a regulilor de conduită specifice acestei ramuri de drept.

Definind izvoarele formale ale dreptului penal , putem spune că ele suntacte juridice (normative) care, în cuprinsul lor, stabilesc faptele care constituieinfracţiuni, condiţiile răspunderii penale, pedepsele ce se pot aplica, precum şi

actele norm ative care prevăd dispoziţii obligatorii în procesul de elaborare şi

aplicare a dreptului penal':',În raport cu alte ramuri de drept, izvoarele dreptului penal sunt mai re­

str ânse ca nu~ăr şi, fiind precis determinate, oferă posibilitatea unei delimi­

tări a normelor juridice care aparţin dreptului penal.

11 1.Humă , Teoriagenera lă a dreptului, Focşa ni , NEU RON, 1995, p. 74-75.

I J V. Dobrinoiu, Gh . Nistore anu, V. Boroi ş . a . , op. cit., p. 27.

Prin prisma formei pe care pot să o îmbr ace, izvoare ale dreptului penal

pot fi doar legile penale în accepţ iunea art. 1 din CP al RM. Această restr ânge­

re a izvoarelor dreptului penal se explică prin caracterul deosebit al normelorjuridice penale, care stabilesc o conduită bine determinată, a cărei nerespecta­

re atrage după sine răspunderea penală.

Aşadar, art. 1 din CP al RM dispune că Codul penal al RM este unica lege

penală a Republicii Moldova.În acelaşi timp, reglementările în mater ie penală se circumscriu dispozi­

ţiilor cuprinse în Constituţia Republicii Moldova, precum şi unor dispoziţii

cuprinse în tratate şi convenţii internaţionale la care ţara noastră este parte.În acest sens, alin. (3) al art. 1 din CP al RM stipulează: "Codul penal se

apl ică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi aleactelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există necon­cordanţe cu actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului,

au prioritate şi se aplică direct reglementările internaţionale".

Astfel specificul izvoarelor dreptului penal poate fi redus la următoarele

trei aspecte:1) principalul izvor al dreptului penal este legea penală;

2) unica lege penală declarată în Republica Moldova este Codul penal ;

3) Codul penal se aplică în st ri ctă conformitate cu prevederile Constituţiei

Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care ţara noastră este

parte.

§2. Izvoarele dreptului penal

1) Constituţia Republicii Moldova. Un prim izvor de drept penal este

însăşi Legea fundamentală, care prin normele sale consacră cele mai impor­tante valori sociale ale statului nostru: suveranitatea, independenţa , inte grita ­tea teritorială , persoana umană cu drepturile şi libertăţile sale, proprietatea ş i

alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal împotriva atentatelor

infracţionale.

O importanţă principială pentru dreptul penal o prezintă dispoziţiile con-

stitutionale care vizează în mod explicit sfera de reglementare a acestuia, cumar fi: pct. 3, 4 ale art. 17, care reglementează extrădarea ş i expulzarea, art. 21,

care prevede prezumţia nevinovăţiei. Pentru dreptul penal un interes deosebitprezintă ş i cap. II şi III din Titlul II al Constituţiei, care consacră drepturile,libertăţile şi îndatoririle fundamental e, deoarece dreptul penal trebuie să asi­

gure cadrul necesar pentru ca acestea să fie respectate sau îndeplinite.

24 DREPT PE N A L. PA RT EA GENE R ALĂ Ca pitol u l 1 25

2) Tratatele şi convenţiileinternaţionale.O altă categorie de izvoare aledreptului penal o reprezint ă tr atatele şi convenţiile internaţionale. Constituie

izvoare ale dreptului pen al tratatele şi convenţi ile în domeniul prevenirii şi

combaterii crimina lităţi i la care Republi ca Moldova este parte.

În literatura juridică de specialitate se face deosebirea între:

1) tratate şi convenţii prin care Republica Moldova s-a angajat să incrimi­

neze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoa se care aduc

atingere unor valori ş i intere se comune ale societăţ i i omeneşti , de undeş i denumirea de in fracţiuni de drept internaţional i ';

2) tratate ş i convenţii internaţ ionale privind asi stenţa juridică internaţio­

nală în materie penală 1' ;

3) tratatele internaţionale privind drepturile omului ".

Prima categorie de tr atate şi convenţii internaţionale poate fi consideratăizvor indirect (mediat) de dr ept penal, pentru că prin ele este asumată obligaţia

statelor de a inc rim ina prin legea penală internă astfel de fapte. În asemenea

cazuri, devin izvoare de drept actele normative prin care au fost adoptate şi nutratatul sau convenţia internaţională .

Tratatele şi convenţi i le in ternaţ ionale privitoare la asis tenţa juridică in­

ternaţională care conţin norme privind extrădarea devin obligatori i după

rat ificarea lor ş i sunt socotit e izvoare directe de drept penal.

Actele internaţionale privind drepturile omului, pri n ratificarea lor decătre Republica Moldova devin izvoare directe ale dreptului penal, întrucât ele

au prioritate în aplicare faţă de legile inte rn e, astfel cum se precizează în dispo­

ziţi i le art. 4 din Const ituţie ş i art. 1 din CP al RM: "Dacă există neconcordanţe

între pactele ş i tratatele privitoare la dr epturile fundamentale ale omului la

,./ De ex., Convenţia cu privire la reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea generală aON U În 1948, ratificat ă de ţa ra noastră . Fapta de genocid este i n cr im inată prin ar t. 135din CP aIRM;

Convenţia privind terorismul cu bombe, adoptată Ia New York la 12 ianuarie 1998, pecare Republica Moldova a rat ificat-o pr in Legea nr. 1239 din 18 iun ie 2002 - Terorismuleste inc riminat pr in art. 278 din CP al RM; ş . a ,

/C. De ex., Convenţia europeană de extrădare (Pa ris, 13decembr ie 1957), rat ificată de Parl a­men tul Repu blicii Moldova la 14 mai 1997; Conven ţi a europeană pr ivind asistenţa juri­dică în materie pena lă (Strasbourg, 20 apr ilie 1959), rat ific at ă de Parlam entul Repub liciiMoldova la 26 septem brie 1997 ş.a.

u, De ex., Conven ţ ia pr ivind abo lirea muncii forţate (Geneva , 17 ian ua rie 1957), rat i ficată

de Parlamentul RM Ia 10sep tembrie 1991; Conven ţ ia privind liber tatea asocier ii şi pro ­tecţia dre ptulu i la orga ni zare (San Fraucisco, 9 iul ie 1948), rati fic ată de Parl amentul RMla 28 sept emb rie 1995 ş.a.

care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, priorit ate au reglemen­

tă ri le internaţ ionale ".

3) Legea penală. Principalele izvoare ale dreptului penal sunt legile pe­

nale, adică legile care au fost adoptate anume pentru a reglementa relaţiile

socia le ce se formează între oameni în sensul impunerii unei conduite care

să determ ine abţinerea de la s ăv ârşirea de in fracţiuni, pe de o parte, iar pe de

altă part e, pent ru a reglement a relaţiile ce iau n aştere după ce au fost s ăv ă rşite

infrac ţiunile. Altfel spus, normele jur idice care formează conţ i nutul dreptului

penal ca ramură de drept sunt cuprinse în acte normative intern e cunoscute

sub denumirea de lege penală .

În Republica Moldova uni ca lege penală este Codul penal, adoptat de Parla­

mentul RM la 18 aprilie 2002 prin Legea 111'. 985-XV şi care a intrat în vigoare

la 12 iunie 2003.

Codul penal reprezintă actul legislativ care cuprinde norme de drept ce

stabilesc principiile şi d ispozi ţ iile generale şi speciale ale dreptulu i penal,

determină faptele ce const itu ie in frac ţ iun i ş i prevede pedepsele ce se aplică

infrac tor ilor (alin . (2) al art. 1 din CP al RM).

În opinia un or autori, la care ne al ă tur ă rn şi noi, ş i în pofid a prevederilor

alin. (1) al art. 1 din CP al RM, pe lângă Codul penal există şi alte legi penale

cu o s feră de incidenţă sau aplicare ma i restrâns ă. În această categorie de legi

intră, de exemplu, Legea cu privire la comb aterea terorismului 111'. 539 din12 octombrie 2001.

Tot aici pot fi incluse şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea . Speci­

fic acestor legi este faptul că ele au un domeniu de aplicare mai restrâns deoarece

pr ivesc o anumită instituţie sau câteva inst ituţii ale dreptului penal. Pe de a ltă

parte, dispoziţiile cuprinse în aceste legi sunt în totalitatea lor de natură penală.

Aceste dispoziţii vin să completeze cadru l normativ general fixat de Codul penal.

Aceste legi sunt numite în literatura juridică de specialitate legi compIinitoare.

Secţiunea a IV-a. ŞTIINŢA DREPTULUI PENAL

Noţiune. Normele dreptului penal îşi găsesc o mai putern ică funda mentare

în măsura în care ele sunt explicate, argumentate ş i motivate pe plan teoretic.

Totalitatea ideilor şi concepţiilor, a teoriilor şi principiilor despre nor­

mele şi instituţiile dreptului penal formeazăşt iinţa dreptului penal, ramu­

ră componentă a ştiinţelor juridice".

,- C. Eulai, op. cit., p. 21.

26 DR EPT P ENAL. PA RT E A GEN ERALA Ca pito lu l I 27

Spre deosebire de dreptul penal ca ramură de drept, ale cărui norme le

putem găsi în Codul penal ş i în alte acte normative , ş ti inţa dreptului penal î şi

găseşte sediul în tratate ş i monografii, manuale ş i note de curs, studii şi arti­

cole ştiinţifice.

Ca sistem de cunoştinţe despre dreptul penal, ş t i inţa dreptului penal

explică şi fundamenteazănecesitatea ş i sarcinile dreptului penal, metodele şi

mijloacele de prevenire ş i combatere a fenomenului infracţional.

Obiectul de studiu al ştiinţei dreptului penal. Obiectul de stud iu al

ştiinţei dreptului penal îl formează dreptul penal ca o totalitate de norme

şi instituţii. Studiind normele şi instituţiile dreptului penal, ştiinţa trebuie

să explice care este originea acestora, conţinutul şi structura lor, evoluţia lor

istorică, trebuie să an alizeze condiţiile obiective care impun apărarea socia­

lă a valorilor ce cad sub incidenţa normelor dreptului penal, să stabilească

măsurile ce trebuie adoptate pentru prevenirea ş i combaterea fenomenuluiinfracţionalităţii.

Ştiinţa dreptului penal cercetează practica judiciară pentru a observa con­

cordanţa dintre soluţ i ile practice cu principiile exprimate în normele juridicepenale.

Ştiinţa dreptului penal are menirea să descopere legile de evoluţie ale fe­

nomenului juridice -pe na l, să pună în evidenţă cauzele care determinăcrearea,

modificarea şi dispariţia normelor şi instituţiilor dreptului penal.

Metode de studiu folosite de ştiinţa dreptului penal. Ştiinţa dreptului

penal foloseşte pentru studiu următoarele metode: metoda logică (raţională ) ,

metoda istorică, metoda comparativă, experimentul, metoda sociologică, stu­

diul de caz , metoda stat ist ică ş . a .

Cu ajutorul acestor metode se poate realiza o analiză complexă ş i aprofun­

dată a normelor ş i instituţiilor dreptului penal, se pot em ite şi formula idei,

concepţii şi teorii care vor contribui la dezvoltarea ştiinţei dreptului penal ş i la

perfecţionarea legislaţiei penale.

Locul ştiinţei dreptului penal în sistemul ştiinţelorpenal-juridice. Sub

denumirea de ştiinţe penal-juridice sunt grupate disciplinele socio-urnaniste,

care au ca obiect de cercetare fenomenul complex al infracţionalităţii atât sub

raportul naturii ş i etiologiei lui , cât şi sub cel al fundamentării ştiinţifice a mij­

loacelor de prevenire şi combatere a acestuia .

Cea mai importantă dintre disciplinele care au ca obiect cercetarea feno­

menului criminalităţii este criminologia.

Criminologia este o ş t i inţă socială ce s tudiază fenomenul criminalităţii

în ansamblul său sub aspectul stări i, structu rii ş i dinamicii sale, al cauzelor

şi condiţiilor care îl determină sau îl favorizează , precum şi modalităţile de

profilax ie ş i combatere a acestui fenomen ".

În literatura de specialitate i s-a recunoscut criminologiei car acterul de

şt i inţă complexă interdisciplinară , ca re include în obiectul său de studiu ş i alte

di scipl ine, de exemplu, antropologia crimin ală , sociologia criminală , sta tis t ica

penală ş .a. .Un alt grup de ş t i inţe penal-juridice ce au ca obiect cercetare a mijloacelor

de reacţie ant i i n fracţ ională cuprinde: penologia şi ştiinţa penitenciară .

Penologia este ştiinţa care se ocupă cu studierea pedepselor şi altor sancţi­

uni de drept penal sub raportul eficacităţii acestora în prevenirea şi reprimarea

faptel or periculoase, precum şi de elaborarea unor propuneri de îmbunătăţire

a calităţii acestora.

Ştiinţa penitenciară studiază modul de organizare şi funcţionarea locu­

rilor de executare a pedepselor privative de libertate, cum sunt penitenciarele.

Tot în grupul ştiinţelor penal-juridice se includ criminalistica, medicina

legală , psih ologia judiciară, psihiatria judici a ră.

Criminalistica este o ş t i inţă judiciară , cu caracter autonom şi unitar, care

cuprinde un ansamblu de cunoştin ţe despre metodele, mijloacele tehnice ş i

procedeele tactice destinate descoperirii, cercetări i infracţiunilor, identificări i

persoanelor implicate în săvârşirea lor ş i prevenirii faptelor antisoci ale ".

Medicina legală (care aparţine şi ş t i inţelor medicale ş i celor penale) studi­

ază problemele patologiei umane legate de viaţ a, sănătatea şi activitatea omu­

lui ca fapt e incriminate sau relaţii soc iale ocrotite de lege, în scopul de a oferi

justiţiei probe cu caracter ş ti i nţi fic, cât ş i măsuri cu caracter medico-social

utile efortului de asanare a delincvenţei -" ,

Psihologia judiciară este o disciplină teoretic-aplicativă care studiază

persoan a umană implicată în dr ama judiciară, cadrul psihologic şi sociopsi­

holo gic care determinăcomportam entul ei".

Psihiatria judiciară este o ramură a psihiatriei generale" care corelează

cu legea juridică despre discernământul şi responsabilitatea umană pentru

faptele s ăvârşite în detrimentul legii sau neglijarea acesteia".

" 1.Cioba nu, Criminologie, Chişinău, Ca rtdidac t, 2003, p. 9.

,., Em. Stan cu, Trata t de crimina listică, Bucureşti , Un iversul Jur idic , 2002, p. 10.

' " C. Mi trache, CI'. Mitrache, op. cit., p. 31.

" S. Rusnac, Psiho logia dreptului, Chişinău , Arc, 2000, p. 140.

.. Psih iat r ia genera l ă este o ştii nţă care studiază et iologia, patogeneza t uLburărilor psihice,t ratam en tul ş i profil axi a lor .

" Al. Nac u, An. Nacu, Psihiat riejudicia ră, Ch iş i nău, 1997, p. 7.

28 DREPT PENAL. PARTEA GENERALA C a p i t o l u l 1 29

În cad ru l ş tiin ţelor penal-juridi ce, o situaţie specială , precum s-a a răta t

în literatura de specialita te :" o are politica penală , ca re cuprinde în obie ct u l

său de cer cetare studiul datelor furn izate de celela lte ş t iinţe, inclusiv cele pe­

nal-juridice, care pe a ceastă bază elaborează orientările, metodele, prin cip iile.

ş i mijloacele pe ca re le recomandă legiuitorului, în vederea perfecţionării nor­

melor de drept pen al, orga ne lor jud iciare care vor aplica aces te norme, precum

şi tuturor celor care au atribuţ i i în act ivita tea de pr evenire a infracţiun ii.

Şt i i nţele pen al-juridice prezentate mai sus cont ribu ie, fiecare în felul său,

la realizarea scopulu i dreptului penal, a polit icii pena le.

ştiinţa dreptului penal în Republica Moldova. Ş t i i n ţa dreptului pen al

din Republica Moldova s-a format sub influen ţa ide ilor şi teoriilor promo­

vate de cele mai m ari centre ştiinţifice existente în fostul Imperiu Sovietic.

Pe parcursul a şapte decenii specialiştii-penalişti au fost pregătiţi la centrele

universitare din Moscova, Harkiv, Kiev, Leningrad , Odesa sub îndrumarea ce­

lor mai mari savanţi din domeniu: A. A. Piontkovsk i, V. N. Kudreavţev, N. F.Kuzneţova, 1. 1. Karp e ţ ş. a.

Elevi ai aces tora au fost şi cei care au contr ibu it la formarea d reptului

pen al naţ ional, ş i anume : C. N. Florea, T. 1. Carpov, A. Borodac, 1. Macari,

C. Ro ş ea , ş .a,

După 1991, odată cu destrămarea fostei UR SS, Republica Moldova s-a de ­

clarat stat suve ra n şi independent, iar aceasta a avut implicaţii directe asupra

vie ţi i social-politice ş i ideologice din ţară, afectâ nd inclusiv ş i şti inţa dreptului

pen al. În cep ând cu ani i '90 ai sec. XX, tinerii specialiş t i se îndreaptă spre Prut şi

Europa, spre centrele şt ii nţifice din Bucureşti, Cluj, Ia şi , Paris, Bordeau x ş.a ,

Fără a nega acele afi rmaţ i i deja acceptate, tânăra generaţie încearcă să cu­

noască noi şcol i de drept, noi opinii, teorii exis tente vizavi de normele şi in st i­

tuţiile de drept p en al. La formarea unor no i concepţii au contribuit în specia l

savanţi-penal iş ti ca: C. Bulai, G. Antoniu, Gh . Ni storeanu, M. Basarab ş . a.

În afară de pregătirea teoretică, preocupările special i ş t i lor în domeniu au

fost orientate şi spre elaborarea şi adoptarea unui nou Cod penal, care ar cores­

punde etapei contemporane de dezvoltare a so cietăţii. Codul penal adoptat la

18 april ~e 2002 şi care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003 a format o nouă bază

pentru viitoarele cercetări ş t i in ţ i fice .

Mai mult de cât atâ t, perioada de definire a stata li tăţi i Republ icii Moldova

a preconizat noi şi noi încercă ri de a aborda pr oblemele ş ti inţe i dreptului pen al

prin elaboră ri de manuale, articole ş t i inţifice , comunicăr i, m ateriale didacti ce,

comentarii .

li C. Bul a i, op. cit., p. 24 .

La momentul actual în Republica Moldova putem vorbi desp re formarea

unor cen t re şt i in ţ i fice pe lângă Universitatea de Stat d in Moldova. Un iver­

sita tea Liberă Internaţională d in Mo ldova, Academ ia Naţiona lă de Pol iţie ,

ai că ror specia l iş ti prin munca lor de zi cu zi cont r ibu ie la formarea ş t i inţe i

d re ptu lu i pen al.Ch ia r şi în etapa actuală putem vorbi despre s avanţi-penal iş t i cunoscuţi

atâ t la noi, câ t şi în s tră inătate: A. Barbăneagră , S. Brânză , X. Uli an ovschi,

Gh . Ulia novsch i, V. Bujor, 1. Macari , V. Moraru ş .a .

În prezent ş t ii nţa dreptului pen al d in ţara noastră face paşi importanţ i în

direcţia deschiderii sale spre v i aţa ş ti i nţ ifică internaţională, pentru racordarea

dreptului no stru penal la eforturile care se depun pe plan mondial pentru

studier ea ş t i inţifică a fenomenului infracţionalităţii şi stabilirea celor mai

potr ivit e măsuri pentru prevenirea aces tu ia.

Ca p i t o l ulii 31

Capitolul II

EVOLUŢIADREPTULUI PENALÎN MOLDOVA

Secţiunea 1. Dreptul penal În perioada antică

În epoca prestatală relaţiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate pr in

norme de conduită fără caracter juridic, norme respectate de bunăvoie de către

membrii societăţii. Informaţiile care ne-au rămas de la istoricii antichitătii se

referă, fără strictă precizie, la tracii, sciţii sau celţii care trăiau pe teritoriul 'ţ ă r iinoastre şi care aveau obiceiuri comune. Unele dintre aceste obiceiuri au supra­vieţuit, sub anumite aspecte, şi în societatea feudală .

Astfel, Herodot a rată c ă fiii puteau cere de la părinţii lor delimitarea părţii

care li se cuvene a din propr ietatea comună, fapt ce ne demonstrează că, desi

obştea gentilică era dominantă , începuse să fie cunoscută şi stăpân irea indivi­

duală, ca formă de tranziţie către proprietatea privată . Un semn că institutia

proprietăţii private se afla în plin proces de formare era si acela că furtul con­

stituia o încălcare deosebit de gravă a normelor de convieţuire în societ ate.

Învoielile dintre părţi luau forma unui jurământ, însoţi t de un anumit ce­remonial: părţile turnau vin într-o cupă în care amestecau câteva picături din

sângele lor, iar după ce inmuiau în acel amestec săgeţ i le sabia si celelalte arme" ,beau conţinutul cup ei. Vechii locuitori ai ţării noastre practicau ş i jurământul

pe zeităţ i le palatului regal. Dacă regele suferea de o boală, se considera că unul

dintre supuşi i săi a jurat strâmb pe vetrele regale. În scopul aflării celui vinovat

erau chemaţighicitori i. Dacă cel indicat de cei trei ghicitori susţinea că nu este

vinovat, era chemat un număr îndoit de ghicitor i, iar dacă răspunsul acestora

se potrivea cu cel dat de primii trei, cel găsit vinovat era ucis, iar bunurile in­

trau în stăpânirea celor dintâi ghicitori. În caz contrar, erau chemaţi apoi alţi

ghicitori şi dacă se stabilea că primii ghicitori au dat un răspuns greşit, plăteau

cu capul greşeala lor.

În epoca respectivă, toate regulile de conduită erau respectate în mod firesc,

şi nu prin constrângere, acestea fiind formulate în versur i, pe care le învăţau pede rost, cânt ându-le, ca semn de atasament, chiar de afectiune fată de ele., "

În operele lui Ovidiu se menţionează că sancţionarea faptelor pen ale la

geto-daci iniţial urmărea scopul răzbunării sângelui . Cu timpul însă, statula interzis răzbunarea , tinz ănd să treacă în competenţa sa împărţirea justiţiei.

Se cunoaşte şi pedeapsa cu moartea, căreia erau supuşi pentru adulter, omor,

acuzaţ i i false.

Statalitatea ş i dreptul geto-dac erau în etapa când o mare importanţă o

aveau obiceiurile (cutuma), str âns legate de concepţiile religioa se ş i mistice ale

geto-dacilor. Dreptul geto-dac s-a dezvoltat pe parcursul perioadei prin apa­

riţia legilor, care permiteau o parte din obiceiur i, iar altă parte le condamnau

(răzbunarea prin sânge).

Procesul de trecere de la societatea gentilică la organizarea politică s-a înche­

iat în vremea regelui Burebista, prin uni ficarea triburilor în cadru l statului dac.

Concomitent cu formarea statului geto-dac au apărut ş i normele jur idice,

în locul obiceiurilor. Unele dintre vechile obiceiuri, cele ce s-au dovedit a fi

convenabile şi utile clasei dominante în plin proces de formare, au fost preluate

şi sancţionate de către stat.

Cu toate acestea ele nu ne-au parvenit pe cale directă, vechii autori men­

ţionează existenţa unor legi emise de autoritatea de stat. Atât Strabon, cât şi

Iordanes afi rmă că legile geto-dacilor au fost adoptate în timpul lui Burebista ,

care pretinde că i-au fost inspirate de zei. Ele au fost transmise din generaţie în

generaţie, în formă scrisă, şi s-au păstrat până în vremea lui Iordanes (secolul

VI d.Hr.). Pr in aceste legi nu s-a făcut o simplă codificare a obiceiu rilor, ci s-au

introdus norme de drept noi ş i, potrivit istori cilor sus-menţionaţi, ele cuprin­

deau porunci ale regelui. Autorii antici spun că regii căutau prin înşelăciune

şi magie să întreţină în conştiinţa poporului teama de zei, pentru a asigur a

respectarea legilor. Deoarece regele, ca şi Marele Preot, reprezenta interesele

aristocraţiei, legile erau întărite atât cu autoritatea de stat propriu-zisă, cât şi

cu autoritatea religiei.

În domeniul dreptului penal, principalele dispoziţii vizau în special apă ra­

rea proprietăţii private. Deşi formal atribuţ i ile privind realizarea justiţiei au fost

preluate integral de către organele statului, în practică, mai ales pentru cazurilede vătămare corporală, a continuat să se aplice şi sistemul răzbunării sângelui',

Cucerirea romană (106 d.Hr.) a întrerupt dezvoltarea firească a civilizaţiei

şi instituţiilor juridice ale geto-dacilor, căreia le-a dat un curs nou.

După anul 106 e.n. în Dacia a fost ext insă puterea dreptului rom an, drep­

tul băştin aşilor rămânând în vigoare numai pentru raporturile dintre ei.

Ov idiu, Tristele, V. 7, 10,43-44.

32 DREP T PENAL. PA RT EA G EN ERALĂ Ca pi to l u l II 33

Secţiunea II-a. Dreptulpenal În perioada EvuluiMediu

Dreptul penal în perioada Evului Mediu cuprinde:

1. Perioada obştii şi a normelor sale de conduită (271/275 - sec . VIII).

II. Perioada "ţărilor" şi a "Legii ţării" în feudalismul timpuriu (sec. IX-XIV).

III. Perioada statelor româneşti şi a dreptului în feudalismul dezvoltat

(sec. XIV - 1821).

Până în sec. VIII s-a realizat procesul de etnogeneză a românilor, popor cu

religie creştină, având o organizare proprie în cadrul statului şi norme de re­

glementare a relaţiilor în obşte. Mai multe obşti se uneau în uniuni, confedera­

ţii de obşti, în vederea realizării unor obiective comune: apărarea de năvăliri,

folosirea mai eficientă a unui teritoriu ş . a ,

Conflictele dintre membrii obştii se rezolvau în cadrul obştii, pe baza soli­

darităţii rudelor, a talionului şi a compoziţiei. Solidaritatea obştii se manifesta

şi în cazul când aceasta trebuia să răspundă pentru daunele cauzate obştilor

învecinate. La aceste norme tradiţionalede comportare s-au adăugat şi regulile

promovate de biserica creştină.

Aceste uniuni formează "cârnpulungurile, voievodatele, cnezatele" sau

"ţările". Aparatul de conducere a obştilor se menţinea şi era completat de cel

al "ţărilor".

Odată cu formarea ţărilor au fost preluate normele după care se conduceau

obştile, fiind întăriteprin autoritatea aparatului politic al "ţărilor". Dar s-au adău­

gat în condiţii noi şi norme noi, iar totalitatea acestor norme forma "Legea ţării".

La români "Legea ţării" era un sistem normativ elementar, care reglementa

relaţiile dintre membrii obştii şi dintre obşti referitoare la conducere, apărare,

muncă, proprietate, familie, asigurarea liniştii publice prin apărarea vieţii,

credinţei şi demnităţiimembrilor obştii. "Legea ţării", numită şi "jus valachi­

cum", reprezenta nu altceva decât un sistem normativ de drept cutumiar al

populaţiei vechi româneşti în perioada de existenţă a obştilor teritoriale şi de

apariţie a formaţiunilor politice.

În "Legea ţării " infracţiunea era tratată ca pricinuirea unei daune materia­

le, morale şi fizice , de aceea scopul pedepsei era, în principiu, repararea daunei,

răzbunarea sângelui fiind o etapă deja depăşită. Este posibil că la pedepsirea

infractorului se luau în consideraţie vârsta şi sănătatea psihică a acestuia.

Diferenţierea socială nu era prea avansată, astfel încât şi scara valorilor

apărate prin sancţiunipenale avea în vârf personalitatea şi nu averea.

Toate infracţiunile se clasificau în :

infracţiuni contra personalităţii (omorul, pricinuirea unor răni), care

erau sancţionate cu o amendă judiciară, plătită în capete de vite, fiind

socotită ca cea mai grea pedeapsă, care, după unele opinii, a luat locul

sancţiun i i de izgonire din obşte-, În funcţie de circumstantele comiterii

in fracţiunii, numărul vitelor se dubla (6, 12,24 etc.): ,

infracţiuni contra moralei, familiei şi bisericii, care atentau la normele

morale şi religioase în domeniul familiei şi religiei. Această categorie

de infractiuni cuprindea: încheierea căsătoriei între rudele apropiate,

încheierea căsătoriei prin cumpărarea sau răpirea miresei, necredinţa

conjugală (a soţiei), violul, naşterea copilului de către o femeie nec ă­

sătorită. Toate aceste infracţiuni erau sancţionatecu amendă judiciară,

plătită în capete de vite. Hulirea lui Dumnezeu, ere zia, vrăjitoria, furtul

averii divinizate a bisericii erau sancţionate tot cu amendă, care se plă­

tea nu numai în capete de vite ;

infractiuni contra averii, precum deteriorarea avutului, incendierea şi

sustragerea lui (furtul, prădarea şi jaful). Aceste infractiuni se sanctio­

nau prin amendăşi întoarcerea averii sau a altei valori e~ale cu cea r~pi­tă, incendiată sau deteriorată. Nu se pedepsea furtul de legume, fructe,

poame pentru consumul pe loc (la fel ca şi mai înainte). Se aplica şi pe­

deapsa defăimătoare- purtarea infractorului cu lucrul furat prin sat.

"Legea ţării" nu cunoştea noţiunea de participaţie, toţi părtaşii la infrac­

ţiune erau pedepsiţi la fel. Nu exista nici noţiunea de recidivă. Ca subiect al

infracţiunii putea fi doar persoana ce trăia în baza "Legii ţării".

Deci, "Legea ţării" reprezenta o simbioză dintre vechile obiceiuri ale daci­

lor şi unele norme ale dreptului roman în corelaţie cu condiţiile de existenţă

ale obştilor vechi româneşti.

Perioada dintre sec. XIV şi mijlocul secolului XVI, până la instaurarea

dominaţiei osmane, este perioada de instituire a statalitătii române si a mi­

graţiei diferitelor popoare. în acest răstimp au loc fon~area Principatului

Moldova, domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), domnia lui Stefan celMare (1457-1504) ş.a. '

După constituirea statului, dreptul cutumiar "Legea ţării" este aplicat în

continuare. Însă pe lângă dreptul cutumiar se formează şi funcţionează şi alteizvoare de drept.

În Moldova medievalăerau cunoscute izvoare de drept scrise şi nescrise .

E. Aramă, Istoria dreptului românesc, Chişinău, 1995, p. 27.

34 DR EP T PE NAL . PAR T EA G E NE RALĂ Ca pitol u l II35

Ca izvoare figurau: cutuma (Legea ţării); legislaţia domnească; dreptul bi­

zantin (nomocanoanele - culegerile de drept canonic ş i laic, de ex. Synt agma

lui Matei Vlasta ris (1335)); tratatele internaţionale.

Dreptul penal de asem enea suferă diferite completări esenţiale, car e ne

dovedesc dezvoltarea acestuia.

Noţiunea de infracţiune devine ma i complexă, deoarece a înc eput să fie

trata tă nu numai ca o pricinuire de daune materiale, morale şi fizice, ci şi ca o

acţ iune periculoasă pentru stat şi domnitor. În aceas tă perioadă infracţiunile

se clasificau în vini mari (cele mai grave) şi mici (toate celelalte).

Pedeapsa a început să fie mai diferenţiată , se ţinea cont de circumstanţele

în care au fost săvâ rş ite infracţiunile, precum şi de recidivă . Originea socială

putea servi ca circumstanţă atenuantă doar când infractorul era boier ş i comi­

tea o infracţiune contra familiei. Pedeapsa diferenţiată în legătură cu gradul de

participaţie la infracţiune însă nu se practica.

Toate infracţiunile se puteau clasifica convenţional în cinci categorii . Cele

mai grave infracţiuni erau cele com ise contra statului. Dintre ele, infidelitatea

ş i trădarea domnitorului ("hi tleanstvo") erau sancţionate cu moartea ş i con­

fiscarea moşiilor. Pretendenţilor la tron, dacă erau din dinastie domnească , şi

uzurp au pu terea domnească li se tăia nasul.

Infracţiuni contra adminis traţ ie i ş i justiţiei: depunerea mărturiilor false,

neexecutare a dispoziţiilor autorităţilor ş.a . Pentru neexecutarea dispoziţiilor

("osluh") se prevedea ca pedeapsă amenda judiciară , ("duşegubină") ; pentru

depunerea mărturi ilor false - t ăierea limbii; pentru adresarea către j udecată

de mai multe ori ("zavescă" ) - amendă .

Infracţiuni contra moralei, familiei şi bisericii: conform sintagmei lui Ma­

tei Vlastaris, se stabileau pedep se corporale, exilul. Pentru încheierea căsăto ­

riei între rude sau incest - dacă părţile erau oameni de jos, se aplicau pedepse

corporale: nobilii se exilau. Prin duşegubină se sancţionau răpirea miresei,

violul ş i adulterul.

Infracţiuni contra personalităţii: pentru omor - după Sintagmă - amendă.

Infracţiuni contra proprietăţi i: pentru jaf ("razboi") se stabilea pedeapsa

cu moartea; pentru furt , prădare - amendă judiciară şi restituirea bunurilor.

Dacă erau săvâ rş ite a treia oară - pedeapsa capitală .

Următoarea perioadă din dezvoltarea statului şi dreptului în Mold ova este

legată de dominaţia otomană.

Modificările din dreptul penal au fost legate de "Pravila lui Vasile Lupu'"

(1646) şi de reforma judiciară de 40 de ani (1588-1628) prin care s-a făcut o în­

cercare de a codi fica dreptul pen al şi procesual.

În acea perioadă se menţineau pricinuirea vinovată a daunei, clasificarea

în "vină mare" şi "v ină mică". Recidiva era o circumstanţă agravantă. Circum­

stantele atenuante, conform "Pravilei lui Vasile Lupu", se socoteau: dereglările

fi zic~, dereglările mintale, vâr sta, săvâ rş i rea infracţiunii de către o femeie ,

s ă vâ rşirea infracţiunii de către un lun atic, sta rea de ebrietate.Circumstanţe agr avante erau: intenţia directă în săvârş irea infracţiunii ,

s ăv ârşirea infracţiunii de către un grup de persoane , atenta rea la viaţa , la cin-

stea boierilor.Categoriile infracţiunilor cunoscute în această perioadă erau aceleaşi cinci :

1. infracţiuni de stat (politi ce): cuprindeau, în primul rând, hicleni a ( tră ­

darea domnitorului ş i a sultanului) , pentru care se prevedea pedeapsa

capitală, însă fără confiscarea pământurilor;

2. infractiuni contra averii: fur tul, prădarea, jaful, se pedepseau cu moar­

tea, în' celelalte cazuri - cu gloaba. De fapt, calificarea ş i stabilirea pe­

depselor se făcea în funcţie de obiectul atentării şi de subiect. Se mai

aplicau pedepse de mutilare şi de confiscare a tuturor obiectelor găsite

în branişte;

3. infractiuni contra administraţiei şi j ustiţie i: darea de mărturii false,

neexecutarea dispoziţiilor autorităţilor, erau pedepsite cu amendă;falsificarea banilor se sancţ iona cu arderea de viu, decapitare, amendă

judiciară ; luarea de către slujitorii domneşt i a dărilor peste cotă era

sancţionată cu scoaterea acestor slujitori din dregătorii sau cu amendă

judiciară;

4. infracţiuni contra personalităţii : pricinuirea de leziuni corporale; leza­

rea demnităţii , reclamaţii (plângeri) asupra boierilor, se sancţionau în

funcţie de făptaş , de obicei acesta era pedepsit cu moartea; omorâ rea

nou-născutului era sancţionată cu amendă (de cele mai dese ori) ;

5. infractiuni contra moralei, familiei şi bisericii: conform Pravilei lui Vasile

Lupu,'se sancţionau cu moartea sau mutilarea, sau cu amenzi judiciare.

Scopul pedepsei evoluează spre intimidare sau înfricoşare . Se practicau

următoarele tipuri de pedep se: pedeapsa cu moartea, pedepsele de mutilare

(tă ierea mâinilor, a nasului etc.), amenzile judiciare (gloaba, hatalmul -. în

capete de boi) , aplicarea de lovituri; privaţiunea de libe rtate, ca ~'e deseon. se

pute a răscumpăra , pedepsele ruşinoase (de degradare morală), exilul (se aplica

foarte rar).În perioada regimului turco-fan ariot (începutul secolului XVIII - înc~pu-

tul secolului XIX) apare tendinţa de a moderniza dreptul penal, generata de

influenţa concepţiilor iluministe şi de dezvoltarea social - economică a ţăr i i.

36 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ C a p i t o l u l Il 37

În sec. XVIII au avut loc o serie de războaie ruso-turce. Aşa s-a răspândit

şi "porunca" Ecaterinei a II-a. În 1768, Ecaterina a II-a a întocmit "Porunca

comisiei de codificare", în care au nimerit multe principii ale lui Voltaire, Di­

derot ş.a. cum ar fi: egalitatea tuturor în faţa justiţiei sau anularea torturilor,

Această comisie a pus problema ţăranilorşerbi. Din acest motiv, la sfârşitul

anului 1768 comisia a fost dizolvată.

Prin ofiţerii ruşi, această "Poruncă"ajunge şi în Moldova, unde se stabilesc

anumite direcţii generale de dezvoltare spre umanizare a dreptului. În dome­

niul dreptului penal se păstrează aceleaşi cinci categorii de in fracţiuni:

1. infractiuni contra statului: pentru care pedeapsa cu moartea se aplică

mai rar, confiscarea p ământurilornu se mai practică;

2. infractiuni contra personalităţii;

3. infracţiuni contra administraţieişi justiţiei;

4. infracţiuni contra averii;

5. infracţiuni contra moralei, familiei şi bisericii. Ca subiect al adulterului

apare şi bărbatul.

Se întocmeşte un fişier criminal - "Condica ş ireţ i lo r",

Deci, dreptul penal din această perioadă cunoaşte o dezvoltare în sensul

îmblânzirii, al umanizării .

În prima jumătate a secolului XIX, în timpul tranziţiei la perioada moder­

nă, au fost făcute o serie de încercări de modernizare a dreptului, de codificare

a sa.

De fapt, după 1812 în Basarabia se aplică legislaţia penală a Imperiului Rus,

iar în domeniul dreptului civil s-a aplicat legislaţia locală. Prin legislaţialocală

se înţelegea: Hexabiblullui C. Armenopol (6 cărţi); Manualul lui A. Donici

(publicat pentru prima oară în 1814 la Iaşi); Hrisovul de sobor (1785); Regula­

mentul privind înfiinţarea regiunii Basarabia (1818).

Manualul lui Andronache Donici, care cuprinde 43 de capitole şi 509

paragrafe, conţine în cea mai mare parte materii de drept civil, cu excepţia

unui capitol, "Despre vinovătii",ce conţinea materie de drept penal. Manualul

lui A. Donici, deşi nu era o lege în adevăratul sens al cuvântului, a fost între­

buinţat în Moldova până la 1 octombrie 1817, când a fost pus în vigoare Codul

Calimah, care a fost alcătuit pe baza izvoarelor de drept existente în Moldova,

cu o anumită influenţă occidentală (austriacă).

Între anii 1820 şi 1826, în Moldova a fost tipărită Condica criminalicească,

partea I si a II-a, care, de fapt, era un Cod penal şi de procedură penală. Ea a fost

influenţată de Codul penal al Austriei, tradus în 1807.Conform acestei Condici,

se restrânge cercul de infracţiuni care se pedepsesc cu moartea, ea aplicându-se

pentru omor cu intenţie şi jaf cu omor. Pedepsele de mutilare s-au aplicat până

în 1832, pentru falsificarea peceţii domneşti, care după 1832 se pedepseşte cu

ocnă. Privaţiunea de libertate se aplică mai pe larg pentru adulter, furt şi omor

necugetat. Codul prevedea şi publicitatea aplicării unor pedepse: pedepse cor­

porale în public, plimbarea pe străzi spre ruşinarea infractorului.

Secţiuneaa III-a. DREPTUL PENAL lN PERIOADA MODERNĂ

(CEA DE A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX

ŞI ÎNCEPUTU~ SEC. XX)

După Unirea Principatelor urma să fie făcută şi o unificare legislativă.

În Ţara Românească era aplicată Condica criminaliceascăa lui B. Ştirbei, în

Moldova - la fel.

Lucrările de unificare legislativă s-au finalizat cu întocmirea în 1864 a

unui proiect de cod, care a fost prezentat domnitorului A. 1. Cuza. Domnitorul

nu l-a sancţionat, trimiţându-l înapoi cu avizul: "Codul introduce pedepse mai

grele ca Condica criminaliceascăde care nu este nevoie". După unele modifi­

cări, în 1865, Codul penal a fost pus în vigoare. La întocmirea lui s-a ţinut cont

de Codul penal francez din 1810. În Cod se prevăd noi principii, ca: principiul

egalităţii tuturor în faţa legii, "nu există infracţiune şi pedeapsă nearătată în

lege", principiul neretroactivităţiilegii penale.

Acest Cod cuprindea titlul preliminar şi trei cărţi . Cartea întâi conţinea

partea generală, unde este formulată noţiunea de infracţiune, de pedeapsă

penală şi scopul ei, se analizează circumstanţele atenuante, recidiva ş . a , In­

fracţiunea era tratată făcându-selegăturajuridică dintre lege şi infractor.

Noţiuneade infracţiune era formulată ca "acţiunea sau inacţiuneadoloasă

(vinovată) pe care legiuitorul a sancţionat-o penaliceşte",

Codul reglementa tentativa, concursul de infracţiuni, recidiva, complicita­

tea, circumstanţele atenuante şi cele agravante etc.

Starea psihică anormală a infractorului şi legitima apărare eliberau de

pedeapsa penală.

În cazul concursului de infractiuni, când infracţiunileerau de natură dife­

rită , se determina pedeapsa cea mai grea, dintre cele prevăzute de lege, iar dacă

infracţiunile erau de aceeaşi natură, se dădea o pedeapsă maximă. Noţiunea

de recidivă era pusă în funcţie directă de faptul dacă a doua oară s-a săvârşit

o infracţiune mai gravă sau nu. În caz de s ăvârşire a unei crime după ispăşirea

pedepsei penale, individul era pedepsit "cu un grad mai mare decât prevedea le-

38 DREP T P ENAL. PAR TEA GENE R A LÂ C a p i t o l u l II 39

gea". Dacă acesta, isp ăşindu- şi pedeapsa pentru o crimă, săv âr şea apoi un delict,

era pedepsit cu maximul pedepsei. Dacă era s ă v âr şit mai întâi un delict, apoi o

crimă , nu se califica fapta ca recidivă . Instigatorii erau pedepsiţi la fel ca şi auto­

rii. Pentru complici era stabilită o pedeapsă mai blândă decât pentru autori.

Codul penal d in 1864 prevedea următoarele faze ale infracţiunii :

1. faza oratori că, în care ideea criminală este comunicată de către o per­

soană altei persoane. În această fază infracţiunea nu se pedepsea, cu

excepţia cazurilor de omor, de complot şi asociaţii de răufăcători ;

2. faza preparatorie, în care are loc pregătirea materială a crimei. De regulă,

aceasta nu se pedepsea, cu aceleaşi excepţii ca şi pentru faza oratorică;

3. tentativa de crimă, în care începe s ăvârşirea infracţiunii. Tentativa de

crimă se pedepsea, pe când cea de delict, de regulă, nu; tentativa de

contravenţie nu se pedepsea niciodată;

4. infracţiunea consumată, care se pedepsea penal.

După gradul de pericol social şi în funcţie de pedeapsa ce putea fi stabilită,

infracţiunile se clasificau în :

1. crime - infracţiuni pentru care Codul penal admitea munca silnică pe

viaţă, privaţiunea de libertate, degradarea civică;

2. delicte - infracţiuni care se pedepseau cu privaţiune de libertate de la

15 zile până la 2 ani , interdicţia unor drepturi politice şi civile, amendă

(de peste 25 de lei);

3. contravenţii - infracţiuni care se pedepseau cu privaţiune de libertate

de la 1 la 15 zile sau cu amendă până la 25 de lei.

Codul penal din 1864 nu prevedea pedeapsa cu moartea şi nici nu conţinea

pedepse de mutilare. Acest Cod era cea mai blândă lege penală din Europa ace­

lor timpuri, fiind elogiat de către specialişti şi savanţi. Pedeapsa cu moartea se

conţinea doar în Codul militar.

Scopul general al pedepsei penale era redresarea morală a infractorului.

După Marea Unire din 1918,în domeniul dreptului penal funcţionao plura­

litate de coduri: în Transnistria - Codul penal ungar; în Bucovina - Codul penal

austriac; în Basarabia - Codul penal rus; în Valahia - Codul penal din 1864.

La această etapă se punea problema unificării dreptului penal. În 1919,

asupra Basarabiei a fost extins codul penal din Vechiul Regat. Totodată s-a

abordat şi chestiunea privind întocmirea unui nou cod. Elaborarea acestuia a

început în 1920, însă adoptarea a fost amânată până în 1936. Codul respectiv

a intrat în vigoare în 1937.

Acest Cod era constituit din partea generală şi specială . Principiile fun­

damentale pe care se baza Codul respectiv erau: individualizarea pedepsei,

responsabilitatea pentru acţiunile sau inacţiunilevinovate ş . a .

În el se păstrează aceeaşi clasificare a infracţiunilor: în crime, delicte şi

contravenţii.

La stabilirea pedepsei codul penal pornea de la gradul de prejudiciabilităţii

a infracţiunii, de la personalitatea infractorului.Minorilor responsabili (14-18 ani) li se apli cau măsuri de siguranţă. Codul

penal din 1936 detalia aşa noţiuni ca tentativa, circumstanţele atenuante şi

agravante ş . a .

Cele mai grave crime erau considerate crimele contra ordinii de drept ş i a

organizării social-politice.În codul respectiv sancţiunile se întemeiau pe o concepţie umanistă. Pe­

deapsa cu mo artea nu se conţinea, acesta prevăzând munca silnică pe viaţă,

privaţiunea de libertate sub diferite forme, închisoarea corecţionalăpână la 12

ani. Din 1938 codul începe să fie modificat.Se măreşte pedeapsa pentru infracţiunile contra ordinii publice: pentru

spionaj (până la 20 de ani de înch isoa re); pentru propagarea (orală sau în scris)

ideilor privind sch imbarea formei de guvernământ , luptei de clasă ş . a ,

Din 1940 se înăspresc şi mai mult pedepsele penale. În 1940 în Codul

penal este inclus ă şi pedeapsa capitală . Din toamna lui 1940, situaţia infrac­

torului era agravată de factori ca: originea etnică neromână, calitatea de a fi

comunist etc.

Secţiunea a IV-a. DREPTUL PENAL ÎNPERIOADA

CONTEMPORANA

După unirea Basarabiei cu România (1918), frontiera dintre România şi

Statele Sovietice (din 1922 - Uniunea Sovietică) trecea pe Nistru.

La 29 iulie 1924, Biroul Politic al e.e. al P.e.(b)R. a deci s formarea în stân­

ga Nistrului a R.A.S.S.M. în componenţaR.S.S.Ucrainene.

În R.A.S.S.M. se aplica legislaţia penală unională şi ucraineană. Până

în 1927, în R.A.S.S.M. s-a aplicat Codul penal al Ucrainei din 1922, iar din

1927 - un alt Cod penal al Ucrainei, alcătuit în deplină concordanţă cu Bazele

legislaţiei penale a U.R.S.S . şi a republicilor unionale din 1924, care evidenţiau

două feluri de infracţiuni :

1) îndreptate împotriva orânduirii sovietice, ca cele mai grave, pentru care

se fixa o limită de jos, care nu putea fi micşorată de judecată;

2) toate celelalte, pentru care se stabilea do ar limita de sus.

Bazele admiteau analogia legii , permiţând judecătorilor să sancţioneze

acţiuni care nu erau indicate în lege, dar se asemănau cu unele dintre cele in-

40 DREPT PE N AL. PA RTEA GENE RALĂ Capi t olul II 41

dicate în lege. Ca pedepse erau aplicate: pedeapsa cu moartea, declararea dreptduşman al poporului şi expulzarea din U.R.s.S., privaţiunea de libertate ş .a.

în această perioadă au fost adoptate legi unionale cu caracter penal, cares-au aplicat şi în R.A.S.S.M. Spre exemplu, în 1929 a fost adoptată o lege con­

fonn căreia, dacă un cetăţean al U.R.S.S., aflat peste hotarele ţării, trecea "de

partea duşmanilorclasei muncitoare", acesta era declarat în afara legii şi urma

să fie executat în 24 de ore. Legea respectivă avea putere retroactivă, ceea ce nu

se practica în dreptul penal. Politica penală se înăsprise într-atât, încât pentru

unele infracţiuni mai puţin grave (de ex., încălcarea regulilor privind operaţii­

le valutare, falsificarea banilor, spionajul economic) pedeapsa putea fi cea capi­

tală . 01', aşa-zisa "Lege a celor cinci spice" din 7 august 1932 prevedea pedeapsa

capitală pentru infractorii învinuiţi de sustrageri din averea întreprinderilorde stat, a colhozurilor şi a cooperaţiei de consum. Proprietatea socialistă a fost

declarată că stă la baza orânduirii sovietice, fiind ocrotită cu sancţiuni grave,

de aceea nu se lua în consideraţie volumul celor sustrase. în cazul când existau

circumstanţe atenuante, pedeapsa capitală se înlocuia cu confiscarea averii si

10 ani privaţiune de libertate. Deoarece în 1932 a fost foamete, sub incident'aacestei legi cădeau şi persoanele care luau un buzunar de boabe de pe un câmp

colhoznic, ca să-şi poată hrăni copiii cât de cât. Până la sfârşitul anului 1932 aufost condamnaţi pe baza acestei legi 55 de mii de oameni.

Acestea şi alte legi au servit drept motivare juridică pentru represiuniledezlănţuite pe tot teritoriul V.R.S.S.

La 28 iunie 1940, împotriva principiilor ş i a normelor de drept interna­

ţional, prin ameninţarea cu forţa Armata Roşie ocupă Basarabia, Bucovina

de Nord şi ţinutul Herţa, anexându-le la V.R.S.S., impunând, totodată, aici şiregimul comunist.

La 2 august 1940, la sesiunea Sovietului Suprem al V.R.S.S. a fost adoptată

Legea cu privire la formarea R.S.S.M. şi includerea în componenţa Ucrainei aBucovinei de Nord, a judeţelor Hotin, Akkerman ş i Ismail.

În R.S.S.M. se aplicau codurile penal, civil, de procedură penală şi proce­

dură civilă, cel al muncii, familiei ale R.S.S.Vcrainene. Această aplicare tem­

porară a durat până la adoptarea codurilor R.S.S.M. în 1957 republicilor unio­

nale li s-a permis adoptarea propriilor coduri, care s ă fie alcătu i te pornindu-se

de la Bazele legislaţiei unionale şi a republicilor unionale. În 1958, Sovietul

Suprem al U.R.S.S. a adoptat Bazele legislaţiei penale unionale şi a republicilor

unionale. În conformitate cu ele a fost elaborat Codul penal al R.S.S.M. votat

de Sovietul Suprem al R.S.S.M. la 24 martie 1961 şi pus în aplicare la 1 iulie

1961. Codul penal se întemeia pe principiul responsabilităţiidoar pentru co­

miterea cu vinovăţie a faptei. Acest cod exclude a analogia. În 1958, în legislaţia

penală sovietic ă s-a stabilit pentru prima dată principiul legalităţii, exprimatprin formula "nullum crimen sine lege".

Astfel era considerată infracţiune doar fapta prevăzută de legea penală.

Legea penală nu avea putere retroactivă decât în cazul când noua legea preve­

dea o pedeapsă mai mică sau excludea pede apsa. Codul penal includea partea

generală ş i partea specială. Partea generală, alcătuită din 5 titluri şi 60 de ar­

ticole, cuprindea prevederi gener ale referito are la temeiul răspunderii penale,noţiunea de infracţiune, formele vinovăţiei (intenţie şi imprudenţă) , complici­

tate , etapele activităţii infracţionale, pedeapsa penală, răspunderea penală ş . a .

Partea specială , alcătuită din 12capitole şi 210 de articole, cuprindea corn­

ponenţele concrete ale infracţiunilor, clasificate în capitole după obiectul de

atentare (contra statului, contra vieţii, a sănătăţii, libertăţii, demnităţii persoa­

nei, contra proprietăţii socialiste ş . a . ) .

Întrucât Bazele legislaţiei penale a V.R.S.S. şi a republicilor unionale au

păstrat pedeapsa cu moartea, Codul penal al R.S.S.M. de asemenea a prevă­

zut pedeapsa cu moartea pentru infracţiuni ca trădarea de patrie, spionaj,

diversiune, acte de teroare, banditism, omor cu circumstanţe agravante, falsi­

ficarea monedei, încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare. N-a fost

prevăzută însă privarea de drepturi electorale, care se aplicase până atunci.

Sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul de stat sau obştesc putea

fi sancţionată ş i cu moartea, ceea ce ne demonstrează că proprietatea socialistă

era str ict ocrotită de lege, comparativ cu proprietatea personală, pentru a că rei

sustragere se prevedeau diferite termene de privaţiune de libertate. Dat fiind

faptul că economia R.S.S.M., ca şi cea a V.R.S.S., era o economie rigid centrali­

zată , dirij ată nu de legile economice, ci prin dictat administrativ, Codul penal

conţineaun capitol special- "Infractiuni economice" -, în care, prin sancţiuni

penale, se făceau eforturi de menţinere a economiei "socialiste".

Deoarece a fost în vigoare circa 40 de ani , ani în care în ţara noastră s-au

produs nenumărate schimbăride ordin social , economic şi politic, Codul penal

din 1961 a suportat şi el modificări în conformitate cu relaţiile nou-apărute.

Una dintre cele mai serioase modificări ale Bazelor şi, respectiv, ale co­

durilor penale ale republicilor unionale s-a produs în anii '70 , când în acestea

au fost incluse norme privind noţiunile de "infracţiune gravă" şi "recidivist

deosebit de periculos". Alte modificări în acest sens au fost legate de adoptarea

Constituţiei U.R.S.S. din 1977. Astfel, Codul penal a fost completat cu noi in­

stituţii ca: amânarea executării sent in ţei , eliberarea condiţionată din locurile

de deţinere cu atragerea obligatorie a condamnatului la muncă, eliberarea

condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea pedepsei prin alta

mai blândă ş.a .

42 DREPT P ENAL . PARTEA G EN ERALĂ C a p i t o l u l II 43

Începând cu 1985, în societatea socialistă a început o profundă restruc­

turare economică, administrativăşi juridică. A fost declarată tendinţa de for­

mare a unui stat de drept şi de adoptare a unor noi baze ale legislaţiei penale a

D.R.S.S. şi a unor noi coduri penale ale republicilor unionale.

Din iniţiativa penaliştilor sovietici, în 1987 este elaborat un nou Cod pe­

nal-model. Acest Cod-model a fost discutat în instituţiile de învăţământ supe­

rior de profil şi în cele ştiinţifice. El a şi format proiectul noilor Baze ale legi­

slaţiei penale unionale. În decembrie 1988, textul oficial al proiectului Bazelor

legislaţiei penale a D.R.S.S. şi a republicilor unionale a fost publicat în presă,

pentru a fi discutat de popor. Pe parcursul a doi ani proiectul a fost prelucrat şi

completat, ţinându-secont de propunerile şi observaţiilefăcute. Acest act însă

nu a ajuns să fie pus în aplicare.

La 23 iunie 1990, Parlamentul R.S.S.M. a adoptat Declaraţia de suverani­

tate a R.S.S.M. La 23 mai 1991 este adoptată noua denumire a ţării - Republica

Moldova -, care la 27 august 1991 îşi proclamă independenţa statală .

Pe fondul acestor schimbări politice de o importanţă crucială, nu mai

puţin hotărâtoare pentru destinul întregii naţiuni par a fi schimbările din

domeniul legislaţiei. Sistemul şi corelaţia valorilor semnificative socialmente

nu sunt imuabile, ele modificându-se odată cu schimbarea condiţiiloristorice.

Ansamblul valorilor respective, caracterizarea fiecăreia dintre acestea, inter­

dependenţa lor etc. se modifică în istoria fiecărei natiuni în concordantă cu

sch imbarea conjuncturii sociale, politice, economice, 'culturale. De asem~nea.intervin schimbăriale priorităţilor în sistemul axiologic al apărării sociale.

În acest fel, a apărut imperial necesitatea unei reforme fundamentale a

legislaţiei, inclusiv a celei penale, din Republica Moldova. Principalul motiva

constat în faptul că multe dispoziţii ale legislaţiei penale nu mai ţineau pasul

cu imperativele economice, sociale şi politice ale societăţii contemporane, mai

mult decât atât, nu ţineau pasul cu normele dreptului internaţional, al cărui

primat în Republica Moldova a fost declarat prin Constituţiadin 29 iulie 1994.

În această conjunctură a apărut ideea de concepere a Proiectului unui nou

Cod penal, care a fost elaborat de către un grup de lucru, format prin Hotărâ­

rea nr. 779 a Guvernului RM din 14 august 1997, în conformitate cu concepţia

reformei judiciare şi de drept şi cu Programul de activitate al Guvernului RM.

În tot acest timp, cât s-a lucrat la Proiectul noului Cod penal, cel în vigoare(din 1961) a continuat să se modifice neîncetat.

Noul Cod penal al Republicii Moldova a fost adoptat prin Legea nr.

985-XV din 18 aprilie 2002 şi a intrat in vigoare la 12 iunie 2003.

El reflectă schimbările produse în societatea contemporană,evoluţia siste­

mului de politică penală din ţ a ra noastră, relaţiileacestuia cu normele de drept

penal internaţionalşi cu tratatele internaţionale ratificate de statul nostru.

Noul Cod penal are o formă şi o structură modificate esenţial în raport cu

codul din 1961. Partea sa generală cuprinde 13 capitole ş i 134 de articole, iar

Partea spec ia lă - 18 capitole şi 258 de articole. În el au fost introduse un şir de

noi instituţii absolut nereglementate de normele Codului penal din 1961. Spre

exemplu: principiile dreptului penal, extrădarea, clasificarea infracţiunilor,

persoana juridică în calitate de subiect al răspunderii penale, formele partiei­

paţiei, infracţiuneaunică, pluralitatea de infracţiuni, un şir de cauze noi care

înlăturăcaracterul penal al faptei (reţinerea infractorului, constrângerea fizică

sau psihică, riscul întemeiat) şi multe altele. O serie de norme şi instituţii au

fost păstrate însă, cu modificări substanţiale; spre exemplu, participaţiapena­

lă, sistemul pedepselor penale, aplicarea pedepsei penale ş.a . Au fost incluse

un şir de noi componenţeale infracţiunilor (de exemplu, genocidul, ecocidul,

clonarea, tratamentele inumane ş.a.), iar celelalte au suferit numeroase modi­

ficări, în conformitate cu necesităţile practicii judiciare.

Despre părţilebune sau lacunele actualului Cod penal ne va vorbi practica

de aplicare, care a preconizat deja modificarea acestuia prin Legea nr. 2l1-XV

din 29 mai 2003 , Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003, Legea nr. 353-XV din 31

iulie 2003 şi Legea nr. 158-XV din 20 mai 2004 ş . a .

C a p i to l u l III 45

Capitolul III

LEGEA PENALĂ

Secţiunea 1. NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ

Este unanim recunoscut faptul că principala manifestare a dreptului penalo constituie legea penală .

Potrivit formulărilor care s-au dat în doctrina dreptului penal, termenul

de "lege penală" poate fi înţeles şi aplicat în două sensuri: unul larg şi altulrestrictiv] .

În sensul cel mai larg, în teoria şi practica dreptului penal, prin lege penală

se înţelege totalitatea legilor penale. În această accepţiune, noţiunea de lege

penală se apropie în conţinut de noţiunea de drept penal.

Într-o interpretare restrictivă, legea penală reprezintă orice dispoziţie cu

caracter penal, inclusă în sistem , care descrie o instituţie concretă a Părţii

generale a Codului penal (noţiunea de infracţiune, participaţie etc.) sau o

componenţă a infracţiunii din Partea specială a Codului penal (omor, furt,

huliganism etc.). Legea penală, în această accepţiune restrânsă, se apropie înconţinutul său de noţiunea de normă juridică penală.

Deşi sunt expuse multiple viziuni cu privire la existenţa şi caracteristica

terminologică a legii penale, majoritatea autorilor acceptă următoarea defini­ţie: "Legea penală este actul legislativ adoptat de Parlamentul RM, care cu­

prinde norme de drept penal ce stabilesc principiile şi dispoziţiilegenerale

şi speciale ale dreptului penal, determină faptele ce constituie infracţiuni

şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor, iar în unele cazuri temeiul şi

condiţiileliberăriide răspundere şi pedeapsă penală"

Conform prevederilor lit. n) din alin. (3) al art. 72 din Constituţia RM,

adoptarea legilor organice care reglementează infracţiunile, pedepsele şi re­

gimul executării acestora ţine de competenţa Parlamentului RM. Realizând

această prevedere constituţională, Parlamentul RM a adoptat actualul Cod

penal al RM la 18 aprilie 2002, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Acesta

a înlocuit precedentul Cod penal al RM, adoptat la 24 martie 1961, supus pe

parcurs unor multiple modificări.

Unica lege penală din Republica Moldova este Codul penal. Astfel, toatelegile noi care conţin norme juridico-penale urmează a fi incluse în Codul

C. Mitrache, Drept penal. Parteagenerală, Bucureşti , Şansa SRL, 1997, p. 44.

penal sub formă de modificări. completări sau articole noi şi nu pot fi aplicate

de sine stătător. Pentru Republica Moldova este specific sistemul codificat al

legii penale. Acest fapt contribuie la întărirea legalităţii şi la unificarea legis­

laţiei penale, totodată facilitând activitatea organelor de drept în utilizareamaterialului normativ şi în informarea de drept a populaţiei. Aplicarea exactă

a legislaţiei penale de către organele de ocrotire a normelor de drept constituie

o condiţie inerentă respectării şi realizării legislaţiei într-un stat de drept.Contrar argumentelor invocate, în unele state dezvoltate codurile penale

nu sunt unicele acte juridico-penale. Spre exemplu, în Germania există o am­

plă legislaţie ce prevede răspunderea pentru infracţiunileecologice, economi­

ce şi din domeniul transporturilor ale cărei norme nu sunt inclu se în Codul

penal şi acţioneazăparalel de acesta 2•

Codul penal al Republicii Moldova, ca act normativ-juridic, ocupă un loc

important în ansamblul izvoarelor de drept penal, nefiind însă unicul izvor.

Stabilind sfera faptelor infracţionale şi a pedepselor corespunzătoare pentru

săvârsirea lor, alin. (3) al art. 1 din CP al RM stipulează că acesta se aplică în

confo'rmitate cu prevederile Constituţiei RM şi ale actelor internaţionale la

care Republica Moldova este parte.Constituţia RM este Legea fundamentală a statului şi constituie baza juri­

dică a întregului sistem de drept din Republica Moldova. Astfel, Codul penal al

RM, elaborat în concordanţă cu prevederile Constituţiei, consfinţeşte şi apără

cele mai importante drepturi şi libertăţi ale omului. De exemplu, art. 16 din

Constituţia RM consfinţeşte principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa le­

gii; art. 20 consacră accesul liber la justiţie; art. 21 stipulează prezumţia de ne­vinovăţie; art. 22 confirmă neretroactivitatea legii; art. 25 stabileşte inviolabi­

litatea libertăţii şi siguranţei persoanei; art. 72 stabileşte că legislaţia penală se

adoptă de către Parlament etc. Aceste prevederi constituţionale sunt cuprinse

în normele penale ce reglementează principiile aplicării Codului penal, scopul

legii penale, asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor etc. 'Pornind de la tendinţa de integrare mondială, multiple norme ale Codului

penal al RM sunt întemeiate pe actele internaţionale la care Republica Moldo­

va este parte. Acest principiu este consacrat de prevederile art. 8 al Constitu­

ţiei, care obligă Republica Moldova să respecte Carta ONU şi tratatele la care

este parte, să-şi stabilească relaţiile cu alte state pe principiile şi normele una-

A. B. Ha yssoa, Poccuitcxoeyeonoenoe npaeo. 06r«aJl 'taClnb, Kypc lIeK I I II U, M OCKBa, fiEK,

1997, c. 58.Codul penal al RM. Comentariu , red . A. Barbăneagră, Chişinău , Centrul de Drept al

Avocaţilo r, 2003, p. 34.

46 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂCapitolul III 47

nim recunoscute ale dreptului internaţional.În acest sens, Republica Moldova

aplică legea sa penală indiferent de locul săvârsirii infractiunii si de cetătenia

infractorului pentru un şir de infracţiuni: circ~laţia ilegală a substanţelor'nar­cotice, psihotrope sau a precursorilor (art. 217 din CP al RM), fabricarea sau

punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false (art. 236

din CP al RM), deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave

aeriene sau navale (art. 275 din CP al RM), terorismul (art. 278 din CP al RM).

Pe normele dreptului internaţionalse întemeiază integral şi prevederile Capi­

tolului 1 al Părţii speciale a Codului penal referitoare la infractiunile contra

păcii şi securităţiiomenirii, infracţiunilede război: genocidul (art. 135 din CP

al RM), ecocidul (art. 136 din CP al RM), tratamente inumane (art. 137 dinCP al RM) etc.

Dacă există neconcordanţe ale normelor legii penale cu actele internationa­

le privind drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldo~a este

parte, au prioritate şi se aplică direct reglementărileinternaţionale.Acest prin­

cipiu este consfinţit şi de prevederile alin. (2) al art. 4 din Constitutia RM

Concluzionând asupra celor analizate, putem desprinde următoarele tră­sături ale legii penale:

a) este un act intern unic, adoptat de Parlamentul RM după o procedură

strict reglementatăde Constituţie;

b) are o forţă juridică supremă, a cărei esenţă se exprimă prin faptul că:

nici un alt organ, decât Parlamentul, nu este în drept să abroge sau

să modifice legea penală;

nici un alt act normativ-juridic (cu caracter penal) nu trebuie să

contravină legii penale;

în caz de neconcordanţă a altor acte normative cu legea penală,

prioritate i se acordă legii penale;

c) poartă un caracter normativ. Legea penală conţine norme de drept,

adică reguli de comportament cu caracter general-obligatoriu, ce se

răsfrâng asupra unui număr nedeterminat de cazuri de acelaşi gen şi

asupra unui cerc nedeterminat de persoane;

d) stabileşte principiile şi dispoziţiile generale ale dreptului penal;

e) determină faptele ce constituie infractiuni, indicând elementele si sem-, ,

nele lor concrete;

f) prevede categoriile şi mărimea pedepselor ce se aplică infractorilorpentru săvârşirea faptelor penale;

g) reglementează temeiul şi condiţiile liberării de răspundere şi pedeapsă

penală;

tr

h) se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale actelor in­

ternaţionale la care Republica Moldova este parte.

Secţiunea a II-a. CATEGORII DE LEGI PENALE

Legile penale pot fi clasificate în mai multe categorii, în funcţie de anumi­

te criterii', pentru o cunoaştere mai bună a acestora şi stabilirea unor reguli

ştiinţificede interpretare şi aplicare. Aceste clasificări se fac fie în raport cu în­

tinderea domeniului de reglementare, fie după caracterul legilor, fie în funcţie

de durata lor de aplicare.

A. Legi penale generale şi legi penale speciale. Această clasificare se face

în funcţie de întinderea domeniului de reglementare, avându-se în vedere con­

ţinutul şi rolul pe care îl au legile penale în reglementarea relaţiilor de apărare

socială împotriva infracţiunilor.

Legile penale generale sunt reprezentate de codurile penale, care cuprind

un ansamblu complet şi sistematizat de norme penale generale şi speciale, ce

conţin majoritatea instituţiilorde drept penal, atât norme cu valoare de prin­

cipii, cât şi majoritatea normelor incriminatoare.

Legea penală generală are cea mai mare pondere în cadrul legislaţieipena­

le şi reprezintă cel mai important instrument de luptă împotriva criminalităţii,

constituind ceea ce se denumeşte în mod curent drept penal comun.

Legile penale speciale au un câmp de acţiune mai restrâns, cuprinzând

norme ce reglementează instituţii speciale de drept penal sau incriminând

ca infracţiuni fapte săvârşite într-un anumit domeniu. Dispoziţiile legilor

penale speciale derogă de la dreptul comun şi privesc situaţii deosebite, care

necesităo reglementare specială. Astfel, normele legilor speciale incriminează

şi sancţionează ca infracţiuni faptele periculoase neprevăzute în Codul penal,

completându-se în felul acesta Partea specială a legislaţiei penale.

Spre deosebire de legile penale generale, legile speciale nu au o structură

determinată, ele putând cuprinde mai multe capitole, secţiuni sau un număr

de articole.

În dreptul nostru, unica lege penală a Republicii Moldova este Codul pe­

nal. Trebuie menţionat însă că, chiar în cadrul Codului penal, normele din

M. Zolyneak, Drept penal. Partea generală, Iaşi, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza",

val. 1, 1973, p. 69.

A. Boroi, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, ALL BECK, 1999, p. 36.

48 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul III 49

Partea specială au caracter de legi penale speciale în raport cu normele din

Partea generală.

Importanţa distincţiei dintre legile penale generale şi cele speciale este le­gată de interpretarea şi aplicarea lor, în sensul că legea generală este de cea mailargă aplicare, însă în cazul unui concurs între o lege generală şi una specială

care derogă sau o completează pe cea generală, legea specială are prioritate".Totodată, raporturile dintre aceste legi trebuie privite şi dintr-un alt unghi devedere, în sensul că dispoziţiile din Partea generală a Codului penal se aplică

Părţii speciale, precum şi instituţiilor reglementate prin legi speciale. Atât le­

gile penale generale, cât şi cele speciale sunt în vigoare în acelaşi timp.B. După caracterul lor, în teoria şi practica dreptului penal se face dis­

tincţie între legile penale ordinare (obişnuite) şi legile penale excepţionale

(extraordinare) .Legile penale ordinare sunt adoptate în condiţii normale de evoluţie a

societăţii şi de luptă împotriva fenomenului infracţionalităţii. Reglementările

pe care le conţin, în concordanţă cu dispoziţiile generale ale Codului penal,au rolul de a completa reglementările cuprinse în cod, îndeosebi pe cele din

Partea specială a acestuia.Din această categorie fac parte Codul penal şi majoritatea legilor speciale.Legile penale excepţionaleapar în condiţii deosebite de evoluţie a feno­

menului infracţionalităţii,provocate de unele situaţii excepţionale de originenaturală sau socială (calamităţi naturale, stare de război, stare revoluţionară

etc.), fiind determinate de necesitatea apărării corespunzătoare a valorilor

sociale în situaţii neobişnuite.

Normele penale excepţionale derogă de la dreptul comun, stabilind incri­

minarea unor fapte care dobândesc caracter periculos doar în astfel de situaţii,

fie instituirea unor sancţiunimai grave sau o înăsprire a condiţiilor de aplicare

şi executare a sancţiunilor penale.Legile excepţionale sunt, de regulă, legi temporare, rămânând în vigoare

doar atâta timp cât situaţia specială o impune.În cazul unui concurs între o lege generală, una specială şi o lege excepţio­

nală, se aplică cu prioritate legea excepţională, avându-se în vedere necesităţile

unei acţiuni eficiente în lupta contra criminalităţii.

C. Înfuncţie de durata lor de aplicare, legile penale se împart în legi cu du­

rată nedeterminată (permanente) şi legi cu durată determinată (temporare).

V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, Drept penal. Parteagenerală, Bucureşti, Europa Nova, 1999, p. 34.

Legile penale permanente sunt acelea în al căror conţinut nu este stipulată

perioada lor de aplicare. Aceste legi au o stabilitate mare şi constituie principa­lul instrument de luptă împotriva criminalităţii. Spre exemplu, actualul Codpenal al RM a intrat în vigoare la 12 iunie 2003, dar fără a fi precizată perioadasa de aplicabilitate, acesta fiind, prin urmare, o lege penală permanentă.

Legile penale temporare sunt cele ce au o aplicare limitată în timp, preei­zându-se din momentul adoptării lor până când vor rămâne în vigoare. Dura­ta de aplicare a legilor temporare este determinată fie prin prevederea în chiarcuprinsul lor a datei până la care aceasta rămâne în vigoare, fie prin încetareaunor situaţii excepţionalecare au impus adoptarea legii (cutremure, inundaţii,stare de război etc.). Legile temporare au o durată relativ scurtă de aplicare.

Secţiunea a III-a. SCOPUL LEGII PENALE

Legea penală reprezintă unul dintre principalele mijloace ale statului înlupta contra criminalităţii.De aceea, precizarea scopului acesteia este deosebitde importantă pentru orice sistem legislativ.

În condiţiile existenţei unui stat democratic, dreptul penal, alături de cele­lalte ramuri de drept, este chemat să asigure cadrul juridic corespunzătoruneidezvoltări normale a societăţii, în contextul respectării drepturilor omului şi

a celorlalte valori ce se constituie .în scara de valori sociale apărare prin nor­me juridice. De regulă, în primele lor articole, codurile penale menţionează

care sunt scopurile legii penale, ce adeveresc, de fapt, politica penală pe care

o stabileşte şi o desfăşoară statul respectiv. În acest sens, dispoziţiile art. 2 dinCP al RM evidenţiază două scopuri de bază ale legii penale: scopul de apărare

juridico-penală şi scopulprevenirii săvârşirii de noi infractiuni.

Scopul principal al legii penale, care s-a constituit pe parcursul evoluţiei

istorice, independent de structura politică a statului şi de particularităţile eco­

nomiei, este apărarea juridico-penală. Protecţia oferită de legea penală constă

în apărarea împotriva infracţiunilor a persoanei, a drepturilor şi libertăţilor

acesteia, a proprietăţii, a mediului înconjurător, a orânduirii constituţionale,

a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova,a păcii şi securităţii omenirii, precum şi a întregii ordini de drept (alin. (1) alart. 2 din CP al RM). Această enumerare limitativă urmăreşte să fixeze uncadru general al valorilor sociale apărate prin normele penale, constituind ospecificare a celor mai importante domenii ale sistemului de relaţii sociale careconstituie obiectul protecţiei juridico-penale.

50 DREPT PENAL . PART EA GENERALA

F

C a p i t o l u l II I 51

Spre deosebire de legislaţia penală precedentă, noul Cod penal a schimbat

ierarhia valorilor ocrotite de legea penală , recurgând la următoarea structură:

persoană - societate - stat, punând în faţă valoarea supremă - persoana uma­

nă. Această modificare a fost determinată de schimbările esenţiale ce au avut

loc în politica penală a statului ş i în alte domenii ale vieţii sociale, de reorien­

tarea priorităţilor şi valorilor,

Ierarhia obiectelor protejate de normele legii penale reflectă con secuti­

vitatea capitolelor din Partea specială a Codului penal, atribuind o protecţie

diversificată şi preferenţială anumitor valori.

Codul penal plasează pe primul loc apărarea juridică a valorilor gene­

ral-umane - persoana, drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului.Apărarea

prioritară a personalităţii este preluată din tradiţia ce există în statele cu demo­

craţie dezvoltată, transpusă în prevederile art. 24-25 din ConstituţiaRM. Astfel,

statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică,

declarând că libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

Ulterior, în calitate de obiect al protecţiei juridica-penale se proclamă

ocrotirea altor int erese ale per soanei, societăţii , statului, a căror bază este

stabilită de Constituţia RM. Pentru prima dată în actualul Cod penal a fost

ridicată la nivel de scop al legii penale asigurarea păcii şi securităţii omeniri i.

Realiz ăndu- ş i scopul, legea penală nu numai că apă ră relaţiile sociale de

atentatele criminale, ci şi influenţează conştiinţa şi comportamentul subiecţi­

lor care intră în asemenea raporturi. Constrângerea nu ar putea conduce, ea

singură, la realizarea scopului legii penale, fiind necesară completarea acesteia

cu unele aspecte de reeducare şi preîntâmpinare.

Drept consecinţă, un alt scop enunţat de legea penală este prevenirea

săv â rş i r i i de noi infracţiuni (alin. (2) al art. 2 din CP al RM). Interdicţia juri­

dico-penală presupune prin esenţă prevenirea atentatelor infracţionale asupra

relaţiilor sociale ocrotite de normele dreptului penal.

Specificând rolul de prevenire al legii penale, subînţelegem prevenireagenerală şi cea specială.

Prevenirea generală se răsfrânge asupra tuturor persoanelor ş i constă în

abţinerea, sub imperiul fricii de răspundere şi pedeapsă penală, a persoanelor

predispuse să săvârşească fapte penale. Suportul prevenţiei generale îl consti­

tuie sancţiunea prevăzută de norma penală - inevitabilitatea pedepsei. Tot-

A. B. Haysron, O 3aKOHoo a mellb Ho ii U npa eonpuu enumennno ă ouenxe couuannnuxljeHHOCm eu, oxpauxeu ux yeonoenusc3aKOHOM /1 Axry am.nue npo6neMbI yr onoBHoronpan a, MOCKBa, 1988, c. 31-37.

odată, la realizarea prevenţiei generale contribuie existenţa normelor jur id ice

penale de împuternicire (legitima apărare , extrema necesitate etc .). În această

categorie de norme se încadrează şi normele ce stabilesc liberarea de răspun­

dere penală în cazur ile unui comportament postinfracţional pozitiv (de exem­

plu, alin. (4) al art. 325 din CP al RM prevede: "Persoana care a promis, a oferit

sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art. 324 este liberată de răspundere

penală dacă s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la

curent cu infracţiunea pe care a s ă v âr şit-o ." ) .

Prin realizarea prevenţiei generale se preconizează inspirarea unui spirit

de respect faţă de legea penală din partea persoanelor cu labili tate afectivă ,

predispu se să comită infracţiuni.

Prevenirea specială se răsfrânge asupra persoanelor ce au săvârşit in­

fracţiuni prin aplicarea pedepselor pen ale şi a altor măsuri de natură juridi­

ce-penal ă , urmărindu-se reori entarea acestora spre un comportament non­

criminal. Reeducarea este orientată spre refacerea conştiinţei condamnatului,

spre combatere a şi lichidarea concepţiilor şi deprinderilor antisociale.

Scopurile legii penale se realizează prin intermediul politicii pen ale, iden­

tificată, în sens larg, drept politicăde stat în domeniul combaterii criminalită­

ţii. La rândul său, politica penală a statului este tradusă în viaţă prin: stabilirea

temeiului ş i principiilor răspunderii pen ale, a faptelor ce constituie infrac ţ iun i

ş i a pedepselor corespunzătoare acestora; individualizarea şi diversificarea

pedepselor; determinarea temeiului şi condiţiilor liberării de răspundere şi

pedeapsă penală etc.

Secţiunea a IV-a. NORMA JURIDICO-PENALĂ

§1. Noţiunea de normă juridică penală

Orice lege penală este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice care

configurează conţinutul normativ al acelei legi.Norma juridicăpenală reprezintăo specie de norme de drept care se ca­

racterizează prin conţinut şi structură specifică,prescriind reguli de drept

penal, precum şi sancţiuniaplicabile în cazul încălcăriiacestora.

Particularităţilenormei juridice pen ale sunt determinate de funcţia spe ­

cifică atribuită acestora - reglementarea relaţiilor sociale de un tip deosebit,

relaţi i de apăra re soc ială . Normele juridice penale îşi realizează funcţia lor

regul atoare prin prevederea tuturor faptelor ce sunt periculoase pentru va­

lorile soci ale care formează obiectul dreptului penal şi prin interzicerea lor

52 DREPT P EN A L. PARTEA GENERALĂ Ca p i t o l u l III 53

sub sancţiune penală ". Prin această interzicere se determină conduita pe care

trebuie să o aibă participanţii la relaţiile de apărare , iar prin sancţionareaei cu

pedeapsa se exprimă caracterul obligatoriu al conduitei prescrise. Totodată,

legea penală conţine şi norme juridice penale cu caracter general, care formu­

lează principiile dreptului penal, temeiul şi condiţiile răspunderii penale, in­

dividualizarea pedepselor penale, libera rea de răspundere şi pedeapsă penală .

Astfel, conceptul de normă juridică penală nu se poate limita la menţionarea

normelor incriminatorii",

Normele juridice penale au un caracter complex, fiind deopotrivă prohi­

bitive şi imperative '''. în primul rând, normele sunt prohibitive prin aceea că ,

de regulă, instituie obligaţiageneralăde abţinere în a s ăv ârşi fapta incriminată

ca infracţiune. Ea nu se adresează însă tuturor, ci numai acelora care o pot în­

călca, deoarece numai pentru aceştia dobândeştesens. Apoi, normele sunt im­

perative deoarece prevăd aplicarea şi suportarea consecinţelorpenale în caz de

nerespectare a interdicţiei de săvârşire a infracţiunilor incriminate. Cele două

laturi sunt indisolubil legate, realizarea imperativităţii având drept finalitateînfăptuirea prohibiţiei.

Complexitatea normelor penale se răsfrânge asupra modalităţiloracestora

de acţiune şi de realizare. Ele acţionează pe două tărâmuri - unul penal şi altul

extrapenal- şi prezintă, în mod corespunzător, două moduri de realizare",

Prin respectarea normelor penale, pe plan extrapenal, aplicabil oricărui

raport juridic, se realizează acţiunea lor inhibitoare-educativă.

Prin aplicarea normelor penale, pe plan penal, în cadrul raportului penal,

se realizează acţiunea lor represiv-preventivă .

Normele juridice penale sunt reflectate în articolele din Codul penal al

RM . Astfel, articolul din Codul penal reprezintă forma de exprimare scrisă a

normelor juridice penale. Totodată, norma juridice-penală şi articolul din le­

gea penală nu sunt lucruri identice şi nu se contopesc, Putem evidenţia urmă­

toarele variante de coraportare a normelor juridice penale la articolele legii":

C. BuJai, Manual de drept penal. Partea generală , Bucureşti , ALL BECK, 1997, p. 77.

B.,lJ;. <1>MlIMMOHOB.Hopua yeonoenoeo npaea , Canxr-Ilereptiypr, IOpM,I1M'leCKMH UeHTpIlpecc, 2004 , c. 12.

10 S. Feller, Contribuţii la studiul raportului juridic penal material şi procesual penal, pre­CUIII şi al garanţiilor procesuale, Bucureşti. Editura Ştiinţifică. 1960, p. 3.

" I. Mândru, Amnistia şi graţierea , Bucureşti, ALL Educaţional , 1998, p. 118.

" M. R. K03a'leHKO, 3. A. He3HaMoB, YZOJlOIJHOe npaeo. 06UjaJl «acm», Mocxsa, MH<1>PA­M, 1997, c. 30.

norma juridico-penală se conţine într-un singur articol al legii penale.

De exemplu, art. 149 din CP al RM conţine o singură normă privind

lipsirea de viaţă din imprudenţă;

norma juridică penală este formulată în câteva articole ale Codului pe­

nal. De exemplu, norma privind omorul intenţionat este formulată de

legiuitor în patru articole: art. 145, 146, 147, 148 din CP al RM;

un singur articol din Codul penal conţine două şi mai multe norme

juridica- penale. De exemplu, alin. (2) al art . 160 din CP al RM,"Provo­

carea ilegală a avortului' , conţine simultan norma privind întreruperea

ilegală a cursului sarcinii ş i provocarea din imprudenţă a decesului

victimei.

§2. Structura normei juridice penale

Structura normei juridice-penale diferă după cum acestea sunt normepenalegenerale şi norme penale speciale.

Normele penale generale, stabilind reguli cu valoare de principii, au o

structură specifică, ce diferă esenţial de normele juridice care aparţin altor

ramuri de drept. De cele mai multe or i, normele penale generale su nt consti­

tuite din dispoziţii, ipoteza şi sancţiunea penală lipsind. Aceasta este conse­

cinţa faptului că normele penale generale stabilesc principiile ş i dispoziţiile

de bază ale dreptului penal. Deşi în conţinutul acestor norme nu se găsesc

toate elementele constitutive, aceasta nu exclude structura completă a normei

generale. Fiind norme principale, norme călăuzitoare pentru normele penale

specia le, normele generale îşi pot regăsi ipoteza şi sancţiunea fie în alte norme

din aceeaşi lege, fie în norme ce sunt înscrise în alte legi" .

Normele penale speciale prezintă unele particularităţi în structura lor care

derivă din faptul că ele sunt norme incriminatorii. în acest sens , în doctrina drep­

tului pen al există păreri diferite cu privire la structura normelor penale speciale.

Unii autori" susţin că norma penală specială are o structură trihotomică,

cuprinzând toate cele trei elemente: ipoteză, dispoziţie şi sancţiune. Se preci­

zează că în ipoteză se descrie fapta incriminată, sancţiunea constă din pedeapsa

prevăzută în mod expres de norma respectivă, iar dispoziţia rezultă din însăşi

incriminarea şi sancţ ionarea faptei , fiind oarecum contopităcu ipoteza.

Il I. Ceterchi, M. Luburici, Teoria generală a sta tu lui şi drept ului , Bucureşti , 1989, p. 332.

II H. ,lJ;. ,lJ;ypMaHoB. COIJ enlClwii y ZOJlO IJ HblU 3aKO H, Moc xna , MfY, 1967, c.115; M. Zoly­neak, op. cit., p. 94.

54 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolu llll 55

Alţi autori t." afirmă că norma penală specială cuprinde doar două ele­

mente, şi anume dispoziţia şi sancţiunea. Dispoziţia constă din interzicerea

unei anumite fapte (acţiune sau inacţiune) , calificând-o drept infracţiune,

iar sancţ iunea derivă din categoria şi cuantumul pedepsei ce urmează să se

aplic e în cazul nerespectării dispoziţiei. Aceste două elemente sunt conside­

rate necesare şi suficiente pentru structura no rmei penale de incriminare. În

acelaş i timp, prevederea faptei ş i a condiţiilor în care aceasta este considerată

infracţiune reprezintă o ipoteză în care intervine obligaţiade a respecta regula

de conduit ă. Astfel, rolul de ipoteză îl deţin majoritatea dispoziţiilor Părţii

generale a Codului penal",

Acceptând această părere, considerăm că structura normei penale speciale

cuprinde elementele necesare din care rezultă conduita impusă participanţilor

(dispoziţie) şi sancţiunea care intervine ca element de constrângere în caz de

nere spectare a d ispoziţiei din normă.

