Upload
gaby-gabriel
View
67
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Drepturile garanţii
Dreptul de petiţionare, Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
DREPTUL DE PETIŢIONARE
Petiţia reprezintă modalitatea prin care cetăţenii unui stat au posibilitatea de a-şi
valorifica un drept, de a cere o explicaţie cu privire la o problemă personală sau la o
problema de interes general. Din punct de vedere juridic, petiţiile se pot prezenta sub
patru forme şi anume: ,,cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri”1.
Dreptul de petiţionare este acel drept pe care îl are o persoană de a se adresa
autorităţilor publice, printr-o petiţie şi de a solicita intervenţia acestora în vederea
soluţionării unei probleme fie individuală, fie colectivă. Petiţia trebuie să conţină
următoarele elemente:
- datele de identificare ale petiţionarului (numele, prenumele, adresa, numărul de
telefon al petiţionarului);
- semnătura acestuia.
În cazul unei petiţii colective, aceasta trebuie să cuprindă datele menţionate mai
sus pentru cel putin unul dintre petiţionari grupului dar şi:
- aspecte relevante referitoare la subiectul petiţiei, evitându-se, pe cât posibil, detaliile
inutile;
- copii ale unor documente justificative (dacă este cazul).
Potrivit art. 51 alin.(1) si alin. (2) din Constituţie ( Cetăţenii au dreptul să se adreseze
autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Organizaţiile
legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le
reprezintă”2.), acest drept poate fi exercitat individual sau de un grup de persoane. De
asemenea, autorităţile publice sesizate au responsabilitatea de a comunica petiţionarului
răspunsul, indiferent dacă acesta este favorabil sau nefavorabil, in termen de 30 de zile
de la data înregistrării petiţiei. În condiţiile în care rezolvarea necesită o investigare mai
1 Ioan,Muraru,Drept constitutional si institutii politice,vol.I,Bucuresti,All Beck,2005.2 Constantinescu,Mihai,Constitutia Romaniei revizuita,Bucuresti,ed. All Beck,2004
amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul
prevăzut cu cel mult 15 zile.
Maximilien de Robespierre considera în ceea ce priveşte dreptul de petiţionare că
acesta este “imprescriptibil şi al oricărui om din societate”3. Din acest motiv, dreptul de
petiţionare a fost considerat ca fiind un drept natural ce aparţine fiecărei persoane în
parte.
Pentru a fi validă, orice petiţie trebuie să fie semnată şi să conţină datele de
identificare a petentului. Petiţiile în care nu sunt trecute datele de identificare ale
petiţionarului sau cele care sunt anonime nu se iau in considerare şi se clasează.
Potrivit art. 51 alin. (4) din Constituţie ( “Autorităţile publice au obligaţia să
răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.”4), autorităţile
publice cărora li s-a adresat o petiţie li se impune sa răspundă la aceasta în termenele şi
condiţiile stabilite de lege. În condiţiile în care autorităţile publice încalcă drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, intervine Avocatul Poporului. Acesta îşi poate exercita atributele
fie din oficiu, fie la cererea persoanelor lezate, fără să facă discriminare. Nu vor fi
considerate obiecte de activitate al Avocatului Poporului şi vor fi respinse fără
motivare, cererile privind actele emise de Camerele Parlamentului, actele şi faptele
deputaţilor şi senatorilor, al Preşedintelui României, ale Curţii Constituţionale,
preşedintelui Consiliului Legislativ şi ale autorităţii judecătoreşti. De asemenea, una
dintre obligaţiile Avocatului Poporului este aceea de a nu divulga informaţiile sau
documentele secrete la care a avut acces.
DREPTUL PERSOANEI VĂTĂMATE DE O AUTORITATE PUBLICĂ
În condiţiile în care o autoritate sau o instituţie publică refuză să soluţioneze o
petiţie în termen legal, cetăţeanul poate face uz de ,,dreptul unei persoane vătămate de o
autoritate publică”. Acest drept este unul fundamental şi este încadrat în categoria
Drepturilor garanţii, alături de cel de petiţionare, cu care se află în strânsă legătură.
Potrivit art. 52 din Constituţie, “Persoana vătămata într-un drept al său de o autoritate
3 Gheorghe,Iancu,Drepturile,libertatile si indatoririle fundamentale in Romania, Bucuresti,ed. All Beck,2003, pag. 303.4 Ibidem 2.
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, este îndreptăţit să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi
repararea pagubei”5. Codul de procedură penală prevede modalitatea potrivit căreia
orice persoană ce a fost condamnată definitiv are dreptul de reparare de către stat a
pagubei suferite, în condiţiile în care, în urma rejudecării cazului s-a stabilit printr-o
hotărâre definitivă că persoana nu a săvârşit fapta sau că respectiva faptă nu a existat.
Textul constituţional, pentru a fi aplicat, presupune: existenţa unui act
administrativ prin care s-a vătămat o persoană, nesoluţionarea în termen legal a unei
cereri, când prin erori judiciare săvârşite în procese penale se produc prejudicii.
Articolul 52 din Constituţie nominalizează şi pretenţiile pe care le poate avea cetăţeanul
şi anume: recunoaşterea dreptului pretins,anularea actului,repararea pagubei. Nu se
poate obţine repararea pagubei fără recunoaşterea dreptului şi anularea actului. De
asemenea, în vederea realizării acestor pretenţii, cetăţeanul nu are obligaţia să probeze
vinovăţia autorităţii publice. El trebuie doar sa justifice dreptul pe care îl are şi actul
emis de către autoritatea publică ce i-a produs vătămarea.
În condiţiile în care se constată că persoana a fost lezată în drepturile sale în
relaţiile cu autoritatea publică, aceasta poate apela la Avocatul Poporului. Rolul acestuia
este de a media o soluţie între respectiva persoană şi autoritatea publică. Acesta nu
poate da amenzi sau anula acte şi proceduri.
5 Ibidem 3.
BIBLIOGRAFIE:
1. Constantinescu, Mihai, Constitutia Romaniei revizuita – comentarii si explicatii,
Bucuresti, Editura All Beck, 2004.
2. Draganu,Tudor,Drept constitutional si institutii politice.Tratat elementar,Editura
Lumina LEX,1998.
3. Muraru,Ioan,Iancu Gheorghe,Drepturile,libertatile si indatoririle
constitutionale,Institutul Roman pentru Drepturile Omului,1992.
4. Muraru,Ioan,Simina-Elena,Tanasescu,Drept constitutional si institutii
politice,vol.I,Bucuresti,All Beck,2005.