Efectul de contrast

Efectul de contrast apare datorita comparatiilor si ierarhizarilor inevitabine pe care le face evaluatorul intre lucrarile scrise (corectate in serie) sau intre raspunsurile orale succesive ale celor examinati. Apare prin accentuarea a două însusiri contrastante care survin imediat în timp si spaţiu. În mod curent, profesorii au tendinţa să opereze o comparare şi o ierarhizare a elevilor. Conştientizarea efectelor datorate contiguităţii probelor de către profesorul examinator constituie un prim pas pentru eliminarea consecinţelor nedorite, presupuse de acest efect si este o lege psihologică a grupurilor mici.

Imi puteti spune ce intelegeti din aceasta definitie, puteti exemplifica? De exemplu daca lucrarea unui elev mai slab este corectata dupa lucrarea unui elev foarte bun, nota pe care o va primi cel dintai poate fi sub nivelul lucrarii, doar datorita faptului ca cel dinainte a dat mai multe raspunsuri corecte ori mai complexe.

Asa se face ca performanta poate fi cotata diferit, in functie de pozitia sau locul ocupat in succesiunea evaluarilor efectuate. Un alt exemplu pe care il putem aplica aici ar fi cel legat de supraevaluare : de exemplu, aceeasi lucrare poate primi o nota mai mare daca este evaluata dupa o lucrare slaba adica (dupa o lucrare slaba, una buna pare a fi si mai buna). Astfel observam ca efectul de contrast determina cresterea distantei dintre rezultatele subiectilor.

Dar efectul de contrast apare permanent? Există nuanțe?

Exista tendinta sa spunem asa: „Dacă profesorul examinează un cursant care nu știe nimic și ulterior pe mine iar contrastul mă face să iau o notă mai mare, dacă ascultă 3-4 elevi care nu știu nimic, probabil o să iau o notă excepțională!”. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. În cazul prezentat efectul de contrast se transformă în efectul de ordine. Mai simplu spus, dascălul s-a obișnuit să dea nota 4. De aceea îi este dificil să „sară” brusc la o notă mare (și va tinde să apropie nota oferită copilului de notele date deja). Iar efectul de ordine este valabil și în cazul în care profesorul a dat mai multe note de „10”. Îi este foarte greu să „coboare” brusc la o notă foarte mică.

Pentru erorile de contrast, care se fac la evaluarea scrisă, se poate recurge şi la tehnica

comparaţiei pe grupuri de lucrări, tehnică care presupune următoarele operaţii:

- după ce se corecteză, lucrările sunt grupate în funcţie de notele acordate, pe tranșele de note

tradiţionale. Cea mai numeroasă grupă de lucrări trebuie să fie cea de mijloc: între 6 şi 7,99. Ea

trebuie să nu depăşească 7-8 lucrări. Dacă distribuţia notelor se apropie de o distribuţie normală,

atunci va fi necesar ca intervalele de grupare la mijlocul scalei de notare să fie mai mici. Se pot

folosi următoarele intervale de grupare:

- grupa 1, intervalul sub nota 5.00;

- grupa 2, intervalul [5-6);

- grupa 3, intervalul [6-7);

- grupa 4, intervalul [7-7.66);

- grupa 5, intervalul [7.66-8.33);

- grupa 6, intervalul [8.33-9.00);

- grupa 7, intervalul [9-10].

-se fac comparaţii între lucrările din fiecare grupă, pe perechi. Dacă este cazul, se modifică nota

acordată iniţial şi se realizează astfel, reierarhizarea lucrărilor in funcţie de note;

-se fac comparaţii între grupe în modul următor: lucrarea cea mai bună din grupă se compară cu

lucrarea cea mai slabă din grupa superioară, iar lucrarea cea mai slabă se compară cu lucrarea

cea mai bună din grupa inferioară. În funcţie de rezultatul comparaţiilor, unele lucrări pot să fie

transferate în altă grupă şi, bineînţeles, re-notate.1

Ce trebuie să facă părintele? Evident că nu își poate învăța copilul să evite sau să folosească în favoarea lor aceste efecte. Dar se impune o  discuție cu el prin care să atenueze stresul provocat atunci când nota primită este mai mică decât aceea la care cel mic se aștepta (și credea că o merită). O perspectivă utilă (dar care, de obicei, își arată efectele la copiii mai mari) este să-i explicați că nota contează mai puțin, cât și cum a învățat este adevăratul câștig în urma procesului de învățământ. Este important să faca acest lucru într-un echilibru: nota nu trebuie să fie unicul scop pentru care copilul învață, dar nici nu trebuie să își piardă complet valoarea în ochii lui. Mai degrabă, nota este un un feedback pe care cel mic îl primește de la dascăl, feedback în urma căruia știe ce are de făcut, ce elemente trebuie îmbunătățite și ce progrese făcute trebuie menținute.