Analiza fiecărui element con stitutiv al normei juridice penale în parte

(dispoziţia şi sancţiunea) permite diferenţierea unor forme speciale de des­

criere a acestora în actul normativ. Astfel, în materie de tehnică legislativă sunt

cunoscute următoarele tipuri de dispoziţii:

a. dispoziţie simplă - numeşte doar fapta infracţională cu un termen una­

nim acceptat, dar nu dezvăluie semnele ei (de ex. art. 145, 164 din CP al

RM);

b. dispoziţie descriptivă - conţine o descriere generalizată a semnelor

esenţiale ale infractiunii (de ex. art.186, 187, 188 din CP al RM);

c. dispoziţie de blanchetă - face trimiteri la alte legi şi acte normative (de

ex. art. 231, 236 din CP al RM);

d. dispoziţie de trimitere - face trimitere la dispoziţiile altor norme penale

(de ex. art. 152, 154 din CP al RM).

La rândullor, sunt cunoscute următoarele tipuri de sancţ iuni penale:

a. sancţiune absolut determinată - stabileşte expres categoria şi mărimea

pedepsei. Legislaţia penală în vigoare nu conţine sancţiuni absolut

determinate, deoarece conţinutul lor nu permite individualizarea pe ­

dep sei în funcţie de circumstanţele concrete ale infracţiunii şi de perso­

nalitate a infractorului 17 .

,; C. Bulai, op. cit ., p. 78; V. Dongoro z, D rept pena l, Bucureşt i, In stitutul de Arte Grafice"Ti rajul ", 1939, p. 8.

'" B. C. Il poxopon, H. M. Kpon asc a , A. H. Taptiara en, M exauuss: YZOl1olJlio- npal3ol3ozo

pezyl1l1pOlJaHIIJl, KpaCIl051pC K, 1989, c. 68-114.

,; YZ0l10IJHOe npaeo P OCCUIl . tJa ClI1b o611la Jl II TIoA p eA. ll . ll . Kpyrnnxoaa, MOCKBa, EEK,

2000, c. 54; H..Q. Ily psrauoa , op. cit ., c. 125.

b. sancţiun e relativ determinată - stab ileşte categoria concretă de pedeap-

să ş i limitele ei, în funcţie de care distingem următoarele modalităţi :

stabilirea limitei maxime a pedepsei ("de până la 3 ani" - art. 208

din CP al RM). În acest caz)limita minimă este stabi l ită în norme­

le Părţii generale a Codului pen al pentru categor ia respectivă de

pedeapsă .

stabilirea limitelor minime ş i maxime ale pedepsei ("de la 12 la 20

de ani" - alin. (1) al art. 145 din CP al RM) . Este cea mai răspân­

dit ă modalitate de expunere a sancţiunilor în Codul penal al RM.

c. sancţiun e alternativă - stabileşte două sau mai multe categorii de pe ­

depse din care numai una este aleasă de instanţa de judecată (de ex.,

art. 177, 190,192 din CP al RM).

d. sanc ţiune absolut nedeterminată - sancţiunea nu stab ileşte nici catego­

ria şi nici limitele pedepsei. În Codul penal al RM această modalitate

de expunere a sancţiunilor lipseşte, dar un ş ir de tratate internaţionale

privind lupta cu criminalitatea conţin asemenea sancţiuni".

§3. Categorii de norme penale

Normele de drept penal, caracterizându-se prin anumite trăsături pr oprii,

di stinctive în raport cu alte cate gor ii de norme, se diferenţiază între ele prin

caracterul şi st ructura lor, prin sfera de incidenţă.

Pentru a face distincţie între mai multe categorii de norme penale, în doc­

trina dreptului penal s-au realizat un ş i r de clasi ficări.

În funcţie de con ţinutul şi sfera lor de incidenţă , normele penale se clasifică

în norme generale şi norme speciale.Normele penale generale sunt cuprinse în Partea generală a Codului pe­

nal ş i cuprind dispoziţii cu caracter de regulă generală privind condiţ i ile în

care se nasc, se modifică şi se sting raporturile ju ridice penale. La r ândul lor,

normele penale generale pot fi declarative ş i determinative. Normele declara­

tive stabilesc scopul ş i principiile fundamentale ale dr eptului penal (art. 2-7

din CP al RM etc .)", Normele determinative conţin formularea in stituţiilor şi

noţiunilor separate ale dreptului penal (art. 14,21,41 din CP al RM etc.) :".

1.. M. A. lliapropOIlCKH " , Yl0l10BliblU 3aKOI/. KypcYZ0l10B HOlO nţiaea , T. 3, Mocxsa, lOp. H311·

MHHHCTepCTBa lO CTMlIHH CCCP, 1948, c. 89-90; 11. R . K03a'l eHKo, 3. A. He 3HaMoB, op.

ci t., p. 32.

1" B. A. c!lH lIllMOHOB, op. cit., p. 25-36 .

'u Ibid em , p. 36-42.

56 DR E P T PEN A L. PA RTE A G EN ER A L A57

C api tol u l II I

Acest e norme sunt de cea mai largă aplicare, fiind incidente în raport cu

toate normele speciale.

Normele penale speciale sunt Însc rise în Partea specială a Codului penal.

dar în un ele si tuaţ i i sun t prevăzute expres în conţi nutul legilo r speciale. Aceste

norme i ndică condiţ iile în care o a num ită faptă prej udiciabi l ă con stituie in­

fracţiune şi pedea psa corespunzătoare pentru s ăvârşirea faptei interz ise. adică

elementele unui raport juridic penal conc ret.

Spre deosebire de normele penale generale, normele penale speciale sunt

aplicabile numai în raport cu actul de conduită la care se referă.

Interesul distincţiei dintre aceste două categorii de norme penale este legat

de regul a că normele speciale derogă de la cele generale şi deci au prioritate de

aplicare în caz de concurs cu acestea".

În funcţ ie de caracterul conduitei prescrise prin preceptul normelor este

determinată existenţa normei pena le prohibit ive ş i a normei penale onera tive.

Normele prohibitive conţ in ca regulă de condu ită abţ i nerea de a s ăv â rşi

fapta descrisă şi incriminată în dispoziţie (art. 145. 164 din CP al RM) .

Normele onerative sta bilesc ca regulă de conduită obligaţ ia de a face sau

de a acţiona (ar t. 162. 163 din CP al RM). l nacţiunea făptu itoru lu i este int erzi­

să . fiind de natură să producă urmă ri prejudiciabile.

Clasi fica rea analizată stă la baza delimită r ii in fracţiunilor com isive (săvâ r­

ş i te prin acţ iu ne) de cele omisive (săv â rş ite prin i nacţiune). Totodată, interesul

dist i ncţie i aces tor două categor ii de norm e ţi ne de modul di ferit În care se

rezolvă un ele probleme ale vinovăţiei , ale tentativei etc.

În funcţie de elementele cuprinse în structura normei penale, distingem

norme penale complete ş i norme pen ale divi zate.

Normele penale complete (unitare) cuprind ambele elemente ale unei

norme pen ale (dispoziţie şi sanc ţ iune), necesare incriminării şi sancţ ionări i

unei fapte ca infracţiune.

Normele penale divizate nu au structura completă în acelaşi articol din

lege, dispoziţia sau sancţiunea fiind formulate într-un alt articol al acele iaşi

legi sau chiar în alt act normativ.

În mater ie de tehnică leg isl ativă se cunosc două tipuri principale de norme

divizate: norme de incriminare cadru (în alb) şi norme de trimitere sali referire.Normele penale de incriminare cadru se caracterizează prin faptul că au În

str uctura lor o dispoziţ ie de incrim inare cadr u şi o sancţ iune corespunză toa re, ur­

mâ nd ca prevederea faptelor interzise să se facă ulterior. prin alte acte normative.

" C. Bulai, op. cit., p. 79.

Normele penale de trimitere sau de referire sunt norme incomplete, cât

priveşte dispoziţia sau sancţ iunea, pentru care se face tr imitere sau refer ire la

o normă complin itoare cupr i nsă în aceeaş i lege ori în alta.În legislaţia penală a Republicii Moldova cele mai multe norme penale de

incriminare sunt unitare, deoar ece este firesc ca normele de drept penal să se

găsească inte gral în acelaşi text, iar nu fragmentate în diferite texte de lege.

Sunt totuş i s ituaţ i i când, pentru a evit a unel e repetări sau formularea un or

ar ticole cu numeroase alineate, este preferabilă soluţia unor norme penale

divizate . Însă recurgerea la norme divizate tr ebuie să a ibă un caracter cu totul

excepţiona l.

Secţiuneaa V-a. INTERPRETAREA LEGII PENALE

§1. Noţiunea şi necesitatea interpretării legii penale

Interpretarea legii penale este o operaţiune logico-raţională de lămu­

rire a continutului unei legii penale, ce se efectuează cu ocazia aplicării

normei de 'drept şi are drept scop aflarea voinţei legiuitorului exprimate în

aceste norme cu privire la cazul concret" .Legea penală , oricât de clară ar fi formulată , presupune numeroase efortu-

ri de interpreta re din partea orga nelor de urmă rire penală şi a instanţelor de

judecată chemate să efect ueze încadrarea juridică a faptelor.Interp ret area normei de drept pen al este totdeauna necesară, deoarece

normele se referă la fapt e tipi ce, care însă t rebuie aplicate unor fapt e concrete,

variate în continut. De asemenea, unele texte nu sunt suficient de clare, situa­

ţie ce rezultă din folosire a un or termeni sau expr esii cu î nţelesur i multiple ori

redactări neglijente!!.Interpretarea legii pen~le se efectuează nu pentru a crea noi norme de

dr ept, ci pentru a elucida sensul real al normei existe.nte şi ~ î nl~t~ra uneAlelacune ale legii penale cu ajuto rul alto r norme în matene. In s ituaţ ia in care in

procesul de interpretare se constată lacune grave ale legii, ar putea fi înaintate

propuneri motivate de "lege ferenda".

zz C. Bulai , op. cit., p. 83.

" A. Boroi, op. cit., p. 42 .

58 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul III 59

§2. Formele interpretării

Interpretarea legii penale se face, în principiu, în aceleaşi forme şi moda­

lităţi ca în orice ramură de drept. Astfel, în funcţie de subiecţii care efectuează

interpretarea, aceasta poate fi oficială (atunci când este efectuată de către

organe sau subiecţi oficiali) şi neoficială (atunci când este efectuată de către

oameni de ştiinţă, profesionişti, cetăţeni de rând).

La rândul său, interpretarea oficială poate fi legală (autentică) ori cauzală

(judiciară).

Interpretarea legală este efectuată de către legiuitor şi constă în explicarea

anumitor termeni, expresii sau situaţii juridice care impun o interpretare uni­

tară. După cum se ştie, această interpretare poate fi contextuală, atunci când

este făcută de legiuitor odată cu adoptarea normei interpretate şi în cuprinsul

aceleiaşi legi, sau posterioară, atunci când este făcută ulterior adoptării legiiinterpretate şi deci prin act normativ separat.

În legislaţia Republicii Moldova este frecvent utilizată interpretarea legală

contextuală.Astfel, actualul Cod penal, în Capitolul XIII al Părţii generale, ex­

plică înţelesul unor termeni sau expresii din legea penală, cum ar fi: "teritoriu",

"secret de stat", "persoană cu funcţie de răspundere" etc. Interpretarea legală

se face şi prin norme cuprinse în Partea specială a Codului penal, lămurin­

du-se înţelesul unor termeni specifici doar pentru anumite infracţiuni.

Interpretarea legală este obligatorie pentru toţi subiecţii de drept.

Interpretarea cauzală apare cel mai frecvent în practică, deoarece înca­

drarea juridică a oricărei in fracţiuni de către organul de urmărire penală sau

de către instanţa de judecată presupune o activitate permanentă de interpre­

tare a prevederilor legale în raport cu circumstanţele fiecărei cauze în parte.

Un rol important în activitatea de interpretare judiciarăa legii penale îl are

Curtea Supremă de Justiţie a RM, care, prin hotărârileexplicative ale Plenului,asigură o interpretare unitară a legii penale.

Interpretarea cauzală este obligatorie doar pentru cazul concret, fiind

reflectată în actele organelor de urmărire penală sau în hotărârea instanţei dejudecată.

Interpretarea neoficială, la rândul său, poate fi: doctrinală, profesională şi

obişnuită (de obiceir".

Interpretarea doctrinală sau ştiinţifică este făcută de către instituţiile de

cercetări ştiinţifice, de către teoreticienii dreptului penal, care, prin monografiile,

li 11. JI. K033'ICHKO, 3. A. I-!c311aMoB, op. cit., p. 54.

•

tratatele, lucrările şi articolele publicate, efectuează o analiză teoretică a normelor

penale şi a implicaţiilor practice ce apar în procesul de aplicare a acestora.

Interpretarea profesională este efectuată de către jurişti, în afara unei

cauze penale concrete.

Interpretarea obişnuită este realizată de către orice neprofesionist, parti­

cipant la raportul de drept penal, de către cetăţenii de rând.

Interpretarea neoficială nu are o obligativitate expresă, dar poate consti­

tui un preţios material documentar pentru eventualele iniţiative legislative şi

interpretarea judiciară, pentru dezvoltarea ştiinţei dreptului penal şi a con­

ştiinţei juridice a cetăţenilor.

§3. Metodele de interpretare

În raport cu metodele şi procedeele de interpretare a legii penale, se disting

următoarelecategorii:

Interpretarea literală sau textuală constă în analiza conţinutului şi a

sensului legii penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală.

În acest sens, se efectuează un studiu etimologic (înţelesul cuvintelor), stilistic(modul de exprimare) şi sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie şi funcţiile

propoziţiilor în frază).

Interpretarea logică sau raţională se realizează prin descoperirea înţele­

sului unei norme sau legi penale cu ajutorul elementelor şi procedeelor logice:

noţiuni, judecăţi, raţionamente, analiză, sinteză, inducţie, deducţie etc.

Descoperirea pe cale de raţionament a sensului normei penale presupune

cunoaştereacauzei (împrejurările care au determinat elaborarea şi adoptarea

legii penale) şi a scopului (ceea ce a urmărit legiuitorul prin adoptarea legii pe­

nale). De asemenea, trebuie să fie cunoscute principiile de politică penală care

îşi găsesc expresie în legea penală. Din cunoaştereaacestor elemente esenţiale

se poate deduce, pe cale de raţionament, care au fost voinţa reală a legiuitorului

si adevăratul înteles al normei interpretate}'. Printre raţionamentelefolosite în, ,

mod curent în operaţiuneade interpretare se află:

1. Raţionamentul 'a fortiori", prin care se demonstrează că acolo unde

legea permite mai mult, implicit permite şi mai puţin (a majori ad minus), şi

invers, dacă legea penală interzice mai puţin, implicit ea interzice şi mai mult

(a minori ad majus).

, . Gh. Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, ALL BECK, 2002,

p.31.

60 DR EPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

T

61Ca p i t o l u l II J

2. Raţionamentul "reductia ad absurdum", prin care se demonstrează că

orice altă interpretare decât cea propusă de legiuitor vine în contradicţie cu

legea, şi dacă aceasta s-ar lua în consideraţie, ea ar duce la concluzii absurde.

3. Raţionamentul "pera contraria", care se bazează pe argumentul că acolo

unde există o altă motivare, trebuie să existe obligatoriu şi o altă rezolvarejuridică.

4. Raţionamentul 'â pari", care are ca temei argumentul că pentru situaţii

identice soluţia juridică trebuie să fie aceeaşi şi, prin urmare, legea penală se

aplică şi în cazurile neprevăzute în norma interpretată, dar care sunt identicecu cele formulate de lege în mod expres.

Interpretarea istorico-juridicăpresupune analiza istoricului legii inter­

pretate, studiindu-se datele de ordin social, politic, economic şi juridic ce

caracterizează condiţiile în care a fost adoptată legea. In vederea interpretării

sale corecte, se studiază lucrările pregătitoare pentru elaborarea legii, proiec­

tele, expunerile de motive, dezbaterile publice şi cele din cadrul Parlamentului

cu ocazia adoptării legii, precedentele legislative, elemente de drept comparat

care au servit la elaborarea legii.

Interpretarea sistematică constă în studierea normei interpretate în co­

relaţie cu alte norme cuprinse în aceeaşi lege sau cu alte legi ce fac parte din

sistemul dreptului penal.

Interpretarea prin analogie este o metodă rar utilizată în dreptul penal,care constă în explicarea sensului unei norme penale cu ajutorul altor norme

asemănătoare şi care abordează aceeaşi problemă, dar care au o formulare

mult mai clară .

Interpretarea legii penale, oricare ar fi metodele şi procedeele utilizate,

conduce la un anumit rezultat, la anumite concluzii cu privire la normele

interpretate. In funcţie de aceste concluzii finale, după volum, interpretarea

poate fi declarativă, restrictivă sau extensivă.

Interpretarea declarativăatribuie legii un sens strict concordat între voin­

ţa legiuitorului şi exprimarea din normă. Cu alte cuvinte, textul nu cuprinde

nici mai mult, nici mai puţin decât a dorit puterea legislativă.

Interpretarea restrictivăatribuie legii un sens mai restrâns decât forrnu­

larea ei literală , adică ea se aplică la un număr mai redus de cazuri decât aceas­

ta reiese din textul legii. Astfel, în urma procesului de interpretare se constată

că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul.Interpretarea extensivă presupune că legii i se atribuie un sens mai larg,

în comparaţie cu textul propriu-zis. Într-un caz prin interpretare se poate lăr­

gi sfera de aplicare a legii penale şi pentru alte situaţii care nu sunt prevăzute

explicit, dar care se subînţeleg din interpretarea logică a normei penale (de

ex., lit. j) a art. 76 din CP al RM prevede că la stabilirea pedepsei se consideră

circumstanţe atenuante şi alte împrejurări).

În practică există situaţii când, în urma interpretării, se ajunge la un rezul­

tat îndoielnic". De exemplu, o dispoziţie incriminatoare a unei fapte se reduce

la două soluţii: după una, fapta este incriminată, iar după alta, fapta nu este

incriminată. Într-o asemenea situaţie, dreptul penal adoptă soluţia favorabilă

infractorului. La fel, când se ajunge la două soluţii: una extensivăşi alta restric­

tivă, se dă prioritate soluţiei restrictive.

Secţiunea a VI-a. APLICAREA LEGII PENALE fNTIMP

§1. Consideraţii generale

Aplicarea legii penale în timp implică soluţionareaprealabilă a unor pro­

bleme privind determinarea legii aplicabile în reglementarea relaţiilor de apă­

rare socia lă la un moment dat. Realmente, este vorba de următoarele aspecte:

intrarea în vigoare a legii penale, ieşirea din vigoare (pierderea puterii juridicea legii penale), principiile aplicării legii penale în timp, timpul săvârşirii in-

fractiunii efectul retroactiv al legii penale .in ultima perioadă de timp, legislaţia penală a Republicii Moldova se află

într-o permanentămişcare, marcatăde adoptarea şi punerea în aplicare a unor

legi, de abrogarea altora, de succesiunea unor legi penale care reglem.entează î~1

mod diferit aceleaşi relaţii de apărare socială etc. Astfel, pentru a asigura apli­

carea corectă a legii penale în timp, Codul penal conţine în Partea sa generală

anumite norme ce reglementează această instituţie.

Potrivit prevederilor art. 8 din CP al RM, "Caracterul infracţional al

faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabileşte de legea penală în v.igo.arel~momentul săvârşiriifaptei''Este justificat principiul că legea penală incidentă

în raport cu o anumită infracţiune trebuie să fie legea în vigoar~ l~ acea da~~.Însăşi raţiunea legii penale este aceea de a reglementa în exclusivitate relaţl1­

le de apărare socială existente sau născute în timpul cât ea se află în vigoare

(principiul activităţii legii penale)!'.

". 1. Oancea, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1965, p. 82.

:: C. Bulai, op.cit., p. 124.

- - - --- - - - --

62 DR EPT PENAL. PARTEA G E NERALĂCa pi to l u l 111 63

§2. Durata şi limitele de aplicare a legii penale În timp

Asigurarea ordinii de drept în Republica Moldova implică o strictă res­

pectare a principiului legalităţii. Pentru aceasta este necesar ca momentul de

intrare în vigoare a legii penale. precum şi momentul de ieşire din vigoare să

fie bine determinate.

Durata de aplicare a unei legi penale este intervalul de timp cuprins

între momentul intrării în vigoare şi cel al pierderii puterii juridice a legii

respective.

Intrarea în vigoare a legii penale este reglementată de Legea RM nr.

173-XIII din 06.07.1994 "Privind modul de publicare şi intrare în vigoare a

actelor oficiale"!" care stabileşte următoarele modalităţi:

a) la data indicată în textul legii (de obicei în dispoziţiile finale ale legii

organice respective). Acest sistem este folosit, cu precădere , în cazul legilor

de mare amploare. cum sunt codurile penale, studierea acestora şi pregătirea

tranziţiei spre aplicarea noii legi impunând o perioadă de timp mai îndelunga­

tă~ · '. De exemplu. actualul Cod penal al Republicii Moldova a fost promulgat la

06.09.2002. dar a intrat în vigoare la 12.06.2003 .

Actele oficiale ce intră în vigoare la data prevăzută în textul actului respec­

tiv se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data adoptării;

b) la data publicării în Monitorul Ofici al. Prin aceasta se acordă posibilita­

tea ca legea penală să fie cunoscută de către toate persoanele care au obligaţia

să se supună prevederilor ei. Astfel, nimeni nu poate invoca necunoaşterea

legii (nemo censetur ignorare legem) '". indiferent de faptul dacă este cetăţean

al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid.

Actele internaţionale , conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 173-XIII

din 06.07.1994, intră în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare sau

după remiterea actelor aprobate depozitarului spre păstrare în conformitate

cu normele de drept internaţional sau în alt mod ş i termen, stabilite de părţile

contractante.

Ieşirea din vigo are a legii penale se realizează prin ma i multe modalităţi :

abrogare;

modificare;

,,; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr . 1 din 12.08.1994. '

" A. B. Menn enen, IlpaeoeoepezyllupoeaHue aeUCnl(J1I513aKOHa so epeu enu II FocynapcraoH npauo, 1995, Ng 3, c. 72.

I II 1.Oa ncea, op. cit., p. 102.

ajungerea la termen sau încetarea condiţiilor excepţionale care au de­

terminat apariţia unei legi penale excepţionale;

schimbarea condiţiilor social-politice care au determinat adoptarea

unor dispoziţii cu caracter penal ;1.

Abrogarea este o măsură luată de Parlamentul Republicii Moldova prin

ca re se decide încetarea aplicării unei legi pen ale anterioare sau a unei anum ite

dispozi ţii dintr-o lege anterioară.

După procedeul folosit pentru a scoate din uz o lege penală, abrogarea

poate fi: expresă sau tacită.

Abrogarea este expresă când înc etarea aplicării unei legi penale este dispu­

să printr-un act normativ, care precizează în mod cert că legea veche sau doar

anumite dispoziţii din aceasta se abrogă. Dispoziţia expresă de abrogare poate

fi formulată fie într-o lege specială de abrogare, fie în însuşi textul legii noi,

care înlocuieşte legea abrogată .

Abrogarea este tacită (subinteleas ă) atunci când legea nouă nu arată în mod

expres că se abrogă legea anterioară , dar aceasta rezultă în mod implicit din

împrejurarea că cele două legi succesive reglementează aceeaş i materie . Pentru

ca să funcţioneze abrogarea tacită nu este necesar ca reglementarea nouă să fie

neapărat incompatibilă cu cea anterioară, fiind suficientă doar existenţa unui

anum it paralelism în legislaţie. Raţiunea este că legea penală nouă , dând o altă

reglementare aceleiaşi instituţii, urmează a fi respectată şi aplicată de către toţi

membrii soc ietăţi i, în schimbul legii pen ale vech i, care a fost abrogată .

În funcţie de sfera de aplic are , abroga rea poate fi to tală sau parţială .

Abrogarea totală pre supune scoaterea din vigoare în întregime a unei legi

penale.Abrogarea parţială acţionează atunci când se scot din vigoare numai anumi-

te părţi (titluri, capitole, articole) dintr-o lege sau dintr- o dispoziţie anterioară.

Modificarea legii penale este modalitatea cea mai frecventă de scoatere

din vigoare a dispoziţiilor penale ş i constă în sch imbarea conţinutului legii sau

în completarea acesteia cu dispoziţii noi. Ca şi abrogarea, modificarea poate fi

expresă sau tacită.

Ajungerea la termenul fixat prin legea însăşi , ca ş i încetarea condiţiilor

excepţionale care au determinat apariţia unei legi pen ale excepţionale sunt: de

asemenea, modalităţi de ieşire din vigoare a legii, întâlnite şi sub denumirea

de autoabrogare".

" V. Dongoroz, I. Fodor, I. O ancea, N. Iliescu , C. Bulai, R. Stă no i u, ~ . Ka.han e, Explica.ri~teoretice ale Codului penal rol1l âll. Partea generală , voI. 1, Bucureşti, Editura Academie i

Republicii Sociali ste Rom âni a, 1969, p. 73.I } V. Dobrinoiu, I. Pascu , 1.Moln ar, Gh . Nistcreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 56-57.

64 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ C a p i t o l u l II I 65

-

Autoabrogarea se caracterizează prin faptul că în însuşi textul legii penale

care intră în vigoare se prevede data sau un anumit moment, dinainte deter­

minat, după care legea iese din uz. Această modalitate este întâlnită în cazul

legilor temporare sau excepţionale, abrogarea făc ându-se în mod automat prin

ajungerea la termenul fixat sau prin încetarea situaţiei excepţionale.

Schimbarea condiţiilor social-politice care au determinat adoptarea

unei anumite legi penale poate avea, de asemenea, ca urmare ieşirea acesteia

din vigoare, atunci când odată cu schimbarea condiţiilor social-politice au

dispărut înseşi relaţiile sociale care au stat la baza normei respective.

§3.Timpul săvârşirii infracţiunii

Pe lângă stabilirea momentului de intrare şi ieşire din vigoare a unei legi

penale se cere a fi determinat şi momentul (timpul) săvârşirii infracţiunii, în

primul rând, pentru a se vedea dacă aceasta este sau nu în limitele de timp

în care a activat legea penală; În al doilea rând, pentru constatarea ilegalităţii

faptei prejudiciabile; în al treilea rând, pentru determinarea timpului apari­

ţiei raportului juridic penal; în al patrulea rând, pentru stabilirea premiselor

răspunderii penale - responsabilităţii şi atingerii vârstei prevăzute de legea

penală pentru a fi recunoscut subiect al infracţiunii; în al cincilea rând, pentru

stabilirea prescripţiei de răspundere penală ".

Codul penal în vigoare cuprinde dispoziţii speciale cu privire la definirea

timpului săvârşirii infractiunii, stipulând în art. 9 din CP al RM că: "Timpul

săvârşirii faptei se consideră timpul când a fost săvârşită acţiunea (inac­

tiunea) prejudiciabilă indiferent de timpul survenirii urmărilor". Astfel,

indiferent de structura componenţei in fracţiunii (formală sau materială), le­

giuitorul a stabilit că timpul s ăvârşirii infracţiuniieste momentul când a fost

săvârşit ă fapta prejudiciabilă.Motivaţiajuridică a formulei propuse constă în

atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de fapta săvârşită, care este depen­

dentă de legea existentă la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile.

Prescriptia legală că "timpul săvârşirii infractiunii" se consideră timpul când

a fost săvârşită fapta prejudiciabilă are un caracter universal" , Nu toate compo­

nentele infracţiunilor întrunesc în calitate de semn obligatoriu urmările preju­

diciabile. Acest semn lipseşte în componentele de infracţiuni formale, a cărora

' .1 M. J1.EnyM, Bpeu« IIMeemo coeeţnuenunnpecmynneuun II YqCHhlC 3aIUlCKl1 «Bonpocsr60ph6hI Cnpecrynaocnoo», Pura, 1974, c. 6.

" A. E. RKy6oIJ, Otipamnax CUlla yzollOIJHOZO 3aKOHa, CaHKT-TIcTcp6ypr, IOPI1Al1qCCKI1J1lICHTp Ilpecc, 2003, c. 38-39.

latura obiectivă se manifestă doar în săvârşirea faptei prejudiciabile (de exemplu,

art. 163 din CP al RM - Lăsarea în primejdie); în componenţele formal-reduse,

al căror moment al consumării este transferat într-o etapă mai timpurie decât

survenirea urmărilor (de exemplu, art. 188 din CP al RM - Tâlhăria). Totodată,

orice infracţiune ar fi imposibilă în lipsa anumitor acţiuni sau inacţiuni săv ârşite,

la care legea penală raportează "timpul s ăvârşirii infractiunii".

În doctrina penală, formula propusă de legiuitor în art. 9 din CP al RM

este supusă unor critici, menţionându-se că momentul consumării infracţiu­

nii pentru diverse categorii de fapte infracţionale este diferit şi este dificil a se

da o definiţie generală cu privire la noţiunea de "timpul săv ărşirii infracţiu­

nii", În acest context, se consideră că:

1. Pentru infracţiunile cu componenţe formale "timpul săvârşirii infrac­

ţiunii" este considerat momentul realizării faptei prejudiciabile.

2. În teoria şi practica penală rămâne discutabilă problematica timpului

săvârşirii infracţiunilor cu component ă materială. În acest sens, s-au contu­

rat două opinii distincte . Conform primei, timpul săvârşirii infracţiunilorcu

componenţe materiale este legat de momentul survenirii urmărilor infracţio­

nale, care de fapt consumă această categorie de infractiuni". O altă părere este

că timpul săvârşirii infracţiunilor cu componenţă materială este momentul

săvârşirii faptei prejudiciabile", poziţie consfinţită de legislaţia penală a Re­

publicii Moldova.3. În cazul infracţiunilorcu componenţe formal-reduse "timpul săvârşirii

infracţiunii"este determinat de momentul realizării acelei etape infracţionale

la care legislatorul a transferat consumarea faptei, adică etapa actelor prepara­

torii sau de executare a infracţiunii.

4. Timp al săvârşirii infracţiunii prelungite se consideră timpul săvârşirii

ultimei acţiuni din seria de acţiuni identice, îndreptate spre un scop unic, care

în ansamblu formeazăo infracţiune unică (prelungită).

5. Pentru infracţiunea continuă "timp al săvârşirii infractiunii" este

considerat momentul realizării faptei prejudiciabile (acţiune sau inactiune),

din care începe nerealizarea continuă a obligaţiunii impuse făptuitoruluisub

pericolul pedepsei. Nu are importanţă momentul încetării de către vinovat a

infractiunii sau momentul depistării infracţiuniide către organele de drept.

6. La s ăv âr şirea infracţiunii prin participaţie,fapta se consideră consumată

din momentul realizării de către autor a laturii obiective a infractiunii, al că-

! ' H. Jl Jl.ypMaHoB, C OBern eKUU yzonoBHblu 3aKOH, MOCKIJa, MrY, 1967, c. 262 .

'1. M. EnyM, Bonpoc u aeli ernB ufi yzollOBHOZO 3aKOHa BOBpeMeHlI, Y'lCHblC 3anl1CKl1 JIaTBI1 J1­CKorO rocynapcrncuaoro yHl1BCpOITCTa, 1962, T. 4, nsm . 4, c. 18.

66 DR E PT PE NAL . PA RTE A GE N ER A L Ă Capitolul II] 67

rui comportament determină răspunderea celorlalţi participanţi. Astfel, asu­

pra activităţii participanţilorse aplică legea în vigoare la momentul săvârşirii

faptei de către autor". Există însă şi o altă părere referitoare la legea aplicabilă

participaţiei, care susţine că pentru fiece participant în parte este aplicabilă

legea timpului realizării rolului său în s ăv ărşirea infractiunii".

7. Pentru activitatea infracţională neconsumată (pregătire sau tentativă)

timpul s ăvârşirii este considerat momentul cunnăriisau al întreruperii actului

infracţionaldin cauze independente de voinţa făptuitorului",

Generalizând cele analizate, infracţiunea se consideră săvârşită în momentul

consumăriisale, indiferent de structura componenţeiinfracţiunii,sau al curmă­

rii activităţii infracţionale din cauze independente de voinţa făptuitorului' " ,

§4. Extraactivitatea legii penale

Deşi principiul activităţii legii penale constituie regula generală, există

situaţii tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale în care, cu necesi­tate, legea penală extraactivează . E cazul când o infracţiune este s ăv ârşit ă sub

imperiul unei legi penale, dar urmărirea penală sau judecarea infractorului,

ori executarea pedepsei are loc sub imperiul unei alte legi penale.

Extraactivitatea legii penale este o derogare excepţională în materia

aplicării legii penale în timp şi constă într-o extindere a activităţii legii

penale, fie înainte de momentul intrării sale în vigoare, fie ulterior, după

ieşirea ei din vigoare.

Prin efectele pe care le produce, extraactivitatea legii penale se manifestă

în două forme: retroactivitatea şi ultraactivitatea.Retroactivitatea legii penale constă în faptul că, în unele împrejurări,

anumite legi penale îşi extind activitatea în trecut, aplicându-se infracţiunilor

s ăvârşite înainte de intrarea lor în vigoare.

Conform prevederilor art. 10 din CP al RM, efectul retroactiv al legii

penale este conceput în felul următor : "Legea penală care înlătură caracterul

infracţionalal faptei, care uşurează pedeapsa ori , în alt mod, ameliorează si­

tuaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde

•17 H. Il ,l],ypMaHoB, op. cit., p. 263. ; 51. M. BpaHHIIH, YlOROIlHblU 3aKOH U eeo npuueuenue,

Mocxaa, 1967, c. 137.

... M.]I1. DIIYM, Ileucmeue ylORoliHOlO 3aKOHa eo ep eu euu u npocmpancmee, c. 97-98, înA. E. RKy6oB,op. cit., p.

rv ]11 . R. K03a'leHKO, 3. A. He3HaMoBa, op. cit., p. 37.

10 A. E. RKy6oB, op. cit., p. 40.

asupra persoanelor care au s ăv ărşit faptele respective până la intrarea în vi­

goare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care

au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penală care inăspreşte

pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de s ăvârşirea unei in­

fracţiuni nu are efect retroactiv".

Astfel, în legislaţia penală a Republicii Moldova, au efect retroactiv doar

legile penale mai blânde, şi anume:

legile dezincriminatoare care exclud din sfera ilicitului penal anumite

fapte;

legile penale care prevăd condiţii de tragere la răspundere penală mai

uşoare . De exemplu, legea care prevede necesitatea plângerii prealabile

pentru punerea în mişcare a acţiunii penale va fi mai favorabilă decât

aceea care nu va cere asemenea condiţii;

legile penale mai favorabile după condiţiile de incriminare. Legea care

condiţionează incriminarea unei fapte de s ăvârşirea ei în anumite îm­

prejurări de timp, de loc etc. este mai favorabilă decât cea care nu indică

asemenea condiţii pentru incriminare, întrucât prima limiteazăposibi­

litatea de tragere la răspundere penală a persoanei care s ăvârşeşte astfel

de fapte;

legile penale care uşurează pedeapsa, adică micşorează mărimea maxi­mă sau minimă a pedepsei principale sau complementare, stabilesc o

pedeapsă alternativă mai blândă, abrogă pedepsele complementare care

anterior erau obligatorii etc.;

legea penală care ameliorează în alt mod situaţia persoanei ce a comis

infractiunea. De exemplu, legile penale care uşurează regimul execută­

rii pedepsei (categoria penitenciarului), extind posibilităţileliberării de

răspundere şi pedeapsă penală, reduc termenele de prescripţie etc.

Retroactivitatea legii penale mai blânde implică două modalităţi":

retroactivitatea simplă (aplicarea legii penale noi asupra infracţiunilor

pentru săvârşirea cărora nu a fost pronunţată o sentinţă definitivă a in­

stanţei de judecată);

retroactivitatea de revizie (aplicarea legii penale noi asupra infracţiu­

nilor pentru săvârşireacărora există o sentinţă definitivă a instanţei de

judecată) .

Il ]11 . R. K03a'leHKO, 3. A. He3HaMoBa, op. cit., p. 36.

68 DR E PT P E NAL. PA RTEA GENE RAL AC a p i t o l u l III 69

În doctrina penală se consideră că au caracter retroactiv şi alte categorii delegi dec ât cele enunţate în art. 10 din CP al RM' !:

legea penală în al cărei conţinut se prevede expres că urmează să se apli­

ce şi unor fapte s ă vâr ş i te anterior intrării ei în vigoare. Atâta timp cât

neretroactivitatea legii penale nu constituie un principiu constituţional,

în anumite cazuri excepţionale legiuitorul poate conferi car acter retro­activ unei legi penale;

~egea interpretativă intrată în vigoare la o dată ulterioară aceleia a legii

mterpretate, care explică autentic voinţa legiuitorului. În mod logic, le­

gea interpretativă trebuie să facă corp comun cu legea interpretată şi, de

aceea, acţionează retroactiv asupra tuturor cazurilor care au fost solu­

ţionate sub imperiul acesteia din urmă de la data intrării ei în vigoare.

Ultraactivitatea. În mod excepţional, legislaţia penală a Republicii Mol­

dova prevede situaţii în care legea ultraactiveaz ă , adică se aplică asupra fapte­

lor comise sub imperiul ei, chiar după ce a ieşit din vigoare.

Principiul ultraactivităţii legii penale nu este adm is decât în cazuri spe­ciale, şi anume:

a) Au caracter ultraactiv legile penale temporare sau excepţionale, care pot

fi aplicate ş i după sco aterea lor din uz . Potrivit celor analizate anterior,

legile penale temporare sunt legi prin care se incriminează unele fapte

apărute în s i tuaţi i trecătoare ş i excepţionale . Unor asemenea infractiuni

nu li se poate aplica legea penală generală , deoarece acea sta fie nu le

prevede, fie pedeapsa prevăzută este nesemnificativă în raport cu peri­

colul deosebit pe care îl prezintă în concret acea faptă (fapta s ăvârşită

în timp de război sau în timpul unei calamităţi etc.). Pe motiv că legea

penală temporară rămâne în vigoare o perioadă de timp relativ scurtă ,

nu este posibil să fie descoperite ş i judecate toate faptele incriminate de

ea, mai ales că unii infracto ri, ale căror fapte cad sub incidenţa acestei

legi, se sustrag de la răspundere penală până ce legea iese d in vigoare.

Din aceste considerente, se admite ca legea penală să fie aplicată chiar şi

după ieşirea ei din vigoare prin ajungerea la termen, în virtutea ultraac­tivităţii legii penale.

b) O al tă exc~Pţie de ultraactivitate reiese din aplicarea legii penale mai

favorabile. In cazu l când o infracţiune a fost s ăv â rş ită sub imperiul legii

vechi, car e prevede o sanc ţiune mai uşoară, dar pe parcursul urmăririi

\.' A. Boro i, op. cit., p. 65-66; V. Dobrinoi u, I. Pasc u, I. Molna r, Gh. Nistorean u, A. Boroi,V. Lazăr, op. cit., p. 74.

III

II

penale sau al judecării cauzei ea a fost abrogată ş i înlocuită cu o lege

nouă, ce pr evede o sancţiune mai aspră , se va aplica ultraactiv legea

veche . Justifi carea ultraactivităţii legii pen ale constă în faptul că infrac­

torul tr ebuie să poart e răspundere penală confor m condiţi ilo r sancţio ­

natoare în vigoare la momentul comiteri i faptei, condiţii cunoscute ş i

prevăzute de el.

Sectiunea a VII-a. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPATIU, ,

§1.Consideraţii generale

Aplicarea legii penale în spaţiu constă În activitatea de traducere în

viaţă a prescripţiilor sancţionatoare ale legii penale în funcţie de locul

s ăvârşirti diferitelor infracţiuni (în ţară sau în străinătate) de către cetăţe­

nii Republicii Moldova, cetăţeni străini, apatrizi 1\ .

În virtutea principiului suveran it ăţ i i Republicii Mold ova , legea noastră

penală se apl ică spa ţ i a l tuturor infracţiunilor s ă v ârş ite pe teritoriul ţării .

Aceasta reiese şi din considerentul că valorile sociale fundamentale , ocrotite

de legea penală, nu pot fi pe deplin apărate dacă pedepsirea infractorului nu

s-ar face potrivit legii penale a Republ icii Moldova şi de că t re autorităţile ţării

noastre, indiferent de calitatea pe car e o are făptuitorul (ce tă ţean al Republicii

Moldova sau s tră i n, ap atrid). Legea penală a Republicii .Moldova se ad resează

tuturor persoanelor care se găsesc pe ter itoriul Republicii Moldova ş i care tre­

buie să se conformeze prevederilor acesteia. Totodată, est e justificată afi rmaţia

că în nici un alt loc o faptă penală nu poate fi mai bine cercetată, iar pedepsirea

in fracto r ului mai eficientă ca acolo unde infracţiunea a fost săvârşită .

Exită însă situaţ i i când faptele prevăzute de legea penal ă a Republicii Mol­

dova se s ă v â rş esc în s tră inătate (fie de către cetăţeni ai Republicii Mold ova, fie

de către s t ră in i sau apat rizi) sau sunt înd reptate împotriva intereselor statului

nostru sau ale căror victime sunt cetăţenii Republicii Moldova. În asemenea

împrejurări efectul str ict teritorial al legii penale a Republicii Moldova nu est e

de ajuns şi nu le poate acoperi integr al. Astfel, s-a r crea posibilitatea v ăt ărn ări i

va lor ilor sociale oc ro tite de legea penală a Republicii Mold ova, fără a se putea

aplica sancţ iunea ca efect al comiterii acesteia În ved erea realizăr ii scopului

legii penale!",

II A. Boroi, op. cit., p. 47.

" V. Dobrinoiu ş . a . , op. cit., p. 49.

70DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ'

Capitolul III 71

Totodată, pot fi şi cazuri în care să se comită in fracţiuni în străinătate de

către cetăţeni străini, altele decât cele îndreptate împotriva intereselor statului

nostru ori a cetăţenilor săi, dar urmate de refugierea infractorilor pe teritoriul

ţării noastre. În aceste cazuri efectul teritorial al legii penale a Republicii Mol­dova este trunchiat.

Din aces te considerente, legea pena lă a Republicii Moldova promoveazăo

politică penală ce permite orga nizarea activităţii de represiun e pen ală atât pe

plan in tern, cât ş i pe plan i nternaţ ional. In acest fel, oriunde şi de căt re oricine

s-a r fi săv ârşi t o faptă penală - există posibilitatea de a-l trage la răspundere

penală pe făptuitor, Ati ngerea aces tui obiectiv este condiţionată de înlăturarea

primatului intereselor proprii ale fiecărui stat, de o înţelegere ş i o colaborare

internaţională Între toate statele, ia r pe plan legislati v, de consacrare a tuturor

principiilor men ite să asigure inevitabi litatea aplicării legii penale În raport cuspaţiu l şi promovarea i nstituţiei extrăd ări i în toa te leg islaţ iile interne".

§2. Principiile aplicării legii penale În spaţiu

Principiile care guvernează întinderea în spaţiu a efectelor legii penalesunt următoarele:

principiul teritorialităţiilegii penale;

principiul personalităţiilegii penale;

principiul realităţii legii penale;

principiul universalităţiilegii penale.

Luate separat, principiile aplicării legii penale în spaţiu sunt limitate şi

imperfecte în raport cu sfera lor de acţiune, nici unul dintre ele neputând aco­

peri totalitatea situaţiilorîn care legea penală naţională trebuie aplicată. Astfel,

numai recunoaştereaşi aplicarea tuturor principiilor în ansamblu fac posibilă

realizarea unei activităţi eficiente de represiune împotriva criminalităţii.

Principiul teritorialităţii legii penale

Teritorialitatea legii penale este principiul de bază în aplicarea legii penale

în spaţiu, cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de "legea pe­

nală a teritoriului" sau "legea locului săvârşirii infracţiunii".

Potrivit acestui principiu, admis de toate legislaţiile penale, legea penală

a unei ţări se aplică în exclusivitate tuturor infracţiunilorcomise pe teritoriul

." Explicaţii teoretice ale Codului penal român, op. cit., p. 48.

ţării, neavând nici o relevanţă calitatea făptuitorului: cetăţean al Republicii

Moldova, cetăţean străin sau apatrid.

În legislaţia penală a Republicii Moldova principiul teritorialităţii legii

penale şi-a găsit o consacrare expresă. Astfel, conform dispoziţiei alin. (1~ al

art. Il din CP al RM, "Toate persoanele care au săvârşit infracţiuni pe terito ­

riul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală în conformi­

tate cu Codul penal al Republicii Moldova". . . v"

Aplicarea legii penale faţă de infracţiunile săvârşite p.e ter~tonul .ţarn

noastre este exclusivă şi necondiţionată. Calificarea faptei ca infractiune,

condiţiile răspunderii penale, stabilirea, aplicarea şi executarea sancţiunil~r

pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul ţării noastre, toate au loc excl~slv

în temeiul legii noastre penale, fără a se ţine seama de reglementările cupnnse

în legea penală a statului al cărui cetăţean este, eventual, făpt~itorul·1(,. Un in­

fractor, cetăţean străin, care a comis o infracţiune în Republica Moldova nu

poate pretinde să fie sancţionat potrivit dispoziţiilormai favorabi.le pr~văzute

de legea penală a ţării sale, întrucât legea noastră penală nu poate mtra in con­

flict în astfel de situaţii cu o lege penală străină.

Pentru a determina incidenţa legii penale în raport cu principiul teritoria­

litătii, urmează să precizăm noţiuneajuridice-penalăde "teritoriu" şi "infrac­

tiune săvârşită pe teritoriul ţării".

, Notiunea de teritoriu în sens juridice-penal este mult mai cuprinzătoaresi diferă de notiunea de teritoriu în înţeles geografic.

, Având în ~edere importanţa deosebită a acestei noţiuni, termenul "teri­

toriu", folosit de legiuitor în expresiile "teritoriul Republicii Moldova" şi "te­

ritoriul tării", este explicat în chiar cuprinsul Codului penal, prin dispoziţia

art.l20, care stabileşte: "Prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţăriise intelege intinderea de pământ şi apele cuprinse intre frontierele Repu­

blicii' Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian" Astfel, teritoriul Republicii

Moldova este stabilit prin frontiera de stat.

Conform prevederilor art. 1 al Legii RM nr. JOS-XIII "Cu privire la fl:O~­

tiera de stat a Republicii Moldova" din 17.05.1994, "frontieră de stat este linia

ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriile sta.t~~

lor vecine, iar în plan vertical delimiteazăspaţiul aerian şi subsolul Republicii

Moldova de spaţiul aerian şi subsolul statelor vecine":".

Ir, C. Bulai, op. cit., p. 92.

.17 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 121107din 03.11.1994.

72 DR E PT PE N A L. PA RT E A GENE RA LĂ

73Capi to lLiI I I I

Rezultă că teritoriul ţării include următoarele elemente: supra faţa terestr ă,

spaţiul acvatic, subsolul şi spaţ iu l aer ian, delimitate prin hotare şi supuse su­

veranit ătii statu lu i.

Suprafaţa terestr ă (solul) reprezintă întinderea de pământ cuprinsă Între

frontierele politico-geografice ale statulu i, stabilite prin tratatel e încheiate de

Republica Moldova cu statele vecine pe baza bilanţurilorac t ivi tăţ i i co m isiilor

bil aterale de delimitare ş i demarcare (câmpiile, de alurile etc.). Pe uscat, fron­

tiera de stat se trasează pe liniile di stinctive de relief.

Spaţiul acvatic include ape le interioare curgătoare (fluvii, r âuri) şi apele

interioare stătătoare (bălţi , lacuri etc.), cuprinse între frontierele politico-geo­

gr afice ale statu lui. Pe sec toarele flu viale, frontiera de sta t se trasează pe linia

de mi jloc a râului, pe calea navigabilă principalăsau pe talvegul r ăului, pe lacuri

şi alte bazine de apă - pe linia dreaptă care uneşte ieşirile frontierei de st at la

malurile lacului sau ale altui bazin de apă. Frontiera de stat care trece pe râu, lac

sau alt bazin de apă (ape de frontieră) nu se deplasează în cazul când se sch imbă

configuraţia malurilor sau nivelul apei, nici când râul î şi sch imbă cursul.

Con form prevederilor art. 5 al Convenţiei asupra mării teritoriale ş i zonei

contigue, încheiată la Geneva la 29 apr ilie 1958, "fac parte din ap ele interioare,

de asemenea, lacurile, golfurile şi alte ape situate înăuntrul liniei de bază a

mării teritoriale".

Marea teritorială cuprinde fâ şia de mare adiacentă ţărmului şi apele ma­

ritime interioare, având l ăţimea de 12 mile marine (22,224 m ), măsurată de la

linia de bază (pentru ţările care au ieşire la mare). Liniile de bază sunt liniile

celui m ai m are reflux de -a lungul ţărmului sau , după caz, liniile drepte care

unesc punctele cele mai ava nsate ale ţărmului, inclusi v ale ţărmului dinspre

larg al in sulelor, ale lacurilor de acos tare, amenajărilor hidroterrnice ş i ale altor

instalaţii portuare permanente. Limita exterioară a mării teritorial e este linia

care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile marine, măsurată de la

punctul cel mai apropiat al liniilor de bază. Limitele exterioare ş i laterale ale

mării ter itoriale constituie frontie ra de stat maritimă a statulu i. Suprafeţele

de apă situate între ţărmul mării ş i liniile de bază constituie apele maritime

interioare ale statului".

Subsolul este format din zona subterană având o întindere ce coincide cu

limitele frontierelor de st at (corespunzător solului tere stru şi acvatic, inclusiv

celui al mării teritoriale), cu o adâncime practic limitată de po sibilitatea reală

a omului de exploa tare în condiţiile tehnicii actuale.

" V. Dob ri noiu, I. Pascu , I. Molnar, Gh . Nis to reanu , A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 52;

A. Boroi , op. cit., p. 49.

Spaţiul aerian reprezintă coloana de aer de deasupra teritoriului, cuprinsă

înt re ver t icalele imaginare rid icate de pe frontierele ţăr i i, inclusiv limita exteri­

oară a mării teritoriale . În Înălţime, spaţiul aerian se Întinde până la limita spa­

tiului cos m ic 1". Co nform uzanţelor internaţionale şi practicii sta telo r, În sfera

~xploatăr ii spaţ iulu i cosmic această limită de î nă lţ ime constituie circa 100-110

krn deasupra ni velului oceanului. Spaţ iul cosmic este supus unui regim juridic

internaţional şi po ate fi exploatat de către toate statele În egală măsură.

În limitele teritoriului său, sta tul îşi exercită suvera n ita tea în conformitate

cu legislaţia sa i nternă şi cu prevederile convenţ iilor internaţionale la care este

parte, ţinând sea ma de principiile dreptului internaţional.Înţelesul expresiei "infracţiune săvârşit ă pe teritoriul ţării", sub aspectul

continutului si al sferei sale, este explicat de legiuitor prin dispoziţiileart. Il din

CP ~l RM . A~tfel , bazându-ne pe noţiunea de teritoriu al Republicii Moldova

(ar t. 120 d in CP al RM) şi pe al in . (1) al art. 11 din CP al RM, vom susţine că se

cons ideră "s ă vârşite pe teritoriul Republicii Moldova" următoarele in fracţiuni:

infracţiuni care prin modul şi locul de comitere se înscriu pe teritoriul

Republici i Moldova În înţelesul analizat mai sus;

infracţiuni comise la bordul unei nave m aritime sau aeriene, înregi ­

strată într-un port sau aero po rt al Republicii Moldova şi aflată în afar a

spaţiului acvatic sau aerian al Republicii Moldova. În această situaţie

pot exista derogări de la regul a generală dacă tratatele internaţionale la

care Republica Moldova este parte dispun altfel;

i nfracţ iuni co m ise la bo rdul unei nave militare maritime sau aeriene

aparţinând Rep ublicii Moldova indiferent de locul ei de aflare.

Pentru sta tele care au i e şire la m ar e, se consideră " in fracţiuni săvârşite pe

teritoriul ţ ării" faptele prejudiciabil e comise în ş elful cont inental şi în zona

economică exclus iv ă ":

În functie de loc alizarea în spaţiu a unei fapte infracţionale este necesar a

se preciza care este locul s ăv ărşir i i aceste ia. Dacă problema este simplă În cazu l

în care o infracţiune a început şi s-a terminat pe teritoriul ţării noastre or i în

străinătate , ea se complică în situaţia în care infracţiunea se comite parte pe

teritoriul ţ ării, parte în stră inătate .

Pentru determinarea locului s ăv â r ş i r i i infracţiun ii şi a legii aplicab ile in-

fractor ulu i, în doctrina penală s-au formulat m ai multe teorii întemeiate pe

criterii deosebite".

O" R. M. S t ă noiu, Asis te nţa j urid ică i n terna ţio n a lă În materie penală , B ucureşt i , Edit ura

Acade m iei Rom âne, 1975, p. 31-32 .

' 11 !Il. 51 . K03a 'leHKO, 3. A. He3H a Mo B, op. cit., p. 40-41.

I C. Bulai, op. cit., p. 94.

74 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul III 75

Teoria acţiunii, care afirmă că infracţiunea trebuie considerată săvârsită

numai acolo unde s-a săvârşit acţiunea sau inacţiunea, chiar dacă rezult;tuls-a produs pe teritoriul altei ţări.

Teoria rezultatului, care consideră ca loc al săvărşirii infracţiunii acelaunde s-a produs rezultatul faptei.

Teoria preponderenţei sau a actului esenţial, care consideră ca loc alsăvârşirii infracţiunii acela unde s-a comis actul cel mai important, din careau decurs celelalte acte.

Teoria ilegalităţii, care consideră ca loc al săvârsirii infractiunii acela unde s-a, ,

prod us prima î ncălcare a legii, care atrage răspunderea penală a făptuitorulu i.

Teoria voinţei infractorului. după care locul săvâ rşirii infracţiuni i treb uie

să fie considerat acela unde infractorul a voit să producă rezultatul peric ulos,chiar dacă acesta s-a produs pe un alt ter itoriu.

Teoria ubicuităţii sau a desfăşurării integrale, potrivit căreia infracţiunea

se consideră săvârşită pretutindeni unde s-a săvârşit fie şi numai un act de exe­

cutare sau s-a produs rezultatul infracţiunii.Majoritatea autorilor împărtăşesc

ideile acestei teorii, care recunoaşte competenţa jurisdicţională a oricărui stat

pe al cărui teritoriu s-a s ăv ârşit chiar şi în parte activitatea infracţională .

Teoria ubicuit ăţli îşi găseşte aplicare integrală , servind la soluţ iona rea uno r

pro bleme controversate cu privire la stabili rea locului s ăvârşi rli infracţiunii în

cazul unor infracţiuni cu forme sau structu ri deosebite: in fracţiun i continue ,

prelungite, complexe, în cazu l tenta tivei sau al participării la in frac ţ iune caautor, instigator sau complice>.

În pofida arg umentelor invo cate, legiuitorul nostru a accep tat teoria acţiu­nii , consfinţind-o legal în prevederile art. 12 di n CP al RM: "Lo cul săvârşirii

faptei se consideră locul unde a fost săvârşită acţiunea (inacţiunea) prejudi­ciabil ă , indiferent de timpul survenirii urmărilor".

Excepţiide la principiul teritorialităţii

Aplicarea legii penale, în temeiul principiului teritorialităţii, cunoaşte

anumite restrângeri, în sensul că ea nu se aplică în raport cu anumite categoriide infracţiuni săvărşite pe teritoriul tării'":

infracţiuni săvârşite pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane

ce se bucură de imunitate de jurisdicţie penală sau în localurile (auto­mobilele) misiunilor diplomatice;

i 2 C. Barbu, Aplicarealegiipenale în spaţiu şi timp, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972,p. 26.il 1.Oancea, op. cit., p. 88-89.

infracţiuni săvârşite pe o navă maritimă sau aeriană străină ce se află pe

teritoriul Republicii Moldova;

infracţiuni săvârşite în timpul staţionării ori al trecerii unor armate

străine pe teritoriul Republicii Moldova.

Excepţiile de la jurisdicţia statului nostru nu reprezintă o ştirbire a suve­

ranităţii acestuia, deoarece sunt consecinţaunor convenţiiinternaţionale,care

prevăd concesii reciproce între state pentru desfăşurareanormală a relaţiilor

internaţionale.

A. Imunitatea dejurisdicţie penală. Legislaţia penală a unui stat nu se apli­

că infracţiunilor săvârşite pe teritoriul său de către agenţii diplomatici ai altor

state acreditaţi în statul respectiv sau de către alte persoane oficiale străine care,

potrivit convenţiilor şi uzanţelor internaţionale, se bucură de imunitate de ju­

risdicţie penală. Graţie acestei imunităţi, persoanele sus-menţionate nu pot fi

supuse urmăririi penale şi judecate pe teritoriul statului în care sunt acreditate

sau pe al cărui teritoriu se află ca reprezentanţi oficiali ai statelor lor.

Legea penală a Republicii Moldova prevede imunitatea de jurisdicţie pena­

lă prin dispoziţiaalin. (4) din art. Il CP al RM, care stipulează că: "Sub inci­

denţa legii penale nu cad infracţiunilesăvârşitede reprezentanţii diploma­

tici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu tratatele

internaţionale,nu sunt supuse jurisdicţieipenale a Republicii Moldova".

Imunitatea de jurisdicţie penală decurge din imunitatea diplomatică,

prevăzută de Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena

la 18 aprilie 1961, de convenţii internaţionale bilaterale, reflectate şi în Legea

RM nr. 1133-XII din 04.08.92 "Cu privire la statutul misiunilor diplomatice

ale Republicii Moldova în alte state" şi Legea RM nr. 1134-XII din 04.08.92

"Cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în RepublicaMoldova"?'.

Cât priveşte cercul persoanelor considerate reprezentanţi diplomatici,

potrivit normelor internaţionale, acestea sunt: ambasadorul, însărcinatul cu

afaceri ad-interim, consilierul de ambasadă sau de legaţie, ataşaţii de amba­

sadă, secretarii de ambasadă sau de legaţie. Personalul tehnic şi administrativ

al ambasadei sau legaţiei, membrii familiilor lor nu se bucură de imunitate de

jurisdicţie penală.

De aceeaşi imunitate se bucură şi alte persoane oficiale, cum sunt şefii de

state sau de guverne, membrii misiunilor speciale, funcţionarii consulari şi

alţii, aflaţi pe teritoriul altor state.

Col Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 8, 1992.

76 DREPT PENAL . PARTEA GENERALAC a pi to l u l III 77

Potrivit normelor de drept internaţional, imunitatea de jurisdicţie se

referă şi la inviolabilitatea sediului, imobilului, mijloacelor de transport ale

misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova, autorităţile

publice neputând pătrunde în incinta acestora fără consimţământul şefului

misiunii. Însă reprezentanţii diplomatici au obligaţia să- i predea autorităţilor

Republicii Moldova pe infractorii care s-ar refugia în localul acestor reprezen ­

tanţe. Totodată, statul acreditar, deşi nu poate urmări ş i judeca reprezentantul

diplomatic care a s ăv ârşit infracţiunea, el îl poate declara "persona non grata",

îi poate cere să părăsească teritoriul său şi poate solicita statului acreditant să - I

judece potrivit propriilor sale legi.

B. Infracţiuni s ăv âr ş ite pe o navă maritimă sau aeriană străină cese află pe

teritoriul Republicii Moldova. Nu cad sub jurisdicţia Republicii Moldova even­

tualele infracţiuni săvârşite la bordul navelor maritime şi al aeronavelor mili­

tare ori guvernamentale ce aparţin unui stat străin, întrucât acestea reprezintă

statul căruia aparţin şi se află pe teritoriul Republicii Moldova cu aprobarea

specială a Guvernului Republicii Moldova:". Mai mult ca atât, nu se aplică

jurisdicţia Republicii Moldova nici faptelor săvârşite pe teritoriul Republicii

Moldova de către persoanele care fac parte din echipajul sau din personalul

specializat al acestor nave pe timpul cât nava s-a aflat în porturi, ape maritime

interioare, ape teritoriale. Conflictele apărute în aceste situaţii se soluţionează

pe calea dreptului internaţional.

În cazul navelor ş i al aeronavelor comerciale, principiul general admis este

că infracţiunile s ăv ârşite la bordul acestora şi de către personalul lor pe terito­

riul ţării cad sub incidenţa legii penale a statului pe teritoriul căruia se află. Se

face referire la timpul când acestea se află în porturile statului nostru sau în

apele maritime interioare.

Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor s ă vâ rş it e la bordul navelor

comerciale aflate în trecere prin marea teritorială a statului nostru. În cazul

acestor infracţiuni nu se exercită jurisdicţia penală a statului nostru, existând

o excepţie de la principiul teritorialităţii". Totuşi, în practică ar putea exista

situaţii când legislaţia penală a statului nostru ar putea fi aplicată:

infracţiunea a fost săvârşită de un cetăţean al Republici Moldova sau

de o persoană fără cetăţenie care are domiciliu permanent pe teritoriul

Republicii Moldova;

; ~ H. A. Jlypn anoa . op. cit., p. 206.

;(, Ibidem, p. 204.

l

infracţiunea este îndreptată împotriva intereselor Republicii Moldova

sau împotriva unui cetăţean al Republicii Moldova ori a unei persoane

rezid ente pe teritoriul Republicii Moldova;

infracţiunea este de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică în ţară

sau ordinea în marea teritorială;

exercitarea jurisdicţiei Republicii Moldova este necesară pentru repri­

marea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope;

asistenţa autorităţilor Republicii Moldova este cerută, în scris, de că­

pit anul navei sau de un agent diplomatic ori un funcţionar consular al

statului al cărei pavilion îi arborează nava.

C. Infracţiuni săvârşite în timpul staiionării ori al trecerii unor armate

străine pe teritoriul Republicii Moldova. În dreptul internaţional este admis,

în mod unitar, că trupele străine staţionate pe teritoriul unui stat sau aflate în

trecere pe acest teritoriu nu sunt supuse jurisdicţiei statului pe teritoriul căruia

se află . Pentru infracţiunilesăvârşite pe acest teritoriu de către personalul tru­

pelor străine se aplică legea statului căruia îi aparţin aceste trupe.

De regulă, regimul trupelor militare sta ţ ionate ori aflate în trecere pe teri­

toriul străi n este reglementat prin convenţiibilaterale între statele interesate.

Dacă s taţ iona rea trupelor s tră ine se produce în timp de război, sancţiona­

rea faptelor s ăv ărşite de către militarii st ră in i se realizează potrivit reglemen­

tărilor specifice stării de război.

Aplic area legii penale a Republicii Moldova infracţiunilors ăvărşite în stră­

inătate sau faţă de infractorii aflaţi în st ră inătate este guvernată de principiul

personalităţii, realităţii şi universalitătii.

Principiul personalităţii

Principiul personalităţii legii penale, denumit şi principiul cetăţeniei

active, este prevăzut în legislaţia penală a Republicii Moldova în dispoziţiile

alin. (2) al art. 11 din CP al RM. Potrivit acestor prevederi, cetăţenii Republicii

Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova

care au s ă v â rş it infracţiuni în afara teritoriului ţării sunt pasibili de răspunde­

re penală în conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova.Incidenţa legii penale a Republicii Moldova asupra infracţiunilors ă vâ rş ite

în afara teritoriului ei este determinată nu de locul s ă v â rş i r i i infracţiunii, ci

de calitatea personală a făptuitorului, aceea de cetăţean al Republicii Moldova

sau de apatrid domiciliat în Republica Moldova. Datorită acestei calităţi, cetă­

ţeanul Republicii Moldova sau apatridul cu domiciliu permanent în Republica

78DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul 111 79

Moldova se află în raporturi juridice cu statul Republica Moldova. Ei se bucură

de ocrotire din pa rtea statului, dar au ş i obligaţia de a respecta legile ţări i, in­

clusiv atunci când se află în afara teritoriului acesteia . Astfel, dreptul statului

de a aplica legea penală infracţiuni lor s ăv ârşite de cetă ţen i i săi peste hotarele

ţă r ii , pre cum ş i dreptu l insta nţelor de judecată de a trage aceste persoane la

răspundere penală rezultă din pri ncipiul suveran i t ă ţ i i, d in esenţa şi pr incipiilei nst itu ţ iei cetăţeniei ' 7.

Pentru aplicarea legi i penale a Repu blicii Moldova , pe baza principi uluipersonalităţii, trebuie să fie Îndeplinite următoarele condiţii:

fapta să fie s ă vă rş i tă în întregi me În afara teritoriului ţă ri i noastre. Lo­

cul săvârşirii faptei poate fi teritoriu l unui alt stat sau un loc nesupusvreune i suveranităţi;

fapta să constituie infracţiune potrivit prevederilor din legea penală

a Republicii Moldova indiferent dacă statul pe teritoriul căruia a fost

săvârşită o are sau nu incriminată.Fapta poate consta într-o infracţiune

consumată sau o tentativă pedepsibilă, ori în participarea la comiterea

acestora în calitate de orga nizator, autor, instigator sau complice. Nu in­

teresează nat ur a şi grav itatea infracţiuni i. Pentru infracţiunile săvârşite

în stră i nătate de către cetăţenii Republicii Moldova şi apa trizii ce au

domiciliu permanent în Republica Moldova, legea noastră penală are

o competenţă exclusivă şi necondiţionată. Nu este admis concursul cu

legea penală a statulu i pe al cărui teritoriu a fost s ăv ârş it ă in fracţiunea.

Calificarea ca infrac ţiune a faptei s ăv ărşite şi condiţiile răspunderii pe ­

nale a făp tuitorului, pedeapsa aplicabilă şi condiţiile aplicării şi execu­

tării acesteia sunt cele prevăzute de legea penală a Repu blicii Moldova .

Nu are importanţă dacă legea loculu i săvâ rş i r i i faptei o incriminează

pe aceasta ca infracţiune, deoarece dubla incriminare nu constituie ocondiţie de aplicare a legii noastre;

făptuitorul să fie cetăţean al Republicii Moldova sau apatrid domiciliat

permanent în Republica Moldova. Co nform prevederilor art. 3 din Legea

RM nr. 1024-XIV din 02.06.2000"Cu privire la cetăţenia Republicii Mol­

dova?": "cetăţen ia stabileşte între pe rsoana fizică şi Republica Moldova

o legătură ju rid ico-politică permanentă, care guvernează drepturile şi

obligaţiile reciproce înt re stat şi persoană': Astfel, în temeiul cetăţen iei

Republici i Moldova , toţ i cetăţenii beneficiază în egală măsură de toate

. 7 M. EllyM, Ileucmeue COBemCK020YZOl106H020 3aKOHa 8 npocmpancmee, PJ1ra, 1974, c. 45.

;" Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 98-101 din 10.08.2000.

drepturile şi obligaţiile proclamate şi garantate de Constituţie şi d~ al~e

legi ale statului, de asemenea au un şir de obligaţii, printre care obligatia

de a respecta prevederile Constituţiei şi ale altor legi. Prin apatrid, Le~e.~

nr. 1024-XIV înţelege orice persoană care nu este cetăţean al Republicii

Moldova si nici cetătean al unui alt stat (nu are dovada apartenenţeisale

la un alt ~tat). Calit~tea de cetăţean şi domiciliul în ţară trebuie să fie

dobândite de infractor înainte de comiterea infracţiunii în străinătate.

infractorul să nu fie judecat în statul străin pentru fapta săvârşită. Con­

form prevederilor alin. (2) al art. 7 din CP al RM, nimeni nu poate fi supus

răspunderii şi pedepsei penale de două ori pentru una şi aceeaşi faptă.

Principiul realităţii

Principiul realităţii legii penale sau al protecţiei reale, denumit şi princi­

piul naţionalităţii (cetăţeniei) pasive", este consacrat prin dispoziţia .al~~. (3)

al art. 11 din CP al RM, care stipulează că: "Cetăţeniistrăini şi apatrizii care

nu domiciliazăpermanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvârşit

infractiuni în afara teritoriului ţării poartă răspunderepenală în confor­

mitate' cu Codul penal al Republicii Moldova şi sunt traşi la răspunderepenală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiu~ile să~ârşit~ ~~n~

îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, .lmpotr~va pa~ll ŞI

securităţiiomenirii sau constituie infracţiunide război... , daca aceştia nu

au fost condamnati în: statul străin".

Necesitatea apărării împotriva unor infracţiunisăvârşite în străinătate.ce

atentează la unele valori de maximă importanţă, cum sunt statul Republica

Moldova sau persoana cetăţeanuluiacestuia, impune o extindere a aplicabili­

tătii legii penale a Republicii Moldova. Este dreptul oricărui stat de a-şi apăra

p~ baza legii penale naţionale siguranţa existenţei proprii şi a cet.ăţenilor săi:Recunoasterea acestui drept al statelor se întemeiază şi pe considerentul ca

legile penale ale unui stat nu incriminează în general infracţiuni contra altor

state ori contra cetăţenilor acestora, astfel că fiecare stat poartă răspundere

1 '611pentru ocrotirea acestor va on . . .. . . v ••

Aplicarea legii penale a Republicii Moldova pe baza principiului realităţii

este limitată la infracţiunile prevăzute în alin. (3) al art. 11 din CP al RM. Este

',., C. Bulai, op. cit., p. 102.

6(\ T. Vasiliu, G. Antoniu, Şt. Daneş, Gh. Dărlngă, D. Lucinescu, V. Pap,adopol, D. Pavel~

D P V Rămureanu Codul penal al Republicii Socialiste Romania. Comentat ŞI. opescu, . ,adnotat. Partea generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972, p. 33.

80 DRE PT PENAL. PAR TEA GENE R A LA Cap ito lul III 81

vorba, în primul rând, de infracţiunile contra in tereselor statului prevăzute în

Capitolul XIII, "Infractiun i contra securită ţ i i publi ce ş i a ordinii publice" (ar t.

278-302 din CP al RM) , ş i Capitolul XVII , "Infrac tiuni contra autorităţilor pu­

blice şi securităţii de stat" (art . 337-363 din CP al RM). În al doilea rând, sunt

menţionate infracţiunile împotriva păcii şi securităţ i i om enirii sau infracţiu­

nile de război, nominaliz ate în Capitolul 1 (ar t. 135-144 din CP al RM).

Principiul realităţii legii penale se poate aplica numai dacă sunt întru n ite

cumulativ următoarelecondiţii:

infracţiuneasă fie comisă în s trăinătate ;

infracţiunea s ăv ârşit ă să fie îndreptată împ ot riva intereselor Republicii

Moldova sau a cetăţenilor săi, împotriva păcii şi securităţii omenirii, in­

fracţiuni de război;

infractorul să fie cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu per­

manent în Republica Moldova;

începerea urmăririi pen ale se face numai cu autorizarea Procurorului

General al Republicii Moldova .

Principiul universalităţii

Principiul universalităţii legii penale este consacrat în prevederile alin . (3)

al art. Il din CP al RM, care s t ipulează că legea penală a Republicii Moldova

se aplică pentru s ă vâ rş irea altor infracţiuni decât cele pentru care s-ar aplica

legea penală a Republicii Moldova conform principiului realităţii . Este vorba

de s ă v â rş i rea unor in fracţ iun i prevăzute de tr atatele internaţionale la car e

Republica Moldova este parte de către cetăţeni i s t ră i n i sau apatrizi ce nu au

domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Mold ova , dacă nu au fost con­

damnaţi în statul străin.

Această vocaţie universală privind aplicabilit atea legii penale este justificată,

pe de o parte, de nevoia de a sancţiona infracţiunile să vâ rş ite de străini în străi­

nătate împotriva intereselor Republicii Moldov a ş i a cetăţenilor săi (altele decât

cele sancţionate în temeiul principiului realităţii) , iar, pe de altă parte, de necesi­

tatea de a coopera în lupta împotriva criminalităţii prin urmărirea şi judecarea

oricărui infractor prins pe teritoriul ţării şi de a nu tolera ca teritoriul statului să

se transforme într-un loc de refugiu pentru infractorii din diferite ţări" ).

Contracararea infracţiunilor cu carac ter i nternaţ ional ţine de obligaţia

or icăr u i stat participant la convenţiile corespunză toare , iar răspunderea pen-

,,' C. Bula i, op. cit., p. 104.

tru acestea nu este l imitată de teritor iu sau cetăţen ie . Dr ept exemplu în aces t

sens servesc următoarele convenţ i i: Convenţia ONU contra traficulu i ilicit de

stupefiante ş i substanţe psihotrope, adoptată la Viena, 20.12.88 (r a t i ficată prin

Hotărârea Parl am entului Republicii Moldova nr. 252-XIII din 02.11.1994),

Convenţ ia europeană pent ru reprimar ea terorismulu i, înche iată la Stras-

. bourg, 27.01.77 ( ra t i ficată pr in Hotărârea Parl am entului Republicii Moldova

nr. 456 -XIV din 18.06.99), Convenţia privind spă larea banilor, depi starea,

seches trarea şi confiscarea venituri lor proven ite din activitatea i nfracţională,

adoptată la Strasbour g, 08.11.1990 (rat ificată prin Legea Parl am entului Repu ­blicii Mold ova nr. 914-XV din 15.03.2002).

Aplicarea legii penale a Republicii Moldova, potrivit principiului univer-salităţii , presupune realizarea cumulativă a următoarelor condiţii:

săvârşirea unei infracţiuni, alta decât cele pentru care s-ar aplica legea

pen ală a Republicii Moldova conform principiului realităţii. De regulă,

sun t i nfracţiunile ce afectează comunitatea internaţională: deturnări de

aero nave, trafi c de stupefiante, piraterie, furtul un or opere de artă etc.;

infracţiunea să fie s ă v ârşit ă în străinătate în întregime;

să existe dubla incriminare, adică fapta să fie prevăzută ca infracţiune

atât de legea penală a Republicii Moldova, cât şi de cea a ţăr ii unde a fosts ăv â rşi tă,

fapta să fie s ă vâ rş ită de către un cetăţean străin sau apatrid ce nu are

domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova;

infractorul se află în Republica Moldova venit de bunăvo ie pe terit oriulţării noastre;

infractoru l să nu fi fost tras la răspundere penală în străinătate .

Dacă infrac torul a fost conda mnat în străinătate pentru in frac ţ iunea res­

pectivă , da r nu a executat pedeapsa sau a executat-o parţial, iar ins tanţele noa­

stre vor recunoaşte hotărârea străină , ele vor dispune să se execute pedeapsasau restul de pedeapsă pronunţată în s tră inătate .

§3. Forme de asistenţă juridică internaţională

În materie penală

o trăsă tură a epoc ii contempora ne determinată de progresul tehnica-ştiin­

ţ ific , de schimbul intens de va lor i materiale şi spirituale o con stitu ie tendinţa

de intens ificare a cooperăr i i dintre state pe diverse planuri ale ac t ivităţ i i poli ­tice, sociale, culturale, juridice.

82 DREP T PENAL. PAR TEA G EN ERALĂ Cap i t o l ul I II 83

Principiul cooperării este astăzi unanim admis în raporturile internaţio­

nale dintre state, contribuind la cunoaşterea reciprocă, la asigurarea progresu­

lui, la întărirea păcii.

Astfel, în etapa actuală de dezvoltare a societăţii colaborarea internaţiona­

lă dintre statele suverane şi egale în drepturi devine o realitate incontestabilă,

impusă de necesităţi obiective.

În acest sens, Republica Moldova tinde să dezvolte legături pe tărâm eco­nomic, cultural, ştiinţific cu alte state, incluzându-se în circuitul mondial de

valori materiale şi spirituale.

Activitatea de colaborare şi asistenţă în diverse domenii ale activităţii ju­

ridice con stituie, la rândul său, una dintre importantele forme de cooperare

internaţională. Pe planul raporturilor juridice, atunci când acestea intră în

circuitul juridic internaţional, principiul cooperării are de asemenea un rol

primordial. Statele nu-şi realizează astfel opera lor de justiţie în mod ermetic,

izolat unele de altele, ci se ajută, acord ăndu- şi reciproc asistenţă.

Particularităţile asistenţei juridice internaţionale în domeniul juridic de­

curg din însuşi specificul dreptului penal şi al raporturilor juridice pe care le

disciplinează.

În literatura juridică noţiunea de asistenţă juridică internaţională în ma­terie penală nu este încă precizată. De altfel, lucrările de specialitate, ocup ân­

du-se mai ales de diferitele laturi ale asistenţei penale între state, de formele

prin care aceasta se realizează, trec sub tăcere conceptul însuşi. Cel mai ade­

sea, noţiunea de asistenţă juridică internaţională îmbracă două accepţiuni: oaccepţiune mai restr âns ă , aşa-numita asistenţă juridică cu caracter judiciar (infora), prin care se înţelege asistenţa pe care organele judiciare din diferite state

şi-o acordă în cursul procesului penal ş i care se manifestă în mod obişnuit în

efectuarea sau în trimiterea actelor procedurale devenite necesare în cadrul

acelui proces, şi o accepţiun e mai largă,prin care se înţelege asistenţa oferită în

general în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii (in et extra fora).De aici, cel mai adesea şi o terminologie diferită: asi stenţă judiciară pentru

prima accepţiune, asistenţă juridică pentru cea de-a doua, fiind însă frecvente

cazurile în care termenul de asistenţă juridică este exclusiv întrebuinţat pentru

a desemna activitatea de cooperare între state în materie penală (incluzân­

du-se aici o ser ie de activităţi ale unui şir de organe).

Putem menţiona deci că reali zarea asistenţei juridice internaţionale în

materie penală poate îmbrăca diferite forme .

Cadrul formelor de asistenţă jur idică internaţională a luat fiinţă şi s-a lărgit

treptat în secolul al XX-lea, iar tendinţa actua lă este nu numai de sporire a for­

melor de asistenţă juridică internaţională, ci şi de universalizare a acestora.

Sursele acestor forme sunt: tratatele ş i convenţiile, declaraţiile de recipro­

citate bilaterale ş i legile interne ale diferitelor state.Clasificarea formelor de as istenţă j ur idică internaţională este posibilă În

funcţie de baza pe carefuncţionează ele (tratate, convenţii sau În afara lor).Potrivit acestui criteriu deosebim forme de asistenţă juridică eventual

acceptabile ş i forme consacrate. Din punctul de vedere al conţinutului lor, cele

consacrate pot fi clasificate în:a) forme cu caracter informativ (generale, care privesc infracţiunea în ge­

neral);b) form e eu caracter procesual (speciale , care privesc o infracţiune con­

cretă) .

Forme de asistenţăjuridică eventual acceptabile

Aceste forme de asistenţă, spre deosebire de cele consacrate, nu funcţio­

nează pe bază de tratate, ci pe baza sistemului de declaraţii de reciprocitate.

Această cale este folosită, de regulă , de statele vecine, care au frontieră co­

mună, încât trecerea lor de către infractori este posibilă, iar faptele acestora

privesc ambele teritorii.Formele de asistenţă juridică eventual acceptabile sunt în general deter­

minate de poziţia geografică a statelor şi de fenomenele infracţionale specifice

acestei poziţii, precum şi de gradul intens de trafic rutier, aerian şi maritim

dintre aceste state.Formele de asistenţă juridică ce fac parte din această categorie pot fi destul

de variate, în funcţie de interesele pe care statele care recurg la aceste forme le

pot avea la un anumit moment.O anal iză detaliată a acestor forme este dificilă, de aceea ne vom mărgini la

câteva exemple de forme de as istenţă juridică bilaterală . Spre exemplu , Interpo­

lul asigură colaborarea dintre organele de poliţie judiciară ale diferitelor state,

deşi statele ar putea stabili contacte directe între organele de poliţie judiciară

proprii, în afara Interpolului. La această formă directă recurg în special statele

care nu sunt afiliate Interpolului. Aceasta însă nu exclude posibilitatea ca statele

afiliate Interpolului să folosească în anumite cazuri calea contactelor directe.

O formă de asis tenţă juridică bilaterală, folosită, de regulă, de către state­

le limitrofe, o constituie angajamentul luat de către fiecare stat de a suporta

cheltuielile de transport şi întreţinere, pe teritoriul respectiv, ale ma rtorilor

chemaţ i dintr-un stat îna intea instanţelor din celă lalt stat.

84 D R EP T PENA L. PAR TEA GE N ER AL ĂC a p i to l u l II I 85

o altă formă de asistenţă bilaterală înt re statele vecine este citată de

R. Legros'" cu pri vir e la raporturile dintr e Franţa ş i Belgia. Astfel , a rată auto ­

rul, între autori tă ţ il e fra nceze şi cele belgiene, ca urmare a un ei înţeleger i, a pu­

tut fi ~~să î.n aplicare o procedură utilă , într-o cauză de asasinat al unui agen tde pol iţ ie din Bruxelles: pentru o infracţiune com isă în Belgia, un deţinut di n

Fran ţa a fost "împ rumutat" anchetator ilor belgieni spre a se putea determinalocul unde a fost îngro pat corpul agentului de poli ţ i e .

Sunt doar câteva exemple de forme de asistenţă eventual accepta bile.

Statele au lib ert atea, cu respectarea pro pr iilor legi penale şi procedurale, să

folosească orice formă de as i stenţă juridică în lupt a eficace contra fenomenuluiinfracţional.

Forme de asistenţă juridică penală consacrate

(a) Forme de as isten ţă cu caracter informativ

În cadrul formel or de asistenţă j uridică penală consacrate un prim grup al

acestora îl cons tituie formele care ser vesc la realizarea lupt ei împotriva crimi­

nalităţii în general, contribuind, prin transmiterea de informaţii, la prevenirea

generală. Informaţ ii le procurate prin intermediul acestor forme pot însă ser vi

deseori ş i la descoperi rea, urmă rirea şi soluţionarea unui caz concret, precu m

şi la cunoaşterea antecedentelor unor infractori , facilitând identificarea aces­tora ş i individuali zarea pedepselor ce li se aplică .

Drept formă cu caracter inform ativ,ce face parte din gru pul formelor consa­

crate, poate servi procurarea de informaţii , care include modal ităţ i precum rerni­terea de copii sau extrase de pe hotărârile penale, rem iterea fiţelor de ante cedente

pen ale, schimbul internaţional de in formaţii privind o ser ie de probleme care in­

teresează statele În lupt a lor comună contra criminalităţii. Toate acestea pot avea

loc în baza unei Înţelegeri anterioare (spre ex., a convenţiilor bilaterale).

Procurarea de informaţii serveşte la ţinerea ev idenţei persoanelor so­cialmente periculoase refugiate pe teritoriul unui sta t, este utilă realizării În

bune condiţii a justiţiei penale. Astăzi toate legi slaţiile pen ale admit că, pentru

aplicarea unei pedepse juste, trebuie să se ţină seam a de personalitatea infrac­

torului, person alit ate care, din punct de vedre pen al, poate fi cunoscută ş i prin

antecedentele sale, prin condamnări le sale anterioa re (inclusiv referitoa re la

infracţiunile săvâ rş ite ş i condamnate pe teritoriul altor state).

,,' R. Legros, Droit penal in terna ţiona l , Revue de droit penal et de cr im inologie, 1967, nr. 2,p. 275 în R. M. St ăno iu, Asiste nta juridică ilzternaţioll a lă în ma terie penală, Bucureş t i ,

1975, p. 82.

Actele i nternaţiona le semna te de Republica Moldova prevăd expres diferi ­

te forme de asis tenţă cu carac ter in form at iv. Convenţ ia europeană de asistenţă

jurid ic ă În materie penală (Strasbourg, 20.04.1959, pentru Republica Moldova

în vigoa re din 05.05.1998) În art.22 prevede dire ct schimb ul de informatii din

cazierul judiciar: "Fiecare Parte Cont rac tantă va da Părţii int eresate informa­

ţi i despre condamnăr i le pena le ş i despre măsurile ulte rioare care pr ivesc pe

cetăţenii aces tei Părţ i şi au făcut obiectul un ei menţiuni În cazierul judiciar.

Ministere le de Justiţie Îşi vor comunica aceste in formaţ i i cel puţin o dată pe an .

Dacă persoan a În cauză este con siderată ca resortisant a două sau mai multe

Pă r ţ i Cont ractante, informaţiile vor fi comunicate fiecărei Părţi interes ate, În

afară de cazul În care această p ers oană are naţionalitatea Părţii pe teritoriul

căreia a fost condamnată".

Convenţia CSI cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice În ma­

teri e civi l ă, familială şi penală (Minsk , 22.01.1993, pentru Republica Moldova

În vigoa re din 26.03.1996) stabileşte expres că instituţiile centr ale de j us t i ţ ie ale

statelor Î şi tr an smit reciproc, la cere re, informaţ i i despre legislaţia În vigoa re

sau care a acţionat pe teritoriile lor şi despre practica aplicării ei de către inst i­

tuţiile de just iţ ie. Această necesitate apare în cazurile când organele de drept ale

unui stat nu au posibilit atea de a avea acces la actele normat ive ale altui stat.

Acest act s t ipule ază ş i obligaţia Părţii solicitate de a comunica Părţii

solicitante hotărârea sa defin itivă ş i a remite copia hotărâ r i i definitive. Cu

privire la formele de asistenţă cu caracte r informativ, Convenţia menţionează

ş i in formarea recipro că anual ă despr e sent in ţele de Învinui re, care au intrat În

vigoare ; tr an sm iterea amprentelor digitale ale condamnaţ i lo r, de care dispun;

punerea la d ispoziţie a informaţiilor privind antecedentele penale ale pe rsoa­

nelor condamna te anterior de către i nstanţele de judecată .

Tratatele bilaterale Încheiate de Republica Mold ova cu alte sta te (Rusia,

Ucraina, Letonia ş.a.) În dom en iul asistenţei juridice de asemenea conţin

disp oziţii referitoare la obligaţia state lor de a informa asupra rezultatelor ur­

mări ri i penale Împotriva persoanei În privinţa căreia au fost Înaintate cereri

de pornire a urmăririi penale, precum şi a persoanelor extrădare : dispoziţii

referit ore la tr an smiterea de anumite i nformaţ i i statului de execuţ ie În cazul

transferă r i i unui condamnat În vederea execută ri i pedepsei În statul al cărui

cetăţean este; acordarea de asistenţă j u r idică În vederea determină r ii adreselor

persoan elor ce locuie sc pe teritor iul lor, stabilirea locului de muncă ş i a veni­

turilor în scopul realizării anumitor d repturi ale per soan elor ş i pent ru asigu ­

rarea repr i rn ă r i i c riminali tăţ ii .

86DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

p

Capi to l u l [[1119

Asistenţa statelor nu se limitează la cooperarea dintre organele de r

judiciară. Adesea, în faza urmăririi penale, ca şi în aceea a judecării cauzei, exa­

minarea probelor poate face de asemenea necesară o colaborare internaţională.

Când or ganul judiciar constată că exacta cunoaştere a adevărului depinde

de anumite probe care se găsesc în străinătate , el solicită în acest caz concursul

autorităţilor străine. Pentru obţinerea acestora, organul judiciar se adresează

autorităţilor străine pe cale de comisii rogatorii, cu solicitarea de a se proceda

la audieri de martori sau la constatări la faţa locului. Uneori, organele judiciare

dintr-un stat pot considera necesar ca martorii domiciliaţi în străinătate să fie

invitaţi spre a se înfăţişa înaintea acestor organe. Se poate întâmpla ca martorii

unei cauze să fie deţinuţi într-un alt stat, iar aducerea lor în ţara care-i solicită

ca martori pentru a fi ascultaţi sau pentru o confruntare să fie neapărat nece­

sară . Alteori, este necesară comunicarea unor piese judiciare aflate într-o ţară

şi solicitate de către organele judiciare din altă ţară.

îndeplinirea actelor şi măsurilorprocedurale de către organele unui stat la

cererea unui stat străin are loc în executarea comisiilor rogatorii .

Comisiile rogatorii în materie penală adresate autorităţilor judiciare ale altor

state se fac conform dispoziţiilorcuprinse în tratate şi convenţii, în dispoziţiile

de drept intern, iar în lipsa acestora, după uzul consacrat de dreptul penal.

Adresarea prin comisie rogatorie este reglementată pentru prima oară în

legislaţia Republicii Moldova prin art. 536 al Codului de procedură penală al

Republicii Moldova, adoptat la 14 martie 2003. în conformitate cu prevederile

acestui articol, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul

în care consideră necesarăefectuarea unei acţiuni procesuale pe teritoriul unui

stat s t ră i n, se adresează prin comisie rogatorie organului de urmărire penală

sau instanţei de judecată din statul respectiv, sau către o instanţă penală in-

(b) Forme de asistenţă cu caracterprocesual

Formele de asistenţă cu caracter procesual se caracterizează prin faptul că

ele se desfăşoară efectiv în sfera activităţii de represiune, fiecare dintre aceste

forme reprezentând un mijloc de colaborare între state în realizarea represiu­nii împotriva unor in fracţiuni determinate.

Cooperarea statelor în lupta contra infracţiunilorcare fac obiectul unor

cauze penale poate fi infăptuit ă prin următoareleforme de asistenţă:

cooperarea organelor de poliţie judiciară;

efectuarea de comisii rogatorii;

înmânarea de citaţii;

remiterea de deţinuţi în scopul audierii sau al unei confruntări;

transmiterea de piese judiciare;extrădarea,

recunoaşterea hotărârilor penale străine.

Cooperarea organelor de poliţie judiciară (Interpol)

Uneori organele de poliţie naţională întâmpină serioase greutăţi la por­

nirea proceselor penale fiindcă facilitatea cu care se trec frontierele face nu

numai ca prinderea şi arestarea unor infractori să nu poată fi efectuată , dar şi

ca unele mijloace de probă să fie exportate. Lipsa unei cooperări între state în

acest sens poate constitui o piedică serioasă în realizarea activităţii de tragere

la răspundere penală în statul unde au fost s ăv ărsite infractiunile

Ideea de cooperare a statelor în domeniul activităţii de ~oliţie judiciară ini­

ţial a format obiectul unor preocupări sporadice, izolate, concretizate în unele

înţelegeri cu caracter bilateral. Mai târziu însă, interesul pentru această idee a că­

păta: o deosebită amploare, ea fiind tot mai larg studiată pe plan internaţional.

In ajunul primului războimondial, în aprilie 1914,la Monaco s-a desfăsurat

primul congres internaţionalal poliţiei judiciare, care a avut ca obiect (printre

altele) problema centralizăriidocumentelor referitoare la identificarea infrac­

torilor, facilităţile ce trebuie asigurate cercetărilor internaţionaleşi procedurade extrădare';".

în 1923, la Congresul Internaţionalde Poliţie de la Viena s-a constituit o

comisie internaţională de poliţie criminală, ale cărei lucrări s-au desfăsurat

anual, de atunci până la cel de al doilea război mondial. Anume în activi~atea

(. J K. C. POAI10HOB, l/lntneţmon : B'le pa, CeZOOHJl, Ja Bmpa, Mocxs a, MeJKAyHapoAHble OTH O­

rneHI1H, 1990 , c. 90.

acestei comisii internaţionale îşi găseşte

ţională a poliţiei criminale Interpol, cr

membră a Interpolului există un "Bi:

chemată să intervină la cererea serv

prin intermediul birourilor central

este fugit în străinătate, cât şi în Ce

ţări RC.N. Interpol din Republir

aparatului central din cadrul M

cu adoptarea, la 10.05.1995, a _

privire la RC.N. Interpol din Republica.

Cooperarea pe cale de comisii rogatorii

vrtor ce se găseşteo .li ' rea martorului

'<r:J" <:.

?ti .s :,~ :::r .....

g /J "ff \ mar toru-'fi " o . ' .ş ~ U .~ -: i a ră 111 -~ 'fi .::;-' ~ • •

Q, c:;-~" 'H1UI11.....:::r o 1;,.... 'ti 'fi

2 Q..

'ti , .

86DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul III 87

(b) Forme de asistenţă cu caracterprocesual

Form ele de asistenţă cu ca racter procesual se caracterizează pr in fapt ul căele se desfăşoară efectiv în sfera activităţii de represiun e, fiecare dintre aceste

f~~'~e rep~ezentând un mijloc de colaborare între sta te in realizarea represiu­nil Impot riva uno r infractiu n i determinate.

Cooperarea statelor în lupta contra infracţiunilorcare fac obiectul unorcauze penale poate fi înfăptuită prin următoareleforme de asistentă:

, .cooperarea organelor de poliţie judiciară;

efectuarea de comisii rogatorii;

înmânarea de cita ţii;

remiterea de deţinuţi în scopul audierii sau al unei confruntări',transmiterea de piese judiciare;extrădarea;

recunoaşterea hotărârilor penale străine.

Cooperarea organelor de poliţie judiciară (Interpol)

. Uneori organele de poliţie naţiona lă întâmpină serioase greutăţi la por­

nirea proceselor penale fiindcă facilitatea cu care se trec front ierele face 'nu

numa i ca prinderea şi arestarea uno r infractori să nu poată fi efectuată, dar şi

ca un ele mij loace de probă să fie exporta te. Lipsa unei cooperări înt re state în

acest sens poate consti tui o pied ică serioasă în realizarea act ivităţii de tragerela răspundere penală în stat ul unde au fost săv â r ş ite i nfracţiu nile.

Ideea de cooperare a sta telor în domen iul activităţ i i de poliţie j udiciară ini­

ţi al a format obiect ul unor preocupări sporadice, izolate, concretizate în un ele

înţelegeri cu carac ter bilateral. Mai târzi u însă, interesul pentru această idee a că­

pătat o deosebită amploa re, ea fiind tot mai larg stud iată pe plan i nternaţiona l.

. În ajunul pri mului război mo nd ial, în aprilie 1914, la Monaco s-a desfăşuratpn mul congres internaţ iona l al poliţiei judiciare, ca re a avut ca obiect (prin tre

altele) problema centraliză rii documen telor referitoare la identificarea infrac­

torilor, facilităţ ile ce trebuie asigura te cercetărilor i nternaţiona le şi procedurade extrădare".

în 1923, la Congresul Internaţionalde Poliţie de la Viena s-a constituit o

comisie internaţională de poliţie criminală, ale cărei lucrări s-au desfăsurat

anual, de atunci până la cel de al doilea război mondial. Anume în activi~atea

"~ o K. C. POgI10HOB, J1Hmepnoll: B'iepa, Ce200H51, saempa, MOCKBa, MeJKgyHapogHhle OTHO­IIlem!iI, 1990, c. 90.

acestei comisii internaţionale îşi găseşte originea actuală organizaţie interna­

ţională a poliţiei criminale Interpol, care a luat fiinţă în 1956. în fiecare ţară

membră a Interpolului există un "Birou Central Naţional". Organizaţia este

chemată să intervină la cererea serviciilor de poliţie din diferite ţări membre

prin intermediul birourilor centrale naţionale, atât în cazul când un infractor

este fugit în străinătate, cât şi în cazul când infracţiuneaintereseazămai multe

ţări B.C.N. Interpol din Republica Moldova acţionează cu statut de serviciu al

aparatului central din cadrul MAI. EIîşi desfăşoară activitatea din 1995, odată

cu adoptarea, la 10.05.1995, a Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu

privire la B.C.N. Interpol din Republica Moldova.

Cooperarea pe cale de comisii rogatorii

Asistenţa statelor nu se limitează la cooperarea dintre organele de poliţie

judiciară. Adesea, în faza urmăririi penale, ca şi în aceea a judecării cauzei, exa­

minarea probelor poate face de asemenea necesară o colaborare internaţională.

Când organul judiciar constată că exacta cunoaştere a adevărului depinde

de anumite probe care se găsesc în străinătate, el solicită în acest caz concursul

autorităţilor străine. Pentru obţinerea acestora, organul judiciar se adresează

autorităţilor străine pe cale de comisii rogatorii, cu solicitarea de a se proceda

la audieri de martori sau la constatări la faţa locului. Uneori, organele judiciare

dintr-un stat pot considera necesar ca martorii domiciliaţiîn străinătate să fie

invitaţi spre a se înfăţişa înaintea acestor organe. Se poate întâmpla ca martorii

unei cauze să fie deţinuţi într-un alt stat, iar aducerea lor în ţara care-i solicită

ca martori pentru a fi ascultaţi sau pentru o confruntare să fie neapărat nece­

sară. Alteori, este necesară comunicarea unor piese judiciare aflate într-o ţară

şi solicitate de către organele judiciare din altă ţară.

îndeplinirea actelor şi măsurilorprocedurale de către organele unui stat la

cererea unui stat străin are loc în executarea comisiilor rogatorii.

Comisiile rogatorii în materie penală adresate autorităţilorjudiciare ale altor

state se fac conform dispoziţiilorcuprinse în tratate şi convenţii, în dispoziţiile

de drept intern, iar în lipsa acestora, după uzul consacrat de dreptul penal.

Adresarea prin comisie rogatorie este reglementată pentru prima oară în

legislaţia Republicii Moldova prin art, 536 al Codului de procedură penală al

Republicii Moldova, adoptat la 14 martie 2003. În conformitate cu prevederile

acestui articol, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul

în care consideră necesarăefectuarea unei acţiuniprocesuale pe teritoriul unui

stat străin, se adresează prin comisie rogatorie organului de urmărire penală

sau instanţei de judecată din statul respectiv, sau către o instanţă penală in-

88 DREP T PENA L. PARTEA G E N E RA L Ă

89C a p i t o l u l 111

ternaţională , conform tratatulu i i nternaţiona l la care Republi ca Mo ldova este

parte, sau în cond iţ ii de reciproc itate.

Condiţi ile de reciproc ita te se confirmă într-o scriso are, prin care Minist rul

Justiţ iei sau Procuro ru l Gene ral se obligă să acorde, în numele Republicii Mol­

dova, asis tenţă juridică statu lu i stră i n sau instanţei pena le internaţionale la efec­

tua rea unor acţiun i procesuale, cu garantar ea drepturilor procesuale, prevăzute

de le_gea n aţională, ale persoan ei în privinţa că reia se efectuează asistenţa .

In Republica Moldova com isia rogatorie este prezentată Procurorului Ge­

neral de către organul de urmărire penală , iar de către instanţa de j udecată ­

Ministerului Justiţiei , pentru tran smitere spre executa re statu lu i respectiv.

Pot ex ista însă ş i s i tuaţ i i inver se, când comisia rogato rie se execută în

Republic a Moldova , fiind cerută de căt re organele din stră inătat e. Potrivit

prevederilor ar t. 540 din CPP al RM, organu l de urmărire penală sau instan­

ţ a j udecătorească execută comisii rogatorii cerute de orga nele resp ecti ve din

s t răinătate în temeiul t ratatel or internaţionale la care Republica Moldova ş i

ţa ra solici tantă sun t parte sau în condiţi i de reciprocit ate.

Cer erea pen t ru execu ta rea com isiei rogatorii este trimis ă de către Procu­

rorul Ge ne ra l or ganului de urmări re penală sau, după caz, de către Ministrul

Justiţiei instanţei j udecătoreşt i de la locul unde urmează să fie efectuată actiu-

nea procesual ă solicitată . '

La executarea comisiei rogatorii se aplică pr evederile Co dulu i de proce­

dură penală al Republicii Mold ova , î nsă, la demersul părţii solicitate, se po ate

aplica o procedură specia lă prevăzută de legislaţia ţăr i i stră i ne, în conform i­

tate cu tratatul internaţional respectiv sau în condiţii de recip rocitate, dacă

aceasta nu contravine legislaţie i naţionale ş i obligaţiilor internaţionale ale

Republicii Moldova.

În cazul în care cerere a de comisie rogat orie nu poa te fi executată, do cu­

mentele prim ite se restituie părţii solicitante prin intermed iul institutiilor de

la care le-a primit, cu indicarea m otivelor care au îm pied icat executarea, Ce ­

rerea de com isie rogatorie şi documentele anexat e se restituie şi în cazurile de

refuz pe baza temeiurilor indicate în lege .

Tnmânarea de citaţii

Dob ândirea de informaţii de către organele judiciare ale unui st at din par­

tea organelor dintr-un alt sta t se face în mod obişnuit prin comisii rogator ii.

Împrejurări deo seb ite pot uneori să facă necesa ră aduce rea pe te ritoriul

statului solicitan t a martorului afl at în s tră inătate, pentru a fi aud iat în faţa

organului ca re judecă cauza.

Sta tul ale că ru i or gane judicia re di spun aduce rea u nui martor ce se găseşte

în stră i năta te va lu a măsurile nec esare care să facă p osibilă ven ire a m artorului

pe teritoriu l său .

Pr actic po ate fi suficientă o simplă scrisoare de invitaţie adresată martoru-

lu i de a veni să depună mărturii , deci fă ră recurgerea la asistenţa judic iară in ­

ters t ata lă . O rganele judiciare pot însă adresa martorului o citaţie cu menţiuni

legale, deci ş i cu indicarea sancţ iu ni i în caz de nep rezentare.Pentru tran sm iterea ş i în mâ na rea citaţiei, statu l interesat recurge la con­

cursul orga nelor competente din stat ul solicitat. Rerniterea de c ita ţi i cons tituie

astfel cea mai simplă formă de asistenţă dintre state.Statul care tr ansmite citaţia cooperează la repre siunea unei in fracţiuni

înt r-o ta r ă st ră ină într- o măsură mai mică decât în cazul executăr ii unei co ­

mi sii r~gatorii . Statul solicitant po ate avea un interes mai mare să foloseascăaceastă formă a ci tă rii în vede rea audier ii d irecte a materi alului; aud ier ea prin

comisi i rogat orii nedând acelea ş i rezul tat e ca audi erea făcută direct de către

orga ne le care judecă cauza.

Remiterea de detinuti În scopul audie rii sau al unei confruntări, ,

În cazul în care persoana a că rei aud iere sau confruntare este necesar s ă

se facă în t r-un alt stat se află în stare de deţ i nere, statul care prin orga nele sa le

a luat măsura deţinerii poate consimţi la remiterea acelei pe rsoane ch iar dacăun acord d iplomatic nu pr eved e o ase me nea măsură . Lipsa aco rdulu i nu are în

aceast ă privinţă dec ât o consecinţă: libertatea ţ ării solicita te de a pr oceda cu m

va crede de cuviinţă .

Câ nd remiterea unor deţinuţi are loc în baza anu mi tor î n ţelegeri, ea poate

fi supusă unor conditii" .Efectele rem iterii unui deţinut în scop de audiere sau de confrunta re su nt

limitate la calitatea de mar tor În cauza pentru care a fost remis.Sta tu l solicitant nu va putea pro ceda la nici un alt act, în afa ră de audier ea

sau confruntarea persoanei remise în cauz a pentru ca re remiterea a fost ceru­

t ă . Statul solic ita t poate î nsă consimţi , în anu mite condiţ ii , la îndeplini rea ş i a

altor acte faţ ă de persoana rernisă. .Per soan a remisă în sta re de de ţinere va beneficia de toate imunităţ ile, ca ŞI

m artorul venit voluntar pe teritoriu (imunităţi de urmă rire sau ar estare).

Or ice acte de urmărire penală vor putea avea loc Împotriva per soanei de­

ţinut e, potrivit legii statului solicitant, dacă aceasta ar s ă v ă rş i o in fracţ iune în

'" R.M. St ănoiu, op. cit., p. 93.

90 DREPT PENAL . PAR TEA GENE RALA

r91

Ca pi to l u l III

calitate de deţinut sau martor (de ex., declaraţie mincinoasă , evadare ş . a.) sau

orice altă infracţiune pe care a avut oca zia să o comită (spionaj , contr~bandă,furt ş . a . ).

Persoana nu poate fi ocrotită decât pentru infracţiunianterioare remiterii,

nu şi pen.t~·u cele săv~rşite după ce a ajuns în statul solicitant. Ordinea de drept

a statului I.n c~re deţinutu] este transferat cere ca acesta să fie în timpul şederii

sale pe tentonul statului supus legilor penale ale acestuia.

Timpul cât deţinutul a rămas pe teritoriul statului solicitant trebuie dedus

din pedeapsa pe care o execută, dacă o asemenea deducere este admisă în sta­

tul.~olicitat. - cazul în care cauza deţinerii persoanei remise a încetat potrivit

legii statului solicitat, în timpul când acea persoană se mai află în statul solici­

tant, punerea sa în libertate se face numai la cererea statului solicitat. Punerea

în libertate a per~~anei remise face să înceteze obligaţia de remitere, obligaţie

de care statul solicitant nu se poate debarasa printr-o manifestare unilaterală.

Odată pusă în libertate, persoana remisă nu va putea fi urmărită si judeca­

tă decât în condiţiile şi în măsura admise în caz de extrădare. Cellib~rat, dacănu va părăsi teritoriul statului solicitant după ce a fost audiat sau confruntat

încetează de a mai beneficia de imunitatea specială (ca şi în cazul martorilor

veniţi voluntar).

Transmiterea de piese judiciare

Orice stat poate, chiar în lipsa vreunei înţelegeri, să transmităunui alt stat

piesele judiciare care sunt aflate în posesiunea sa şi care-i sunt solicitate de un

alt.stat ~entru soluţionarea unei anumite cauze. Prin piese judiciare înţelegem

orice obiect sau document util desfăşurării în bune condiţii a procesului penal

în statul solicitant.

În cazul existenţeiunui acord de asistenţă judiciară, transmiterea de piese

devine obligatorie ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiilestipulate în acordul

respectiv.

Transmiterea pieselor judiciare este foarte necesară în special în cazurile

în care o persoană cetăţean al unui anumit stat s ăvârşeşteo infracţiune într-un

alt stat ş i apoi se refugiază pe teritoriul statului al cărui cetăţean este. Ea nu

va fi extrădată , potrivit principiului neextrăd ării propriilor cetăţeni. În aceste

situaţii, dacă procesul penal este pornit în statul de refugiu, devine necesară

aducerea mijloacelor de probă scrise sau materiale ce se găsesc în statul în care

a fost să vă rş ită in fracţiunea. Transmiterea acestor mijloace de probă este abso­

lut necesară pentru soluţionareacauzei.

În cazul când piesele solicitate privesc o infracţ iune pentru care sunt com­

petente şi organele statului solicitat, se va ţine seama de stadiul în care se gă-

sesc cele două procese, piesele transmiţându-se statului solicitant numai dacăprocesul din statul solicitat a fost definitiv soluţionat. Remiterea va fi refuzatăatunci când consideraţii speciale ar justifica un atare refuz.

Statul căruia piesele judiciare i-au fost remise are dreptul de a le reţineatâta timp cât are nevoie (în acorduri acest timp poate fi precizat), dar el are

totodată şi obligaţia de a le în apoia de îndată ce nu mai sunt neces are .Totuşi, dacă între timp piesele transmise au redevenit necesare în statul

care le-a remis (de ex., în cazul când a intervenit o cale extraordinară de atac),

şi acest stat le reclamă , ele trebuie în apoiate de îndată , deoarece piesele remise

n-au încetat să aparţinăacestui stat, statul solicitant neavând nici un drept să-i

refuze înapoierea .Transmiterea pieselor (obiectelor) în Republica Moldova este reglementată

prin art. 78 al Convenţiei CSI privind asistenţa jurid ică şi raporturile de drep~în procesele civile , familiale şi penale din 22.01.93 (Minsk), art. 550 al CodulUI

procesual penal al Republicii Moldova.

Extrădarea

în realizarea colaborării statelor în lupta împotriva fenomenului infrac­

tional, extrădarea joacă un rol deosebit, fiind forma de asistenţă juridică la

care statele recurg cel mai adesea în activitatea de prevenire şi reprimare a

infractiunilor.E~trădarea este o instituţie care funcţionează direct în interesul statului

care o solicit ă , indirect însă ea serveşte intereselor tuturor statelor, fiindcăprevenirea şi reprimarea infracţiunilordevin pe plan intern.aţionalo pr~~c~­pare de interes colectiv. Extrădarea nu poate, desigur, acopen toate necesltaţlleasistenţei juridice internaţionaleîn lupta împotriva infracţiunilor, ea este însăformă de asi stenţă cu cele mai importante efecte .

Normele referitoare la aplicarea legii penale în raport cu spaţiul edictate

în legile interne ale diferitelor state nu pot asigura realizarea fără dificultăţi a

activitătii de combatere a infracţionismului. Aceste dificultăţ i apar în general

în cazul infractiunilor comise în străinătate şi în cazul când cei care au comis

infracţiunipe ~eritoriul unui stat se refugiară în alt stat. in astfel de cazuri in­

cidenta legii penale interne funcţioneazălimitat sau ineficient.Chiar atunci când normele dreptului penal îngăduie urmărirea infracţiu-

nilor comise în ţară sau în străinătate în lipsa făptuitorului, în fond această

urmărire echivalează cu impunitate.Asadar, principalul rol al extrădării este ca în activitatea de represiune ea

s ă asi~ure fiecărui stat cele mai bune condiţii de realizare a justiţiei .

92 D REP T P E NA L, PA RT E A GEN E R AL Ă93

C a p i to l u l 1I I

~ceastă cerinţ: se , rea l i zează ori de câte ori in fractorul este judecat şi pe­

depsit de stat~ l a carui lege a înc ălca t- o ; 0 1', extrădarea oferă statelor posibili-

tatea de a rea liza această ceri ntă constituind evident o dov d ă d lida ri, ' " ' ' a a e so I an tatelllte.rnaţlOna ~a, ~o~cre,t ~zat~ ~ n acceptarea de c ăt re fiecare stat a obligaţie i dea"P:eda pe r ăufăc ător i Jus tiţ ie i statului a că ru i ordine publică a fost tulbura­

t~ , ~n ~ce~ t fel, leg i sla ţ iile care prevăd cr iteriul nelim itat pentru in fracţiunile

s ăv ă r şi t e 1ll afara ter itor iului, consacrând astfel principiuluniversa lit ăt i i s b-ordonează aplicarea normelor proprii , dând preferinţă ext ră d ări i, " u

N~m~ i atunci când extrădarea din anumite motive nu ar functiona statulpe ten tonul căru ia infractorul s-a refugiat va face cu tiitlu subsidi " li" ' Iar, ap icarealegii sale penale';'.

Ex~răd,area este deci un mijloc car e serveşte la realiz area apl ică r i i În spaţ iu

a acelei legi penale care este cea ma i înd reptă ţită a interveni,

Antece dentele istoric e ale acestei inst itutii SUl1t vechi' Ş I' n '1" , _ ,umeroase. nant ~c.h ~ta te ŞI 111 evul mediu, înt âlnim extrădarea mai ales pentru adversarii

polItIC.I, duşmani şi trăd ători (ex. Tratatul dintre far aonul Ram ses al II-lea siHatu silem al III-l ea din 1278 (P96) î Hr )"" Saint A bi . f '« > . , . • • _ . . , - U lll, III monogra la saExti aditio n et le dr oit extr aditionnel theorique et applique" a rată că . "

la sfârşitul, pr.i~ei j umătăţ i a secolului al XVII -lea, istoria 'd iplomat;c~a:~:semn~ leaza m CI l.m t~'at~t relativ la predarea infractorilor de drept comun,

dar, t~ ~ta tele de a lianţ ă st ipulează frecvent ex tr ă da rea rebelilor ş i criminalilor

polit ici, ceea ce dovedeşte că monarhii se îngrijeau mai mult de securitatea lor

~erson~Iă ş i ~e apăra l:ea puterii lor, decât de pericolul social pe care-I a trăgea

impunitatea infractorilor de drep t comun.

To.tuş i , . într-~n tr atat dint re marele-principe Igor al Rusiei (913-945) ş i

Imp.en~ll dlll .One,nt se prevedea, În ar t. 11 : "În cazul în care un grec se află în

~usla Ş I co~~te o in fractiune, principele nu-I poate pedepsi potrivit legii rus e,CI va trebui sa-I extrădeze Grec iei",

" ~uma i dintr- o epocă mai apropiată, institu ţ ia extrădă rii a dobând it o for­

~na Ş I un cara cter ş ti in ţ i fic . În Europa, extrădarea a în ceput să se răspâ ndească

III secolul XVI, dar practicată propriu-zis nu este decât în secolul XIX D vB'11 _ . up aillot, acest cuva nt nu apare în nici un document oficial Îna inte de 1791"';.

• Evoluţ ia i stor ică a acestei i nst ituţ i i arată că ea s-a dezvoltat şi răspând it

la inceput ca a rmă de luptă a burghezei Împo tr iva feudalismului, având astfel

1" R.1Vl. S t ă noiu , op. cit., p. 97.

(,(, M. )J" ll1ap ro pOAC KI1 I1, Y 201108 HbI I1 3(lKOH , MOCKB<l , 1945, c. 289.

R. M. St ă noiu, op. cit., p. 99.

un rol progresist (de ex. in timpul Revoluţiei I~ ranceze, practica extrădă r i i a

permis remiterea nobililo r feuda li re fugiaţ i În afara Franţe i şi care complotau

Împot riva republici i), dar că , odată cu con solida rea statului burghez, ea a slujit

deseori ca mijloc juridic de mascare a politicii reacţionare, de apărare ilegală şide salvare a inf racto rilor fasciş ti, a t rădătorilor ş i complicilor lor" .

În ţ ara noastră relatări cu privire la i nsti tuţia extrădării apar in documente

dată nd Încă cu secolul al XV-lea. În anii 1498-1499, reprezentantul lui Ştefan cel

Mare formulează , printre altele, şi următoarea cerere către principele Lituaniei:

"La voi se oploşesc mai mulţi rom âni, fugiţi din Ţara Moldovei, pe care graţiavoastră să- i trimiteţi inapoi În Moldova, in pute rea tratatului""').

În secolul al XVII- lea, în 4 aprilie 1646, Vasile Lupu-Vodă încheia de ase­

menea un tratat de extrăda re cu S. Racoţi, principele Transilvan iei' lJ .În legislaţia română anter ioară codurilor de la 1939 n-au existat decât

două texte în mat eria extrădăr i i : art . 30 din Constituţia de la 1866 privit or la

extrădarea refugiaţilor politici (d ispoziţie menţinută în Constituţia din 1923

în art . 23) ş i art, 6 al Legii din 9 iulie 1866 referit or la desfiinţarea Consiliulu i

de Stat, care dădea extrădarea în competenţa Co nsiliului de Mini ştri.Vorbind despre definiţia extrădă r i i , menţionăm că extrădarea este actul

prin care statu l pe terit oriul căruia s-a refugiat o persoană urmărită penalsau condamnată înt r-un alt stat remite, la cererea statului interesat, pe acea

persoană pentru a fi jud ecată sau pentru a executa pede apsa la car e a fost con­

damnată. Din această definiţie se desprind următoarele trăsături care pun în

lumină aspectele specifice ale instituţiei ext rădăr i i:a) act de suveranitate intervenit în relaţiile dintre două state;b) act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv in scopul realizării repre ­

siunii, persoana extrădată fiind un inculpat sau un condamnat penal;

c) act de asistenţă jur idică i nternaţională .Extrădarea are astfel o natură juridică mixtă. Ea nu este un simplu act

de asistenţă juridică, ci este, în acelaşi timp, un act de suveranitatc ş i un act

jurisdicţionaF1,

În literatura juridică de specialitate s-au dat diferite definiţii extrădă r i i .Deosebirile dintre aceste definiţii izvorăsc din faptul că la formularea lor nu

,,' M. A, lli aprop oAc KHii, op. cit., p. 288 .

','} R,M, St ă noiu, op, cit., p. 144.n N. Ior ga, A cte şi docum w te, IV, doc, LXX, P: 233-234" R. M. St ă noiu, I. Griga, T. Dian u, Drept penal, Partea gwe ra lă (note de w rs), Bucureşti ,

Hyperion XXI, 1992 , p. 49.

94DREP T PE NAL. PAR TEA GE N ERALĂ Ca p i t o l u l II [ 95

au fost luate în consideraţie ca trăsături esenţiale aceleaşi elemente, incluzândsau excluzând unele dintre acestea.

Din aceste deosebiri au rezultat păreri contradictorii cu privire la loculsă vâ r ş i r i i infracţiunii (unui autori, cum sunt, Faustin Helie, Saint-Aubin,

susţin că în definiţie urmează neapărat a se preciza că locul săv ă rsi r i i trebuiesă se situeze în afara teritoriului statului solicitat), la cererea de extrădare (de

ex., M. Travers consideră cererea ca element esenţial, deşi majoritatea autorilor

resping acest punct de vedere), la competenţa statului solicitat (în sensul că

definiţia extrădării trebuie să precizeze că statul solicitat nu este competent încauza respectivă) .

O altă deosebire constă în aceea că unii autori consideră extrădarea ca act,alţii, dimpotrivă, substituie ideea de act cu aceea de contract; există şi autori

ce consideră că extrădarea este o procedură care permite unui stat să obtină

de la un alt stat extrădarea unui inculpat sau condamnat refugiat pe terito~'iulacestuia. Extrădarea, înainte de a fi o procedură, constituie, în primul rând, unact de constrângere juridică la care este supus cel extrădat.

La cel de al X-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, ţinutla Roma între 29 septembrie şi 5 octombrie 1969,s-a adoptat următoareadefi­

niţie: "Extrăda rea este un act de asistenţă judiciară interstatală în materie pe­

nală care urmăreşte transferul unui individ urmărit sau condamnat penal din

domeniul suveranităţiijudiciare a unui stat în domeniul celuilalt stat". Aceastădefiniţie la fel evidenţiază caracterul de act de asistenţă şi act de suveranitateal extrădării.

Extrădarea îşi află sursele de reglementare în convenţii sau tratate, în de­claraţii de reciprocitate şi în dispoziţii de drept intern, iar în lipsa acestora, înuzanţa internaţională.

Fiind un act de colaborare şi asistenţă juridică între state, act care, pen­tru a-şi realiza finalitatea , are nevoie de acordul statelor, este firesc ca sursa

principală de reglementare a extrădării să se găsească în convenţii, tratate sau

declaraţii de reciprocitate. Încercările de a elabora un proiect de convenţie-tipde extrădare au fost numeroase, spre exemplu, proiectul Institutului de Drept

Internaţionalde la Oxford (1880), Convenţia de drept penal internaţionalde la

Montevideo (1889). Această problemă a format, de asemenea, obiect de preo­

cupare în cadrul unor congrese internaţionale, dintre care: Congresul de Poli­ţie Judiciară Internaţională de la Monaco (1914), Conferinta Panamericanăde

la Havana (13 februarie 1928), Conferinţa pentru Unifica;'ea Dreptului Penal

de la Bruxelles (1930). Aceste încercări s-au concretizat de abia în 13 decem­brie 1957, când la Paris s-a încheiat Convenţia europeană de extrădare.

L

Dispoziţii privind extrădarea se găsesc î nsă ş i în dreptul intern, înscrise

fie în Codul penal ş i în Codul de procedură penală , fie într-o lege specială,

care fixează condiţiile şi procedura extrădării. Cea mai veche lege de extrădare

este cea belgiană (1833), după care urmează legile de extrădare din SUA (1848),

Anglia (1870), Olanda (1875), Luxemburg (1875), Argentina (1907), Canada

(1907), Brazilia (1911), Suedia (1913), Finlanda (1922),Franţa (1927). Dispoziţii­

le de drept intern au însă un caracter subsidiar. Rolul lor este de a servi ca bază

la încheierea convenţiilor, de a ajuta la înţelegerea acestora şi de a completa nor­

mele din convenţii, iar în lipsa acestora, de a funcţiona ca norme supletorii.

La extrădare întotdeauna participă două state :

Statul solicitat - pe teritoriul căruia se găseşte făptuitorul;

Statul solicitant (care cere) şi poate fi:

a) statul pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea;

b) statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea ;

c) statul al cărui cetăţean este infractorul.

Sisteme de acordare a extrădării. Sunt cunoscute trei sisteme:

1) Sistemul politic sau guvernamental, în care extrădarea este un act poli ­

tic şi de aceea ea se acordă de către Guvernul statului solicitat, pe baza

datelor culese de organele administrative sau judiciare.

2) Sistemul jurisdictional, in care extrădarea este un act exclusiv jurisdic­

ţional şi asupra ei vor decide instanţele judecătoreşti.

3) Sistemul mixt, în care extrădării i se recunoaşte atât caracterul politic,

cât şi jurisdicţional; la rezolvarea extrădării participând atât organele

judiciare care verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, cât ş i

autoritatea guvernamentală, ce decide asupra extrădării.

Ţinând seama de prevederile art. 541-549 din CPP al RM, putem stabili că

în Republica Moldova s-a instituit un sistem mixt de acord are a extrădării.

Conditiile cxtrădării.Din reglementările privitoare la extrădare (acte in­

ternationale, acorduri bilaterale, legislaţia internă) pot fi desprinse condiţiileîn care se poate solicita ori acorda extrădarea. Toate condiţiile pot fi calificate

în : condiţii cu privire la infracţiune, condiţii cu privire la infractor, condiţii de

ordin procedural.a) Condiţii cu privire la infracţiune:

1. Să se fi să v ă rş it o infracţiune pe teritoriul statului solicitant ori împotri­

va intereselor acestuia, sau de către un cetăţean al acestui stat.

2. Să existe dubla incriminare, adică fapta să fie incriminată atât de legea

statului solicitat, cât ş i de legea statului solicitant.

96 DR EPT P E NAL. P A RTE A GE N ER A LĂ Ca pitolul III 97

3. Pedeapsa prevăzută de lege să fie de cel puţin un an de închisoare sau o

altă pedeapsă mai aspră . În cazul extr ădării pentru executare, ped eapsa

închis orii trebuie să fie de cel puţin 6 lun i (art. 541 din CPP al RM).

4. În ce priveşte gravitatea deosebită a faptelor, pentru care se cere ori se

a cordă extrădarea , în alin. (3) al art. 546 din CPP al RM se prevede c ă: "În

cazul În care fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită de legea

ţ ării solicitante cu ped eapsa capitală, extrădarea persoanei poate fi refu­

zată dacă partea sol icitan tă nu va da asigurări , considerate ca suficiente,

că pedeapsa cap itală nu va fi executată în privinţa perso anei extrădare"

5. Extrădarea nu se acordă dacă i nfracţ iunea pentru care este cerută este

considerată de legea Republi cii Moldova infracţiune politică sau faptă

conexă un ei asemenea infracţiuni (pct. 5) din alin. (2) al art. 546 din

CPP al RM).

b) Condiţii cu privire la infractor:

1. Când Republica Moldo va este stat solicitat, in fractorul trebuie să fie

cetăţean străin .

2. Nu pot f i extr ădati de către Republica Moldova:

a) cetăţenii proprii;

b) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil În Republica Moldova;

c) persoanele stră ine care se bucură În Republica Moldova de imunitate

de jurisdicţie , În condiţi ile ş i în limitele conferite prin convenţii sau

prin alte înţelegeri internaţionale;

d) persoanele stră ine citate din s trăinătate În vederea audierii ca părţi ,

martori sau experţi în faţa un ei autorităţi judiciare din Republic a Mol­

dova în limitele imunităţilor conferite prin convenţi i internaţionale ;

e) Procurorul General, Ministrul Justiţiei sau instanţa care s oluţionează

chestiunea privind extrădarea are motive serioase să creadă că :

1) cererea de extrădare a fost Îna intată În scopul de a urmăr i sau a pe­

depsi o persoană pentru motive de rasă, religie , sex, naţionalitate,

origine e tn ică sau opinii politice;

2) s i tuaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul dintre

motivele menţionate la lit. a);

3) în cazul în care, dacă per soana va fi extrădată, ea va fi supusă tor­

turii, tratamentului inuman sau degradant în ţara solicitantă ;

f) persoanele cărora le-a fost acordat statul de refugiat politic.

3. Infractorul să segăsească pe teritoriul statului solicitat, adică al ţ ării că­

reia i se cere extrădarea.

c) Condiţii de ordin procedural:

1. Să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-I

pedepsească pe făptuitor sau s ă-I pună să execute pedeapsa pe cel condamnat.Cererea de extrădare se face În temeiul tr atatului internaţional la care sunt

parte RM şi statul solicitat sau în temeiul obligaţiilor scrise în condiţii de re­

ciprocitate. Cererea de extrădare se întocmeşte în conformitate cu prevederileart. 541 din CPP al RM;

2. Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este obligat să-I ares­

teze pe [ăptuitor; pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea să dispară. În cazul

respinge rii cererii de extrădare, această obligaţie nu mai există. Extrădarea

este refuzată dacă:

a. în privinţa persoanei respective a fost deja pronunţată de către o in­

stanţă naţională sau o instanţă a unui stat terţ o hotărâre judecătorească

de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pentru infrac­

ţiunea pentru care se cere extrădarea sau o ordonanţă a organului de

urmărire penală de încetare a procesului ori În privinţa acestei fapte seefectuează urmărirea penală de către organele naţionale;

b. s-a Împlinit termenul de prescripţie al tragerii la răspundere penală

pentru infracţiunea respectivă , conform legislaţiei naţionale, sau a in­tervenit amnistia;

c. potrivit legii, urmărirea penală poate fi pornită numai la pl ângerea

prealabilă a victimei, însă o asemenea plângere lipseşte;

3. Statul solicitat este obligat să comunice statului solicitant data şi loculpredării făptuitorului care este extrăda t. Dacă partea sol i ci tan tă nu ia în pri­

mire persoana ext rădată la data fixată pentru predare şi dacă nu s-a solicitat o

am ânare a extrădării, persoana poate fi pusă în libertate la exp irarea termenu­

lui de 15 zile de la această dată şi , în orice caz, va fi pusă în liberate la expirarea

termenului de 30 de zile, calculat de la data s tab ilită pentru predare, dacă tra­

tatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru această persoană.

Extrădarea persoanei pentru aceeaşi faptă după expirarea termenelormenţionate poate fi refuzată .

4. Statul solicitant este obligatsă comunicepărţii solicitate informaţii cu pri­vire lafinalizarea procesuluipenal în careafost implicat cel extrădat. După pro­

nunţarea hotărârii judecătoreşti definitive se va transmite şi o copie a sentinţei.

Felurile extrădării. După poziţia pe care o are statul în realizarea extră­

d ării, aceasta poate fi:

b) activă - când se cere extrădarea;

c) pasivă - când se acordă extrădarea.

98 DRE P T PE NAL . PART EA GENERALĂ C a p i t olu l III 99

Pentru Republica Moldova, extrădarea este o instituţie relativ nouă, apă­

rută ca o consecinţă inevitabilă a luptei duse de către stat împotriva crimina­

lităţii. Premisa apariţiei ei a fost faptul că Republica Moldova s-a declarat stat

independent ş i suvera n.

Actualmente în republica noastră toate problemele ce ţin de extrădare

sunt de competenţa Serviciului Relaţii Internaţionale din cadrul Pro curaturii

Gen eral e a Republicii Moldova. Serviciul Relaţii Internaţionale a fost for­

mat în iulie 2001 prin Ordinul Procurorului General al Republicii Moldova

nr. 719 - P din 24.07.2001. El activează pe baza propriului Regulament, a Legii

cu privire la procuratură , a Const i tuţ i e i .

Până la acel timp, între anii 1993 şi 1996 cazurile legate de asistenţa juridică

internaţională erau distribuite pentru soluţionareîntre secţiile Procuraturii Ge­

nerale, conform principiului specialităţii. Din 1996 până la formarea Serviciului

Relaţii Internaţionale, de problemele în cauză s-au ocupa t pro curorii , apoi ajuto­

rii Procurorului General , special desemnaţi nominal pentru aceasta prin ord in.

În privinţa surselor de reglementare a extrăd ării ţinem să menţionăm că

în Republ ica Moldova nu există vreo lege de extrădare. Chestiunile ce ţin de

asi stenţa j uridică în materie penală, inclusiv extrădare , sunt reglementate de

art. 541-549 din Codul de procedură penală , de alin. (4) al art. 17 din Consti­

tuţia RM şi de art. 13 din Codul penal al Republicii Moldova.

Recunoaşterea hot ăr ârilor penale străine

Asistenţa j ur id ică internaţională în materie penală implică în mod fire sc şi

nece sitatea recunoaşterii h otărârilor penale st ră ine .

Posibilitatea luării în considerare a un ei hotărâri penale în afara teritoriu­

lui unde a fost pronunţată aceast a con stituie o importantă formă de asistenţă

internaţională penală cu car acte r procesual, menită să asigure o concordantă

incidenţă a aplicării legilor penale în raport cu spaţ iul.

Recunoaşterea hotărâr i lor penale s t ră ine necesită din punctul de vedere al

reglementării sale în legislaţia penală a fiecărui stat un dublu obiectiv. În pri­

mul rând, trebuie să fie arătate care anume hotărâ ri pen ale pot fi recunoscute

ş i când poate avea loc recunoaşterea . În al doilea rând, să se prevadă modul în

care se va efectua procedural recunoaşterea.

Felul reglementărilor poate , desigur, di feri de la o legislaţie la alta. În fie­

car e stat cadrul ş i pro cedura recunoaşterii hotărârilor pen ale s tră i ne vor fi cele

prevăzute în legislaţia statului care efectuează o astfel de recunoaştere.

Recunoaşterea hotărârilor pen ale ale instanţelor s t ră ine în Republica Mol­

dova este reglementată de art. 558 ş i 559 ale Codului de procedură penală al

Republicii Moldov a, care prevăd cazuri şi condiţi i de recunoaştere a hotărâri­

lor penale, precum ş i procedura de recunoaştere a acesto ra.

În conform itate cu aceste dispoziţi i legale, hotărârile penale definitive pro­

nunţate de instanţele judecătoreş ti din st ră i nătate, precum şi cele care sunt de

natură s ă producă, potrivit legii pen ale a Republicii Moldov a, efecte juridice

pot fi recunoscute de instanţa naţ ională , la demersul Ministrulu i Justiţiei sau

al Procur orului General, pe baza tr atatului internaţional sau a acordului de

reciprocitate .Hotă rârea penală a ins tanţei unui stat s tră in poate fi recunoscută numai

dac ă sunt respec tate următoarele condiţii:

1) hotărârea a fost pronunţată de o instanţă competentă ;

2) hotărârea nu contravine ordinii publice din Republica Mold ova;

3) hot ă r â rea poate produce efecte jur idice în ţară potri vit legii penal e na­

tionale.Den~ersul Ministrului Justiţ iei sau al Procurorului General pr ivind recu­

noaşterea hotărârii instanţei străine urmează să fie motivat şi se soluţionează

de către i nstanţa judecătorească egală în grad cu instanţa statului de condam­

nare, a că rei hotărâre urmează să fie recunoscută . În cazul în care hotărârea

sta tului de condamnare este adoptată de o instanţă egală în grad cu judecătoria,

demersul Min istrului Justiţiei sau al Procurorului General se soluţionează de

către judecătoria în raza teritorială a că reia se află Ministerul Justiţiei , iar dacă

instanţa statului de condamnare este egală în grad cu Cur tea de Apel, demersul

se solut ionează de către Curtea de Apel din mun. Chiş inău .

La 'solutiona rea dem ersului participă repre zentantul Min istrului Justiţiei

sau, după caz, al Procurorului General, condamnatul ş i apărătorul acestuia.

Condamnatului i se comunică hotărârea instanţe i străine împreună cu

documentele care o însoţesc, cu traducere în limba de stat şi în limba pe care

o cunoaste condamnatul.lnst~nţa ascultă opiniile celor prezenţi ş i , pe baz a materialelor anexa te la

demers, dacă constată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea

penală a i nstanţei stră ine . În cazul în care pedeapsa so l icitată de căt re instanţa

stră i nă nu a fost executată sau a fost executată numai în part e, instanţa sub­

sti tuie pedeapsa neexecutată sau restul ped epsei cu o pedeapsă respectivă po­

tri vit preveder ilor Legii de procedură penală a Republicii Moldova.Tratare a mater iei privind recunoaşterea hotărârilor pen ale stră ine impune

un ele precizări i de ordin terminologie.Astfel, termenul de "hotărâre" este folosit în accepţiunea sa largă, cuprinzând

însă numai acele hotărâr i (sentinţe, decizii) care au devenit definitive şi conţ in

soluţii susceptibile de a interesa aplicarea legilor penale în raport cu spaţiul.

100D REPT P E N AL. PA RTEA GENERALĂ

1]

În sfera asistentei juridice internationale În materie penala- h t ă , '1• , c , o aran e care

prezintă interes sunt hotărârile "penale", iar din conţi nutu l acesto ra numai

dispoziţi ile care privesc acţiunea penală, nu şi cele refer itoare la act iunea civi lăsoluţ ionată În cadru l procesului penal. .

Nu i ntră În denumirea de hotărâre penală actele procedurale prin care

o.rga~ele de urmărire penală dispun asupra acţiunii penale (ordonanţe, rechi ­zitori i), acestea fiind obiectul recunoaşterii "actelor" judiciare penale.

Caracterul de hotărâre s trăi nă nu depinde neapărat de locul unde a fostp.ronunţată hot ărârea , ci, prin raportare la principiul suveranităţii, de auto­rrt at ea de la care ernan ă .

În aşa mod, o hotărâre pronunţată pe teritor iul unui stat stră in de că treun organ con sul ar cu atribuţ i i judiciare al altui stat nu va fi o hotărâre străină

pentr~l ~cest din urmă stat, dar va fi o hotărâre străi nă pentru pr imul stat; la fei

o hotar are pronunţată pe teritoriul unui stat de către o instantă a unei armatede ocupaţie sau în trecere. .

Deci, interesul pe care fiecare stat în parte îl are în combaterea fenome­nului infracţion al, necesitatea unei apărări internaţionale contra anum itor

in fractiun i, a unei protecţii internaţionale a dreptu rilor omului, ca si necesita­

te~ admin is trării în bune condiţ i i a justiţiei penale au făcut s ă apa~'ă ideea de

aSlst.en~ă !.~r idică şi de c? laborare înt re state în dom eniul infracţiunilor şi al •repnrnări i infrac tori lor, In funcţie de acest e n ecesită ţi s-au ş i con sacrat form e-

le expuse mai sus de asistenţă jurid ică internaţională în materie penală.

Ca pi t o l u l I V

INFRACŢIUNEA

Secţiunea 1. INFRACŢIUNEA -INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ

A DREPTULUI PENAL

Dreptul penal, în tot alitate, este st ructurat în jur ul a trei instituţii funda­

mentale : in fracţ iunea, răspunderea penală şi pedeapsa. In fracţiunea determi­

nă răspunderea penală şi pedea psa, în sensul că fă ră infracţiune nu poa te exis­

ta răspundere penală, iar fără r ă spundere penală nu se poate concepe aplic area

un ei pedepse. Ca instituţie , infracţiunea cuprinde un sistem de norme juri dice

penale ce consacră definiţ i a sa, trăsăturile esenţiale, punând în evidenţă st ruc­

tu ra ş i conţinutu l său .

În teoria dreptului penal şi în diferite legislaţii infracţiunea este privită

în genera l din două puncte de vedere : fie ca un f enom en social , fie ca un fe no­

men j ur idic. Conţ inutu l soc ial al infracţiunii este determinat de faptul că prin

s ă v ârşirea ei se atentează asupra persoane i, drepturilor ş i libertăţ ilor acesteia,

proprietăţ ii , mediului înconjurător, orându irii constituţionale, suveranităţi ,

independenţei ş i integrităţi i ter itoriale a statu lui, a păci i şi secu rităţi i om enirii.

Infracţiunea este vătămătoa re sau periculoasă pentru valorile sociale, fiind ge­

neratoare, de asemenea, de relaţ ii sociale de conflic t între făptuitor şi persoana

vătămată ş i între făptuitor ş i societate . In fracţiunea este o faptă socială prin

aceea că, pe de o parte, datorită mater ialităţii ş i rezonanţei sale socia le, tulbură

ordinea socială, iar pe de altă parte, expr imă o anumită pozi ţ ie a făp tuitorulu i

faţ ă de r ănduielile sociale, fiind , cu alte cuvinte, un act de conduită socială.

In fracţiunea este o încălcare a unor nor me de conduită, nor me care apar ş i

pot exista doar în soc ietate, în relaţiile socia le'. Prin î ncălcarea normelor de

conduită infrac ţ iunea capătă semnificaţia de faptă ilicit ă şi ant i socială .

Ca fenomen juri dic, i nfracţiunea este o faptă - o acţiune (i nacţ iu ne) im ­

putabil ă autor ului său, prevăzută de legea penală ş i sancţionată cu o pedeaps ă.

An ume aspectu l juri dic formează obiec t de cerce ta re pentr u ş t iinţa dreptului

penal, celelalt e fiind studiate în cadru l altor discipline, cum ar fi: crim inolo­

gia, psihologia, etica etc. Atâ ta timp cât un fenomen anlisocial nu este cupr ins

V. Dongoroz, S. Kaha ne, I. Oancea, I. Fodo r, N. Iliescu , C. Bulai, R. Stă noiu, Explica ţii

teoretice ale Codului penal român . Partea general ă , voI. I, Ediţ ia a II-a, Editura Acade­miei Româ ne, ALL BECK, Bucureşti, 2003, p. 90.

102DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

...-

Capitolul IV 103

În sfera de acţiune a normelor de drept, el rămâne un fenomen antisocial şireprobat de societate, dar nu este Încă o infracţiune În sen s juridic . Din mo­

mentul Însă În care un asemenea fenomen este reglemen tat pri n norme de

drept, el devine un fenomen juridic, devi ne o faptă juridic ă ' . Considerarea

infracţiunii ca fenomen juridic, fă c â ndu-se abstracţie de caracter ul său social,

conduce În mod necesar la o definiţie formală a i nfracţiu nii, pent ru că aceasta

reflectă, În mo d exclusiv, Înfăţ işarea juridică a faptei pena le (incrimina rea

ş i pedea psa), ia r nu conţinutul său real (o atingere adusă unor va lor i socialeocro tite de lege).

Infracţiunea\ reprezintă o instituţie juridică, întrucât posedă cele două

elemente inerente oricărei instituţii juridice, şi anume: elementul temporal şielementul organic.

În adevăr, institutia infractiunii are o anumită continuitate si o dezvoltare' , ,

proprie. Totodată, dreptul penal este cel care-i furnizează cadrul de dezvolta­re, în funcţie de anumite scopuri bine precizate.

Unii autori privesc i nfracţiunea ca un fenomen material, uman , social ,

moral, politic şi juridic', căci ea implică, deopotrivă, o manifestare de energie

fizică, un act de conduită umană , o vătămare şi o punere În perico l a u nor valo ri

socia le, o ati tudine moral-polit ică a făptuitorului faţă de ordinea de drep t şi de

valorile apărare de aceas ta, o Încălcare a normei sau a unor obligaţ iuni juri dice .

Majoritatea legisla ţi ilor moderne evită să dea o definiţ ie legală a infrac­

ţiu ni i, cons iderând că această sarcină revin e numai ş t iinţei dreptu lui pe nal,

rol ul legiu ito rului fiind doar de a defini tipu rile de infractiu ni , de exemplu:infracţiunea de omor, de furt, de t â l h ă rie etc.

Intr-o altă concep ţ i e , susţinută În drept ul penal al fos telor ţă ri socialiste

europene, legea penală t rebuie să cupri ndă ea Î nsăş i o defini ţie a noţiun i i de

infracţ iune În general, avâ nd În vedere tocmai importanţa deosebită pe care o

are i nfracţiunea ca institu ţ ie fundamentală a drep tului penal. In tr-o astfel de

defini tie urmează să fie evidenţiate trăsătu rile esen ţia le ale in frac ţ iuni i , În ge­

neral vorbin d, ca re trebuie să caracterizeze or ice infracţ iune ca fap t concret.

Ibidem, p. 90.

Denumirea de infracţiune provine de la cuvântul latin infractio, care Înseamnă distru­gere.

C. Bulai, Manual de dreptpenal. Parteagenerală, ALL, 1997,Bucureşti, p.147; V. Dongor­oz, Sinteze asupra noului Cod penal al României. Studii şi cercetări juridice, nr. 1/1969,p. 10; V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol, 1,Editura Academiei Române, Bucureşti, 1969, p. 7; Gaston Stefani, Georges Levasseur,Bernard Bouloc, Droit penal general. Troisiemeedition, Dalloz, Paris, 1987, p. 4.

Codul penal al Republicii Moldova şi-a însuşit această a dou~ conce.Pţi~:

prevăzând prin dispoziţiaalin. (1) al art. 14 trăsătu~'ile esenţ~ale .a~e l~f~acţlUn_ll

în general şi definind-o ca faptă (acţiune sau inacţiune)preJudICla~Ila,pre_va­

zută de legea penală, săvârşităcu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsa pe~a~a.

Definitia infracţiunii cuprinde trăsăturile esenţiale şi, în acelaşi timp,

generale c~mune tuturor infracţiunilor,trăsăturiprin care aceasta se ~is~i~gede faptele neincriminate, precum şi de faptele prevăzute în alte norme juridice

decât cele penale.

Chiar dacă în normele penale de incriminare este definită fiecare infrac­

tiune în parte, aceasta nu permite cunoaştereanoţiunii de infracţiune fiindcă

nu pot fi desprinse din conţinutulunei infracţiunitrăsăturilecomune tuturor

infractiunilor.

C~dul penal în vigoare a creat un cadru amplu infracţiunii în CaP~t~lulII al Părţii generale, art. 14-34, În care a inclus dispoziţiile generale privind

infractiunea (art. 14-24; 28-31), etapele activităţii infracţionale (art. 25-27),

pluralitatea de infracţiuni (art. 32-34). În contrast cu definiţiile formale ale i.n­

fracţiunii, Codul penal al Republicii Moldova, pornind de la caracte~ul SOCIal

al faptelor penale, conţine o definiţie materială, în care, :ără a s.e o~lte ~s~ec­

tul juridic, accentul este pus pe gradul prejudiciabil al lllfra~ţlUnll.' adică p~

aptitudinea unei conduite umane de a vătăma sau de a pune III pencol valon

esenţiale pentru normala desfăşurarea vieţii sociale. _

Definiţia legală a infracţiunii constituie un instrument legal ~e a.bs~l~ta

necesitate nu doar pentru teoria dreptului penal, ci şi pentru practica judicia­

ră, întrucât organele competente a aplica legea, raportând faptele conc~'ete date

lor spre soluţionare, la conceptul legal de infracţiune, vor constata daca acestea

realizează sau nu trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, dacă se încadrează sau

nu în sfera ilicitului penal.

Noţiunea legală a infracţiunii prezintă o importanţă deosebită. E~ a~e

caracterul unei dispoziţii legale obligatorii, este o normă de drept de aplicaţie

generală. Definiţia noţiunii de infracţiune în general s~r_veşte l~ d~limitarea

sferei ilicitului penal de aceea a ilicitului extrapenal, adică la delimitarea fap­

telor care sunt infracţiuni, în raport cu faptele care nu reprezintă infracţiuni,

desi sunt fapte ilicite (administrative, civile, disciplinare). Definiţia serveşte

dr~pt ghid pentru legiuitor în procesul elaborăriinormelor noi de drept ~enal,precum şi în scoaterea din sfera ilicitului penal a unor fapte care nu mal pre­

zintă trăsăturile esenţiale ale infractiunii".

C. Bulai, Manual de drept penal. Parteagenerală, ALL, Bucureşti, 1997, p. 149.

104 DRE PT P EN A L. PAR T E A G E N E RA LĂ

105Cap i to lu l I V

Sectiunea a II-a. TRĂSĂTURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII, "

§1.Fapta prejudiciabilă

Aşa cum rezultă din prevederile alin . (1) al ar t. 14 d in CP al RM, pentru

ca o faptă să fie considerată infracţ iune , ea trebuie să întrunească următoarele

trăsături esenţial e : fap ta să fie prejudiciabilă (să prezinte pericol social), să fie

s ă v ărş it ă cu vinovăţ ie, să fie prevăzută de legea penală şi să fie pasibilă de pe­

deapsă penală.

În sistemul penal al Republicii Moldova, infracţiunea este definită în mod

expres, legiuitorul utilizând procedeul enumeră rii trăsăturilor ei esenţiale)

prin intermediul cărora a relevat atâ t carac terul complex al infracţiunii, câ t

şi subo rdo na rea str ictă a conceptului resp ectiv faţă de principiul legalităţii, cu

to ate implicaţiile ce de curg de aici.

Trăsăturile esenţ ia le ale in fra cţiun ii nu tr ebuie co nfundate cu elemen tele

cons tit utive ale unei infracţiuni . Trăsăturile esenţia le sunt cal ităţi , î nsuşiri

care caracterizează infracţ iunea în gen ere şi deci or ice infracţiune apar te.

Pentru ca o faptă săv â rş it ă să fie recunoscută ca infracţiune, ea trebuie să în ­

trunească cumulativ în conţinutul său acest e p atru trăs ături esenţiale. Lipsa

oricăreia dintre aces te trăsături esenţ iale conduce la înlăturarea caract erului

pen al al faptei.

Din definiţia legală a noţiunii de infracţiune (alin . (1) al art. 14 din CP al

RM) reiese că , în primul rând, in frac ţiunea reprezintă o faptă ) un act de con­

duită exterioară a omului, prezentând un anum it grad prejudiciabil. Prin faptă

se vatămă sau se pun în pericol va lor ile so cia le ocro t ite de lege) de aceea prin ea

se înţelege activitate a înfăptuită împreună cu u rmări le dăunătoare pe care le-a

cauzat. Act ivitatea desfăşurată nu reprezintă un act m ecanic, ci este o m ani fes­

ta re conştientă a om ului, care are reprezentare a acţiunilor şi a urmărilor sale,

ac ţiune dirij ată şi stăpânită contin uu de el în tot procesul înfăptuirii sa le".

Fapta se poate manifesta sub formă de acţ iune sau inacţiune. Acţiunea

co ns ti tu ie o formă pozit ivă de man ifestare a faptei (furt, omor), iar inacţiunea

constă într-o com portare negativă , în neîndeplin irea unei obliga ţii impuse de

lege (neacordarea de ajutor unu i bolnav).

În am bele sale forme) ea reprezintă ex te r io riza rea unor procese psihice ca­

racteristice ac tivităţ i i conştiente a omulu i. Fapta cuprinde ş i urmarea produsă)

deci şi modificările produse în mo d conşt ient or i care se puteau produce prin

s ăv â rşirea acţiunii sau inacţiun ii respe ctive.

1. Oa nc ea, Explicaţii teoretice, vol. 1, p, 104.

Legea penală incr im inează doar fapte umane, din sfel:a infra~ţiun i,i fiind ex­

cluse fenomenele naturii or i reacţ i ile animalelor, cu excepţia cazunlo~' ca~d ~ces~ereact ii sunt provocate de om, dar şi în această din urmă ipoteză este incriminat ă ,

în r~alitate, fapta om ulu i de pro vocare , iar nu reacţia animalului ca ~t~re.Nu su nt co ns ide ra te fap te, în sensu l legii penale, pr ocesele psih ice ca re nu

sunt suscept ibile de a cădea sub percepţia simţuril~rno astr: . Aceasta î~ls.e~~­n ă că, din punctu l de vede re al drep tului penal, simplu l ga nd d~ a ,s ~va i şi o

faptă prejudiciabilă , atâta timp cât nu este manifest~t în af~ră , deCi, cat~ vrel~erămâne ne exter iorizat , nu poate fi cons iderat ca o i nfracţiune . Ata ta timp ca t

o astfel de hotărâre nu s-a t radus în afară printr-o acţiune de pregăt_ire sau

de punere a ei în aplica re, nu există faptă în sensu l dreptulu ~ pen al. I~că în

dreptul roman era admisă re gula că n imeni nu poate fi pe deps lt .rent ru slm~lacuge ta re (Cogi tatiol1is poel1am nemo patiiur). De ase m enea, ~ent 1l1~entele ostile

(de exe mplu duşmănia cu iva faţă de o persoană) nuyot "ft c"Ol~sldera~e fap~eîn sensu l d reptului penal. La fel subli nia Feuerbach ŞI alţ i i, ca Sim pla 1I1tenţ~e

de a s ăv â rş i o infracţiune încă nu este o in frac ţ iune , fi indcă nu est~ . o fapta,

fiindcă nu s-a t radus înt r-o acţiune Aşadar, prin faptă, în sens ul legi i penale,

se înţelege o anumită m anifest are cu relevanţă fizi c ă, un an u m it ac t de con­

duit ă exterioară a om ului să vâ r ş it cu voinţă şi conştiinţ ă. Fapta care nu are u~

co res ponde nt în voinţa şi conştiinţa om ulu i, nu îi aparţine ş i deci nu poate ficonsiderată in fracţiune . Bunăoară , cel ce alunecă şi di struge un bun sau cel ce

a lunecă şi cade peste cineva , rănindu-l, nu s ă vârşe ş te o in fracţi~ne. . "

Legea mai cere ca fap ta respectivă să fie prejud iciabilă. ~eci ~u.onc"e fa~taa o~1Ului destinată a aduce ati nge re va lo r ilo r sociale poate fl1l1cnmmat~ ca ,1I1­

fracţ iune , ci numai acele fapte care) odată m ateri ali zat e în realitatea obiectiv ă,

prezintă un gra d prejudiciabil. . "În a rt. 14 din Co dul penal în vigoare infracţiunea es te ca ractenzata ca o

faptă prejudiciabil â şi nu "social-periculoasă", cum era prevăzută în art . 7 al

Codului penal d in 1961. . .În limbaj obişnuit, cuvintele prejudiciabil şi perieulo.s au ac~laş i sens ŞI fa~

pa rte din acelaşi câmp seman tic. Sub lin ii nd ideea .că l.nfr~cţlll~lea , .ca fapt a

. d i . bil ă cauzeaza" un prejudiciu valorilor SOCiale indicate 111 ali n . (1) alpreJu ICia I a, c , . " •

art. 2 din CP al RM, legiuitorul recunoaşte că infracţiunea est e o fa~ta SOCI-

al-prejudiciabiIă , adică so cia l-periculoasă . Dre,pt co~ fi n~ar~ ~ a~e~te l ~e.z~, le­giu itorul s-a pronunţat în favoarea termenului fapta preJud lClab l1a, utilizănd,

V. Do ngoroz ş i colaborator ii, Explicaţii teoreticeale Codului penal român , voI. 1, Ed itu ra

Acade miei Rom âne , Bucure ş t i, 1969, p. 95.

106DREPT PE NA L. PARTEA GE N ERALA Capi to lu l IV 107

totodată, in unel e articole din Codul penal şi expresii cum ar fi :fapta s ăv ârş it ă

nu mai prezintă pericol social (ar t. 58), persoana 1IU prezin tă pericol social',De aceea, in continuare, pentru o expunere uniformă a textului, vom ut iliza

termenul prejudiciabil, legal recunoscut şi similar termenului social-periculos.Spre deosebire de Codul penal român, care, in ar t. 18, contine o definiţie ex­

presă a fapt ei ce prezintă pericol social , Codul penal al Republicii Moldova nuprevede o atare dispoziţie.

În teoria dreptului penal, prin faptă prejudiciabilă se inţelege orice acţiunesau inacţiune prin car e se lezează una dintre valorile arătate in alin. (1) al art. 2

din CP al RM ş i pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedep­

se. Orice atingere adusă valorilor sociale menţionate in alin . (I) al art. 2 din CP

al RM prezintă un grad prejudiciabil deoarece acele valori sociale sunt conside­

rate de legiuitor ca fiind importante pentru societate. Răspunderea penală in ­

tervine doar atunci când fapta prezintă un real pericol pentru relaţiileşi valoril e

sociale care au suferit în aşa măsură, încât perico lul ce le ameninţă este evident

şi justifică aplicarea sanc ţ iun i i penale. în doctrină s-a precizat că "pericolul so­

cial " constituie acea stare de primejdie pentru societate pentru desfăşurarea in

condiţii normale a relaţiilor sociale pe care o produce tulburarea adusă de fapta

ilicită s ăv ărşit ă '". Ca trăsătură a infracţiunii, caracterul prejudiciabil trebuie

să fie şi penal, adică să prezinte un anumit grad , o anumită gravitate specificăinfracţiunii ca ilicit penal , care o distinge de alte forme de ilicit juridic (admi­

nistrativ, disciplinar, civil), şi să justifice incriminarea faptei sub sancţiunea

penală . Gradul prejudiciabil al unei infracţiuni decurge din importanţavalorii

sociale lezate sau puse in pericol, din intregul conţinut obiectiv ş i subiectiv al

faptei. în acest context, art. 15 din CP al RM stabileşte: "Gradul prejudiciabil

al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele in­fracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă".

Toate infracţiunile di n cadrul legislaţiei penale reprezintă fapte prejudi­ciab ile in sensul legii penale, dar gradul prejudiciabil diferă de la o infracţiune

la alta , în funcţie, in primul rând, de importanţa valorii sociale lezare prin

săv ârşirea faptei şi de urmările prejudiciabile su rven ite, la care se adaugă şi alte

semne ale componenţei infracţiunii (persoana infractorului, mijlocul, metoda,motivul, scopul etc.) .

A. Barbăneagră ş .a. , Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu, Centru l de Drept alAvocaţilo r, Chişinău , 2003, p. 55.

D. Pavel, Comentariu În Codulpenal comentat ş i adno tat , Partea specială, vol, II , EdituraŞtiinţifică , Bucureş ti , 1977, p. 556.

În doct rina penală gradul prejud iciabil ca trăsătură a infracţiuni i este cu­

nosc ut sub două forme: generic (abstrac t) ş i concret".Gradul prejudiciabil generic sau abstract este fixat în legea penală (de ex.,

grav itatea in fracţiunii de om or, de furt etc.) şi este evalu at în mod abstract de

legiuitor, care ia în consideraţ i e o multitudine de factori privind importanţa

valorii ocrot ite, gravitatea lez ării posibile, sta rea şi dinamica manifestărilor

infrac ţionale vizate, împrej ură r i le în care se pot s ăvâ rş i astfel de fapte etc. Re­

zultatul evaluări i se exprimă în pedeapsa înscrisă de legiuitor în legea penală

pentru acea in fracţiune ".

Gradul prejudiciabil concret al infracţiunii se referă la fapta real să vă rş ită .

Spre deosebire de gradul prejudiciabil generic, care este stabilit de legiuitor, cel

concret urmează să fie identificat de instanţa de judecată în procesul judecării

cauz ei penale ş i se reflectă în sentinţa de condamnare pronunţatăde judecată.

Determinarea gradului prejudiciabil concret se face în funcţie de vătămarea

cauzată obiectului infractiunii, de împrejură ri le concrete ale comiterii faptei,

de trăsăturile ce caracter izează elementul materi al.

Trebuie să menţionăm că printre cr iteriil e de individualizare a pedepsei

legea a prevăzut, în alin. (1) al art. 75, şi gravitatea infracţiunii săvârşi te.

Sunt sit uaţi i câ nd fapt a, deş i prevăzută de legea penală, exam inată în

concretvnu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni. De aceea legea,

în alin. (2) al art. 14, a prevăzut că : "Nu constituie infracţiune acţiunea sau in­

acţ iunea care, deşi formal conţine semnele unei fapte prevăzute de prezentul

cod , dar, fiind lipsită de importanţă , nu prezintă gradul prejudiciabil al unei

infracţiuni". Prin aceste dispoziţii legale a fost statorn icit un principiu de o

deosebită importanţă pentru înţelegerea semni ficaţ iei social e ş i juridice a unor

fapte ce prezintă un grad prejudiciabil redu s.

Acest principiu este cunoscut în doctrină sub denumirea de principiul

oportunităţii . "Acest principiu că rrnuieş te decizia organelor de aplicare a legii

asupra existenţe i sau nonexistenţei în concret a gradului de pericol social al

unei infracţiuni, ceea ce este totodată decizia asupra caracterului penal sau

extrapenal al faptei concrete şi este, de asemenea, decizia asupra necesităţii

sancţionă rii făptuitorului cu aplicarea unei pedepse sau numai a unei măsuri

cu caracter administrativ"!'.

'" C. Bulai, Manual de drept penal. Parteagenerală, ALL, 1997, p. 153.

" Al. Boro i, Drept penal . Parteagenerală, ALL BECK, Bucureşt i , 1999, p. 85.

" A. Dineu, Drept penal. Partea generală, voI. 1, Bucureşt i, 1975, p. 83.

108 D RE PT P EN AL. PART EA GENE R A L Ă

'f'

109Ca p i to lu l I V

Principiul dat î şi găseşte refle ctarea şi în Codul de procedură penală al Re­

publicii Moldova, care prin prevederile pct. 2) din alin. (1) al art. 275 stabileşte

că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi

efectuată , ş i va fi incetat ă în cazul în care fapta nu este prevăzută de legea pe­

nală ca infracţiune.

§2. Fapta prevăzută de legea penală

Cerinţa ca fapta s ă fie prevăzută de legea penală constituie cea de- a doua

trăsătură esenţială a infracţiunii în general. O faptă se consideră ca fiind pre­

văzută de legea penală atu nci când o dispoziţie din această lege a rată în ce

condiţii acea faptă (acţiune sau inacţiune) este socotită ca fiind susceptibilă de

a fi considerată infracţiune.

Cu alte cuvinte, o faptă este prevăzută de legea penală atunci câ nd aceas­

ta determină conţinutul acelei fapte, în forma obişnuită (tipică) a acesteia şi,

când este nevoie, chiar şi în formele ei derivate (forme agravate sau atenuate).

Această cerinţă a infracţiunii, de a fi prevăzută de legea penală , corespunde

principiului "nullum crimen sine lege", principiu cons acra t în alin. (2) al art. 1

din CP al RM, care face pr ecizarea că numai codul penal determină faptele ce

con stituie infracţiuni,pre cum ş i în alin. (1 ) al ar t. 14 din CP al RM .

Prevăzând în lege faptele care sunt coÎlsiderale infracţiuni, legislaţia noa­

stră penală nu admite aşa-numita incriminare prin an alo gie, adică conside­

rarea unei fapte neprevăzutede lege ca in fracţiune, prin sim pla asemănare cu

altă faptă prevăzută ca i nfrac ţ iune , deoarece astfel de practici pot aduce m ari

daune asigurării le galităţii în ţara noastră (alin. (2) al art. 3 din CP al RM).

Trebuie să menţionăm faptul că numai din momentul pr evederii în lege a fap­

tei prejudiciabil e şi deci de la intrarea în vigoare a legii respective acea faptă

devine o categorie juridică, aceea de faptă prevăzută de legea penală , sus cepti­

bilă să devin ă infracţiune , dacă se constată în fapt ş i existenţa vi novăţie i .

Legea penală în care fapt a este prevăzută poate fi numai Codul penal,

deoarece în însuşi conţ i nutu l acestuia, şi anume în alin. (1) al ar t. 1, se pr evede :

"Prezentu l cod este unica lege penală a Republicii Moldova".

Necesitatea prevederii faptei de către legea penală nu priveşte numai di s­

poziţiile din partea spec ială , ci şi unele dispoziţii din partea generală a legii

penale. Tentativa şi participaţia vor fi sancţionate penal numai în măsura în

care ele sun t anum e prevăzute de legea penală .

§3. Fapta săvârşită cu vinovăţie

Una dint re cele patru trăsături esenţiale ale infra ct iu n ii, potrivit ali n. (1)

al art . 14 din CP al RM, este vinovăţia. Pentru existenţa infracţiunii nu este

suficientă numai s ăv â rş irea unei fapte prejudiciabile, chiar dacă s-a sta bili t că

aceasta este prevăzută de legea penală, ci este absolut necesar să se constate

ş i ex istenţa unei legături de cauzalita te psihică între făptuitor ş i fapta preju­

diciabilă s ăvârs it ă de el. Această legătură subiectivă dintre făptuitor ş i fapta

prejudiciabilă pe care el a s ă v â rş it- o, ce reflectă în fond atitudinea conşt i inţei şi

voinţei lui în raport cu fapta săvâ rş ită şi cu urmările ei şi stă la ba za vinovăţieica trăsătură esenţială a infracţiunii . În lege nu se prevede o definiţie a vino­

vătiei ca trăsătură esentială a infracţ iunii, dar în art. 17 şi 18 din CP al RM se

co~s:cră formele vinov~ţiei cu care se pot comite faptele incriminate, acestea

fiind intenţia şi imprudenţa,cu modalităţile lor normative (intenţia directă ş i

indirectă ; încrede rea exagerată ş i neglijenţa penală).De aceea, sarcina definiţiei vinovăţ iei a revenit şt i inţei dreptului penal,

care a definit vinovăţiaca fiind atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta

prejudiciabilăs ăvârşită şi urmărileei ' '.Vinovătia nu se reduce însă la o simplă reprezentare sau posibilitate a

reprezentării fap tei ş i urmărilor. Ea reflectă atitud inea subiec tulu i faţă de

valorile sociale pe care le încalcă, conşt i inţa clară sau mai puţin clară a ne­

cesităţii respectării acestor valori, ţinuta morală a subiectulu i infracţiunii. De

ace ea cunoaşterea voinţei este necesară nu numai pentru stab ilirea existenţeiinfracţiunii, dar şi pentru cunoaştereapersonalităţii infractorului şi a necesi-

tătii corectării lui ., Vinovăţia cuprinde două componente, doi factori: unul de conştiinţă şi

altul de vointă .

Dreptul ~enal modern exclude răspundereapenală obiectivăbazată numai

pe exis tenţa faptei, fără vinovăţie . Legea a prevăzut o ser ie de cauze care exclud

caracterul penal al faptei datorită inexistenţei vinovăţiei (const rângerea fizică

sau psihică etc. ).În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţia penală se face distincţie între două

forme principale de vinovăţie, inten ţia ş i impruden ţa, la care se adaugă, pen­

tru unele infract iuni, o formă mixtă, care se conţine în art. 19 din CP al RM

(infracţiunea să~ârşită cu două forme de vinovăţie) . În dreptul penal român

această formă poartă denumirea de intenţie depăşită sau praeterintenţia '" .

1.\ H.<tJ. Ky3HeL(OBa, V1 .M. TIDKKOBa, KypcYZOl106HOZOnpaea. 06u~ aJl 'w cmb, TOM I, 3e p­

ua no, MOCKBa, != . 139. ( ~I;, \" V. Dobri noiu ş.a. , Drept penal. Partea generală , Europa Nova , Bucureşti , 1999, p. 117.

110D R EPT P E NA L. PA RT EA GE N ER AL Ă Ca p i t o l u l I V 111

Stabilirea cu exactitate a formelor de vinovăţie în cazul faptelor incrimina­

te de lege, atât cu intenţie, cât ş i din imprudenţă, prezintă o deosebită impor­

tanţă pentru justa incadrare jurid ică a faptei şi pentru stabilirea răspunderii

penale a făptuitorului în raport cu voinţa sa ".

§4. Fapta pasibilă de pedeapsă penală

Fapta este incriminată de lege atunci când aceasta o prevede sub sanctiunea

u.nei pedepse. Sancţionarea cu pedeapsă înseamnă recunoaşterea că fap;a pre­

zi nt ă un caracter prejudiciabil, pentru combaterea căru ia su nt nec esare sanc­

ţiunile penale. De aceea, în dispoziţia din alin. (1) al art. 14 din CP al RM s-a

prevăzut ca trăsătură esenţială a infracţiuni pasibilitatea de pedeapsă penală.

Prevederea în lege a pedepsei necesare pentru prevenirea ş i combaterea

faptei incriminate este expresia prejudiciabilităţii faptei ca tră sătură a in frac­

'"?" Pasibilitate a de pedeapsă ca trăsătură a i n frac ţ iunii se exprimă prin

amernnţare, adică pr in posibilitatea aplicării pedepsei pentru săvâ rş i rea faptei

prejudiciabile ş i ilegale. Pot fi con siderate in fracţ iun i doar faptele pentru a că­

ror s ă v â rş i re legiuitorul prevede aplicarea unei pedepse penale. Dacă fapta nu

este pasibilă de pedeapsă penală, nu este sancţ ionată penal, atunci ea nu po atefi considerată infracţiune.

Pasibilitate a de pedeapsă ca trăsătură a infracţiun ii reiese şi din conţ i ­

nutul a~ in . (2) al art. 1 din CP al RM, în ca re se menţionează că Codul pen al

determină faptele ce cons tituie infracţiuni ş i preved e pedepsele ce se apl icăinfractorilor.

Secţiunea a III-a. CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR

În art. 16 din Codul penal al Republicii Moldova, intrat în vigoare la

12.06.2003, infracţiunile s-au clasificat pentru prima dată la nivel legislativ, în

funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil pe care-I prezintă, în următoarele

categorii: uşoare, mai puţin grave, gra ve, deosebit de grave şi excepţional degrave.

Prin clasificarea infracţiunilor se înţelege împărţirea tuturor infrac­

ţiunilor în diferite categorii (grupe) în funcţie de caracterul si gradul

prejudiciabil. De fapt, la baza clasificării stă expresia juridică a caracterului şi

" Ibidem, p. 117,

gradului pr ejudiciabil al faptei, care se manifestă prin categoria pedepsei, pre­

văzută în sanc ţ iunea articolului respecti v din Pa rt ea specială a Codului penal,

ş i prin forma vinovă ţie i .

Clasifi care a infracţiunilor pe categorii în Codul penal este infăptuit ă si­

milar cu sis temul pedepselor din Partea genera lă şi al sanc ţ iun i lor din Partea

specială, adică de la infracţiunile uşoare spre cele grave.

În prima categorie - infracţiuni uşoare - sunt incluse faptele comise cu inten­

ţie sau din imprudenţă, pentru care legea penală prevede, în calitate de pedeapsă

maximă, pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv (alin . (2)

al ar t. 16 din CP al RM ). Din această categorie fac parte: infracţiunea de lăsare

În primejd ie (alin. (1) al art, 163 din CP al RM ); privaţiunea ilegală de libertate

(alin. (1) al art. 166 din CP al RM); Încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii ş i

modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit (art, 258 din CP al RM) etc.

Însă în Partea specială a Codului penal sunt incluse şi infracţiuni care se

sancţionează cu alte categorii de pedepse, mai blânde în rap ort cu pedeapsa în­

ch isorii. De exemplu, Încălca rea inviolabilităţii vieţii person ale se pedepseşte cu

amendă în mărime de până la 300 de unităţi convenţionale sau cu muncă nere­

munerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore (alin. (1) al art. 177 din CP

al RM ); distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a

cauzat daune în proporţii m ari , se pedepseşte cu amendă În mărime de până la

300 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţ ii

de la 180 la 240 de ore sau cu arest de până la 6 luni (alin. (1) al art, 198 din CP

al RM ). În asemene a situaţii , aplicând instituţia interpretării legii penale, ajun­

gem la concluzia că în categoria infracţiuniloruşoare se includ nu numai faptele

sancţ ionate cu pedeapsa închisorii de până la 2 ani inclusiv, ci şi acelea care se

pedepsesc potrivit legii penale cu o altă categorie de pedeapsă , mai blândă.

Din categoria infracţiunilor mai puţin grave fac parte faptele săvârş ite

intenţionat sau din imprudenţă, pentru care legea penală prevede pedeapsa

maximă cu înch isoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv (alin . (3) al art. 16

din CP al RM).

În acestea sunt incluse: determinarea la sinucidere (alin. (1) al art. 150 din

CP al RM ); delapidarea averii străine (alin. (1) al art. 191 din CP al RM ); În­

c ălcarea cerinţelor securităţii ecologice (ar t . 223 din CP al RM ).

Cea de a treia categorie - infractiuni grave - include faptele comise cu in­

tenţie şi din imprudenţă,pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă

cu închisoare pe un termen de până la 15 ani inclusiv (alin. (4) al art, 16 din

CP al RM ). De ex.: tratamente inumane (alin. (1) al art, 137 din CP al RM );

clonarea (art, 144 din CP al RM ); tr aficul de fiinţe umane (alin . (1) al art. 165

din CP al RM ).

11 2 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul IV 1I3

Infracţiunile deosebit de grave se consideră infractiunile săvârşite cu in­

tenţie, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen ce depăşeşte 15 ani (alin. (5) al art. 16 din CP al RM).

Ultima categorie de infracţiuni cuprinde infracţiunileexcepţionalde gra­ve, care sunt cele săvărşite cu intenţie, pentru care legea penală prevede deten­

ţiunea pe viaţă (alin. (6) al art. 16 din CP al RM).

După cum s-a menţionat, pentru infracţiunile deosebit de grave şi ex­

cepţional de grave este specific faptul că pot fi săvârşite numai intenţionat.

Acestea atentează la valorile primordiale apărate de legea penală, cum ar fi:

viaţa şi sănătatea persoanei, drepturile şi libertăţile cetăţeanului, orânduirea

constituţională,suveranitatea, independenţaşi integritatea teritorială a Repu­

blicii Moldova.

Clasificarea infracţiunilor pe categorii în funcţie de caracterul şi gradul

prejudiciabil al faptei prezintă nu numai importanţă teoretică, ci şi practică.

Încadrarea faptei în una dintre categoriile menţionate anterior poate avea

drept consecinţe juridice stabilirea categoriei penitenciarului în care se va

executa pedeapsa închisorii (art. 72 din CP al RM), influenţarea aplicării con­

damnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 90 din CP

al RM), a liberării de răspundere penală (art. 53-60 din CP al RM), a liberării

condiţionate de pedeapsă înainte de termen (art. 91 din CP al RM), a înlo­

cuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art. 92 din

CP al RM). De asemenea săvârşirea infracţiunilorgrave, deosebit de grave şi

excepţional de grave atrage după sine apariţia stării de recidivă periculoasă şi

deosebit de periculoasă (alin. (2), (3) ale art. 34 din CP al RM).

Clasificarea infracţiunilorpe categorii reprezintăun prim criteriu de bază

de individualizare a răspunderii penale, orientând instanţele de judecată spre

o calificare corectă a faptei, precum şi spre alegerea unei categorii şi măsuri de

pedeapsă adecvate cazului respectiv.

Sectiunea a IV-a, DEOSEBIREA INFRACTIUNILOR DE ALTE, ,

TNCĂLCĂRI DE LEGE

Infracţiunile constituie o modalitate a faptelor ilicite. E necesar să delimi­

tăm infracţiunilede delictele civile, cele administrative şi disciplinare.

Criteriul principal de delimitare a infracţiunilor de alte încălcări de lege

constă în caracterul lor ilegal. Infracţiunile sunt prevăzute în toate cazurile

doar în Codul penal, care constituie unica lege penală a Republicii Moldova.

Alte încălcări de lege sau delicte încalcă normele altor ramuri de drept, şi nu

numai legile, ci şi alte acte normative.

Consecinţasăvârşiriiunei infracţiunieste aplicarea celei mai aspre măsuri

de constrângere din partea statului - pedeapsa penală şi apariţia anteceden­

telor penale. Celelalte încălcări de lege se caracterizează prin aplicarea unor

măsuri de constrângere cu un grad de asprime mult mai redus şi esenţial este

că acestea nu atrag după sine apariţia antecedentelor penale.

Unele infracţiuni atentează la astfel de valori şi relaţii sociale asupra că­

rora alte încălcări de lege nu pot atenta (viaţa persoanei, securitatea statului).

Caracterul şi gradul prejudiciabil determinat de obiectul de atentare permite

includerea acestor fapte doar în categoria de infracţiuni.

Necesitatea stabilirii criteriilor de delimitare a infracţiunilor de alte încăl­

cări de lege apare îndeosebi în cazul existenţei faptelor care atentează la acelaşi

obiect, dar care sunt reglementate de diferite ramuri de drept. De exemplu,

răspunderea pentru încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de ex­

ploatare a mijloacelor de transport este prevăzută atât de Codul penal, cât şi de

Codul cu privire la contravenţiile administrative. În situaţiile arătate, atunci

când există fapte care atentează asupra aceluiaşi obiect, dar care sunt regle­

mentate de diferite ramuri ale dreptului, de primă importanţă devine gradul

prejudiciabil al faptei ca criteriu principal, de bază, care delimitează infractiu­

nea de alte încălcări de lege.

Indiciul de bază care determină gradul prejudiciabil al faptei constă în

valoarea urmării prejudiciabile cauzate. Anume volumul prejudiciului cau­

zat influenţează delimitarea infracţiunii de alte încălcări de lege. De pildă,

folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei

de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a

cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se va califica po­

trivit alin. (1) al art. 327 din CP al RM, iar în lipsa unei asemenea daune se va

califica drept un delict disciplinar. Samavolnicia, care a cauzat daune în pro­

porţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice, constituie o infracţiune prevăzută de alin. (1)

al art. 352 din CP al RM, iar în lipsa daunelor indicate aceasta urmează a fi

calificată drept un delict administrativ, potrivit art. 175 din Codul cu privire

la contravenţiile administrative.

În calitate de circumstanţe subiective, ce determină gradul prejudiciabil

al faptei şi care pot influenţa încadrarea acesteia în categoria încălcărilor de

drept, figurează forma vinovăţiei,motivul şi scopul său.

114DREPT PENAL. PARTEA GENERALA

De pildă, vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătătii consti­

tuie o in!racţiune numai în cazul comiterii intenţionate a ei (art. 153 din CP

al R~). In cazul s ăvârşirii acestei fapte din imprudenţă,dauna poate fi recu­

pera.t~ pe cale _d~ pl:o~edură civilă. Falsul în acte publice este pedepsit penal~oal m cazul savarşirn unor asemenea acţiuni din interes material sau din altemterese personale (alin. (1) al art. 332 din CP al RM) .

Capitolul V

RAPORTUL JURIDIC PENAL

Secţiunea 1. NOŢIUNEA ŞI SPECIFICUL RAPORTULUI

JURIDIC PENAL

Raportul juridic penal reprezintă singura modalitate prin intermediul

căreia se realizează legile penale, normele juridice penale.