1 Prof. Constantin Lucien, Şcoala cu clasele I – VIII, „N. Titulescu”, mun. Călăraşi, jud. Călăraşi.

Ecuatia personala a evaluatorului

Ecuatia personala a evaluatorlui/ eroare individuală constantă este un factor care face ca evaluarea sa se diferentieze de la un profesor la altul in functie de nivelul de exigenta si o serie de criterii proprii de apreciere.

Ce diferente pot aparea intre profesori? Unii profesori sunt mai generosi, altii mai exigenti; unii folosesc nota ca pe un mijloc de incurajare, de stimulare a elevului, altii o folosesc ca pe un mijloc de constrangere sau de sanctiune; unii apreciaza mai mult originalitatea raspunsurilor, iar altii, mai mult conformitatea cu informatiile predate.

La aceste atitudini ale profesorilor se adaugă o serie de alte situatii generatoare de erori în evaluare (oboseala profesorului, capriciile, dispozitia de moment, diferentele de sex etc.).

Ce credeti ecuatia personala a evaluatorului ramane constanta? Ecuaţia personală a

examinatorului nu rămâne totuşi constantă. Unii sunt mai exigenţi la începutul anului şcolar şi

mai generoşi la sfârşit, iat alţii sunt mai exigenţi în acordarea notelor bune, pe când alţii sunt mai

exigenţi când este vorba despre notele mici.

Acest efect devine foarte evident cu prilejul concursurilor şi examenelor (de exemplu, cel

de bacalaureat), când apar diferenţe, uneori destul de importante, între notele elevului din timpul

liceului şi notele obţinute la examen.

Intr-un studiu realizat de catre I.M. Nestor, 54 de profesori de filosofie au corectat

aceeasi lucrare. Notele obtinute au aratat cate discrepante se pot naste datorita ecuatiei personale

a celui care a evaluat. Astfel, pentru aceeasi lucrare, s-au obtinut 6 note de 4, 9 de 5, 11 de 6, 8

de 7, 12 de 8, 5 de 9 si una de 10. Desigur, filosofia este un domeniu ce presupune interpretari

multiple insa multe dintre obiectele studiate de catre elevi la scoala sunt de acest fel, ca de

exemplu romana, desenul sau limbile straine.2

Identificarea ecuaţiilor personale şi atenuarea diferenţelor sunt relativ simplu de realizat,

prin analiza statistică a evaluărilor şi aplicarea unor procedee de moderare, cum ar fi: asigurarea

anonimatului probelor scrise; introducerea unor bareme de notare unice; dezvoltarea la elevi a

capacitatii de autoevaluare, prezentarea criteriilor si a grilelor de corectare; inlocuirea probelor

de evaluare „clasice” cu teste de evaluare ce asigură un grad sporit de obiectivitate privind

cunoştinţele, priceperile, capacităţile intelectuale ale elevilor etc.

2 http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1353

Citate Si Zicatori

"Profesorul cu adevarat intelept nu te invita sa intri in casa intelepciunii sale ci, mai curand, te

calauzeste catre pragul mintii tale". Kahlil Gibran(poet, filozof și prozator, poet și eseist libanez)

"Un bun profesor este asemeni unei lumanari. El se mistuie pe sine insusi pentru a lumina calea

altora".Mustafa Kemal Atatürk (a fost un militar și politician turc)

"Menirea unui profesor nu este sa creeze elevi asemeni imaginii lui, ci sa ajute elevii sa isi creeze

propria lor imagine". Anonim

"Profesorul mediu explica complexitatea. Profesul daruit releva simplicitatea".

Robert Brault (scriitor american)

"Profesorul este cineva care se face treptat tot mai putin necesar". Thomas Carruthers(