În doctrina dreptului penal se afirmă că premisele raportului juridic penal

constau, pe de o parte, în existenţa relaţiilor sociale de apărare împotriva in­

fracţiunilor, iar pe de altă parte, în adoptarea normelor juridice penale, care

fixează conduita oamenilor ce participă la aceste relaţii sociale'.

Reglementând relaţiile de apărare socială, dreptul penal fixează prin

normele sale modul în care trebuie să se desfăşoare aceste relaţii pentru a se

respecta ordinea de drept, iar atunci când valorile sociale sunt periclitate sau

vătămate, măsurile ce pot fi luate pentru sancţionareafăptuitorilorşi preveni­

rea infracţiunilor.

Datorită acestei legături de interdependenţă dintre normele penale şi re­

laţiile de apărare socială împotriva criminalităţii, raporturile juridice penale

apar ca norme ale dreptului penal în acţiune (cât priveşte relaţiile cu caracter

de recomandare care se propun tuturor membrilor societăţii în plan preventiv)

sau ca o reacţiune de tip represiv (cât priveşte relaţiile de tip conflictual care se

nasc între societate şi făptuitor din momentul săvârşirii unei infractiuni)".

Studiul raportului juridic penal a contribuit Ia elaborarea noţiunii de

raport juridic penal în general sau de raport juridic penal tip, însumând tota­

litatea trăsăturilor comune tuturor raporturilor juridice penale. În acest sens,

raporturile juridice penale reprezintărelaţiilede apărare socială împotriva

criminalităţiişi combaterea acesteia, reglementate prin normele dreptului

penal, ce apar independent de voinţa destinatarilor legii penale.

Această noţiune nu are un corespondent nemijlocit în realitate, deoa­

rece nu există un raport juridice-penal în general, ci numai raporturi ju­

ridice-penale concrete. ar această construcţie logică serveşte Ia mai buna

cunoaşterea fiecărui conţinut în parte".

C. Bulai, op. cit., p. 55; 1.Oancea, op. cit., p. 47.

A. Boroi, Gh. Nistoreanu, Dreptpenal. Parteagenerală , Bucureşti , ALL BECK, 2002, p. 71.

C. Bulai , op. cit., p. 58.

116 DREPT P ENAL. PARTEA GENERALĂ Ca pi t o l u l V 117

În fapt, raportul juridic penal se realizează între stat şi toţi ceilalţi membri

ai societăţii. În cadrul acestui raport, statul, prin organele sale specializate, are

dreptul de a impune respectarea valorilor sociale ocrotite de lege şi de a trage

la răspundere penală pe cei care au s ăvârşit infracţiuni, iar membrii societăţii

au obligaţia de a se conforma legii şi a suporta sancţiunilepenale în măsura în

care au violat prescripţiile normei penale '.

Raporturile juridice penale prezintă unele trăsături caracteristice, care re­

zultă din natura, structura şi finalitatea relaţiilor sociale reglementate. În an­

samblul celorlalte raporturi juridice, raporturile juridice penale nu iau naştere

pe baza unui acord de voinţă între cei care sunt subiecţi ai raportului, ci prin

exprimarea imperativăa voinţei statului. Ca atare, raporturile juridice penale

se nasc, se modifică şi se sting în mod obligatoriu, independent de voinţa desti­

natarilor legii penale, şi deci nu pot forma obiectul unor cedări sau tranzacţii.

Raporturile juridice penale, în ansamblul tuturor formelor şi modalităţi­

lor lor de exprimare, alcătuiescordinea de dreptpenală efectivă, spre deosebire

de ordinea de drept formală (normativă), care se realizează numai în planstrict legislativ.

În cea mai mare parte, ordinea de drept penal se înfăptuieşte prin respec­

tarea dispoziţiilorlegii penale, constrângerea penală intervenind numai în ca­

zul s ăv ârşirii unor infracţiuni.Din momentul intrării în vigoare a legii penale,

un număr nedeterminat de relaţii sociale intră sub incidenţa legii penale ş i se

desfăşoară conform exigenţelorformulate de aceste norme. Astfel, majoritatea

oamenilor îşi conformează conduita prescripţiilor legale prin abţinere de la

săvârşirea faptelor incriminate de normele juridice penale.

Aceste raporturi, care se stabilesc între stat~~~iect ce asigură protecţ!a

celor mai importante valori sociale prin mijloace juridice penale) şi toţi ce tă­

ţenii (cărora normele penale li se adresează), sunt denumite raporturi juridicede conforrnare.

- Raporturile juridice de conformare au o existenţă abstractă, imaterială,

având relevanţă în realizarea scopului de prevenţie generală pe care o aredreptul penal.

În ştiinţa dreptului penal s-a conturat însă opinia că respectarea de bună­

voie a legii penale nu presupune şi naştereavreunui raport juridic între normapenală şi virtualii ei destinatari.

Împotriva acestui punct de vedere s-au formulat obiecţii întemeiate, pe

care le împărtăşim şi noi. Considerăm că realizarea ordinii de drept penal, fie

V. Dob rinoiu, I. Pascu, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 84-85.

că are loc prin respectarea de bunăvoie a prescripţiilor legii, fie că se impune

prin cons trâ ngere, se înfăptuieşte întotdeauna prin intermediul raporturilor

juridice penale. Este greu de acceptat existenJa un.9r raporturi de conflict

generate prin săvă rşi rea infracţiunii fără o prealabilă conturare-a obligaţiilor

gene ra le de conformare la lege în cadrul unor raporturi de conforrnare,

Totodată , î n ţelegerea raportului juridic penal numai în sen sul conflictului

dintre norma penală şi individul antisocial neglijează tendinţa legislaţiilor

moderne de a asimila modelul preventiv-curativ în aria mijloacelor de apărare

soc ia lă penale ş i reducerea reacţiei represive.

Cea de- a doua etapă din procesul de realizare a dispoziţiilor legii penale

se referă la aplicarea sancţiunilor incidente ca urmare a săvârşirii un or infrac­

tiuni . Din momentul în care o anumită persoană, nerespectând norma pro­

hibitivă sau onerativă a legii, atentează la valorile sociale ocrotite, să vâ rş ind o

faptă incriminată de legea penală, raportul juridic penal ia o formă concretă.

În această situaţie norma juridicăpenală generează relaţii sociale de apă ra re de

tip conflictua l, represiv, care implică şi raporturi juridice de acelaşi gen - ra­

porturi j uridice conf lictuale.Prin urmare, raportul juridico-penal parcurge în evoluţia sa mai multe

etape:

cea dint ăi, de la data adoptării legii penale până la data săvâ rş i ri i infrac­

ţiunii;

cea de a doua, de la data să v â r ş i r i i infracţiunii până la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare;

cea de a treia, care cuprinde execut area pedepselor principale, comple­

mentare, precum şi măsurile de siguranţă;

cea de a patra, a înlăturării tuturor celorlalte consecinţe ale condamnă­

rii, inclusiv a antecedentelor penale prin reabilitare.

Secţiunea a II-a. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC PENAL

Structura raportului juridic penal este asemănătoare oricărui alt raport

juridic şi cuprinde următoarele elemente componente: subiecţi, con ţ in u t şi

obiect. Acestea prezintă însă unele particularităţi în cazul raportului juridic

penal, datorită relaţiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socia lă

împotriva infracţiunilor.

A. Boroi, op. cit., p. 72.

118 DREP T PEN A L. PA RT EA G ENE RA LĂ C a p i t o l u l V119

Urmând distincţia dintre raporturile juridice penale de conformare şi cele

conflictuale. vom prezenta principalele aspecte ale elementelor lor de s tructură .

a. Subiecţii raportului juridic penal

Subiecţii raportului juridic penal sunt participanţii la raport. Din

acest punct de vedere, atât În cazul raporturilor juridice de confor ma re, cât şi

al celor de conflict, sta tu l. ca titular al funcţ iei de apărare socială, va apărea

Întotdeauna ca subiect investit cu dreptul de a organi za această apărare prin

mijloace de drept penal".

în raporturile de conformare, statul, prin ed ictarea normei penale . impune

tuturor destinatarilor legii penale, În mod nedeterminat, Îndeplini rea obligaţi i­

lor de conformare cuprinse În normele de drept penal. Statul apără astfel dreptul

absolut al titularilor valorilor sociale de a se bucura de aceste valori fă ră să fie

Împiedicaţi (lezaţi) de ceilalţi membri ai societăţ i i . În acest scop el se substituie

În dreptul titularilor respectivi de a pretinde celorlalţ i membri ai colectivităţii să

se abţină de la s ăvârş i rea faptelor periculoase pentru valorile respective .

Această substitu ire a statului În dreptul titularilor de valori nu înseamnă

În lăturarea acesto ra de la rap ortul juridic penal. Statul, în numele societăţii,

apare ca subiect principal al raportului juridic de conformare , dar alături de

el există , ca subiect adia cent al aceluiaş i raport, persoana fizică sau j ur id ică

titulară a valorii sociale',

Cel de- al doile a subiect al raportului juridic de confonn are este persoanafizică sau persoana juridică nenominalizată , destin atarul normei pen ale, că­

reia i se adresează obligaţia de a avea faţă de valorile sociale ocrotite o conduită

prestabilită. Astfel, subiecţ i ai raportului juridic de confonnare sunt, În prin­

cipiu, toţi membrii societăţi i , oricare ar fi calitatea, poziţia socia lă sau condiţia

psihofizică ale acestora. Nici un membru al societăţii nu poate fi scutit de în­

datorirea de a avea în societ ate conduita necesară existenţei normale a acesteia.

Doar în unele cazuri, în care normele de drept penal se ad resează persoanelor

ce au o anum ită calitate (funcţ ionar public, militar etc.), nu pot fi sub iecţ i ai

raportului juridic penal decât persoanele care au calitatea cerută .

În cadrul raportului juridic penal de conflict , statul impune celuilalt sub­

iect al raportului ju ridic , per soana fizică sau persoan a juridică , să suporte con­

secinţele faptei sale - răspunderea şi pedeapsa penală . Există însă deosebiri în

ce priveşte celălalt subiect dest inatar al legii penale. În cazul raportului juridic

V. Dobrinoiu, I. Pascu , I. Moln ar , Gh. Nisto reanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 87.

e.Bulai , op. cit., p. 60.

pen al de conflict se realizează o determinare precisă a celui de-al doilea sub­

iect al raportului, care este, întotdeauna, o persoană fizică sau j uridică ce prin

actiunile sau ina ctiunile sale social-periculoase, incriminate de legea penală ,, '

dobândeşte calitatea de infractor".În această din urmă situaţ ie, prin săvârşi rea infracţiunii se poate naşte

un rap ort jur id ic penal adiac ent între persoan a vătămată ş i infractor. Această

calit ate a persoanei v ă tă mare, de subiect al raportului juridic penal, constituie

tem eiul de drept pentru a decide în unel e cazuri asupra punerii în mişcare sau

a exercitării acţiunii penale şi al dreptului de a participa la desfăşurarea pro ce­

sului penal ca parte vătămată".

Astfel, însăşi soa r ta rap ortului juridic pen al de conflict poate fi lăsată la

dispoziţia părţii vătămate, care îl poate anihila prin pasivitate sau stinge (de

exemplu, prin împăcare).

b. Conţinutul raportului juridic penal

Conţinutul raportului juridic penal este format din drepturile şi obli­

gaţiile corelative ale participanţilor la acest raport (subiecţiiraportului).

Din acest punct de vede re, există unele deosebir i esenţiale între raportul

juridic penal de conforma re şi raportul jur idic pen al de conflict.În cazul raportuluijurid ic de conformare,acest conţinut este alcătuit, pe de

o parte, din dreptul statului de a pretinde o conduită în conformitate cu conţ i­

nu tul prohibitor sau onerat iv al dispoziţiei înscrise în norma penală , iar pe de

altă parte, din obligaţiadestinatarului legii penale de a se conforma cerinţelor

prevăzute în lege, de abţ inere sau de acţionare în legătu ră cu anumi te valori

sociale sub ameninţarea con strângerii pen ale.În acelaşi timp, destinatarii legii pen ale au dreptul de a se supune numai

obligaţiei în limitele stabilite de lege ş i nu altor eventuale pretenţ ii sau extrapo­

l ăr i ce pot genera i legal ităţ i şi abuzuri în înfăptuirea j ust iţ ie i pen ale.

Conţ i nutul raportului jur idic penal de conformare decurge din însăşi

natura sa de rap ort de putere, impus prin lege membrilor so cietăţ i i . Astfel,

este exclusă ideea vreunei egalităţi posibile în drepturi între stat ş i diverşii des-

tin ata ri ai legii penal e.Fiind născut din tran sformarea dialectică a raportului juridic penal de

conformare, rap ortul juridic penal de conflict se deosebeşte de cel dintâi toc-

mai pr in conţinutul său .

V. Dob rino iu, 1.Pascu , 1.Moln ar, Gh . Nisto rea nu , A. Boro i, V. Lazăr, op. cit., p. 88.

e. Bula i, op. cit., p. 60.

120 DREPT PENAL. PARTEA G ENERALA Capit olul V 121

În cadrul raportului juridic penal de conflict, statul are dreptul de a trage

la răspundere penală pe făptuitor şi de a-l supune executării sancţiunii cores­

punzătoare. Acest drept al statului se completează cu obligaţia care-i revine

de a acţiona în spiritul principiilor dreptului penal, în strictă conformitate cu

legea , aplicând o sancţiune legală numai aceluia care a săvârsit infractiuneaevit ând orice eroare judiciară. ' , ,

Corelativ, destinatarii legii penale deveniţi infractori au obligaţia de a se

supune tragerii la răspundere penală şi la executarea pedepsei, precum şi ce­

lorlalte măsuri coercitive prevăzute de legea penală. Totodată, infractorul are

dreptul de a pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale şi să nu

suporte o altă sancţiune decât cea care decurge în mod strict din dispoziţiile

normelor penale referitoare la individualizarea răspunderiipenale.

Şi raportul juridic penal de conflict este un raport de subordonare deoare­

ce părţile nu sunt pe poziţie de egalitate, pornind de la însuşi temeiul care dănaştere raportului.

În literatura de specialitate se subliniază ş i alte drepturi şi obligaţii core­

lative ale subiecţilor raportului juridic penal decât cele enunţate, dar conside­

răm că acestea nu necesită o analiză separată , ele cuprinzându-se în sfera celoranalizate II'.

c.Obiectul raportului juridic penal

Cel de-al treilea element al raportului juridic penal - obiectul - este repre­

zentat de conduita pe care urmeazăsă o adopte subiectele raportului în func­

ţie de drepturile şi obligaţiilece constituie conţinutulraportului juridic.

Obiectul raportului juridic penal de conformare îl constituie însăşi regula

de conduită recomandată destinatarilor normei penale, cu privire la care sunt

create drepturile şi obligaţiile participanţilor la raport. Realizarea acestui

obiect înseamnă realizarea normei de drept penal în temeiul căreia a apărut

respectivul raport juridic penal de conforrnare, iar aceasta denotă realizarea

ordinii de drept penal pe calea convingerii sau a conformării de bunăvoie".

Obiectul raportului juridic penal de conflict este format din dispoziţia de

aplicare a pedepsei sau a altor măsuri penale, stabilirea răspunderii penale şi

executarea pedepsei cu privire la care sunt create drepturile şi obligaţiile co­

relative ale participanţilor la raport. În acest caz, obiectul raportului juridic

penal presupune nu o conformare, ci o constrângere absolut necesară pentru a

in V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 89.II C. Bulai, op. cit., p. 61.

rest abili autoritatea legii penale, a asigur a ordinea de drept penal şi a preveni

alte încălcări ale normei penale.

Sectiunea a III-a. NASTEREA, MODIFICAREA SI STINGEREA, , ,

RAPORTULUI JURIDIC PENAL

Problematica naşterii, modificării sau a stingerii raporturilor juridice

penale prezintă particularităţi diferite după cum vizează raportul juridic de

conformare sau raportul juridic penal de conflict.

§1. Naşterea raportului juridic penal

Raportul juridic penal de conformare se naşte din momentul intrării în

vigoare a normelor cu caracter penal prin care sunt stabilite drepturile şi

obligaţiile subiecţilor acestui raport juridic penal". În cazuri excepţionale,

pentru acele infracţiuni la care legea prevede în mod expres un subiect special

(o anumită calitate pentru subiectul activ), raportul juridic de conformare se

naşte de la data la care persoana dobândeştecalitatea cerută de norma penală

(militar, funcţionar public etc.).

Dobândirea calităţii de subiect al raportului juridic penal de conformare

nu depinde de exprimarea voinţei destinatarului său. Aceştia sunt puşi în si­

tuaţia de subiecţi ai raporturilor respective prin ridicarea la rangul de obligaţie

de drept penal a obligaţiei morale de respectare a valorilor sociale apărate prin

norma de drept penal':'.

Odată născut, raportul juridic de conformare se desfăşoară în timp prin

impunerea cerinţei de respectare a regulii de conduită pe care o instituie şi

prin executarea de către destinatarii normei penale a obligaţiei de a se supune

dispoziţiilor legii şi de a nu s ăv ârşi fapte prejudiciabile. Durata desfăşurării

raportului juridic de conformare nu este determinată, cu excepţia raporturilor

ce decurg din legile temporare, care prevăd în mod expres data sau împrejura­

rea în care ele vor ieşi din vigoare. '

Raportul juridic penal de conflict se naşte din momentul s ăvârşirii infrac­

ţiunii. Menţionăm că în literatura juridică de specialitate au existat discuţii

în legătură cu momentul naşterii raportului juridic penal de conflict. În acest

" V. Dongoroz, Dreptpenal, Bucureşti, 1939,p. 29; Grigore Rîpeanu, Legiobiective Î/l dreptulpenal, în Analele Universităţ ii din Bucureşti,Seria ştiinţelor juridice, 1971, nr. 2, p. 39.

i .~ C. Bulai, op. cit., p. 62.

122DR EP T P E N AL. PARTEA GENER AL Ă Ca pi to l u l V 123

sens, au existat păreri că acest moment ar fi cel al punerii sub Învinuire a făp­

tuitorului" , sau că , în opinia altor autori, acest moment ar fi al pronunţării ho­

~ ăr~r~i definitive de cond amnare". Într-o a ltă opinie s-a susţinut că raportulju ridic penal se naşte prin consumarea raportului de drept procesual penal!".

Stabilirea exactă ş i corectă a momentului naşterii raportului juridic pen alde conflict prezintă o importanţă deosebită pentru dreptul penal, deoarece în

funcţie de aceasta decurg o mulţime de consecinţe În aplicarea altor institutiiale ~reptului penal (curgerea prescripţiei, aplicarea amnistiei etc.). '

In ceea ce ne priveşte , considerăm că un raport juridic penal de conflict nupoate lua naştere decât prin săvârşirea unei infracţiuni.

Această concluzie reiese din conţinutul art. 51 din CP al RM, care pre­

vede că: "Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilăsăvărşită", Prin urmare, săvârşirea faptei prevăzute de legea penală respectivă

reprezintă singurul fapt juridic care poate da naştere raportului juridic penalde conflict.

În situaţia În care fapta nu există sau nu întruneşte elementele (sau semne­le) unei componenţe a infracţ iunii, ea nu poate da naştere unui raport juridicpenal de conflict.

Spre deosebire de raportul juridic penal de conformare, dobândirea calită­ţii de subie.ct al raportului juridic de conflict se realizează prin voinţa expresăa persoanei care decide să nu- şi mai respecte obligaţiile sale de conformare ladispoziţiile legii penal e, Prin aceasta însă nu ÎnceteaZă raportul juridic de con­formare, cele două categorii de raporturi coexistând În paralel.

Persoana care a devenit Într-o situaţie concretă infractor are În continuareobl.i~aţia, alături de toţi ceilalţi membri ai societăţi i, să respecte prevederile

legu penale. Astfel este cumulată , în acelaşi timp, atât calitatea de subiect alraportului juridic penal de conflict, cât şi a celui de conformara'"

Încălcarea repetată a obligaţiei de conformare, prin s ă vă rş irea mai multorinfr~cţiuni, dă naştere unor multiple raporturi juridice penale de conflict.

In cadrul raportului juridic de conflict trebuie făcută o distinctie întremomentul naşterii şi cel al constatării juridice a existentei acestuia. Constata.rea existenţei unui rap ort juridic penal de conflict, În for~1 a sa tipică, se face de

" A. r. PJ1BnJ1H, 0 6 Yi?OIl06HO - /lpa606blx II Yi?OIl06110-/lpOlleccyallbHblx O/nIl Ol/l eHIIRX IIT1paBoBcAeHue, 1962, NQ2 .

1. B.r.C MHp Hon, ITpa600lllHOUteliue 6 Yi?OIlOBIiOMnp aee II ITpaIJOBeAeHHe, 1961, No3.

", Traian Dima, D rept penal. Partea genera lă. Curs, vol. 1, Bucureşti , Lumi na Lex, 2001,p. 51.

" V. Dobri no iu, I. Pasc u, I. Molna r, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V, Lază r, op. cit" p. 92.

către o i nstanţă de judecată competentă ş i în forma prevăzută de lege. Acest act

este hotărârea judecă torească de cond amnare rămasă definitivă , prin care seconstată cu putere de lege săv â rş irea de către inculpat a infracţiunii, vinovăţia

acestuia, cond amnarea lui ş i aplicarea pedepsei prevăzute de lege.

Ca toate raporturile de conflict din orice ramură a dreptului, raportul

jur idic penal de conflict nu se constată ş i nu se realizează, În general, în mod

direct, ci prin intermediul unui proce s judi ciar, În cazul nostru, al procesului

penal". Atunci când, pe baza probelor adunate În cursul urmăririi penale şi

verifi cate În cur sul judecăţii, ins tanţa constată prin hotărârea definit ivă că in­

culpatul a să vă rş it , într-adevăr, infracţiunea pentru care a fost trimis în jude­

cată , raportul juridic penal de conflict este cert şi definitiv stabilit ca existând

nu din momentul constatării lui, ci de la data săvârşirii infracţiunii, când el a

luat naştere de fapt.

Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată că

fapta nu există , nu constituie infracţiune sau că făptuitorul nu este vinovat de

să vâ rşi rea ei, raportul juridic penal de conflict se consideră ca inexi stent , cu

toate consecinţele ce decurg din această constat are.

§2. Modificarea raportului juridic penal

Modificarea raportului ju ridic penal de conformare poate int erveni peparcursul ac tiv i tăţi i normei juridice ca urmare a modificărilor ce inte rvin în

continutul normei de incriminare, fie prin extinderea, fie prin restrângerea

obli~aţiei de conformare. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la raportul

de conformare se vor adopta din mers, în funcţie de modificările normative

făcute de către puterea legislativă ş i care au fost adu se la cunoştinţa publică

potrivit di spoziţiilor legale)".

Modi ficarea raportului juridi c penal de conjlict se produce sub i n fluenţa

unor fapte juridice modificatoare, cum ar fi: adoptarea unei norme juridice

pen ale mai blânde, intervenţia unor cauze care Înlătură execut area pedepsei

(graţiere, amnistie după condamnare) sau de modificare a executării efective

a acesteia (de exemplu, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen).

,- C. Bulai, op. cit., p. 64.

,., V. Dobr ino iu, I. Pascu, I. Molnar, Gh . Nistoreanu, A. Boro i, V.Lază r, op. cit" p. 91.

124 DR E P T P EN AL. PA RT E A G ENERALA

§3. Stingerea raportului juridic penal Capitolul VI

Stingerea raportului juridic penal de conformare intervine la data ieşirii

din vigoa re a legii pen ale care a dat naştere acelui raport juridic sau prin În­

cetarea incidenţei acesteia . În cazul infracţiunilor la care subiectul activ este

calificat (special), raportul juridic încetează din momentul în care persoana

fi zică pierde calitatea cerută de lege. .

Principala modalitate de stingere a raportului juridic penal de conflict o

reprezintă executarea pedepsei, moment în care părţile ş i -au îndeplinit drep­

turile şi obl igaţ i ile ce s-au născut în cadrul raportului . De regulă, momentul în

care toate consecinţele de natură pena lă ce izvorăsc din faptul s ă v â rşiri i unei

infracţiuni se sting coincide cu momentul în care pedeapsa principală ş i com­

plementară aplicată este executată în întregime sau considerată executată.

În cazul liber ării de răspundere şi pedeapsă penală , stingerea raportului

juridic penal de conflict se produce în chiar momentul rămânerii definitive

a hot ăr ârii penale prin care s-a dispu s liberarea. În acelaşi timp, unel e conse­

cinţe sunt suportate de cel care a fost condamnat şi după acest moment, motiv

pentru care unii autori opinează că momentul stingerii raportului juridic pe­

nal de conflict este cel în care intervine reabilitarea":

Stingerea raportului juridic penal de con flict se poate produce şi prin alte

modalităţi, în următoarele situaţ i i :

prin fapte juridice intervenite ant erior pronunţării unei hotărâri defi­

nitive: decesul făptuitorului, prescripţia răspunderii penale, constatarea

lipsei plângerii prealabile, împăcarea părţilor, dezincriminarea, interve­

nirea unei cauze de nepedepsire. În această si tuaţ ie, judecata constată

stingerea raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre de în­

cetare a procesului penal;

prin fapte juridice intervenite după pronunţarea unei hotărâri judecă­

toreşti penale definitive: decesul făptuitorului, prescripţia executării pe­

depsei, amnistia, graţierea, dezincr iminarea. În toate aceste situatii este

înlăturată dispoziţia de executare a pedepsei, anihilând o comp~nentăesenţială a normei jur idice penale de conflict si vid ând de continut ra-, .portul juridic penal de conflict".

,,, I. Mirc ea, Temeiurile r ăspunderii penale, Bucureşt i , Editu ra Şt iinţifi că şi Enciclopedică,

1987, p. 182.

" A. Boroi , op. cit., p. 78.

COMPONENTA INFRACTIUNII, ,

Sectiunea 1. NOTIUNEA DE COMPONENŢĂ A INFRACŢIUNII, '

SI IMPORTANTA EI, '

Codul penal al Republicii Moldova, în art. 51, prevede: «Temeiu~_alrăspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă s ă v ârşit ă , iar componenţ.~

infracţ iunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul jUI.id~1 răspundempenale". Astfel legea stabileşte drept teme i al răspunderii penale să vâ rşireaunei anumite fapte care conţine sem nele unei componenţe de infracţiune pre­

văzute înt r-o normă concretă din Partea specială a Codului penal. În Codul

penal se conţine o descriere exhaustivă a componenţelor infracţiunii.Pentru tra gerea la răspundere penală a unei persoane este necesar să se sta­

bilească dacă fapt a prejudiciabilă s ăvârşit ă conţine semnele unei componenţe

a infractiunii.în dreptul penal se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea

semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptăprejudiciabilă drept o infracţiune concretă (alin. (1) al art. 52 din CP al RM).

Fapta prejudiciabilă s ă vâ rş i tă reprezintă o realitate obiectivă, iar compo­

nenta infractiunii - o notiune juridică despre aceasta ca infracţiune care se

conţine în di~poziţia nor~ei penale. De pildă, în art. 186 din CP al RM se con­

tin semnele furtului ; art. 287 din CP al RM conţ ine semnele huliganismului,

iar art. 359 - cele ale cumpărării sau vânzării documentelor oficiale. Persoana

poate fi trasă la răspundere penală pentru com iterea infracţiunilor prevăzute de

articolele respective ale Codului penal dacă în acţiunile săvâr şite de fapt de că­tre aceasta se conţin semnele componenţei furtului (sustr agerea pe ascuns a bu­

nurilor altei persoane); ale huliganismului (acţiunile intenţionate care încalcăgrosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate,

însoţite de aplicarea violenţei asupr a persoanelor sau de ameninţarea cu aplica­

rea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autori­

tăţilor sau altor per soane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunilecare ,

prin conţinutullor, se deosebesc printr-un cini sm sau obrăznicie deosebită); ale

cumpărării sau vânzării documentelor oficiale (cumpărarea sau vânzarea do ­

cumentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii) . Absenţa în

acţiunile persoanei măcar a unui semn al componenţelor infracţiunilor indica­

te anterior are drept consecinţăimposibilitatea tragerii persoanei la răspundere

126DREPT PE NAL. PAR TEA GEN ERA LA Ca p ito l ul VI 127

penală. Potrivit pct. 3) al art. 275 din CPP al RM, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată şi va fi încetată în cazul încare fapta nu Întruneşte elementele infracţiunii.

Răspundereapenală apare numai pe baza faptei persoanei, faptă ce conţinesemnele componenţeiinfracţiunii. Altfel spu s, pentru ca o faptă să constituie

o infracţiune , ea trebuie să Îndeplinească toate condiţiile şi semnele prevăzute~n ~is~oziţ~a in~ri.minatorie, adică să se săvârşească în asemenea împrejurăriîncât sa satisfac ă tiparul sau modelul legal abstract al in fracţiunii, îndeplinind

toate condiţiile specificate în acest cadru, toate cerinţele care determină con­ţinutul in fracţiunii '.

Componenţa in fracţiunii este echivalentă cu conţinutul noţiunilor diferi­

tel~~' infra~ţiuni şi îndepli neş te în procesul adoptării, interpretării şi aplicăriilegii functia generală de determinare, cunoaştere şi identificare a oricăreiinfracţiuni , constituind singura bază de caracterizare juridico-penală a unei

fapte, fie în etapa calificării ei juridice (în cursul procesului legislativ) , fie Înetapa încadrării juridice a unor fapte concrete".

Fiec~l~componenţă a infracţiunii descrisă în lege constituie un ansamblu

.d~emne caracteristic.: unei anun~te in fracţiuni . Când legea penală s tabi l eştecomponenţa unei infracţiuni, ea nu face prin aceasta decât să descrie acea

faptă , deci să determine care sunt elementele constitutive ale infractiunii

~e~tive . Aşadar, cu ajutorul particularităţilor fiecărei fapte, legea p~nalăfixează, determină, în Partea specială a Codului penal componenta fiecărei~nfracţ~un~:Cu aju~orul elementelor şi semnelor constitutive ale co~ponenţeimfracţlUnll ş.~~ealI zează practic încadrarea faptelor concrete şi se ajunge Iacorecta lor calificare.

--.A.ş!l'=ciJJP-Lc_umjegea Renală folo~eşte "trăsăturile esentiale ale infrac-

_ ţi~n~ ", reglementate în art. 14; 15; 17; 18; 19 ale CP pentru 'a stabili o linie

âe_~emarcaţie între faptele ilicite penale (infracţiuni) şi celelalte fapte ilicite

(delicte civile, disciplinare, administrative), tot astfel legea penală folosestesemnele constitutive ale fiecărei fapte pe care o prevede'-pentr~ a o diferen~iade celelalte fapte prevăzute de această lege ;..Nu poCexista.-două comporîe~te~·'::~ţ iun i i absolut identice. Fiecare componenţă conţine se~nele un~i

A·oBoro~ , .Drep: penal. Pa~,tea g~neraIă , ALL BECK, Bucureşti, 1999, p. JOI. Aut orii ro­

~l alll utilI zeaza termenul conţinut ul i n frac ţiun i i " ca re este identic ş i ar e acelaş i sens cu'componenţa infract iunii ".

N. Giurgiu , Legeapena lă şi infracţhmea, Gam a, Iaşi 1996, p. 125.

V..Dong oroz ş. a ., Explicaţi i teoretice ale Codului penal român. Partea genera lă, voI. 1,Editura Academiei Române, ALL BECK, Bucureşti, 2003, p. 114.

anumit tip de infracţiuni , deo seb indu-se de o altă component ă fie ch iar ş i

printr-un singur sem n, cum este , de pildă , componenţa furtului (art. 186 din

CP al RIVI) - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane -, şi cea a ja fului

(art. 187 din CP al RM) - sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane. Ve­

dem că componenţeledate se deosebesc numai printr-un singur semn, după

modul de să v â rşi re a faptei , celelalte semne fiind absolut identice.

În literatura de specialitate românească s-a arătat că conţinutul (compo­

nenţa) infracţiunii este susceptibil de două interpretări , sau poate îmbrăca

două aspecte: a) conţinutul legal - cel descri s prin norma de incriminare şi

care cuprinde condiţiileobiective şi subiect ive În care o faptă devine infracţiu­

ne şi b) conţinutul concre t - cel al unei fapte det erminate, săv â rş ite în realitatea

obiectivă de către o persoană şi care se Înscrie prin elementele sale în tiparul

abstract prevăzut în norma de incriminare'].

La fel, doctrina penală românească face deosebire Între conţinutul j uri­

dic şi con ţin u tu l constitutiv al infracţiunii . Conţinutul constitutiv, fiind dat

întotdeauna în norma de incriminare, nu poate lipsi d in conţinutul juridic

al infracţiunii. Aceasta presupune că, în cazul unor infractiuni, conţinutul

constitutiv al infracţiunii se poate identifica cu conţinutul juridic atunci când

în norma de incriminare nu sunt tr ecu te dec ât condiţii cu privire Ia actul de

conduită interzis. Dar conţinutul juridic al infracţiunii mai poate cuprinde pe

lângă conţinutul constitutiv şi alte condiţii privitoare la celelalte elem ente ale

infractiunii:'.

Pr 'in componenţa sa , alcătuită din semne specifice, fiecare infracţiune se

diferenţiază de celelalte tipuri de in fracţiuni . Fiecare dispoziţie incriminatoare

face o descriere a faptei prejudiciabile, iar această descriere cuprinde toate con­

ditiile (semnele) necesare, potrivit legii, pentru ca fapta respectivă să con stituie

infractiune. Descrierea făcută în dispoziţia normei de incriminare constituie

astfel defin iţi~--wrui tip particular de in fracţiune (omor, furt , viol etc.), prin

indicarea tuturor sem nelor cerute de lege pentru existenţa acelei infracţiuni .

Unek dintre ; ceste semne caracterizează~cţiunea sau inacţiunea prejudicia­

bilă, care constituie elementul material al infracţiunii sau urmarea acesteia,

altele - poziţia psihică a făptuitorului necesară pentru ca fapta respectivă să

cadă sub incidenţa legii penale, şi , în fine , altele care vizează obiectul material,

juridic, precum şi persoana subiectului in fracţiunii.

C. Mit rache, Cr. Mitrach e, Drept penal român . Partea gellerală , Universul Jur idi c, Bucu­reş t i, 2003, p. 112.

T. Dima, Drept penal. Parteagenerală, voI. 1, Lum ina Lex, Bucureşti, 2001, p. 169.

128 DR EPT P ENAL. PA RTEA GEN E R AL Ă Ca p i t o l u l VI 129

Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie, componenţa infrac­

ţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul

dreptului penal, întrucât calificarea fapt ei ca infracţiune nu se po ate face

decât în deplină conformitate cu legea. Potrivit alin. (2) al art. 52 din CP al

RM, "Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea in­

fracţiunii potrivit unui articol concret din prezentul Cod".

Dacă sem nele faptei pre judiciabile ş i ale componenţei infracţiunii coincid,

atunci trebuie recunoscut faptul că califi carea infracţiunii a fost făcută corect.

Prin calificare a infracţiunii, potrivit alin. (1) al art. 113 din CP al RM se în­

ţele~e determinarea şi con statarea juridică a corespunderii exacte dintre sem­

nele faptei pr ejudiciabile săvâ rş i te şi sem nele componenţei infracţiunii, pre­

văzute de norma penală. De calificarea justă a faptei, conform alineatului sau

punctului respectiv al articolului din partea specială a Codului penal, depinde

alegerea, stabilirea de către instanţa judecătorească a tipului şi a termenului

pedepsei pentru infracţiuneasăvâ rş ită. O mică abatere de la principiul dat are

drept consecinţă încălcarea legislaţiei,a drepturilor ş i libertăţilorpersoanei.

Importanţa componenţei infracţiunii constă în următoarele :

a) componenţa infracţiunii reprezintă temeiul juridic al răspunderii pe­

nale;

b) componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea in­

fracţiunii;

c) componenţa infracţiunii constituie temeiul stabilirii de către instanţa

judecătorească a tipului şi termenului pedepsei penale;

d) componenţa infracţiunii con stituie o garanţie a drepturilor şi libertăţi­

lor persoanei, contribuie la respectarea legalităţii şi ordinii de drept în

societate.

Sectiunea a II-a. ELEMENTELE SI SEMNELE COMPONENTEI, , ,

INFRACŢIUNII

Orice faptă infracţională prezintă o totalitate de sem ne obiective ş i subiec­

tive ale comportamentului persoanei, care sunt indicate în legea penală într-o

componenţă concretă de infracţiune. În acest sen s, prof. V. Dongoroz arăta:

"nu se poate concepe o infracţiune fără o dispoziţie de lege care să o proclame

ca atare; nu se poate concepe o infracţiune fără un interes, sau un lucru care să

fie vătămat sau primejduit prin s ăvârşi rea faptelor care con stituie infracţiune;

nu se poate concepe o infracţiune fără o persoană care să o comită (infractor)

şi fără o altă persoană (fizică sau juridică) care să fie vătămată sau ameninţată

în interesele sale; nu se poate concepe o infracţiune fără un loc unde s-a comis

şi un moment în care a fost săv â r ş ită , Toate aceste date sau entităţi sunt pr ee­

xistente infracţiunii'".

În prezent există mai multe păreri asupra s is temat iză r i i componenţei

infracţiunii ş i în privinţa numărului de elem ente con stitutive. Astfel, prof.

M. Basarab arată că în legătură cu structura sau elementele componenţei in­

fracţiunii în teoria dreptului penal s-au con sacrat trei opinii', Potrivit uneia,

componenţa infracţiunii are patru elemente' : obiect, latură ob iectivă, subiect

ş i latură subiectivă , care sunt obliga tor ii pentru existen ţa acesteia.

Conform celei de-a doua opinii, obie ctul ş i subiectul nu constituie ele­

mente ale componenţei infracţiunii întrucât preexistă acesteia, ca şi semnele

infracţiunii. Astfel, spre obiect se îndreaptă fapta, iar subiectul creează ş i

declanşează infracţiunea" ,

Potrivit ultimei opinii, componenţa infracţiunii are trei elemente: legal,

material ş i moral. În ce ne priveşte, susţinem părerea pro fesorului M. Basarab,

care spune că trăsăturile (de fapt caracteristicile) privesc cele patru elemente

ale componenţei infracţ iun i i, deoarece, dacă acestea sunt comune oricărei in­

fracţiuni, caracter isticile lor sunt cele în baza cărora se distinge o component ă ,

a infracţiunii de orice altă componenţă fie din aceeaş i grupă , fie din altă grupă,

pr ecum şi de o faptă neincriminat ă'",

Ş t i inţa dreptului penal, alcătuind modelul teoretic al componenţei infrac­

ţ iunii în scopul înlesnirii procesului de studiere a acestora, distinge noţiunile

de "semn" şi de "element" ale componenţei infracţiunii.

Elemen tele compon en ţe i inţractiunii reprezintă părţi componente ale unui

sistem integral, ce include grupuri de semne care corespund diferitelor laturi

ale faptelor prejudiciabile caracteri zate de legea penală ca infractiun i. Deo sebim

V. Dongoroz, Drept penal, 1939, p. 198-199.

M. Basara b, Drept penal. Partea genera lă, val. 1, Ed .Lumi na Lex, Bucureşti, 1997,

p.140-143.

In acest sen s s-au pronunţat I. Mircea, Despre elementele constitu tive ale infractiunii,Studia Un iversi ta ria, Un iversit atea Babeş -Bolyai , Jurisprudenţa XXIX, 1984, p. 69-72;M. Basarab. Drept penal. Partea generală, Universita tea Babe ş - Bolya i , Facult atea deDrept, Cluj-Napoca, 1988, p. 95.

În aces t sens s-a u pronunţat V. Don goroz , Drept penal, 1939, p. 202- 204; I. Oa ncea, Dreptpenal. Partea genera lă , Editura Didacti că şi Pedagogi că , Bucureşt i , 1971, p. 164; A. Din­cu, Drept penal. Parteagenemlă , val. 1,Bucureş ti , 1975, p. 113.

(,. M. Basarab, Drept penal. Partea genera lă , val. 1, Lum ina Lex, Bucureş t i, 1997, p. 143.

..

130 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul Vl 131

patru părţi componente, care se numesc elementele componenţei infracţiunii.

Acestea sunt: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

Semnele componenţei infracţiunii reprezintă o caracteristică concretă, legi­

slativă a celor mai importante trăsăturiale infracţiunii. Semnele componenţei

infracţiunii sunt trăsăturileconcrete, specifice, caracteristice elementelor.

Reiese că celor patru elemente ale componenţei infracţiunii le corespund

respectiv patru grupuri de semne ce caracterizează aceste elemente: grupul de

semne care caracterizează obiectul infracţiunii, grupul ce se referă la subiec­

tul infracţiunii, grupurile privind particularităţilelaturii obiective şi ale celeisubiective.

În literatura de specialitate semnele ce caracterizează obiectul şi latura

obiectivă şi reflectă fenomene ale realităţii obiective poartă denumirea de

semne obiective, iar semnele care se referă la caracteristica laturii subiective

şi subiectului, reflectând particularităţilesubiective ale persoanei care a comisinfracţiunea, sunt numite semne subiective.

Din cele expuse anterior rezultă că noţiunile de "element" şi "semn" nu

sunt identice şi de aceea ele nu trebuie confundate. Componenţeleinfracţiunii

coincid în toate cazurile, conform elementelor ce le caracterizează, pe când

semnele lor, în toate cazurile sunt specifice, individuale.

§1. Obiectul infracţiunii

Infracţiunea ca faptă a individului, ca manifestare a acestuia în sfera rela­ţiilor sociale, este periculoasă pentru valorile sociale.

Valorile sociale arătate în alin. (1) al art. 2 din CP al RM, şi anume: persoa­

na, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orân­

duirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială

a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, întreaga ordine de drept,

precum şi relaţiile sociale create în jurul acestora şi care sunt ocrotite împotri­

va infracţiunilor, devin obiect al infracţiunii.

Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul in fracţiunii ca fiind

valoarea socială şi relaţiile sociale create În jurul acestei valori, care sunt

prejudiciate ori vătămateprin fapta infracţională".

Infracţiunea, ca act de conduită individuală, nu poate fi îndreptată însă

împotriva tuturor relaţiilorsociale. În realitate, actul infracţional se îndreaptă

împotriva unei anumite valori, şi prin ea, împotriva unor relaţii sociale deter­

minate, create în jurul acestei valori şi datorită ei". Nu există infracţiune care

să nu fie îndreptată împotriva unor valori sociale ocrotite de legea penală. Deşi

nu întotdeauna textele de incriminare fac referire la obiectul infracţiunii, nu

este de conceput o infracţiune fără obiect, întrucât, dacă n-ar exista o valoare

socială lezată sau periclitată, fapta n-ar putea fi considerată prejudiciabilă.

În teoria dreptului penal se face distincţie între mai multe categorii de obi­

ecte ale infracţiunii, ţinându-se seama de anumite probleme teoretice şi prac­

tice privind structura părţii speciale a dreptului penal, determinarea gradului

prejudiciabil al infracţiunilor şi corecta calificare a acestora. Sunt cunoscute

astfel, categoriile de obiect juridic şi obiect material, obiect juridic generic (degrup) şi obiect juridic specific (special), obiect juridic principal şi obiect juridicsecundar (adiacent)' '.

Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor şi valorilor

sociale ocrotite prin normele dreptului penal. S-a reproşat acestei categorii de

obiect că este prea generală şi nu foloseşte nici teoriei şi nici practicianului".

Obiectul juridic generic (de grup) este constituit dintr-un grup de valori

sociale de aceeaşi natură, ocrotite prin normele dreptului penal, care pot fi le­

zate numai prin anumite acţiuni (inacţiuni).Obie~tul juridic generic (de grup)

este tocmai criteriul care a servit legiuitorului la clasificarea infracţiunilor din

Partea specială a Codului penal. Toate infracţiunile prevăzute de Codul penal

sunt grupate, în raport cu obiectul lor generic, în 18 categorii, cuprinse, fiecare

În parte, într-un capitol separat din Partea specială a Codului penal (1: Infrac­

ţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război; II: Infracţiuni

contra vieţii şi sănătăţii persoanei; III: Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi

demnităţii persoanei etc.).

Obiectul juridic special (specific) constă din valoarea contra căreia se în­

dreaptă nemijlocit acţiunea (inacţiunea) prevăzută de legea penală, valoare ca­

racterizată prin anumite trăsăturiproprii, speciale, care servesc la individuali­

zarea unei infracţiunidin cadrul aceleiaşi grupe. Fiecare infracţiune dintr-un

anumit capitol lezează toate valorile din grupa respectivă,însă, în acelaşi timp,

doar un anumit aspect al acestor valori. Astfel, infracţiunea de omor este oli Vezi în acest sens: C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, ALL, Bucureşti,

1997, p. 195; 1. Oancea, Drept penal. Partea generală, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1971, p. 166; M. Zolyneak, M. Michinici, Drept penal. Partea generală, Edi­tura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1999, p. 110; C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit., p. 116;E. B. 3I1paBOMbICJIOB, Y201w6Hoe npaeo POCCUUCKOU cI>eoepa/iuu. 06U{aJl nacm», Mo­CKBa, IOpMCT'b, 1999, c. 84-85.

i' C. Bulai, op. cit., p. 195.

1; C. Bulai, op. cit., p. 196.

II C. Mitrache, Drept penal român. Parteagenerală, Casa de Editură şi Presă "Şansa" SRL,

1997, p. 85.

132 DREP T P EN AL. PARTEA G E N E R A L Ă Ca pi tol u l v r 133

infracţiune îndreptată împotriva persoanei, obiectul juridic generic (de grup)

constituindu-se din relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu

persoana umană şi atributele ei, dar obiectul juridic specific (special), deci va­

loarea socială lezată în concret, este viaţa persoanei.

Obiectul juridic principal şi obiectul juridic secundar (adiacent) în literatu­

ra juridică de specialitate constituie un obiect juridic complex, care este spe­

cific numai infracţiunilorcomplexe. Prin obiect juridic principal se înţelege

valoarea şi relaţiile sociale împotriva cărora se îndreaptă fapta prejudiciabilă,

şi care sunt apărate prin incriminarea acţiunii principale din cadrul unei in­

fracţiuni complexe. Prin obiect juridic secundar (adiacent) se înţelege valoarea

şi relaţiile sociale corespunzătoareacesteia, împotriva cărora se îndreaptă fap­

ta prejudiciabil ă, şi care sunt apărateprin incriminarea acţiunii secundare sau

adiacente din cadrul unei infracţiunicomplexe. De ex.: tâlhăria este o infrac­

ţiune complexă, luarea bunului reprezentând acţiunea principală, iar valoarea

socială vătămată prin s ă v ârşirea ei constituind obiectul juridic principal al

tâlhăriei. Cea de-a doua acţiune, lovirea sau ameninţarea, este acţiunea secun­

dară sau adiacentă, şi în mod corespunzătorvaloarea socială pusă în pericol

prin această acţiune, şi anume integritatea corporală sau libertatea psihică a

persoanei constituie obiectul juridic secundar sau adiacent al infracţiunii de

tâlhărie. Anume pe baza obiectului juridic principal o faptă este trecută în

cadrul unui sau altui grup de infracţiuni din Codul penal.

Obiectul material constă în lucrul, bunul sau persoana fizică contra sau

împotriva cărora s-a îndreptat acţiunea sau inacţiunea incriminată. El este

întâlnit numai la infracţiunile materiale. Infracţiunilecare au obiect material

sunt infracţiuni de rezultat' : (de ex.: omorul (art. 145); distrugerile (ar t. 197,

198); vătămările (art . 151-153); furtul (art, 186) etc.), iar cele care nu au astfel

de obiect material sunt infracţiuni de pericol, de punere în primejdie, formale

(de ex.: calomnierea (arU04); insultarea (art. 366) ; ameninţarea (art. 367)) .

În cazul infracţiunilorcare au un obiect material, absenţa acestuia duce la

inexistenţa infracţiunii.

§2. Latura obiectivă a infracţiunii

În literatura de specialitate, prin latura obiectivă a unei infracţiuni se

înţelcgc totalitatea condiţiilorcerute de norma de incriminare privitoare la

actul de conduită pentru existenţa infracţiunii'".

" C. Mitra che, Cr. Mitrach e, op. cit., p. 117.

It. T. Dima, op. cit., p. 190.

-

Aceste a vizează: fapta prejudiciabilă , urmarea prejudiciabilă, legătura de

cauzalitate dintre acţiunea (inacţiunea) ce constituie elementul material şi

urmarea prejudiciabilă . Acestora li se ataşează uneori şi alt e cerinţe esenţ ia le ,

cum ar fi locul, timpul, modul şi mijloacele de s ăv ârşire a infractiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin manifestarea exterioară

a persoanei - ac ţ iune sau inacţiune - , care lezează valorile (obiectul jurid ic)

ocrotite prin legea penală, atingere care poate consta într-o anumită schimba­

re în realitatea obiectivă, denumită urmare infracţională.

Elementul material este reprezentat de însăşi fapta incriminată , întrucât

fără o act iv itate exterioară nu poate exista infracţiunea. Numai o acţiune

(inacţiune) poate leza o valoare, arătată în alin. (1) al art. 2 din CP al RM, sau

produce o urmare prejudiciabilă.

Acţiuneaconstă în săvârşireaa ceea ce legea interzice, încălcându-seo nor­

mă prohibitivă, de ex., răpirea unei persoane (art. 164 din CP al RM), furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane (art. 186 din CP al RM).

Inacţiunea constă în abţinerea de a efectua o acţiune pe care legea pretinde

să fie comisă) inc ălc ându-se în acest fel o normă onerativă, de ex., neacordarea

de ajutor unui bolnav (art. 162 din CP al RM) , lăsarea în primejdie (art. 163

din CP al RM) ne executarea intenţionată a hotărârii instanţei de judecată

(art. 320 din CP al RM).

Urmarea prejudiciabilă este cea de- a doua componentă a laturii obiective

a infractiunii ş i desemnează rezultatul fapt ei, care trebuie s ă se producă în

realitatea obiec tivă . Ea poate consta fie într-o vătămare materială, fie într-o

periclita re a unei valori sociale, adică în producerea unei stări de pericol ce

ameninţă o anumită valoare socială .

Deci) urmarea se poate materializa fie într-un rezultat, fie într-o sta re de pe­

ricol ce şe creează pentru valorile soci ale protejate de legea penală. Urmarea nu

trebuie identificatănumai cu rezultatul, aşa cum se consideră uneori, deoarece

este doar o formă sub care aceasta se poate prezenta, ea putând fi şi de pericol' :'.

Urmarea poate să apară ca o vătămare efectivă a obiectului, o schimbare a

sa, ce poate fi constatată, materializată, de pildă în cazul infracţiunii de omor

(art. 145 din CP al RM), al infractiunii de cauzare de daune materiale prin

înşelăciune sau abuz de încredere (ar t. 196 din CP al RM ). Dar urmarea ca

lezare a obiectulu i poate fi şi nematerial ă , atunci când obiectul asupra căruia

se atenteaz ă constă într-o valoare nernaterial ă , cum ar fi, de pildă, demnitatea

:. T. Vasiliu ş.a. , Codul penal, comen tat şi adnotat , Editura Şt i i nţ i fică , Bucureşt i, 1972,p.525.

134 DRE PT P EN AL. PA RT EA G EN E RA LA135

Ca p i to l ul VI

judecătorului,a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la în­

făptuirea justiţiei în cazul in fracţiunii prevăzute de art. 304 din CP al RM. Ş i , în

sfârşit, urmarea se poate exprima şi într-o stare de pericol, atunci când, fără a se

aduce o lezare efectivă obiectului ocrotirii penale, se creează o stare de pericol,

de amenin ţare pentru acesta, de pildă în cazul s ă v â rş iri i acţiunilor intenţionate

îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase

(art. 346 din CP al RM ), al tentativei de omor (ar t. 27, 145 din CP al RM).

Faptul că orice infracţiune trebuie să producă o anumită urmare pre­

judiciabilă reiese din conţinutul art. 17 şi 18 din CP al RM , care prevăd că

vinovăţia făptuitorului trebuie raportată la o anumită urmare, care constă în

prevederea sau în lipsa de prevedere a rezultatului prejudiciabil.

În funcţie de faptul dacă urmarea este sau nu prevăzută în norma de in­

criminare, literatura de specialitate a clasificat infractiunile în materiale si, ,

formale":

Infracţiunile materiale sunt acelea în al căror conţinut legea a prevăzut

urmarea, care, de regulă, constă într-o vătămare, în producerea unui rezultat

material.

Infracţiunile formale se caracterizează prin aceea că legiuitorul a prevă­

zut în conţinutul lor fapta, fără să fi inclus şi urmarea produsă. Infracţiunile

materiale se consumă în momentul producerii urmării prejudiciabile, iar cele

formale - în momentul realizării faptei. În cazul infracţiunilorce au în conţ i ­

nutullor prevăzută una sau m ai multe urmări este necesară stabilirea legăturii

de cauzalitate dintre elementul material (acţiunea sau inacţiunea) şi urmarea

produsă prin fapta infracţională.

Legătura cauzală constituie cea de a treia componentă (semn) a laturii

obiective a infracţiunii , care constă în legătura de la cauză la efect ce trebuie

să exi ste între ac ţ iunea (inacţiunea) incriminată de lege şi urmarea pe care

aceasta o produce" '. După cum s-a menţionat în literatura de specialitate, deşi

caracterizează toate infracţiunile, în mod practic problema legăturii cauzale se

pune numai în cazul infracţiunilor materiale (art. 151, 186, 191,200,211,223

etc. din CP al RM ), întrucât în cazul infracţiunilorformale legătura cauzală

rezultă din î nsăşi s ă vâ r ş i rea faptei.

În abordarea teoriei raportului de cauzalitate, în dreptul pen al se porneşte

de la necesitatea stabilirii faptului că rezultatul produs prin infracţiune este

urmarea acţiunii sau inacţiunii subiectului activ al in fracţiunii sau a parti-

IX V.Dobrinoiu , Gh . Nis toreanu ş.a ., Drept penal. Parteagenerală , Europa Nova, Bucureşt i ,

1999, p. 159.

r- M. Zolyneak , M. Michi nici , op. cit., p. 126.

cipanţilor la aceasta, atunci când la producerea rezultatului au cooperat mai

multe persoane. Dacă se stabil e ş te că între acţiunea sau i nacţiunea !ăptu i to ­

rului şi rezultatul produs nu există o legătură de cauza litate, î nseamnă că în

sarci na făptuitorului nu se poate reţine săvâ rşi rea Infractiunii".Locul, timpul, modul ş i mijloacele de siivârş i re a fapte i. În majoritate a dis­

poziţiilor Părţii speciale a Codului penal nu sunt prevăzute condiţ i i cu privire

la locul , timpul, modul şi mijloacele de săvârşi re a infracţiunii, aceasta presu­

punând că faptele respective pot fi să vâ r ş ite indiferent de aceste condiţ i i .

Prin locul să vâ rşir i i infracţiunii, potrivit art. 12 din CP al RM, se înţelege

locul unde a fost s ă v ă r ş ită ac ţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă , indiferent de

timpul survenirii urmărilor. , . " .Timpul săvârşirii faptei se consideră timpul câ nd a fost săv ă r ş ită actiu nea

(inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor (ar t. 9

din CP al RM) .Partea generală a Codului penal nu conţine vr eo dispoziţie ce ar regle-

menta modul si mijloacele săvârşir i i infracţiunii ca sem ne ale laturii obiective,

însă în unele cazuri legea penală le prevede în Partea specială drept condiţii

de bază , ataş ându-le la fapta prejudiciabilă, de ex., prin înşelăciune sau abuz

de în credere (ar t. 190, 196 din CP al RM ), eludâ ndu-se controlul vamal ori

tăinuindu-le de el, cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor

de identificare vamală (art. 248 din CP al RM), prin stabilirea de po sturi sau

prin alt e mijloace (ar t. 271 din CP al RM), fie cu unelte ş i metode nepermise

(ar t. 233 din CP al RM).

§3. Subiectul infracţiunii

Subîectul înfractiunii este persoana care săvârşe şte nemijlocit latura

obiectivă a infl'acti~nii. Subiect al infracţiunii poate fi atâ t persoana care

săv â rş eş te o infracţiune consumată , cât ş i cea care comite o tentativă de in-

fractiune .Persoana fizică poate fi subiect al infracţiunii dacă î nt runeşte cumula-

tiv următoarele condiţi i: limita de vârstă cerută de lege şi responsabilitatea.

Aceste conditii mai sunt numite generale, fiind condiţii sine qua non pentru

calitatea de s~biect al infracţiunii În general şi nu su nt incluse în componenţe­

le infracţiunilor, ci rezultă din normele cu caracter general cuprinse în Partea

generală a Codului penal (ar t. 21, 22, 23).

l i' T. Dima, op. cit., p. 195.

136DREP T P EN AL. PAR T EA GEN E RA LĂ C a p i t o l u l V I 137

Pentru ca o persoană să devină subiect al infracţ iunii, se cere ca În mo­

mentul comiterii faptei ea s ă fi împlin it o anumită vârstă . în dreptul p enal

al ţă ri i noastre vârsta de la care orice persoană responsabilă răspunde penalpentru s ăvărşirea unei fapte prejudiciabile este vârsta de 16 ani.

Minorii care au depăşit vârsta de 14 ani, dar nu au Împlinit vârsta de 16

ani sunt pasibili de răspundere penală numai pentru săvârşirea În stare de

responsabilitate a infracţiunilor prevăzute de alin . (2) al art. 21 din CP al RM .

Minorii care nu au Împlinit vârsta de 14 ani nu răspund penal niciodată defaptele prevăzute de legea penală pe care le-ar săvă rş i .

. . Legea penală În vigoare defineşte pentru prima dată noţiunea de responsa­

bilitate: responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea

de a înţelege caracterul prejudiciabil al fapte i, precum şi capacitatea de a-si

ma~lifesta ~oinţoa şi a-şi dirija acţiunile (art. 22 din CP al RM). (De notat că legi­

slaţia antenoara conţinea numai definiţia iresponsabilităţii.) în aseme nea stare

~act~r~l inte1ectiv (inteligenţă, raţiune) şi cel voliti v al persoanei nu sunt afectaţi1I1 nICI un fel. Responsabilitatea este o premisă a vinovăţiei, a infracţiunii si a

răspunder i i penale, iresponsabilitatea (art. 23 din CP al RM) constituind o stare

psihofizică anormală şi o cauză care exclude răspunderea şi pedeapsa penală .In privinţa atribuirii faţă de persoan a juridic ă a calităţii de subi ect al in­

fracţiunii opin iile au conturat două teze, una negativă , potrivit căreia persoana

juridică nu are existenţă proprie, fiind o ficţiune a dreptului şi deci nu poate fi

subiect al infracţiunţj-", şi alta afirmativ ă , care susţine principiul răspunderiipenale a pe rsoanei juridice, căci aceasta reprezintă o realitate jurid ică de ne­

contestat şi, totodată, ei i se pot aplica pedepse În funcţie de specificul ac tivită ­

ţii , constând în amenzi, privarea de dreptul de a exercit a o anum ită activitate

şi lichidare, pedepse ce pot determina schimbarea conduitei membrilor săi" .Această din urmă teză are azi amploare ş i este consacrată În sistemul dreptului

penal din Republica Moldova, Mar ea Brit anie, Ca na da, SUA, Elvetia etc.

Potrivit alin. (3) al ar t, 21 din CP al RM , persoana ju rid ică care desfă şoar ăactivitate de întreprinzător este pasibil ă de răspundere penală pentru o faptă

prevăzută de legea penală dacă există una dintre cele trei conditii enumerate

de Codul pen al (pct. a); b), c) din alin . (3) al ar t. 21 din CP al RM).

Conform legii penale a Republicii Moldova, persoana juridică care desfă­şoară activitate de întreprinzător poartă răspundere penală numai pentru in­

fracţiunile prevăzute la art, 185, 215-218 , 221, 223-246, 248-251 , 257, 259-261din CP al RM.

" T. Pop, Drept pen al compara t. Partea generală, vol. II, Cluj, p. 272.

. . Ibi~em, p. 273;V. Grosu, Problematica răspunderii penale a pe rsoanelor juridice şi a altorsubiea« colective de drept. Teză de doctorat În drept, Ch iş i nău. 2003, p. 10.

În cazu l unor infracţiuni persoana - autoru l - ma i trebuie să Îndeplineas­

că , În momentul să v â rş i ri i faptei, o condiţ ie spec i a lă, o anumită calitate prevă ­

zută în norma de incriminare . Această cal itate devine astfel un sem n consti­

tutiv fie al componenţei infracţiunii respective, fie al formei calificate a unei

infracţiuni. De exemplu, pentru ex istenţa infracţiunii de at ragere a minorilor

la activit at e criminală sau determinare a lor la să v â rş i rea unor fapte imorale

subiec tul trebuie să fie o persoană care a Împlin it vâr sta de 18 ani (art. 208);

pentru existenţa infracţiunii de reţinere sau are stare ilegală subiectul trebuie

să fie persoan a care efec tuează urmărirea penală (art. 308); subiectul care

săv â rş eş te infracţiunea de t rădare de patrie trebuie să aibă calitatea de cetă­

ţean al Republicii Moldova (a r t. 337).

§4. Latura subiectivă a infracţiunii

Prin latura subiectivă a infracţiunii se înţelege atitudinea psihică a

făptuitorului faţă de fapta s ăvârşit ă şi urmările ei, motivul şi scopul in­

fractiunii. În doctrina penală, cercetarea laturii subiective a componenţei

infr~cţiunii se face prin pri sma semnelor sale componente. Semnul de bază ,uneori singurul ce intră în str uc tura laturii sub iective a orică rei infractiuni,

este vinovăţ i a . Ea nu po ate lipsi, înt rucât reprezintă , în acelaş i timp, şi o trăsă­

tură esentială a infracţiunii, astfel cum rezultă din alin. (1) al art. 14 din CP al

RM. În c~zul anum ito r infractiuni, pentru completarea laturii subiective, prin

tex tele de in criminare ale aces to ra , sunt prevăzute însă ş i alte condiţii (semne)

referitoare la scop sau motiv.

În explicaţiile precedente s-a definit vinovăţia şi s-au arătat formele aces­

teia (intenţia şi imprudenţa), precum ş i modalităţile generale ale fiecărei

forme: intenţia directă şi intenţia indirect ă, respe cti v încrederea exagerată şi

neglijenţa penală.

Une ori în Codul penal au fost incluse în conţinutul diferitelor infracţiuni

si formele de vinovătie cu care trebuie comise faptele pentru a fi considerate

ca at ar e, de ex.: omerul intenţionat (art , 145); lipsirea de viaţă din imprudenţă(art. 149); m altratarea intenţionată sau alte acte de violenţă (art. 154) ; distru­

gerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor (a r t, 198) etc .

Sistemul prevederii în toate dispoziţiile normelor de incriminare a formei

vinovătiei cu care trebuie să v â rş i t ă fapta pentru a fi considerată infracţiune

este greu de reali zat , de aceea legiuitorul penal a stabilit În Partea generală a

Codului penal reguli cu caracter de principiu după care se poate determina

form a vinovăţiei necesară pentru exis tenţa unei anum ite infracţiuni (art. 17 şi

18 din CP al RM).

138DR E P T PENA L. PA RT EA GEN ERALA Ca pit olu l VI 139

Analiza vinovăţiei şi formele ei sunt tratate detaliat în Capitolul IV, sec­

ţiunea a II-a, §2 şi Capitolul X, secţiunea a II-a, unde am analizat trăsăturileesenţi~le ~le infracţiunii, de aceea în continuare ne vom referi în linii generalela motiv ŞI la scop ca sem ne ale laturii subiective a infracţiunii.

Prin motiv al infractiunii se înţelege impulsul interior care determinăhotărâreainfracţionalăşi deci implicit comiterea infractiuniF '.

. Scopul i~fr~cţiunii reprezintă finalitatea urmărităp~'in săvârşireafap­

tei ce constituie elementul material al infracţiunii, obiectivul propus sireprezentat de făptuitorca rezultat al faptei sale!'. '

Uneori, legiuitorul condiţionează existenţa laturii subi ective a unor anu­

mite infracţiunide existenţa unui motiv sau scop anume, ce se alătură inten­

ţiei: de e~ . : în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional,etlllc,.raslal sau religios (art. 135 din CP al RM); fără scop de însuşire (art. 273;

274 din CP al RM); din interes material (pct. f) din alin . (2) al art. 164 din

C~ al RM~. Alteori, deşi putem identifica un motiv ori un scop avut în vedere

on urmărit de făptuitor, nici motivul, nici scopul nu prezintă importanţădin

punct de vedere juridic, şi aceasta înt ru cât legea nu a condiţionat existenta in-fracţiunii, în latura sa subiectivă, de existenţa unui scop sau motiv. '

§5.Semnele principale şi facultative ale componenţei

infracţiunii

După cum s-a menţionat anterior, componenţa infracţiunii este formatădintr-o totalitate de elemente şi semne care caracterizează o anumită infractiune.

Dacă ana lizăm componenţele concrete de infracţiune incluse în Partea

specială a Codului penal, observăm că, după semnele care le caracterizează,

a~es~eva s~ d.eosebesc:. în unele componenţe legiuitorul descrie fapta prejudi­

ciabilă pnn intermediul unui numărimpunător de semne caracteristice, iar înaltele se conţine un numărminim al acestora .

. În .funcţie de rolul şi de importanţa semnelor în caracterizarea faptei cainfracţiune, acestea pot fi principale şi facultative.

Semnele principale sunt acelea care caracterizează toate componenţele de

infracţiune, iar neîndeplinirea lor are drept consecinţă nerealizarea infractiunii

cu alte cuvinte, fapta nu poate fi considerată infracţiune. Ştiinţa dreptului penal,

selectând din numărul total de sem ne ce caracterizează toate componenţelede

',1 C. Bulai , op. cit., p. 192.

! < Ibidem, p. 193.

l

infracţiune, le-a evidenţiat pe acelea care au fost folosite de legiuitor în procesul

descrierii oricărei componenţe din Partea specială a Codului penal. De cele m ai

dese ori semnele principale sunt prevăzute nemijlocit în normele Pă rţii speciale

sau se conţ in în dispoziţiile Părţii generale, în calitate de principii generale (de

bază) ale dreptului penal. De pildă , sem nele subiectului general se conţin în

alin. (l) al art. 21 din CP al RM, cele ale vinovăţiei intenţionate - în art. 17 din

CP al RM, iar cele ale imprudenţei - în art. 18 din CP al RM. Semnele princi­

pale caracteristice celor patru elemente ale componenţei infracţiunii sunt: pe­

ntru obiectul infracţiunii - valor ile ş i relaţiile sociale, asupra cărora atentează

infractiunea; referitor la latura obiectivă - fapta (acţiunea sau inacţiunea) preju­

diciabilă ; în cazul subiectului - persoana fizică , responsabilă,care a împlinit în

momentul comiterii infracţiuniivârsta prevăzutăde lege, şi pentru a caracteri­

za latura subiectivă - vinovăţia (intenţionată sau imprudcntă).

Anume aceste sem ne se conţ in în absolut toate componenţele infracţiunilor

incluse în Partea specială a Codului penal, indiferent de faptul la ce capitol

figurează ele şi de modalitatea (tipul) acestora, neîndeplinirea sem nelor date

conducând la nere alizarea infracţiuni i.

Semnele facultative sunt acelea care nu caracterizează toate componenţele,

ci numai unele, legiuitorul indicându-le suplimentar în procesul descrierii

acestora pe lângă sem nele principale, astfel punând în evidenţă specificul lor.

E nec esar de menţionat că aceste sem ne sunt numite facultative doar în raport

cu conceptul de bază al componenţei infracţiunii . În normele Părţii speciale a

Codului penal aceste semne speciale nu pot fi faculta tive, ele sunt principale,

întrucât au fost incluse de legiuitor în enunţarea articolului respectiv. Semnele

facultative pot completa toate elementele componenţei infracţiunii, şi anume:

în cazul obiectului acestea sunt: obiectul juridic secunda r ş i obiectul material;

în ce priveşte latura obiectivă - urmările prejudiciabile, legătura cauzal ă " , loc ­

ul timpul metoda si mijlocul comiterii infracţiunii; cu privire la subiect - pe -, , ,

rsoana juridică ş i subiectul special , iar referitor la latura sub iectivă - motivul

şi scopul infractiunii".

Dacă aceste semne facultative speciale nu sunt indicate în calitate de sem­

ne principale, obligatorii ale componenţei infracţiunii, ele urmează a fi luate

, '. Unii autori includ urmările prejudiciabile ş i legătu ra cauza l ă în categ oria semnelor prin­

cipale (vezi CoacmcKocyeonoeuoe npaeo. 06/AiIlJr ltacnlb, Mocxna, jl13~-Bo MfY, 1 ~ 8~,

CTp. 107), fapt cu care nu suntem de acord, deoarece aceste semne sunt in cluse de leg iui­tor numai în un ele compon ente, acestea purtând denumirea de ma ter iale.

u. O ca rac teriza re genera lă a tuturor semnelor componenţei infracţiunii se conţine în pa­ragrafele anterioare ale acestei s ecţiun i.

140 DR EPT PE NAL. PAR T E A G ENERAL A141

C a p i to l u l VI

în seamă de către instanţa de judecată la stabilirea categoriei şi a termenului

pedepsei pentru fapta săv â rş i tă în calitate de circumstanţe care atenuează sau

agravează răspunderea făptuitorului (art, 76, 77 din CP al RM) .

Sectiunea a III-a. INFRACTIUNEA SI COMPONENTA,} ,} J ,}

INFRACTIUNII. CORELATIA DINTRE ELE, ,

Problema referitoare la corelaţia dintre infracţiuneş i componenţainfracţi­

unii este una dintre problemele dificile ale teoriei dreptului penal. Noţiunea de

infracţiune, reglementată de lege în alin. (1) al art. 14 din CP al RM, ş i aceea de

component ă a infracţiunii, elaborată de ştiinţa dreptului penal şi legiferată pen­

tru prima dată de noul Cod penal al Republicii Moldova în alin. (1) al art. 52,

su nt strân s legate între ele, deoarece exprimă esenţa unuia şi aceluiaşi fenomen,

care este infracţiunea, dar ele nu sunt identice. Asupra corelaţiei dintre infrac­

ţiune şi componenţa infracţiunii s-a expus penalistul rus A. Piontkovski care a

remarcat în acest context că "noţiuneamaterialăa infracţiunii şi noţiunea gene­

rală a componenţei infracţiunii exprimă pe diferite căi elementele esenţiale, de

bază ale unora şi aceloraşi fenomene ale vieţii sociale, ale faptelor preju~liciabi­le, care sunt prevăzute în calitate de infracţiuni în legea penală":".

Fiind un fapt (act) volitiv de comportare prejudiciabilă, infracţiunea re­

prezintă întotdeauna un fenomen al realităţii obie ctive. Ea este comisă de către

o persoană concretă, într-un anumit loc, într-o perioadă determinată de timp,

în anumite împrejurări. Fiecare infracţiune se caracterizează printr-o multi­

tudine de trăsături individuale, specifice numai acelei fapte concrete. De pildă,

o infracţiune de omor poate fi s ăvârşit ă de către o persoană (sau un grup de

persoane concrete), în anumite condiţii de loc şi de timp, din anumite motive;

ea se mai poate caracteriza printr-o mulţimede trăsături specifice numai aces­

tui omor, ca o faptă concretă. Infracţiunile de omor, cu toate că sunt calificate

potrivit aceluiaşiar ticol al Părţii speciale a Codului penal (alin. (1) al art, 145),

se deosebesc una de alta după metoda să vă rş i r i i (prin impuşcare, strangulare,

asfixie etc .), după locul comiterii (într-un apartament, într-un mijloc de trans­

port, în câm p), după timpul săvâ rşi r i i (ziua , noaptea, vara, iarna) sau după

subiectul acestora ( bă rbat, femeie, minor) ş i după multe alt e semne specifice,

ca racteristice fiecărui om or în parte.

7..' A. A. TIUOHTKOBC KJ1 i1, Y1JClIliC o npecmynn eli li li 110 CO BCfIlCKOMy yeon oeuosty Ilpa By , Mo­

CKBa, 1961, c. 115.

Într-un cadru general, noţiunea de infracţiune se conţine în alin. (1) al art, 14

din CP al RM, ale cărui prevederi se referă la toate infracţiunile care se comit în

realitatea obiectivă, fără a se lua în seamă particularităţile specifice fiecărei fapte

în parte. Noţiunea de infracţiune conţine o caracteristică social-politică a in­

fracţiunii, indicând trăsăturilece ne permit să constatămde ce anume o astfel de

comportare a persoanei este prejudiciabilă pentru societate, adică infracţională ,

după care se poate delimita infracţiuneade alte încălcări de lege.Componenţa infracţiunii este o noţiune juridică ce se conţine în dispoziţia

unei norme concrete a Părţii speciale a Codului penal ş i care caracterizează nu

o infracţiune concretă, ci o infracţiune de un anumit tip sau gen prin interrne­

diul de scrierii sem ne lor principale ale acesteia.Deci fiecare componenţă de infracţiune conţine descrierea semnelor prin­

cipale caracteristice infracţiunilor de un anumit tip. Noţiunea generală de

componenţă a infracţiunii se pr evede în alin. (1) al ar t. 52 din CP al RM , ea

este formulată şi de ş ti inţa dreptului penal şi conţine caracteristica juridică a

infracţiunii. Componenţa infracţiunii nu este o faptă comisă de infractor, ci

o noţiune abstractă , reglementată de Codul penal, de şt i i nţa şi teoria dreptu­

lui penal. În calitate de categorie abstractă, componenţa infracţiunii există,

chi ar dacă în realitate nu se să vă r ş e ş te nici o infracţiune prevăzută de această

componenţă. De aceea este periculoasă infracţiunea ca faptă concretă şi nu

componenţa infracţiunii ca o categorie juridică, în calitate de metodă legi slati­

vă de descriere în legea penală a tuturor infracţiunilor. Componenţainfracţiu­

nii este de neconceput fără legea penală , ea neputând exista nici în afara faptei

reale prejudiciabile. Fără o faptă prejudiciabilă exist ă do ar descrierea, făcută

de legiuitor, a componenţei infracţiunii.

Profesorul V. Kudreavţev menţionează într-o lucrare a sa că "componenţa

infractiunii constituie modelul informativ al unui anumit tip de infracţiune

desctis în legea penală. Acest model se formează ca rezultat al generalizării

tuturor infracţiunilor de acest tip?".De aceeaşi părere este şi penalistul rus V. Kurinov: "Componenţa infrac-

tiunii constituie un model legislativ al anum itor modalităţi de infractiuni,

deoarece ea include cele mai esenţiale, mai necesare şi mai tipice semne ale

infractiunii":".D~Că analizăm o faptă prejudiciabilă s ă vâ rş ită în realitatea obiectivă ş i

componenţa infracţiunii ce o caracterizează ca atare, observăm cu uşurinţă

." ~ B.H. KYAp5lBl.1eB, 0 6 11l aff l11 eopll ff KBanu gJUlwlI,UU npecmynnenuis, MOCKBa, 10PJ1 CT'b,

1999, c. 73..''' E. KypulloB, H ay 4Hbl e OC /lOBbl KBan ugJUKal l UU Ilp ecmynJteH Ull , MOC1<Ba, 1984, c. 34.

142DR EP T PEN AL . PAR T EA GENE R ALĂ C a p i to l u l VI 143

că numărul semnelor prevăzute în componenţa infracţiun ii este mult mai

mic în rapor t cu numărul sem nelor ce carac terizează infracţiunea ca o faptăa real ităţ ii , în trucât ori ce componenţă a in fracţ iun i i conţine numai sem nele

principale ale unui anumit tip de infracţiuni. Descriind un anum it tip de in­

fracţiuni , legiuitorul om ite în mod intenţ ionat toat e sem nele sec undare ce nu

prezi ntă o anumită importanţă pentru calificare. De pildă , pentru componen­

ţa hu ligani smului (ar t. 287 din CP al RM) nu prezi ntă nici o importanţă faptul

că acţiunea a fost săvârşită seara, de către un bărbat de statură înaltă , blond,

îmbrăcat într-un pardesiu albastru etc ., cu toate că aceste particularităţi sunt,

î ntr-adevăr, speci fice unui act de huligan ism concret, caracterizându-l drept ofaptă prejudiciabilă individuală , reală .

In literatura de spe ciali tate se în tâ lnesc a firmaţii po t rivit cărora compo­nenţa infracţiunii nu este altceva decât fapta prejudiciabilă real ă ".

Nu putem fi de acord cu asemenea concepţii, într ucâ t în asemenea si­

tuaţi i nu se face o diferenţiere totală din tre fap ta prej udiciabilă concretă si

~ompo~en.ţaA i n fracţiun ii ce serveşte ca model legislat iv al diferitelor tipu ri d'e

111fracţ IU111. In acest context ad ucem drept argument prevederile alin. (1) al

art. 51 din CP al RM: "Temeiul real al răspunderi i penale îl constit uie fap ta

prejudiciabilă s ăv ârşi t ă, iar componenţa in fracţiun ii , st ipulată în legea penală ,reprezintă temeiul jur idic al răspunderii penale".

Secţiunea a IV-a.MODALlTĂTILECOMPONENTE/INFRACTIUNII

Şti inţa dreptului pe na l deosebeşte mai multe modalită ţi ale compo nen­

ţelor i nfracţiuni i prevăzute în Part ea specială a Co dului penal. La baza clasi ­

ficării sunt puse următoarele cri terii: gr adul pr ejudiciabil al faptei, modul dedescriere şi specificu l st ruc turii.

După gradul prejudiciabil deosebim: a) componenţe de bază; b) compo­

nenţe cu circumstanţe agravante (componen te calificate); c) componente cucircumstanţeatenuante (componenţeprivilegiate). '

Având În vedere gradul prejudic iabil di ferit al faptelor social-periculoase

concrete, legiu ito rul reglementează componenţele lor în diferit e ar ticole sau

alineate ale unuia şi aceluiaşi artico l al Codului penal prin dife ri te sem ne,

par ticularităţ i , fapt ce exprimă un grad prejudiciabil sporit sau scăzut al fap ­

tei. Pentru aceas ta sunt indicate carac teristic i cali tative (de pildă , cauzarea de

" , Co eemckoe YZOllOl3Hoe npaeo, 06w,aJluacm», Mo cxna, 1981, c. 97.

daune în proporţi i considerabile; alte urmări grave), precum ş i cantitative (de

p ildă, acţ iunea s ăv ârş it ă repetat). . .

Componenţa de bază este formată dintr-un minimum de sem ne obiective

ş i subi ective stabilite de legea penală , care sunt necesare pentru exi~t~nţa une~

anumite infracţiuni , de pildă : clonarea (art. 144 di n CP al RM); rapirea unei

persoane (alin . (1) al art. 164 din CP al RM); falsificar~a rezultatel~r. votă~'i~

(art. 182 d in CP al RM); nesupunerea pr in violenţă cennţelor administraţ iei

penitenciarului (art. 321 di n CP al RM) etc. De obicei, această modalit ate a

componenţelor este urmată de o diferenţiere ulterioară, fiind rare cazurile când

ele există în mod unitar, de pildă, componenţa spionajului (ar t. 338 din CP al

RM). De cele mai dese ori componenţele incluse în Partea specială a Co dului

penal se diferenţiază în două, tr ei, patru modalităţ i . Acest fapt contrib uie la

individuali zarea maximă a gradului prejudiciabil al faptelor ce se aseamănă

după caracter, după obiectul atent ării, după formele vi novăţiei , asigu~ân~ astfel

califica rea corectă a faptei şi aplicarea ulterioară a une i pedepse ech itabile. De

pildă , în cazul omorului deosebim componenţa de bază în alin . (1) al art. 145

din CP al RM , componenţa cu circumstanţe agr avante (cal ificată), în alin . (2),

(3) ale art. 145 d in CP al RM, componenţa cu circumstanţe atenuante (privile­

giată)" se conţine în art. 146 din CP al RM (omorul s ăv ârş it în sta re de afect),

Componenţa cu circumstanţe agravan te este formată din componenţa de

bază , la care se adaugă anumite condiţii, Împrej urăr i , circumstanţe agravante,

care se referă la latura obiectivă sau subiectivă, la obiectul or i subiectul in­

fracţiuni i (de pi ldă, furtul ca lificat, prevăzut la lit. a), b), c), d) din alin. (2), al

art. 186 din CP al RM).

Componenţa cu circumstan ţe atenuante este alcătuită din componenţa de

bază , căreia i se ataşează o împrejurare atenuantă de natură să micşoreze gra­

dul prej udic iabi l al faptei (de pi ldă, pruncuciderea, ar t. 147 di n CP al RM). .

După modul de descriere se deosebesc componenţe simple, complexe ŞI

alternative.

Componenţa simplă include semnele specifice unei singure fapt e, ce ar e

la bază o un i că formă de vinovăţie, un obiec t, o urm ar e prejudiciabilă . în ast­

fel de componenţe toate semnele se manifestă nu mai o s i ngură dată (de ex.:

alin . (1) al art. 187 din CP al RM; al in. (1) al ar t. 273 di n CP al RM).

Componenţa complex ă conţ ine două sau mai multe fapte infracţionale , două

obiecte asupra cărora se atentează sau mai multe urmări prejudiciabile care tre­

bui e real izate cumulativ (de pildă, alin. (2) al art . 159 din CP al RM; alin. (1) al

" În lite r atura de sp ecialitate rom ânească se m ai numeşte component ă mai puţi n gravă,

vezi în M. Basa rab, op. cit., p. 204 .

144 DR EPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Ca p i t o l u l VI 145

art. 171 din CP al RM; alin . (1)al art. 188din CP al RM; alin . (1)al art. 287 din CP

al RM). Componenţa prevăzută de art. 188din CP al RM descrie fapta care aten­

tează concomitent asupra proprietăţii persoanei şi asupra vieţii sau sănătăţii ei.

Latura obiectivă a violului (art. 171 din CP al RM) se exprimă prin între­

ţinerea raportului sexual cu aplicarea constrângerii fizice sau psihice. Alin. (2)

al art. 159 din CP al RM include în componenţa provocării ilegale a avortului

circumstanţe agravante în forma v ăt ărn ării grave ori medii a integrităţii cor­

porale sau a sănătăţii sau decesul victimei. În această componenţă vinovăţia,

ca semn al laturii subiective, este dublă, deoarece atitudinea subiectului faţă de

fapta de provocare ilegală a avortului întotdeauna este intenţionată , iar faţă de

urmările acţiunii sale în cazul respectiv poate fi numai imprudentă.

Componenţaalternativăconstituie o modalitate a componenţelor comple­

xe în care legiuitorul prevede drept infracţiune consumată săvârşirea uneia

dintre faptele prevăzute în dispoziţia normei penale. Deci, componenţele al­

ternative sunt acelea care prevăd în textul de incriminare două sau mai multe

modalităţi de comitere alternative sau chiar urmări alternative. Componenţa

poate fi alternativă numai în privinţa obiectului şi a laturii obiective a infrac­

ţiunii. Această modalitate a componenţelor poate fi uşor identificată după ter­

menii utilizaţi de legiuitor ("sau", "ori", "precum şi ") atunci când reglementea­

ză variantele în care se poate s ăvârşi infracţiunea (de pildă, art. 216, 250, 251,

292, 293 din CP al RM etc.). Componenţa infracţiunii prevăzută de art. 290

din CP al RM prevede infracţiunea de purtare, păstrare, procurare, fabricare,

repara re sau comercializare ilegală a armelor şi muniţiilor. Săvârşirea uneia

dintre faptele enumerate caracterizează latura obiectivă a infracţiunii date şi

constituie o infracţiune consumată .

După specificul structurii se disting componenţemateriale, formale şi

formal-reduse.

Componentele materiale sunt acelea în al căror conţinut legiuitorul descrie

latura obiectivă a infracţiunii nu numai prin intermediul acţiunii sau inacţiu­

nii, ci şi apel ând la semnele ce caracterizează urmările prejudiciabile ale faptei

date. Cu alte cuvinte, urmările prejudiciabile, ca semn principal al compo­

nenţelor respective, se conţin în dispoziţia normei penale (omorul, vătămarea

integrităţii corporale sau a sănătăţ i i , furtul etc.) .

Componentele formal e sunt componenţele în al căror conţinut legiuitorul

descrie latura obiectivăa in fracţiunii limitându-se la un singur semn principal

al ei - fapta prejudiciabilă (huliganismul, banditismul, dezertarea etc.).

Componentele formal-reduse constituie o modalitate a componenţelor for­

male şi se caracterizează prin faptul că legiuitorul a inclus în latura obiectivă a

acestora nu numai descrierea fapt ei prejudiciabile, ci şi peric olul real de surve­

nire a unor urmări prejudiciabil e concrete, care, de fapt , nu constitu ie un semn

obligator iu al componenţe i respective (punerea intenţionat ă a altei persoan e în

pericol de contaminare cu maladia SIDA, încălcarea regulilor de circulaţie a

substan ţ elor, mat erialelor şi deşeurilor radioacti ve, bacteriologice sau toxice,

dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei

sau mediului, t âlh ăria etc.).

Clasificarea componenţelo r infracţiunii după criteriul specificului struc­

turii permite stabilirea corectă a momentului consumări i infracţiunii. Teza

iniţială de la care pornim în soluţionarea problemei date este următoarea : se

consideră componenţă a infractiunii totalitatea semnelor obiective şi subiecti­

ve stabilite de legea penală.

În legătură cu aceasta, menţionăm prevederile alin. (1) al art. 25 din CP al

RM, potrivit căruia infracţiunea se consideră consumată dacă fapta s ăv ărşit ă

întruneşte,toate semnele constitutive ale componenţei de infracţiune.

Astfel, i n fracţ iunea cu componenţă materială se consideră consumată din

momentul survenirii urmărilor prejudiciabile, cea cu componenţă formală ­

în momentul săvârşi r i i faptei , iar infracţiunea cu component ă formal-redusă ­

din momentul comiterii acţiunii (inacţiunii) prejudiciabile ce a creat pericolul

real de survenire a urmărilor criminale. Dacă urmările prevăzute n-au sur­

venit, fapta urmează a fi calificată ca pregăti re sau tentativă de infracţiune

(art, 26, 27 şi articolul respectiv din Partea specială a Codului penal).

Ca p i to l u l VII 147

Capitolul VII

OBIECTUL INFRACŢIUNII

Secţiunea ,. OBIECTUL INFRACŢIUN/I- NOŢIUNEA

ŞI IMPORTANŢA

Când vorbim de gradul prejudiciabil al infracţiunii, înţelegem că ea este

prejudiciabil numai în raport cu ceva aflat în exterior, adică în raport cu un

obiect. De altfel , a săv ârşi o faptă infracţională înseamnă a pune în primejdie

un obiect sau a-i aduce atingere, a-l vătăma, a-l leza.

Luând În consideraţie cadrul de desfăşurare, împotriva cui se îndreaptă

şi cauzele care o determină, infracţiunea este direcţionată contra celor mai

de seamă valori ale societăţii, apreciate ca atare în raport cu etapa concretă de

dezvoltare a relaţiilor sociale. In orice caz, infracţiunea este s ăv ârşită în cadrul

societăţii şi împotriva uneia dintre valorile care o compun.

In fond, societatea nu este decât un sistem de valori şi de relaţii sociale

referitoare la aceste valori, influenţând atât mediul fizic, cât şi cel social În

care individul trăieşte. Ea alcătuieşte coexistenţa socială, care este o lume de

valori.

intr-adevăr, această lume de valori nu reprezintă entităţi izolate, exclusiv

individuale; ele se află în relaţii de reciprocitate şi prezintă interes pentru în ­

treaga societate. In jurul şi pe baza lor se formează, se desfăşoară şi se dezvoltă

relaţiile interumane, con ferind acestor valori caracterul de valori sociale, adică

de valori de a căror existenţă este interesată întreaga societate şi, totodată, de

valori al căror conţinut se relevă pe deplin numai în cadrul relaţiilor sociale.

Valoarea ca fenomen social este complexă, ea are diferite forme şi dă

naştere la diferite feluri de acţiuni. Valoarea devine motivul tuturor acţiunilor,

deci al întregii vieţi sociale. Elementele generale sociale iau parte la constitui­

rea tuturor valorilor umane. Substratul pe care se întemeiază valorile sociale

este complex, cu aspecte diferite şi elemente variate, de aceea valoarea are

forme diferite. Esenţa vieţii sociale este activitatea, de aceea valorile sociale au

în general o nuanţă activă . Coexistenţa socială este bazată pe legătura dintre

indivizii ce compun societatea, iar forma cea mai simplă a acestei legături este

acţiunea lor comună.

Indivizii nu trăiesc izolaţi, ci, din contra, individualitatea lor se manifestă

în raporturile cu alţi indivizi. Societatea nu reprezintă o sumă aritmetică, un

conglomerat de indivizi, ci exprimă totalitatea legăturilor, raporturilor, cone­

xiunilor în care se află aceşti indivizi unii faţă de alţii.

Este bine ştiut că realmente nu toate relaţiile sociale susceptibile de influ­

enţare juridică şi care necesită o asigurare juridică împotriva încălcărilorsunt

apărate prin mijloace de drept penal. Cauzele acestui fenomen sunt diferite:

lacunele din legislaţie, suficientele mijloace extrapenale de apărare, precum

şi alte împrejurări de ordin obiectiv şi subiectiv. Dintre acestea se evidenţiază

totuşi o cauză esenţială şi permanentă de limitare a cercului de relaţii sociale,

indicate de fapt În calitate de obiect al apărării penale, ş i anume - importanţa

relaţiilor sociale pentru societate.ar însemnătatearelaţiilorsociale pentru societate nu poate fi explicată de­

cât În contextul importanţeivalorilor sociale pentru societate, valori în jurul

cărora se formează şi se desfăşoară relaţiile sociale .Ţinând seama de faptul că relaţiile sociale sunt nu doar obiectul apărării

penale, ci şi obiectul apărării de alte tipuri, prin obiect al infracţiunii trebuie

întelese si valorile sociale (nu sau valorile sociale, nu doar valorile sociale) cele

mai importante, cărora li se cauzează prejudicii esenţiale ori care sunt puse În

pericolul de a li se cauza astfel de prejudicii.Acţiunea sau inacţiunea descrisă în norma de incriminare aduce atingere

nemijlocită, prin vătămare sau punere în pericol, valorilor sociale ocrotite de

legea penală şi, prin intermediul acestora, relaţiilor sociale care se formează,

se desfăşoară şi se dezvoltă în jurul valorilor respective. Prejudicierea acestor

valori este mijlocul prin care sunt vătămatesau puse în pericol relaţiile sociale

reprezentând obiectul infractiunii'.Astfel, fapta infracţională, în afară de rezultatul pe care îl produce imediat,

produce şi alte urmări , de proporţii mai mari, şi anume nemulţumireaşi îngri­

jorarea în sânul grupului social. Din s ăvârşirea acestei fapte se naşte temerea

repetării ei şi, deci , se creează o stare de nelinişte, o stare neconvenabilăpentru

desfăsurarea normală şi paşnică a relaţiilor sociale , fiecare considerându-se

ameninţat de pericolul unor noi fapte de natura celor săvârşite ' . Pe cale de

consecinţă, legea penală, incriminând faptele care aduc atingere valorilor so­

ciale ocrotite de legea penală, apără, implicit, relaţiile sociale împotriva acestor

manifestări.

V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoreticeale Codului penal român, voI. III, Bucu­

reşti , Editura Academiei, 1971, p. 7.V. Dongoroz ş i colaboratori i, Exp licaţ i i teoretice ale Codului penal româll, voI. I, Bucu­

reşti, Editura Academiei, 1969, p. 109.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul VII 149

Rezumând cele expuse, se poate concluziona că obiectul infractiunii îl for­

mează valorile sociale şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori care sunt

prejudiciate ori vătămate prin fapta infracţională.

Astfel înţeles, obiectul infracţiunii apare ca factor sau termen al infrac­

ţiunii, un "dat" fără de care nu poate fi concepută existenţa infracţiunii'. In­

fracţiuneaeste o faptă prejudiciabilă, deoarece aduce atingere valorilor sociale

ocrotite de lege, prevăzute la alin. (1) al art. 2 din CP al RM. Aşa fiind, nu

poate fi imaginată infracţiunea fără existenţa unor valori sociale (şi, implicit,

relaţii sociale), ocrotite de legea penală, cărora li se aduce atingere prin fapta

comisă. Valorile sociale şi relaţiile sociale, care necesită apărare penală, de a

căror consolidare şi dezvoltare este interesată societatea şi cărora,prin compor­

tamentul antisocial al unor persoane aparte sau al unor grupuri de persoane,

li se poate aduce atingere esenţială. Deci, obiectul infracţiunii reprezintă o

condiţie necesară pentru existenţa faptei infracţionale", 1nfractiunea este o

faptă incriminată în lege şi sancţionată cu pedeapsă tocmai pentru că vatămăsau pune în pericol (ameninţă) o anumită valoare socială împreunăcu relatiilesociale adiacente, şi, prin aceasta, societatea în întregul ei. '

Obiectul infracţiunii determină necesitatea incriminării şi gravitatea

abstractă a in fracţiunii, care este în funcţie de importanţa valorii sociale vă­

tămate sau periclitate. Cu alte cuvinte, toate infracţiunile prezintă grad preju­

diciabil în sensul legii penale, fapt care justifică incriminarea lor. Dar gradul

prejudiciabil diferă de la o faptă infracţională la alta, în funcţie, mai ales, de

importanţa valorii sociale lezate prin săvârşirea faptei ilicite concrete. Chiar

în sfera infracţiunilor se remarcă deci o gradaţie în ceea ce priveşte gradul

prejudiciabil, care, fără a avea vreun impact asupra caracterului infractional

al faptei, influenţează natura şi durata sancţiunii. Diferenţa gradului pr~judi­ciabil al faptelor infracţionalese manifestă în natura si în limitele sanctiunilorprevăzute şi specificate în normele de incriminare. ' ,

Aşadar, obiectul infracţiunii determină şi gravitatea pedepsei aplicate

pentru fapta incriminată, prin care se va putea preîntâmpina săvârşirea de

noi fapte. Punându-se accentul pe caracterul normativ al dreptului penal, care

normează comportamentul uman vizavi de valorile sociale, interzicându-se

orice atingere a acestor valori, s-a relevat în acelaşi timp că această funcţie nor­

mativă regulatoare nu se rezumă la faptul de a indica comportamentul aşteptat

de la membrii societăţii, ci indică univoc şi repercusiunile nefaste ale faptelor

V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 198.

M. Zolyneak, Drept penal. Partea generală, voI. II, Iaşi, Chemarea, 1993, p. 161 .

prohibite. În această ordine de idei, sancţiunile, prevăzute de normele de incri­

minare, trebuie să fie de natură să atragă, prin aplicarea lor faţă de cei care au

ignorat interdicţiapenală şi au trecut totuşi la comiterea faptei infracţionale, o

transformare în optica acestora şi, în special, în poziţia faţă de valorile sociale

atinse prin infracţiuneacomisă.

Aşadar, specificăm că obiectul infracţiunii trebuie reflectat în mod nece­

sar în orice conţinut de incriminare.

În consecinţă,dreptul penal în vigoare reflectă,prin Partea specială, totali­

tatea valorilor sociale ocrotite penal. De aceea, legislaţia penală, cuprinzând

normele penale incriminate, poate servi, la un moment dat, drept bază pentru

studiul calităţilormorale, politice şi juridice ale societăţii respective.

Dreptul penal este un produs al evoluţiei societăţii, şi fiind legat organic de

necesitatea ocrotirii valorilor sociale împotriva actelor de conduită periculoase

ale membrilor societăţii. Dezvoltarea dreptului penal a oglindit pe parcursul

secolelor evoluţia sistemelor de politică penală şi a gândirii juridice din fiecare

epocă. În concordanţăcu exigenţele zilei de azi, noua Constituţiea Republicii

Moldova a validat un nou sistem de valori. Însă promovarea acestui nou sis­

tem de valori va fi cu putinţă doar în cazul în care ele vor fi apărate împotriva

oricăror acte de conduită ce le-ar putea aduce atingere. De asemenea, suntem

de părerea că dreptul penal nu se poate limita la apărarea valorilor sociale

existente la un moment dat. El trebuie să asigure dezvoltarea, în spiritul unei

societăţi moderne, a sistemului de valori, proteguind noile valori şi relaţii so­

ciale care apar în procesul de continuă evoluţie a societăţii.

Sectiunea a II-a. CATEGORII DE OBIECTE ALE INFRACTIUNII, ,

Caracterizarea de ansamblu a valorilor sociale şi a relaţiilor sociale de pe po­

ziţia ocrotirii lor de normele dreptului penal este o etapă importantă, dar nu şi o

etapă de definitivare a studiului problemei privind obiectul infracţiunii. Dezvă­

luirea conceptului şi a conţinutului valorilor sociale şi a relaţiilor sociale, ocrotite

de legea penală, reprezintă nu altceva decât o premisă metodologică pentru exa­

minarea altor aspecte, mai concrete, ale problemei obiectului de apărare penală,

aspecte care au atât însemnătateteoretice-ştiinţifică,cât şi practică. Or, analiza

acestor aspecte este o condiţie sine qua non în elucidarea rolului obiectului in­

fracţiunii în activitatea legislativă şi în cea de aplicare a reglementărilor penale.

În acest context, vom trece la cercetarea acelor probleme care vor permite

concretizarea noţiunii generale a obiectului infracţiunii. În special, este vorba

de problema aşezării obiectului infracţiuniidupă categorii.

150 DRE P T P E NA L. PA RT EA G ENE RAL Ă C a p i t o lu l V I I 151

Aşezarea obiectului infracţiunii pe categorii, fundamentată ştiinţific,

contribuie nu doar la studierea obiectului apărării penale, ci conduce ş i la o

exprima re mai plenară a rolului ş i a însemnătăţii lui. De asemenea, ea ne per­

mite să determinăm cu uşurinţă locul unui obiect concret de apărare penală

în sistemul general de valori ş i relaţii sociale, iar, în consecinţă , să clarificăm

însuşirea sa de a corespunde necesităţilor soci ale şi idealurilor generate de

acestea. Într-o măsură considerabilă,aşezarea obiectului infracţiuniipe cate­gorii facilitează şi calificarea faptelor infracţionale .

Considerăm că aşezarea obiectului i n frac ţ iun ii pe categorii trebuie făcutădupă următoarele cri ter ii:

a) natura (sensul) acest ora - nematerială sau materială (obiect juridic şiobiect material);

b) ierarhizarea valorilor sociale care fac obiectul infracţiunii (obi ect juri­

dic general, obiect juridic gene ric ş i obiect jur idic special (speci fic));

c) numărul obiectelor infracţiunii (obiect simplu şi obiect complex).

Aceste criterii de aşezare a obiectului apărării penale pe categorii core s­

pund delimitării conceptului de obie ct al infracţiunii ca in st rument în proce­

sul de cunoaştere a sferei noţionale şi de determ in are defin itivă a acestora înpractica judiciară.

§1. Obiectul juridic şi obiectul material

Obiectul juridic, sau obiectul propriu-zis al infracţiunii, îl con stituie valoa­

rea socială , împotriva căreia se îndreaptă ac ţiunea sau omisiunea incriminată,

ş i relaţiile sociale corespunzătoare acesteia.

Denumirea de obiect juridic decu rge din faptul că este rezultatul eva­

luării politicii penale sub raportul importanţei ş i al necesităţii apărării juridi­

ce-penale a valorii sociale şi a rel aţiilor corespunzătoare acesteia.

Obiectul jurid ic există în cazul oricărei in fracţiuni, indiferent dacă există

sau nu exp resia materială a valorii sociale din cadrul obiectului respectiv. Or

nu toate infracţiunile au obiectul material; el există numai în cazul în care

va loa rea soc ială ocroti t ă , asupra căreia atentează făptu itoru l, se proiectează

într-o entitate materială, astfel încât relaţiile soci ale sunt vă t ă rnate sau ame­

ninţate prin intermediul acestei ent ităţ i ' . În acest fel, obie ctul jurid ic al in frac ­

ţi un i i ş i obiectul material al in fracţiunii se corelează ca o categorie socia lă şi ocategorie corporală (materială).

C. Bulai , Man ual de drep t pena l. Partea genera lă , Bucureşt i, ALL, 1997, p. 196.

Considerăm că în şirul de fenomene care alcătuiesc noţiunea de obiect m a­

ter ial al in fracţiuni i trebuie incluse numai acele ent i tă ţi care, fiind i n fluenţate,

produc vătăma rea sau amen inţa rea obiectului juridic al infracţiunii. În caz

contra r, noţiunea de "obiect materi al al infracţiun ii " îşi pierde orice sem nifi­

caţ ie ju r idică . De aceea, nu po t fi recunoscute ca obiect material al i n fracţ iun ii

faptele, procesele etc.

Nu toate entităţile afl ate în orbita relaţiei sociale pot avea calitatea de

obiect mater ial al in fracţ iun ii. Această calitate o pot avea ent ită ţ ile care, spre

deosebire de fenomenel e ideale, au o natură corporală ş i care, fiind i n fluenţate ,

fac posibilă fix ar ea influenţ ării prin percepţia din afară .

În aces t sens , putem specifica, de exemplu, că relaţiile sociale cu privire

la patrimoniu se fac perceptibile simţurilor noastre prin intermediul unor

anumite bunuri, care pot evolua ca obiecte materiale ale i n fracţ iunilor contra

patrimoniului. În ce priveşte atingerea adusă valor ii soc iale aminti te ş i relaţ i i­

lor soc iale corespunzătoare , despre obiectul material al infracţiuni i se poate

vorbi numai în cazu l în care obiectu l apără r i i pen ale este vătămat sau amenin­

ţat pe calea excluderii din sfera rel aţiilor sociale corespunzătoare a ent ităţ i lor

materiale ce servesc drept motiv, condiţie sau mărturie de existenţă a acestor

relaţii, fie pe cal ea unei asemenea schimbăr i p arţiale a acestor entităţi, ca re

duce la dispariţia sau la modificarea considerabilă a relaţi i lor soc iale respec­

tive. Astfel, obiectul material al in fra cţiunii tr ebuie sco s în evidenţă do ar în

cazurile în ca re pentru vătămarea efectivă sau potenţială a obiectului apărării

pen ale este necesa ră o influenţare nemijlocită, determinată , asupra entităţilor

materiale ce intră în sfera acestui obiect al apărării penale.

În concluzie, putem menţiona că , spre deosebire de obiectul jur id ic al

in fracţiunii, obiectul material al infractiunii constă în entitatea mater ială

asupra că reia se îndreaptă influenţarea nemijlo cită infracţională , pr in al că rei

intermed iu se aduce atingere obiectulu i juridic al infracţiunii .

D i st i ncţia după categori i a obiectului infracţiunii poate fi făcută nu doar

pe baza naturii acestuia (m ateriale sau nemater iale), ci ş i pe baza unui alt cri­

teriu - al ie rarh izăr i i valorilor sociale care fac obiectul in fracţiun ii , ierarh izare

ce conduce la co ns ti tu irea valorilor fundam entale ca obiec te juridice gener ice

ale infracţiunilor.

În co nfo rm itate cu acest d in urmă cr iteriu, în do ctrina penală majoritară

se di st in g obiectul juridic general, obiectul jur id ic generic şi obiectul juridic

special (specific).

152DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capi t o l u l VII 153

§2. Obiectul juridic general, obiectul juridic generic şi obiectuljuridic special

Prin obiectjuridic general al infracţiunii înţelegem ansamblul relaţiilorso­

ciale privitoare la ordinea de drept, adică privitoare la totalitatea valorilor sociale

apărate de legea penală împotriva infracţiunilor.Această categorie de obiect ju­

ridic este comună pentru toate infracţiunile prevăzute de legea penală.

Noţiunea obiectul juridic generic (de grup) al infractiunii desemneazăun

grup de valori sociale de aceeaşi natură şi de relaţii sociale create în jurul aces­

tor valori şi datorită lor, vătămare sau lezate de către un grup de infracţiuni.

Aşadar, obiectul juridic generic (de grup) al infracţiunii este reprezentat

de totalitatea valorilor sociale din unul si acelasi domeniu si a relatiilor sociale" ),

care s-au creat în jurul acestor valori şi datorita lor. La constituirea unui obiect

generic (de grup) al infracţiunii legiuitorul a inclus în conţinutul acestuia o

totalitate de valori şi relaţii sociale omogene, astfel încât înţelesullor să fie clardeterminat de elementele esenţiale pe care le cuprind.

Obiectul juridic generic (de grup) al in fracţiunii este constituit din va­

loarea socială fundamentală în a cărei componenţă este inclusă, într-o formăspecifică, valoarea socială individuală, care constituie obiectul juridic special

(specific) al infracţiunii. De asemenea, fac parte din obiectul juridic generic

(de grup) al infracţiunii relaţiile sociale create în jurul şi datorităvalorii socia­le fundamentale respective.

Abordând problema privind însemnătatea obiectului juridic generic al

infracţiunii, trebuie să remarcăm în primul rând că el serveşte drept criteriude sistematizare a Părţii speciale a legislaţiei penale.

Incriminărilecuprinse în Partea specialăa legislaţiei penale sunt sistemati­

zate în grupuri mari (capitole - în Codul penal al Republicii Moldova). Această

sistematizare se face, după cum am menţionat, după obiectul generic comun,

adică după valoarea socială fundamentală şi după relaţiile sociale corespun­

zătoare acesteia. Sunt cunoscute cele 18 capitole ale Părţii speciale a Coduluipenal al Republicii Moldova.

Pe baza acestui obiect cu trăsături comune, diferite infracţiuni sunt re­

unite în grupuri. De exemplu, infracţiunile de furt, jaf, tâlhărie, escrocherie,

pungăşie etc., săvârşite în dauna patrimoniului, sunt reunite în grupul "Infrac­

ţiuni contra patrimoniului" (Capitolul VI al Părţii Speciale a Codului penal alRepublicii Moldova).

Obiectul juridic generic sau de grup se reflectă în parte în obiectul juridic

special al infracţiunii din grupul respectiv. Iată de ce importanţa valorii socia­

le fundamentale (în cazul nostru - a patrimoniului) se răsfrânge asupra tutu-

ror infracţiunilorşi poate determina incidenţa unor instituţii juridico-penale

pentru întregul grup. Pot exista trăsăturicomune Întregului grup (de exemplu,

obiectul material şi prejudiciul la infracţiunile contra patrimoniului) sau unui

numărmare dintre infracţiunilecomponente.

De mentionat, de asemenea, că sistematizarea incriminărilordupă obiec­

tul juridic generic al infracţiunii, pe care aceste incriminări îl prevăd, serveştela o mai bună cunoaştere a acestor incriminări. Din această perspectivăgno­

seologică, cunoaşterea fiecărei incriminări în parte presupune cunoaşterea

trăsăturilorÎntregului grup.

La rândul său, categoria de obiect juridic special (specific) al infractiunii

serveste la determinarea individualităţiiunei infracţiuni În cadrul unui grup

de infracţiuni de acelaşi gen. Obiectul juridic special al infracţiunii este va­

loarea socială concretă (şi, implicit, relaţiile sociale corespunzătoare) căreia i

se aduce atingere prin infracţiune.Obiectul juridic special al infracţiunii este

obiectul infracţiunii, aşa cum acesta este descris prin norma incriminatoare.

Ratiunea evidentierii obiectului juridic special al infracţiunii constă în a

concre~iza la gradul ~1aximposibil caracterul şi gradul prejudiciabil al unor sau

altor acte de conduită, care vatămă sau ameninţă valorile sociale şi relaţiile soci­

ale apărare de legea penală. De aceea, este pe deplin justificatătendinţade a for­

mula o astfel de definiţie a noţiunii de obiect juridic special al infracţiunii care

ne-ar apropia cel mai mult de realitate şi care ne-ar ajuta să individualizămşi să

stabilim cât mai precis gradul prejudiciabil al fiecărei infracţiuni săvârşite.

Într-o altă ordine de idei, este cunoscut că obiectul fiecărei infracţiuni

determină întregul caracter al infracţiunii date, îi conferă o fizionomie deose­

bită, care o disociază de alte fapte infracţionale. De aceea, soluţionarea corectă

a problemei obiectului juridic special al infracţiunii are o importanţă excep­

ţională de ordin teoretic şi practic.

§3. Obiectul simplu şi obiectul complex

Punând la bază criteriul număruluide obiecte ale infracţiunii, putem deo­

sebi următoarele două categorii ale obiectului infracţiunii:obiectul simplu al

infractiunii si obiectul complex al infracţiunii.

R~gula o constituie obiectul simplu, sau unic, al infractiunii, pentru căcele mai multe infracţiuni au ca obiect o singură valoare socială şi relaţiile

sociale corespunzătoareacesteia.

Există Însă şi infracţiuni cu pluralitate de obiecte, aşa cum sunt, infracţiuni­

le complexe şi infracţiunilecu obiect juridic multiplu necomplex, la care obiectul

apărării penale este complex (sau, respectiv, multiplu), fiind alcătuit din două

154 DREPT PENAL. PART EA GENERALĂ

155Cap itolul VII

sau mai multe valori sociale, fiecare cu relaţiile sociale aferente. Interesul distinc­

ţiei dintre obiectul complex al infractiunii şi obiectul simplu al infractiunii este

mai limitat ca în cazul altor categorii ale obiectului infractiunii, Acest interes

este limitat, în genere . Ia problema calificării bazate pe teza că, în ciuda plurali­

tăţii de obiecte ale aceleiaşi infractiuni, fapta infracţională este unică.

Putem observa că, atunci când prin fapta infracţională sunt lezate deodată

două sau mai multe valori sociale (împreună cu relaţiile sociale corespunză­

toare) , doar cea mai importantă dintre aceste valori determină grupul din

care face parte infracţiunca respectivă. Dintre cele două obiecte de apărare

penală, unul este principal, iar altul - secundar, acesta din urmă fiind numit

în doctrina penală şi adiacent. Aşadar, în conformitate cu un criteriu subsidiar

de aşezare pe categorii a obiectelor infracţiunii - criteriul legăturii cu obiectul

juridic generic al infractiunii - , acestea se împart în obiect juridic principal alinfractiunii şi obiectjuridic secundar (adiacent) al infractiunii.

Obiectul juridic principal al infractiunii îl formează relaţiile sociale referi ­

toare la o anumită valoare socială individuală,care sunt întotdeauna vătărnate,

efectiv sau potenţial. prin s ăvârşirea unei anumite infractiuni, pentru care fapt

sunt puse în mod special de legiuitor sub protecţia legii penale, prin incrimi­

narea infractiunii respective.

Dar, în cadrul infracţiunii complexe (sau al infractiunii cu obiect juridic

multiplu necomplex), în afară de obiectul juridic principal al infractiunii, dis­

tingem unul sau câteva obiecte juridice secundare (adiacente) ale infracţiunii.

Potrivit opiniei lui Constantin Bulai, "prin obiect juridic secundar sau adia­

cent se inţelege valoarea socială şi relaţiile sociale corespunzătoare acesteia,

împotriva cărora se îndreaptă şi care sunt apărare prin incriminarea acţiunii

secundare sau adiacente din cadrul unei infractiuni complexe'".Aşadar, evidenţierea obiectului juridic secundar de apărare penală (care

este corelativul obiectului juridic principal de apărare penală) îşi dovedeşte

raţiunea nu în cazul oricăror infractiuni, ci doar al infracţiunilor complexe

(de exemplu, al t âlhăriei) sau al infracţiunilor cu obiect juridic multiplu ne­

complex (de exemplu, al unor infractiuni ecologice).

Obiectul juridic secundar al infractiunii poate avea caracter alternativ. De

exemplu, la tâlh ărie (art. 188 din CP al RM), în cazul aplicării violenţei peri­

culoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate, obiectul juridic secun­

dar al infractiunii este format din relaţiile sociale referitoare la sănătatea unei

alte persoanej în cazul arneninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe, acest

C. Bulai, Manual de drept penal. Parteagenerală, p. 199.

obiect este format din relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică (morală)

a unei alte persoane.Dacă obiectul juridic secundar al infracţiunii are un caracter alternativ,

atunci conţinutul corespunzătorde infracţiune va fi prezent în cazul în care

cel puţin una dintre valorile sociale cu caracter alternativ va "secunda" obiec­

tul juridic principal al infracţiunii . Celelalte valori sociale. cărora nu li s-a

adus prin infracţiune nici o atingere, vor avea în această situaţie un caracter

facultativ, neobligatoriu. Deşi nu este exclusă nici situaţ i a când, prin infracţiu­

ne, se aduce atingere tuturor acelor valori sociale (şi, implicit, relaţiilor sociale

aferente), care împreună alcătuiesc obiectul juridic secundar al infracţiunii.

Capitolul VIII

LATURA OBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII

Secţiunea 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A LATURII

OBIECTIVE A INFRACŢIUNII

Latura obiectivă reprezintă unul dintre cele patru elemente ale compo­

nenţei infracţiunii ş i constă în totalitatea condiţiilor cerute de norma de

incriminare privitoare la actul de conduită pentru existenţa infracţiunii. În

literatura de specialitate se menţionează că latura obiectivă este caracterizată

de manifestările exterioare prin care se realizează acţiunea sau inacţiunea şi se

produc urmările prejudiciabil e. Deci latura obiectivă reprezintă aspectul exte­

rior al comportamentului persoanei ce a comis o infracţiune. Latura obiectivă

o constituie fapta prejudiciabilă, ilegală care se săvâ rş e ş te într-un anumit loc ş i

Într-o anumităperioadăde timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei

anumite metode. De asemenea, în conţinutul acesteia sunt incluse urmările

prejudiciabil e care s-au produs or i s-ar fi putut pro duce ca rezultat al săvârşirii

faptei. Anume semnele ce caracterizează latura exterioară a comportamentului

persoanei determinăconţ i nutul laturii obiective a infracţiunii . Acest compor­

tament trebuie să fie în primul rând prejudiciabil. În alin. (1) al art. 14 din CI' al

RM, legiuitorul determină un asemenea comportament drept o faptă prejudi­

ciabilă, prevăzută de legea penală şi pasibil ă de pedeaps ă penală.

Un eori, legea caracterizează fapta prejudiciabilă cu anumite cerinţe esen­

ţiale , a căror îndeplinire determină chiar existenţa ei. Dintre acestea pot fi

amintite: condiţiile de timp, de loc , mijloacele ori metodele ce se cer pentru

exis tenţa unor anumite infractiuni. Astfel, pentru infracţiunile calificate de

fur t, jaf, t âlh ărie , prevăzute de pct. b) d in alin. (2); pct. a) din alin . (3) ale

art. 186 din CI' al RM; pct. d) din alin. (2), pct. a) din alin. (3) ale art. 187;

ar t. 188 din CI' al RM; se cere ca faptele respe ctive să fie să vâ rş ite prin pătrun­

dere în Î ncăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, sau În timpul

unei calamităţi. Codul penal utilizează o serie de expresii pentru desemnarea

cer inţei de timp, printre care amintim: "în perioada interzis ă" (art. 233 din CI'

al RM); "pe timp de război" (pct. e) d in alin. (2) al art. 355 din Cl' al RM).

Alteori, legea impune anu mite mijloace pentru existenţa faptei prejudicia­

bile ca semn al laturii obiect ive a infractiunii . Astfel, infracţiunile prevăzute

de pct. c) din alin. (2) al art. 278 din Cl' al RM implică săvârşirea acţiunii cu

aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive, iar În cazul art. 234 din

1

II

1

157C a p it o l ll l V I II

CI' al RM săv â rş i re a fapt ei cu utilizarea substa nţelor exploz ive ş i o trăvitoare

sau a altor m ijloa ce de nimicire în masă a faun ei. . . "Săvârş i rea infracţiunii prin anumite metode const ituie o ca racter ist ică

de bază a infracţiunilor prevăzute la pct. f) din alin. (2) al art. 280 din CP al

RM (cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoane i~;

la pct. b), alin. (2) al ar t. 285 din CP al RM (acţ iuni Însoţ ite de pog romun,

d istrugeri. in cendieri) etc . . . ." "O faptă este prejudiciabilă numai atunci când provoacă apariţia unel.va~a~

mă r i materiale sau periclitarea un ei va lori sociale, ad ică pr oducerea unei stan

de pericol ce ameninţă o anumită valoare socială . Deten~inând văt~marea

materială cauzată prin săvârşirea fapt ei prejudiciabile, teona dreptului penal

folosest e notiunea de "urmare prejudiciabiIă". Iar pentru existenţa legăturii

dint re' fapta ~ăvârş ită şi urmarea prejudiciabilă şi stabilirea dependenţ~i di~treaceste notiuni în literatura de specialitate se foloseşte te rmenul legatura de

cauz alit ate sau raportul cauzal. Ambele sem ne - urmarea prejudiciabilă şi

legătura cauzală - se referă la latura obiectivă a in fracţiunii.

Astfel latura obiectivă a infracţiunii se ca racterizează printr-un grup de

sem ne ce determină asp ectul exterior al comportamentului persoanei. Cer­

cet ar ea laturii obiective a infracţiunii se face prin examinarea sem nelor sale

compone nte, recunoscute în doctrina penală ca fiind: a) fapta prejudiciabilă;

b) urmarea prejudiciabilă ; c) legătura de cau zalitate dintre faptă ş i urmarea

prejudiciabilă; d) locul, timpul, metoda ş i mijlocul comiterii faptei . .Latura obiec t ivă este una dintre cele patru elemente ale componenţei

infractiunii . An alizând dispoziţiile normelor din Partea specială a Codului

penal,' observăm că numai unul dintre semnele obiective enumerate anterior

caracterizează absolut toate componenţele infracţiunilor. Acest semn este fap­

ta prejudiciabilă (elementul material). Toate celelalte semne se întâh:esc n~l1naiîn unele componenţe concrete. Urmarea prejudiciabilă şi, respectiv, legatura

cauzală sunt sem ne ce caracterizează toate componenţele materiale de infrac­

tiune, iar locul, timpul, metoda ş i mijlocul se întâlnesc comparativ mai rar în

descrierea componenţelor infracţiunilor în Partea specială a Codului penal.

Pornind de la aceasta, în dreptul penal toate semnele laturii obiective a infrac­

tiunii se clasifică în două grupe: principale şi facultat ive., Din prima cate gorie face parte numai fapta prejudiciabilă. Toate celelalte

semne urmând a fi incluse în cea de a doua grupă.

Rezumând cele menţionate , putem formula un şir de dispoziţii finale:

1. Este absolut necesar ca latura obiectivă să fie examinată nu numai ca o

totalitate de semne obiective abstracte, facultative ale componenţei in­

fracţiunii, legiferate în dispoziţiile articolelor din Partea specială a CP,

158DREPT PEN A L. PARTEA GENERALĂ Capi t o l u l V I II 159

ci şi ca unul dintre elem entele princip ale ale in fracţiunii în calita te defen omen prejudiciab il real.

2. Fiind unul dintre elementele componenţei infracţiuni i , latura ob iect ivăse afl ă într-o unitate indivizibilăcu celelalte elemente de bază _ obiec­tul, subiectul şi latura subiect ivă .

3. Determinarea corectă a laturii obiective a compon entei infractiunii

reprezint~ o premisă abso lut necesară a temeiului răsp~mderi i p~nale(ar t. 51 din CP al RM ).

4. Procesul cali ficării in fracţ iunii începe cu determinar ea corespunderii

exacte an ume a sem nelor laturii obiective care se conţin în disp ozitiile

n.on~elor :ăI:ţi i speciale a Codului penal cu sem nele faptei prejl;d i­

ciabile s ă vâ rş i te, Latura obiectivă con stituie un eleme nt necesar, obli­

gatoriu al componenţei infracţiunii , care reprezintă temeiul juridic alrăspunderii penale .

5. Sem ne le laturi i obiective a infracţiunii fiind reg lemen tate deoseb it de

complex în legea pen ală, devin, de cele m ai dese ori, crite rii de delimita­

re a componenţelor de infracţiune adiacen te, care se deoseb esc numai

printr-un singur sem n ce le caracterizează (de ex.: furtul (ar t. 186 dinCP al RM) şi jaful (art . 187 din CP al RM».

6. DU?ă .acel eaşi temeiur i, latura obiectivă constituie cri ter iu l care permite

~elllTIltarea comportam entului cr im inal de celnecriminal, şi anume a

Infrecţluntlor de delictele administrat ive sau disciplinare.

7. Anume în funcţi e de sem nele laturii obiective se stabileşte gra dul si

caracterul prejudiciabil al in fracţiun i i . Astfel acestea sun t luate în se;­

mă la stabilirea categoriei şi a termen ului pe depsei p entru infrac tiuneas ăvârşită , '

Secţiunea a II-a. FAPTA - ACŢIUNEA SAU INACŢIUNEA

PREJUDICIABILA

. Fap ta materială reprezintă sem nul principal al latur ii obiective ş i constăd in ac tul de conduită inter zis. în lip sa sem n ului m ate ri al , infracti unea nici nu

p~ate exist a, d reptul penal m odern in te rzicând sancţionarea si:n plei in ten tii

vinovate, conform principiului "cogitationis poenam nemo patitur", unul di n­tre cele m ai sem n ifica tive princip ii i nst i tuţionale.

. F~ră o activita te exterioară nu poate exista infrac ţiune . N um ai o acţiune(i nac ţ iu n e) p oate at inge una dintre valorile arăta te în alin. (1) al art. 2 din CP

al RM ş i produce urmări per icul oase. Deci orice i nfracţiune reprezintă o faptă ,

o ac tiv ita te mate rială care se manifestă sub forma de ac ţiune sau inacţiune .

Activitatea fiz ică ce const ituie sem nul ma te r ial al laturi i obiective a in­

fracţiunii este desemnat ă de legiuitor printr-un cuvânt sau printr-o expresie

de numite "verbum regens". În cup r insu l d i spoziţiei de incrim inare acea st ă

ac tiv ita te mater ială este desemnată sintetic fie pr int r-un cu vâ nt (de exemplu :

"a moru l" - ali n . (1) al a r t. 145 d in CP al RM, " răpi rea" - ali n. (1) al ar t. 164 d in

CP al RM; "trans po r tarea" - art. 294 din CP al RM), fie printr-o exp resie (de

exemplu : "pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedi nţa

unei pe rsoa ne" - a lin. (1) al a r t . 179 din CP al RM; "activ ităţ i le ilegale sa u în­

călca rea regul ilor sta bilite" - alin . (I) al art. 224 d in CP al RM etc.) .

Fapta penală se poate realiza prin acte materiale, ca în cazu l celor m ai

multe infracţiuni (vătămare, co ns t rângere, sus tragere, di strugere), prin scris,

ca în cazu l infracti un ii de prescr ier e ilegală a prepa ratelo r nar cot ice sau ps iho ­

t ro pe (a r t. 218 d in CP al RM ); de fals în acte publice (art. 332 din CP al RM )

sau prin cuvinte, ca în cazul ca lom n ier ii (art. 304 d in CP al RM ), al insulte i

(ar t. 366 d in CP al RM ), al ameni nţări i (ar t. 367 d in CP al RM).

în unele cazur i, ac tu l il icit poate fi real izat în m ai multe modal ităţ i, cum

es te ca zu l ca lo m nieri i judecătorului, a persoanei care efectuează urmăr i rea

pena lă ori contribui e la î n făptuirea justiţ iei (ar t. 304 d in CP al RM), ca re se

poate realiza prin cuvinte sau sc riere. Au torul se poate folosi de forţa propr ie,

de corpuri tăio ase , de o energie s tră ină animat ă sau neanimat ă'.

înt rucâ t semnul material al infracti unii constă înt r-o acţiune sau in acţiu­

ne, se im pu ne să lămurim sensul jur id ic al aces tor noţiuni ş i să le delimităm de

alte noţiun i cu care su nt uneor i confu ndate ("ac t", "faptă") .

Acţiunea reprezi ntă o compo rtare pozit iv ă , o conduită a făptuitorului prin

ca re se face ceva de natură să producă o schi mbare în sfera relaţ i i lor socia le'

(acţ iunea de sus tragere, (art. 186, 187 din CP al RM), de im purificare, otrăvi re,

in fectare (art, 227 din CP al RM ) etc.). Acţiunea i nfracţiona lă este aceea pr in

ca re se face ceva ce nu trebuie făcut , ce este interzis printr- o normă de condu i­

t ă prohib it ivă ; ea realizează încălcarea unei interdicţii şi reprezintă o acţiune

i licită '. Ce le mai multe infracţiun i se com it prin acţiune. Ea poate să const ea

într-un sing ur ac t sau în m ai m ulte act e, fă ră ca prin acest mod de rea lizare

M. Zoly neak, M. Michinici, Drept penal. Partea genera lă , Iaş i , Fundaţia "Chemarea",1999, p. 123.

Idem, op. cit., p. 123.

O. Stoica, Premise filosofica-juridice ale teoriei unit ăţ ii ş i p l u ra li tă ţi i de injractiuni. Stu ­dia universitaria, Universitatea Babes-Bolyai, 1973, p. 98.

160 DREPT PENAL. PA RTEA G ENERALĂ Ca p i t o l u l V II I 161

să- ş i piardă unitatea infracţională. Astfel, infracţiunea de vătămare se poate

realiza printr-o singură lovitură aplicată victimei sau prin multiple lovi turi.

În general, acţiunea diferă în funcţie de obiectul infracţiuniispre car e este

îndreptată, deoarece un anumit obiect nu poate fi lezat, sub diversele lui aspec­

te, prin orice ac ţ iune (de p ildă , viaţa nu poate fi lezată prin cuvinte). Uneori

î ns ă, obiecte ale unor infracţiuni diferite pot fi leza te prin acelaşi tip de acţiune

(de exemplu, prin lovire se poate vătăma integritatea corpora lă sau sănătatea,

poate fi omorâtă o persoană sau po ate fi di strus sau deteri orat un bun).

În conţinutul anumitor infracţiuni, legiuitorul poate prevedea una sau

mai multe acţ iun i sau inacţiuni care pot forma alternativ actul de conduită

interzis al aceleiaşi infracţiuni (componenţe alternative). În astfel de cazuri,

latura obiectivă se consideră realizată suficient chiar prin îndeplinirea unei

singure acţiuni sau inacţiuni dintre cele incriminate, cumularea mai multora

nefiind de natură a atrage incidenţa concursului de in fracţiuni (art. 292, 360,

361 din CP al RM).

O s it uaţ ie specifică o prezintă in fracţiunile complexe, unde actul ilic it

are un caracter complex, fiind alcătuit din două acţiun i (t â lhă ria) , În ipoteza

infracţiunilor complexe, latura obiectivă se realize ază numai prin săvârşirea

ambelor acţiuni reunite, tentativa fiind posibilă însă prin Începerea executării

uneia dintre ele, dar în scopul săvârşirii ş i a celeilalte.

Noţiunea de acţiune nu trebuie confundată cu aceea de act. Actul este o

mişcare materială, o operaţie materială care intră în compunerea acţiunii, este

un fragment, o parte a acţiuni i '. De regul ă , actele ce compun acţiunea nu se

aseamănă între ele şi nu sunt descrise în textul de incriminare, fiind presu­

puse impl icit de însăşi natura faptei s ă v ârş it e , nu prezintă un interes jurid ic

deosebit, luându-se în vedere doar la individualizarea ped epsei (de exemplu,

cu scopul de a omorî o persoană, făptuitorul procură o a rmă, cartuşe, încarcă

arma şi , înd reptâ nd-o în direcţia presupusei victime, apasă pe trăgaci) .

La fel, noţiunea de acţiune - semn al laturii obiective - nu trebuie confun­

dată nici cu noţiunea de fapt, care include, pe lângă acţiunea sau inacţiunea

prevăzută, şi rezultatul (consecinţa) acesteia. Fapta se identifică, aşadar, cu

latura obiectivă a infracţiunii . Ea este mai mult decât acţiunea incriminată şi

mai puţin decât infracţiunea, care presupune şi un element subiectiv, absent

din conţinutul faptei '.

Gh . Nistoreanu, V. Dobrin oiu ş. a . , Drept penal. Parteagenerală, Bucureşti , Euro pa No va,

1999, p. 155.

Idem, p. 156.

Acţiunea se poate desfăşura în timp, în etape (faze) succesive (de ex.iorno­

rul) sau poate fi de imediată executare (de ex.: prezentarea declaraţiei m inci­

noase de către m artor sau de partea vătămată, a traducerii sau a interpretării

incorecte de către traducător sau interpret).

Inactiunea , sub care se mai poate manifesta fapta prejudiciabilă, înseam­

nă a nu face ceea ce este ordonat de lege. Inacţiunea este legată de o normă

onerativ ă , care impune obligaţia de a se face ceva , obligând pe destinatar la

o anumită comportare". Prin inacţiune su nt încălcate norme care impun În

mod expres să se facă ceva , să se s ă vâ rşeasc ă anumite acţiuni (de exemplu, să se

acorde ajutor În cazul neacordării de ajutor unui bolnav; să se acorde ajutorul

material stabilit prin hotărârea instanţei de j udecată în cazul eschivării de la

acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului).

Deci inacţiunea este o comportare negativă, prin rămânerea în pasivitate,

prin abţ inerea sau omiterea de a face ceva . Inacţiunea, ca mod de compor­

tare, nu capătă sens decât dacă o raportăm la o obligaţie sau o nevoie de a se

comporta activ, de a face ceva, de a interveni, luând anumite măsuri sau pre­

cauţiuni pentru a preîntâmpina, a opri sau , după caz, a Înlătura anumite con­

sec i nţe negative pentru societa te. Îndeplinirea obligaţieiînseamnă respectar ea

prevederilor legii ; iar neîndeplin irea acesteia, printr-o conduită manifestată

sub formă de inacţiune, înseamnă încălcarea legii şi, deci, comiterea unei in­

fracţiuni. De pildă, lăsarea în primejdie (art. 163 din CP al RM); eschivarea

de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor (art. 202 din CP al

RM) ; neglijenţa În serviciu (art. 329 din CP al RM) .

În literatura de specialitate infracţiunilesăvârş ite prin inacţiunese clasifi ­

că în infracţiuni exprimate prin inacţiuni absolute, când făptuitorul în genere

nu-şi execută obligaţiile (ex.: ar t. 203 ; art. 313 din CP al RM) ş i infracţiuni

comise prin inacţ iuni mixte, atunci când subiectul îşi execută obligaţiile in­

complet, parţial manifestând o atitudine neconştiincioasă faţă de executarea

lor (ex.: art. 329 din CP al RM )'.

Pentru tragerea persoanei la răspundere penală în cazul săvârşirii faptei

prin inacţiunenu este suficientă constatarea existenţeiunei obligaţii, a unei în­

datoriri legale de a face ceva. Este absolut nece sar a se stabili faptul că în situaţia

dată persoana a avut posibilitatea reală de a s ă v â rş i acţiunea cerută de la ea.

M. Zolyneak, M . Mi chinici , op. ci t., p. 123.

YzonoBHoenpa eo POCCUUCKOU C1)e ocpa~uu . 0 6UjaR tJ acmb, nOA pen . B. B.3Ap aBoMblclloBa ,Mocxna, IOpI1CT'I> , 1994, c. 133.

162 DREPT PENAL . PA RT E A GEN ERALĂ

163C a p i l o l u l VIII

Numai în aceste cond iţ ii inacţiunea capătă importanţă j ur idico -penală ş i

p oa te fi examinată în cali ta te de semn principal al laturii obiec t ive a infrac­

ţiuni i " .

În funcţ ie de semnul mate ria l al infracţiunii , deosebim infractiuni comisi­ve şi inf ractiuni omisive.

Primele constau în comiterea unui ac t inter zis de lege, ia r celelalte presu­

pun omite rea unui act pe care legea îl ordonă".

Infracţiunile comisive se s ă vâ rş esc , de regu lă , prin acţiuni . Dar, pot fi

săvârşite ş i prin inacţiun i (de ex.: omoru l copilului nou-născut prin lip sirea

aces tu ia de hrană ori îngrijir e). La fel, infra cţiun ilor omisive le sunt specifice

inactiunile, dar ele po t fi comise şi prin acţiuni (de ex. : neglij enţa în se rv iciu

s ăvâ r ş it ă prin ne îndepl ini re sau îndeplin ire necorespunzătoare a obligaţ i i lor

de serviciu (ar t . 329 d in CP al RM ).

Aşadar, infracţiunea comisivă nu se va con funda cu acţiunea , precum n ici

infracţiunea omisivă , cu inacţiunea , ac ţiunea şi inacţiunea desemnând însăşi

condu ita umană .

Secţiunea a III-a. URMAREA PREJUDICIABILĂ

Urmarea prejudiciabilă con st ituie a dou a componentă a laturii obiective a

infracţ iu nii . Orice i nfracţiune produce o urmare, un rezultat , care constă în

lezarea obiec tu lu i sau în crearea unei s tăr i de peri col pentru aces ta. În aces t

context, chiar legea penală , în art.l7, 18, definind infracţiunea săvâ rş i tă cu in ­

tenţ ie ş i din imprudenţă , prevede că vinovăţi a fă ptuitorului t rebuie raportată

la o anumi tă urmare prejudiciabilă.

Urmar ea prejudiciabilă este acea modificare negativă a realităţii înconju­

rătoare pe care fapta s ă v ărşit ă a produs-o sau este susceptibilă să o producă ş i

care î ş i găseşte ex pres ia în periclitarea, vătămarea sau amen inţarea valor ilor

socia le apărate de legea penală .

Analizând Partea specia lă a Co du lu i pena l, observăm că aceasta conţine

şi o en um era re a modifică rilor cu caracter ne gat iv care pot surveni în urma

s ăv ârşirii fapte lor de scrise în dispoziţiile normelor pen ale.

De pildă , ca rezul tat al săvâ rşiri i in fractiunilor contra viet ii si sănătătii. ) , .

persoanei, l ibertăţii, cin ste i şi demnităţi i ei, po t surve ni decesul sau vă tă mări

Yeonoenoc npaeo. 06u<aH «acm», nOA. pen , H. 11. Berpona, IO. 11. Jlnnyaoua , Mocxna,Hoaun IOp l1cT, 1997, c. 205 .

C. Bula i, Manual de drept penal. Parteagene ra lă , Bucureşti, ALL, 1997, p. 175.

co rporale de difer it grad, poate fi leza tă cins tea , liber tatea şi de mnita tea pe rsoa­

nei. In fract iunile contra patrim oniului cauzează un prejudiciu m ater ial, cele

eco nomice 'po t provoca daune materiale agenţ ilor economici şi statulu i etc.

De seor i dispo ziţii le normelor Părţii spe ciale a Co dulu i pen al conţin in ­

di cati a referitoa re la urmările ca re tr ebuie să se producă în reali tatea obiectivă.

Pentru aceast a legiuitorul a folos it d iferite noţiuni, diverşi termeni. În unele

art icole, descriind latura obiec tivă, legiuitorul stab i leşte ş i apariţia unor u r­

mări materiale conc re te, de pildă: vătămarea gravă a integrităţ i i corporale sau

a sănătăt ii (alin . (2) a l art. 169 din CP al RM ; alin . (3) al a rt. 171 d in CP al

RM; ali~ . (2) al art. 278 din CP al RM); în proporţii m ari (alin . (2) al ar t. 196

din CP al RM ; alin. (2) a l a rt . 236 d in CP al RM; alin. (2) al art, 325 din CP al

RM); în proporţii deosebit de m ari (alin. (3) al a rt. 324 din CP al RM; alin. (3)

al art. 352 din CP al RM ); decesul persoanei (alin . (2) al art. 197 din CP al RM ;

ar t. 216 din CP al RM ; ali n. (1) al ar t . 226 di n CP al RM ).Partea generală a Co dul u i pen al conţine Ca pitolu l XIII, " Î nţelesul unor

termeni sau expresi i în prezentul Cod", în ca re avem art. 126, " Proporţi i de o­

sebit de m ari, proporţii mari, dau ne clll1siderabi le şi daune esenţiale". Pentru a

califica corect fapta prejudiciabilă ca re a pr ovoc at apariţ ia unei anumite dau­

ne, este abs olut necesar să luăm cunoşti nţă de preved erile aceste i n orme.

Uneori urmarea ca lezare adusă obiectulu i poate fi ş i nematerială , atunc i câ nd

obiectul constă în tr -o valoare imaterial ă, cu m este dem nitatea persoanei, ca re este

lezată prin infracţiunea de î ncălcare a inviolab ilităţi i vieţ ii personale (ar t. 177 din

CP al RM); de calom n iere a judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea

penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei (art. 304 din CP al RM).

Urm ar ea m ai poate să constea şi într-o stare de pericol, câ nd, fără a se adu­

ce o at ingere efec t ivă obiectului ocrotirii pe nale, se creează o sta re de per icol,

de ameninţare pe nt ru acesta". Printre i nfracţiunile ce au ca rezultat o stare d~pe ricol pot fi amintite: deturnar ea sau capturarea unei garnituri de t ren , a u nei

nave aerie ne sau navale (alin . (1) al a rt. 275 d in CP al RM ), pierderea documen­

telor ce conţin secrete de sta t (ali n . (1) al art. 345 din CP al RM), tenta tiva de

omor (art. 27, 145 din CP al RM).Teo ria dreptului pe na l clasifică urmă rile prejudiciabile în două catego r ii:

1) urmăr i prej udic iabile m ateriale;

2) urmări prejudiciabile form ale.

Urmările materiale, la rândullor, se îm pa r t în:

a) pat r imoniale (a rt. I9 1; 197; 198 din CP al RM);

b) fizice (art. 146; 151; 153 din CP al RM).

", M . Zo lyne ak, M. Michinici, op. cii., p. 125,

------- - - - ---

161 DREP T PE N A L. PART EA G ENERAL A

165Ca p i to lu l VI II

Urmările formale se exprimă în:

a) daune cau zate intereselor persoanei, drepturilor şi libertăţilor acesteia

(art. 176; 177; 178; 179 din CP al RM);

b) daune cauzate activităţii aparatului de stat ş i organizaţiilor obstesti(cap. XIV; XV; XVII ). ' ,

. Î~ :uncţ~e de car act erul urmărilor în literatura de specialitate se face di s­

tincţie înt re infractiunile formale şi infracţiunilemateriale !'.

~tunci . când pentru consumarea unei infracţiuni legea cere producerea

l~nU1 an~lInJt rezultat, ne aflăm în prezenţa aşa - nurn itelor in fractiuni materiale

( ~nfrac ţlUnea de omor exi stă doar atunci când se produce o an~mită urmare

ŞI anume moarte.a vic~imei). Dacă făptuitorul realizează acţiunea ce constitui~e~em~~tul ~latenal al infractiunii, iar urmarea nu se produce, fapta urmează a

fI ,ca~I:Icat.a dr~pt ~e~tati~ă la acea infracţiune (de ex.: autorul trage un foc de

al ma 111 dll'.ecţ~ a victim ei, cu scopul de a o omorî, dar dă greş).

A Infl~acţlUl1lle formale se caracterizează pr in aceea că legiuitorul a prevăzut

111 conţinutul lor fapta , fără să fi inclus si urmările produse acesteaA d . . ' , consu-

m~n u- se 1~1 mOl~entul realiză,rii fap tei. Cu toate că legea nu condiţioneaiă

e~lst~nţavlo ~ d~ producere a unui anum it rezultat concret, aceasta nu înseamnă

Cel p~ ll~ savar şirea lor nu s-ar produce o urmare prejudiciabil ă. Urmarea res ­

pectiva const~ tOCl~ai vî n s ta l:e~ de pericol ce se creează prin s ăvărşirea faptei

pentru .valoal ea SOCIala ocrotit ă de norma penală (alin. (1) al art. 292 din CP al

RM; alin. (1) al art. 317 din CP al RM) .

, Dacă în c~z~l infracţiunilor formale s-au produs şi anumite urmări men­

ţionate ,devl~gl~ltor î~ alineatele următoare , atunci infracţiunea formală se

tra~sfol ~la 111 ~nfJ:~cţ.lUne ~laterial ă cu consecinţa agravări i conţinutului de

ba~a al infractiunii ŞI , deci, aplicarea unor pedepse mai aspre făptuitorului

(alin. (2) al ar t. 292 din CP al RM ).

.. Re~~m~nd cele ve:puse anter ior, concluzionăm că importanţa urmărilor

prejudiciabile consta 111 următoarele:

1) în primul rând, ele devin sem ne obligatorii ale laturii obiective în toate

componenţele materiale de infracţiune;

2) în al dvoilea râI.ld, anumite urmări, indiferent de tipul componenţei

de ba za (~~tenale sau formale) , pot fi indicate în lege în calitate de

sem ne calificante (de pildă : vătămarea intenţionată gravă a integritătii

corporale sau a sănătăţi i , care a provocat decesul victimei - alin. (4) 'al

" C. Bulai, op. cit.•p. 177.

ar t. 151 din CP al RM ; divulgarea secretului de stat, soldată cu urmări

grave - alin. (2) al ar t. 344 din CP al RM etc.);3) în al tr eilea rând, prezenţa sau absenţa urmărilor prejudiciabile în cazul

în care aceste a nu reprezintă semnul principal sau calificativ al com­

ponenţei concrete de infracţiune tr ebuie să fie luate în seamă de căt reinstanţa judecătorească în procesul individualizării ped epsei pen ale , la

stabilirea categoriei şi a termenului aceste ia în calit ate de circumstanţe

care atenuează sau agravează răspunderea.

Secţiunea a IV-a. LEGĂTURA CAUZALĂ

Legătura cauzală dintre acţ iunea sau inacţiunea făptu itorulu i ş i urmarea

acesteia este o altă compon"entă a laturii obiective a infracţiunii. Datorită va­

rietăţii condiţiilor ş i împrejurăr ilor în care se pot comite în realitatea obiectivăinfracţiunile, problema stabilir ii raportului de cauzalitate în fiec ar e caz con­

cret creează în mod practi c serioase dificult ăti". De aceea, stabilirea raportului

de cauzalita te şi pr oblemele pe ca re le ridică acesta con stituie unul dintre cele

mai dificile subiecte ale teoriei dreptului penal şi ale practicii acestuia. Deşi un

asemenea raport există în conţinutul oricărei infracţiuni, pr oblema stabili r ii

acestuia ar e importanţă pract ică numai în cazurile în care , pentru existenţainfracţiunii, este necesar ca prin acţiunea sau inacţiunea făptuitorului să se

producă un rezultat m aterial, cerut expres de norma de incriminure", deo ar e­

ce în cazul infracţiunilor formale legătura cauzală rezultă din însăşi săvârşireafaptei. Rap ortul cau zal dintre acţ iune - inacţiune şi urmările prejudiciabile este

un raport obiec tiv, de la cauză la efect, o relaţie de determinare, fiind uneori

uşor de stabilit (de ex. : mo artea unei persoane este rezultatul unei acţiuni de

împuşca re realizată de către infractor).Dificultatea stabili rii legăturii cauzale apare mai ales atunci când pr o-

du cerea urmării prejudiciabile a unei infracţiuni este consec i nţa contribuţieicauzale, simulta ne sau succesive a mai multe pers oane, la ca re se adaugă şiexistenţa unor condiţ i i ce pot accelera sau fr âna pr oducerea acesteia. În astfel

de situaţii este necesar să se determine care dintre aceste fapt e reprezint ă con­

tribuţii cu legătură de cauzalitate şi, de ci, cauze ale urmării prejudiciabile ca re

s-a produs ş i cele care nu se includ în ace as tă categorie. De asemenea este nece­

sară cercetarea tuturor împrejurărilor care au accelerat sau au zădărnicit apa -

12 T. Dim a, op. cit., p. 195.1 < V. Dobr inoiu . Gh. Nistor eallll ş . a . , op. cit., p. 161.

166DR EP T PE N A L. PART E A GENERALA Ca p i to l u l VIII 167

riţia urmării ş i legătura lor cu con tribuţ ia ori cu contribuţiile umane, pentru a

stabili valoarea cauzală a acestora şi dacă ele sunt sau nu relevante penal.

Legătura cauzală presupune cu ne cesit ate doi termeni între ca re se stabi­l eşte aceasta, ş i anum e: fenomenul cauză ş i fenomenul efect.

Cauza este fenomenul care determină apa r i ţ i a unui alt fenomen, iar efec­tul, fenomenul determinat, rezultatul.

În dr.eptul penal legătura cauza lă se stabileşte între acţiunea (inacţiunea)persoaneI, prevăzută de legea penală şi să v ărşit ă cu vinovăţie, care constituiecau za , ş i urmarea prejudiciabilă , ca efect al acestei fap te .

Potrivit unui punct de vedere mai vechi expr im at în literatura juridică,legătura de cauzalitate se poate stabili numai între o actiune si rezultat inac­

ţiunea nea vând valoare cauzală. Această concepţiea fost'combătută , sus~ inân­du-se că se pot produce urmări prejudiciabile nu numai prin comiterea unei

acţiuni, ci ş i printr-o conduită umană manifestată sub formă de inacţiune. În

t~at~ cazu rile însă , pentru ca o inacţiune să constituie cauza urmării prejudi­

ciabile, este necesar ca ea să reprezinte neîndeplinirea unei obliga ţ i i speciale

a făptu itorulu i de a acţiona, în cazul dat inacţiunea sa constituind un genspecial de conduită ".

J. Moruzi a firmă în acest context că "a evita un efect , cu toate că există o

obligaţ ie ju rid ică de a-l împiedica să aibă loc, este acelaşi lucru cu a-l cauza"!' .

Un fenomen-cauză provoacă efectul doar în anumite conditii: o actiune

(i.nacţiune! ar e semn ificaţie penală şi con stituie cau za unei urmă ~i prejudicia ­

bile nurna; dacă este s ăv ârşit ă cu vinovăţie, în un a dintre formele sale. În acest

sens, ~a~ta în. examinarea legătu rii cauzale nu trebuie privită izol at de proce­

sul p~lh~c al ll1fractorului, ci în s trânsă legătură cu acesta. O faptă, pentru a

constitui cauza unei urmări, tr ebui e să o preceadă în timp ş i să o determ ine.

~umai r~aliz~nd aceste cer i n ţe fapta va corespunde categoriei de cauză . O fap­

ta postenoara producerii urmării prejudiciabile nu poate fi considerată drept

c,auză a acestei consecinţe. O anumită acţiun e (inac ţ iune) prejudiciabilă, pe

l âng ă faptul că trebuie să preceadă urmarea pentru a fi cauză a acesteia, este

a~s.ol~t .n~ces a r să o fi determinat. Fapt a trebuie să genereze urmarea preju­

diciabil ă , ll1 sen sul că fără intervenţia acesteia, în anumite conditii con crete

urmare a_nu ~ - ar fi produs. Efectul , ca urmare a cauzei, apare întotdeauna dup;

aceas ta. In hteratura de specia litate se face distincţie între acţiunea-cauză si

acţ iunea-cond i ţi e. Cond iţia , în toate cazurile, favorizează doar producere'a

I l ] . Moruzi, Problem a cauza lităţii Î/I dreptul penal, În Studii de dr ept şi procedură penalăB ucureşt i , 1933. p. 67. ,

" C. Bulai, op. cit., p. 183.

efectului, influenţând în to tdea una desfăşurarea procesului cau zal. Ea poate fi

anter ioa ră , concomitentă sau subsecventă cauze i (condiţie anterioară - sta re

de boală sau bătrâneţe a victimei; concomitentă - timp de noap te, ploaie to­

renţială; pos ter ioară - neprezent are a persoan ei v ă t ămate la medi c, fap~ c~ reva

dus la o complicaţie a leziunilor suferi te; pără sirea spit alului de către VICtI ma,

fără avizul medic ului, fapt ca re a dus la agrava rea leziunii)".

În cazu l pa rt ic ipaţie i , acţ iunea-cauză aparţ i ne autorului sau coautorilor,

iar acţ iunea-condiţ ie se exp r imă în faptele in sti gatorulu i, complicelui, orga­

nizatorului.

Urmarea prejudiciabilă t rebuie să fie un rezultat in evitabil al faptei pre­

jud iciabi le comise (criteriu l inevitabil it ătii). De pildă , nu, va exist a l e~ătură

cauzală între ac ţiunile conducătorului auto care, nerespe ctand prevedenle Re~

gu lam entului circulaţiei rut iere, i-a cauz at unui pieton o VătăI~.are c~~·poral.~

medie si m oar tea acestuia, care a surven it în urma introducerii unei infecţii

în proc~sul pansamentului. Într-o asemenea s ituaţie acţ iun ile conducăto~uluiau to prezintă o condiţie şi nu o cauză de survenire a morţii. Legătura_d intre

ac t iunile soferului şi moartea pietonului este un raport întâmplător. Intâm­

pl~rea nu' trebuie confundată cu cazul fortuit , de oarece ea est e ~bi~ctivă ,pet recându-se în planul existenţei, al realită ţii, pe când cazul fortuit ţine de l

pr evedere, având loc în conştiinţa persoanei.

Între raportul cau zal şi vinovăţ ie există o legătură s t rânsă , deoarece nu­

m ai act iunile (inacţiunile) umane, preced ate ş i însoţite de anum ite stăr i de

conşt i i~ţă specifice ş i care au cauzat urmări prevăzute de legea penal ă vor fi

luate în consid er are. Însă vinovă ţ ia nu se po ate identifica cu rap ortul cauzal.

În practică se va stabil i, mai întâi, raportul de cauz alitate dintre aC ţ iu~ea

(inacţiunea) prevăzută de legea penală ş i urmare, după care se va examll1~

dacă ex i stă vinovăţie sau nu , iar în cazul în ca re aceasta lipseşte, fapta nu va firecunoscut ă ca infracţiune , întrucât rap ortul cau zal, deşi există obiectiv, nu va

avea semnificaţie penală deoar ece în dreptul penal răspunderea are un carac­

ter subiectiv (alin. (2) al art. 51 din CP al RM ).

În aces t context, profesorul român C. Bulai menţ ionează : "Fapta care

con stituie cau za rezultatulu i infracţional fiind expres ia voinţei ş i conştiinţei

persoanei care a s ă vârşit-o , pentru a stabili dacă o faptă a ~o~t sau n~ ca~ză,

tr ebuie să se examineze atâ t aspectul fizic, cât ş i aspec tul psihic al legăturii de

cauzalitate, deoarece numai existenţa ambelor laturi constituie dovada legătu­

rii de cauzalita te în infracţiune" r7.

1( , C. Bulai, C. Mi t rac he în M. Zolyneak, M. Mic hi n ic, op. cit., p. 130.

I C. Bulai, op. cit., p. 184.

168 D REP T PENAL. PA RTEA GENERA LA169

Ca p i to l u l V III

Pentru determinarea raportului de cau zalitate în s ituaţ ii le complicate,

ca rac te riza te prin existenţa m ai multor acţ iun i - condiţ i i , în lit eratura de spe ­

cia li ta te s-au elaborat m ai multe teorii, ca re pot fi gr upa te în două curente. Un

curent susţ ine teza monist ă , din ca re fac parte teoriile ce susţin că dintre ac­

ţiunile car e au precedat urmarea una singură trebuie considerată drept cauză a

efectului, celelalte acţ iun i avâ nd semnificaţ ia unor condiţ i i, iar cel de al doil ea

susţ i ne teza plura listă în pr oblem a cauzalităţii , care include teoriile potrivit

că ro ra se admite pluralitatea de cau ze care concu ră la producer ea urmării .

Teza monist ă cuprinde păreri diferite ale autor ilor care au formulat m ai

multe teorii, de ex.:

a) teoria cauzei adecvate (tipice), care susţ ine ide ea că trebuie cons iderat

drept cauză a unei urmări fen omenul care prin natu ra sa este apt de a

produce un anumit rezultat. Se consideră că o anumită activit ate con ­

du ce în mod normal la un anumit rezult at şi că, deci, fiecare rezultat îsi

are cau za sa firească, adecvată, tipică, de unde apa re şi denumirea datăacestei teorii.Aşa cum s-a subliniat în literatura j ur idică, teo ria cauzei

ad ecvate este criticabilă, ca, de altfel, şi celelalt e teorii m on iste, în trucât

reduce antecedenţa cauzală la o singură contribuţie umană, pe de o par ­

te, iar pe de altă parte , lasă nerezolvate s ituaţiile , în care rezultatul este

produs prin acţiuni netipice, de ex.: ameninţarea unei persoane bolnave

de inimă îi provoacă acesteia o criză cardiacă , ce are drept urmare dece­

sul victime i;

b) teoria cauzei eficiente, potrivit căreia trebuie considerat dr ept cauză a ur­

mării fenomenul care a declanşat procesul gen etic (de generare) şi a creat

pentru celelalte condiţ i i aptitudinea de a produce urmarea imediată ;

c) teoria cauzei preponderente, potrivit căreia tr ebuie considerată drept

cauză numai energia sau fenomenul premergător care a contribuit în

mod hotărâtor la producerea rezult atului;

d) teoria cauzei proxime susţine, dimpotrivă, că nu p oate fi cauză decât

fen omenul sau ene rgia care a preced at nemijlocit urmarea, indiferent

de valoarea sa contributivă la declanşarea sau sustinerea cu rsului de .

evenimente ce au dus la acesta.Teoria în cauză îş i găseşte aplicabilitatea

mai ales în jurisprudenţa engleză şi cea americană. Deci cauza o con ­

stitu ie ultima ene rgie sau fenom enul care a precedat rezultatul. Teoria

dată este criticabilă întrucât în ea nu se ţine seama de intensitatea con ­

tribuţiei şi de interacţiunea tuturor condiţiilor necesare care compun

antecedenţa unei urmări prejudiciabile, valoa rea contributivă a tuturor

condiţiilor necesare dizolvându-se în un a singură, cea de pe urmă.

Teza pluralis tă , în cadrul căreia au fost formulate mai multe teorii, dintre

care cele mai importante sunt cons iderate:a) teoria echivalen ţei condiţiilo r (teori a condiţ iei sine qua non) are cea m ai

largă răspândire ş i a fost formulată pentru prima dată în 1860 de pen ali stul

german Von Buri.Teo ria respect ivă se întemeiază pe tr ei postulate esenţiale:

cauza litatea este, de regulă , plurală;

urmează a fi considerată cauză or ice condiţie premergătoare fără de

care efectul nu s-a r fi produs;to ate condiţ iile premergătoare rezult atului ş i fără de care acesta nu s-ar

fi pr odus au o valoare contributivă egală, ceea ce înseamnă că nu se

poate stabili o ierarhie sub rap ortul contribuţiei înt re fenomenul-cauză

şi fenomenul- condiţi e.

Potrivit acestei teorii, orice condiţ ie care poate fi legată de rezultatul produs

trebuie considerată ca fiind o cauză a acestuia, dacă a contribuit - indiferent în

ce măsură _ la producerea lui. Verificar ea dacă o condiţie a fost sau nu cauzalăse face prin procesul eliminăr i i ş i, dacă se observă că fără ea rezultatul nu s-ar fi

produs, i se atribuie valoare de cauză a procesului genetic. Condiţiile care n~ au

fost necesare producerii rezultatului sunt elimi nate din antecedenţa cauzală .Teoria condiţ iei sine qua non sau a echivalenţei condiţ i ilor a fost criticată

de specialiş ti i în domeniu întrucât nu se face în conţinutul aceste ia dist~ncţiadintre fenomenul-cauză şi fenomenul-condiţie , punându-se pe acelaş i plan

acte de conduită cu valori contributive esenţ i al di ferit e. Astfel ea nu perm ite

in stituirea unei metodologii utile pentru a d istinge în cazu l part icipaţiei fapta

auto rulu i de cea a complicelu i său, care do ar a contribuit la săvârşi rea faptei ,

ech ivalând mecanic cauz ele cu condiţii le, ast fel at răgând lă rgirea cons ide rabi­

lă si neîntemeiată a câmpului răspunderii penale şi faţă de persoanele care, deş iau' creat una dintre condiţiile premergătoare rezultatului, val oarea contr ibuti­

vă a aceste ia nefiind esenţială în declanşarea pr ocesului de determinare ;

b) teoria condiţiei necesare (formulată de cunoscutul penalist ru s A. N. Trainin

si susti nută în dreptul pen al român de V. Pap adop oi)" reprezintă, de fapt, o

variantă a teo riei condiţiei sine qua non şi pr opune să fie considerată d rept

cauză a rezultatului orice condiţie necesară pentru producerea acestuia, ţi ­n ăndu- se seama de contribuţia concretă adusă de fiecare condiţie. Condiţianecesară (cauza) urmează a fi depistată prin izolar ea condiţiilor şi eliminarea

celor car e, luate singular, nu ar fi putut produce rezultatul.

'" V. Papadopol, Principii de drept, Bucureşt i, Editura Şti i nţ i fică, 1958, p. 543.

170DRE PT P ENAL. P A RT EA GENE RA LĂ C u p i t o l u l VIII 171

Acestei teorii i a-a repro şat că nu aduce nimic nou în problema legăturii

de cauz alit ate deo arece post [actum toate condiţiile par ca necesare după ce

rezultatul s-a produs. Teori a în cauză a mai fost cri t i cată ş i pentru faptul că

ş terge deosebirile di ntre cauze şi condiţ ii , p ână la urmă , cauza identificân­

du-se cu or icare dintre cond i ţ i i le care au permis rezultatul, astfel putând tra ge

la răspundere persoane ale că ror acte de conduită , deşi se s ituează în afaraprocesului de det erminare, au contribuit la condiţionarea acestuia.

Observăm că toate aceste teorii nu sunt în măsură să asigure o reglemen­tare completă asupra cauzal ităţii în dreptul pen al.

În ce ne priveşte, susţi nem concepţ i i le care ut i l i zează termenul de antece­denţ ă cauzal ă a unei infracţiuni, în această antecedenţă putând fi circumscris e

atât cau zele propriu-zise ce au determinat urmare a prejudiciabilă , cât şi con ­

d iţiile care au concurat la aceasta, cărora li se atribuie valoare cauzal ă , astfelfă cându- se distincţi e între cauze ş i condiţii cu valoa re cauzală .

În problema legăturii de cauzalitate teor ia ş i pract ica dreptului penal re­

l evă un ş i r de teze a căror cunoaştere fac i l i t ează constata rea justă a raportuluide cauzalita te:

a) în cazul identificării mai multor fapte urmează a se stabili care au rol

de contribuţi i determinante (cauze), ce au generat producerea urmării,şi care au caracter de ajutor, repre zentând doar condiţii favorabile înproducerea rezultatului;

b) rap ortul de cauzalitate există ş i în s i tuaţ ia în care urmarea prejudiciabi­

l ă nu s-a produs imed iat după să v â rş irea faptei, ci după trecerea unui

anumit int erval de timp (o vătămare corporală gravă, care a provocat

decesul vict imei - alin . (4) al art. 151 din CP al RM sau neglij enţa în

servi ciu, care a provocat decesul unei pe rsoane sau alte urmări gra­ve - alin. (2) al art. 329 din CP al RM);

c) legătura cauzal ă există ş i în situaţ i a în care fapta a provocat o urmare

prejudiciabiIă în comun cu alte împrejurări preexistente, concomi­

tente sau posterioare, dacă fără intervenţia acţiunii rezultatul nu s-ar

fi produs (de pildă, există infracţiunea de vătămare corporală gravă a

integritătii corporale sau a sănătăti i care a provocat decesul victimei. ' , )

prevăzută de alin. (4) al art. 151 din CP al RM, atunci când o persoană a

aplicat o lovitură care prin ea însăşi nu po ate duce la decesul persoanei,

dar care s-a produs pent ru că victima suferea de o boală cronică sau se

afla în star e de ebrietate, sau înt r-o stare de slăbiciune datorită vârsteisau unei boli etc.).

Secţiunea a V-a. SEMNELE FACULTATIVE ALE LATURII OBIECTIVE

A INFRACŢIUNII

În procesul de stabilire a terneiulu i tr ageri i la ră spundere pe~al ă .a P~I:SO~ ­

nei vinovate de com iterea un ei infracţiun i ş i de calificare a faptei prejudiciab i­

le organul de urmărire penală s tab ileş te absolut în toate cazur~l~ l~cul, ti~lpul,

mijlocul, metoda şi împreju răr il e concrete în care a fost com isa infractiunea.

Acestea sunt prezente cu ocazia s ă v ârşir ii un ei i n fracţ iuni concrete, deoarece

ex istenţa ei nu poate fi concepută în afa ra locului ş i a timpului, iar comiterea

se efectuează Într-un anum it mod ş i adeseori cu anumite mijloace. În raport

cu componenţa in fracţiun i i , semnele laturii obiective a rătate - locul, timp~l,

metoda, mijloacele, împrejură r i le săvârşirii infracţiunii - , a lătur i de urmăr~le

prejudici abile şi legătura cauzală, constituie sem ne !aculta~ive ale ~ces tel a :

Acestea nu se iau în seamă pentru a considera fapt a ca infracţiune dec at atunci

când sunt prevăzute în conţ inutul ei legal, cu alte cuvinte, doa.r cazu l în c~re

sunt indicate înt r-o dispoziţie a no rm ei penale concrete ele devin sem ne pnn­

cipa le obligator ii.

Locul comiterii faptei, fiind prevăzut în Partea generală a CP în art. 12,

ca sem n al laturii obiective a infractiunii , este stabilit nemi jlocit în dispoziţi a

normei penale speciale (de pildă , frontiera vamală a Rep~blici~ Mo~dova - în

t 248 d in CP al RM; tr an sportul public sau În alte locun publice - 111 art. 288

~:~ CP al RM; marea liberă sau un alt loc care nu este supus jurisd icţiei nici

unui stat - în art. 289 din CP al RM etc.).

Un anumit loc unde a fost comisă fapta poate mări gradul ei prejudicia­

bil con stituind un semn cali ficant al acesteia (de ex.: î ncălcarea regulilor de

c i r~ulat ie a substantelor, materialel or ş i deşeur i lor rad ioactive, bacteriologice

sau tox'ice s ăvârşite 'În zona s i tuaţ ie i ecologice excepţ ionale sau în zona unei

ca lamităt i naturale - alin . (2) al art. 224 din CP al RM).

Tirn; ul se caracterizează mai întâi de toate printr-o anumită durată,. c~rese măsoară în secunde, minute, ore. Acesta se manifestă într-un anumit m­

terval, perioadă de timp în car e este s ăv â rşit ă o anum it ă faptă sau are .loc un

eveni ment - or a, ziua, lun a, anul. În art. 9 din Parte a generală a Codului pen al

se conţ i ne o reglementare generală a timpului săvârşi r i i fapt~i, ~r~n ~aore . se

Înţelege timpul câ nd a fost săvârşită acţ iunea (inacţ iunea) pre)UdIClabl~a) lll~

diferent de timpul sur veniri i urmărilo r. Descr iind sem nele ce caracte.n~ea,z~

o infractiune concretă, org anul de urmărire penală arată când a fost s ăvăr şit ă

fapta, car e a fost du rata comiterii ei, ma i ales în cazurile in fracţiunilor cOI~ti­nu i (de ex.: dez ertarea - ar t. 371 din CP al RM) ş i când a apă rut urmarea preju-

172 DREPT PENAL. PARTEA G ENERALA Capitolul VIII173

diciabil ă . Însă , pentru calificarea faptei, acestea nu prezintă nici o importanţă.

Legea penală în vigoare în rare cazuri conţine indicaţiadespre un anumit timp

al comiterii faptei, atribuindu-i astfel importanţă de semn principal al laturii

obiective a infracţiunii. De pildă, stabilind răspunderea pentru vânatul ilegal,

legiuitorul indică, pe lângă alte semne ale laturii obiective a infracţiunii, şi

perioada interzisă - art. 233 din CP al RM sau timpul de război, ca semn cali­

ficant în alin. (2) al art. 355 din CP al RM.

De asemenea unele infracţiuni nu se pot comite decât printr-o anumită

metodă, care constă într-o totalitate de procedee şi moduri, aplicate de făp­

tuitor în procesul săvârşirii infractiunii. Dacă întreprindem o analiză a Părţii

speciale a Codului penal, constatăm că acest semn al laturii obiective a in­

fracţiunii se întâlneşte frecvent în dispoziţiile normelor penale, de pildă, cu

aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei (alin . (2)

al art. 280 din CP al RM); prin ameninţaresau prin alte acte ilegale (alin. (1)

al art. 309 din CP al RM); tortura sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii

vătămate (alin. (2) al art. 328 din CP al RM); automutilarea sau simularea

unei boli (alin. (2) al art. 353 din CP al RM). Uneori metoda comiterii faptei

constituie criteriul ce delimitează infracţiunile asemănătoare după alte semne

caracteristice. Aşa, de exemplu, după metoda s ăv ărşirii deosebim furtul (su­

stragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane) de jaf (sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane)".

Mijlocul şi instrumentul comiterii infracţiunii reprezintă obiectele mate­

riale cu ajutorul cărora este săvârşită fapta prejudiciabilă. De cele mai dese ori

acestea sunt armele, diferite obiecte aplicate în calitate de arme, documente

oficiale etc.

În literatura de specialitate se face pe bună dreptate distincţie între mij­

locul comiterii infracţiunii şi obiectul material al infracţiunii. Astfel, un

document oficial folosit în cazul infracţiunii de escrocherie (art. 190 din CP

al RM) reprezintă mijlocul comiterii faptei , iar în cazul infracţiunii de fals în

acte publice (art, 332 din CP al RM) documentul oficial constituie obiectul

material al infracţiunii.

Împrejurările săvârşirii faptei reprezintă situaţia , circumstanţele, condiţii­

le în care a fost comisă infracţiunea, de pildă, omorul s ăvărşit în stare de afect

(art. 146 din CP al RM); declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea

incorectă (alin . (2) al art. 312 din CP al RM); constrângerea de a face declaraţii

mincinoase, concluzii false sau traduceri incorecte ori de a se eschiva de la

aceste obligaţii (alin. (2) al art. 314din CP al RM). Rezumând cele menţionate,

concluzionăm că semnele facultative ale laturii obiective a infracţiunii prezin­

tă importanţă ţinând seama de următoarele aspecte:

a) ele devin semne principale ale laturii obiective a infracţiunii numai în

situatia în care sunt nemijlocit indicate în dispoziţia normei penale care

determină semnele componenţei de bază a infracţiunii (îndeletnicirea

cu pescuitul, vânatul sau alte exploatări ale apelor se consideră ilegale

atunci când are loc utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a

altor mijloace de nimicire în masă a faunei (art. 234 din CP al RM);

b) există situatii când semnele facultative ale laturii obiective a infracţiunii

transformă' componenţa de bază a acesteia în componenţă calificată .Aceasta se întâmplă atunci când semnele facultative sunt prevăzute în

alineatele 2, 3 etc. ale articolului respectiv; în situaţiile date ele se mai

numesc semne calificante (cu folosirea unor mijloace tehnice specia­

le - alin. (2) al art. 259 din CP al RM; cu aplicarea armelor de foc sau a

substanţelor explozive - alin. (2) al art. 278 din CP al RM etc.):

c) atunci când semnele facultative ale laturii obiective a infracţiunii nu

sunt prevăzute într-o dispoziţie penală în calitate de semne princip~le

sau calificante, importanţa lor este determinată de faptul că în cazunle

respective acestea urmează să fie examinate în calitate de c.Îl:c~mstanţe

care atenuează sau agravează răspunderea în procesul stabilirii catego­

riei şi a termenului pedepsei pentru infracţiuneasăvârşită .

Ca p i t o l u l \X175

Capitolul IX

SUBIECTUL INFRACŢIUNII

Sectiunea 1. NOTIUNEA SI TIPURILE SUBIECTELOR INFRACTIUNIIJ J J J

Într-o accepţiunemai simplă, sub iect al infracţiunii este cel ce a comis in ­

fracţiunea. Îns ă apare întrebarea: cine poate comite o infracţiune ? Un răspuns

univoc la această întrebare încă nu a fost dat în doctrina juridice-penal ă, din

care cauză ş i discuţiile cu privire la con stituirea altor subiecte, pe lângă cel

tradiţional şi indiscutabil - persoana fizică, în particular cea a entităţilor co ­

lective, adică a persoanelor juridice - , sun t dintre cele mai actuale.

Istoria dreptului penal cunoaşte ş i cazuri de pedepsire a an im alelo r, in­

sectelor, ş i chiar a obiectelor neînsufleţite, pentru "com iterea" diferitelor cri­

me. Unii autori relatează faptul că în 1553, în Rusi a un clop ot bi sericesc a fost

condamnat pentru infracţiune contra statu lu i - "chemarea" oamenilor Ia răs­

coală - şi pedepsit prin biciuire ş i exilat în Siberia' . Până la formarea dreptului

pen al modern (s fâ rşitu l secolului XVIII - secolul XIX) ş i al i enaţii mintali er au

supuşi pedepselor penale.

Toate aceste solu ţ i i extreme, care nu pot fi acceptate de către ştiinţa drep­

tului penal modern, se datoresc in suficienţei sau chiar lipsei unei abordăr i a

problemei subiectului infractiunii din punct de vedere conceptual.

Autorul ger m an Rumelin afirm a că în primul rând este necesar a determi­

n a conceptul super ior conform căruia trebuie aliniate diversele fenomene ce se

consideră subiecte de d rept. Cu alte cu vinte. conceptul super ior este subiectul

de drept, în cazul nostru - al dreptului penal, m ai exact - al infractiunii , ş i răs­

punsul la întrebarea dacă persoana j ur id ic ă este subiect al infracţiunii depinde

de faptu l ce punem la ba za noţiunii de subiect. Lipsa unei asemenea noţiuni

legislative, precum şi preocuparea doctrinarilor de această problemă într-un

mod preconceptuaI, anterior teoriei imputabilităţ ii, au generat o identific are

totală a subiectului infracţiuniicu persoana fizică .

Penalistul german G. Iakobs susţine că determinarea subiectului în

sistemul pe nal nu se face exclusiv din punct de vedere naturalist, ci având

importanţă ş i determinarea calitativă a subiectului imputării. Ace sta nu tre­

buie să posede exclusiv caracteristicile unei persoane fizic e (raţiune ş i corp),

A. Ha y jaon , YZOl1 08/iOe npa 60. 061qaR 'w crnb , BEK, Moc xna, 1997, c. 180.

ci poate poseda şi alte calităţi , cum ar fi detinerea de statut ş i organe, trăsătur i

proprii unei persoane jur id ice. Prin urmare, aici trebuie să se plece de Ia con ­

ceptele so ciale corespunzătoare , adică de la un sub iect dotat cu calităţi sociale

(persoană), lu ând în consideraţie ca d rul de obligaţ iuni ce-i revin (competenţa)

si norma soc ială . În acest context, a fi subiect înseamnă a exercita un rol, nu însă a

fi expresia subiectivă a purtătorului calităţii de subiect. Este vorba, după cum susţi­

ne [akobs, de reprezentarea unei competenţe conceput e din punct de vedere social.

Dreptul penal actual este bazat pe preceptul subiectulu i individual, model

ca re nu poate solu ţ iona conflictul dintre scopurile polit icii penale şi do gmatica

cu privire la conceptele acţiunii (inacţiunii) , vinovăţiei, precum şi pedeps~i~e­

nale, care au fost elabora te pornindu-se de la ideea ind ividu lu i ş i a insuşirilor

acestu ia. Ca subiect al infracţiunii , individul a marcat conceptele dogmatice

ale teoriei delictului ş i, în consecinţă, un concept de acţiune (inacţiune) şi vi­

novătie, adevărat numai pentru capacităţile acestuia. În consecinţă , răspunde­

rea penal ă a persoanelor juridice a fost negată mereu, deoarece analiza acesteia

a fost abordată pe baza categoriilor dogmatice de acţ iune ş i v i novă ţ ie, s tră i ne

conceptu lu i de persoană j ur i d ică .

Pentru G. [akobs, punctul de plecare al dreptului penal nu îl reprezintă

actiunile în sens naturali stic, ci su biectele răspunderii, care sun t sisteme com­

p~se din psihic şi corp, atunci când este vorba de persoane fizic e,.sau din stat~:

şi or gane - în cazul pe rso anelor juridice, a căror excludere din an a răspunderu

nu poate fi justificată ab solut cu n imic, deoarece ambele sistem e sunt perfect

capabile de a produce re zultate. Această capacitate se exprimă prin pris~a.f~p~telor relevante pentru dreptul penal, care pot emana at ât de la o persoana fi zic ă

(compor tam ent uman), cât şi de la o persoană juridică (acordul u~ui o~gal:).În acest context, actele organelor persoanei juridice se convertesc 111 actiunile

proprii persoanei juridice. .., .În această ordine de idei, apli când principiile inspiratoru Ş I re gulile gene-

rale ale coautor atului şi autora tu lu i mediat , s-a afirmat cap acitatea de acţiune

a persoanelor juridice. Aceste entităţi sunt destinatari ai normelor !uridice ~~ba za faptului că pot produce efecte, prevăzute de normele respective; de aici

rezultă că ele pot fi autori de infrac ţ iun i , ad ică pot realiza "acţ iuni" (contracte:

înţelegeri, acorduri), care se conturează prin prisma aCţiuni~or .organelor ş~reprezentanţ ilor acestora, dar care su nt, în acelaşi timp, ş i actiunile per soanei

juridice (la fel ca şi coautorul şi auto rul mediat, răspund pentru act~le lor ~ro­

prii, ch iar dacă ace stea se realizează tot al sau ~a rţial p,~in i ~lterm~dlU l a~tUl~~:,Cu toate că autorii Codului au intitulat articolul> Subiectul infract IUnIl ,

după exem plul Codulu i penal din 1961, ei totuşi nu dau o definiţie a .subiec~u­

lui , ci fac o simplă enu mera re a persoanelor care pot fi subiecte ale infractiu-

176 DR EPT P EN A L. PA RT E A G E N ERALĂ C a p i t o lu l I X 177

•

nii; cu alte cuvinte, pur şi simplu numesc persoana fizică şi persoana juridică.

Acest fapt lasă în continuare deschisă problema subiectulu i pentru dezbateri

doctrinare ş i soluţii j uri sprudenţ iale noi, problemă care a devenit si mai actua­

lă odată cu adoptarea noului Cod penal.

Astfel, în acest moment putem conchide că subiect al infractiunii este recu­noscută persoana care a comis ofaptă prevăzută de legea penală şi care, graţiefaptulu ~ că posedă toate semneleprevăzute de lege pentru această categorie desubiect, este pasibilă de răspundere penală .

Secţiunea a II-a. PERSOANA FIZICĂ - SUBIECT ALINFRACŢIUNII

§1.Vârsta - condiţie a răspunderii penale

Pe lângă responsabilitate, vârsta este unul dintre semnele persoanei fizice

pentru a putea fi privită în calitate de subiect al in fracţiunii (alin. (1 ) al art. 21

din CP al RM). Problema vâr stei de Ia care persoana dobândeşte capacitate

penală este soluţ ionată în mod diferit în diverse jurisdicţii. Vârsta iresponsabi­

lităţii penale depline, adică până Ia care se exclude orice posibilitate de tragere

Ia răspundere a persoanei pentru comiterea vreunei infracţiuni, diferă mult

de la ţară la ţară şi variază, în general, între 7 ani (în India ş i Elveţia, 13 ani în

Franţa, o poziţie intermediară fiind ocupată de Germania, Rusia, Republica

Moldova - 14 ani) şi 15 ani (în Suedia, Danemarca şi Polonia)".

Se di sting 3 criterii care se utilizează în diferite legislaţii pentru stabilirea

v ârstei răspunderii penale: biologic - persoana devine automat penalmente

responsabilăodată cu atingerea unei anumite vârste ; intelectual - făptuitorul

este responsabil dacă se demonstrează că a comis fapta cu discernământ, altfel

spus persoana trebuie să atingă un anumit nivel de maturitate psihologică ş i

fi zică; mixt - ce constă în combinaţia primelor două criterii.

Diversitatea soluţiilor ad optate în abordarea problemei date în diferite

state ale lumii denotă complexitatea acesteia, care este de natură interdiscipli­

nară. Astfel, cercetările din domeniul psihologiei, pedagogiei, precum ş i alte

ş t i inţe susţ in faptul că odată cu atingerea vâ rstei de 12-13 ani minorul este în

stare să- şi aprecieze conştient comportamentul s ău, să prevadă consecinţele

lui , iar în legătură cu aceasta ş i să aleagă varianta care-i convine mai mult, care

corespunde intereselor sale.

Pentru un stud iu comparativa se vedea: V. Gros u, Vârsta ră spunderi i penale a persoaneiÎII perspectivă compa rativă . Ana lele ş tii nţifice ale USM, Seria « Şt ii n ţ e sociouma nistice »,va l. 1, 2004 , p. 256-259.

Standardele internaţionale şi garanţiile minrme pentru justiţia penală

j uven ilă su nt stabilite în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului,în al cărei art. 40 este consemnat că statele vor stabili o vârstă minimă sub

care copiii vor fi prezumaţi neavând capacitatea de a viol a legea penală. Deşi

convenţia respectivă nu stabileşte expres vâr sta concretă minimă care ar

duce la dobândirea capacităţii penale, Comitetul ONU responsabil de mo­

nitorizarea conformării cu cerinţele convenţiei a criticat jurisdicţiile în care

vârsta minimă a răspunderii penale este de 12 ani sau inferioară acesteia. Un

alt document de importanţă primordială în acest domeniu sunt Regulile de

Ia Beijing - Regulile standard minim e ale ONU pentru administrarea justiţiei

juvenile'. Putem spune că aceste recomandări ale organismelor internaţionale

cu privire la standardele minime în privinţa limitei inferioare a v ârstei de la

care survine răspundereapenală sunt, în general, respectate de către legislaţia

penală a Republicii Moldova.

Astfel, vârsta minimăa răspunderii penale nu trebuie să fie inferioară vâr­

stei când persoana capătă anumite cunoştinţe, inclusiv în domeniul dreptului,

experienţă de viaţă , ajunge Ia un nivel de maturitate necesar pentru a se putea

conforma cu prescripţiile legii penale.

în continuare, menţionăm faptul că Codul penal din 2002, ca şi cel CP

anterior, din 1961, a stabilit limita minimă a răspunderii penale în privinţa

minorilor începând cu vârsta de 14 ani pentru unele infracţiuni, şi acestea

sunt cazurile când minorul poate să-şi controleze comportamentul, voinţa în­

cepând cu primele manifestări ale conduitei criminale.

Urmând această ordine de idei, alin. (1) al art. 21 din CP al RM dispune

că "sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în

momentul s ăvârşirii infracţiunii, au împlinit vârsta de 16 an i". Această normă

stabileşte regula generală, con form căreia numai începând cu vârsta de 16 ani

persoana poate fi supusă răspunderii penale. Ca excepţie de Ia această regu­

lă, alin. (2) al art. 21 din CP al RM enumeră cazurile, infractiunile concrete, ,pentru săvârşirea cărora individul poate fi tras Ia răspundere penală odată cu

atingerea vârstei de 14 ani: omorul, vătămarea intenţionatăgravă sau medie a

In com ent ariile la Regulile de la Beijin g se menţionează că "vârsta minimă a răspunderii

penale diferă pe larggraţie condiţ iilo r istorice sau culturale. Abordarea modernă trebuiesă ia în consideraţie faptul dacă copilul poate tră i în conf ormitate cu componentele mo­rale şi psihologice ale răspunderii penale; aceasta înseamnă da că un copil, în virtuteadiscern ămăntului şi înţelegeri i sale individuale, poat e fi tras la răspundere pentru uncomportament esenţialmente anti social. Dacă vârsta răspunderii penale estefixa tă laun nivel prea jos sau dacă nu exis tă o limită minimă de vâ rs tă , noţiunea răspunderii ardevenifără de sens:'

178 DREPT PENAL. PARTEA G ENERALĂ Capi to l ul I X179

integrităţii corporale sau a sănătăţii, furtul , jaful, t âlh ăria , huliganismul agra­

vat etc. Această listă de infracţiuni poartă un caracter exhaustiv, legea penală

indicând expres numerele articolelor şi alineatelor, şi ea poate fi completată

doar printr-o modificare a CP.

Legiuitorul a inclus în lista in fra c ţ iu n i lor care pot fi imputate unei per­

so ane începând cu vârsta de 14 ani faptele de o periculozitate sporită (omor,

t âlh ărie) , precum ş i faptele al că ror pericol social este accesibil a fi recepţionat,

în unele cazuri datorită caracterului extrem de răspândit , chi ar şi de la vâ rsta

menţionată (in fracţiuni contra vieţii, sănătăţ i i , patrimoniului) şi care se comit

în mod prioritar de către minori. În listă articolelor respective sunt incluse

doar infracţiunileintenţionate.

Codul penal prevede nişte infracţiuni pentru care răspunderea penală

survine, datorită unor condiţii obiective, doar începând cu vârsta de 18 ani:

antrenarea minorilor la act ivitate crim inală (art. 208 ), ant rena rea minorilor la

consumul ilegal de droguri (a r t. 209 ) etc. Minorii nu pot fi subiecţ i ai infrac­

ţiunii de tragere cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevino­

vate (a r t. 306) - în care subiectul este unul special- judecătorul,ai infracţiunii

de abuz de putere sau de serviciu (ar t. 327) - unde subiectu l este o persoană

cu funcţie de răspundere , ai infracţiunilor militare (capitolul XVIII, Partea

specială a CP) - în care subiect poate fi doar supusul militar, adică începând

cu vârst a de 18 ani.

În baza celor expuse, o chestiune d intre cele m ai importante, ce urmează a

fi clarificată în cazul tragerii la răspundere penală a unui minor, este stabilirea

exactă a vârstei sale - anul, luna, ziua de naştere. În acest context, conform

Hotărârii Plenului Curţ i i Supreme de Justiţie a RM nr. 37 din 12.11.1997 1, "se

consideră că persoana a atins o vârstă anumită nu în ziua naşterii, ci începând

cu ziua următoare",adică începând cu ora 24.00 a zilei următoare. Astfel, dacă

minorul a comis nişte fapte criminale în ziua împlinirii de că t re el a 14 sau 16

ani, aceste a nu-i pot fi imputate, răspunderea penală pentru ele fiind exclusă.

Vârsta se stabileşte în baza act elor respective - buletin de identitate,

paşaport, adeverinţăde naştere . În cazul lip sei acestora, se apelează la alte pro­

be , inclusiv la expertiza medico-legaI ă. În as tfel de situaţii conform aceleiaşi

Hotărâri a Plenului Curţ i i Supreme de Justiţie, "la constatarea vârstei de către

expertiza medico-legală,ziua naşterii inculpatului urmează să fie considerată

ultima zi a acelui an care este numit de experţi, ia r în ca zul constat ării vârstei

Hotărâ rea Plenului CSJ a RM nr. 37 din 12.11.1997 cu privire la practica aplic ării de c ăt re

instanţele judecătoreşti a l egislaţ i ei în ca d ru l examin ări! cau zelo r pr ivind infracţiunile

s ăv â rşite de m inori, în "Cu legere de hotărâri exp licative ", Chişinău, 2002, p.263.

prin numărul minim şi maxim de ani, judecata urmează să pornească de la

vârsta minimă a ace stei persoane presupusă de expertiză".

Diferitele aspecte abordate ce ţin de reglementarea vârstei minime a

subiec tu lu i infracţiunii, care la rândul său apare ş i ca premisă de tragere la

răspundere penală a minorului, dezvăluie complexitatea problemei respective,

care capătă o amprentă specifică în contextul Dreptului penal, spre deosebire

de alte ş t i inţe, precu m sunt psihiatria, psihologia . pedagogia. Datele ace stor

ş t i i nţe au generat păreri controver sate, unele susţ i nând ideea majorării vârstei

minime, pe când altele - d in contra - pledând pentru conservarea pragului

exi stent de vârstă (14 ani în Republica Moldova şi în m ajoritatea statelor din

spaţiul post-sovietic) sau diminuarea lui până la 13 an i.

În această ordine de idei , unele legislaţii au adoptat norme în acest

sens, pentru a da un răspuns situaţiilor de posibilă retardare în dezvoltarea

fizică si intelectuală , de so cia liza re suficientă a rninorului, care împiedică

con şt ient izarea şi dirijarea deplină a faptelor sale în anum ite condiţii concrete.

Astfel, CP al Rusiei (alin. 3 al art. 20) stipulează că dacă minorul a atins vârstarăspunderi i penale, dar În urma retard ării În dezvoltareasapsihică , care nu estelega tă de o dereglarepsih ică, nu era capabil în deplină măsură să coll ştientizeze

caracterul de f apt şi pericolul social al acţiunilor (inactiunilor} sale sau să leconducă, el nu poate fi tras la răspundere penală. În acelaşi sens poate fi citată

şi Legea privind tribunalele pentru minori din Germania".Astfel, fix area în legea penală a vâr stei de 16 an i, iar în unele cazuri şi de

14 ani, înseamnăcă începând cu această vârstă minorul este deja un potenţial

subiect al infracţiun ii şi poate fi tras la răspundere penală pentru faptele comi­

se de el ce const ituie infracţiuni. Or ace asta încă nu înseamnă că el este privit

ca un m atur în dreptul penal, sta tutul său fiind diferit de cel al adulţilor". Că­

l ăuzindu-se de principiul umanismului, Codul penal a instituit un regim mai

blând al răspunderii ş i pedepsei penale câ nd este vorba de perso anele care nu

au atins vârsta de 18 ani, a l căror nivel de soc ializare, maturitate şi discernă­

m ânt nu poate fi asimilat cu cel al unui adult.

ArI. 3 al acestei legi, referindu-se la m inerii înt re 14 ş i 18 ani , pr evede că un tâ n ă r esteţienalmente responsabil dacă la momentu l comiterii fupte i, dllp~ l1ivel~d s.ău de d~z~o ltaremo ra lă şi sp iri t ua lă . el este destul de apt a discel'llerău l pe cnre rl prezint ă fa pta ŞI , iri con-

secinţ ă, a se compor ta.X. Ul ian ovschi , Răspun derea penală il niinotilor II Revista naţională de drept , 2002 ,

nr. 3, p. 10 -12.

r

B. ITaB/lOn, Cy6beKm npecmynn euun U YZOllOI3HaJl omeemcmeen uocm» , Ca HKT-ITeTep ­6ypr, 2000, c. 43.

10. AHTOIlJlH. K. b OPOi\MH , Ilţrecmynnocme fi ncuxu necxue aHOMa llUfI Moc xna 1987c. 123-124. ' "

Responsabilitatea este cea de a doua facultate a persoanei fizice pentru a se

putea c.onstitui în ~alitate de subiect al infracţiunii. Codul penal din 2002, spre

deosebire de cel din 1961. defineşte atât responsabilitatea , cât şi iresponsabili­

tatea. Con~orm art. 22 din CP al RM, "responsabilitatea este sta rea psihologică

a persoaI:eI care. are cap acitatea de a înţelege caracterul prejudiciab il al faptei ,

precun: ~I capacitatea de a- ş i manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile". Deci, res­

pons~b~htate~ es~e capacitatea individului de a înţelege corect împrejurărilede

f~p~. ŞI, 111 le~atur a cu acestea , de a apre cia însemnătatea faptelor sale, a le putea

di rija con ştient . Definiţia legală a responsabilităţii pune în evidentă două func­

ţii psihice de bază ale omului - conştiinţa şi voinţa -, care determină, inclusiv

în contextul dreptului penal, comportamentul zilnic al oricărui individ.

Având capacitatea de a gândi, omul cu un psihic sănătos e în sta re doar

să aprecieze corect actele sale, ci şi să aleagă cele mai diverse variante de com­

porta~nent, în cor~spundere cu motivele, necesităţile, scopurile şi sarcinile pe

~are ŞI le-a determinat. Mediul, multiplii factori externi şi circumstanţelecare

111fluenţează şi determină comportamentul său, împreunăcu procesele internecare au loc în el, trec me reu prin conş t i inţa sa"

în viz iunea altor aut ori ", responsabilitatea, în calitatea sa de semn al sub­

iectului infracţiunii,este starea psihică a persoanei care, ţinând cont de nive­

lul de dezvoltare, socializare, vârstă şi stare a sănătăţii psihice în momentul

săvârşirii infracţiunii,constă în capacitatea acesteia de a-şi da seama de actiu­

nil e sale şi de a le conduce, iar în legătură cu aceasta, de a fi supusă r ă spundempenale şi pedepsei.

.Această definiţie pare a fi mai completă deoarece evidenţiază caracterul

mal vast al responsabilităţii în raport iresponsabilitatea, care este o notiune

diametral opusă. Astfel , poate fi recunoscută responsabilă nu doar o persoan ă

sănătoasă psihic, ci şi un individ care suferă de anum ite dereglări psihice, dar

care, cu toate acestea, i-au permis, în momentul săvârşirii infracţiunii, să-şi

dea seama de caracterul acţiunilor sale şi să le dirijeze. în acest caz este vor­

ba de tulburări de ordin psihic, care nu înlătură cap acitatea persoanei de acon ştientiza caracterul faptelor sale şi de a le stăpâni.

P. Mnxeeu, llpotinescu I3M eWIeMOCln U LI BUHbl LIyZOl lOBHOii Olnl3emCmOeHHOCnJU, ADTO­

perpepar, c. 13.

Responsabilitatea este premisa necesară pentru constituirea subiectulu i

infracţiuni i - persoana fizică - , precum şi pentru stabilirea vinovăţiei sale ,

tragerea la răspundere penală şi pedeapsă.

Iresponsabilitatea a fost şi ea definită pentru prima dată în Codul penal.

Conform art , 23 din CP al RM, "nu este pasibil ă de răspundere penală persoa­

na car e, în timpul s ăv ă rş i r i i unei fapte prejudiciabile , se afla în stare de ires ­

ponsabilitate, adică nu putea să-ş i dea seama de acţiunile ori inacţ iun i le sale

ori nu putea să le dirijeze din cau za unei boli psihice cronice, a unei tulburări

psihice tempor are sau a alte i stă ri patologice".

Capacitatea de a înţelege semn ificaţia socială ş i caracterul de fapt ale

actelor sale şi, concomitent, de a le dirija conştient deosebeşte persoan a res­

ponsabilă de cea iresponsabilă. Cu alte cuvinte, iresponsabilitatea este o stare

maladivă a psihicului uman, care se caracterizează prin dereglarea conştiinţei

şi/sau a voinţei , care privează persoana de posibilitatea de a conştient iza rea­

litatea obiectivă - ad ică de a- şi da seama de carac terul faptelor sale ş i de a le

controla. Această stare maladivă a psihicului dereglează funcţia refl ectorie

a creierului, în urma cărui fapt, de regulă , se pierde capacitatea principală a

conşt i inţei - conşt ientizarea').

Deci, pers oana iresponsabilă nu este subiect al infracţiunii şi , după cum

reiese din art. 23 d in CP al RM , nu este pasibilă de răspundere penală .

În legislaţie şi doctrină noţiunea de iresponsabilitate, de altfel, ca şi cea de

resp on sabilitate , este construită pe baza combinaţ iei a două criterii: medical

(biologic) ş i juridic (psiho logic). Respectiv, pentru a recunoaşte un individ

iresponsabil, instanţa de judecată, ţinând cont de rezultatele expertizei psi­

hiatrice, tr ebuie s ă stabilească prezenţa ambelor criterii în timpul s ăvârşirii

infracţiunii.

Cri teriul m edical al iresponsabilităţi i reprezintă , în art. 23 din CP al RM ,

enumerarea celor trei tipuri de dereglări psihice: 1) boală psihică cron ică;

2) tulburare psihică temporară; 3) altă stare patologică.

Semnificaţia de bază a criteriului medical este aceea de a cuprinde la ma­

ximum toate formele de manifestă ri maladive ale psihicului uman cunoscute

şt i inţe i . Criteriul medical arată caracterul maladiv al dereglărilor psihice ale

individului. Din aceasta rezultă că dereglările psihice care nu poartă un ca­

racter maladiv, de exemplu starea de afect - sta re emoţională puternică de

ură , frică , ce se dezlănţuie fu lgeră tor - , nu exclud resp onsabilitatea. Starea de

II

I

181C a p ito l u l I XD R E PT PEN A L. PART EA G E NERALĂ

§2. Responsabilitatea şi iresponsabilitatea

180

182 DR EPT PENA L. PAR T EA GENERALĂ C a p i t o l u l IX183

afect fiziologic, în care conştiinţa persoanei este restrânsă, iar capacitatea de

a stăpâni actele este limitată, nu reprezintă o dereglare maladivă a psihicului,

din care cauză nu duce la iresponsabilitate, ci poate doar atenua răspunderea

penală şi pedeapsa (art. 76, 146,156).

Pentru a ne afla în prezenţa criteriului medical, este necesar a constata cel

puţin unul dintre tipurile de dereglări psihice indicate în lege.

Bolile psihice cronice sunt cele care poartă un caracter îndelungat şi sunt

practic incurabile: schizofrenia, epilepsia, psihoza maniacal-depresivăetc. Ele

pot decurge neîntrerupt sau sub formă de acce se periodice. Cel mai des întâl­

nite sunt sch izofren ia şi epilepsia. De regulă, ele duc la o schimbare profundă

a personalităţii persoanei.

Tulburărilepsihice temporare decurg, în comparaţie cu bolile din prima

grupă, o perioadă mai puţin îndelungată şi sunt curabile. În multe cazuri,

aceste tulburări psihice apar pe neaşteptate, în legătură cu o situaţie externă,

tran sforrn ându-se într-o dereglare a conştiinţei. Aceste tulburări pot purta un

caracter episodic, adică pot apărea la persoane care nu suferă de maladii psi­

hice. Acestea sunt: afectul patologic; starea de ebrietate patologică; psihozele

alcoolice etc .

Altă stare patologică presupune o astfel de alterare a psihicului care nu

este cuprinsă de primele două tipuri de dereglăr i. Aici pot fi incluse unele

forme grave ale psihopatiei, schimbarea psihică a personalit ăţii la surdomuţ i

sau orbi, dereglările neuropsihice la narcomani în timpul abstinenţei etc. Din

aceeaşi grupă de dereglări face parte şi oligofrenia, care este o stare patologică,

caracterizată prin insuficienţadezvoltării facultăţilor intelective ale individu­

lui. În funcţie de forma şi de nivelul alterării funcţiilor intelective, a activităţii

psihice, se deosebesc trei forme de oligofrenie: debilitatea (cea mai usoară si, ,

mai răspândităformă); imbecilitatea; idiotismul (cea mai gravă formă).

Încadrarea unei dereglări psihice într-o grupă sau alta dintre cele menţio­

nate nu are nici o semnificaţie particulară pentru determinarea iresponsabili­

t ăţii persoanei. Şi nici simpla prezenţă a unei boli psihice la persoană încă nu

serveşte drept temei pentru a o recunoaşte iresponsabilă. Concluzia dată poate

fi trasă doar atunci când dereglarea (malad ivă) psihică a atins un aşa nivel,

încât a dus la imposibilitatea conştientizării caracterului de fapt şi a prejudi­

ciabilităţii (pericolului social) fapt elor sau la imposibilitatea de a le dirija. Iar

aici este vorba de criteriul juridic al iresponsabilităţii.

Constatarea criteriului medical al iresponsabilităţii necesită stabilirea

caracterului bolii psihice, ceea ce presupune cunoştinţe profunde de expe r t

în domeniu, motiv d in care, în caz că apar dubii cu privire la integritatea psi-

hică a persoanei, este necesară numirea unei expertize medico-legale, al c ărei

raport va fi luat în consideraţ ie de către instanţa de judecată la recunoaşterea

(i) responsabilităţii subiectului.Or, după cum am menţionat, simpla constatare a criteriu lui medical nu

este sufic ien tă pentru recunoaşterea iresponsabilităţii individului. Acesta tre­

buie să fie completat de criteriul juridic.Criteriul juridic (psihologic) constă în incapacit atea persoanei, în momen­

tul săvâ rşi ri i infracţiunii,de a constientiza (a-şi da seama, a realiza) caracterul

de fapt ş i pericolul social ale comportamentului său (sem nul intelectiv) ş i de

a-l dirija (semnul volitiv) . Pentru recunoaştereapersoanei iresponsabile este

suficientă prezenţa doar a unuia dintre aceste semne - fie intelectiv, fie voli­

tiv -, cu condiţia ca el să fie determinat de criteriul medical.Semnul intelectiv înseamnă incapacitatea persoanei de a-şi da seam a de

act iu n ile ori in act iun ile sale în timpul săvârşirii infracţiunii,adică imposibili­

tatea, din cauza n~aladiei psihice, de a constientiza caracterul de fapt şi semni­

ficaţia socială a faptei. Dereglarea activităţii normale a psihicului de a judeca

împiedică persoana să ap recieze şi să se orienteze corect în situaţia în care se

a flă; realitatea obiectivă este percepută de el într-un mod defectuos, calitativ

diferit faţă de un om sănătos psihic.01', în realitate au loc şi cazuri când individul păstrează posibilitatea de a

gândi, de a conştientiza, dar nu- şi menţine controlul asupra actelor sale, fiin -

du-i afectată sfera volit ivă a psihicului.Astfel, semnul volitiv al iresponsabilităţii constă în incapacitatea indi-

vidului de a- şi dirija faptele, imposibilitatea de a le s tăpân i, de a se abţinede la comiterea lor, fiind influenţat de anumite obsesii sau impulsuri ire­

zistibile. Astfel de manifestări distructive ale funcţiilor volitive se întâlnesc

în cazul psihasteniei, neurasteniei, di ferit elor forme de piromanie (atrac ţ i a

de a provoca incendii) , cleptomaniei (atracţia de a comite furturi) , stării de

abstinenţă la narcomani et c. Această categorie de bolnavi mintali, cu toate că

constientizează caracterul actel or lor, nu pot rezista acestor atracţii.

'Astfel, ire sponsabilitate a este vădită doar în cazul constatării ambelor cri­

terii _ medical şi juridic -, ultimul constituindu-se chiar şi în prezenţa doar a

unuia dintre sem nele sale - intelectiv sau volitiv -, sau a ambelor.

Ir esp onsabilitatea trebuie evaluată de fiecare dată în raport cu o anumită

faptă sau situaţie. Nimeni nu po ate fi recunoscut iresponsabil în genere fără a

avea o tangenţă cu cele comise'".

'" H. Kys neuosa, op. cit., p. 275.

181DR EPT P ENAL . PARTEA G E N E R A L Ă

Ca p i t o lu l IX 185

După cum rezultă din art. 23 din CP al RM , starea de iresponsabilitate aindividului urmează a fi evaluată faţă de "...timpul săvârşirii unei fapte preju­

diciabile~' De aici şi s i tuaţ i a din alin. (2) al art. 23 din CP al RM, care instituie

un regim diferit persoanelor care au devenit iresponsabile ult erior momentului

săvârşiri i infracţiunii. Conform acestei norme, "nu este pasibil ă de pedeapsăpersoana care, deşi a săvârşit o infracţiune în stare de responsabilitate, înainte

de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boalăpsihică , care a lipsit -o de posibilitatea de a- şi da seama de actiunile ori ina ctiu­

nil e sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea persoană ... po; fi aplicate m ă suride constrângere cu caracter medical, iar după însănătoşi re _ ea poate fi supusăpedepsei " Astfel, sp re deosebire de persoana care a fost iresponsabilă în mo­

mentul săvârşirii faptei - care în genere nu este pasibilă de răspundere penală _,

individul care a devenit iresponsabil după săvârşirea infracţiunii totuşi poate

fi supus pedepsei penale în baza hotărârii instanţei de judecată , dacă în urma

aplicării măsurilorde constrângere cu caracter medical el s-a însănătosit.În ultimele decenii, în contextul preocupării savanţilor de proble'ma răs­

punderii penale a infractorilor cu anomalii psihice, evoluţia Dreptului penal

în lume a fost marcată de tendinţa consacrării unor norme cu referire la

aşa-numita sta re de "respons abilitate limitată" sau "respons abilitate diminua­

tă", care se caracterizează prin anumite dereglări ale psihicului, ce nu exclud

responsabilitatea, dar care limitează capacitatea persoanei de autocontrol în

momentul săvârşirii infracţiunii J J. Responsabilitatea limitată este o stare li­

mitrofă în tre responsabilitate şi iresponsabilitate, fiind totusi inclusă de cătremulţi aut ori şi legi penale, de exemplu CP al Rusiei sau cel al Germaniei, în pri­

ma sta re, ceea ce a tr ezit un dezacord din partea altor aut ori ". Unii autori opi­

nează că responsabilitatea limitată uşurează gradul de vinovăţie al persoanei,

iar alţii sunt de părerea că ea diminuează răspunderea pentru cele comise.

Această stare, care nu şi -a găsit reglementare în CP din RM , are la bază de­

reglări de ordin psihic, care nu exclud responsabilitatea, dar care, spre deose­

bire de ire sponsabilitate, nu sunt stări maladive. Astfel, scopul acestor norme

privind "responsabilitatea limitată" este de a ţine cont de cele două categorii

de persoane (care nu sunt bolnave psihic, dar care, totodată, nu fac parte din

II E. l..(bIM6alI,~2pa HlI./ e HH aff BMe HffeJ.lOcmb : ollClcycllO HH ble Bo npOC I,/ mcop u u u nţiaeonpu ,Mel/ lI l1leJ/bHOU IlpaKIIIlIK lI II YrolIoBHoe npaso, Ng 1, 200 2, c. 57.

12 10. Kapa, B. et>lIOpJl, ilcuxu'teCl<ue anostanuu; o n u m Yi: OJlOBHO- llp aBO Bo20 lICCJle OOBaHliff IIAn alele ştiinţifice ale Universit ăţii de Sta t d in Mold ova , Seria "Ş ti i nţe so cio u ma n isticc"vol, 1, Chişină u, CE USM, 2002, p. 208 .212. . ,

categoria sub iecţ ilor sănătoş i psihic) şi de soluţionarea chest iunii cu privire la

cap acitatea lor delictuală sau a gradului acestei capacit ăţi delictuale'·'.

§3. Săvârşirea infracţiunii În stare de ebrietate

Săvâ rsirea in fracţiuni i în sta re de ebrietate a fost abordată tradiţional în

legislaţi a ; i în doctrina autohtonă prin pri sma problematicii responsabi.l ităţiişi iresponsabilităţi i de a purta răspundere penală. Lucrurile nu s-.au sclll.mbat

nici în noua lege penală : ar t. 24, care vizea ză răspunderea pentru infractiunea

s ă vârsită în sta re de ebrietate, încheie reglementă ri le legii pen ale referitoare la

subie~tu l infracţiunii, urmând prevederil e despre resp on sabilitatea şi irespon­

sabilitatea individului.

Consumul de alcool sau de substanţe narcotice eu efect puternic constituie

un factor care însoţeşte des săvârşirea de in fracţiuni. Alcoolul, care, datorită

accesibilităţii, are o pondere superioară faţă de celelalte subs tanţe menţionate

în ceea ce priveşte cauzele comiterii infracţiunilor, afectează sistemul nervos

central, ata când conştiinţa şi voinţa persoane i.

Codul penal al Republicii Moldova dispune, în art. 24, că "persoana care

a s ăvârşit o infracţiune în stare de ebrietate, produsă de alco ol sau de alte sub ­

sta nte, nu este liberată de răspundere penală".

in acest context, un aspect important care urmează a fi clarificat în cadrul

acestu i art icol est e înţe lesu l stă ri i de ebrietate. Se deosebesc două forme de

ebrietate calitativ diferite - starea de ebrietate fiziologică şi cea patologică, pri­

ma fiind cea vizată de art. 24, care nu exclude răspunderea penală .

Starea de ebrietate fiziologică nu exclude caracterul medical al ire spon­

sabilităţii. Această stare sur vine tr eptat prin consumul conştient de băuturi

alcoolice. De aceea , resp onsabilitatea nu se exclude atunci când infracţiunea

este comisă de o persoană aflată în sta re de ebri etate fiziologică, dat fiind fap ­

tul că consumul de astfel de substanţe este conştient şi ea î şi dă bine sea ma

de starea care poate să survină în urma acestui fapt. In stare de ebrietate fi­

ziologică recepţionarea realităţii obiective nu este complet denaturată; al.'e loc

o oarecare dereglare temporară a proceselor psihice, care se poate manifesta

prin frânarea gândirii şi reacţiei, a controlului asupra actelor sale. ~r, înt.r~o

astfel de stare nu se pierde contactul cu realitatea, iar faptele poarta, ca ~ I l1l

cazul unui om treaz, un caracter motivat. In practica psihiatrică, în funcţie de

cantitatea şi de caracterul băuturilorconsumate, se dist ing 3 grade de ebrietate

" Ibi dem , p. 210,

186DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Cap i to lu l IX 187

(simplă sau fiziologică): uşoară, medie şi gravă. Cu cât gradul este mai avansat,

cu atât mai mult se reduce atenţia şi reacţia, recepţionarea realităţii obiective,se reduce activitatea intelectivă, apare o dispoziţie instabilă .

În cazul ebrietăţli fiziologice, indiferent de gradul de ebrietate al persoa­

nei, nu poate fi vorba de prezenţa criteriului medical şi, de regulă, nici a celui

juridic (deoarece nu se pierde total controlul asupra conştiinţei şi stăpânireaactelor) . In consecinţă, persoana care a săvârşit o faptă În stare de ebrietate

fiziologică de orice grad, cu toate că au loc anumite dereglări ale proceselor

psihice ale.~reierului, rămâne a fi subiect al infracţiunii şi urmează a fi supusărăspundem penale - spre deosebire de starea de ebrietate patologică. Faţă de

aceste persoane pot fi aplicate şi măsuri de constrângere cu caracter medicalÎn ordinea prevăzutăde art. 103 din CP al RM. '

Starea de ebrietate patologică se deosebeşte de cea fiziologică nu din punct

de vedere cantitativ (in funcţie de cantitatea băuturilor consumate), ci sub

aspect calitativ. în psihiatrie aceasta este privită Ca o tulburare psihică tem­

porară, care poate apărea şi În cazul consumării unor cantităţi mici de alcool.

Starea de ebrietate patologică apare pe neaşteptate, este Însoţită de o denatu­

rare În recepţionarea realităţii, iar faptele comise nu reprezintă o reacţie la

anumite evenimente ce au loc. Din aceste considerente, În practica psihiatrică,

aceste manifestări sunt privite ca psihoze de scurtă durată, iar persoanele care

au săvârşit fapte În astfel de stare sunt recunoscute iresponsabile, datorită cu­mul ării ambelor criterii ale iresponsabilităţii (medical şi juridic).

Un aspect nou şi pozitiv faţă de legea penală anterioară este acela că art. 24

se referă nu doar la situaţiile În care starea de ebrietate este produsă de alcool,

ci şi la cele când aceasta este rezultatul consurnării "de alte substanţe", cu toate

că termenul "stare de ebrietate" nu este cel mai potrivit În acest context. Se au

Î1~ vedere drogurile, al căror efect asupra conştiinţeidin punct de vedere juri­

dico-penal este de aceeaşi natură cu cel al băuturilor alcoolice. Conform Legii

RM "Cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursori­

101'''11: ~rin drog se Înţele~e o ':substanţă narcotică (stupefiant) sau psihotrop ăde ongme naturală sau stntetic ă, preparat care conţine o astfel de substanţă,altă substanţă, preparat medicinal sau inhalant chimic cu efecte narcotice sau

psihotrope", Substanţele narcotice (stupefiantele) sau psihotrope provoacă de­reglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv.

Starea de ebrietate produsă de substanţe narcotice rezultă din consumarea

unor atare substanţesub formă de pastile, prafuri, injecţii, fumat etc . Ele pot fi

II Legea RM cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursori!or,nr. 382-XIV, din 06.05.99 II Monit orul Oficial al Republicii Moldova, nr, 73-77,1999.

cu destinaţie medicală (morfina) sau folosite În alte scopuri decât cele medici­

nale (heroina) , de provenienţă naturală (cânepa) sau sintetică (LSD). În funcţie

de efectul drogurilor asupra sistemului nervos central, acestea se clasifică În

depresive (care încetinesc activitatea sistemului nervos central), stimulente

(care accelerează activitatea sistemului nervos central) şi perturbatorii (care

perturbă activitatea sistemului nervos central ş i provoacă alterări ale percep­

ţiei vizuale, temporale şi spaţiale ale consumatorului) ":

Substanţele psihotrope sau cu efect puternic sunt alt tip de substanţe care

pot provoca starea de ebrietate, care acţionează negativ asupra psihicului şi nu

exclud răspunderea penală, în conformitate cu art. 24 din CP al RM. Astfel

de substanţe pot fi unele preparate medicale, care nu intră în lista drogurilor

(eleniu, dimedrol, cloroform etc.), sau unele substanţe toxice, de uz casnic

(benzina, acetona etc.).

Art. 24 din CP al RM dispune În final că "cauzele ebriet ăţii, gradul şi

influenţa ei asupra s ăvârşirii infractiunii se iau În considerare la stabilirea

pedepsei".

Articolul dat nu diferenţiază expres răspunderea penală În funcţie de di­

feritele situaţii şi cauze care au provocat starea de ebrietate, acestea din urmă

având efect doar asupra pedepsei şi fiind rezervate discreţiei judecătorului. În

această ordine de idei, art. 78 include săvârşirea infracţiunii În stare de ebrieta­

te În lista circumstanţeloragravante, de care instanţa de judecată poate să şi nu

ţină cont, ceea ce ar putea determina involuntar instanţa de judecată să reţină

starea de ebrietate doar în sensul agravării răspunderii.

Este indubitabil faptul că situaţiile În care indivizii consumă alcool sau alte

substanţe pentru a-şi da curaj în scopul s ăvârşirii infracţiunii, fără de care, fiind

cu conştiinţa trează, ei poate că nu ar fi săvârşit-o, ar trebui apreciate în sensul

agravării pedepsei. Însă atunci când infracţiuneaa fost s ăv ârşită În stare de ebri­

etate de către un minor, la îndemnul sau sub influenţa altor persoane (mature),

sau când efectul acestor substanţe nu le era cunoscut din start, aceste situaţii,

în functie de circumstantele concrete ale cauzei, ar putea fi apreciate drept ate-, ,

nuante ori, cel puţin, să nu fie luate În considerare la stabilirea pedepsei.

OI', pot exista şi situaţii când starea de ebrietate care a însoţit s ăv ârşirea

infracţiunii a fost provocată de nişte substanţe administrate persoanei fără

ştirea sau consimţământul acesteia, fie chiar prin constrângere, cu aplica­

rea violenţei. În astfel de cazuri persoana nu numai că nu doreşte sau nu

1:. 1. Hadârcă, Drogul - accepţiune socială şi juridic ă . Clasificare II Analele ştiinţifice ale

Universităţii de Stat din Moldova, Seria "Ştiinţe socionmanistice", voI. I, Chişinău , CE

USM, 2002, p. 214.

188D RE PT PE N A L. PARTE A GENE RA L Ă Capitolu l I X 189

c~nşt~en~izea ză că va ajunge în stare de ebr ietate, ci nici nu prevede ş i ni ci nutrebu ie sa prevadă efectllllor (dator i tă faptului că substantele i se administrea­

ză prin înşelăciune); alteori fa ţă de ea se aplică violenţa în scopul consumăm

~ubstanţelor menţionate. În asemenea cazuri trebuie s ă se excludă v inovăţia,iar ca rezultat, şi răspunderea penală . Astfel de cau ze ale stă ri i de ebrietate' ,t b ' ă f alre '" sa . l e,menţ ionate expres în CI' ca exculpa tori i de răspundere penală .

In opuna noastră, deci, starea de ebrietate poate fi nu numai un factor

a,te ~1llant al pedepsei, ci ş i o cauză care ar exclude vinovăţia , iar în consecintă,ş i raspunderea penală. Din aceste considerente sl'ntagm a "se 1" 'd '

• , ' , c au In consl erarela stabilirea pedepsei" ar tr ebui în locuită cu; "se iau În considerare la trage1 " d reaa raspun erepenală şi/sau la stabilirea pedepsei:'

§4. Subiectul infracţiunilşl personalitatea infractorului

Person alitatea infractorului reprezintă multitudinea de trăsături sociale

car: ~a.racterizează persoana celui care a s ăv ârşi t in fracţiunea ş i care reflectă

poslbdl~atea c~rectării sale prin intermediul măsurilor juridico-penale.

. Sublectul lll fracţ iun i i, în calitatea sa de element al componenţei de infrac­

tiune, este carac terizat de anumite sem ne (vârstă , respon sabil itate si, eventua lsem nele care caracterizează subiectul special dacă este cazul) " . '. . ' cal e au Impor-tanţă pent ru"con stituirea acestei componenţe de infracţiune, precum şi pentru

tragerea la raspundere penală. Însă, ori ce persoană care a săvârşit o infrac tiu­

ne,n~ se caracterizează doar prin aceste însuşi ri, ci ş i prin multe altele, în ~od

pno:l,t~r de semn~fic~ţie socială, de care ţine cont legea penală , în spec ial lastabilirea pedepsei, ş r care conturează noţiunea personalităţii infractorului.

În ~c~st cOl:text, personalitatea infractorului este un produs al procesului de

socia lizare 111 care are loc însuşi rea şi asimilarea de către individ a valorilor

~ormelor, d~ s~~~iţiilor, modelelor de conduită car act eristice societăţi i respec~t rve, comumt ăţn sau gr upului social '{o.

Pe lângă dreptul pen al, personalitatea infractorului, constituie obiect de

ce.rcetare şi de. studiu al ma i multor discipline, precum sunt criminologia,

~l ept~l ~xe~uţlOn al penal, psihologia judici ară etc. În pofida acestui caracter

ll1t.erdl sClp1Jnar ~ l probl emei în cauză, person alitatea infractorului reprezintă~ble~.tul de studiu d~ bază al criminologiei, care o studiază din alte aspecte _tipui de de persoane ll1fractoare (de obicei, ocazi onali, minori etc.) etc .

le, Gh. Gladc hi, Conceptul şi structura persoan/ită ţ ii infrac toru lui II Revista na ţională ddre pt , nr, 3, 2002, p. 16, e

În opinia majorităţii autorilor, conţinutul de bază al personalităţ i i infracto­

rului îl formează calităţile , caracter isticile sale sociale, mai bine zis antisociale.

Trebuie făcută o deosebire între noţiunile de "subiect al infracţiunii " şi "per­

sonalitatea infractorului", ultima fiind mul t mai largă, deoarece include ş i anu­

mite sem ne ale individului care nu fac parte din componenţa de infracţ iune.

Dacă sem nele subiectului infracţiuni i sunt su ficiente pentru tr agerea per­

soa nei la răspundere penală , atunci ele apar ca insuficiente pentru soluţiona­

rea altor sar cini - individualizarea pedepsei, eventuala liberare de răspundere

penală , liberarea condiţionată de pedeapsă îna inte de termen.

Person alit atea in fractorului este în mod direct vizată de mai multe norme

pen ale. "Persoana celui vin ovat" este unul dintre criteri ile generale de indi­

vidualizare a pede psei (art. 75). Multe circumstanţele atenuante şi agravante

(art. 76 şi 77) fac referire la calităţ ile per soanei. Caracter istica personalităţii

in fractorului se află în centrul atenţiei la soluţionarea ches tiun ilor privito a­

re la aplicarea unei pedep se mai blânde decât cea prevăzută de lege (art. 79),

pre cum şi în maj orit atea cazurilor de liberare de pedeapsă penală. Măsurile

de siguranţă , cum ar fi cele de constrângere cu caracter medical sau educativ,

expulza rea stră inilor au în vizorul lor anumite categorii de persoane, ale căror

însuşir i socia le de ordin psiho-fi zic, biologic, demogr afic servesc dr ept tem ei

pentru aplicarea acestora.

În literatura de specialitate se menţionează că au importanţă juridice-pe­

nală , mai întâi de toate însuşirile persoanei care caracteri zează pericolul său so­

cial, al cărui grad diferă de la un in fractor la altu l. Pericolul socia l al persoanei

semanifestă , desigur, în gravitatea infracţ iun i i com ise, dar ş i în faptul s ă v ârş irii

repetate a unor infracţiuni , în contribuţia acesteia la descoperirea in fracţiun ii

etc. - ceea ce trebuie luat în consideraţie la individualizarea pedepsei.

Secţiunea a III-a. PERSOANA JURIDiCA ­

SUBIECT AL INFRACTIUNII

§1. Condiţiile şi mecanismul de angajare a răspunderii penale

a persoanei juridice

Persoana juridică este cea de- a doua unitate social ă care, pe lângă persoa­

na fizică , poate evolua în calitate de subiec t al in fracţiun i i . În conformitate cu

art. 21, alin. (3) din CP al RM. "Pers oana j uridică care desfăşoară activitate de

întreprinzător este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de

legea penală , dacă există una din următoarele condiţii;

190 DREPT PENAL. PAR TEA GENERALĂ

191Capit olul IX

a) persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea ne­

corespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri

sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi;

b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităti ce nu cores-punde actelor de constituire sau scopurilor declarate; ,

c) fapta. care c.auzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii

considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvârsită în inte­

resul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancţionat'ă, aprobată,utilizată de organul sau persoana împuternicite cu functii de conducere

a persoanei juridice respective".

Astfel, n?rma legală citată pune în evidenţă semnele acestui subiect al in­

fracţiunii - (1) calitatea de persoană juridică şi (2) desfăşurarea activitătii de

întreprinzător. Lipsa unuia dintre aceste două semne semnifică, la rândui său,şi absenţa subiectului infracţiunii.

Deci, pentru ca un subiect colectiv de drept, o entitate colectivă să poată

fi privită ca un subiect al infracţiunii, aceasta trebuie să posede calitatea de

persoană juridică, noţiunea şi atributele căreia sunt definite în Codul civil.Calitatea de personalitate j urid i c ă se atribuie din momentul înregistrării

de stat şi dispare odată cu radierea organizaţiei din registrul respectiv de către

organul competent. Conform legislaţiei civile în vigoare, acestea sunt societă­

ţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată, societătile în nume colectivetc. Nici în trecut, şi nici conform legislaţiei în vigoare I~U toate întreprinde­

rile au dispus sau dispun de personalitate juridică. Întreprinderea individuală

poate fi invocată drept exemplu în acest sens, care în caz de comitere a unei

in fracţiuni nu va fi trasă la răspundere penală graţie voinţei legiuitorului care

nu a investit-o cu personalitate juridică.

Considerăm aceasta drept o lacună, deoarece subiectele care nu posedă

personalitate juridică, dar care participă la relaţiile sociale, sunt totuşi ca­

pabile de a întreprinde anumite acte şi, respectiv, de a comite infractiuni, în

aceeaşi măsură ca şi persoanele juridice; unica diferenţă este că prin voinţa

sa legiuitorul leagă această calitate de forma organizatorico-juridicăa gru­

pului aleasă de fondatori , în ciuda faptului că entităţile juridice în cauză au

de asemenea organe capabile a exprima voinţa criminală şi a o reproduce în

realitate. Motivul privind extinderea răspunderii penale asupra entităţilor

nedotate cu personalitate juridică este, în această ordine de idei, de a evita

o discriminare; astfel, nu ar fi "acceptabil ca infracţiunile să aibă urmări

diferite când ele sunt comise de aceeaşi entitate economică, numai pentru

motivul că formal această entitate a adoptat sau nu forma persoanei juridi-

ce" i . • Faptul reţinerii doar a persoanelor juridice în sens strict în calitate de

subiect al infracţiunii poate determina aceste persoane juridice criminale săfolosească, după comiterea infracţiunii, căile legale de reorganizare într-o

societate fără personalitate juridică, urmărind un efect dublu - evitarea răs­

punderii penale şi practicarea în continuare a activităţii şi practicilor ilegale.

Din aceste considerente, aderăm la ideea exprimată de savanta franceză

M. Delmas-Marty, care susţine: "Limitarea răspunderii penale la persoanele

juridice propriu-zise este istoric depăşită în unele ţ ări şi nu corespunde cu rea­

litatea vietii de afaceri, la fel şi cu soluţi i l e moderne adoptate de diferite ordini

de drept pe scară naţională şi comunitară" ' ''.Un alt semn al subiectului infracţiunii - persoana juridică - este desfăşu-

rarea de către aceasta a activităţii de întreprillzătOl: Nici Codul penal şi nicicel civil nu definesc conţinutul acestei activităţi de întreprinzător. O definiţiea ei o putem găsi în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi din

3.01.1992, unde, în art. 1, e fixat: "antreprenoriatul este activitatea de fabri­

care a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurat de

cetăteni si asociatiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în

nun~ele l~r, pe ris~ul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de

a -şi asigura o sursă permanentă de venituri".Codul civil adoptă o altă terminologie, clasificând persoanele juridice de

drept privat în comerciale şi necomerciale. Conform arUSO al aceluiaşi cod,"organ izaţ ie necomercială este persoana juridică al cărei scop este altul decât

obţinerea de venit", pe când e unanim acceptat că scopul principal al societă­

tilor comerciale este anume obtinerea venitului. Deci, deosebirea principalăconstă în faptul că persoana juri~1iCă ce desfăşoară activitate de întreprinzător,care, exprimându-ne în termenii Codului civil, este o organizaţie comercială,adică subiectul infracţiunii, urmăreşte obţinerea de venit, ceea ce se exclude în

cazul organizaţiilor necomerciale, cu toate că desfăşoară activitate economică,

care nu este altceva decât o activitate efectivă de întreprinzător.

Însă cele menţionate instituie un regim discriminatoriu: legea penalăcreează iarăş i avantaje şi imunităţi unor subiecte de drept, scutindu-le de oeventuală tragere la răspundere penală, ceea contravine principiului egalităţiiîn faţa legii, potrivit căruia persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt egale

,- Documents Parlemantaires, Senat, Belgia , nr . 1-1217/1, 1998-99. www.senat.be>

" MireiJles Delmas-Marty, Vers un espace judiciaire europcen, Corpus furis, citat după:A. Coeuret, Les propositions "Espace ţudiciaire Europeen" confronte a la situatia II en

Fran ce II RSC, 1997, nr. 2, p. 306-30 7.

192 DR EPT PE NAL . PAR TEA GENERALĂ Ca p i t o l u l IX 193

•

în faţa legii fără deosebire de sex, rasă sau orice altă situaţie. Pornind de la cele

expuse, considerăm că la aprecierea calităţii date a subiectului infractiunii tre­

buie să se ţină cont de activitatea de întreprinzător desfăşurată efecti~ de cătrepersoana juridică, iar în perspectiva unei eventuale modificări a legii penale

această trăsătură ar trebui să fie exclusă din cadrul semnelor acestui subiect alinfracţiunii.

Pe lângă semnele persoanei juridice în calitatea sa de subiect al infractiu­nii, o eventuală angajare a răspunderii sale penale necesită constatarea uneia

dintre cele trei condiţii, stipulate la art. 21 din CP al RM, care se referă în prin­

cipalla latura obiectivă şi cea sub iect ivă ale infracţiunii imputate, precum şi lapersoana fizică ce realizează nemijlocit fapta.

Prima condiţie impusă în vederea angajării persoanelor juridice la răs­

pundere penală este "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a

dispoziţiilor directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efec­

tuarea unei anumite activităţi". Respectiv, în cazul dat, răspunderea persoanei

juridice poate fi angajată prin acţiunile sau omisiunile oricărui angajat sauorgan din cadrul acesteia, responsabil de executarea obligaţiei în cauză, dacă o

asemenea persoană există, indiferent de poziţia sa în ierarhia de grup, fie el de

rang superior sau simplu salariat. Mai mult ca atât, persoana juridică rămâne

responsabilăşi în cazul delegării obligaţiei date pentru executare unei alte per­soane fizice sau juridice.

O altă condiţie alternativă de angajare a răspunderii penale a persoanelorjuridice vizează cazul desfăşurării unei activităţi ce nu corespunde actelor de

constituire sau scopurilor declarate. Denumirea şi conţinutul actelor de con­

stituire variază în funcţie de forma de organizare juridică a întreprinderii sau

organizaţiei (statut, contract de constituire). Această conditie va fi evidentă

dacă orice individ, oricare ar fi funcţia sa în cadrul compa~iei, va comite o

faptă care ar contraveni grav actelor de constituire sau scopurilor declarate.

Ultima, cea de a treia condiţie, a cărei constatare poate servi drept temei

în vederea angajării răspunderii penale a persoanei juridice, este ca fapta să fiesăvârşită în interesul persoane juridice sau să fie admisă, sancţionată, apro­

bată, utilizată de către organul sau de persoana împuternicite cu funcţii deconducere a persoanei juridice respective.

În acest ultim caz, spre deosebire de primele două condiţii, organul sau

persoana împuternicite cu funcţii de conducere a persoanei juridice sunt cei

care pun în joc răspunderea penală a persoanei juridice şi realizează conexiu­

nea dintre aceasta din urmă şi infracţiune.Acest organ sau această persoană

pot fi administratorul, alt organ executiv, adunarea generală a asociaţilor etc.,

care au astfel de împuterniciri de conducere conform actelor de constituire ale

întreprinderii.

01', persoana juridică poate fi angajată într-o activitate ş i prin alte organe

sau persoane decât cele de conducere. În această perspectiv ă, prevederea Co­

dulu i penal referitoare la organul sau la perso ana "cu funcţii de conducere" nu

se prezintă ca având temei rezonabil.

Fapta , pent ru a fi imputată persoanei juridice în baza acestei condiţii ,

trebuie să fie com isă în interesele acestei persoane juridice, ceea ce se poate

exprima sub forma obţinerii unui contract avantajos, a unui avantaj mat erial,

financiar sau de a l tă natură, realizat de fapt sau care putea fi obţinut de către

persoana juridică în urma infracţiunii.

În fine, fapta trebuie să fie admis ă , sancţionată, aprobată, utilizată de or­

ganul sau persoana împuternicite cu funcţii de conducere a persoanei juridice,ceea ce poate avea loc prin dare a unui ordin, a unei indicaţii, instrucţiuni, în

formă tacită, verbală sau scrisă , fie se poate manifesta prin promovarea anga­jatului după s ă v â rş i rea infracţiunii.

Alin , (4) al ar t, 21 din CP al RM consacră aşa-numitu l principiu al spe­cia li tă ţi i răspunderii penale a persoanelor juridice, conform c ăruia aceste a

sunt pasibile de răspundere penală numai în cazurile strict prevăzute de legea

penală: aceste a sunt in frac ţ iuni le prevăzute la articolele 215-218, 221, 223-246,

248-251, 257, 259-261 din Partea Specială a CP.

În viziunea erninentului savant francez G. Levasseur' ", oricât de numeroa­

se ar fi ocaziile pentru o persoană juridică de a-ş i vedea angaj ată răspunderea

penală, ele pot fi grupate în două mari categorii . Mai întâi, sunt cazuri când

actele s ă v ârşite sub acoperirea sau prin intermediul unui grup antrenează

aplicarea dispoziţiilor penale, al căror obiect este de a proteja membrii acestui

grup. Dar, pe lângă aceste s ituaţ i i, apar ş i altele - când legea penală are obiec­

tivul de a proteja persoanele terţe grupului sau chiar şi colectivitatea naţională

în integritate. Când este vorba de pr ima categorie de infracţiuni, cel mai des

acestea sunt per soanele fizice cu funcţii de dirijare sau administrare a grupu­

lui, care au abuzat de puterile sau funcţiile lor, pe când în a doua ipoteză, chiar

şi persoana plasată în josul ierarhiei de grup poate reali za actul imputabil în­

tregului grup (ceea ce se întâmplă mai frecvent).

Din experienţa altor sisteme de drept putem obser va că o persoană juridică

poate fi implicată într-un numă r foarte mare de ipote ze, vizate de Partea spe-

rv G, Levasseu r, La responsabiiite penale des societes commerciales en droit positijţrancaisactuel, et dans les projets de ref orme envisages II RID P, 1987, p. 29,

194 DREPT PE NA L. PA RT EA G EN E R A L A 195C a pit o l u l I X

cială a CP. Leziunile corporale nu mai trezesc dubii privind oportunitatea de a

fi imputate unei persoane juridice", ni ci omorul din imprudenţănu rămâne

în afara acestei arii de acoperire: în Marea Britanie mai întâi erau intentate

procese penale doar pentru această din urmă infracţiune, fără de succes î nsă "

şi abia în 1994 a fost condamnată pentru ea prima persoanăjuridică ".

Considerăm că au fost excluse, fără temei, din acest cerc infracţiunile

contra păcii şi securităţiiomenirii, infracţiunile contra drepturilor politice, de

muncă şi a altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor, un şir de infracţiuni

din domeniul transporturilor a căror comitere pur şi sim plu este greu de con­

ceput, cel puţin, fără participarea persoanelor juridice.

În acest context, o deficienţă semnificativă a CP al Republicii Moldova

este, după părerea noastră, cercul prea îngust de infracţiuni pentru a căror

comitere persoanele juridice pot fi trase la răspundere penală . O asemenea

restrângere a cercului de infracţiuni ar putea "conda m na la faliment" chiar de

la început această nouă instituţie de drept penal, în virtutea imposibilităţiide

a se manifesta la justa sa valoare.

§2. Coraportul dintre răspunderea penală a persoanei fizice

şi cea a persoanei juridice pentru aceeaşi faptă

În continuarea comentariilor cu privire Ia diferitele texte ce instituie ş i

organizează răspunderea penală a persoanelor juridice, nu poate fi trecut cu

vederea alineatul (4) al art. 21 din noul Cod penal: "Răspunderea penală a per­

soanei juridice care desfăşoară activita te de întreprinzător nu exclude răspun­

derea persoanei fizice pentru infracţiunea s ăvârşit ă ", Norma respectivă practic

citează alin . (3) din art. 121-2 al noului Cod penal al Franţei.

Această regulă, în viziunea noastră, nu consfinţeşte principiul cumulului

de răspundere, după cum o interpretează unii autori", ci poate fi exprimată

cu termenul de "ne-excludere": se impune că răspundereapenală a persoanei

juridice ş i a unei sau a mai multe persoane fizice pot să se cum uleze, Conco­

mitent, se exclude ca noua răspunderepenală a persoanei juridice să exonereze

de răspunderea lor proprie pe autorii infracţiunii,care a fost comisă în contul

(1 Arti colul 222-21 al Codului pen al francez prevede răspunderea penală a perso anel orjurid ice pentru atent ate involuntare la int egritatea persoan ei.

11 G. Slapper, Crime with out conviction II New Law Iournal, 1992, nr. 2, p, 192-193.

2' G. Slapper, A corporate killiug II New Law [ournal, 1994, nr . 2, p. 1735.

H F. Desportes, P. Le Gunehec, op. cit., p. 474-475.

acesteia, masc ând caracterul delictuos al actelor lor personale" .. ~ă~p~ndere~persoanei fizi ce este posibilă şi în lip sa răspunderii .persoal~el juridice .daca

actorul fizic poate fi considerat , în persoana sa propne, auto! ~~u ~o~npltce al. f t' 1'1' imputate: independent de răspunderea persoanei juridice, acestIn rac llln " .. .actor nu este responsabil dacă elementele constitutive ale infracţiunll nU-I pot

fi personal atribuite. .. ., ',' " ." ,În lip sa răspunderii penale a persoanei juridice, persoana fizic ă la~an.e

responsabilă, deoarece nu există nici un motiv pentru ca ~ă nu poată fi reţl­

nută răspunderea ei în baza dispoziţiei alin. (4) al art. ~1 d~n. I:oul Cod pen~l.Răspunderea persoanei juridice nu o absoarbe pe cea ~ ll1.dl.vlzl~or. Sensul dls~poziţieidate este ca răspunderea penală a persoan~~or }un~.lce. sa ~~ ~ ascund,a

a persoanelor fizice . Mentinerea răspundem propm a indivizilor apalepe cea , . . " " '" densi .oportună în scopul evitării si tuaţ ie i care le-ar permite s~ r~n:a~~, ~epe e~slţl, spatele unui paravan pe care I-ar constitui persoana juridică - . In sclllmb:111 fizic ă te fdeşi persoana juridică este penalmente responsabilă , persoana izica poa e I

pedepsită numai dacă este identificată. . .Ap reciem această reglementare exclusiv din punct de vede~'e pOZItiV, de~a-

rece presupune efectuarea unei analize distinct e.asupra une.l.e~~~tua le I ă s ­punderi penale a persoanei fizice - pe de o parte, ŞI a persoanei j~lld~ce - pe d.~altă parte. Pr in reglementarea dată se pune în evidenţă autonom ia raspundem

1. ' idice fată de cea a organelor sale. Judecătorul penal vapena e a persoanei jur , c . , .: .

tr bui să caute în mod separat imputabilitatea faptelor penale persoanei juridi-le . . d 1 " t l e,

ce, pe de o parte, ş i unei sau mai multor persoane.fizi ce, pe e a ta par .e . . .

În cele ce urmează, în cazul unei răspunden paralele, persoana flzl~ă ~I

tr ebui să fie ţinută ş i ea responsabilă pentru actele ce au angajat persoana jun-

dic ă, în următoarele cazuri: . .. ,"persoana fizică poate fi , de asemenea, coautor al in~racţ1ll11ll, pe l~nga

. idi Va daca" se va demonstra că ea a actionat concomitentpersoana Jun IC , . v .. ' _ v • "

atât în interesul sau în numele său, cât ş i al entitătu. In aceasta Ipoteza,

,.. Rapo rtul Ph. Marchand , DisCtl ţ i ile din AdunareaNaţion ală a Franţe i ,.Docu menteAsa~-c • 90 . 896 123 citat dupa: Gerar d Cuturier,

bleea Naţională , prima sesiun e 1989-19 , nr, , p. , ',' RevueRepartition des responsabilites entre personnes moraies et persolHles pl1l>lques II

des Societes, 1993, nr. 2, p. 307.! ' J-F.Barbi eri, L'incidellce de la reforlne dtl codepellalsur lagestion des ţiersonnes lIIorales II

Les PA, 1993, nr . 120, p. 19. bT '1. J-F. Barbi eri , Respollsabilite pellale des personnes morales.C~jmu l . avec la respo~~~t ~ ,;e

penale de leurs representants. President du Conseil d'admllJlstratlon. Responsa 1 1 e r II

dirigeant II BuIIetin Ioly, 1997, nr . 6, p. 564.

196D R EI' T P E N A L. PA RT E A G EN E l~ A L A

iP

Ca p i t o l u l I X 197 I II

apare nece sitatea de a stabili coexistenţa a două voinţe strâns legate ş i,totodată . distinct e una de alta.",

persoana fizică poate fi coparticipant (complice) al in fracţiunii în ca­

zul când actele comise în int eresul entităţii colective cons tituie acte de

asis tenţă. ajutor etc.; dar, ca ş i în cazul preced ent. trebui e demonstrat căpersoana fizică conştientiza că oferă asistenţă s ocietăţii.

În concluz ie, putem spune că prezumţia răspunderii care apăsa asupra

persoanei fizice, în cazul când ea nu era decât un "actor", este anihil ată prin

oportuni tat ea angajări i un ei răspunderi paralele, a cărei negare ar înse mna ş inegarea principiului personalităţiipedepselor.

Seetiunea a IV-a. SUBIECTUL SPECIAL ALINFRACTIUNII' ,

Subiectul special al infracţiun ii este evident atunci când persoana dispune,

pe l ângă sem nele genera le ale sub iectului. şi de anu mite sem ne suplime nta re,cerute de lege pentru componenţa de i nfrac ţiune respectivă.

În normele părţi i speciale ale codului nu sunt menţionate semnele general e

ale subiectului, pe când sem nele suplimentare , care transformă subiectul în unul

special, fie că sunt indicate în normă, fie că rezultă din ea în urma interpretării .Uneori caracteris tica subiectului special este s tipulat ă într-o normă specială,cum ar fi: art. 122 - persoan a care se bucură de protecţie internaţiona l ă, care

este subiectul art. 142 din CI' al RM; art , 123, care ne defineşte persoan a cu

funcţie de răspundere - subiect al infracţiunilor din cap. XV al Părţi i speciale;

art, 124 - persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau a ltăorganizaţie nestatal ă - subiect al in fracţiunilor din cap. XVI al Părţii speciale.

Lipsa sem ne lor subiectului spec ial, prevăzute Ia componenţa concretă de

infracţiune, exclude răspunderea penală pentru infracţiunea dată. În un ele

cazur i, aceas ta înseamnă că răspunderea penală se exclude în genere. iar în

altele - răspunderea sur vine în baza altor norme. De exemplu, persoan a care a

obţinut ilega l un anum it beneficiu pen tru efectuarea unui serv iciu şi nu deţinestatutul de persoană cu func ţie de răspundere nu po ate fi trasă la răspunderepenală conform art. 324, însă fapt ele sa le pot califica te în baza ar t. 330.

Sem nele subiect ului spec ial au un conţinut extrem de variat ş i se referă Ia

diferit e trăsături sau însusi ri ale subiectului. În func tie de contin ut sem nele' " ,

persoanei fizice, în calitatea sa de subiect special, pot fi clasificate în trei gru pe :

J: B. Mercada l, op. cit., p. 378.

Însuş i rile f izice ale subiectului se pot refer i la vârstă (persvoa~~ ~.are .aatins vârs ta de 18 ani, ar t. 208 ş i 209), sex (art. 172), starea s ă n ăt ă ţ i i pel ­

soa nei (p ersoana care suferă de SIDA, art , 212) .

Semnele care caracterizează statutul social şi de drept al persoaneI.

Acestea pot ţine de cetăţenia subiectului (cetăţean al RM ,- Ia i l~frac ­

tiunea de trădare de patrie; cetăţean stră i n sau apatrid - la mfracţmnea

de spionaj); profesia sau ocupaţia sa (me dic - la art. 162; persoana care

conduce un mijloc de tr ansport - la art. 266); participant la pro ces

în instanta de j udecată (expe rt, martor sau t raducător - la art, 312);

func tia de răspundere a perso anei (j udecăto r - la art. 306; persoană cu

funcţie de răspundere - la infracţiunile din cap. XV al Părţii special~) .Relatia dintre subiect şi victima infracţiun ii. Aceste relaţi i dintre subiec­

tul activ şi cel pasiv ai i nfracţiunii pot fi de rudenie (a se vedea art. 134)

la art. 147, relaţi i de serviciu, alt tip de relaţii , de ex. relaţii de dependen­

tă materială (ar t. 150) etc.

În u'nele cazuri legea penală ne dă de î n ţeles că este vorba de un .sub,i~c tspecia l prin menţiona rea în normă a mo~ulu.i d~ . s ăvâ rş i re a. infr~c~mnll, ~

locului a vic t imei, fie prin st ipula rea unei obligaţ ii care cade In sarcina un ei

it . e Ast fel modul săvârsir i i infractiun ii - cu folosirea situa-anu ml e pel soan . I I , , •

ţ ie i de serviciu - indică prezenţa subiectului spec ial în ~ad ru l .compo~1enţ e~or

agrav ante ale i nfracţiun i i de contraband ă (art. 248) Ş I practicarea Ilegal~ .~

. d . '1 . 1 1 ăvârs ir i iac t ivităti i de î ntreprinzător (art. 241). Intr-u n mo SI mi al, oc u sa ,

i n frac ti~ni i - instituţia financiară , care conco m iten t este ş i victi ma - dicteazăprezel~ţ a subiectul ui specia l, l ucrător al acestei i ns tituţii fin~ncia re , ~n cadru!

infract iunii de încălca re a regulilor de cred itare (ar t. 239). Stipulare a III norma

a unei'obligaţii care cade în sarci na persoan ei este o meto~ă mai ~es ut iliza­

tă de legiuitor pentru a desemna caracteru l special al subiectului: pe rso ana

responsabilă pe ntru sta rea tehnică sau exp loata rea mijloacelor d~ tran~port

(art. 265) ; persoana căre ia i-au fost încredinţate documente ce conţ i n seCl~t d~

stat si a î ncălca t reg ulile sta bi lite de păstrare a lor (ar t. 345); persoan a obl igată

să a~ot·de ajutor unui bolnav (art. 162).

O problemă apa rte, a căre i actualitate s-a afirm at odată cu adopta rea n~u­

lui Cod penal, constă în fapt ul dacă persoana j urid ică este î.n sine :lll ~ublect

spec ial sau nu? Pers oan a j urid ică ce pract ică act ivitatea de lllt repnnz.at.o~ n~

este un subi ect spe cial în sine, deoa rece el nu deriv~ de la persoan a fizica, .CI

este un sub iect aparte, cu sem nele ş i însuşir ile sale. In plus, caract~rul ~peCia l

al subiec tului urmează a fi determi nat cu refer ire la o componenţa de infrac­

ţ iune concretă. şi nu la gene ral.

'1

Astfe l, la fel cum legiuitorul a proce dat în nu mero ase componente de in­

fracţ iun i cu persoană fizică, cerâ nd prezenţa unor calită ţi suplimenta re la cele

de bază - vârsta şi responsa bilita tea -, tot aşa se poate întâmpla şi în privin ţa

persoanei juridice care practică activitatea de în t repri nzător, legiu itorul pu tând

să in st ituie un ele sem ne suplimentare, fie cu referire la ca racteru l public sau

privat al entit ă ţ i i colective (intreprindere de stat sau o societate pe acţiuni cu ca­

pital privat), fie stipulând un gen specific de activitate al enti t ăţii colective etc.

Datorită fap tului că normele di n Par tea specială a actua lului Cod penal

sunt modelate tota lmente în corespundere cu calităţile persoanei fizice şi fără

refer iri la particula rităţile persoa nei jurid ice, pent ru moment nu poa te fi men ­

ţionată vre o componenta de i n fracţiune la care persoana ju rid ică s-ar consti tuica un subiec t special.

În final, merită a fi atenţionat faptul că , chiar dacă semnele subiectului

special nu su nt menţionate expres în normă, ele urmează a fi deduse ş i consta­

ta te, iar apoi rap ortate la persoana ca re a săv â rşit i n fracţiunea, pentru a stabili

prezenţa semnelor respec tive la aceas ta din urmă. Sem nele subiectu lui special

sunt ob ligatorii pentru componenţa efectivă de infracţ iu ne, lipsa lor denot ăndimpo sibilit atea de a im pu ta infracţiunea persoan ei identificate.

198DREPT P ENAL . PA RT E A GEN ERALĂ

Capitolul X

LATURA SUBIECTiVA A INFRACŢIUNII

Secţiunea 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A LATURII

SUBIECTIVE A INFRACŢlUNII

Latura subiectivă a componenţei infrac ţ iunii reprezintă act ivitatea psihică

a pers oanei legată nemijlocit de s ăv â rşirea in fractiunii, ca re este alcătuită ~i.n

elementele intelective, volitive ş i afective ce determină ş i însoţesc actul fizic

de executare. Astfel, conţinutul laturii subiective constituie aspectul interi or

al in fractiun ii.

Spre' deoseb ire de latura obiect ivă a infracţiunii, care se materializeazăîntr-un act exteri or de execuţie şi poate fi percepută nemijlocit de pa rtea

vătămată, de martori şi alte persoane, latura sub iectivă exprimă momentul

subiect iv, poziţia psihică a subiectulu i infracţiunii în raport cu .act ivitatea m~­

terială desfă surat ă de el şi nu poate fi percepută de organele de simţ ale omului.

Cuno astere; laturii subiective poate avea loc doar prin ana liza şi aprecierea

compo~tamentulu i făptuitorului şi a imprejurărilor s ăv ârşi rii .inf~~cţiuni~. .În acest sens, latura subiectivă a componenţei infracţiunii constitule

partea interioară a infracţiunii, care determină atitudine~ psihică .a făp­

tuitorului faţă de fapta prejudiciabilăsăvârşit ă şi de urmănle acesteia, sub

raportul conştiinţei,voinţei şi emoţiilorsale. . . . ..Analiza juridico-penală a laturii subi ecti ve a componenţei in fract iun ii se

realizează prin intermediul semnelor juridice care o caracterizează : vi novăţ ia,

sco pul ş i motivul infracţiunii, emoţ iile . Importanţa juridice-penală a acestor

sem ne nu este ident ic ă, însă toate în ansamblu caracterizează procesul lăun­

tric care are loc în conştiinţa celui vinovat. Deşi se intercondiţionează, aceste

semne reprezintă totuşi entităţi psihologice cu conţinut de sine stătător. Nici

unul dintre sem nele laturii subi ective nu întruneşte în corpul său un alt semn

al acesteia ca parte componentă . .

Vinovătia, sub formă de intenţie sau imprudenţă, constituie semnul pnn­

cipal (uneo~ i singurul) al laturii subiect ive a componenţei oricărei i~fracţiu­nil . În lipsa vinovăţ iei nu există componenţa infracţiunii, iar făptuitorul nu

poate fi tras la răspundere penală .

B.A. Hep cecan, Omoemcmoell Hocmb3a HeOCmOpOJKHbLe npecmynneuust. CaHKT-TIcTcp­6ypr, IOpl1l1>1'lecKl1iÎJ IJ;eHTp Ilp ecc, 2002, c. 18.

200 DRE PT P EN A L. PART EA G EN ERA LĂ

201Ca pi t ol u l X

Deşi v i novă ţ ia are o importanţă deosebită la calificarea faptei drept in ­

fracţiune, de una singură ea nu sco ate în evidenţă mobilurile l ăuntrice ce au

determinat persoana să s ăvârş easc ă infracţiunea ş i rezultatul final pe care tin­

de să-I obţină. De aceea, în cadrul anumitor infractiuni, pentru completarea

laturii subiective, prin textel e incriminatoare sunt prevăzute ş i alte condi ţ i i

referitoare la motivul şi scopul infracţiunii. Spre deo sebire de vinovăţie, mo ­

tivul ş i scopul infracţiunii reprezintă semne facultative ale laturii subiective a

componenţei infracţiunii.

în afara vinovăţiei r ărn ân şi emoţ i i le (s imţuri le , trăirile) persoanei, care

însoţesc s ă vârşi rea infracţiunii. în cazul săvârşirii oricărei infracţiunii persis ­

tă o anumită nuanţă emoţională, ce exprimă trăirile persoanei în acel moment

(satisfacţi e sau căinţă, frică, mânie, fr ărn ănt ări, ruşine ş .a .) . ar emoţiile nu

sunt incluse , de obic ei, în cadrul sem nelor laturii subiective a componenţei in­

fracţiunii. Aceasta se explică prin faptul că în momentul săvârşirii infracţiuni­

lor rolul emoţiiloreste limitat, ele influenţând do ar formarea imboldurilor şi a

motivelor săvârşi r i i infracţiunii. Caracterul emoţ i i lor permite să fie percepute

adecvat motivele infracţiuniiş i intenţia adevărată a celui vinovat. Doa r în une­

le cazuri, emoţiile, trăite de către vinovat, sunt luate în consideraţie de legiuitor

la structurarea componenţelor infracţiunilor, con stituind un semn obligatoriu

al. laturi i subiect ive. Acestea sunt stările ce însoţesc pregătirea ş i executa rea

propriu-zisă a faptei infracţionale' , De exemplu, trăirile vinovatului apărute

în legătură cu comporta mentul ilegal sau am ora l al părţii vătămate (p. i al

ar t. 76 din CP al RM, art. 146, 156 d in CP al RM ) sau în legătură cu situaţia

psihotraumatică apărută (ar t. 147 din CP al RM ). Rolul emoţiilor în situaţiile

analizate este atenua nt, ele fiind califica te drept circumstanţe atenua nte',

Aprecierea corectă a laturii subiective a componenţei infracţiunii ar e o

mare importanţăjuridico -penală , în special pentru:

1. delimitare a comportamentului crim inal de celnoncriminal;

2. determinarea temeiului răspunderiipenale;

3. calificarea infracţiunilor ;

4. delimitarea componenţelor infracţiunilorom ogene (adiacen te);

5. aprecierea caracterului pr ejudiciabil al faptei ş i infractorului;

6. apli carea răspunderii şi pedepsei penale echitabile.

Il . Il . Kpyr JIl1KOB, Y ZOJlOll HOe npallO Poccuu. lJa ClI1lJ 061l~aR , MOCKBa, EEI<,2000 , c. 212.

r. B. Haaap ea xo, He6MeH ITeM OClI1lJ, CaHKT·I1cTcp6ypr, IOpJ1I1J1 'ICCKJ111 LJ;cHTP Ilpecc,2002, c. 166.

În acest context, pornind de la importanţa laturii subiective ş i sist emat i­

zând deficientele existente în practi ca judicia ră , Curtea Supremă de Justi ţ ie

a Republicii 'Moldova indică instanţelor judiciare necesitatea e~ami~1~ r ~ iminutioase a continutului laturii subiec tive a i nfrac ţ iun i i : forma vinov ă ţ iei ,

conţi~utu l ş i orie:1tarea intenţiei , motivele ş i scopul s ăv ârş i ri i infracţiunii , la

examinarea cauzelor penale.

Secţiuneaa II-a. VINOVĂŢIA ŞI FORMELE EI

§1. Consideraţii generale

S ă v ârşirea faptei cu vinovăţie est e una dintre trăsăturilede bază ale infrac~

tiunii. Astfel, le gislaţia penală a Republicii Moldova , teoria dreptului pen al Ş I~ractica jud iciară consacră expres principiul i ncrimină ri i subiect ive: răspun­

derii ş i pedepsei penale po ate fi supusă numai persoana vinovatăde s ăv âr ş irea

infractiunii.Tragerea la răspundere penală ş i condamnarea unui ne vinovat afectea~ă

grav drepturile ş i libertăţile fundamentale ale omului. În acest sens, o ga ranţ.l~

împotriva apa r iţ iei încălcărilor de lege este respectarea principiului prezu mtiei

de n evil1o vătie. Fiind unul dintre principiile de bază ale justiţiei, acesta este

st ipulat în art. 11 al Declaraţiei universale a drepturilor omului, adoptată la

10.12.1948, în vigoa re pentru Republica Moldova di n 28 .07.1990: "O rice pe r­

soană acuzată de comiterea unui act cu caracte r pen al are dreptul să fie pr e­

supusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în c~ros~~unui proces public în care i-au fost asigura te toate garanţiile necesar e apa~·a.ru

sale". Prevederi sim ilare se conţin în ar1.14 al Pactului internaţ ional cu pnvlre

la drepturile civ ile ş i poli t ice, adoptat la 16.12.1966, în vigoare p:~tru Repu­

blic a Moldova din 26.04.1993, în alin . (2) d in art. 6 al Convenţ iei europe ne

pentru protecţia drepturilor omu lui şi a libertăţilor fun da menta le, adoptată

la 4.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova din 1.02.1998 , în ar t , 21 al

Constituţ ie i Republicii Mold ova, pr ecu m ş i în ar t. 8 al Codului de procedură

penală al Republicii Mol dov a. . . . . u"

Co dul penal în vigoare nu formulează el î nsuşi o definitie a vinovăţiei , e~

î nsă poat e fi dedusă din dispoziţiile art . 17-18 din CP al RM , care consacra

formele acesteia.în aces t sens, vinovăţia reprezintă atitudinea psihică (conştientăşi voli-

tivă) a persoanei faţă de fapta prejudiciabilăs ăvârşită şi urmările preju~i­

ciabile ale acesteia, ce se manifestă sub formă de intenţie sau imprudenţa.

202DR EPT PENAL . PARTEA GENERALĂ Cap i to l u l X 203

Definiţia teoretică a vinovăţiei şi reglementările legale ale formelor aces­

teia pornesc de la cei doi factori psihici caracteristici pentru latura subiectivăa

infractiunii, şi anume:factorul intelectiv (col/ştiinţa) şifactorul volitiv (voinţa).

Prezenţa acestor factori şi specificul interacţiunii lor in geneza şi realizarea ac­

tului de conduită prejudiciabil sunt determinante pentru existenţa vinovăţiei.

Fa:torul inte~ec~iv (conştiinţa) presupune reprezentarea deplină a cenţi­nutu~ul, sensului ŞI consecinţelor urmărire sau acceptate prin săvârşirea

:aptel penale. precum şi prevederea intregii desfăşurări cauzale a acesteia.

In conştiinţă apare deci ideea săvârşirii faptei, se cântăresc argumentele în

favoarea şi împotriva acţiunii şi, în fine, se ia decizia de a săvârsi sau nu in­

fracţiunea. După terminarea procesului decizional se trece de la manifestarea

de conştiinţ~ I~ ~anifestarea de voinţă, care constă în concentrarea energiei învederea realizăru actului de conduită/o

În literatura juridică s-a subliniat că factorul intelectiv are rol hotărâtorîn reglarea activităţii omului, inclusiv activitatea infracţională, pentru căprezenţa acestuia înseamnă existenţa vinovăţiei. Factorul intelectiv dezvăluie

atitudinea conştiinţeifăptuitoruluifaţă de fapta s ăvărşit ă şi faţă de urmările ei,arată dacă subiectul este vinovat sau nu '.

. . Factor.ul ~olitiv (voinţa) reprezintă facultatea psihică prin care sunt mo­

bilizate 01'1 onentate conştient energiile fizice ale omului în vederea săvărsiriiactului de conduită exterioară. Voinţa de a săvârşi actul de conduită fac~ ca

acesta Să. fie atribuit. să aparţină, să fie imputabil persoanei care l-a săv ărşit.

In ~azul1l1 care fapta nu este voită de persoana care a comis-o. pentru că nu a

aCţlOn~t in ~od liber. ci ca urmare a unei energii străine. sub presiunea unei

constr~ngen.nu poate exista vinovăţie.Această faptă poate fi imputat ă făptui­

torului doar fizic, nu şi psihic, ceea ce exclude vinovăţia".

Astfel, pentru existenţa vinovăţiei nu este suficient să existe voinţa de a

s ăv ârşi fapta , ci mai este necesar ca această voinţă să fie liber exprimată,adică

persoana să aibă capacitatea psiho-fizicăde a se autodetermina şi de a fi stă­până pe actele sale',

.Fact~rul volitiv poate fi analizat atât în raport cu acţiunea, cât şi în raport

cu inacţiunea (după cum făptuitorul voieşte să se manifeste printr-un act

exterior sau voieşte să se abţină de la o acţiune impusă de lege), precum şi cu

C. Bulai. op. cit., p. 157.

V. Dobrinoiu, 1. Pasc u, 1.Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. lI6.C. Bulai, op. cit., p. 156.

V. Dobrinoiu, 1. Pascu, 1.Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. lIS .

urmarea prejudiciabilă(adică în raport cu finalitatea la care făptuitorulvoieşte

să ajungă)'.

Între cei doi factori (intelectiv şi volitiv) există o strânsă legătură, actul de

voinţă corelându-se continuu cu cel de conştiinţă. Voinţa de a comite fapta este

condiţionată numai după reprezentarea în conştiinţa făptuitorului a urmări­

lor faptei.

Pentru tr agerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o in ­

fracţiune şi pentru individualizarea strictă a pedepsei, nu este suficient a se

stabili că persoana respectivă a comis fapta cu vinovăţie, ci mai este necesar a

se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat.

În doctrina şi în legislaţia penală, vinovăţia se prezintă sub două forme,

determinate de variaţiunile factorului intelectiv, în raport cu caracterul şi

conţinutul reprezentărilorsubiectului, cu întinderea şi intensitatea prevederii

de către acesta a urmărilor prejudiciabile ale faptei sale. În funcţie de aceste va­

riaţiuni, vinovăţia îmbracă forma intenţiei, atunci când persoana a avut repre­

zentarea corectă a rezultatului faptei sale, sau forma imprudenţei, atunci când

făptuitorulşi-a reprezentat greşit sau nu şi-a reprezentat deloc acest rezultat",

Pe lângă cele două forme tipice ale vinovăţiei , în legislaţia penală se mai

menţioneazăo formă atipică, care reuneşte în conţinutul său atât intenţia, cât

şi imprudenţa - infracţiuni s ăv ărşite cu două forme de vinovăţie.

Fiecare formă de vinovăţie este susceptibilă de modalităţi diferite în funcţie

de atitudinea făptuitoruluifaţă de surveni rea urmărilor prejudiciabile. Atât in­

tenţia, cât şi imprudenţa se realizează , în mod obligatoriu, în una dintre modali­

tăţile prevăzutede lege, în funcţie de atitudinea făptuitoruluifaţă de cazul dat.

Cunoaşterea exactă a celor două forme ale vinovăţiei şi a modalităţilor

acestora reprezintă un interes special nu numai pentru stabilirea existenţei

vinovăţiei ca trăsătură esenţială a infractiunii, ci şi pentru:

calificarea unei fapte ca infracţiune;

delimitarea infracţiuniide alte încălcări de lege;

delimitarea infracţiunilorsimilare după obiect şi latura obiectivă;

individualizarea răspunderii şi pedepsei penale;

stabilirea categoriei penitenciarului pentru executarea pedepsei;

clasificarea infracţiunilor în corelaţie cu gradul lor de prejudiciabilitate;

stabilirea formei intenţionate de vinovăţie, care influenţează existenţa

recidivei etc.

G. Antoniu, Vinovăţia penală, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1995, p. Il?

H. C. Taranuen, Pyccxoe yeonoenoe npaeo. 'la cm» o6UjaH, T. 1, Tyna, Anrorparp, 2001,c.453.

204DREP T PE NAL. PA RTE A G ENE RA LĂ Ca pi to l ul X 205

§2. Intentia. Definitie si modalităti.J )) )

Intenţia constituie forma fundamentală , generală şi originară a vi novă ­ţiei' '' . De regulă , majoritatea infracţiunilor se comit cu intenţie, şi doar în mod

excepţiona l, din imprudenţă sau cu două forme de vinovăţie.

Confor m prevederilor art , 17 din CP al RM , "Se consideră că infractiu­

nea a fost comisă cu intenţie dacă persoana care a s ăv ârşit-o îşi dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiuniisale, a prevăzut urmă­rile ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, surveni reaacestor urmări".

Din aceste reglementări rezultă că vinovătia sub forma intentiei se carac-terizează prin aceea că făptuitorul: ' ,

î şi dă seam a de caracterul prejudiciabil al faptei (acţiunii sau inacţiunii)sale, pr evede urmările ei pr ejudiciabile ş i doreşte surveni rea acestorurmări;

îşi dă seam a de caracterul prejudiciabil al faptei ( a cţiun i i sau inacţiuni)sale, prevede urmările ei prejudiciabile şi admite surveni rea acestor ur­mări.

Astfel, În funcţ ie de atitudinea făptuitoruluifaţă de survenirea urmărilorprejudiciabile, intenţia se prezintă sub două modalităţi desemnate de legeapenală : intenţia directă ş i in ten ţia indirectă .

A. Intenţia directă

Intenţia directă se caracterizează prin aceea că infractorul îsi dă seama

de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiuniisale, prevede urmărileei prejudiciabile şi doreşte survenirea acestor urmări.

Referindu-se la sfer a conştientului, Înţelegerea caract erului prejudiciabil al

faptei şi prevederea urmării ei con st ituie elem entul intelectiv al inten tiei. Înte­

legerea caracterului prejudiciabil al faptei s ăvărşite e adresată În tim~ preze'n­

tului şi înseamnă că persoana în timpul s ăvârş irii infracţiunii conştientizeazăcaracterul ş i gr adul pre judiciabil al faptei pe care o s ăv âr ş eşte . Previziunea

urmărilorprejudiciabile este adresată în timp viito rului ş i Înseamnă că făptui­torul a avut reprezentarea posibilităţii surven irii lor" .

Înţelegerea caracterului prejudiciabil al faptei săvârşi te Înglobează repre­

zentarea În conştiinţa persoanei a valorilor sociale asupra cărora se atenteaz ă, a

conţinutului acţiunii ş i inacţiunii prin care se realizează activitatea infracţiona-

'10 A. Boroi , op. cit., p. 92.

II B. C. YTeBcKHil, BIIHl/ B COBemCKOM yZOllOB HOM up aee , MOCl<Ba, 1950, c. 187; 1. Mac ari,

Drept penal al Republicii Moldova. Parteagenera lă , Ch iş i nău, CE USM, 2002, p. 158-159.

l ă , a c i rcumstanţelor concrete în care se va desfăşura infracţiunea (timpul, locul,

mijlo acele, împrejurările). Reflectarea în conştiinţa persoanei a tuturor compo­

nentelor analizate îi oferă posibilitatea conştientizării pericolului social al fap tei

si directionarea acesteia asupra unor valori sociale conc rete. În cauza penală nu

~e cere ~ fi probată înţelegerea caracterului prejudiciabil al fapt ei, deoarece se

prezumează că fiecare persoană responsabilă, cu o anumită exper ienţă de viaţă

ş i cunoştinţe , este aptă să conştienti zeze caracterul conduitei sale" .

Previziunea urmărilor prejudiciabile pre supune reprezentarea făptuitoru­

lui asupra daunei care va fi cauzată , prin s ăv â rşirea fapt ei, valorilor ocro tite de

legea penală . În cazul i ntenţ ie i directe previziunea include: a) reprezentarea

sch imbăr i lor reale ce vor avea loc în obiectul atentatului; b) conşt ient iza rea

periculozităţii so ciale a schimbărilor provocate; c) înţelegerea legăturii cauzale

dintre fapta săv ă rş ită şi urmările prejudiciabile (deşi în această etapă persoana

nu reflectă în conştiinţa sa toate detaliile, ci numai caracterul lor general) .

Factorul intelectiv al intenţiei directe presupune surveni rea inevitabilă a

urmărilor prejudiciabil e. F ăptuitorul , intenţionând să provoace anumite ur­

mări , este sigur că ele se vor realiz a de fapt , fie imediat, fie în viitor.

Fact orul volitiv al intenţ iei directe caracterizează direcţionarea voinţei

subiectu lui ş i se exprimă în dorinţa survenirii anumitor urmări prejudicia­

bile ale act iu nii sau inacţiunii sale infracţion ale . Dorinţa, referindu-se la sfer a

emoţional-volitivă a psihicului persoanei, constituie factorul volitiv mobilizat

la at ingerea scopului infracţional.

Urmările dorite prin să vâ rş i rea infracţiuniise pot manifesta, în cazul in­

tenţ iei directe, sub mai multe forme. Ele pot fi drept ultim scop al acţiunii (in ­

acţ iun ii) făptuitorului (omo r ul din gelozie, ură) , etapă intermediară (omoru l

cu sco pul de a înlesni s ă vâ rş i rea altei in fracţiuni) , iar în unele cazuri - mijloc,

metodă de atingere a scopulu i d irect preconizat de că t re făptuitor (omor la

comandă , moartea victimei înlesnind atingerea scopului urmărit - obţinerea

unui câştig personal).

Indiferent de scopul final urmărit, pentru toate cazurile de intenţie direc­

tă este carac ter is tică dorinţa conştientă a făptuitorului de a pr ovoca urmările

prejudiciabile.

Reglem entarea intenţiei directe de că tre legiuitor este orientată sprc infrac­

ţiunile cu componente materiale, Astfel , dorinţa are legătură doar cu urmările

prejudiciabile ce provoacă o daună obiectului oc rotit. Î nsă în Codul penal al

II YzonolHwe nţiaeo POCCIW . 06uiaH t{(lCl1Ib II TIOA peA. B. B. 3Apall OMhICJIOBa. MOCKB a,

IOp I1 CT'h , 1996, C. 168 .

206DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul X 207

RM O mare parte dintre infracţiuni au componenţe formale, în cadrul căroraurmarea prejudiciabilănu este un semn obligatoriu a laturii obiective. În astfelde cazuri, elementul volitiv se caracterizează prin dorinta d v,. ti, e a savarsi ac lU-

nea sau inacţiunea prejudiciabilă, indiferent de faptul survenirii unor' ur~ări

mat~riale.?e exemplu, subiectul huliganismului, conştientizând că acţiunilesale In.calca grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţăde societate, doreşte să comită acţiuni de acest gen".

B. Intenţia indirectă

Intenţia indirectă se caracterizează prin faptul că infractorul îsi dă

sean~a ,de ~arac~er~l prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, pre~edeunn~r~le el preJudlciabiie şi admite, în mod conştient, survenirea acestorurman.

, Conţinu~ul intenţiei directe şi al intenţiei indirecte coincid completamente

In ceea ce priveşte unul dintre aspectele factorului intelectiv, si anume întele­

ger~a ~a~'ac~erului prejudiciabil al faptei. Or, caracterul previ~iunii urmă:'ilor~reJu~I~la~llese manifestă diferit, deosebindu-se esenţial şi factorul volitiv alIntenţiei directe de al celei indirecte.

.. ~~~viziune~ ~~ cazul intenţiei indirecte presupune doar înţelegerea posi­bilităţii surverurn reale a urmărilor prejudiciabile şi nu a inevitabilitătii lor

Dacă o ~ersoană prevede inevitabilitatea survenirii urmărilor prejudi~iabil~ale faptei sale, nu se poate spune că această persoană nu le-a dorit nu le-a ur-mărit şi deci forma de vinovăţie va fi intenţia directă"'. '

Fac~orul volitiv.al intenţiei indirecte este caracterizat de lipsa dorinţei, dar

de admiterea conştientă a urmărilor prejudiciabile, fie de manifestarea uneiatitudini indiferente faţă de survenirea acestora.

Din punct de vedere psihologic, dacă făptuitorul nu doreste survenirea

urmărilorprejudiciabile, însă le admite în mod conştient, acest; constituie un

~ro~us derivat al faptei sale în calea spre atingerea scopului dorit, care excede

h.mltele componenţei infracţiunii. Vinovatul nu tinde spre provocarea urmă­rilor prejudiciabile, dar în acelaşi timp nu încearcă să le evite (lipsa de dorintăactivă)". '

În legea penală şi în viaţa reală infracţiunile săvârsite cu intentie indirec­

t~ s,e î~tâlne~c cu mult mai rar decât cele cu intenţie directă. Astfel, nu pot fisavarşite cu Intenţie indirectă infracţiunile cu componenţe formale, infracţiu-

:: Ibidem,p. 171;. Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, 0p. cit., p. 64.A. Boroi, op. CIt., p. 93.

,", E. B. 3I1paBOMbJCJJOB, op. cit., p. 172.

nile ce includ în componenţa lor un scop special, pregătirea de infracţiune, ten­

tativa de infracţiune, acţiunile organizatorului, instigatorului şi complicelui.

C. Alte modalitătiale intentiei, ,În doctrină şi în practica judiciară s-au identificat şi alte modalităţi ale in­

tenţiei, a căror cunoaştere poate servi la calificarea faptei şi la individualizarea

pedepsei penale. Astfel, se face distincţie între:

intenţia simplă şi cea calificată. Intenţia este simplă atunci când făp­

tuitorul prevede şi urmăreşte survenirea urmărilor prejudiciabile (in­

tenţie directă obişnuită), iar calificată atunci când făptuitorul urmăreşte

survenirea urmărilor în vederea realizării unui scop prevăzut în norma

de incriminare (de exemplu, omorul săvârşit "cu scopul de a ascunde

o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei" - lit. i) din alin. (3) al

art. 145 din CP al RM);

intenţia determinată şi cea nedeterminată. Intenţia este determinată

atunci când făptuitorul are reprezentarea unei urmări prejudiciabile

precise, pe care o urmăreşte sau doar o acceptă şi acţionează pentru

survenirea ei. Intenţia este nedeterminată atunci când făptuitorul are

reprezentarea mai multor urmăriprejudiciabile ce s-ar putea produce şi

îi este indiferent care dintre ele va surveni săvârşind fapta prejudiciabilă

(de exemplu, un infractor fuge, fiind urmărit de mai mulţi cetăţeni şi

de un poliţist cu câine de serviciu, şi, pentru a scăpa, trage cu arma în

direcţia urmăritorilor spre a-i omorî sau răni, fiindu-i indiferent care

dintre ei va fi victima)";

intenţia iI~iţială şi cea supravenită. Intenţia iniţială este evidentă atunci

când făptuitorul prevede urmarea faptei sale de la început, adică din mo­

mentul trecerii la săvârşirea faptei.Dimpotrivă, intenţia supravenită există

atunci, când prevederea urmării prejudiciabile apare ulterior unei hotărâ­

ri iniţiale şi determină hotărârea ulterioară de a o produce (de exemplu,

făptuitorul, săvârşind o infracţiune de violare de domiciliu, aflându-se în

interiorul locuinţei, se hotărăşte să sustragă anumite bunuri)' ;';

intenţia spontană şi cea premeditată. Prima se caracterizează prin

faptul că apare brusc, iar trecerea la săvârşirea faptei are loc imediat

după luarea hotărârii infracţionale (de exemplu, făptuitorul reacţio­

nează imediat la lovirea sa de către o altă persoană căreia îi vatămă

integritatea corporală). Celei de-a doua îi este caracteristică existenţa

II, A. Boroi, op. cit., p. 94.

,. M. Zolyneak, op. cit., p. 226.

- -----------s------------------,208

D nE l' T P EN A L. PA RT E A GEN ERA LĂ C a p i t o lu l X 209

unu i interval de timp între luarea hot ărârii infracţionale şi punerea ei

în executare, interval în care făptuitorul a meditat asupra modului şimijloacelor de s ă v ă rş i re a faptei;

intenţia unică şi cea complexă. Intenţia unică se manifestă atunci când

făptuitorul a hotărât să săvârşească o s ingură faptă, iar în cazul în care

acesta a hotărât să s ăv ă rşeasc ă mai mul te fapte sau a urmări t să producă

mai multe urmări prejudiciabile, suntem în prezenţa intenţiei complexe.

Stab ilirea corec tă a moda li tă ţ ii in ten ţ iei are o importanţă deosebită la in­

dividualizarea răspunderii ş i pedepsei penale. Ast fel. gradul prejud iciabil al

intenţ iei di recte este mult mai înalt decât cel al intenţiei indirecte. iar cel alintenţiei premed itate decât cel al intenţiei spontane etc.

§3. Imprudenta. Definitie si modalităti) J J J

Conform prevederilo r ar t. 18 d in CP al RM, "Se consideră că in frac­ţiunea a fost s ăvârşit ă din imprudenţă dacă persoana care a săvârşit-o îşi

dădea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sal e a. . ,prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera În mod uşuratic că ele

vor putea fi evitate ori nu Îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al ac­

ţiunii sau inacţiuniisale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmăriloreiprejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prcvad ă",

Din conţinutul prevederilor legale rezultă că răspunderea pentru in fracţ i ­unil e s ăv ărş ite din imprudenţă apare, de regulă. la survenirea urmă rilor preju­

dicia bile, adică num ai în cazurile i nfracţ iun ilor cu componenţe materiale. In

lipsa acestor urmări, fapta prejudiciabilă propriu-zisă nu atrage răspundereapenală . Doar în cazuri excepţionale. legiuitoru l admite tragerea la răspunderepena lă pent ru fapta s ăv ârşit ă din imprudenţă în lipsa urmărilor prejudiciabile

sau pen tru fapta ca re creează pericol de surven ire a aces tora (alin. (I ). ar t. 235din CP al RM. ar t. 345 din CP al RM etc.) .

Specificul aces tei form e de vi novăţie rezultă şi din faptul că Codul penal

al RM nu prevede răspunderea penală pentru participaţla la s ă v â rş i rea infrac­

ţ iunilor imprudente (ar t. 41 din CP al RM) şi exclude posibili tatea pregăt i rii şitentativei la ele (ar t. 26-27 din CP al RM).

Irnprudenţa , Ca formă a vi novăţie i. se manifestă sub două modalităţ i: Încre­dere exagerată şi neglijenta. Modalităţile imprudenţei au fost consacrate pentru

prima dată legislativ doar în actualul Cod pena l. deşi problematica acestora a

cons tit uit obiect de studiu al doctrinei ş i prac ticii judiciare de mul t timp.

A. Increderea exagerată se caracterizează prin faptul că persoana Îşidă seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale prevede, . ,

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, dar consideră în mod

usuratic că ele vor putea fi evitate.

, Factorul intelectiv al încred erii exager ate constă în înţelegerea de cătrefăptuitor a car acterului prejudiciabil al acţiuni i sau inacţiunii sale şi în preve­

derea urmărilo r prejudiciabile ale acestei fapte.

Înţelegerea caracteru lui prejudiciabil al faptei este legată , de regulă , de ne­

respectarea un or reguli de precauţie stabilite pentru a evita sur venirea un or

urmări prejudiciabile în procesul de desfăşurare a anumitor act ivităţ i . De

exemplu, şoferu l dezvoltă o v iteză i nadmis ibi lă pe o rută din raza oraşu lui şi

îş i dă seama că această abatere de la regulile de c ircu laţ ie rutieră creează un

pericol pentru secur itatea participanţilor la tr afic".

Prevederea de către făptuitor a urmărilor prejudiciabile ale faptei sale pre­

supune doar previziunea posibilităţii survenirii lor, deoarece numai în acest

caz poate exista ş i speranţa , l ips ită de temei, a prevenirii acestor urmări. În

cazul de prevedere a inevitabilit ăţii survenirii urmărilor, nu mai poate fi vorba

de speranţa ele nu se vor produce, de speranţa de a le preveni etc., situaţie în

care apreciem că per soana acţionează cu intenţie direct ă ".

După factorul intelectiv, încre derea exagerată are unele similitudi ni cu

intenţia indirect ă , deoarece în ambele cazuri făptuitorul conşt ient izează că

încalcă anumite interdicţii legale şi prevede posibilitatea survenirii urmări­

lor prejudiciabile. Dar, spre deosebire de intenţia indirect ă , în cadrul căreia

făptuitorulprevede posibilitatea reală de survenire a urmărilor prejudiciabile,

în cazul încrederii exagerate, această previziune poartă un caracter abstract:

subiectul prevede că fapta săvârşită poate cauza urmări prejudiciabile, dar pre­

supune că în cazul concret acestea nu vor sur veni.

Prevederea posibilităţii abstracte de surveni re a urmărilor prejudiciabile,

detaşată de la situaţia concretă, se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu

conşt ient izează desfăşurarea reală a legăturii cauza le, deşi , în virtutea unui

efort psihic, ar fi trebuit să o sesizeze. Făptuitorul apreciază , în mod uşuratic

şi exagerat împrejurările care, după părerea lui, ar fi trebuit s ă preîntâmpine

su rvenirea urmărilor prejudiciabile. În realitate, acestea au fost inapte să rea­

lizeze prevenirea.

Factorul volitiv al încrederii exagerate reprezintă efor turile pe care le

depune făptuitorul pentru a nu admite surveni rea urmărilor prejudiciabil e,

adică atitudinea negativă faţă de ele. În acest caz lipseşte atât dorinţa , cât şi

" Comentariu la Codulpenal al Republicii Moldova, op. cit., p. 67.

" A. Boroi, op. cit., p. 96.

210 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

Ca p ito l u l X 211

admiterea conştientăa urmărilor prejudiciabile. Conştiinţa şi voinţa făptuito­

rului sunt orientate spre preîntâmpinarea urmărilorprejudiciabile.

Posibilitatea preîntâmpinăriiurmărilorprejudiciabile se bazează pe apre­

cierea unor temeiuri şi împrejurări care, în concepţia făptuitorului, ar trebui

~ă ~v~te rez~ltatul ~revăzut. Din practica judiciară rezultă că astfel de împre­

jurari pot fI cunoştmţele făptuitorului, încrederea uşuratică în experienta sau

perspi.cacitatea lui în momentul hotărâtorori în forţa sa fizică, rezistenţa' unor

matenale, starea tehnică a mecanismelor, intervenţia altor persoane care să

împ~ediceproducerea urmărilorprejudiciabile prevăzute ca posibile etc .

In cazul când speranţa în neproducerea urmărilor prejudiciabile s-ar în­

temeia pe o întâmplare (hazard), pe un eveniment care ar putea să se producă,

dar în realitate să nu aibă loc, vinovăţia făptuitorului va îmbrăca forma inten­

ţiei, fiind practic vorba de acceptarea riscului producerii rezultatuluiw.

B. Neglijenţa penală constă în poziţia psihică a făptuitorului care nu

îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale nu

a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor~rejudiciabile:desi trebu~a siputea să le prevadă. ' ,

Spre deosebire de celelalte forme şi modalităţi ale vinovăţiei, în cazul

s ă v ă rşi ri i in fracţiunii din neglijenţă, infractorul nu îşi dă seama de caracte­

rul prejudiciabil al faptei sale şi nu prevede posibilitatea survenirii urmărilor

prejudiciabile ale acesteia. De aceea, în cazul neglijenţei,nu se pune problema

atitudinii făptuitoruluifaţă de urmările faptei sale (voinţa de a produce sau ac­

ceptarea conştientăa posibilităţii apariţiei), urmări pe care el nu le-a prevăzut,

deşi trebuia şi putea să le prevad ă, Faptul că subiectul nu prevede, în anumite

condiţii, survenirea urmărilor prejudiciabile denotă atitudinea lui neglijentă

faţă de regulile de conduită obligatorii în cazul respectiv. Astfel, esenta ne­

glijenţei penale constă în acee a că făptuitorul, având posibilitatea real~ de a

prevedea urmărileprejudiciabile ale acţiunii sau inacţiunii săvârşite, nu a de­

pus nici un efort psihic, nu a executat anumite acţiunivolitive, determinate desituaţie, pentru a preîntâmpina urmărileprejudiciabih->'.

Răspunderea penală pentru infracţiunile săvărşite din cauza neglijenţei

penale survine în temeiul faptului că vinovatul trebuia ş i putea să prevadă

urmările prejudiciabile ale faptei sale. În acest sens, neglijenţa penală este ca­racterizată de două elemente: negativ şi pozitiv.

Elementul negativ al neglijenţei penale se referă la lipsa de prevedere a ur­

mărilor prejudiciabile ale faptei comise de subiect ul infracţiunii.

zu Explicaţii teoreticeale Codului penal român, op. cit., p. 243.

11 E. B. 3,n;paBOMbIClIOB) op.cit., p . 182.

Elementul pozitiv alneglijenţei penale indică existenţa unor condiţii care

dau posibilitatea de a considera c ă infractorul trebuia şi putea să prevadă urmă­

rile prejudiciabile ale acţiunii sau inacţiunii sale. În funcţie de acest element,

neglijenţa este apreciată drept modalitate a vinovăţiei în sens juridico-penal.

Determinarea elementului pozitiv al neglijenţei penale se efectuează pe

baza a două criterii: obiectiv şi subiectiv.

Criteriul obi ectiv, concretizat la art. 18 din CP al RM prin sintagm a "tre­

buia să prevad ă ", poartă un caracter normativ ş i exprimă obligaţia persoanei

de a prevedea posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile cu respectarea

măsurilorde precauţie prescrise (de exemplu, nerespectarea regulilor securită­

ţii la efectuarea lucrărilor, la exploatarea mecanismelor etc.) . Această obligaţie

poate să rezulte din legi sau din alte acte normative, din contracte, instrucţiuni

şi reguli care reglementeazămodul de desfăşurare a unor activităţi, din anu­

mite norme de convieţuire socială . În lipsa obligaţiei de a prevedea surveni rea

urmărilor prejudiciabile vinovăţia se exclude.

Obligaţia de prevedere se deduce nu din posibilităţile individuale, concrete

ale persoanei, ci din posibilitatea unui individ mediu, obişnuit, care, activând

în condiţiile făptuitorului, ar fi trebuit să prevadă rezultatul acţiunii sau in­

acţ iunii sale. Prin urmare, obligaţia de a prevedea urmarea prejudiciabilăeste

o condiţie obiectivă a neglijenţei şi la stabilirea ei nu se iau în consideraţie

particularităţile individuale ale persoanei concrete:".

Totodată, prezenţa anumitor obligaţii nu este suficientă pentru a recu­

noaşte vinovăţia persoanei: trebuie stabilit faptul că persoana avea posibi­

litate a reală, în cazul concret, să prevadă po sibilitatea survenirii urmărilor

prejudiciabile, dar această po sibilitate nu a fost realizată şi urmările nu au fost

înlăturate. În acest sens, este aplicat criteriul subiectiv.

Criteriul subiectiv al neglijenţei penale este exprimat în sintagma "putea să

prevadă" şi se stabileşte în funcţie de particularităţile individuale ale făptuite­

rului (pregătirea ş i experienţa lui profesională, de viaţă, starea sănătăţii etc .) şi

de circumstanţele concrete ale cazului.

Caracteristicile individuale ale făptuitorului trebuie să ofere posibilitatea

de a percepe concret situaţia, de a trage concluzii întemeiate şi a face aprecieri

adecvate . Totodată, situaţ ia nu trebuie să fie extrem de complicată, pentru ca

făptuitorul să poată prevedea posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile.

În prezenţa acestor două premise, prevederea survenirii urmărilor prejudi­

ciabile devine realmente posibilă . Dacă se va stabili că persoana nicidecum

" Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p. 68.

212 DR EPT P E N A L. PAR T E A GEN ER A LĂ

213Capi to l u l X

nvu .pu~eva ~ă vpr,evadvă ,survenirea urmărilor prejudiciabile, va exista o faptă

s ă v ă rş it ă far a vinovăţie (caz fortuit) .

l'I:in lll~mar~, răspu~derea penală pentru neglijenţa penală poate surveni

numai daca va fi dovedit că persoana, în anumite circumstante, nu numai că

treb~ia ~c ~' ite r iu l obiectiv) , dar şi putea, în virtutea calităţilor' ş i capacităţilors~le individuale (criteriul subiectiv), s ă prevadă posibilitatea survenirii urmă­

nlor prejudiciabile ale faptei .

§4. Infracţiunea săvârşită cu două forme de vinovăţie

De regulă, infracţiunile se s ăv ârşesc cu o singură formă de vinovătie : in­

tenţie sau imprudenţă.Există însă unele in fracţiuni care cuprind cumulativ în

latura lor subiectivă atât intenţia , cât ş i imprudenţa , situaţia fiind cunoscută

~u~ de~~mir~a ~,~ ::p~'aeteri ntenţ ie " sau "intenţie depăşită", "vinovăţie dublă",

vinovăţie mixtă ", vinovăţie compusă".

. În mare parte termenii propuşi sunt inexacţi, întrucât nu poate exista o a

treia formă~de vinovăţie (mixtă, compusă) , în care intenţia şi imprudenta se

contopesc. :n pri.ncipi~, fiecare formă de vinovăţie există de sine stătăt~r şidoar uneon pot fi reumte în cadrul aceleiaşi infracţiuni.

Dou,ă ,forme d~ vinovăţie pot exista concomitent doar în cazul componen­ţelor calificate de infrac ţiune: atunci când făptuitorul, s ăvârsind cu intentie o

faptă prevăzută de legea penală , produce din imprudenţă un 'rezultat m ai ~ravsau ~n ~ezult:t ~n pl.us faţă de acela prevăzut şi urmărit sau acceptat!". Astfel,

pe langa urmanle directe, survin şi urmări derivate, mult mai grave, care nu

sunt cuprinse de intenţia celui vinovat! '.

Problematica infracţiunilors ăvârşite cu două forme de vinovătie a con­

stituit obiect de studiu ş t i inţ i fic de mult timp, dar legislativa fost consacrat ădoar în Codul penal actual. Conform prevederilor art. 19 din CI' al RM, "dacă,

drept rezultat al s ăvârşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmărimai

grave care, conform legii, atrag înăsprireapedepsei penale şi care nu erau

cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări

survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar con­

sidera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a

prevăzut ~osibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le

prevad ă, In consecinţă,infracţiunease consideră intentionată", .

2.1 A. 1/1. Pap or, BUHa GCOGemCKOMylOJlOGHOM npaee, Caparon, 1987, c. 161.

: ., B, A. 1ll11pJlCB, Ilp ecmynneuue c OGyMH rjJopMaMu eunu - rjJUK~UH Gyl OJlOG HOM npaeePoccuu II Cnenoaarem., 1997, NQ6, c. 10. 12.

Ceea ce caracterizează , sub aspect obiectiv, infracţiunile să vă rş ite cu două

forme de vinovăţie este îm prejurarea că , urmărind producerea unui anum it

rezultat sau acceptâ ndu-l, făptuitorul săvârşeşte o faptă ce const ituie elem en­

tul mat erial al unei infracţiuni (primum delictum), dar produce un rezultat

mai grav ori în plus, ce caracterizează o infracţiune mai gravă sau o variantă

agravantă a aceleiaş i infracţiuni (nwjus deliciumt",Sub asp ect subiect iv, aceste infracţiuni se caracterizează prin intenţie, care

stă la baza fapt ei iniţiale, ş i imprudenţă faţă de urmarea mai gravă surven ită".Urmarea mai gravă provocată din imprudenţă prin fapta săvârşită cu intenţie

apare ast fel drept circumstanţă agravantă a infracţiunii săvârşite .Temeiul real pentru exi stenţa infracţiunilor cu două forme de vinovăţie

îl con stituie pr eved erea unor componenţe distincte cu st ructură specificăîn Partea specială a Codului penal. În acest sens , legiuitorul reuneste într-o

si ngură componenţă două infracţiuni de sine stătătoare: una intenţionată şialta imprudentă, constituind o infracţiune calitativ nouă cu conţinut subiect iv

specific. Deşi numărul infracţiunilor s ăv ârşite cu două forme de vinovăţie nu

este mare , importanţa jurid ico -penală a acestora nu poate fi neglijată ,Dacă Codul penal nu ar fi incriminat infracţiunile s ă v â rşite cu două forme

de vinovăt ie ca infractiuni distinctive, în pr actica judiciară, la încadrarea juri-, '

dică a unor asemenea fapte s-ar fi impus aplicare a regulilor concursului ideal

de in fracţiuni. De exemplu, luarea de ostatici şi lipsirea de viaţă din impruden­

ţ ă sunt fapte in criminate ca infracţiuni concrete în alin. (l) al art. 280 din Cl'

al RM şi, respe ctiv, în art. 149 din Cl' al RM. Acestea, fiind unite de legiuitor

într-o componenţă, au format o singură infracţiune de luare de ostatici , care

a provocat decesul unei persoane din imprudenţă (alin. (3) al art. 280 din Cl'

al RM ), sancţ iunea pentru această in criminare fiind cu mult mai aspră dec ât

sancţiunile prevăzute pentru fiecare dintre infracţiunilereunite".De regulă, pentru reglementarea infrac ţ iun i lo r cu două forme de vinovă­

ţie, legislaţia penală pre vede forme agravante ale unei infracţiuni-tip: infrac­

ţiuni materiale agravante şi infracţiuni formale agravante ~" .În infracţiunile materiale agravante s ăvârşite cu două forme de vinovăţie

su nt incluse: vătămarea intenţionată gravă a integri t ăţii corporale sau a s ă-

:' C. Eu la i, op. cit., p. 191, V. Dobrino iu, 1. Pascu, 1. Molna r, Gh . Ni sto rea nu , A. Boroi,

V, Lazăr, op. ci t" p. 127.", E. }:(. I/1BaHoll , C. X. Ma3YKoB, Cy67,eKI11UBHaJl cmopoHa IlpecmyrtJlCHUH, POCToB-Ha-

}:(OHY, 1999, c. 23-24._, Comell tar i u la Cod ul penal al Republici i M oldova, op. cit., p. 70.

' K B. A, HepCeCJlH, op. cit., c. 48.

214 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

s

215Ca p i to l u l X

III

năt ătii, care a provocat decesul victimei (alin. (4) al art. 151 din CP al RM),

distrugerea sau deteriorarea intenţionatăa bunurilor care s-a soldat cu decesul

persoanei (alin. (2) al art. 197 din CP al RM etc.). Caracteristică pentru aceste

fapte este împrejurarea că urmarea calificată (rezultatul mai grav) este prevă­

zută în calitate de semn obligatoriu al componenţei şi provoacă o daună altui

obiect juridic special decât cel al faptei iniţiale. De exemplu, vătămarea in­

tenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (alin. (1) al art. 151 din

CP al RM) are în calitate de obiect sănătatea persoanei, dar dacă este urmată

de decesul victimei (alin. (4) al art. 151 din CP al RM), atunci obiectul acestui

atentat imprudent îl constituie viaţa persoanei.

Se consideră infracţiuni formale agravante s ăvârşite cu două forme de

vinovăţie: internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică, care a cauzat din

imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori de­

cesul victimei (alin. (2) al art. 169 din CP al RM); lăsarea în primejdie, care a

provocat din imprudenţădecesul victimei (alin. (2) al art. 163 din CP al RM)

etc. În cadrul acestor infracţiuni,urmarea calificatăconstă în provocarea dau­

nei unui obiect suplimentar, diferit de cel supus apărării juridico-penale prin

componenţade bază. De exemplu, răpirea persoanei (alin. (1) al art. 164 din

CP al RM) are în calitate de obiect libertatea persoanei, dar dacă este urmată

de decesul victimei (alin. (3) al art. 164 din CP al RM), atunci obiectul supli­

mentar al acestui atentat imprudent îl constituie - viaţa persoanei.

Generalizând cele analizate, putem menţiona că infracţiunilesăvârşite cu

două forme de vinovăţie se caracterizează prin următoareleaspecte":

1. îmbinarea a două forme diferite de vinovăţie: intenţia şi imprudenţa

(îmbinarea intenţiei directe cu cea indirectă sau a neglijenţei cu încre­

derea exagerată nu constituie două forme de vinovăţie);

2. formele de vinovăţie privesc diferite semne ale laturii obiective (fapta

prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile) ce au importanţă de drept;

3. atitudinea imprudentăse manifestă doar asupra urmărilor calificate;

4. două forme de vinovăţie există doar în cadrul formelor agravante ale

infracţiunii -tip (componenţe calificate);

5. infracţiunile săvârşite cu două forme de vinovăţie, în integritate, sunt

considerate intenţionate.Acest fapt este determinat de forma intenţio­

nată a vinovăţiei, caracteristică componenţei infracţiunii de bază.

Studiul infracţiunilor cu două forme de vinovăţie este necesar pentru

delimitarea acestor infractiuni, pe de o parte, de cele săv ârşite intenţionat şi,

,., A. 11. Papor, op. cit., p. 162.

e de altă parte, de cele săvârşite din imprudenţă, care ~u..m~l~e î~ .:~o~un~UPă sem nele obiective. De exemplu, dacă în '"?" provoca: ·ll .vat~ma~ll g~avea integrităţii corporale sau a sănătăţii a su~·ven~t. de~esul VICtImeI, UImar e C.~

era cuprinsă de intenţia făptuitorului (chiar ŞI m~:rect), fapta ~e. cara~tenv . tr unică formă de vinovătie si este calificat ă ca omor mtenţlonatzeaza pnn 1-0 L' • , . ., . "

( 45 di CP 1RM) Si viceversa dacă în cazul omorului din impi udenţaart. 1 ma. , " " " ..'

nu este stabilită intenţia făptuitorului de a vătăma grav sanat~te~ vlctll~eI:. l' douaV forme de vinovătie şi fapta va fi calificată ca Iipsire de VIaţaatunci Ipsesc L' ,

din imprudenţă (art. 149 din CP al RM) \o.. . " " " . "În acest sens, pentru ca organele judiciare sa poata St~bI:I ~or.ect daca ~

anumită urmare prevăzutăde legea penală s-a datorat fapt~I ~avarşlte cu ~o.uaforme de vinovăţie , este necesar să se procedeze la o analiză a factorulUI in-

telectiv, care în mod logic trebuie să parcurgă două faze". .în prima fază, organul competent trebuie să probe.ze că mfract~rul ~săvârsit cu intenţie fapta iniţială, adică să rezulte din actele co.mlse ca

autorul a prevăzut, a urmărit ori a acceptat o anumită urmare ŞI nu alta

mai gravă, care s-a produs în realitate; . "în a doua fază se impune constatarea că făptuitorul a avut o an~mlta

reprezentare faţă de urmarea mai gravă, însvă nu a acceptat-o on nu a

prevăzut-o, deşi putea şi trebuia să o prevada. . " .

O. le judiciare trebuie să stabilească în concret intenţia in raport cuIgane lif . t

fapta iniţială şi imprudenţafaţă de un~are.a"mai gravă, pentru a ca 1 ica corec

fapta şi a aplica o pedeapsă penală echItabIla.

Sectiunea a III-a, FAPTA SĂVÂRŞITĂ FĂRĂ VINOVĂŢIE, (CAZUL FORTUIT)

Conform prevederilor art. 20 din CP al RM, "Fapta se consideră săvârşită, ' , dă d ama de caracte-

fa" l'a" vinov ătie dacă persoana care a comis-o nu 1Ş1 a ea se , ,, , ăzut ib 1 tatea

rul prejudiciabil al acţiunii sau illacţiunii sale, nu a prevazu pOSl 1 1, ,

, .. urma"1'1'101' ei preJ'udiciabile si, conform circumstanţelorcauzei,survemrn ' . 1

" u trebuia sau nu putea să le prevadă" Dispoziţia acestei norme pena e111C1 n derii 1 'ereglementează un aspect al principiului vinovăţiei răspun eru pena e, car

.\0 E. B. 3gpaBoMbl cnoB, op. cit., p. 190. . 1" M. Michinici , Unele observaţii privind proetertntentiu II ReVIsta de drept penal, nr. ,

1996 , p. 81.

\

216D REPT PENAL. PARTEA GE NER A LĂ

Ca p i to l u l X 2 17

exclude incriminarea obiectivă în dreptu l penal al Republicii Moldova. Nici

o faptă săvârşită fără vinovăţie, oricât de prejudiciabile ar fi urmările ei, nupoate fi recunoscută drept infracţiune'c.

O faptă prevăzută de legea penală se consideră ca fiind săvârsită datorităcazului fortuit atunci când acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un

rezultat prejudiciabil pe care aceasta nu l-a prevăzut şi nu l-a dorit, ca urmare

a unei forţe străine ce n-a putut fi prevăzută în mod obiectiv. Această situatie

apare atunci când peste o faptă umană, so c i a l - ut i l ă, se suprapune o întâmpla're

sau o împrejurare imprevizibilă,care deviază direcţia şi rezultatul firesc ale fap­

tei iniţiale a omului, realizându-se componenţaunei infracţiuniconcrete- ',

în literatura de specialitate, cazul fortuit este ilustrat, de obicei, cu urmă­toarele exemple: în timpul desfăşurării muncilor agricole, o femeie îsi lasăcopilul mic la umbra unui zid, dar se produce un cutremur, zidul se d ărârn ă şicopilul este ucis; pe un timp foarte liniştit un gospodar dă foc unor uscături,însă, în mod cu totul neprevăzut, se iscă o furtună şi focul se extinde la casele

vecinilor; în timpul aratului, un tractorist atinge cu plugul un obuz aflat în

pământ din ~timpul războiului, se produce o explozie şi un muncitor agricol

este rănit ;,1. In toate aceste cazuri există o legătură cauzal ă între acţiunea sau

inacţiunea făptuitorului şi urmarea survenită, dar latura subiectivă lipseşte,deoarece în condiţiile date urmarea este imprevizibilă, după cum imprevizibi­lă a fost .~ i intervenţia forţei străine.

. Cazul fortuit începe acolo unde sfârşeşte imprudenţa (neglijenţa penală),fiindcă din moment ce o persoană a putut să-si reprezinte interventia fortei

s tr ă i ne şi producerea urmării prejudiciabile, în'să nu le-a prevăzut, ~xistă ~i ­novăţie. Spre deosebire de neglijenţa penală, cazul fortuit este caracterizat de

absenţa criteriilor obiectiv sau subiectiv, care determinăneglijenţa ca formă avinovăţiei.

Din dispoziţiile art. 20 din CP al RM rezultă două situatii în care între

acţiunea (inacţiunea) ş i urmarea prejudiciabilă su rven ita exist ă o legătur ăcauzală , însă fapta se consideră să vă rş ită fără vinovătie".

în prima situaţie persoana care a comis fapta nu îşi dădea seama de carac­

terul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale şi, conform circumstantelor

cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să - I înţeleagă. La această situatie se r~feră

l' Comen ta riu la Cod ul penal al Republicii Moldova , op. cit ., p. 71.

" V. Dobrinoiu, 1.Pascu , r. MoJnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi , V. Laz ăr, op. cit., p. 311.; , M. Zolyneak, op, cit ., p. 384.

F Comenta riu la Cod ul penal al Republicii Moldova , op. cit., p. 71.

legitima apărare aparentă (putativă sau imperfectă) , când o persoană este con­

vinsă, în baza unor date obiective şi a unor condi ţ i i subiective, că se află în faţa

unui atac. în ace st ca z trebuie să existe împrejurări reale care s ă creeze făptui­

torului certitudinea că se află în faţa unui atac. Dacă se va stabili că persoana

care se crede cu bună-credinţă atacată ş i circumstanţele concrete ale cauzei,

inclusiv comportamentul părţii vătămare, îi dădeau temeiuri de a apreci.a ac:

ţiunile părţii vătămare ca atac ce-i dă dreptul de a se apăra, fapta se consider ă

s ăv ârşit ă fără vinovăţie \r. •

În cazul infracţiunilorcu componenţe formale , dacă persoana nu îşi dădea

seama sau nu trebuia şi nici nu putea să înţeleagă caracterul prejudiciabil al

actiunilor (inacţiunilor) sale, ele de asemenea se consideră s ăv ârşite fără vino­

vătie. De exemplu, declaraţiilece nu corespund adevărului, în situaţia în care

martorul este de bună-credinţă, că ele sunt adevărate, nu întrunesc componen­

ta infractiunii de mărturie mincinoasă , prevăzută de art. 312 din CP al RM .

, A do'ua situatie, în care fapta se s ăv âr şeşte fără vinovăţie, este aceea în care

persoana nu îşi d'ădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, nu a pre.­

văzut posibilitatea survenirii urmărilor ei şi , co~nform circumstanţelor cauzei,

nici nu trebuia şi nici nu putea să le prevadă . In acest caz , pentru a produce

efecte de înlăturare a caracterului penal al faptei, cazul fortuit trebuie să se

întemeieze pe anumite condiţii absolut necesare: .. '

a. acţiunea sau in acţiunea care a determinat urmarea neprevazuta trebuie

să fie o faptă incriminată de legea penală. Dacă, în raport cu urmarea

produsă, fapta săvârşită nu cade sub incidenţa legii penale, problema

existentei unui caz fortuit nu se poate pune; lipsa acestei condiţii ar face

ca apli~area prevederilor art. 20 din CP al RM să fie lipsită de obiect.

b. actiunea sau inacţiunea unei persoane să fi produs o urmare prejudi­

ci~bilă datorită unor împrejurări obiective, neprevăzutede conştiinţa şivointa acelei persoane. Între intervenţia neaşteptată a unei forţe străine

si urmarea neprevăzută a acţiunii sau inacţiunii făptuitorului trebuie

s ă existe un raport de cauzalitate, în sensul că cea dintâi a contribuit la

producerea acestei urmări.

Uneori acţiunea energiei străine poate preceda acţiunea făptuitorului (de

exemplu, cineva admin i s trează unei persoane din familie "" me~icament în

care fannacistul introdusese din greşealăo substanţă otr ăvitoare, Iar bolnavul

moare), dar de cele mai dese ori împrejurarea fortuită intervine după ce făp­

tuitorul ş i -a început activitatea.

IvI. Basar ab, op. cit., voI. II, p. 134.

218 DR EP T PE NAL. PARTEA GE N ERALĂC a pi t o l u l X 219

Împrejurările . imprevizibile care duc la apariţia urmării prejudiciabile

pot avea surse variate şi multiple. Ele se pot datora: unor fenomene ale naturii

(cutremur de pământ, furtună, trăsnet, alunecare de teren etc.): folosirea unor

instalaţ_ii.sau me~anisme (explozia unui cazan sub presiune, scurtcircuit etc .),

unor star.ll~ala~hveale persoanei (leşin, atac de cord etc.); comportării impru­

d_e~~e a v~ct~me~ (travers~rea neaşteptată şi în fugă a unei străzi etc.); compor­t~111 unor vieţuitoare (o insect ă îl Înţeapă În ochi pe şoferul unui automobil În

timp ce acesta se afla Ia volan, din care cauză comite un accident) ".

Nu există caz fortuit atunci când infractorul a acceptat riscul produceriiurmării prejudiciabile.

c. persoana care a s ăv â rşit fapta trebuie să fi fost În imposibilitatea de a

prevedea intervenţia Împrejurării care a determinat producerea urmă­

r~i .prejudiciabile. Deşi astfel de Împrejurări sunt cunoscute, imprevi­

zIbIL este momentul apariţiei lor" . Se ştie, de exemplu, că este posibil

ca trăsnetul s~ .incendieze recolta adunată în stoguri, dar nu se poate

prevedea apariţia unei împrejurări fortuite şi deci nimănui nu i se poatecere să o prevadă.

În ipoteza cazului fortuit , imposibilitatea de prevedere are caracter

obi.ecti~ şi g~n~ral, În sensul că , în condiţii similare, nici o persoană, oricât

de. llltehgenta ŞI perspicace ar fi, nu putea să prevadă Împrejurarea ce a de ter­

minat urmarea prejudiciabilă. Datorită acestui aspect efectele cazului fortuit

~perează in rem, deci se răsfrâng asupra tuturor participanţilor.Când impre­

jurarea neprevăzută se datoreşte unor energii animate sau neanimate (animal

constr~cţii,maşini), va exista caz fortuit pentru făptuitor, nu şi pentru cei din

culpa carora s-a produs împrejurarea care a dus la urmarea prejudiciabilă. Ast­

fel, atunci când se blochează direcţia autovehiculului, conducătorulauto nu va

răspunde, ci va răspunde mecanicul, care nu a reparat-o bine".

. N~mai. atu~ci ~ând fapta săvâ rşită întruneşte cumulativ toate condiţiileobiective ŞI subiective enunţate, aceasta se consideră săv ărsit ă fără vinova-t', 1 ,leIII se~~u ~rt.:O din CP al RM. Cazul fortuit , înlăturând caracterul penal 'alfaptei, înlătură pe cale de consecinţă şi răspunderea penală.

." M. Basarab, op. cit., p. 146.

" C. Bulai, op. cit., p. 253, C. Mitrache, op. cit., p. 115.,., M. Basarab, op. cit., p. 148.

Secţiunea a IV-a. SEMNELE FACULTATIVE ALE LATURII SUBIECTIVE

Motivul şi scopul infracţiunii sunt un ele dintre semnele indispensabile,

absolut necesare ale actului volitiv, ce fac parte din componenţalaturii subiec­

tive a infracţiunilor s ăv ârşite cu intenţie. Ele influenţează formarea intenţiei,

direcţionarea şi realizarea ei, dar în conţinutul acesteia nu se includ.

Practica demonstrează că orice faptă intenţionată , prevăzută de legea pe­

n al ă , este precedată şi determinată de un impuls interior care inspiră făptuito­

rului ideea de a o comite, fiind orientată spre atingerea unui scop concret. Între

motiv şi scop există o legătură lăuntrică. Motivaţia presupune şi preconizarea

scopului. Deşi sunt semne strâns legate între ele şi condiţionate reciproc, moti­

vul şi scopul nu sunt noţiuni identice. Fiecare dintre ele caracterizează în mod

diferit atitudinea psihică a persoanei faţă de infracţiunea săv ăr şită,

Motivul

Doctrina de drept penal defineştemotivul (mobilul) infracţiuniica fiind

imboldul interior, adică acea necesitate, dorinţă, pasiune, emoţie, acel sen­

timent care determinăpersoana să s ăvârşească infracţiuneaşi îi dirijează

voinţa în momentul săvârşiriiei. De aceea motivul este denumit şi cauza in­

ternă a actului de conduită",

De fapt, nu numai infracţiunilese comit sub impulsul unui anumit mobil,

ci orice faptă conştientă şi voluntară a omului. Dar, spre deosebire de motivul

fapt elor licite, mobilul infracţiunilor are un caracter antisocial (nociv). Ase­

menea impulsuri interne, care stau Ia baza s ă v ârşirii unei infracţiuni, pot fi:dorinţa obţinerii unor foloase ilicite (de exemplu, în cazul s ăv ârşirii infracţiu­

nilor de înşelăciune, luare de mită , trafic de influenţă), tendinţa de îmbogăţi re

fără muncă (de exemplu, Ia infracţiunile de delapidare, furt , t âlh ărie , abuz de

încredere), duşmănia politică (de exemplu, la trădare de patrie ori spionaj),

porniri huliganice (de exemplu, în cazul infracţiunii de ultraj, contra bunelor

moravuri şi al tulburării liniştii publice), sentimente de ură , răzbunare, gelo­

zie (în cazul infracţiunilorde omor şi vătămare corporală), impulsuri sexuale

normale sau aberante (de exemplu, în caz de viol, perversiune sexuală) etc."

Aici constatăm că motivele in fracţiunii sunt întotdeauna concrete, deo­

sebindu-se îns ă după conţinut şi formă. Totodată , unele infracţiuni pot fis ă v âr ş ite din mai multe motive.

' 1> C. Bulai, op. cit., p. 192.

V. Dobrinoiu, 1. Pascu, 1.Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit.,p. 171.

220 DR EPT P E N A L. PA RTEA G E N E R A LĂ

221C a p i t o lLl l X

Existen ţa mobilului în s ă vă rş irea orică rei infracţiun i este un indicator iu al

normalităţii psihice a făptuitorului. Lipsa unui m obil, a unei mot ivaţ i i a faptei

cons titu ie un indicatoriu de ano rm alitate psihică a făptuitorului şi impu ne o

exa minare atentă a responsabil it ă ţi i subiect ului. Cunoaşterea mobilului in ­

fracţ iun i i poate da răspuns la următo arele înt rebări: "De ce s-a să vârşit infrac­

ţ iunea?", "D e ce mo tive s-a condus persoana s ăvârşind infracţiunea ? "

Drept consecinţă , cunoaşterea mobi lul ui fapt ei este necesară în fieca re

caz concret, cons tituind un element ind ispe nsabil pentru aprecierea actului de

conduită şi a periculozităţi i infractorului, pentru stabilirea măsurii de apărare

socială adecvate aces tei pe r iculozităţi . Este o sarcină permanentă a organe lor

de urmărire penală ş i a ins tanţelor judecătoreşt i de a stabili şi a dem on st ra, în

fiecare caz, m obilul conduite i an tisociale a infractorului.

Importanţa juridice-penală a motivului i n fracţiunii este diferită în funcţie

de valoarea at r ibuită de legiu itor acestuia în cad rul componenţelor infracţ iu­

n ilor concrete. În aces t sens, ca şi alte semne faculta tive ale componenţei in ­

fracţ iuni i , motivul poate avea o semnificaţ ie triplă:

de regulă , mobilul faptei nu constituie o condiţie pentru existenţa in­

fracţiun i i , cons iderându-se că prezenţa vinovăţie i este suficientă pen tru

în tregirea laturii subiect ive a infracţiun ii. Doar în cazuri excepţionale le­

giuito rul consideră necesară existenţa unui mobil ca semn obligatoriu al

laturii subiective a componenţei infracţiun ii . Mobilul infracţiunii poate

fi indicat expres în dispoziţia artico lului corespunzător din Codul penal

(de ex. art. 142 din CP al RM) sau poate fi subînţele s ca semn nec esar

al componenţei concrete de infracţiune (de ex. ar t. 187 şi 188 din CP al

RM). Atunci când în latura subiectivă a unor i nfracţiuni mobilul este un

semn obligato riu, dar lip seşte în fapta persoan ei, înseamnă că nu există

în genere componenţa infracţiunii sau există o altă infracţiune;

există , de ase me nea, fapte penale la care m obilul const ituie un element

circumstanţia l de ord in subiectiv în formele calificate ale infracţiu­

nii. De exemp lu, omorul este calificat, printre altele, atunci când este

s ăvâ rşi t din interes material (Iit. b) dn alin. (2) al art. 145 din CP al

RM); vătămarea intenţionată gravă a i ntegrităţii corporale sau a sănă ­

tăţ i i este cali ficată, printre altele, atu nci când se produce "din m otive

de duşmănie sau ură s ocială, naţională , ras ială sau religio asă" (lit. i) din

alin . (2) al ar t. 151 din CP al RM);

în fine, mot ivul infracţiun i i poate fi prevăzut de lege ca c ircumstanţă

agravantă sau atenuantă generală , care serveşte la individualizarea

răspunderii şi ped epsei pen ale. De exemp lu, dr ept cauză ce atenuează

răspunderea penală este considerată "s ăv â rş i rea in fracţ iunii ca urmare a

unui concurs de împrej urări grele, de ordin person al sau fami lial ori di l~

m otive de compătimire" (lit. e) a art , 76 din CP al RM): ia~· . dr~p~ cauza

ce agravează răspunderea penală - "s ăvârşirea infr~cţ1Unll din int eres

material sau cu alte intenţii jos nice" (lit. l) a art. 77 din CP al RM).

Scopul

Pr in scopu l infracţiunii se înţelege obiectivul pro~)~s ~i re~rezcntat (~efăptuitor ca re zultat al acţiunii sau inacţiunii sale, adic ă fmahtatca urma-

rit ă prin s ă v ârşirea faptei penale " . , u U uScop ul se deosebeş te de mobil , deşi se află într-o st ra nsa legatura c~ ace~ta

. di lozi bil I 'mpulsul ll1tenor(de exemplu, în cazul u nu i omor com is ll1ge ozie, mo I u - I ,u .care a determinat săvârşirea faptei - este gelozia, pe când scopu.l~ste Il1lat~l1.a­rea d in viată a unei persoane). Scopul nu trebuie confu ndat n ici cu urmărilefapte i com i'se, aces tea fiind calea de reali zare a sc~pulu i (de ex~~plu: în ~az~l

. O' urmarea este moartea victimei, iar pn n moartea Victime i se rea li-un ui om 1,

zează scopul- suprimarea vieţii pe rsoanei fizice) . . .În funcţie de conţ inutul său, scopul i nfracţiuni i ~oate fi dl~.e rs ~ goa na

după câştig uşor, acapararea puter ii, subm ina rea p~tem de sta t, ~~Il1~lre~ ve.~niturilor de la impunerea fiscală etc. Pericolul SOCial al sCOpUl.Ul Il1 fI~cţl.~nlldeterm ină în mare măsură gr adul şi caracterul pre judiciabil al ll1f~·acţlU~ll .

De asemenea, scop ul poate fi imed iat (nemij locit) ş i mai îndepa r tat (f~n~l) .Aşa, spre exemplu, înt r-un caz de omor sco pul i m~diat ~s~e lipsirea de ~Iaţa a

victimei, iar cel îndepărtat poate fi moştenirea unei aven lasate de cel UCIS sa~ ,în caz de furt , sco pul nemijloci t este î nsuşirea unor bunuri sau sume de bani,

iar cel fina l, cumpărarea unui automobil sau a unei case et~ . . u " • • ar

C. bil 1 sco pul este ca racte rist ic în gen eral activit ăţi i vol itive, da SI mo I U, .

nu este prevăzut ca sem n în componenţa infracţi~ni iu decât în mod e~ce~ţlO-

1 Atfe l doar la unele infracţiuni scopul reprezintă un semn cons titutiv al

na. s l ' , 1 ' 11 u •

laturii subiective. De exem plu, pentru existenţa i nfracţiuni i ue ta t arie se c.ere

ca atacu l s ă fie s ă vârşit asupra unei pe rsoa ne, în scopul sustragerii.~unUl~llor(ar t. 188 din CP al RM); existenţa infracţiuni i de spionaj este CO~dlţI~nat~ de

cerinta ca transmiterea, precum şi sus trage rea sau cu legerea de 1l1 fOl.maţll ce

constituie secret de stat să fi fost făcută "pentru a fi folo sită în dauna interese-

lor Republ icii Moldova" Ca rt. 338 din CP al RM ). . ' .În legislaţia penală în vigoare, numărul componenţelor l~fracţ1Ul11lo,r ce

prevăd în conţinutul lor urmărirea unui anumi t scop este. m al muare de cat al

celora pe nt ru existenţa cărora este necesar un anumit mobil. Afara de aceasta,

" C. Bulai, op. cit., p. 193.

222DRE PT PENAL. PARTE A GENER A LA T Ca p i t o l ul X 223

există un şir de norme ~in conţinutul cărora scopul poate fi subînţeles ca semn

necesa.r al com~~nel~ ţel concrete de in fracţiune (art. 187 şi 188 din CP al RM ).

,~neon, sun t utili za ţ i termeni sau expresii echiva lente, cum ar fi: "s-a ur o it "pentru a " ". derea" . man ,

. o ... , in ve erea etc . In toate aceste cazuri existenţa scopulu i trebuie

d~vedl.t~ , pentI~u că în caz contrar fapt a săv ârşi t ă nu va putea fi încadrată îndis pozit ia legala care prevede infracţiunea.

La ~lte infracţiuni scopul const itu ie numai un element circums t ti Icara ct ' 1" . . an la ,

c , eri s IC unei vanante ag ravante a infracţiun i i. De exemplu, omor ul unei

persoane. se pedepseşte mai aspr u "câ nd fapta a fost săvârş i tă cu scopul dpreleva s / tiii za ori . . e a

. . , 1 sau u 1 Iza OII comerctaliza organele sau ţesuturile victim ei" (lit 1)

dm. alu.1.y) alo art. 145 din CP al RM ). Toate infracţ iunile în a căror lat~ră~ ublec.t lv~ intr ă , ca sem n, un anum it scop sunt in frac ţiuni care se comit cu

~ntenţl~ dl~·.ect~, care devine astfel calificată. În aceste cazuri, pentru existenta

m,fraoc,~lUnll. - in form~ ~e faptă penală consumată - nu este necesar ca scop~1UI m al It de infractor sa fI fos t reali zat , este suficient că el a existat"

In toat e cazurile, cunoas terea scopului urmări t de Ca"ptuI'to ' t •..' l' I es e necesara

penti u determinarea gra dului de pericol social al fapte' tr .I . o .. . 1, pen I u cu noasterea pen-cu oZl taţu l11fractorului şi pentru stabilirea măsurii de apărare socială'adecvate .

Secţiunea a V-a. EROAREA ŞI INFLUENŢA EI ASUPRA

RĂSPUNDERII PENALE

§1. Consideraţii generale

. Pril~ci~iul ~'ăs~underi i ş i pedepsei penale numai pe ntru fapte săvârsi te cu

~.m~v:ţle (.lOcnm~narea subiec tivă) presupune aprecier ea tutu ror repre~entă­11101 faptUltorulUl asupra caracterulu i faptei săvârşi te atâ t ale celor verid i(r . 1 ) •t . I I ' Icel ea .e , ca . ~I a ~ ce ~r erona te. Astfel, pentru deter minarea corectă a conţinu-

tulu~ ~ ~tUl'll sub l.e c.t~ve a componenţei infrac ţiunii, are o importanţă deosebităstabilirea esenţei ş i influenţs] erorii asupra formei de vinovătie.

Legislatia pe na lo R blicii M I ', o a a epu !CII o dova nu conţine preved eri specia le ca rereglementează raspu nderea penală în prezenţa erorii. În doctrina pe 10

eroare t d fi . v " na a,• a es e e 1111ta ca reprezentarea gre şit ă de către cel ce ". t

{; t ă o " ' savarşeş e oap a prevazuta de legea penală a realităţii din momentul săvâ rsirii faptei

reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoasterea gre~ităal'date al lit ătii fi , ,lnore rea 1 a, II, le a unor dispoziţiilegale" '",

:: v. D~bri.noiu, 1..Pascu, 1.Mol na r, Gh . Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, ~p. cit., p.l ?3 .Explica ţii teoretIce ale Codului penal român, op. cit., p. 415.

Er oarea poate avea ca sursă fie o completă necunoaştere a unei împrejurări

de fapt or i de drept în care a avut loc săvâ rş i rea fapt ei, fie o cunoaştere greş i tă,

inexactă a unor astfel de da te. Din această ca rac ter izare rezultă că nu există

eroare în caz de îndoială (dubiu), ci doar în conşti inţa necunoaşteri i exact e

a aces teia . Ce l care acţionează cu conşti i nţa cunoaşteri i nesigure a rea l ităţ i i

acceptă r iscul urmării prejudiciabile a faptei sale, atitud ine caracteri stică in ­

tenţiei indirecte. Tot astfel, nu poate fi considerată eroare incapacitatea sau

neglijenţa profesională care a det erm inat o greşeală de calc ul sau aplicarea

greşită a unui procedeu şt iinţific în exe rcitarea unei profesii (inginer, farmacist

etc.), deoarece în as tfel de cazuri există obligaţ ia legală pen tr u cei În cauză de

a cunoaşte rea lita tea (negl ijenţa penală) ,

Er oarea influenţează di rect factorul intelectiv al vinovăţ iei şi indirect pe

cel volitiv.

Factorul in telecti v constă În preved erea sau nepre vederea rez ultatu lu i firesc

al acţiunii sau i nacţ iuni i prevăzute de legea penală , precum şi În cunoaşterea

tuturor acelor stări, s ituaţ ii sau Împrejurări care atr ibu ie faptei caracter pen al

ori o anumită gravita te". Dacă făptuitorul nu cunoaşte ori nu cunoaşte exac t,

în momentul s ă v â r şirii infrac ţiunii, an um ite date ale realităţii car e determină

caracterul prejudiciabil al faptei sau gravitatea acesteia, eroarea sa îl face să

nu-ş i dea sea ma de ca rac teru l şi gravitatea urmă rilor fap tei şi , totodată, îl îm ­

p iedică să-ş i determine în mod conştient voi nţa. Deşi dis pune de toate facult ă­

ţ ile psihice ca re Îi permit să Înţeleagă şi să-şi di r ijeze actele sale de conduită , sub

in fluenţa erorii această capacitate psihică poate deveni ineficientă, duc ând la

lipsa de vinovăţie a persoanei. De aceea, În ştiinţa dreptului penal es te studiată

această i nfluenţă posibilă a eror ii asupra vinovăţ iei ş i r ăspunderii pe nale.

Doctrina penală face distincţie între mai multe tipu ri de-eroare, în rap ort

cu diferite criter ii:

a) în raport cu obiectul său, eroar ea poate fi de fapt şi de drept (aceste

modalităţ i vor fi supuse analizei detaliate în paragraful următor) ;

b) în raport cu efectele sale jur idice, eroarea este denumită principală

(atunci când se răsfrânge asu pra unor date de fapt privind unul dintre

elementele cons titu tive ale infracţiunii) şi secundară (a tunc i când se

referă la o sta re, s ituaţie sau împrejurare care consti tuie o ci rcumstanţă

a infrac ţiunii ) ;

c) după factorii care determină eroarea, se dis ting: eroare prin necunoaş­

tere sau ignoranţă (determinată, de regulă, de lipsa de cultură) şi am ă-

" V. Dob rinoiu, 1. Pascu, 1.Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi , V. Lazăr, op. cit., p. 326 .

224 DR EPT PENAL. PAR TEA GEN ERALĂ

-Ca pi to iul X 225

=

girea sau inducerea în eroare (care reprezintăo stare psihică provocată

de acţiunea de inşelare exercitată de către o persoană asupra alteia) ;

d) după consecinţele pe care lepoate avea,eroarea poate fi esenţială (când

reprezintăpentru făptuitorul aflat în eroare o justificare a activităţii lui

şi exclude vinovăţia) şi neesenţială (când apare ca o scuză pentru făp­

tuitorul aflat în eroare, iar pe planul consecinţelorjuridice reprezintăo

circumstanţă atenuantă) 1(,.

e) după posibilitatea de evitare a erorii se disting: eroare de neînlăturat

sau invincibilă (când se datoreşte necunoaşterii complete a realităţii şi

care nu ar fi putut fi înlăturată oric ăt ă diligenţă ar fi depus făptuitorul)

şi eroare vincibiIă sau înlăturabiIă (care ar putea fi înlăturată dacă

făptuitorul era mai atent, mai diligent).

§2. Eroarea de drept

Eroarea de drept reprezintăaprecierea greşită de către vinovat a esenţei

de drept sau a consecinţelor juridice ale faptei săvârşite,Se disting următoa­

rele modalităţi ale erorii de drept:

A. Aprecierea greşită de către cel ce s ăvârşeşte fapta, ca având un caracter in­

ofensiv, neincriminat de legea penală, atunci când în realitate aceasta constituie

o infracţiune. Această modalitate a erorii nu exclude răspunderea penală, deoa­

rece necunoaşterea legii nu poate fi identificată cu lipsa conştientizăriicaracte­

rului prejudiciabil al faptei şi nu constituie o justificare pentru cel vinovat.

B. Aprecierea greşită de către cel ce săvârşeşte fapta, ca având un carac­

ter prejudiciabil, incriminat de legea penală, atunci când în realitate aceasta

nu constituie infracţiune (infracţiune putativă). În acest caz, fapta nu aduce

prejudiciu valorilor sociale apărate de normele dreptului penal, nu este so­

cial-periculoasă şi ilegală, de aceea nu constituie temei obiectiv al răspunderii

penale. De exemplu "sustragerea" unor anvelope auto aruncate din cauza uzu­

rii nu constituie infracţiunedeoarece lipseşte obiectul atentatului.

C. Reprezentarea greşită a făptuitorului asupra consecinţelorjuridice ale

infracţiunii s ăv ârşite: calificarea faptei, categoria şi cuantumul pedepsei ce

poate fi stabilită pentru fapta s ăvârşită, Conştientizarea împrejurărilormen­

ţionate nu face parte din conţinutulintenţiei şi nu influenţeazăforma vinovă­

ţiei, de aceea nu exclude răspundereapenală.

În cazul erorii de drept regula generală este că răspunderea penală a per­

soanei, ce are o reprezentare greşită asupra particularităţilorşi consecinţelor

.", C. Mitrache, op. cit., p. 122.

de drept ale faptei s ăvârşite, survine în corespundere cu aprecierea acestei fap­

te de către legiuitor şi nu de către subiect. Astfel, putem menţiona că eroarea

de drept nu influenţează forma vinovăţiei, calificarea faptei şi răspunderea

penală a făptuitorului.

§3. Eroarea de fapt

Eroarea de fapt este necunoaştereasau cunoaştereagreşită a unor stări,

situaţii sau împrejurăride fapt în care a fost săvârşită infracţiuneaşi care,

potrivit legii, reprezintă fie un element constitutiv al infracţiunii, fie o cir­cumstanţăagravantă".

În doctrina penală sunt cunoscute următoarele modalităţi ale erorii defapt":

a. eroarea în obiectul infracţiunii;

b. eroarea în caracterul acţiunii sau inacţiunii;

c. eroarea în urmările infracţionale;

d. eroarea în legătura de cauzalitate;

e. eroarea în circumstanţele agravante ale infracţiunii.

Suplimentar la modalităţile evidenţiate, în literatura de specialitate sunt

analizate eroarea în obiectul atentatului, în victima infractiunii, în mijloacele

şi modalitatea săvărşirii infracţiunii", Considerăm însă nejustificată eviden­

ţierea acestor categorii de eroare drept modalităţi de sine stătătoare. În fapt,

acestea reprezintă nişte variaţii ale modalităţilor sus-menţionate de eroare sau

în general nu au importanţă pentru răspundereapenală. Valoare practică are

doar eroarea de fapt esenţială, care ţine de elementele constitutive ale compo­

nenţei infracţiunii, influenţândvinovăţia în limitele răspunderiipenale.

Eroarea în obiectul infractiunii există în cazul reprezentării greşite a in­

fractorului asupra naturii sociale şi de drept a obiectului atentatului. Sunt

două categorii ale acestei modalităţide eroare:

substituirea obiectului infracţiunii (subiectul infracţiunii consideră

că atentează la un obiect, însă în realitate, din eroare, atentează la alt

obiect juridic generic ocrotit de legea penală). De exemplu, persoana

încearcă să sustragă dintr-un depozit farmaceutic preparate narcotice,

." S. Botnaru, Eroarea În drept penal II Analele ştiinţificeale USM. Seria «Şt i i nţe sociouma­nistice», val. I, 2001, p. 168.

os D.B.311panoMblcnoB, op. cit., p. 195-202 .

·19 B. A. RKyIlJI1H, OlU1I6Ka u eeyeonoeuo-nţiaeoece snancuue, Kasans, 1988, c. 54.

•

". 1> B.H. KYIIPllBl\eB, A. B. Ha YMoB, op. cit., p. 162.

dar în realitate sustrage medicamente ce nu conţin substanţe narcotice.

În cazul acestei erori fapta se va califica ţinându-se seama de intenţia

subiectului - tentativa de sustragere a substanţelor narcotice.

necunoaşterea circumstanţelor care schimbă aprecierea socială şi de

drept a obiectului infracţiunii. Astfel, graviditatea victimei în cazul

omorului intenţionatsau minoritatea victimei în cazul violului sporesc

pericolul social al acestor infracţiunişi servesc drept semne calificative.

Dacă subiectul nu cunoaşte despre existenţa acestor circumstanţe,dar

ele există în realitate, infracţiunea va fi calificată ca săvârşită fără cir­

cumstanţe agravante. Atunci când subiectul are o presupunere greşită

că există o asemenea circumstanţăagravantă , fapta va fi calificată drept

tentativă de infracţiune în prezenţa circumstanţelor agravante.

Eroarea în obiectul infracţiunii trebuie deosebită de eroarea în obiectul

atentatului şi de eroarea în persoana victimei infractiunii.Spre deosebire de eroarea în obiectul infracţiunii, care este o eroare în

relaţiile sociale ocrotite de legea penală, eroarea în obiectul atentatului constă

dintr-o falsă percepere şi reprezentare a calităţilor materiale ale obiectelor în

limitele acestor relaţii sociale asupra cărora atenteazăpersoana. În cazul acestei

erori, subiectul cauzează daune nu obiectului preconizat, ci unui alt obiect si­

milar. De exemplu, intenţionândsă s ăvârşească o sustragere prin pătrunderela

vila proprietarului A, infractorul, din eroare, pătrunde în vila proprietarului B.

Această modalitate a erorii nu afecteazăelementele constitutive ale in fracţiunii

şi nu influenţeazăforma vinovăţiei, calificăreafaptei şi răspunderea penală.

Eroarea în persoana victimei constă în aceea că vinovatul, intenţionândsă

atenteze asupra unei persoane concrete, din eroare, atentează la o altă persoană.

În acest caz consecinţele de drept sunt similare erorii în obiectul atentatului cu

condiţia că nu este sub stituit obiectul juridic generic al infracţiunii (de exemplu,

omorul unui cetăţean de rând în locul unui funcţionar înalt de stat, preconizat

drept victimă a infracţiunii pentru a-i curma activitatea de stat sau politică) :",

Eroarea În caracterul acţiunii sau inaciiunii se poate manifesta în două

situaţii:

persoana apreciază greşit fapta s ă v â rş ită ca fiind prejudiciabilă, în reali­

tate însă acea sta neconstituind o infracţiune . Această modalitate a erorii

nu influenţează forma vinovăţiei, infracţiunea rămânând intenţionată.

Răspunderea penală va surveni pentru tentativa de infracţiune, întru­

cât intenţia infracţională nu a fost realizată (de exemplu, punerea în

circulaţie a valutei străine, pe care vinovatul, din eroare, o consideră

falsă, constituie tentativa la punerea în circulaţie a valutei străine false) .

persoana apreciază greşit fapta săvârşită ca fiind legală, în realitate însă

aceasta constituie o infracţiune (de exemplu, persoana este sigură că

efectuează o achitare cu bani adevăraţi,aceştia fiind însă falşi) . Această

modalitate a erorii exclude intenţia infracţională,înlăturând răspunde­

rea penală.

Eroarea în urmările inţractionale constă în reprezentarea greşită a făp­

tuitorului asupra particularităţilorcalitative sau cantitative ale prejudiciului

provocat prin s ăvârşirea infracţiunii.

Eroarea în calitatea urmărilor infracţionale , adică în caracterul prejudi-

ciabil al acestora, poate consta în:prevederea unor urmări care în realitate nu au survenit. Această eroare

nu exclude răspundereapenală , fapta fiind calificată corespunzător in­

tenţiei făptuitorului. De exemplu, sustragerea unui pistol cu gaze, din

eroare considerat armă de foc, va fi calificată ca tentativă la su stragerea

armei de foc;

neprevederea unor urmări care de fapt au survenit. Această eroare

exclude răspunderea penală pentru provocarea intentionată a urmă­

rilor survenite de fapt , fapta sub iectului fiind calificată ca s ă vă rşită din

imprudenţă. De exemplu, vinovatul provoacă o lovitură cu pumnul în

faţă, considerând că va cauza doar o vătămare corporală uşoară . Însă, de

la lovitură , victima a căzut pe asfalt şi a decedat. În acest caz, subiectul

va fi supus răspunderiipenale pentru lipsirea de viaţă din imprudenţă,

deoarece, provocând victimei lovitura în faţă , el nu a prevăzut faptul

căderii acesteia şi decesul, deşi trebuia şi putea să prevadă posibilitatea

acestei urmări.

Eroarea în cantitatea urmărilor infracţionale se referă la reprezentarea

greşită a făptuitorului privind gradul de prejudiciabilitate al urmărilor sur­

venite. În acest ca z, urmările survenite de fapt pot fi atât mai grave, cât şi mai

uşoare în comparaţie cu cele preconizate de infractor.

Eroarea în cantitatea urmărilor infracţionale ce nu depăşeşte limitele sta­

bilite de legiuitor nu influenţeazănici forma vinovăţiei şi nici calificarea faptei.

În situaţia când răspundereapenală depinde de gravitatea urmărilor, persoana

afectată de eroare va purta răspunderepotrivit orientării intenţiei.De exemplu,

X a intenţionat să sustragă dintr-un seif suma de 50 000 de lei (proporţii deose­

bit de mari), dar din cauze independente de voinţa sa În realitate a sust ras doar

suma de 10 000 de lei (proporţii mari). Fapta s ăv ărşit ă va fi calificată ca tentati­

vă de su stragere a bunurilor proprietarului în proporţii deosebit de mari.

227C a p i t o l u l XDREPT PE NAL. PART EA GE N ERALĂ226

228 DREPT PENAL . PARTEA GENERALĂ

Cap i to lu l X I 229

_ Eroarea în legătura de cauzalitate constă într-o reprez entare greşită a

făptuitorului privind evoluţia adevărată a dependenţei cauzale dintre faptasă v â rş it ă şi urmarea survenită.Dacă fapta s ăv ârşit ă provoacă rezultatul preco­

nizat de infractor, eroarea în legătura de cauzalitate nu influenţează vinovăţia

şi răspunderea penală a infractorului (eroare "tehnică")" . Importanţă juridi­

co-penală are doar eroarea în legătura cauzală, care duce la survenirea unei

alte urmări infracţionale, ce serveşte ca temei pentru o nouă calificare a faptei.

De exemplu, subiectul atentează asupra vieţii unei persoane, provocându-i

câteva lovituri cu toporul în cap. Considerând că victima a decedat, el a arun­

cat-o în iaz. In realitate, decesul victimei a survenit de la înec. In acest caz, in­

fractorul va fi tras la răspundere penală pentru vătămareaintenţionatăgravă a

integrităţii corporale sau a sănătăţii şi lipsirea de viaţă din imprudenţă.

Eroarea în circumstanţele agravante ale infractiunii constă în reprezenta­

rea greşită a infractorului despre lipsa circumstanţelor agravante, atunci când

ele există sau - viceversa - prezenţa acestora atunci când ele în realitate lipsesc.

In primul caz, persoana va purta răspundere penală pentru fapta săvârşită în

limitele intenţiei sale, adică pentru o componenţă a infracţiunii fără circum­

stanţe agravante. In al doilea caz, infractorul va fi tras la răspundere penală

pentru tentativa de infracţiune cu circumstanţe agravante.

• 1 Ibidem, p. 241.

Capitolul XI

RĂSPUNDEREAPENALĂ

Sectiunea 1. NOTIUNEA DE RĂSPUNDERE PENALĂ, ,

ŞI FORMELE EI

Răspunderea penală este o instituţie juridică fundamentală a dreptului

penal, care , alături de infracţiune şi pedeapsă, reprezintă componentele de

bază ale întregului sistem de drept penal. In mecanismul reglementării juridi­

ca-penale cele trei instituţii sunt interdependente. Astfel, infracţiunea ca fapt

interzis de legea penală nu poate fi concepută fără consecinţa inevitabilă careeste răspunderea penală, iar aceasta, la rândul său, ar fi lipsită de obiect fără

sancţ iunea penală1.

Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice, alături de răspun­

derea civilă, cea administrativă ori disciplinară .

De regulă, realizarea ordinii de drept penal are loc prin conformare, adică

membrii societă ţ i i adoptă de bunăvoie conduita prescrisă de normele drep­

tului penal. Există însă întotdeauna un anumit număr de persoane care nuse conformează prevederilor legii penale şi să vâ rş esc infracţiuni. In această

situaţ ie, realizarea ordinii de drept penal este posibilă numai prin constrânge­

re, adică prin aplicarea sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei

care au s ăv ârşit faptele interzise de legea penală' .

Realizarea prin constrângere a ordinii de drept penal are loc în cadrul ra­

portului jurid ic penal de conflict, născut ca urmare a săvâ rşi ri i infracţiunii. în

cadrul acestui raport juridic au loc tragerea la răspundere penală a făptuitoru­

lui, judecata şi , în cazul în care este dovedit vinovat de săvârşi rea infracţiunii,

sancţionarea lui potrivit legii şi executarea pedepsei aplicate.Aşadar, constrângerea juridică penală nu are loc în mod direct, nemijlocit,

ci indirect, prin intermediul răspunderii juridice penale, adică prin constata­

rea existentei elementelor răspunderii penale şi aplicarea sancţ iunilor legale.în dre~tul penal, noţiunea de răspundere juridică este abordată într-o

dublă accepţ iune .

C. Bulai , op. cit., p. 312.

Ibid em , p. 310.

230 D RE PT PENAL . PA RT E A G EN ERA L Ă231

Ca pi to l u l XI

În sens restrâns, prin răspunderepenală înţelegem obligaţia unei persoane

de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune.

Aşa cum s-a afirmat, răspundereapenală nu este un element al infractiunii, ci

efectul, consecinţa infracţiunilor'.

In sens larg, prin răspundere penală se înţelege însuşi raportul juridic

penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat, pe

de o parte, şi infractor, pe de altă parte. Acest raport are un caracter complex,

al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a trage la răspundere pe in­

fractor, de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea s ăvârşită şi de

a-l constrânge să o execute, precum şi obligaţia infractorului de a răspunde

pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate, în vederea restabilirii ordi­

nii de drept şi restaurării autorităţii legii'. În această accepţiune răspunderea

penală reflectă reacţia imediată a societăţii faţă de infractor.

Actualul Cod penal al RM prevede un cadru amplu de reglementări pri ­

vind răspunderea penalăca instituţie fundamentală a dreptului penal: concep­

tul de răspundere penală, temeiul răspunderiipenale, liberarea de răspundere

penală.

Conform prevederilor ar t. 50 din CP al RM, "se consideră răspundere

penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infractionale si a, ,persoanelor care le-au săvârşit, condamnare ce poate fi precedatăde măsu-

rile de constrângere prevăzutede lege".

In acest sens, condamnarea publică constă în faptul că şedinţele de ju­

decată în cauzele penale sunt deschise, la ele are acces publicul şi sentinţa de

condamnare se pronunţă totdeauna public, chiar dacă în unele cauze şedinţele

judiciare au fost secrete'. Totodată , tragerea la răspundere penală a infractoru­

lui se po ate face doar de către organele de stat competente şi în strictă confor­

mitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, iar sentinţele de condamnare sunt

pronunţateîn numele legii.

Măsurile de constrângere care pot preceda condamnarea, în sen sul art. 50

din CP al RM, sunt:

reţinerea (art. 165 din CPP al RM);

arestarea preventivă (art. 185 din CPP al RM);

confiscarea specială (art. 106 din CP al RM) ;

G. Stefani, G. Levasseur, Droit penal general et procedure penale, Par is, Dalloz, 1964,p.226.

C. Bulai, op. cit., p. 311.

Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p. 140.

măsurile de constrângere cu cara cter med ical (art. 99-103 din CP al

RM);măsurile de constrângere cu caracter educativ (art. 104 din CP al RM)

etc .Din conţ inutu l dispoziţiei art. 50 di n CP al RM rezultă că tr agerea efec t ivă

la răspundere penală implică în mod necesa r şi incidenţa normelor drept.ul~iprocesual penal. Acest lucru este firesc , avâ nd în vede re că răspunderea jun­

dică penală se realizează în cadrul răspunder ii juridice procesua~-pe l.lale sa~,altfel spus, în cad rul pro cesului pen al ce se desfăşoară după reguli str ict stabi-

lite de Codul de procedură penală .Regulile ins ti tu ite prin no rm ele dreptului pro cesual pe nal creează cadrul

legal ca re garantează exercita rea concretă, în deplină legalitate, a drept~rilo.~şi obligaţiilor ce revin subiecţ ilor raportului juridic penal în vederea realizăm

scopului legii penale.

Secţiunea a II-a. PRINCIPIILE RĂSPUNDERII PENALE

Ca instituţie fundamentală a dreptului penal, răspunderea penală este gu~

vernată de anumite principii, care, deşi strâns legate de principiile dreptului

penal, nu se identifică cu aces tea . . . ., .Prin pr incipii ale răspunderi i pen ale se înţeleg acele Idei d~. bază, d irig ui-

toare, care se regăsesc în normele de reglementare a răspundem pen ale.In doctrina penală nu există unan im itate cu privire la numărul ş i la cad ru l

principiilor răspunderiipenale. v ••

Într-o opinie, sunt reţinute ca pr incipii fundamentale ale reglementam

răspunderii penale":infracţiunea, unic temei al răspunderii penale;

legalitatea răspunderii penale;

individualizarea judiciară a răspunderii penale.Conform alte i opinii, ma i recnte, sfera principiilor este extinsă întemeiat,

la ea adăugându-se :

principiul umanismului răspunderiipenale;

principiul personalităţiirăspunderiipenale;

principiul inevitabilităţii răspunderii penale;

C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediţia a III-a, Bucureşti, Şansa, 1997,

p. 261.C. Bulai, op. cit., p. 316-321.

232DREPT PEN AL. PARTEA GENERALĂ Capitolul XI 233

principiul unicităţii răspunderii penale;

principiul prescriptibilităţiirăspunderiipenale.

Unele dintre aceste principii nu sunt caracteristice doar răspunderiipena­le, ci şi dreptului penal sau întregului sistem de drept, în domeniul răspunderiipenale însă ele capătă un caracter particular, specific.

Principiul legalităţii răspunderiipenale

Principiul legalităţii este un principiu fundamental al întregului sistem de

drept şi al dreptului penal în parte (art. 3 din CP al RM). În domeniul răspunderiipenale, principiul legalităţii presupune că apariţia, desfăşurarea si solutionarea

răspunderii penale are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta ".

Legalitatea răspunderii penale este realizată, în primul rând, prin legalita­

tea incriminării, care presupune prevederea În lege a tuturor conditiilor în care

o faptă constituie infracţiune. Nerealizarea acestor conditii duce la inexistenta

infr~cţiunii şi, prin urmare, la inexistenţa temeiului real ;1 răspunderii penal~.In al doilea rând, legalitatea răspunderii penale se realizează prin legali­

tatea sancţiunilor de drept penal, care presupune prevederea în lege a catego­

riilor şi euantumului pedepsei penale, a măsurilor de siguranţă, precum şi a

condiţiilor de stabilire şi aplicare a acestora în cadrul fiecărui raport juridic

de răspundere penală. Aplicarea prin analogie a legii penale este interzisă(alin. (2) al art, 3 din CP al RM) . Aşadar, realizarea prin constrângere a or­

dinii de drept penal are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta,

limitând posibilitatea unor abuzuri În activitatea de aplicare a legii penale.

Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale

Acest principiu este consacrat în dispoziţiile art. 51 din CP al RM şi presu­

pune că temeiul real al răspunderii penale îl constituie săvârsirea unei infrac­

ţiuni, adică a unei fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală şi s ăv ârşit ăcu vinovăţie.

Prin "s ăvârşirea unei infracţiuni" se Înţelege săvârşirea oricăreia dintre

formele pe care legea le incriminează ca infracţiune consumată, tentativăsau pregătire, precum şi participare la comiterea acestor fapte ca organizator,autor, instigator sau complice.

Legislaţia penală În vigoare completează principiul enunţat prin formu­

larea unui temei juridic al răspunderii penale, care îl constituie componenţainfracţiunii, stipulată În legea penală.

V. Dobrinoin, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V.Lazăr, op. cit., p. 391.

Conform prevederilor alin . (2) al art. 51 din CP al RM "răspunderii pena­

le este supusă numai persoana vinovată de s ăv ârşirea infractiunii prevăzute

de legea penală". Astfel, numai din momentul dovedirii vinovăţiei persoanei

pentru s ăvărşirea infracţiuniiapare răspundereapenală. În legătură cu aceasta

funcţionează principiul constituţionalpotrivit căruia până la dovedirea vino­

văţiei unei persoane, în cadrul unui proces judiciar public, exprimată într-o

hotărârejudecătoreascădefinitivă, persoana respectivă este prezurnată nevi ­

novată (art. 21 din ConstituţiaRM).

Principiul umanismului

Umanismul ca principiu fundamental al dreptului penal Îşi găseşte expre­

sia în condiţiile şi În conţinutul constrângerii juridice ce trebuie să intervină

atunci când se încalcă obligaţia de conformare şi se s ăvârşeşte o infracţiune.

Răspunderea penală apare astfel, În sistemul dreptului nostru penal, ca o insti­

tuţie cu caracter democratic şi umanist, care ţine seama de condiţia umană, de

determinantele conduitei sociale a omului şi de posibilitatea lui de a-şi dirija În

mod liber voinţa", Totodată, răspunderea penală utilizează instrumente care

prin natura şi continutul lor nu duc la umilirea şi degradarea fiinţei umane,

ci, dimpotrivă, preconizează căi, metode, mijloace care să conducă la resocia­

lizarea infractorului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau

tratamente crude, inumane sau degradante.

Principiul răspunderiipenale personale

Principiul răspunderii penale personale este consacrat în art. 6 din CP al

RM şi presupune că răspundereapenală revine numai persoanei care a s ăvârşit

în mod direct , nemijlocit infracţiunea ca autor al acesteia, sau a participat in­

direct la săvârşirea ei, în calitate de organizator, instigator sau complice. Este

inadmisibilă răspunderea pentru fapta altuia şi răspunderea colectivă, adică

răspundereade grup a persoanelor legate intre ele prin raporturi personale (de

familie, naţionale, religioase etc.) pentru infracţiunea s ăv ârşită de către unul

(sau unii) dintre membrii acestora.

În cazul tragerii la răspundere penală a mai multe persoane care au s ăvăr­

şit o infracţiune în grup, trebuie stabilită vina fiecărui membru al grupului

pentru s ăvârşirea acestei infractiuni şi rolul fiecăruia în realizarea laturii

obiective a infracţiunii concrete!",

C. Bului, op. cit., p. 319.

'" Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p.42.

III

"

234D R E PT PENAL. PART EA GENERALĂ

F

C a p ito l u l X l 235

De asemenea, dacă sunt învinuiţi câţ iva inculpaţi de s ăv ârşirea câtorva

in fractiuni , instanţa de judecată trebuie să supună an alizei probele pentru

fiecare învinuire, în privinţa fiecărui inculpat , şi să le aprecieze în ansamblu

cu toate materialele dosarului (pc t. 7 al Hot ă r â rii Plenului Curţii Suprem e de

Justiţie nr. 7 din 15.11.1993 "Cu pri vire la sentinţa judiciară" ).

Personalitatea răspunderii penale are drept consecinţă personalitatea pe­

dep sei şi a altor măsuri de natură j uridice-penal ă, care sunt aplicate şi execu­tate personal de către subiectul activ al in fractiuni i, .

De aceea, moartea infrac tor ului are drept consecinţă stingerea răspunde­rii penale şi a sanc ţiunilor ce decurg din aceasta.

Principiul unicităţii răspunderiipenale

În conformitate cu acest principiu, persoana care a săvâ rsi t infractiunea

nu poate fi trasă la răspundere penală decât o s i ngură dată . De 'aceea s t i ~gerearap ortulu i jurid ic de răspundere penală în modurile prevăzute de lege face ca

răspunderea penală s ă nu mai poată acţiona în viitor. Cu alte cuvinte, pentru osingură infracţiune există o s i ngu ră răspundere penală .

Legislaţi a penală a RM consacră acest principiu în dispoziţiile alin. (2) al

art. 7 din CP al RM, stipulâ nd că : "Nime ni nu po ate fi supus de două ori ur­

măririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă".

Uni citatea răspunderii penale nu exclude pluralitatea de sancţ iun i penale

pe care le atrage în condiţi il e legii. În sistemul dreptului nostru pen al nu este

posibilă cumularea a două pedep se principale pentru o s ingură infracţiune.

Este î nsă posibilă apli care a pedepselor pr incipale însoţi te de pedepse com ple­

mentar e sau asocierea un or măsuri de siguranţă, dar această pluralit ate nuin fluenţează un icitatea răspunderii penale.

Răspunderea penal ă po ate coexista cu alte forme de răspundere juridică,

pre cum răspunderea civilă, cea disciplinară etc.

Principiul inevitabllitătii răspunderiipenale

Acest principiu presupune că or icine săvâ rşeşte o infracţiune trebu ie să

răspundă pen al. Răspunderea penală este o consecinţă inevitabilă a s ăvâ rş iriiunei infracţiuni.

Necesitatea răspunder i i penal e şi inevitabilitatea ei derivă din faptul că

odată cu s ăvâ rş irea i nfrac ţiuni i sunt prejudiciate valorile sociale ş i viaţa socia­

l ă nu mai poate continua în cond iţi i de securitat e. Doa r intervenţ ia cons trân­

gerii de stat şi a răspunderii penale poate asigura restabilirea ordinii de dreptş i a sentime ntului de securitate al membrilor societăţii.

Î n lăturarea răspunder ii penale în caz ur ile prevăzute de lege (amnistie,

lipsa plângerii prealabile, împăcarea părţilor, prescr ip ţ ia ş . a . ) nu diminuează

importanţa pri ncipiului enunţat.

Inevit abilitatea răspunderii penale este determinată şi de principiul fund a­

mental al egalităţ i i tu turor mem brilor societăţii în faţa legii penale, iar reali­

zarea sa este asigurată prin acţ iunea principiului ofic i alită ţii acţiunii penale în

vederea trageri i la răspundere penală şi a sancţ ionă rii in fractorulu i. Organele

de sta t competente au obligaţ ia legală de a acţ iona d in ofic iu în acest sens, cu

excepţia infracţiunilor la care urmărirea penală se poate porni numai la pl ăn­

gerea prealabilă a persoan ei vă tă mare ! ' .

Inevit abilitatea răspunderii penale are un impact deosebit atâ t în planul

prevenţiei gen erale , cât ş i al celei speciale. În genera l, se recunoaşte că inevita­

bilit atea răspunderii penale are un rol preventiv mai mare dec ât răspunderea

pena lă însăşi.

Principiul individualizăriirăspunderiipenale

Pr incip iul ind ividualiză ri i răspunderii penale este cons acra t expres în dis ­

poz i ţ ia alin. (1) al art. 7 din CI' al RM. Potrivit acest ui principiu, răspunderea

penală tr ebuie să fie diferenţiată în funcţie de caract erul ş i de gradul pre judi­

ciabil al infracţ iunii să vâ rşi te, de persoana celui vinovat ş i de circumstanţele

cauz ei care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Individualizarea răspunderi i penale este efectuată pentru a asigura atât sanc­

ţionarea corectă a infractorului, cât ş i realizarea prevenţiei generale şi speciale.

Individualizare a răspunderii penale are loc în conformitate cu legea pena­

l ă care consacră dispoziţii spec iale cu privire la individua liza rea pedepsei (Ca­

pitolul VIII din CI' al RM ), care constituie obiectu l răspunderi i penale. Astfel,

confo rm pr evederilor art. 75 din CI' al RM, care st ipulează criteriile generale

de indivi dua lizare a pedepsei, "persoa nei recunosc ute vinovate de săvârşi rea

un ei in fracţiuni i se aplică o pedeapsă ech itab i lă în limitele fixa te în Part ea

specială a CI' şi în strictă conformitate cu dispoziţiile P ărţii generale a CP..."

Individualizare a răspunderii pena le se realizează în mai multe etape:

a) Individualizarea legală este re alizată de legiuitor prin fixarea un or ca­

tegorii de pedepse diferite ca natură ş i mărime în rap ort cu gradul de

pericol pe care-I prezintă fiecare tip de infracţiune .

b) Individualizarea judicia ră este realizată de către instanţele de judecată

pr in stabilirea sancţiun i i în limitele fixate de lege, ţ inând seama de pe­

ricolul social al faptei şi de persoana infractorului.

" C. Bulai, op. cit.•p. 320.

rI

236DRE PT P E N A L. PAR TEA GENE RA LA

C a p i t o l u l XI 237

c) 1I1divi~1~alizarea administrativă se realizează în cursul executării pe­

dep sei Ş I presupune diferenţieri în ceea ce priveşte regimul de executare

a pe depselor şi a altor măsuri de natură juridico -penaIă .

~ j~stă individualizare a răspunderii penale în toate etapele menţionatecons titu ie o prem isă importantă în lupta contra crim inalităţ i i.

Principiul prescriptibil ităţii răspunderii penale

. P~tr ivi~ acestui principiu, răspunderea penală este înlăturată prin pre­

scnyţ:e, .adlc~ prin trecer ea unui anum it interva l de timp prevăzut de lege de

la savarşirea infrac ţiunii, fără ca in fra ctorul să fi fost tras la răspundere penalăsau fă ră ca această răspundere să fi fost defin itiv stabi l ită Il .

. :'r.in prescripţi~ are loc stingere a d reptului statului de a pedepsi ş i a obliga­ţnm: I m fra ctorulUI de a supor ta consecinţele faptei sale.

In legi sl aţia penală a RM sunt prevăzute d ispoz i ţii prin care este s t abi l i tă

prescripţi a răspunder ii penale pentru ap roape toa te categoriile de in fr act iu­

ni (ar.t.v

6.~ din ~p. ~ I . RM), făcând excepţie doar infracţiunile contra păci'i ş isecu rit ăţi i ornenirn, mfracţiunile de război sau alte infracţiuni prevăzute de

trat atele i nte rnaţionale la ca re Republica Moldova este parte (alin. (8) al art. 60d in CP al RM).

Presc rip t ibilitatea răspunderii pen ale se î ntemeiază pe raţiun i de p oli tică

penală . Răspunderea pena lă , ca mijl oc de real izare a ordi nii de drept prin

cons trângere, trebuie să intervină cât mai curând după săv ârşirea in frac tiunii.

S.~ n~ţi~narea imedi ată şi fermă a infracto rulu i sporeşte eficienţa constl:ânge­

rII, I.ntareşt.e auto~itatea legii, contribuie la rea lizarea prevenţiei gene ra le şi

s~e~la~e . D.llnpOtl~Ivă:. cu cât răspunderea penală in tervine mai târziu dupăsavarş irea i n fracţiunii , cu atât eficien ţa ei se red uce, rezon an ta socială a in ­

fracţ iuni i se sti nge tr ept at şi sa ncţionarea sa nu ma i apa re necesară. Pe lângă

acest e aspecte nu trebuie neglij ată nici sta rea de inc ertitudine a in fract orului.

c.are în tot aces t interval de timp s-a afla t sub amen inţarea răspunderi i pen aleŞ I s-a putut corecta.

.. În temei~d acesto r argume nte este justificată limitarea în timp a răspunde­m penale pnn presc rip ţie.

" Ibide m , p. 321.

Secţiunea a III-a. MECANISMUL DE REALIZARE

A RĂSPUNDERII PENALE

În cad r ul raportului jurid ic pen al, răspunderea penală se realizea ză în

forme ş i modalităţi diferite, în funcţ i e de natura i nfracţ iunii s ă vârş ite , de per i­

colul ei social, de per iculozitatea şi part icularităţ ile fă pt uitorului,

Realizarea răspunderii penale înseamnă realizarea drepturilor şi obliga ţ ii­

lor corelat ive ale subiecţilor rapo rtului jur idic pe na l prin in ter me diul rap or­

tului juridic pr oc esu al penal. În contextul drepturil or şi obligaţ i ilor corelati ve,

dominant apare d reptul sta tului de a apli ca o sancţ iune celu i ca re a săvâ rşi t

i nfracţ iunea şi de a-l cons t râ nge să o execute . Preved erea în lege a sancţ iun ilor

pen ale, aplica rea şi punerea lor în exec uta re prin intermediul organelor de sta t

competente pun în mişca re mecanismul de realizare a răspunderii pen ale.

Făc ă ndu-ş i apar iţ i a în cad rul raportului juridic pena l de conflict, răspun­

derea penală nu este reali zată m om entan . Stingerea momentană a răspunderii

pena le ar e loc doar în două cazuri: ca rezultat al decesului infractorului sau prin

executa rea pede pse i capitale" . În celelalte caz ur i real izarea răspunderii penale

are loc în anumi te forme corespunzătoare etapelor proce sului de reali zare.

a prim ă etapă pe care o parcurge răspunderea penală în rea lizarea sa este

cuprinsă între mo me ntul s ăvărşirii infractiuni i ş i cel al începerii urmăririi

penale. In această etapă organele competente întreprind acţiuni în vederea

identificării faptei şi a făptuitorului, pentru a se aprecia dacă fapta s ăv ă rşită

are ca rac ter pen al ş i dacă ex istă tem ei al răspunderii penale.

A doua etapă - etapa tr agerii la răspundere penală a persoan ei vinovate de

să vârşirea infracţiuni i - începe din moment ul pornirii urmăririi penale şi până

la terminarea acesteia. Realizarea răspunderii penale în această etapă are loc în

forme şi în condiţii reglementate det aliat de normele dreptului procesua l pena l:

aplicarea restricţiilor de natură procesual -penală faţă de persoana bă­

nuită (învinuită) de săvârşirea infracţiunii , materializat ă , de regulă, în

măsurile prevent ive (art. 175 din Cl'P al RM);

liberarea necondiţionată de răspundere penală (de exemplu, expirarea

prescripţiei tragerii la răspundere penală).

După cum se poate observa, în această etapă drepturile şi obligaţiile co re­

lative pe care răspunderea penală le presupu ne se conturează, îmbracă forme

concrete. In acest sens, unii autori consideră că aceasta ar fi pri ma etapă în

reali zarea răspunderii penale".

IJ JI. JI. Kpyrmncon , Yzonoalloe Ilpaao P OCClW . lIacmb o6t«aJr, MOCKlla, EEK, 2000, c. 107.

" 1.Mircea. op. cit.•p. 179.

'(

238DR EP T P ENA L. PA RT EA G EN ERA LĂ C a p ito l u l xr 239

A treia e tapă - etapa condamnării - începe din momentul terminării ur­

măririi pen ale şi până la momentul în ca re hotărârea de condamnare (sau princare se pronunţă o altă solu ţ ie) rămâne definitivă.

În această etapă dreptul statului de a ped epsi se materiali zează în sanctiu­

nea aplicată concret în cauză, prin hotărârea de condam na re ": Desi realizarea

răspunderiipenale în cadrul acestei etape ar putea avea loc şi în alte forme:

liberarea de pedeapsă penală (prescripţia executării sent inţe i de con­damnare etc.),

condamnar ea cu susp endarea condiţionată a executării pedepsei.

A patra etapă - etapa executării pedepsei penale - începe, de regulă , din

momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă si durează

până ce această sancţiune a fost executată efectiv sau considerată ' executatăîn temeiul legii . În cadrul acestei etape răspunderea penală se realizează înurmătoarele forme:

în forma restricţiilor, determinate de specificul raporturilor execuţio ­nal-penale;

în forma înlocuirii părţii neexecutate d in pedeapsă cu o pedeapsă m ai

blândă sau m ai aspră (în cazul sustragerii cu rea-vo inţă de la executareapedepsei stabilite) ;

în forma liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

A cincea etapă - antecedentele penale (consecinţa răspunderii penale) _ este

cuprinsă între momentul terminării executării pedepsei ş i m omentul în care

intervine reabilitarea. Deşi în această etapă răspunderea nu mai îmbracă for ­

me concre te, ea continuă să existe sub forma unor interdicţii pe care persoan a

ce a fost condamnată le suportă chiar după executarea san cţiun ii penale ş i sub

forma as is tenţei postpenale , care are scopul de reintegrare socială deplin ă ":

Etapele proce sului de realiz are a răspunderii penale, fiind relativ aut ono­

me , pot ex ista de sine stătător. Astfel, răspunderea penală poate fi rea li za tă în

orica re dintre et ap ele menţionate at ât separat cât şi fiind core late între ele. În

prezenţa anumitor circumstanţe, etapele proce sului de re alizare a răspunderii

penale se completează una pe alt a, transformând răspunderea penală dintr-oabs t rac ţ i e într-o realitate so cial -j urid i că .

Important este că raportul juridic de răspundere penală se realizează doar

în cadr ul raportului juridic penal de conflict , ad ică din momentul s ă vârsiri i

in fracţiuni i şi până la stingerea sau ridic ar ea antecedentelor penale în ordi~eas tab il ită de lege .

" V. Dob rinoiu, 1. Pascu, I. Mol nar, Gh . Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op . ci t. , p. 401.H. Ibid em, p. 401.

Secţiunea a IV-a. TEMEIUL RĂSPUNDERII PENALE

De-a lungul istori ei problem atic a temeiului răspunder i i omulu i pentru

fapte le sa le ant isociale a const itu it o pr eocupare a celor mai lu minate minţi,

care s-au s trădui t s ă -i găsească o fundamentare ş t ii nţi fică . Deoarece în privin­

ţa răspunderi i juridice, in gene ra l, ş i a răspunderii pe na le, în special, în d rep ­

tul sclavagist şi feudal domina temeiu l obiect iv, confor m căruia se pedepsea

orice faptă prin care s-a produ s o vătăma re a intereselor apărare de lege, chiar

dacă sub iec tiv nu- i aparţinea auto ru lui, cei mai de seamă filosofi, i nţelegâ nd

ca rac teru l neştiinţific , unilateral al temeiului respe ctiv, au încercat să demon­

streze necesitatea recunoaşterii ş i a unui tem ei su biect iv, alătur i de cel obiec tiv,

al răspunderii om ulu i pentru faptele sale cu pericol socia l".

Î ncercă rile fă cute în această privinţă , chiar dac ă n-au reuşit să stab ilească

tem eiul cu adevăra t ştiinţ i fic al r ăspunderii , îş i găsesc conc re tiza rea în leg i­

s laţ i i le primelor state burghe ze, prin introduce rea, alătu ri de alte principii de­

mocr atice, a temeiului subiectiv al răspunderii penale, con form căruia auto ru l

unei i n fracţ iun i poate fi tras la răspundere penală numai dacă se dovedeşte că

a s ăv â rsi t-o cu vinovătie .

Să~â rşi rea de c ătre per soan a vinovată a unei fapte cu pericol social, care

co res punde sem nelor unei infractiuni prevăzute de legisl aţia penală , este un

fapt jur id ic ca re generează apariţia rapo rtu lu i jurid ic dintre sta t (reprezentat

prin orga ne le de justiţ ie) ş i in fract or.

În literatura de sp ecialitate su nt exp use ma i multe păreri cu privire la te­

meiul răspunderii pena le, ca re diferă esenţ ia l una de alt a după conţinut.

Unii au tori (B. S. Utevsk i, 1. S. No i)" recunosc dr ept temei al răspunderi i

penale vinovăţia, al ţ ii (V. M . Cih ikvadze, A. A. Piontkovski)!" - componenţa

i nfracţ iun i i , alţ ii (A. A. Hertzenson , A. 1. Santalov):" - săvâ rşirea in fractiun ii,

autorii rom âni - infracţiunea .

O îndelungată perioadă de timp doctrina penală a Republicii Moldova

a consfinţ it, atâ t legal, câ t ş i teoret ic, componenţa infracţiunii ca temei al

răspunderi i penale (ar t . 3 din CP al RM din 1961). Cons iderăm însă că corn-

" l. Mi rcea, op. cit., p. 5.

" D. C. YTeBcK I1i'1 , Buna 13 COl3emCKOJlt yZOROB IIOJlt npal3e, Mocxua, fOClOpll311aT, 1950,

c. 103; VI . C. Hori , Hoooe 13 mţunano exe OCIIOB llb lX yeonoe uo- npaeo eux nonnmuît ll Ce ­

BeTCKoe rocynapcrno 11npaBo, 1982, NQ7, c. 91.

,.) B. M. l'fXI1KBa/13e, Il onnmu e II 3HalfO llle cocmaBa np ecmy nReHw l 13 CO l3emCKOJlt y ZOROBHOM

np a l3e II C OBeTcKoe rocynapcrno 11 npaao, 1955, N24, c. 55.

'" A. VI . Cauranon, Co cmaB npe cmynncnun II uekomoţrue 13 0J1POCbl 06l/(eii lfacmu yz oROI3 ­

HOZO nţi ae a II Ilpanoaeneuae, 1960. NQ1, c. 98-104.

240 D R EP T P E NA L. PAR TEA GENERA L Ă Capi to iu l X I 241

ponenţa in fracţiun ii , având un conţinut abstract, nu poate realiza funcţia de

temei al răspunderii penale. În acest sens, apare necesitatea unui temei real al

răspunderii penale, care efectiv este constituit de să vâ rş i rea infractiunii.

Legea penală a Republicii Moldova formulează expres temeiul răspunderii

penale, atribuindu-i o natură biaspectual ă , Dispoziţia alin. (1) al art. 51 din

CP al RM prevede că : "Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta

prejudiciabilăsă vâ rş ită, iar componenţa in fracţiunii, stipulat ă în legea penală,

reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale".

Tem eiul real al răspunderii penale este un fapt juridic prescris - să vârşi rea

unei infracţiuni. Acest punct de vedere se desprinde, în mod implicit, şi din ce­

lelalte dispoziţii ale Părţii generale şi Părţii speciale ale Codului penal, precum

şi din dispoziţiileCodului de procedură penală ", Explicaţia ad m iter ii acestui

temei are multiple şi majore semnificaţii, care constau în urrn ătoarele - ' :

În primul rând,în sistemul dreptului penal al Republicii Moldova, răspun­

derea penală nu po ate exista decât pentru persoana care a s ăvârşit o faptă

ce constituie, în condiţiile legii penale, o infracţiune. Răspunderea penală

nu se poate întemeia pe simpla periculozitate , chiar reală , a persoanei atâta

timp cât această stare n-a fost dată în vileag prin săvâ rşirea unei infracţiu­

ni. Ideile, gândurile, convingerile, însuşirile de caracter ale persoanei, ori

cât de negative ar fi ele, nu pot servi drept temei pentru răspundere penală.

În acest sens, funcţionează o garanţie a libertăţii individuale a pers oanei,

care nu poate fi recunoscută subiect al răspunderii penale în mod arbitrar,

ci numai pe baza conduitei sale caracterizate de lege ca infracţiune.

În al doilea rând, răspunderea penală se întemeiază pe vinovăţia per­

soanei respective pentru s ă vărşirea actului său de conduită . Nu se

poate concepe răspundereapenală numai pe baza actului de conduită

exterioară a om ului, aşa-numita răspundere penală obiectivă. Actul de

conduită socialmente vătămător, indiferent dacă este un act conştient

sau inconştient, s ă v â rş i t cu vinovăţie sau fără, nu este un temei suficient

pentru tragerea la răspundere penală. În acest sens, în literatura de spe­

cialita te se vorbeşte nu de "temeiul", ci despre "temeiurile" răspunderii

penale. Se consideră că răspunderea penală are un temei obiectiv în

fapta săvărşit ă şi un temei subiectiv în vinovăţia făptuitorului, Astfel, vi­

novăţia este o condiţie pentru existenţa răspunderiipenale, confirmată

prin dispoziţia alin. (2) al art. 51 din CP al RM :"Răspunderii penale este

~ I Comentariu la Codul pe nal al Republi ci i Mo ldova, p. 142 .

" C. Bulai, op. cit ., p. 311.

supusă numai persoana vinovată de s ăv â r ş irea infracţiunii prevăzute de

legea penală".

În al treilea rând, răspunderea penală survine pentru toate formele in­

fracţiun i i incr iminate ş i sancţionate de legea penală . Se are în vedere

atât infracţiunea consumată, cât şi cea neconsumată (pregătirea şi

tentativa)", precum ş i infracţiunile s ăvâ rş ite prin participaţie de către

organi zatori, in stigatori, exec utori şi complici.

Menţiunea faptulu i că unicul temei al răspunderii penale este doar fapta

săvârşit ă cu vinovăţie, prevăzută de legea penală , exclude răspunderea penală

pr in ana logie. Astfel, se impune cu necesitate ca textul incriminator să stabilească

pentru orice tip de infracţiune conţ inutul acesteia, descriind toat e sem nele obiec­

tive şi subiective ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă.

Componenţa infracţiunii serveşte drept temei juridic la calificarea in fr ac­

ţiun ii potrivit unui articol din Partea spec ială a Codului penal.

In acest sens, A. N. Tr ainin sus ţ ine că lipsa a cel puţin unui element al

componenţei de infracţiune , "lacună în componentă", î n lătură răspunderea

penală. Face excepţie de la regula genera lă răspunderea pentru act ivitatea in­

fracţională neconsumat ă ". În cad rul tentativei terminate lipseşte unul dintre

semnele laturii obiect ive - urmarea prejudiciabil ă -, pe când însăşi acţiunea

care ar putea genera survenirea aces tu i rezu lta t este realizată pe deplin. În ca­

drul tentativei neterminate această acţiune, deşi a început, încă nu este fini sa­

tă; de aceea alături de urmare lip sesc şi unele verigi ale acţ iunii infracţionale.

Iar în cee a ce priveşte tentativa improprie cu privire la obiectul infracţiunii,

în cad rul acesteia lipseşte ş i obie ctul. Mai mult ca atât, A. N . Trainin susţine

că pentru pregătirea de infracţiune este necesară doar existenţa unui singur

semn al componenţei - intenţia - , care-şi găseşte exprimare în acţiune (acţiu­

nea ca re nu este element al componenţei de in fracţ iune) ".

Astfel, lips a urmării prejudiciabile sau a urmării prejudiciabile ş i a acţ iuni i

infracţionale din cauze ce nu depind de voinţa celu i vinovat nu duce la exclu­

derea răspunderii penale. În ace ste cazuri există tentativa de infracţiune sau

pregătirea de infracţiune ca re, con form legii, sunt supus e răspunderii penale

sim ila r infracţiunii consumate".

l,\ 11. C. Tl1ll1KeB I1 'l , K rJO llpocy o cocmarJe HeOKOHt{eHHOZO npecmynnenun II COBeTCKoerOCYAapCTBO 11 npano , 1956, No5, c. 120.

2 1 A. H. TpatiHI1 H, CocmarJ Ilp ecmyll neHuH 1/0 CO BemcKoMy yzonoBHoMy npa By, Mocxna,f OCIOpI13I\aT, 1951, c. 308.

!j Ibidem , p. 314.

!r, N. F. Kuzneţova , op. cit., Moscova, USM, 1958, p. 116.

242DREPT PENA L. PARTEA GENERA LA

v ,Di.n cele e~puse conchidem că temeiul răspunderii penale îl constituies~var~lrea faptei, care conţine toate sem nele componenţei de i nfracţiune , pre­

vazu~a de l~gea pe.naIă , precum şi formele infrac ţiunii neconsumate (pregăti ­rea ŞI tent at iva de 1I1fracţiune).

Capitolul XII

FORMELE INFRACŢIUNIIINTENŢIONATE

Secţiunea 1. ETAPELE DE DESFĂŞURARE A INFRACŢIUNII

INTENŢIONATE

Din punct de vedere mater ial, infracţiunea constituie o activitate care impli ­

că o desfăşurare atât în timp, cât ş i în spaţiu, adică o succesiune de mai multe ac­

ţiun i (care , la rândullor, pot consta fiecare din unul sau mai multe acte) ce tind

către produc erea unei modificări în lume a externă: urmările infracţ ionale '.

în evoluţ ia sa, această activ itate parcurge anumite etape, fieca re dintre ele

caracter izându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţio­

nale' , Aşadar, săv ă rşirea in fracţiuni i poate parcurge mai multe momente sau

etape în drumul ei spre producerea rezultatului socia lmente periculos.

Legislaţia penală în vigoa re consacră expres conceptul "Etapele activităţ ii

infracţ ionale", fără însă a defini conţinutul acestuia (ar t. 25 di n CP al RM).

In doctrina penală . etapele de des făşurare a i nfracţ iun ii intenţionate reflec­

tă procesul de evoluţ ie a un ei infract iuni concrete de la formarea i ntenţiei şi

până la surveni rea u rmări i i nfracţionale . Pri n urmare. etapele de desfăşurare

a infractiunii intenţionate sunt acele faze pe care le parcurge activitatea

infracţionalădin momentul conceperii sale până în momentul produceriiurmărilorsocialmente periculoase '.

Etape le desfăşurării activ i tăţ ii in fracţionale există doar în cadrul infrac­

ţiun ilor intenţ ionate. de aceea etapaeste nu altceva decât nivelul realizăr i i in­

tenţiei i nfracţiona le de căt re vinovat. Doar în aceste cazuri evoluţia acţiunilor

infracţiona le denotă rea liza rea un ui plan determinat. Persoan a ce-ş i realizează

i ntenţia îşi dă seama de pericolul social al acţiunilor sale ş i al urmărilor aces­

tora , îşi sch iţează în linii generale evoluţ ia infracţiunii până la fina l şi doreşte

să-şi realizeze intenţia cr iminală .

Codulpenal al Republicii Socialiste România. Comentat şi adnotat, Parteagenerală I Red,T. Vasiliu, G. Anto niu, ŞI. Daneş , Gh. Dă rîngă , D. Lucinescu , V. Papadop ol, D. Pavel,D. Popescu , V. Rămureanu, Bucureşti, Edit ur a Ştii nţ i fică , 1972, p. 109.

M. Zolineak, op. cit., p. 266.

A. O. Konon, Y'1 eHUe o cmaă unx npecmynnenun, Canxr- Ilerep tiypr, IOpMAI1'1eCKI111

l..\eHTp Ilpecc, 2002 , c. 36; A. Boroi, Drept penal. Part ea genera lă , Bucu reş ti, ALL BECK,1999, p. 122.

244 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ

C ap it o lul X I I245

Ca urmare, toate etapele sunt strâns legate între ele printr-o intenţie unică

şi o consecutivitate a acţiunilor În vederea realizării acesteia, precum şi prin

atingerea scopului infracţional.

Studiul activităţii infracţionale (de fapt, ca a oricărui act volitiv) atestă

existenţa, în desfăşurarea acesteia, a două perioade pe care le parcurge: o pe­

rioadă internă sau psihică, de concepţie şi decizie, şi o perioadă externă, sau de

execuţie a deciziei de a s ăvârşi in fractiunea".

Perioada internă. Infracţiunea , ca oricare alt fenomen al lumii obiective,

se dezvoltă de la posibil la real. Înainte de a acţiona în mod fizic, infractorul, de

fapt , acţionează psihic. La nivelul conştiinţei acestuia se structurează anumite

procese psihice specifice infracţiunii, care preced şi Însoţesc manifestărileex­

terioare, constituind perioada internă sau spirituală. Persoana îşi schiţează în

linii generale esenţa infracţiuniişi mijloacele cu care o va s ăv ărşi , posibilitatea

depăşirii piedici lor ce stau în calea s ăvârşirii ei şi ascunderea urmelor pentru

a evita răspundereapenală, apoi îşi determinăatitudinea psihică faţă de rezul­

tatul infracţional.

Aşadar,perioada internăcuprinde intervalul în care În conştiinţa făptuitoru­

lui au loc procese psihice care caracterizeazăatitudinea psihică faţă de s ăvârşirea

faptei şi faţă de urmările acesteia, având următoarelemomente sau etape:

1. conceperea activităţii inţrac ţionale , adică apariţia şi conturarea ideii de a

comite fapta prevăzută de legea penală ;

2. deliberarea, adică compararea, în vederea luării deciziei, a alternativelor

săvârşirii sau nesăvârşirii infracţiunii, a avantajelor sau dezavantajelor

atrase de fiecare alternativă;

3. decizia sau rezoluţia infracţională, adică hotărârea de a săv ârşi infrac­

ţiunea. Această etapă încheie procesul psihic care, în ansamblul său,

constituie şi latura subiectivăa infracţiunii, indiferent de varianta inten­

ţiei sau de modalitatea în care aceasta se exprimă: directă sau in directă,

spontană sau premeditată,simplă sau complexă,vizând o execuţie ime­

diată şi unitară sau una îndelungatăşi fragmentată.

Fiecare dintre aceste etape poate dura mai mult timp sau numai o clipă;

adeseori ele se succed atât de fulgerător, încât momentele respective se pot

distinge doar ideal'. Existenţa acestor etape este atestată în cadrul tuturor in­

fracţiunilor s ăvârşite cu intenţie, deoarece, în cazul lor, comiterea faptei este

precedată întotdeauna de o perioada internă.

C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Bucureşti, ALL, 1997, p. 388.

V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, Editura Tirajul. In stitut de arte grafice. 1939,

p.256.

Tinând sea ma de faptul că toate momentele caracteristice perioadei in­

terne au loc în psihicul făptuitorului,ele nu pot fi cunoscute decât în măsura

În care latura s ub iectivă s-a manifestat în acte de conduită ce ţin de perioada

externă În săvârşirea infracţiunii.

Practica a arătat că în unele cazuri subiectul î şi exteriorizeazăhotărârea luată

fără să treacă Însă la executarea acesteia . Aşa se petrec lucrurile în cazul în care

decizia de a săvârşi o infrac ţiune este luată în comun de către mai multe persoane

care îşi împărtăşesc ideile , impulsurile spre infracţiune, hotărând în comun să

păşească pe această cale. În aceste cazuri perioada internă este însoţită de o l.atur.ă

externă fără ca să se treacă efect iv la executarea hotărârii luate în comun. Atitudi­

nea psihică , având o exteriorizare, poate fi percepută şi constatat ă ".

Tot în perioada internă ar putea fi inclusă şi o altă fază externă , aşa-numita

fază oratorie (divulgarea intenţiei), în care cel care a luat hotărâre~de a săvârş~

infractiunea o face cunoscută, fără nici un scop, ş i alto ra, numai pentru a-şI

sxterioriza gândul, dar tot fără să treacă la executarea propriu-zisăa hotărârii

luate' , Prin divulgarea intenţiei înţelegem exteriorizarea în scris, verbal sau

prin acţiuni simbolice, a intenţiei de a s ăv ârşi infractiunea". . . .Aceste procese, deşi reale (nu imaginate de autor), nu constituie obiectul

leg isl aţ ie i penale, pentru că ele nu influenţează existenţa răspunderii penale

a subiectului, ci numai explică fenomenele interne, psihice care conduc la

producerea rezultatului ilicit ş i , implicit, la aplicarea legii penale cu eventuale

consecinţeasupra individualizării sanc ţ iun i i penale".Cronologic, perioada internă, spirituală , a acţiunii ilicite constituie o etapă

care are loc înainte de manifestarea exterioară, deoarece acţiunea ilicită, ca orice

activitate fizicăumană, n- ar putea fi concepută decât ca fiind precedatăde judeca­

ta subiectului, factor ce declanşează, conduce şi orienteazăacţiunea exterioară.

Evident, rolul de posterios al procesului psihic în cadrul corelaţiei de mai

sus nu înseamnă situarea acestuia pe un plan secundar, puţin important,

deoarece vinovăţia constituie unul dintre elementele de bază ale conceptului

de infracţiune, întocmai ca şi activitatea materială exterioară. Este vorba mai

Explicaţii tcoretice ale Codului penal român. Partea generalt1, voI. 1 / R~d. ~. Dongoroz,1.Fod or, 1.Oance a, N. Iliescu, C. Bulai , R. Stănoiu, S. Kahane, Bucureşti, Ed itura Acade-

miei Republicii Socialiste Rom ânia . 1969, p. 132.

V. Dongoroz, Drept penal , p. 257.H. (D. Kysueuona, OmBemcnweHHocmb3a IlpuzomoBlleHlIc Knpecmyn nenuio II noxyiu euu ena npecmynllcHue 110 COBenlcKoMy yeonoenoay npaay, Mocxua , 113Jl. MfY, 1958, c: 29.

G. Antoniu, Tentativa (doctrin ă, jurisp rlldelJţă, drept comparat), Bucureşti, Editura So­

c ietăţii Tempus, 1995, p. 27.

246 DREP T PE NAL . PART EA GENERALA C a p i t o l u l X I I 247

l'

mult de o anumită ordine de probaţiune justificată de realizarea obiectivă,

care arată că nu este cu putinţă stabilirea vinovăţiei decât pornind de la cerce­tarea manifestării exterioare".

Astfel, faza internă este o perioadă a dezvoltării potenţiale a infracţiunii ,

în cadrul căreia subiectul îşi creează premisele necesare, psihologice ş i intelec­tuale, pentru s ăv ârşirea acţiunilorinfracţionale ulterioare.

Perioada externă, sau de executare, cuprinde întreagă manifestare exte­

rioară, adică toate acţiunile şi actele efectuate în vederea realizării hotărârii de

a s ăvârşi infracţiunea, constituind deci aspectul exterior al comportării ilicite

a persoanei. În această perioadă , desfăşurarea activităţii infracţionale parcur­

ge aşa-numitul drum al infracţiunii (iter criminis), începând cu primele acte

în executarea hotărârii infracţionale până la producerea urmării socialmente

periculoase sau până la ultima evoluţie eventuală a acestei urmări". Tot ceea

ce se îndeplineşte pe parcursul acestui drum se face întru executarea hotărâ­

rii infracţionale şi aparţine activităţii fizice, care con stituie latura obiectivă a

infracţiunii . Într-un sens mai larg, întreaga activitate desfăşurată în vederea

realizării faptei interzise de legea penală ar putea fi considerată ca o punere înexecutare a hotărârii infracţionale .

Dacă ne referim la natura actelor care ar putea fi desfăşurate în cadrulacestui proces de exteriorizare a hot ăr âri ! infracţionale, observăm că în cadrul

acestei perioade pe care o parcurge acţiunea ilicită s-ar putea distinge unele acte

prin care se realizează nemijlocit acţiunea tipică descrisă în norma de incrimi­

nare. Există în acest caz o concordanţă deplină între actele concrete pe care

le execută efectiv subiectul şi actele pe care le implică nemijlocit acţ iunea tipică

descrisă în norma de incriminare. Nu are nici o relevanţă faptul dacă în cadrul

acestui proces de realizare a acţiunii tipice subiectul a comis un act sau mai

multe acte (acestea formează o acţiune), sau mai multe acţiuni (activităţi).

Spre deosebire de hotărârea infracţională , care, odată adoptată, rămâne

identică cu ea însăşi, atât a timp cât nu este abandonată sau înlocuită cu o altă

rezoluţie , realizarea ei prin s ăv ârşirea activităţii care formează latura obiectivă

a infracţiunii nu poate avea loc decât prin desfăşurarea în timp ş i prin parcur­

gerea mai multor momente sau etape. Fiecare d intre aceste etape reprezintă

tot atâtea faze progresive, variabile în conţinut, în raport cu apropierea lor de

momentul sau de etapa finală ' :' . Etapele externe propriu-zise sunt înfăptuite

i l ' Ibidem , p. 32.

" C. Bulai , op. cit., p. 389.

J' Ibidem, p. 389.

prin activităţi materiale concrete ale subiectului în mediul social înconjurător.

De aceea, spre deos ebire de perioada internă, care nu poate fi cunoscută decât

ex-post, întreaga desfăşurare externă poate fi percepută în mod direct ' '.

Literatura de specialitate distinge următoarele etap e ale desfăşurării in ­

fracţiuni intenţionate în perioada externă : etapa actelor preparatorii, etapaactelor de executare ş i etapa u rmă r ilo r (rezultatulu i i nfracţ iona l).

Etapa actelor preparatorii este prima fază în peri oada externă , în care

se tr ece de la adoptarea hotărârii infracţionale la executarea ei prin acte care

numai pregătesc, din punct de vedere material şi moral, s ăvârşirea faptei pre­

văzute de legea penală, fără s ă se treacă la executarea propriu-zisă a acesteia.

Etapa actelor de executare este cea mai importantă fază în desfăşurarea

activităţii infracţionale, care se caracterizează prin s ăvârşirea actelor de natu­

ră să realizeze însăşi acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii.

Acţiunile de executare a infracţiunii reprezintă forţa care transformă posibi­

litatea intelectuală şi materială de cauzare a rezultatului infracţional în rezul ­

tatul infracţional de fapt. Această posibilitate este determinată de cele două

etape anterioare - formarea intenţiei şi actul preparator.

Hot ăr ârea de a s ăv ârşi fapta poate fi executată prin mai multe modalităţi.

Astfel, desfăşurarea activităţii materiale în etap a de executare propriu-zisă a

acţiunii tipice ar putea fi întreruptă din motive independente de voinţa făptu i ­

torului, situaţie în care va exista o încercare (tentativă neterminată) de săvâr­

ş ire a infracţiunii; ea ar putea fi întreruptă ş i din voinţa făptuitorului,variantă

în care ne vom afla în faţa unei renunţări bene vole. De asemenea, executarea

faptei poate fi completă , adică , cu toate că fapta car e con stituie elementul m a­

terial al infracţiunii se s ăv â rşe şte în deplinătate, nu se produce rezultatul cerut

de lege pentru întregirea laturii obiective a respectivei infracţiuni (tentativă

terminată)"'.

În fine, în majoritatea cazurilor este posibilă ş i are loc s ăv âr şirea până la

capăt a faptei , după care urmează să se producă rezultatul, ceea ce ar e loc în

ultima etapă - a urmărilor sau a rezultatului. Ea se caracterizează, aş a cum

arată denumirea însăşi, prin producerea rezultatului nece sar pentru realizarea

laturii obiective a infracţiunii, prin întru n irea în fapt a concretă a cerinţelor

normei de incriminare (model legal).

Toate infracţiunile se desfăş oară, într-un fel sau altul, până la survenirea

urmării prejudiciabile, indiferent de tehnica legislativă utilizată la descrierea

" Ramiro Mancaş , Tentativa, Tim işoara, Helicon, 1996, p. 16.

, ; C. Bulai, op. cit., p. 390.

248DREPT P ENAL. PAR TEA GENERALĂ Ca p i t o l u l X II 249

' 1 i

l iI

Idiferi telor categorii de infracţiun i. Odată cu producerea urmări i prejudi ciabiledorite de către subiect infracţiunea se consideră consumată.

Din cele relatat e reiese că activitatea infractională urmează tendinta natu-. .rală a oricărei activităţi um ane de a se dezvolt a progresiv în etap e succesive. În

ş t iinţa dreptului penal problema periodiză r i i săvârşi rii infrac tiunii într- o pe­

r i oadă internă (psih ică) şi alta subsecventă , ex ternă (obiec t ivă) se conturează,

de regulă , în zona infracţiun ilor intenţionate , sing urele apte de o desfăşurarepropriu-zisă a segme ntului subiectiv, iar problema etapelor desfăşurării activi­

tăţii infracţionale pe o anume etapiza re posibilă în plan obiectiv se conturează

numai în zona infracţiunilor intenţionate s ăv ărşite pr in acţ iune (comisive),

singurele apte de o desfăşurare obiectivă pe tot palierul de segmente pe care le

presupune un iter crim inis": Toate celelalte tipuri de infracţiuni, cum ar fi cele

imprudente sau i ntenţ ionate s ă vârşits prin inacţiune (omisive), fie că nu sunt

susceptibile de o per iod izare internă (de exemplu, in fra cţiunile neintenţiona­

te), fie că nu sunt apte de o desfăşurare externă în sensul considerat (ca în cazuli nfracţ iun ilor in tenţ ionate ornis ive).

Secţiunea a II-a. FORMELE INFRACTIUNII INTENTlONATE, ,

iN RAPORT CU ETAPELE DEDESFĂŞURARE

§1. Noţiune şi caracterizare

Natu ra jurid ică a etapelor de desfăş ura re a i nfrac ţiunii intenţ ionate presu­

pune delimita rea act ivităţi i i nfracţionale consuma te de activ itatea infractio­

nal ă întreruptă în una dintre etapele de pregăti re sau de realizare nemijlo ci~ă a

infra cţiunii (i nfracţiunea neconsumată). În acest sens, activitatea infrac ţiona­l ă desfăşurată îmbracă, în diferi te momente ale dezvoltăr i i sale, d iferite forme,

care se deosebesc un a de alta în funcţie de momentul în care se află sau la cares-a opri t desfăşurarea infracţ iunii "'.

Prin forme ale infracţiunii se înţeleg formele pe care infracţiunea le

poate îmbrăca în ceea ce priveşte latura sa obiectivă în raport cu etapele de

desfăşurare a activităţii Infracţionale ". Astfel, formele cons titu ie doar acele

1; N. Giurgiu. Legea penală ş i infracţiunea (do ctrină, legisla ţ ie, practică judiciară) . Iaşi .Gama, 1994, p. 179.

IC. Dicţ iona r j uridicpenal ! Red. G. Antoni u ş . a. , Bucureşti, Edi tura Ş tiinţ ifică şi Enciclop e­d ică, 1976, p. 118-119.

1.: C. Bulai, Drept penal. Parteageneral ă , voI. II, Infracţiunea, Bucureşti, Editura Unive rsi­tăţii, 1981, p. 104.

momente ale acţ iun i i volitive, simple sau com plexe, esenţia l diferite între ele

după cara cterul socia lmente periculos al acţiu nilor şi după gra dul apropierii de

rezu ltatu l in fractional, care sunt recu nosc ute de l egislaţ ia în vigoare ca fiind

ilegale şi pas ibil~ de pedeapsă . Aceeaşi i n frac ţiu ne deci poa te avea ma i multe

forme, după cum acţiunea este dusă până la o etapă sau alta de reali zare.

Legea penală consideră că pol prezenta pericol socia l nu mai acele forme

ale activităţii umane care sunl manifestate extern (obiectiv) şi sunl de natură

să aducă atingere relaţi ilor sociale ocrotite de legea penală. Este i ncriminată

deci numai desfăşurarea in frac ţională mater i alizată în acte ce tind spre rea­

lizarea un ei hotărâ ri in fracţionale. Corespunzălor etapelor de desfăşura re a

i n fracţ iun ii intenţionate ş i incrimină rilor acestora, în planul dreptului penal

există următoarele forme ale aceleiaşi infracti un i":

a) pregătirea de infracţiun e, corespunzătoare etapei actelor preparatorii;

b) tentativa de infracţiune, corespunzătoare etapei actelor de executare, în

situaţia în care executarea a fost Întreruptă sau, deş i a fost dusă până la

capăt, a rămas totuş i fără rezultat;

c) inţraciiunea fap t consumat,corespunzăto are etapei urmărilor în situaţia

în care, în urma s ăvârş ir ii faptei, s-a produs urmarea prejudici abilă în

condiţiil e cerute de lege pentru ca aceasta să întregească latur a obiecti ­

vă a infracţiunii;

d) infractiunea fapt epuizat, corespunzăto are, de asemenea, etapei urmă­

rilor, însă în ipoteza În care, după producerea urmări i prejud iciabile

(deci după mom entul consumări i) , datorită prelungirii în timp a faptei

înseş i sau agravării ulterioare a rezultatului, aceasta se amplifică în mod

deosebit, determinând o altă calificare a faptei.

Aşadar, fieca re etapă În desfă şura rea in fracţiunii i ntenţionate va dete rmi­

na în mod corespu nzător o formă a i n fracţ iun i i, care va reprezent a o va riantă a

aceleiaşi fapte pena le. Problema formelor infrac ţiun ii î ş i găseşte baza tocmai în

deosebirea dintre conţ inutu l subiect iv, care se formează de la începu t integ ral

ş i rămâne identic (invar iabil), şi conţinutul obiectiv, care se realizează progre­

siv, parcurgând un drum de-a lungul c ăruia , la fiecare moment, substanţa sa

variază . Din punct de vedere cauza!, form ele imper fecte au fost defi nite prin

pris ma discordanţelor apărută înt re conţinutu l subiectiv al in frac ţiuni i , care

rămâne const ant, şi cel obiectiv, care prin opr irea desfăşurări i ac t ivităţi i in ­

fracţionale nu mai corespunde rezol uţiei in i ţ i ale (este vorba de discordanţa

;., 1. Oancea , Drept penal. Partea generală. Bucureşt i, Editura Didactică şi Pedagogică ,

1965, p. 181.

250 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ

25 1C a p i t o l u l X I I

dintre obiectivitatea ideologică (faptul gândit) şi obiectivitatea reală (faptul

săvâ rş it))' ".

Aceeaşi noţiune care determină incriminarea faptei consumate poate jus­

tific a ş i incri minarea formelor imperfecte, impunându-se o delimitare între

acestea în funcţie de criterii precise. Dacă act ivitatea infracţion ală a fost dus ă

numai până la o anumită etapă şi legea o va incrimina, va exista o formă im­

perfectă a infracţiun ii. Dacă se vor produ ce urmările cerute de lege, se va rea­

liza forma perfectă a infracţiunii consumate, iar dacă urmările se vor prelungi

în timp, vor det ermina o formă mai mult ca perfectă , epuiza rea :". Or, fiind

incriminate , aceste forme , atât cele compl ete, cât şi cele incomplete, devin in­

fracţiuni în adevăratul sens al cuvântului . Din punct de vedere juridic nu e nici

o deosebire: şi unele, şi altele sunt infracţiuni. D iferenţa apa re din punctul de

vedere al caracteru lui ş i al gradului de peric ol social ; infracţiunile - formă de

bază sunt mai periculo ase decât cele derivate ş i, respectiv, atrag o răspundere

penală mai mare".Întrucât infracţiunea poate exista în oricare dintre aceste forme, în teoria

drept ului penal infracţ iun i le au fost clasificate, după form a lor, în in fractiu­

ni-tip , corespunzătoare formei tipice sau de bază , ş i infracţiuni derivate, 'co­

respunzătoare formelor at ipice sau derivate ale infracţiunii . In fracţiunile-tip

sunt denumite şi infractiuni fapt consumat, iar infracţiunile corespunzătoare

faptelor atipice sunt denumite, după caz, infractiuni fapt preparat, infracţiuni

fapt tentat ş i infractiuni fapt epuizat" ,

În ceea ce priveşte deter mina rea form elor in fracţiunii în raport cu etap ele

desfăşură rii infracţiuni i intenţionate, este un anim admis că , în perioada in­

ternă, nu se pun e problema existenţei un ei forme a in fracţ iuni i , deoarece, desi

odată cu luarea deciziei de s ăv ârş ire a faptei s-a realizat în întregime latu ra sub­

iectivă a infractiunii, nu ex i stă nimic din latura obiectivă a acesteia, nici un act

de conduită exterioară care să tindă spre realizarea ei. Pe când infracţiunea,

în baza legislaţi ei şi teoriei dre ptului penal, reprezintă un act exterior de com­

portare socialmente periculoasă a per soan ei, de aceea problema existenţei unei

forme a infracţiunii în perioada in ternă, sau ps ihică, chiar dacă hot ă r â rea de a

săvârş i in fracţiunea ar fi mani festată de făptu itor, este legalm ente exclus ă ".

,,, V. Do ngo roz , Curs de drept penal şi procedură pena lă , ediţ ia a II -a, Bucureşt i , Ed itu raUnivers i tăţii, 1947, p. 238.

" Ramiro Mancaş,op. cit., p. 14.

I. Oa nce a, op. cit., p. 182.

" C. Bula i, op. cit., Bucureş ti, AU, 1997, p. 392 .

... C. Bului, op. cit" Bucureş t i} Editura Universit ăţ ii} 198L p. 104.

Î ntr-adevăr, nici în cazul exterioriză r ii i ntenţie i celor au decis în comun să

săvârşească in frac ţiunea, nici în s ituaţ ia aşa - numite i faze oratorii nu are loc o

executa re a rezoluţ ie i , ci numai o exterioriza re cu scopul luării hotăr ă ri i , astfel

c ă nu se poate vorbi de o formă a infrac ţiun ii .

În cadrul tuturor sistemelo r moderne sunt adop tate prin cipii conform că­

ror a singurul factor care poate cenzura cugetul este morala. Legea penală nu

are put ere asupra gândurilor (cogi tationis poenam nemo patitur)" '.O î ndelungată experienţă a umanităţi i a condus la formularea regulii după

care sim pla cugeta re (nuda cogitatio), hotărâ rea infracţio nală , oricât ar fi de

gravă şi de ev identă , nu atrage răspunderea penală a auto rului. Aceste proc ese,

ch iar dacă ar putea fi cunoscut e prin obţ i nerea mărturisirii subiectului ori

prin dezvăluirea lor prin mijloace modern e (seru l adevă rului, narcoan aliza,

hipnoza etc.), nu ar pute a sta la baza unei incriminări deoare ce în această eta­

pă subiectul nu acţionează, nu face nimic, ci nu mai gândeşte la ceea ce ar putea

face; în această etapă voinţa sa nu a devenit î ncă defin itivă, nu s-a exteriori zat

într-un act de realizare a gândirii cri minale" .Această soluţie a legiuitorului modern a mai fost j ustificată susţinându-se

că gândur ile cr imi nale nu se pedepsesc, nu pentru că ar fi dific ilă proba aces­

tora, ci pentru că, chiar dovedită , existenţa un ei hotărâri criminale nu repre­

zi ntă prin ea î nsăş i o leziune, nici măca r potenţială, a valorilor sociale ocroti te

de normele dr eptului penal.Structura form elor infracţiunii se face după regula sistemului, fiecare

formă premergătoare a activ ităţ i i i nfrac ţionale este absorbită de forma ce o

urmează , astfel prima fiind lipsită de o califi care independentă. Infrac ţiunea

consumată absoarbe pregătirea şi tent ativa de infracţiune , între ele stabilin­

du -se o relaţie de tip parte - întreg. Dacă infracţiupea este consumată, atunci

caracterul acţiunilor de pregăt i re şi realizare a i nfrac ţiun ii ca ata re nu are im­

portanţă esenţială asupra răspunderii şi ca lificării infrac ţiunii consumate, cu

conditia că aceste acţiun i nu cons tituie componenţa unei in frac ţ iun i separate.

Stabilirea şi analiza acestor prime forme ale activităţii in fracţionale neconsu­

mate are o importanţă redusă , în special pent ru ind ividualizarea pedepsei în

limitele sancţiuni i"' .

I I A. D. Kosnoa. op. cit., p. 50.

1" V. Dongoroz, Explicaţ ii teoretice, voI. 1,p. 133.". A. C. M~!xm1H , flocll eocn l6t1R npecmyll lleHUR, Mo cxua, lOpl1AI1'1eCKall nl1TepaTypa,

1969, c. 85.

252 DREP T P ENAL. PARTEA GENERALĂ

•C a p i to l u l XI I 253

§2. Pregătirea de infracţiune

Noţiunea şi tipurile actelor de pregătire. Cu actele preparatorii, care

pregătesc executarea propriu-zisă a infracţiunii , făptuitorul intră într-o etapă

nouă, externă, de desfăşurare a activităţii infracţionale.

În principiu, oric e infracţiune intenţionat ă, pentru a fi comisă în condiţii

optime, presupune o pregătire prealabilă , care poate consta în diferite activi­

tăţi în funcţie de natura ş i împrejurările în care se s ă v â rş eş te infracţiunea",

Deoarece de cele mai multe ori o executare nepregătităpoate fi sortită eşecului

total sau parţial, subiectul tinde să se asigure, prin anumite activităti între-prinse din acest moment, că acţiunea sa va fi eficientă. '

În ştiinţa dreptului penal conceptul pregătirii de infracţiune întruneşte

toate actele prin care se pregăteşte săvârşirea acţiunii ce constituie elemen­

tul material al infracţiunii; caracteristic pentru aceste acte este deci faptul

că ele intervin înainte de executare şi că teleologic vizează să asigure buna

desfăşurare a acesteia, prin crearea condiţiilor ş i apropierea mijloacelor ne­

cesare înfăptuirii infracţionale"' . Din acest punct de vedere, pregătirea de

infracţiune vizează, pe de o parte, numai o anumită categorie de infractiuni

apte de a fi reali zate în condiţiile unor pregătiri conştiente anterioare trecerii

la executare, cum sunt infracţiunile intenţionate comisive; pe de altă parte,

sfera sa de cuprindere va include atât elementele pregătirii morale, cât şi ale

celei materiale, atât elem ente vizând procurarea sau adaptarea de mijlo ace, câtşi crearea de condiţii pentru s ă vâ rş i rea infracţiunii.

Actul de pregătire , deşi este un act material, este mai puţin decât un act

de executare. EI nu poate să con stituie un început de executare a infractiunii

proiectate, căci în cazul acesta este vorba de o tentativă , care este o formă mai

avansată a materializării. Actul de pregătire trebuie să fie de aşa natură , încât

prin el să nu se înceapă actul de executare prevăzut în actul constitutiv al in­

fracţiunii proiectate; acest a nu numai să nu lezeze obiectul infracţiunii proiec­

tate, ci nici chiar să nu-l pună în pericol nemijlocit, căci altfel va reprezenta uncaz de tentativă.

După modul în care se manifestă şi sub raportul conţinutuluilor, actele depregătire sunt materiale, morale şi organizatorice?'.

r: V. Dobrinoiu, I. Pascu , I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi , V. Lazăr, Drept penal. Parteagenerală , Bucureşti, Euro pa Nava, 1999, p. 182.

zs N. Giurgiu , Legea penală ş i infrac ţ iunea , p. 184.

~y 1. Oancea, Drept penal , p. 185; 1. Mircea, Temeiul ră spunderii penale ÎJJ Republica Socia­lis tă România , Bucureşt i , Editura Ştiinţifică ş i Enci clopedică, 1987, p. 122.

Actele de pregătire materială constau în crearea condiţ i i lor materiale

favorabile, care uşurează săvârşirea infracţiuni i. În această categorie se în scriu

actele care cons tau în: procurarea mijloacelor şi a instrumentelor cu ajutorul

cărora se po ate săvârş i infracţiunea, adaptarea instrumentelor ori a mijloace­

lor de s ă v â r ş i re a infracţiunii, se preci zează modul de înlăturare a obstacolelor

materi ale , care sunt mijloacele de tr an sport, modul de acţiune la faţa locului,

cel de îndepărtare de la locul faptei, experimentarea unor soluţii de executare,

asigurarea unor ajutoare umane, atragerea victimei în anumite locuri etc.

Tot în cadrul actelor de pregătire ar putea să se desfăşoare şi o activitate

susceptibilă să pregătească, din punct de vedere moral (spiritual), acţiunea

plănuită . Practica evidenţiază o cazuistică variată a acestei categorii de acte,

care constau în: culegerea de informaţii în legătură cu victima şi relaţiile so­

ciale din micromediul social, obţinerea datelor necesare ce privesc obiectul

material asupra căruia urmează să acţioneze, precum şi asupra modului de a

ajunge în contact cu acesta, obţinerea unei promisiuni de tăinui re, de favori­

zare, de nedenunţare etc.Actele de natură organizatorică au menirea de a recruta complici, de a

realiza înţelegeri între mai multe persoane în vederea săvârşirii În comun a

infracţiunii, iar alteori actele organizatorice constau în crearea de organizaţii

cu număr mai mare de persoane, cu organe de conducere, cu disciplină ş i pro­

gram propriu de activitate etc.În rap ort cu modul în care făptuitorul concepe desfăşurarea infracţiunii,

pot exista multiple şi variate acte de pregătire , unele care se s ăv âr şesc într-un

moment mult îndepărtatde locul executării propriu-zise, altele mai apropiate

de acest moment, unele care implică şi alte verigi intermediare până la execu­

tarea propriu-zisă, altele , dimpotrivă , care creează condiţiile trecerii imediate,

nemijlocite la executarea propriu-zisă a infracţiunii "'. Diverse acţiuni de pre­

gătire se deosebesc esenţial, din punctul de vedere al importanţei lor pentru

săvârşirea infracţiunii în viitor, determinând în mare măsură prezenţa carac­

terului şi a gradului de prejudiciabilitate al acţiunilor pregătitoare.

In unele cazuri, săvârşireaactelor de pregătire determinate prezintăo veri­

gă necesară în lanţul acţiunilor de săvârşire a infracţiunii, fără de care nu este

posibilă sau, cel putin, este foarte anevoioasă săvârşirea infracţiunii. Astfel, în

situaţia când unul sau alt mijloc (modalitate) de acţiune sau aplicare a unor sau

altor mijloace se atribuie semnelor componenţeide infracţiune, atunci procu­

rarea şi adaptarea mijloacelor corespunzătoare este o circumstanţă care are

In V.Dongoroz, Explica ţii teoretice, voI.1, p. 139.

254D REPT P ENAL , PART EA GENERALA C a p i to l u l X I I 255

o importanţă esenţială pentru s ăv ârşirea infracţiunii. Pe când în alte cazuri,

infracţiunea poate să fie să v â rş i t ă şi fără acte de pregătire; aceste acte joacă un

rol secundar şi întâmplătorîn săvârşirea infracţiunii (de exemplu, cumpărarea

sacilor pentru a scoate obiectele furate, de regulă, nu are importanţă esenţială

pentru săvârşirea ulterioară a infracţiunii), cu toate că într-o măsură oarecareuşurează şi apropie realizarea acesteia.

Pregătirea are un sens complex, putând îmbrăca numeroase aspecte con­

crete, care, teoretic, sunt nelimitate, deoarece şi sfera concretă de manifestare a

conduitei umane este inepuizabilă; desigur că ele, practic, vor fi limitate, ţinând

seama de infracţiunea care urmează a fi comisă. Cu toate acestea, ar fi deosebit

de dificilă încercarea de a alcătui un tablou comportamental, deoarece subiec­

tul va concepe executarea în funcţie de caracter, temperament, vârstă, inventi­

vitate, grad de cultură, nivel de instruire etc. S-a afirmat pe bună dreptate că

pregătireaunor infracţiuni tinde uneori spre perfecţiune, iar organele de drept

au de multe ori de învăţat din experienţa ş i ingeniozitatea infractorilor.

Caracteristicile actelor de pregătire. Cu toată varietatea lor, actele de

pregătire prezintă unele trăsături caracteristice comune. Sintetizarea acestor

caracteristici se impune în vederea conturării dimensiunilor actelor de pregă­

tire, operaţiune necesară la delimitarea de actul de executare:

1. Actul de pregătire este semnificativ numai în cazul infracţiunilorsus­

ceptibile de un iter criminis perfect, care să poată cuprindă, cel puţin teoretic,

toate etapele de desfăşurare. În principiu, toate infractiunile intentionate au, ,un iter crim lnis , însă unele etape pot lipsi - pregătirea -, deoarece perioada

internă şi executarea există lntotdeauna-", Pregătirea nu constituie o etapă

obligatorie a activităţii infracţionale, fiind doar posibilă, nu şi necesară.

2. Actul de pregătire nu face parte din latura obiectivă a infracţiunii, el

pregătind doar executarea. Pregătirea nu poate fi recunoscută ca fiind înce­

putul săvârşirii faptei infracţionale, ţinând seama de caracterul actelor prepa­

ratorii , care sunt de aşa natură , că nu creează un pericol real pentru obiectul

infracţiunii, nu atentează nemijlocit asupra lui (de exemplu, obiect al furtului

este proprietatea, însă procurarea unei scule pentru a pătrunde în încăpere nuafectează direct valoarea o crot i tă) .

Actele de pregătire nu se găsesc descrise sub nici o formă în conţinutul nor­

mei de incriminare a faptei pe care urmăreşte să o săvârşească autorul (în afară

de cazul când actul de pregătire este incriminat ca infracţiune de sine stătătoare),

prin urmare, nu corespund ac ţ iun i i tipice indicate în componenţa infracţiunii.

3. O trăsătură distinctivă a act elor de pregătire constă în faptul c ă acestea

nu sunt îndreptate nemijlocit spre atingerea urmării infracţionale şi de aceea

nu prezintă un pericol nemijlocit pentru obiectul atentatului, ci doar creează

posibilitatea reală de săv ărşire a infracţiunii, care nu se materializează din

cauze ce nu depind de voinţa subi ectului . Pregătirea, ca ş i orice "posibilitate",

are o importanţă nu prin sine însăşi, ci doar în coraport cu infracţiunea, ale

cărei condiţii de s ăv ârşire le pregăteşte (posibilitatea este o realitate nereali­

zată) . De fiecare dată vorbim despre "pregătirea" unei in fracţiuni concrete, şi

nu pur şi simplu despre faptul s ăvârşirii unor acţiuni preparatorii abstracte,

pasi bile de sine stătător. De acee a conţinutul acţiunilor de pregătire, precum

şi pericolul soc ial sunt determinate mai întâi de toate de componenţele infrac­

tiunilor ale căror conditii de săv ărsire le creează. Astfel, actele de pregătire

~le om~rului radical se deosebesc d~ pregătirea sustragerilor etc. Viaţa şi să­nătatea persoanei necesită un anumit gen de acte preparatorii pentru a atenta

asupra lor (procurarea armei, otravei, determinarea comportării jertfei etc.),

pe când proprietatea determină necesitatea actel or de pregătire cu alt caracter

(crearea grupurilor, procurarea cheilor etc .).

Posibilitatea reală niciodată nu se transformă în mod automat în reali­

tate I! . Pentru a transforma posibilitatea survenirii rezultatului infracţional

în realitate este nevoie de o activitate a subiectului care cauzează, provoacă

rezultatul - acţ iunea de executare -, care, în măsura dezvoltării (amplificării)

calitative, în mod legic ş i necesar duce la sur ven irea rezultatului. Actel e prepa­

ratorii reprezintă o etapă a s ă vă rş i r i i infractiunii, segment care se complineşte,

se epuizează în etapa următoare, înfăţişare parţială a acţiunii cauzale înseşi" ,

4. Actul de pregătire se comite numai cu intenţie, în baza hotărârii infrac­

tionale initiale. Intentia infractorului cuprinde acţiunile care conţin semnele

componenţeide infra~ţiune , pentru s ăvârşirea căre ia se pregăteşte infractorul.

Astfel, răspunderea penală pentru pregătire, în baza art. 26 din CP al RM,

poate surveni doar în cazul când intenţia celu i vinovat cuprinde s ăv ârşirea

unei infractiuni concrete şi vinovatul conştientizează că după s ăvârşirea ac­

telor de pregătire , prin care se creează condiţiile săvârşirii infractiunii, el va

s ăv ârsi si această infractiune. Fabricând, procurând sau adaptând mijloacele

de s ăvârsire a furtului (de exemplu, ş peraclu l), vinovatul ştie că va s ăv ârşi fur­

tul cu ajutorul acestuia.

'1 Rarniro Mancaş, op. cit., p. 85.

<, Ibid em, p. 44.

" G. Anton iu, Raportul de cnuza/itate în dreptul penal, Bucureş ti , Editura Ştiinţifică, 1968,

p.265.

---------~-

256 DRE PT P ENAL. PAR TEA GENERALĂ C a p i t o l u l xn 257

Etapa actelor preparatorii presupune întotdeauna prezenţa intenţiei directe

în vederea urmării prejudiciabile, spre a cărei provocare este î ndreptată activi­

tat ea vinovatului. Vinovăţia persoanei în cadrul actelor de pregătire constă în

conş t ientiza rea faptului că ac ţ iun i le sale creează condiţ i i pentru săvâ rşi rea fap­

tei prejudiciabile, prevederea i nevitabilit ă ţ i i provocării urmării prejudiciabile

şi dorirea acestui lucru:". Infractorul nu poate să se pregătească de provocarea

urmărilor, a căror survenire nu o doreşte, ci doar admite posibilitatea lor.

5. Caracteristic actelor de pregătire este ş i faptul că ele pot fi concepute

numai în cazul în care realizarea hotărârii infracţionale durează o anumită

perioadă de timp.

Prin concept, actul de pregătire presupune manifestarea exterioară de

durată, deoarece numai în acest caz între executarea propriu-zisă şi rezoluţia

infracţională ar putea să se interpună o perioadă de timp suplimentară,cea în

care est e necesară realizarea act elor de pregătire. Dacă actul de executare pro­

priu-zisă ar putea fi conceput să se producă aproape instantaneu, de exemplu,

în cazul infracţiunilor spo ntane, actul de pregătire n-ar putea avea loc , deoa­

rece ar lip si acel interval de timp în care să se înscrie asemenea acte. Acţiunile

de pregătire pot să ant icipeze nemijlocit atentatul asupra obiectului, dar pot să

fie distanţate şi printr-o perioadă de timp considerabilă .

6. În sfârş it , actele de pregătire implică nu numai o ant er iorita te în timp

faţă de actele de executare, dar ş i o diferenţă de loc , deoarece ele, pregătind

condiţiile de desfăşurare a actelor de executare, se vor realiza, de regulă , în alte

locuri decât acolo unde se execută nemijlocit acţiunea descrisă în norma de in­

criminare. Astfel, acţiunile de pregătire în spaţiu sunt îndepărtatede obi ectul

concret de atentare. Într-un şir de cazuri, crearea grupului organizat, elabora­

rea planului infracţiunii, procurar ea mijloacelor corespunzătoare ş i alte acţiu­

n i de pregătire sunt să v â rşite departe de viitorul loc al s ă v ârşirii infracţiunii.

Formele pregătirii de infracţiune . Trăsăturile caracteristice actelor pre­

paratorii pentru s ă v â rş irea infracţiunii şi gradul pericolului social al acestora

pot fi reflect ate pe deplin do ar în cazul analizei formelor concrete de pregătire

consfinţite în legea penală.

Conform prevederilor art. 26 din CP al RM , "Se consideră pregătire de

infracţiune Înţelegerea prealabilă de a s ăv ârşi o infracţiune, procurarea,

fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea in­

tenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru s ăvârşirea ei dacă, din cauze

.11 Kososenmapu îi K YZOIlOClHOMy «o ăexcy P OCCIIU CKOU epeoepaJ~ uu / n OA peA. 10 . iiI. CKy­paTOBa, B. M. JIe6eAeBa, MOC KBa, HOPMA - Y1H<!>PA-M, 1998. c. 52.

independente de voinţa făptuitorului , infracţiunea nu şi-a produs efectul"

Această definiţie a pregătirii de infracţiune este specifică din pu nctul de ve­

dere al tehn icii legislat ive. Ea începe cu determi na rea formelo r particulare ale

pregăt i r i i de infracţiune (î nţelegerea prealabilă , procurarea, fabr icarea sau

ada pt area m ijloa celo r or i a inst rumentelor s ăv âr ş i r ii infracţiunii) ş i se fina­

lizează cu o formulă genera lizatoare - crear ea intenţionată , pe a ltă ca le, de

cond iţ ii pentru s ăv ârş irea infracţiunii.

A face o listă exhaustivă a acestor forme este imposibil , dar, în pofid a

multitudin ii şi varietăţii actelor de pregătire , exis tă un sem n comu n care întru­

neste aces te act iun i si le delimitează de restul- toate aces tea sunt îndreptate, în, "

vi r tu tea prescripţiei legii , spre crearea condiţ i ilor ne cesar e pe ntru săvărşirea

infracţiunii şi, în fine , spr e obţ inerea rezultatului infracţional.

O formă particulară de pregătire a infracţiun ii s tipula tă pentru pri ma

dată în noul Cod penal al Republici i Moldova este "înţelege rea prealabilă de as ăvărş i o infrac ţiun e :' În pract ică , într-adevă r, majoritatea in frac ţ iunilor su nt

săv â rsite în comun de două ş i mai multe pers oane, ca re se înţeleg din timp

să comită infracţiunea, fap t ce simplifică conside rabil acti vitatea acesto ra . În

aces t sens, î nţelegerea prealab ilă a persoan elor, ce înt runesc sem nele subiectu­

lu i infracţiunii, pri vind săvârşirea faptei prejud iciabile, este apreciată de teoria

ş i pr actica penală drep t mo me nt de apariţie a particip aţ ie i .

Prin procurarea mijl oa celor ş i instrumentelor necesar e pentru s ăv ârşirea

infracţiunii se înţelege dob ând irea, obţinerea prin or ice m od alitat e a mijloa­

celor si in strumentelor pe care subiectul intentionea ză să le utilizeze în viitor, ) ,

pent ru at in gere a sco pu lui in fracţional. Metod ele de pro cu ra re a mijloacelor ş i

in strumentelor pot fi atât legale , cât şi ilegale: legale se consideră a fi fabricarea,

primirea în folosinţă temporară de la alte persoan e a mi jloacelor ş i in st rumen­

telor, cumpărarea lor, sch imb ul etc., iar ilegale su nt furtul, fabric ar ea arme lor

albe ş i de foc etc .Pri n [a bricarese subî nţelege procesul teh nologic de crea re a in strumentelor

şi mijl oacelor infracţiunii. Spre deosebire de ada pta re, în acest caz in strumen­

tele ş i mijloacele sunt create din nou , fiind necesar ca intenţ ia făptuitorului de a

le ut iliz a în scop uri infracţionale con crete să anticipeze proc esu l de fabricare" .Adaptarea de căt re infractor a mijloacelor şi in strumentelor procu rate

pentru s ă vâ r ş irea infracţiunii se manifestă în aducerea lor într-o sta re ca re

ar face posibilă sau ar în lesn i util izar ea lor în pr ocesul săvârş i r i i infractiunii.

Acest gen de acţ iuni are loc atunci când în ca lita te de in st rumente ale in frac-

" Ibidem , p. 51.

258 DR E P T PENA L. PAR TEA GENERA LĂ

iP

259C a pit olul X I I

ţiun i i sunt utili zate obiectele pe care infract orul deja le ar e, dar care nu sunt

destinate pe ntr u săvâ rş i rea in frac ţiun i i. Adapta rea mijl oacelor ş i in strument e­

lor infracţiunii se exprimă, de regulă , în prelucra rea specială a instr ume ntulu i

şi obiectulu i, în m odificarea forme i lui ş i a ca l i t ăţ i i , după ca re acesta devin e

ma i util sau ad aptat pentru sco purile infracţionale.

Instrumentele s ă v ârşir i i infracţiunii sunt obiect ele utilizate nemijlocit de

căt re auto ru l in fracţiunii pentru s ăv â r ş irea acţiunilorce formează componenţa

infractiunii respective :". Diver sele obiect e existente în lumea exterioa ră , ca re

pot fi utili zate în ca lita te de in strumente ale infrac ţiunii , pot fi clasificate în

trei grupuri: arme (de foc, albe, substanţe explozive); unelte (ob iecte care au o

destinaţie specia lă în uzul casnic, tehnic etc.) ş i obiecte care nu au o destinaţie

speci ală, dar sunt utilizate pentru săv â rş irea infracţiunii (piatra, parul etc.) .

P ri n mijloace ale s ăvârşirii infractiuni i se subi n ţeleg obiectele şi di sp o­

zit ivele necesare pentru s ă vărşirea infractiunii sau ca re cel puţin uşurează

(simplifică) procedura ş i acordă posibilitatea realizării i ntenţ iei infracţionale

(sca ra pentru s ă v ă r ş i rea fu r tu lu i, substanţele so m n ifere pen tru adormi rea

jertfei, mijl oac ele de transport etc .)". În ca litate de mijl oace ale s ă v ârşirii

infracţiunii pot servi orice obiecte ale lumii exter ioare, prin intermediul sau

cu ajutorul cărora subiectul s ă v â rşe ş te sau uşurează s ăvârşirea infracţiunii.

Chiar ş i anim alele, persoanele minore sau incapabil e, care nu urmează a fi su­

puse răspunderiipenale, se consideră mijl oace cu un carac ter deosebit utilizat e

la săvâ rş i rea infractiuni i".

În fine, o formă a pregătirii de infracţiune este crearea inteniionată , pe altă

cale, de condiţ i i pentru să vârşirea infractiunii."Condiţ ia" este un fapt , o împrejurare de care depinde apariţ ia unui feno­

men sau care influenţează desfăşurarea unei acţiuni , putând- o frâna sau stim u-

,o H . L( . L(ypMaHoB, Cm aouu cooepWeHUJl npecmy lln eHufI no COB emcKoMy yzonOBHoMy

I7paBy, MOC KBa, r OClOpH3!"\aT, 1955, p. 65 ; B. XBaIlHH, O nonstmuu 0PYO Uil npecmy nne­

IfUJl II Yronos noe npano, N22, 2000 , c. 94 ; A. B. Hayxiou , Cpe ăcm ea U opy ău« coeepiae­HUJl npecmyn nenu n lţ Co nercs an IOC TI1L\ l1il , NQI4, 1986, c. 24.

•: Kososeumapuu K YeonoenomyKooeKcy POCWUCKO II tbe ăepauu u I TIoApCA. B. 11. Pans cn­KO, A. C. MI1XlII1 Ha, !Il. B. Ill xrapoa a, Moc xsa. BCP!"\HKT, 1996, c. 45; B. !IL Ca xapos ,

Cpe ăcmoa Uopyău« coeeţnuen ust npecmyn ll elluJl U COCl1IaB npecmyn neuun II Co nep uren­CTIlOBaHI1C ACIITClIbHOCTIl OBL( B ycnoa na x cyncouo-npauoeo ă PCljlOPM bI, Moc xaa,1990 , c . 105.

's H. C. TaraHL\CB, Pyccxoe yzonoll Hoe npa eo. 'la cm» o6u{aJl, TOM 1, Tyna, Aarorpadi,2001, c. 497; E. B. Ma nn u u u , A. (1). Il apdi eu ou, 06'beKIIHI(J IIaJl cmop oHa npecmynn elluJl,

Ca HKT·TIeTcp6y pr, 113AaTCnbCl'110 lOpl1!"\H'leCKOro IlHCTJ1TyTa, 2004 , c. 233.

la '''. Noţ iunea de condiţii ale s ăvâr şirii infrac ţiunii urmează a. fi interpretat.~

în sensul la rg al cuvântulu i, incluz ând în sine toate mani fes t ă rile prepar.a~~1'll

apte s ă asigure executarea reuşită a fapt ei infracţiona~e . ~rearea .condlţll l~rpentru săvâ rşi rea i n fracţ iun i i presupune diver se ac ţ iun i, de onc~ natura,

carac teri zate pr in faptul că creează o posibilitat e reală pentru surven irea feno ~menului dorit ş i condiţionat de ele "'. Drept exemple în acest sens pot serv i

pregătirea locului săvârşi r i i infracţiunii, î n IătU1~are~ . eve~tualel~l: o~stacole,întoc m irea planului apa rta mentulu i ca re urmeaza a f jefuit, modificarea exte­

riorului feţei , pregătirea hainelor respecti ve, a perucii, a grime i etc.

Din definirea le gislativă a pregătirii de i nfracţ iune rei ese că act ele pre­

paratorii se ca racter izează pr in acţiune , deoarece legea penală e~Ul~eră doar

formele active ale acestei activităţi. În practică însă există cazun cand actel.~de pregătire se realizează prin inacţiune : de exemplu , ~u scopu~ sustrag.em

avutului de către un grup de pers oan e, în urma înţelegem prealabil e, paznicul

unui depozit , fiind obligat să încuie intrarea, nu face intenţionat acest lucru

(inacţ ionează) . . .'În cad ru l pregătirii de infracţiune dauna nu este provocată pnn actiunile

de executare ulteri oare, ca urmare a i ntervenţ iei for ţelor externe întâmplătoa ­re pentru subiect, adică din cauze independente de vo in ţa făptui torului . Atunci

câ nd aces t sem n nu poate fi pr ob at , se prezumează că per soana a renunţat

benevol la săvârşirea infracţiunii" . .'Cauz ele care pot determina înt rerupe rea ac telor de pregătire su nt multi-

ple ş i variate. De regulă , aceste cauze su nt supravenite, adică intervin du~ă ce

făptuitorul a în ceput pregătire a . Nu are importanţă că obs tacolu l a pr eexistat ,

important este ca intervenţ ia lui să se situeze după în ceperea actelor d~ pre­

găt i re . În funcţie de natura cauzelor de împied icare ,. aces tea pot ~r~vel11 de ~afen omene naturale, fiinţe vii (an ima le) sau de la act iunea om ulu i (intervent ia

unui tert, a v icti me i, sau a organ elor de polit ie). Practica judiciară denotă fap­

tul că în' marea m ajoritate a cazu rilor ac tivita tea infracţ ională este întreruptă ,

în special, de intervenţia terţilor sau a organelor de poliţie 12.

" 1 D icţionaru l exp lic at iv a/ l imbii rom âne, Insti tutu l de Li n gv ist ică "lorgu Iordan", Ed iţia a

Il- a, Bucure şt i, Edi tura Univers Enciclopcd ic, 1996, p. 209.1" H. <1>. Ky3HcL\OBa, OmoemcmeeHHOClI1b3a IlpllZOmOalle HHe U nOKyweHlle 110COlJeIl1CKOl>lY

y ZOllO(J HOMy npaey II COBcTCKoe rocy!"\apcTllo J1 np aso, 1955, NQ5, c. 117.

1\ KOMMeHllla p llÎi K YZOll OIJ HOMy «oăexcy PocCtlucKoil c1J eoepa f4 fHl I Ilon pc !"\ . H . <1>. KY3He­

1.10110i1, MOCKlla, 3epL\arro, 1998, c. 64.

" G. Anton iu, Tenta t iva, p. 164.

§3. Tentativa de infracţiune

N~ a.l:e relevanţ ă dacă obst acolele de m ai sus care conduc la în tre ruperea

exec uta m su nt reale or i imaginate; e suficient ca ele să fi determinat întreru­perea pregătirii.

Definiţie şi particularităţi. În evoluţ ia progresivă a procesului in frac­

ţ~onal, tentativa se încadrează între etapa act elor preparatorii şi etapa urmă­rilor, reprezentâ nd o înce rcare de a comi te i n fracţ i unea . În această ipoteză ,fă p tu itorul săv ărşeş te acte îndreptate sp re consuma rea infractiunii dar nu le

fil~a~izea ză prin producerea urmării prejudiciabile. În ce priveş'te î ns~ procesul

psihic care stă Ia baza acestei ac t ivi tă ţ i (intenţia făptuitorului), aceasta nu e

limitată la încercarea de a comite infrac ţiunea , ci are în vedere întreaga activi­

tate desfă şurată de făpt u i tor, in clusiv momentul consumării i n frac ţ iun i i 13.

Tenta tiva reprezintă , aşadar, un act cu relevanţă penală atunci când auto­

rul ac ţ io nează cu intenţ i a de a consuma infracţiunea, deoarece numai în acest

c.~z actul de executare c apătă o coloratură periculoas ă prin iminenţa produce­

m urmări i prejudiciab ile ş i a l ezării valorilor sociale ocro tite de legea penală.

O persoană care ar acţiona numai cu in tenţi a de a comite acte de executare la o

i~1frac~iune ş i a se opri la aceasta , fără să producă rezultatul, nu ar fi susceptibi­

la de raspundere penală (dacă legea nu incriminează comiterea act elor de exe­

cutare ca infracţiune autonomă) . Prin urmare, pentru tentativă este specific

fap tul că rezultatul nu coincide cu intenţia (este mai puţin dec ât a vrut făptui­tor~l). Acest dezacord s tă ş i la baza definirii tentativei ca o formă imperfec tă,der ivat ă a infracţiunii-tip, dar care nu face imposibilă incriminarea tentativei.

Legiuitorul poate şi tr ebuie , pentru cerinţe legate de asigurarea un ei oc ro tiri

an tic ip.ate a valorilor soc iale fundamentale, să incrimineze ş i forma imperfectă

a faptei" sp re a fi în măsură să aj ungă la sancţiona rea aces teia atunc i când o

fapt ă concretă ar întruni condiţiile no rmei de incrim inare a tentativei.

Conform prevederilor art. 27 din CP al RM , "Se consideră tentativă de

infracţiune acţiunea sau inacţiuneaintenţionată îndreptatănemijlocit spre

săvârş~rea unei infracţiunidacă, din cauze independente de voinţa făptui­torului, aceasta nu şi-a produs efectul"

Din definiţia dată în Codul penal tentativei, se desprind semnele obiectiveş i subiect ive caracteristice acesteia.

261

Sub aspect obiectiv, tentativa de infracţiune se caracterizează prin trei semne:

acţiunea (inacţiunea) făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre

s ăv â rsirea unei infractiuni concrete. Fă ptuitorul, prin actele de exe-, ,cut are, atentează la obiectu l concre t (valoarea s o cială ocrotită de legea

penală ) ş i c reează pericolul real de a- i cauza o daună, iar uneor i chiar

îi cauzează o anumită daună . De regul ă , actele de executare a tentativei

se s ăv ârş esc prin acţiuni (acapararea bunurilor, administra rea otrave i

etc. ). To todată, în cazur i separate forma tentativei poate fi şi inacţiunea

(ma ma , în scopul uciderii copilului nou-n ăs cut, nu îl alăptează etc.):":

acţiunea (inacţiunea) a cărei executare a fost Începută nu ş i-a produs

efectul. Latura obiectivă a in fracţiunii pe care auto ru l ei a proiectat-o

nu este real izată pe deplin: fie că acţ iunea de s ă vâ rş i re a faptei a fost

întreruptă, fie că nu s-a pr odus rezultatul infracţional al fapt ei nutrit

de făp tu itor. Dacă înce perea executări i faptei este mom en tul ini ţ i al sau

lim ita inferioară a tentativei, atunci întrer uperea acţiunii sau execut area

ei până la capăt fără să producă rezultatul reprezintă momentul final

sau limita superio ară a acesteia';".Tentativa de infracţiune se deosebeşte

de infracţiun ea consumată prin lipsa total ă a urmărilor prejudiciabile

prevăzute de norma incriminat oare a Părţi i speciale a Co dului penal;

producerea efectului infracţiunii este împiedicat ă de cauze indepen­

dente de voinţa făptuitorului. Întreruperea executării faptei şi nepro­

duc erea rezult atului infracţ i onal, chiar da că executarea a fost integral

realizată, se datoreşte un or cauze indepe ndente de voinţa făptuitorului .

Cauze le care împiedică producerea efectului infracţiunii sunt multiple

şi varia te, purtând caracter atât obiec tiv, cât ş i subiectiv (în momentul

pătrunderii în încăpere s-a conectat sistemul de alarmă şi infra ctorul a

fost reţinut; doza de otravă administ rată a fost insuficientă şi victima nu

a decedat etc.) .Astfel, infrac ţiunea este întreruptă cont rar voinţei infrac­

torului, lipsind renunţarea benevolă a acestuia de a o du ce până la capăt.

Sub aspect subiectiv, procesul psi hic caracterist ic tent ative i nu se deosebeşte

cu ni mic de cel care se află la ba za infract iunii con sumate. Hotă rârea de a co­

mi te in fracţiunea rămâne identică cu ea însăşi în conţinutul orică reia dintre

form ele sub care se poate î nfăţişa fapta; cel mult s-ar put ea identi fica unele

deosebir i de in tensitate, de perseverenţă infrac ţională care creş te pe măsura

apropierii actelor de executa re de momentul consumării",

Capito l u l X I I

DREP T PEN A L. P A RTEA GE N E R AL Ă260

1.' G. Anton iu , op. cit., p. 102.

" V. Dongoroz, Explicaţii teoretice, val. I, p. 130; C. Bula i, op. cit., Bucureşti, Şa nsa , 1992,p.167.

.1, Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p. 89.

,.. C. Bulai , op. cit., p. 399 .

\: G . Antoni u, op. cit., p. 108.

262 DR EPT PE NA L. PAR T EA GE NE RA LĂ C a p i t o l u l XI I 263

Tentativa de infracţiune este întotdeauna intenţionată(mai cu seamă inten­

ţia directă), întrucât subiectul îşi dă sea ma de caracte rul prejudiciabil al fapt ei

sale, ea fi ind nemijlocit orientată spre s ăv ărşirea unei infracţiuni concrete;

prevede urmările prejudiciabile ale faptei sale şi doreşte survenirea acestora .

Într-o op inie doctrinală se sus ţ i ne po sibilitatea tentativei de infracţiune

şi în cadrul intenţiei indirec te"; deşi practica j ud iciară a Republici i Moldova

recunoaşte constant că tentativa de infracţiune po ate fi săvârşit ă numai cu

intenţie directă. Sub acest aspect, Curtea Supremă de Justiţie a RM a explicat

instanţelor judecătoreş t i că tentativa de omor este posibilă numai cu intenţie

directă, adică atunci când ac ţ iun ile vinovatului demonstrau că el a prevăzut

surven irea morţii , dorea ace asta, dar sfâ rşitu l letal nu a survenit din cauza

circumstanţelor ce nu depind de voinţa lui (p.3 din Hotărârea Plenului Curţii

Supreme de Justiţie a RM nr. 9 din 15.11.1993 Cu privire la practicajudiciară

în cauzele de omor intentionatţ '". De aseme nea, la s oluţ ionarea cauz elor cu

privire la tentativa de viol cu aplicarea forţei fizic e sau a constrângerii psihi­

ce, trebuie constatat faptul dacă inculpatul a acţionat cu scopul de a s ăvârş i

raportul sexual şi dacă forţ a aplicată a servit drept mijl oc pentru a-şi atinge

scopul. Numai dacă ex i stă aceste circumstanţe, acţiunile vinovatului pot fi

recunoscute drept tentativă de viol şi numai ele dau posibilitatea de a delimita

tentativa de viol de alte atentate crim inale, care lezează onoarea, demnitatea şi

in violabilitatea personalităţii femeii (p. 13 din Hotărârea Plenului Curţii Su­

preme de Justiţie a RM nr. 7 din 29.08 .1994 Cu privire la practicajudiciară Încauzele despre infracţiun ile sexualey".

Formele tentativei de infracţiune. Conceptul de tentativă cuprinde o sfe­

ră de acţiuni infracţionale foarte variate , începând cu momentul atentatului

asupra obiectului. În caracterul acestor acţiuni există deosebiri esenţiale, ceea

ce denotă un grad diferit al pericolului social al tentativei, care nu poate să nu

fie luat în consideraţie la soluţionarea problemei cu privire la răspunderea ş i

stabilirea măsurii concrete de pedeapsă în limitele sancţiunii.

Formele tentativei reprezintă aspecte de diferenţiere ale elementului

material al infracţiunii (fapta prejudiciabilă) în raport cu gradul de reali­

zare a acestuia şi natura cauzelor ce împiedică consumarea infracţiunii.

.. M. Zolyneak, 0p. cit., p. 114; T. Vasiliu şi a l ţ ii , Codul pen al com ent at şi ad notat. Parteagenera lă . Editura Ştiin ţ i fică . Bucureşt i , 1972, p. 117.

,., Culegerede hot ă r âri explicative ale Plenului CSJ (1974-1999). Chişinău, Museurn , 2000.p. 235.

,; 11 Ibidem, p. 245.

Legislaţia penală în vigoare nu conţine preveder i exprese în ceea ce pri­

veşte forme le tentativei, dar în teori a drep tulu i pen al, după principiul realiză­

r ii sau nerealizăr i i tuturor acţ iun i lor infracţionale şi al apr opier ii surven irii

rezultatului infracţional, se deosebesc tentativa de infracţiune terminată şi

tentativa de infracţiune n e te rmina tă , iar după natura cauzelor care determină

îm pied ica rea consumăr i i - tentat iva proprie ş i tentativa improprie (n ulă).

Tentativa neterrninată(întreruptă)are loc atunci când executarea fapt ei a

fost împiedicată să se desfăşoare până la capăt (ad ică este înt reruptă), din cauze

independente de voinţa făptuitorului , În cadrul tentativei neterminate subiec­

tul nu realizează complet acţ iunea t ip ică descrisă în norma de incriminare, nu

duce până la capăt executa rea (deşi mai erau acte de realizat) în raport cu mij­

loacele ale se de el, ci executarea se opreş te în ainte de producerea rezultatului.

Prin întreruperea executării r ărn ân nerealizate celelalte acte de executare pe

care le-ar fi implicat execu tarea completă a faptei ; de aseme nea nu se produce

rezultatul urmărit de făptuitor. De exem plu, există tentativă neterminată când ,

în scopul de a omor î victima, infractorul îndreaptă arm a spre ea, însă o terţă

persoană loveş te peste armă , împiedicând producerea împuşcături i .

Tentativa terminată (fără efect) are loc atunci când sunt s ă v ă rş ite toate

acţiunile pe care persoana le-a con siderat necesare şi care în realitate au fost

necesare pentru s ă v ă r ş i rea infracţiunii, dar, din cau ze independente de vo in­

ţ a făptuitorulu i, rezultatul cerut de norma de incriminare nu s-a produs. De

exem plu, constituie tentativă terminată fapt a persoanei care nu a avut po sibi ­

lit atea de a di spune de bunurile sus t rase din punga vict im ei din cauză că a fost

ob servată şi reţinută îndat ă . Este evident că tentativa fără efect nu poate exi sta

decât în cazul infracţiunilor cu o componenţă materială, unde consumarea

infracţiunii pr esupune pr oducerea unui efect anume, prevăzut de lege. Pentru

acest motiv, în practică tentativa terminată are frecvenţă mult mai redus ă în

raport cu cea întreruptă col .

În doctrina penală mai veche a fost criticată această diferenţiere înt re ten­

tativa terminată si cea neterrninat ă , sustin ându-se că este dificil a fi deosebite, '

în practică cele două forme ale tentativei, iar pe de altă parte, această diferen-

ţiere este inuti l ă ",

Delimitarea tentativei terminate de cea neterminată determină existenţa

unor grade diferite de pericol social al faptei, care au consecinţe atât în cadrul

i nd iv idua l i ză ri i judiciare a pedep sei, cât şi în justificarea sancţ ionă r i i în limite

distincte a celor două forme ale tentativei. Tentativa terminată este mult mai

. 1 A. Boroi , op. cit., p. 138.

le< V. Dongo roz, Exp licaţ i i teoretice, vol . 1, p. 148.